Anul LXIX Arad 29 Aprilie 1945 Nr. 18

BISERICA şi ŞCOALA R E V I S T A O F I C I A L A A E P I S C O P I E I ARADULUI

Redacţia şi Administraţia

A R A D , S T R . E M I N E S C U 18 A P A R E D U M I N E C A

R e d a c t o r : P r . I l a r i o n V . F e l e a

A B O N A M E N T U L :

Pentru particulari pe an ioo» lai.

O S A N A ! A c e s t a e s t e c u v â n t u l c e 1-a ros t i t poporul

c a r e venise la prazn icu l s ă r b ă t o r i i Pas te lu l în Ierusa l im, a t u n c i , c â n d Mântu i toru l I isus H r i s -tos ş i -a făcut i n t r a r e a t r i u m f a l ă în c e t a t e a S f â n t ă .

E l ven ia din B e t a n i a in Ierusa l im, d u p ă c e cu c â t e v a zile îna in te înv iase pe L a z ă r din m o r ţ i şi ce i m a i mul ţ i a u z i s e r ă d e s p r e minu­nile c e le -a făcut I isus .

Sf. evanghe l i s t ! ne p o v e s t e s c t o a t e a m ă ­nuntele , cu o g r a v i t a t e deosebită , to t c e s'a p e t r e c u t , a tunc i , c â n d M â n t u i t o r u l ajunge 'la I e r u s a l i m .

Poporu l din I erusa l im p r i v e a a c e a s t ă in­t r a r e a lui I isus c a pe „ c e a m a i m ă r e a ţ ă şi f r u m o a s ă " pe c a r e a putut -o vedea omul m ă ­re ţ i e i şi a omagiului , în „oraşu l r e g a l " şi fu „templu".

Poporu l v e d e a pe I isus c a pe un rege , un t r i u m f ă t o r , c a pe un r e a l i z a t o r a l î m p ă r ă ţ i e i p ă m â n t e n e . Da ! EI e r a Mesia , d a r î m p ă r ă ţ i a Lui nu e r a din a c e a s t ă lume,

I i sus H r i s t o s , c ă l a r e pe asin, c a un „ P r i n ţ a l Păci i" , c a un M â n t u i t o r a l sufletelor, s implu, a ş a c u m t o a t ă v i a ţ a Lui a fost, m o d e s t şl în­g r i j o r a t a î n t r a t în I erusa l im .

Şi „ F i i c a Sionului" o putut s ă - L v a d ă pe „ î m p ă r a t u l Păc i i" , blând şi plin de d r a g o s t e , c a şl a t u n c i , c â n d cu p u t e r e a - I 'dumnezească , i -a v i n d e c a t pe bolnavi , — a opr i t f u r t u n a m ă r i i , a c e r t a t vântur i l e , a înviat pe cei m o r ţ i şi l e -a d ă r u i t s p e r a n ţ e l e v ieţ i i veşnice . . .

„Mul ţ imea îşi a ş t e r n e a v e ş t m i n t e l e în c a l e a Lui , i a r a l ţ i i t ă i a u s t â l p ă r i din c o p a c i şi le a ş -t e r a e a u a ş i j d e r e a în ca le , pe când ce te l e ' c a r e «aergeau îna in tea Lui şl c a r e v e n e a u după E l s t r i g a u : O s a n a F iu lu i lui D a v i d ; B ine e s t e c u ­v â n t a t ce l c e v ine î n t r u numele D o m n u l u i ; O-s a u a î n t r u ce i de s u s ! " (Mate i X X I , 8 - 9 ) .

Tabloul a c e s t a t r e b u e înţe les în l e g ă t u r ă « « tot c e a făcut M â n t u i t e r u l p e n t r u p o p o r a l

c a r e 1-a u r m a t din B e t a n i a până'n I e r u s a l i m . Şi a c i e r a u Gali leeni şi mulţ i s t re in i veni ţ i l a s ă r b ă t o a r e a Pas te lu l .

E x e g e t u l c r e ş t i n Fill ion, s p u n e : „Osana , d i a Dumineca S t â l p ă r i l o r a devenit „ T o i l e , c r u ­c i f i g e e u m", din v i n e r e a s f â n t ă . S ă negândim,, spune a c e l a ş exeget c r e ş t i n la R o m a n i : „ C ă c i s t â n c a T a r p e l a n ă e a p r o a p e de Capite l !*". (Voi. III, pag. 2 2 5 ) .

Sf. I o a a ne m ă r t u r i s e ş t e : „ A c u m e s t e ju ­d e c a t a a c e s t e i l u m i ; a c u m s t ă p â n i t o r u l a c e s t e i lumi v a fî gonit a f a r ă " ( X I I , 3 1 ) .

U r m e a z ă p e n t r u Iisus H r i s t o s z i le gre le , nespus de t r i s t e . După entuz iasm şi Osana , v i a » C r u c e a g r e a , unde .Ş i v a d a u l t i m a su f lare F iu l iui Dumnezeu. E l m o a r e p e n t r u c a s ă m â n t u ­i a s c ă pe o a m e n i de p ă c a t . „Dumineca Flor i i lor" , î n s e a m n ă r e î n v i e r e a natur i i , in sufletele n o a s t r e s ă se s ă l ă ş l u i a s c ă „ p a c e a şi b u n ă v o i r e a " î n t r e oameni , s ă fim „ a s c u l t ă t o r i p â n ă la m o a r t e " , şi t o t d e a u n a g a t a s ă f a c e m binele t u t u r o r c e ­lor nevoiaş i , c e lor s ă r a c i şl s ingura t i c i .

S ă nu înch idem ochii sufletului n o s t r u , c i în t o a t e î m p r e j u r ă r i l e v ieţ i i s ă fim c ă l ă u z i ţ i de duhul t r i u m f a l d ia c e t a t e a Ierusa l imulu i .

Să ne gând im c u drag" la A e e l a c a r e î a t ă c e r e a s t r ă b ă t u t c a l e a pl ină de Însuf le ţ ire f i de j e r t f ă " a b iru inţe i vieţi i a s u p r a morţi!*

Şi n o a p t e a g r e a a p ă c a t e l o r , c a r i s e dez­lănţu ie in suf letele n o a s t r e , şi gândur i l e ch i ­nui te a le p a t i m i l o r z a d a r n i c e , s ă le a l u n g ă m prin iubire , d r e p t a t e şl p a c e . E s t e legea s u ­p r e m ă c e n e - a d ă r u l t - o F iu l Iul Dumnezeu, s t r ă ­b ă t â n d locuri le , c a r e a t r e b u i t s ă m o a r ă pe C r u c e , p e n t r u c a s ă r e n a s c ă o n o u ă lume, m a i b lândă, î a c a r e p o r u n c a cer iu lu i — iub ire î n t r e o a m e n i — s ă dev ină o r e a l i t a t e şi o c r e d i n ţ ă vie .

