Anul LXIV Arad, 27 Octomvrie 1940 Nr. 44

BISERICA şi ŞCOALA REVISTA O F I C I A L A A E P I S C O P I E I ARADULUI

Redacţia şi Administraţia:

ARAD, STRADA EM1NESCU 18 A P A R E D U M I N E C A

Redactor: P r . I lar ion V . F e l e a

A B O N A M E N T E :

Pentru 1 an 300 Lei; 6 luni 150 Lei

Sfinţirea biserici din Hălmagiu In Dumineca din 20 O c t o m v r i e a. c . a avut

loc sf inţ irea b i se r i c i i r enova te din fruntaşa co­mună Hălmagiu, jud. Arad .

R e n o v a r e a acestui s fânt locaş de închinare , a fost f ăcu tă din propria in i ţ ia t ivă a comandan­tului Regimentului 4 Grăn ice r i , s ta ţ ionat în Hăl­magiu, dl maior Gh. Luch ian şi a d-lui căp i tan Ţurcanu. T o a t e reparaţ i i le d e : tencuire , vopsire şi p ic tură , au fost execu t a t e de soldaţii R e g . 4 Grănicer i , în mod absolut gra tu i t . Pa roh ia a dat numai materialul necesar . A ş a c ă în t reaga reno­vare a cos ta t ab ia 80—90 mii lei.

In a f a r ă de gra tu i ta tea lucrului, d-nii ofi­ţeri au mai dărui t b i se r ic i i şi unele obiec te ne­cesare cultului divin şi înfrumseţări i i . Astfel , dl maior Luch ian a dărui t ob iec te în va loare de peste 3000 lei. D l adv. D r . Henţiu din Ineu, f i ind în t recere prin Hălmagiu, a dărui t pentru sfântul lo­caş, un prapore în va loare de 7000 lei. I a r din daniile credincioş i lor din Hălmagiu şi filiala Leş -tioara, s'a confecţ ionat un r ând de odăjdii în va­loare de peste 9000 lei.

Ac tu l sf inţ i r i i a fost o f ic ia t de P r e a Sf in ţ ia Sa Păr in te le Ep i scop D r . Andre i Mag ie ru , încon­jurat de 14 preoţ i şi un diacon. In t re preoţi i li-turghisitori , r emarcăm prezenţa P . O. D . protopop Constantin L a z a r din Gurahonţ, f ăcând par te şi din suita P. S f . . S a l e ; P. O . D . protopop Ş te fan Bogdan din loc şi P . O . D . protopop C iocan di­rectorul liceului „Avram Iancu" din B r a d .

L a sosirea P r e a S f . Sale , în marginea comu­nei, a fost salutat din par tea d-lui pr impretor B ă r -gău, ca re i-a urat P r e a S f . Sa le bun venit , pre-zentându-I omagiile în t regei plase. D l no ta r I. Moldovan şi dl pr imar al comunei Hălmagiu, în­conjuraţi de ga rda legionară cu drapelul, dease-menea i-au u r a t : „Bine a ţ i ven i t S t ăpâne" .

In faţa reşedinţei protopopeşti , P r ea S f . S a a fost înt impinat de păr . protopop Ş te fan Bogdan, dl maior Gh. Luchian , dl Căpi tan Ţ u r c a n şi de toţi ofiţeri i garnizoanei Hălmagiu, precum şi de o companie de onoare, ca re a prezentat P. S f . Sa le armele „pentru onor". E r a u apoi, încolonaţ i pe două rânduri , şi de o par te şi de al ta a drumului, irnbrăcaţi în costumul lor dac şi românesc , f l ăcă i i Şi bă rba ţ i i vo in ic i ca brazi i , din M u n ţ i Apuseni, v e n i ţ i din toa te văgăuni le munţilor, spre a-şi adăpa sufletul din isvorul r ă c o r i t o r al Chir iarhului lor.

D u p ă c e i-a b m e c â v â n t a t pe toţi, P r e a S f . S a s'a r e t r a s în casa protopopească, pentru a se î m b r ă c a în sfintele odăjdii . D e a c i a fost dus cu procesiune impozantă şi în cân ta rea troparului Ru­saliilor „Bine eşt i cuvân ta t Hr is toase , Dumnezeul nostru...", până la b i se r i că unde s'a început ime­diat actul sf inţ ir i i .

L a pr iceasnă , P r e a S f . S a a v o r b i t despre „Rugăc iune" : puterea ş i neces i ta tea ei, mai ales în timpurile grele pe c a r i le s t răba tem astăzi , spu­nând, în t re altele, că numai pr in rugăciune ne putem în tă r i împot r iva tuturor vră jmaşi lor , c a r i ne-au pândi t şi ne pândesc hotarele. A v e m as tăz i mai mare t rebuinţă de rugăciune decâ t de tunuri de oţel. Pe aces tea din urmă le- am avut totdeauna şi cu toate aces tea am pierdut o t re ime din pă­mântul s fânt al ţăr i i , numai şi numai din cauza c ă nu am ştiut să ne rugăm; ba n i c i nu ne-am ruga t ! Numai aşa au putut duşmanii, f ă r ă Dum­nezeu, să ne ş t i rbească pământul, p rofanând un mare număr de b iser ic i . Omul ca re se roagă e mai puternic decâ t s tânca . Omul îngenunchiat e înf ipt adânc în pământ şi n ic i o furtună sa t an ică nu-1 poate cl int i din loc. P r in rugăciune ne în tă r im în faţa tuturor duşmanilor, f ie ei o r i câ t de puternici . Sufletul se apropie de Dumnezeu numai pr in ru­găciune. Insă aceas ta t rebue f ăcu tă cu desăvâr­şi tă curăţenie suf letească şi n ic i decâ t cu îngâm­fare , cum s'a rugat Far iseul din S f â n t a E v a n g h e ­lie. N o i să ne rugăm smeriţi c a Vameşul , c a r e , r e t r a s într 'un colţ al templului, nu cuteza n ic i faţa să şi-o r id ice dela pământ, se ruga simplu şi cu inima în f rân tă de povara păcatu lu i : „Dumne­zeule, milost iv f i i mie păcătosului". D a c ă sufletul creştinului este curat , aceas tă rugăciune, o