O s a n a ! E c â n t e c u l de a h t i e r e , de b i r u i n ţ ă şi de p a c e d o r n i c ă a l u m a n i t ă ţ i i su fer inde azi .

„Astăz i a venit M â n t u i t o r u l în c e t a t e a Ierusa l imului , s ă p l i n e a s c ă s c r i p t u r a ; şi t o ţ i

Pag. 130 Nr. 18 — 29 Ap ilie 1945

a n luat in mâini s t â l p s r i şl h a i r e l e sa le le-au a ş t e r n u t Lui , c u n o s c â n d c ă î r s u ş l e s t e Dum­nezeul c o s t i u ; c ă r u i a s t r igă heruv imi i ne înce­t a t : O s a n a ' c e l u i dinf iu înă l ţ ime b i c e eşti c u ­v â n t a t , ce l ce a i m u l ţ i m e de î s d t r a i i , mi l t i t ş -t s - n e pe noi".

Prof . C. R U D N E A N U

Mucenicii noştri In decursul veacurilor, în sfera oricărei activi

t a ţ i omeneşti se poate constata în timpuri diferite ivirea anumitor idei ş i concepţii noi, care au produs o schimbare radicală de valori, care dominau până Intr'un moment dat, şi care au fost înlocuite cu al­tele considerate de inovatorii lor revoluţionari mai bune, mai superioare.

Faţă de aceste idei nei, cari au revoluţionat gândirea şi activitatea omenească, societatea s'a ară­tat la început, în general, refractară şi plină de ne­încredere. Acest refractarism se poate explica ş i prin faptul că aceste inovaţii întrerupeau deprinderile vechi, mersul curent al vieţii, turburau structura socială după care omenirea î ş i avea organizată viaţa. De aci s'a ivit pentru elaboratorii noilor idei ş i greutatea de a-şi impune concepţiile lor, care abăteau via a ome­nească pe alte cărări, decât pe cele bătătorite de tradiţie.

Probele ş i mijloacele folosite de ei pentru b i ­ruinţa ideilor au fost diferite şi în mare parte succe­sele lor au fost în strânsă dependenţă de superiori­tatea ş i de măreţia impresionantă a acestor mijloace. Proba jertfei ş i a morţii a fost ş i este cel mai obiş­nuit, ce) mai bun şi mai convingător mijloc prin care se impune şi se asigură triumful ideilor. O idee este primită de către omenire în măsura în care ştii să te sacrifici, să te jertfeşti pentru ea. Sacrificându-te impresionezi şi convingi ş i dacă nu contemporanie-tatea, desigur nnc ^ r i ta t sa îşi va da seama că o idee, o credinţă {'t-r'. - 3 oi îost în stare să te jertfeşti nu poate fi cl c„~ idi, fiindcă nu este ceva de rând ci ceva ; - >. : oare merită să iie primit. Exemplul Iui E edificator. Sfârşitul tragic al vieţii sale- u * V u de încercare a concepţiei sale morale. Z • - * «. i vătaf pe alyli cum să tră­iască, a ştiu ' - t ' ş i cerii irebee să £ 2 jert­fească şi să i m o credinţa. Şi ca toata ura conteraporar " - - lui Socrates a exercitat o înrâurire îni<:^ _ azi, căci după cum spunea cineva „nu mo tristă ci viaţa lipsită de o semnificaţie s..- ia, semnificaţie pe care nici o nedreptate n'o jc ic înjosi, iar moartea n'o poate decât înnobila".

Dintre toate ideile ş i concepţiile care au revo­luţionat viaţa omenească, ideile răspândite ele creş­

tinism au fost şi sunt de o înălţime şi de o sublimi­tate pe care n'a atins-o nicicând înţelepciunea ome­nească şi au avut o putere de prefacere a suflete­lor cum n'a avut nici o altă doctrină a vreunui filo­sof sau întemeietor de religie. De aceea cu multă dreptate zicea Goethe: „Progreseze cultura spirituală oricât de mult, crească ştiinţele în oricât de largă extindere şi adâneime, lărgească-se spiritul omenesc oricât va voi, niciodată el nu se va înălţa peste su­blimitatea şi cultura morală a creştinismului, aşa cum ea străluceşte şi luminează în Evanghelii".

Creştinismul declară pe oameni fiii lui Dumne­zeu, desfiinţând sclavia şi ştergând privilegiile pe care le avea bărbatul asupra soţiei şi copiilor. A-ceasta înseamnă întronarea deplinei egalităţi înaintea lui Dumnezeu, înseamnă Introducerea domniei dra­gostei între oameni şi a frăţiei tuturor oamenilor şi popoarelor lumii.

Nicio altă religiune nu s'a impus şi nu s'a răs­pândit mai repede decât creştinismul. Acest fapt se datoreşte desigur în primul rând dumnezeirii sale, originii sale div'ne, dar nu este mai puţin adevărat că la aceasta au contribuit în mare măsură cei care s'au jertfit şi au murit pentru biruinţa creştinismului, mucenicii sau martirii.

Mucenicii sau. martirii sunt aeeia care fac apos­tolat, adică răspândesc Evanghelia în lume, până la martiriu suferind cele mai groaznice chinuri şi biruind cele mai grele obstacole. E destul să deschidem Mi-neiele, martirologiile şi vieţile sfinţilor şi ne vom cu­tremura de cruzimea torturilor şi felurimea pedepse­lor cu moartea la care erau supuşi primii creştini, în vremea prigoanelor, pentru credinţa lor. loan Bote­zătorul a primit în temniţă tăierea capului, Petru e răstignit cu capul în jos, Pavel moare prin tăierea capului, arhidiaconul Ştefan e ucis cu pietre. Şi to­tuşi nimic nu a putut să clatine nici credinţa, nici speranţa, nici iubirea acestora faţă de Mântuitorul, faţă de Evanghelie şi faţă de Biserică, „nici viaţa, nici moartea, nici oamenii, nici îngerii, nici cerul, nici iadul" cum spune sf. apostol Pavel.

Prin tăria de caracter şi prin curajul cu care au răbdat durerile morale şi fizice până Ia. moarte mu­cenicii an dat exemplul cel mai strălucit de bărbă­ţie creştină.

Din lungul şir al mucenicilor şi muceniţelor se ridică sfântul şi marele mucenic Gheorghe prin ne­muritoarea pildă de bărbăţie creştină pe care ne-a dat-o. Aiieninjai cu cele mai înfricoşătoare chinuri, cu pierderea gradului de voevod, cu temniţa şi cu moartea, el vorbeşte astfel în faţa împăratului Dio-cleţian: , ? â n ă când, o împărate, şi voi cruzi dregă­tori, veţi porni mânia voastră asupra creştinilor, îă-când judecăţi nedrepte asupra unor oameni nevino­vaţi ?.. Pentru ce îi prigoniţi ? Au credeţi, oare, că zeii voştri sunt vii şi puternici ?... Vă nebuniţi şi vă

Nr. ÎS — 29 Aprilie 1§4S

înşelaşi, că singur Dumnezeul creştinilor este viu şi adevărat"... — „Cine te-a îndemnat la o vorbire atât de îndrăzneaţă?" îl întrebă împăratul. Iar el răs­punde: „Adevărul". —• „Care adevă r?" — „lisus rlristos cel prigonit de vo i !" — „Eşti şi tu creş t in? — „Sunt roo ai lui rlristos şi nadajduesc în el."

Gând după lungi chinuri, pe care le şuiere cu bărbăţie oi. (ineorgne, împăratul e gata sa-l ierte, Pa cmar sa-i raspiatfeasca cu daruri, numai sâ se în­toarcă şi sa se iaca iarăşi pagan, mucenicul răs­punde: „Nu-mi treiKie toate cinstirile şi ounataţiie taie, ca eie nu vor putea sa ma despartă de stăpâ­nul meu, Domnul rlristos, căruia pana ia moarte rob îi sunt". (Ai. L. Moidovanu: Vieţne sîinţnor;.

$1 a primit mai bucuros moartea ue martir, de­cât sa se lapeue de rlristos.

lnaiţator exemplu de bărbăţie şi voinţa creş­tina a dat şi st. mucenic Dimitrie, care prin moar­tea sa a pecetluit credinţa sa nestrămutata şi neso­cotind gloria deşartă a iui Maxiiman, uuae era in rang mare, a aiea gloria in armata iui r i i i j ius cu toate ca cea din urma era plina numai au ciucuri şi ae necazuri.

o ar putea enumera astfel mu de exemple de bărbăţie, ue care au dat dovada mucenicii şi muce-mţeie pan jerua ior.

Jertia miilor de mucenici a fost necesara câoi după cum Mântuitorul, daca nu s'ar n răstignit poate ca nu ar avea cuit universal, biserici, aposton şi mucenici in toata lumea, tot aşa şi creştinismul ar ii Diruit şi s'ar li impus cu muit mai greu iară jertîa celor ce au primit cununa muceniciei.

Statornicia şi oaroâţia cu care au suierit chi­nurile mucenicii pentru numele lui Hnstos au arătat lumii ca izvorul din care ei sorbeau puterea şi cu­rajul de a raoda unmuaie este supranatural, de ori­gine divina şi câ acest izvor trebue primit de toţi mndcâ este cel mai aaevarat şi cei mai superior.

Prin moartea lor ei au pecetluit puternica măr­turie despre credinţa iu adevărul iui rlristos. Jert-findu-se mucenicii au biruit deodată doua lumi: iu-mea păgâna care-i prigonea şi în care au propagat religia cea noua şi . iumea râului diniauntrul inimii care-i ispitea sa-şi trădeze rostul vieţii şi scopui Evangheliei.

Ei ştiau că vor îi prigoniţi şi ucişi pentru Hris-tos şi totuşi îndrăzneau fiindcă erau încredinţaţi cum spune sf. apostol Pavel că „pătimirile vremii de a-cum nu se j?o t asemăna cu slava cea viitoarâ care ni se va descoperi". Vrednici ostaşi ai lui Hristos, ei aşteaptă cu înfrigurare „locurile fericirii negrăite din cetatea Ierusalimului ceresc". Căci după cum luptătorii care se întorc biruitori în patrie sunt pri­miţi cu flori şi cununi de glorie, tot aşa se primesc martirii în patria cerului.

„Sângele martirilor e sămânţa creştinilor — haina

Pftf. 13T

de purpură a Bisericii şi semnul celui mai frumos, celui mai sincer şi mai devotat aposteJat" spunea cineva — „Scoate-ţi apostolatul şi martiriul din is­torie şi din religie, din calendare şi din «ărţile de şcoală şi vedeţi ce mai rămâne". *

Biserica are cultul martirilor aşa după cum nea­murile îşi áu cultul eroilor şi al oamenilor mari. Cu­nunile muceniciei lor sunt cele mai strălucite co­roane de glorie şi cele mai frumoase exemple de urmat. Tineretul în deosebi poate scoate din viaţa mucenicilor exemple de caractere morale, împodo­bite cu cele mai înalte virtuţi creştine. Formându-şi caracterul în spiritul acestor exemple tineretul va putea contribui ia fel ca generaţiile precedente la progresul neamului său şi ai omenirii întregi, înde-pinanuu-şi astltfi roiul sau in via^a.

elev ci. Viii. Lic. Moise, Nicoară.

Nebunul cu crucea In jlevara ¿i, aproape la aceeaşi oră, pe la ora

când şi-u ¡i uus uuimuu nristv* crucea in apte mun­

iţie Uoiguia, aparea pe s£ra¿ue ie¡• usutunului un oa-

ţran au o cruce greu şi üutuouuuusa iu spate. iVu uuroiza cu nimeni, uu-i voruea nimeni. i\u sa ştia auca «ra un smintit care sa cream tinacos, sau auca era ureun peterin ce-şi impunea canonul tainic şi greu.

uonnea nur'o peştera ae pa Muntele MuatuiUor. Cana răsărea soureie, ivşia din uaguunu, îşi arunca privirea cercetătoare peste oraş şi se uita la fiecare cupola de biserica ca şi când sar fi aşteptat sa se 'raampte o mare senimoure in decursul nopţii. Dupa ce se contJinyeu cu-s toate ca'a ajun, ofta adânc şi se ntorcea in peştera.

Îşi aşeza pe cap o cununa de spini, işi lua pe umeri crucea şi cobora printre livezi şi uu pana ia poarta zidului ce împrejmuia graatna Uhetseinant. Aci iii improptia crucea úe zid şi aştepta. Din cană in când se uita prin gaura cneu. Cana zarea vreun ţranciscan umoiuuü prut graauia sau apropiindu-se ae uşa, i se lumina fufa şi-şi freca mâinile cu mul­ţumire, imeaiat insa aadea din cap nemulţumit. Nu era cel pe care-l aştepta.

Îşi lua din nou crucea. Pornea în spre valea lui losafat unde se afla cimitirul evreesc. O tara cu zgomot mare peste lespezile mormintelor, oprindu*se din când în când şi ascultând ca şi când l-ar fi strigat cineva. Dar nu era nimeni. Ofta adânc şi por­nea mai departe.

Cu opintiri şi suspine tot mal dese urca creasta Sionului până la biserica armeneasca. Aici iar de~ punea sarcina şi privea prin gaura cheii. Dela un timp apuca mânerul clopotului şi suna. La sgomotul paşilor zâmbea mulţumit şi se pregătea să-şi ia cununa d*

BfâfcfclCA $1 $CáAÍÁ

Pag. m BISERICA SI SCOALĂ ttr. 18 — 29 Aprilie 194*

pe cap. Imediat ce se deschidea însă uşa, slujitorul bisericii ti făcea un semn negativ din cap. Canonitul privea prin deschizătură în curtea lui Caiafa. Nu era nimeni. Era curtea în care sa lepădat Petru de Mântuitorul.

Mai trecea pe la câteva moschei spre a avea a-ceeaşt dezamăgire. Dela un timp o apuca către dru­mul pe care a trecut însuşi Iisus în ziua pătimirii. Străbătea străzile populate, se uita în fata celor pe lângă care trecea, aştepta şi iar pornea cu mare în­tristare. Vânzătorii de apă şi zarzavagiii, văzându-l plin de sudoare şl praf, îl dăruiau cu câte-o ulcică de apă ori cu o mână de fasole sau fistic Le lua cu bucurie, dar Imediat după aceea devenea trist şi des-nădâjdult. îşi aducea 'aminte că altceva a aşteptat.

Ajuns în Drumul Crucii, părea mai uşurat, mai plin de nădejde. Ca un rob'ce avea încurând să se elibereze. Se opria la fiecare popas din cele patrus­prezece care erau însemnate cu câte un stâlp de piatră. In dreptul primei staţii, pe locul unde a fost arătat Iisus poporului de către Pilat, era o mănăstire de maiei. Aci îşi arunca crucea jos, ca şi când ar fi fost sigur că n'avea s'o mai ridice; bătea puternic în poartă şl înainte de-a i se deschide, îşi lua cununa de pe cap şi o arunca la câinii cari moţăiau prin pre jur. Cei din lăuntru ii cunoşteau bătăile. O maică des­chidea un oblon şi-i întindea un codru de pâine. Purtătorul de cruce se umplea de mânie, lăsa pâinea să cadă jos şl se tânguia cu glas tare şi desnâdâj-duit. După un răstimp se resemna, ridica pâinea, o mânca fără poftă, îşi aduna semnele suferinţa şt pleca.

Aceeaşi nădejde de slobozire, urmată de desa-măgtre o avea în dreptul fiecărui popas. După ce parcurgea întreg Drumul Crucii, revenea din nou printre mulţimea străzilor, producând cu crucea lungă aceeaşi piedecă ca şi neguţătorii cu cămilele încărcate. Totuşi, nu-l certa şi nu-l înjura nimeni.

Trecea în sfârşit şi pe la palatele arhiereilor şi ,a /e patriarhilor. Vinerea era la Zidul Plângerii unde Evreii cu faţa peste piatra reee se jeleau după mă­reţia templului, după puterea de odinioară, după proorocii cari zăceau în morminte, după arhiereii cari s'au rătăcit şi după regii pe cari i-a lepădat eel Atotputernic.

Intr'o zi, trecu pe lângă o trăsură cu nişte pe­lerini tocmai de atunci sosiţi în Ierusalim. Se opri şi făcu ceea ce avea obiceiul să facă totdeauna când întâlnea pelerini noi sosiţi. Ridică ochii şi mâinile către cer şi oftă ca şi când ar fi cerut ajutor.

Pelerinii mişcaţi, dar nu surprinşi, dimpotrivă, ca unii cari se aşteptau ca cea dintâi privelişte din Ierusalim să fie aceasta: un om, un Hristos cu cruce, se grăbiră cu mila să coboare şi să ajute bătrânului să-şi ducă povara. Colonişti de acelaşi neam cu pe­lerinii, cari erau deja de mai mulţi ani în Ierusalim şl cari veniseră la gară în întâmpinarea consătenilor,

văzând graba pelerinilor de a-l ajuta pe bătrâni, îi împiedecară explicând:

— „Nu vă osteniţi. E un nebun care zilnic face aşa. îşi închipuie că poartă crucea lui Iisus şi se consideră obligat s'o poarte până în ziua când va găsi pe un altul să o ducă în locul lui".

Noii veniţi îl lăsară în pace; iar „nebunul", până ce-l pierdură din ochi, ţinu braţele ridicate, cu o expresie de adâncă mulţumire şi fericire în ochi.

Aceasta fu ultima dată că-l mat văzu cineva pe stradă. In zădar îl aşteptară a doua zi leproşii dina­intea porţilor. Numai deranja nici pe cei 'cari îşi plângeau morţii prin cimitire, nici pe paznicul din curtea Caiafei, nici pe maicile de pe Sion, pe cel din moscheie şi pe vânzători. Nu ştiurâ nimeni să spună ee e'a întâmplat cu el. Dacă a murit cumva în peş-terâ-l, ort dacă s'o fi întors în ţara îndepărtată din care va fi venit.

Ceea ce se ştiu sigur fu aceasta, că nu-şi mai purtă sarcina grea şi simbolică. A doua zi după so­sirea noilor pelerini, la uşa casei unde fură găzduiţi, se găsi împroptită crucea pe care o purtase atâţia ani bătrânul „smintit".

După L. de Gh. P e r v a

Uniunea Preoţilor Democraţi din România

— Princ ip i i şî N o r m a t i v p e n t r u o r g a n i z a r e —

Faza în care se aîlă războiul actual, pune în ţările eliberate, între care se află şi ţara noastră, problema unei cât mai largi libertăţi de exprima­re a gândurilor, de libertate a conştiinţei, de aso­ciere, de apărare a drepturilor şi intereselor indivi­duale şi pe clase, daruri naturale ce fuseseră înă­buşite până acum de tirania şi despotismul unor regimuri politice azi pe cale a dispare complect, — încât, ea nu poate lăsa indiferenţi pe cei ce au me­nirea de a le apăra şi desvolta, şi între care printre cei dintâi, se numără şi Biserica noastră creştină ortodoxă.

In faza aceasta, pe deoparte de prăbuşire a unor regimuri barbare, de nimicire a unor idei ce aveau tendinţa de a ţine omenirea încătuşată şi în stare de obscurantism, — iar pe de altă parte, de renaştere a unei lumi, cu ideile de libertate şi de dreptate, ce ce trasează pe marile principii ale creş­tinismului, Biserica prin reprezentanţii Ei, nu trebue se rămână indiferentă, ci din contră, ea trebue să participe în mod activ la desăvârşirea operei de de­mocratizare a ţării, dând concursul neprecupeţit, tu­turor factorilor ce au constituit după data memo­rabilă de 23 August 1944, FRONTUL NAŢIONAL DEMOCRATIC.

Păstrând deci nealterate principiile, aşezările, cultul şi dogmele creştine, clerul trebue să se iden­tifice în totul, cu interesele şi aspiraţiunile sociale ale celor mulţi şi obidiţi, luminând în spirit creştin, cu blândeţe şi bunătate, raassele, în acţiunea lor de revendicare şi îndreptăţire socială.

Convinşi de necesitatea unei Biserici vii, ac­tive, — aşa cum a îost înţeleasă de Mântuitorul, — susţinătorii ideilor de iubire şi respectare a fiinţei umane, au întins o mână frăţească Bisericii, nu numai pentru ducerea unei acţiuni comune pentru triumful acestor idei, dar mai mult, spre a se spulbera încri­minarea ce s'ar putea face instituţiei noastre, că ar fi refractară tendinţelor de democratizare a ţării şi aşezămintelor ei.

întrucât deci, Biserica creştină ortodotoxă, prin însăşi natura şi fiinţa Ei este profund democrată;

întrucât iarăşi prin natura Ei, nu poate sprijini despotismul şi aviditatea, violenţa şi cruzimea;

Deoarece morala şi doctrina Ei, se întemeiază numai pe iubire în primul rând, care trebue să se îndrepteze către cei ce ,au nevoe de sprijin moral şi fizic, adică spre ajutorarea clasei mai numeroase, a celor ce au o existenţă plină de lipsuri, suferinţe şi privaţiune;

Infrucât Biserica este chemată în primul rând, să ţină popoarele într'o stare de pace permanentă, unindu-le împotriva naţiunilor ce ar voi să se îmbo­găţească prin cuceriri si dominaţie; în dauna binelui omenesc; -

Pentru toate aceste motive şi altele de ordin creştinesc, social şi naţional, — s'a constituit în Bucu­reşti o „Uniune a Preoţilor Democrafi", titulatură care desigur că va dispărea, odată cu încadrarea între­gului cler ortodox român în acţiunea preconizată de această grupare, în care ea a început deja să acti­veze într'un ritm cât mai viu şi cu vădite foloase, nu numai pentru interesele sociale generale, dar chiar pentru interesele clerului nostru.

Uniunea urmăreşte în primul rând, învioarea ideilor democratice în sânul clerului şi poporului român, potrivit doctrinei creştine şi marilor aspira-tiuni sociale ale poporului român, combaterea poli­ticei statelor totalitare, ca necomforme cu principiile creştine, precum şi acordarea concursului nemilitat tuturor factorilor care luptă pentru reaşezarea ţării în rândurile ţărilor democratice, şi în vederea întă­ririi legăturilor cu marii Aliaţi ai ţării, cu deosebire, pentru o legătură trainică, atât cu Biserica, cât şi popoarele ce formează Uniunea Republicelor Sovie­tice Ruse.

Cum, lupta în această direcţie este dusă în mod sincer şi cu toată convingerea de către Frontul Na­tional Democratic, se înţelege că Uniunea Preoţilor Democraţi, — fără a se afirma în mod activ în văl­măşagul luptelor politice, cu atât mai mult cu cât

în sânul său sunt acceptaţi ca membri şi preoţii ce sunt înscrişi în diversele partide politice din ţara noastră, — va da tot concursul său, Frontului Natio­nal Democratic, pentru triumful deplin al programului deja anunţat al acestui Front. .

Cât priveşte realizările şi programul U. P. D., pentru prestigiul Bisericii noastre şi pentru interesele materiale ale clerului, am început:

1. Prin participarea la Soborul ţinut de Bise ­rica Ortodoxă Rusă la Moscova, pentru alegerea Patriarhului său, ceia ce de altfel au făcut şi toate celelalte Biserici Ortodoxe cu caracter istoric din ţă­rile care s'au încadrat principiilor de largă demo­craţie, ce străbat lumea dela un capăt Ia celălalt.

2. Cu prilejul ţinerii Congresului Uniunii Sindi­catelor din România, am spus cuvântul nostru şi am arătat că Biserica este cu toate puterile Éi în spri­jinul luptei de ridicare a celor ce au îost oprimaţi, năpăstuiţi, nedreptăţiţi şi exploataţi de lăcomia ce­lor ce voesc să se îmbogăţească din munca grea a aproapelui lor.

3. Cu aprobarea forurilor superioare bisericeşti, în curând vom înfiinţa un Sindicat al tuturor sluji­torilor Bisericii Ortodoxe, pentru susţinerea nevoi­lor şi intereselor materiale ale Bisericii şi slujito­rilor Ei.

4 . Pentru a i se de putinţa de pregătire şi pro­movare în ritmul vremurilor, slujitorul altarului tre­bue să fie în afară de grijile zilei de mâine, şi de aceea, vom lupta cu toată stăruinţa pentru buna stare a clerului şi ne bucurăm că Frontul Naţional Democratic, în programul anunţat, a înţeles să ocro­tească interesele materiale ale Bisericii, fără de care nu se poate întreprinde nici o operă de caritate,, de propagandă şi misiune.

5. înţelegem ca în activitatea noastră să fim în strânsă legătură cu ierarhia, şi împreună să medi­tăm şi să înfăptuim, toate reformele de care s'ar simţi nevoie în Biserica noastră.

6. Dorim întreţinerea celor mai strânse legături cu toţi fiii noştri sufleteşti, de orice situaţie socială, iar faţă de altă religie sau eonfesiune, preconizăm o atitudine de omenie şi respect, făcându-ne tuturor, toate, ca pe toţi să-i dobândim.

Organizaţia: Uniunea Preoţilor Democraţi, care se bucură de încuviinţarea şi binecuvântarea înalt Prea Sfinţitului Patriarh al Ţării, grupează în sânul ei pe toţi clericii (arhierei, preoţi, diaconi) şi teologii (pror fesori, intelectuali cu sentimente democratice) şi organizează: întruniri, cercuri de studii, conferinţe, congrese, şe'zători, editare de reviste, ziare, bro­şuri, etc. •;

Membrii săi sunt:, onorifici, activi şi simpa­tizanţi. - - '

Pentru a fi înscris în Uniune se ceré adeziu­nea scrisă.

#«8. 154 Ni, 18 - 29 AprÉe 1 9 4 8 1 |

Uniunea este condusă de un comitet central, ales de Adunarea (ienerală şi compus dintr'un pre­şedinte, vice-preşedinte, un secretar, cinci membri şi doi cenzori.

Comitetul-central se întruneşte odată pe săp­tămână, iar în caz de descompletare, se întregeşte prin cooptare, până la Adunarea Generală.

Sec{iile jude{ene sunt conduse de comitete ju­deţene, după aceleaşi norme. Pentru însărcinări spe­ciale, se pot forma comisiuni de 2—3 membri, care lucrează sub conducerea Comitetului.

In fiecare judeţ se va înfiinţa de îndată un Comitet provizoriu, care va încunoştiinţa despre a-ceasta Comitetul Central — cu sediul în Bucureşti Calea Victoriei Nr. 202 — activând în primul rând pentru recrutarea de membri şi organizarea Uniunii in judeţ.

Activitatea va fi adusă la cunoştiinţa Comite­tului Central la fiecare 15 zile, prin rapoarte amă­nunţite, trimiţându-se totdeodată şi l i s t a n o i l o r membri, cum şi hotărârile adunărilor judeţene, spre ratificare.

Uericii care s'au dovedit a fi dus în trecut ac­ţiuni cu caracter antidemocratic, dar înţeleg ca în viitor să sprijine acţiunea Uniunii, vor însoţi cererea de înscriere cu memorii documentate, urmând ca în­scrierea să fie valabilă numai după aprobarea Co­mitetului Central, pe răspunderea preşedintelui Comi­tetului Judeţean.

Concomitent, Preşedintele Comitetului Jude­ţean, va lua contact cu conducătorii partidelor poli­tice din Frontul National Democratic, din judeţ, şi va raporta rezultatul colaborării.

Comumcandu-Va aceste principii, ce motivează pe deplin necesitatea înviorării unei acţiuni a cle­rului ortodox român prin Uniunea Preoţilor Demo­craţi, cum şi programul şi modul de organizare al acestei uniuni, nu ne îndoim că ni se va da con­cursul atât de catre fraţii preo{i cât şi de către bi-necredincioşii creştini ortodocşi, pentru triumful idei­lor de care suntem animaţi în momentele acestea cu perspective de profunde schimbări şi transformări sociale, — neuitând nici un moment, că majoritatea locuitorilor ţării, sunt în acelaş timp şi membri B i ­sericii noastre Creştine Ortodoxe şi că în aceste momente, sarcina îndrumării lor spirituale şi sociale, ne revine în primul rând nouă preoţilor, conducă­torii lor sufleteşti de totdeauna, şi că binele ţării, atrage în chip neîndoios şi binele Bisericii.

Câtă vreme reprezentanţii Bisericii, vor fi ală­turi de popor, de năzuinţele şi îndreptăţirile lui so­ciale, nici poporul nu va putea să fie decât tot ală­turi de Biserioă, pentru triumful adevăratului Cre­ştinism.

Cu frăţeşti şi creştineşti salutări Preşedintele Uniunii Preoţilor

Democraţia din România: Secretar: tft. C. B u r d u ş e a gt . Suseanu

Uniunea preoţilor democraţi secţia Arad

Iubiţi fraţi în Hrtstos,

După cuvântul întemeietorului e i : «Fiţi de­săvârş i ţ i , precum şi Tată l vos tru cel din cerur i este desăvârşit", Biser ica a STAT S U B semnul pro­gresului necontenit. A S T Ă Z I c a TOI deauna, ea CU­

noaşte vremurile, S E S I Z E A Z Ă NECESITĂŢILE şi recu­noaşte curentul c a r e D E S C H I D E calea S P R E progres şi ideile c a r e D O M I N A ŞI C A R E s'au P Â R G U I T S U B r a ­zele fierbinţi ale EVOLUŢIEI ISTORICE.

IDEALUL omenirii C A R E STRĂLUCEŞTE la ORIZONTUL

vremii de A Z I ESTE D E M O C R A Ţ I A , I I I S E N C A NOASTRĂ,

NAŢIONALĂ e'a I D E N T I F I C A T în TOATE V R E M U R I L E , Î N

cursul I S T O R I E I N E A M U L U I R O M Â N E S C , CU IDEALURILE şi ASPIRAŢIILE juste aie P O P O R U L U I . A C E A S T A o t a c e dintru Î N C E P U T şi o T A C E şi A Z I , C Â N D SLUJN.ORN

ALTARELOR CONSTITUINDU-SE in U N I U N E A PREOŢILOR de­

MOCRAŢI , Î N Ţ E I E G , CA P R I N ACTIVITATEA LOR SPORITA

SA tie ALĂTURI D E P O P O R , in S L U J B A P O P O R U L U I , s-s-

Ţ M Â N D G U V E R N U L P E CALEA A D E V Ă R A T E I D E M O C R A T A .

C H E M A M P E ACEASTA CALE P E TOŢI I R A Ţ U NOŞTRI, I U

RIRISTOS, CA D U P A C E AU CETIT Î N D R U M Ă R I L E de A C ­

ŢIUNE ŞI ORGANIZARE a C E N T R A L E I „ U N I U N I I P R E O Ţ U O R

D E M O C R A Ţ I D I N K O M Â N I A " D E sub P R E S I A E N Ţ I A P Ă ­

RINTELUI LYLIUISTRU RIURDUCEA, P U B N E A T I N ACEST

N U M Ă R AL TON, LUÂND CUNOŞTINŢA Ş I D E S P R E CONSTI­

TUIREA U N E I S C C L U E P A R U I A I E A A C E S T E I U N I U N I ,

SÂ ŞI TRIMITĂ A D E Z I U N E A I N S C R I S , P T N I R U INTRAREA

Î N U N I U N E A PREOŢILOR D E M O C R A Ţ I .

F O R M U L A R U L U P , P E N T R U ACEASTA A D E Z I U N E E S T E

U R M Ă T O R U L : D E C L A R A Ţ I E , I N U I A E I E , O C U P A T A , A D R E S A . . .

A C T I V I T A T E A P O N T I C A ANTERAOAR»... . C E R SA t iu PR.IIU.IT

în ORGANIZAŢIA „ U N I U N E A PREOŢILOR D E M O D A U , A C ­

T I V Â N D ŞI SUSŢINÂND, in T E M E I U L E V A N G H E L I E * , opera de D E M O C R A T I Z A R E REALA A ŢARII . D A T A SI S E M N Ă T U R A .

Nu N E Î N D O I M c a GLASUL D E C H E M A R E AI V R E M U R I L O R

V A ii ÎNŢELES D E TOŢI. A D R E S E L E D E A D E Z I U N E VOR ti

T R I M I S E , SAU D E P U S E IA OEDIUL Uniunii m S T R A D A

E P I S C O P I E I No. O U — b ^ .

Comitetul Uniunii preoţilor democraţi Secţia Arad.

Inîormaţiuni — C O N S T I T U I R E A U N I U N I I P R E O Ţ I ­

L O R D E M O C R A Ţ I S E C Ţ i A A R A D . C a ur­M A R E la APELUL publicat în numărul TRECUT al R E ­

V I S T E I noas t re S'A ŢINUT Î N A R A D în ZIUA de 24 April ie a. c. adunarea D E const i tui re A Uniunii preoţilor democraţ i sec ţ ia l o j a l ă , la C A R E AU luat par te UN N U M Ă R Î Q 3 E M N A T D E preoţi . Şed in ţa a FOAT DASOHIAÂ D E Păr in te le P R O T . V i o r e l Mihuţiu#

Nr. 18 — 29 Aprilie 1945 *«f. 13S

preşedintele secţiei A r a d a Asociaţ ie i Clerului Andrei Şaguna". P. C. Sa propune c a preşedinte

ad boc al adunări i de const i tuire pe I . P . C. Sa Părintele D r . Nicolae Popoviciu, rec torul A c a ­demiei Teo'ogice, c a r e luând cuvântul a r a t ă c ă Biserica o r t o d o x ă a avut întotdeauna la bază princinii a d â n c democrat ice . Aces t e principii , car i derivă d irec t din î n v ă ţ ă t u r a M â n t u i t o r ului, s'au făcut evidente, în decursul vremii , a t â t în alcătuirea dontrinei şi a organizaţiei sale, c â t şi în purtarea de grije pentru nevoile întregului po­par dreptcredinrios . In specia' în B iser ica noa­stră o r t o d o x ă română, acest spirit democrat i c a fost cheia de bază a Statutului şagunisn şi a ac ­tualei legi de organ izare după c a r e se conduce această Biser ică . D a t fiind, aces t a d e v ă r , este f iresc ca si astăzi, când fn t*>ra noastră , în urma actului i s tor ic d*la 23 August 1944, s'a re intro­dus conducerea democrat ică , Biser ica să-şi dea, prin slujitorii săi, contr ibuţ ia şi fot ccncursul său Pronune c a în acest scop să se constituie şi ac i la A r a d © secţie a Uniunii preoţilor democraţ i din România, fapt pe c a r e adunarea li aprobă.

Se c i tesc apoi direct ivele de organizare pri­mite dela conducerea centra lă , după c a r i au ur-m s t disfutiuni de l ímur ire la car i a luat cuvân­tul si Părinte le V . Lugojan delegatul Uniunii pa­trioţi lor din Ioc. In urma aces tora se designează o comisie de candidare , c a r e propune următorul comitet de conducere prov izor ie : P r e ş e d i n t e : P r o t . Viore l M ; h u ţ i u ; v ice-preşedinte : Prof . D r Petru Dfh'Jean ; s e c r e t a r : P r . Dero'an Tndor M e m b r i i : D r . Nicolae Ponoviciu, rectorul A c a ­demiei Teologice, Sava T r . Seculin, cons. ref . eparhial, Prot . F 'orea Codregnu, P r . Pe tru Bog­dan, P r . loan B r â a d a s ; C e n z o r i : P r . Zenobie B r ă d e a n si Pr , Remus Oancea . Adunarea primeşte cu unanimitate aceas tă propunere.

Noul preşedinte luând cuvântul a r a t ă c ă cea dintâi menire a acestui comitet provizoriu este de a s trânge adeziuni dela ceilalţi C. Preoţ i din eparhie şi de a conlucra cu toate organizaţiile democrat ice locale. D e închiere adunarea h o t ă -reşte să se expedieze următoarele'*telegrame:

Domnului

D r . P E T R U G R O Z A

Preşedintele Consiliului de miniştri

Bucureşt i

Preoţi i ortodocş i din E p a r h i a Aradului con-8titumdu-se astăzi cu b inecuvântarea ierarkului iu secţia Aradului a Uniunii preoţilor democraţ i din România v ă e x p r i m ă întreg devotamentul şi v & * 8 l g u r ă c ă sunt cu tot sufletul a lături de gu­

vernul prezidat de D V o a s t r ă , în lupta ce o duce pentru democrat izare , spre binele şi fer ic irea ţăr i i .

P r o t . Viorel Mihuţiu preşedintele secţiei A r a d a uaiunii preoţilor democraţ i din România

Părintelui C O N S T A N T I N B U R D U C E A

Minis trul Cultelor

Bucureşt i

Preoţ i i or todocş i din E p a r h i a Aradului constituindu-se astăzi cu b inecuvântarea ierar­hului în secţ ia Aradului a Uniunii preoţilor de­mocraţ i elin România v ă expr imă întreg devota­mentul şi v ă as igură c ă sunt cu to t sufletul ală­turi de P r e a Cucernic ia V o a s t r ă în lupta pentru adânc irea democrat izăr i i vieţii bisericeşti spre binele credincioşi lor şi s lava sfintei noastre bi­serici or todoxe .

P r o t Viorel Mihuţiu preşedintele secţiei A r a d a uniunii preoţilor democraţ i din România

Domnului

Profesor P E T R U C O N S T A N T I N E S C U - I A Ş I Minis tru l Propagande i

Bucureşt i

Preoţ i i ortodocş i din E p a r h i a Aradului constituindu-se as tăz i cu b inecuvântarea ierarhu­lui în secţ ia Aradului a Uniunii preoţilor demo­c r a ţ i din România v ă expr imă întreg devota­mentul şi admiraţ ia pentru lupta îndelungată şi d â r z ă dusă pentru principiile democrat ice şi de­mocrat izarea vieţii b i srnc f s t i .

P r o t . Viorel Mihuţiu preşedintele secţiei A r a d a uniunii preoţi lor democraţi din România

— Ş E D I N Ţ A I N T E R Ş C O L A R Ă A E L E ­V I L O R ŞI E L E V E L O R O R T O D O X E . D E L A Ş C O A L E L E S E C U N D A R E D I N A R A D . L a s ă r b ă t o a r e a Sf. M . M . Gheorghe, patronul t ine­retului s'a ţinut la Capela „Sf Dumitru" din A r a d P â r n e a v a , şedinţa interşcolară a elevilor şi elevelor or todoxe , dela scot Iele secundare din A r a d , după programul stabilit de Cercul Catehe-t i c eparhial.

L a sf. L i turghie servi tă în soborul compus din Ic . S t a v r . Caius Turicu, protopopii-pr of sori Iul. Hâlmăgean şi Sabin Ştefea, preotul Ioan Berghian şi d a c o n u l Simion Moleriu , a luat p a r t e şi P. S. Păr in te Episcop D r . Andre i M a g i e r u . Ansamblul coral , condus «le păr . diacon O c t . L i -

Paf. 136 BlSEJSreA fi ŞQOALA Nr. 18 — 29 Aprilie 1946

povan şi Dş. E . Pap , profesori de muzică, a dat răspunsurile liturgice.

După sf. Liturghie , păr . C. Turicu în cali­tate de preşedinte al Cercului catehet ic , mul­ţumeşte P. Sf. Episcop pentru part i c ipare şi pu­blică rezultatul concursului rcn fru temele: «Vieţi de muceniţe române" şi „Sfinţii noştri mucenici", l u c r a t e de elevele şi elevii şcoalelor secundare.

Au fost premiate lucrările următoare lor eleve ş i elevi: Nina Postolache rJ. V l I I - a si Elena Va-siadi cJ. V i l a dela Liceul „Elen3 Gniba Birta",

Luc ian Codreanu şi Ioan Cănitan el. VITI-a dela Liceul „Moise N i c o a r ă " şi Gheorghe Ganga şi Ioan U r d a cl. V l I I - a dela I iceul „Comercial."

După ce t irea lucrări 'or , P r e a Sf. Sa Părin­tele Episcop Andrei , a adresat tineretului o cu­v â n t a r e în c a r e a a r ă t a t că , cine cunoaşte pe Sf. Gheorghe şi Sf. Dimitrie, un mai are nevoie de nimic. Şcoala pe c a r e trebuie să o facă tinerii de azi, este şcoala inimii, ; a r ideal'd tineretului român este, nv'nte luminată şi inimă c u r a t ă .

Cuvintele P r e a Sf. Si le , au fost ascultate cu mult interes şi au b r ă z d a t urme binefăcătoare în sufletele tinerilor, dornici de v ia ţă religioasă morală.

Menţionăm totodată c ă cercul catehet ic eparhial a organizat în cursul pcestui post, pe lângă predicele pentru elevii, despre c a r i am mai scr is în coloanele acestei reviste , şi conferinţe pentru ucenici. In cadrul aces tora P ă r . P r o t o r o p Florea Codreanu a conferenţiat în Domineca III-a despre „Porunca cincia", iar în Dumineca V-a , P ă r Consilier Caius Turicu a conferenţ iat despre „Liber ta te şi muncă*.

- C E R C U L R E L I G I O S C U R T I C I a orga­nizat misiuni religioase în parohia Curt i c i în zilele de' 6, 7 şi 8 Aprilie 1945.

In ziua de 0 April ie 1945 ora 3 d. a. s'au spovedit elevii dela şcoalele pr imare , cu c a r e oca-ziune au cuvânta t părinţi i catiheţi .

In ziua de 7 Apr . s'a celebrat Sf. Li turghie înainte sfinţită, cuminecându-se 464 e levi; a pre­dicat păr . T. Mihi ţ din M a c e a .

L a ora 11 s'a slujit Taina Sf. Maslu pentru 78 bolnavi.

D. a. la ora 3 vecernie şi spovedirea cre­dincioşilor cu c a r e ocazie a predicat păr . A. Leucian din Dorobanţ i .

Duminecă ora 10 s'a celebrat sf. L i turghie pontificând P ă r . protopop F . Codreanu. S'au spo­vedit 56 credincioşi . A predicat păr . protopop F . Codreanu, despre pacea sufletului.

După masă ora 3 vecernie urmată la casa

naţ ională de confe r in ţa păr . protopop F . Codreanu despre „păcatul răzbunăr i i " , î ncad ra t ă într 'un p r o g r a m şco la r dat de şcoa la p r imară de fete.

L a M a c e a Ia cuminecarea elevi lor a predicat păr . T . M s g o ş .

= C O N D U C E R E A E P I S C O P I E I R Â M N l " C U L U I Ş I N O U L U I S E V E R I N . Pr in noua or­ganizare a Epa rh i i l o r a luat din nou f i inţă v«-chea si i s tor ica E p a r h i a a Râmnicului .

I. P. S. Pa t r i a rh Nicodem de comun aco rd nu Minis te ru l Cnltelor, a delegat pe P. S. Arhiereu Atanas ie Bâr lădeanul cti conducerea Eoiscop ie i Râmnicului şi Noului S e v e r i n până la alegerea titularului.

im D l . T O M A I A C O B , Ş E F U L C O M P A C -T O R T E I D E L A T I P O G R A F I A Ş I L I B R Ă R I A . D I E C E Z A N Ă . împlineşte pe ziua de 1 M a i u a c. 25 de ani de muncă devo ta tă la aceas tă în­demnata inst i tuţ ie eparhială- In to t aces t t imp D s a a fost un îndrumător pr iceput si un munci­t o r ^conştiincios în b ranşa lui. Nu oda tă n e a fost dat 8* i admirăm gustul a r t i s t i c şi p r iceperea dovedi tă în lucrăr i le pe ca r i Ie execu ta cu r â v n ă deosebi tă . A ta r i luc ră r i au fost de altfel t r imise si la expoziţ i i le mondiale din P a r i s . Ber l in , N e w -Y o r k , unele fiind ch ia r premiate de Camera de M u n c ă din Arad . Cum Dsa depune aceiaş i s t ră­danie devota tă şi în lucrăr i le de apari ţ ie regu­la tă a rev is te i noastre , înc res tăm ac i aceas t ă a-n iversa re , şi i dorim sănă ta te şi ace iaş i r â v n ă la r n n n r ) ( ,

Şcoala de Duminecă 18. Program pentru Dumineca 6 Maiu 1945.

1. Rugăciune: învierea lui Hristos văzând... 2. Cântare comună: Cu trupul adormind. (70.

Cânt. rel. pg. 31) . 3-4. Cetirea Evangheliei: (Ioan 1, 1—17) şi

Apostolului zilei (Fapt. Ap. 1, 1 8 ) cu tâlcuire. 5. Cântare comună: Ziua învierii... (70. Cânt-

fel. pg. 30) . 6 Cetire din V. T.: David primeşte făgăduinţa

despre Mesia. (II. Imp. 7, 1—17). 7. Poveţe morale: Iov se apără înaintea lui So-

far şi a prietenilor săi. (Iov c. 12 şi 13). 8. Intercalări: (Poezii rel. e t c ) . 9. Cântare comună: Hristos a înviat din morţi.

(19. Cânt. rel. pg. 29) . 10. Rugăciune: încă ne rugăm Ţie... (Liturghier

Pg- 149). A.

N r . 1 4 & 2 - 1 9 4 5 .

Comunicat M o n a h u l Ghermano Dodenc iu , dela sf. mă­

năs t i re T i smana , a fost exc lus din monahism ps data de 20 M a r t i e 1945. Consiliul Eparhial.

Tipografia Die*e*a*â A r a d , l a r e # C a » . Iad. şi Com. N r . 4248/1931. T i f ă r i t 27 I V mm 194«.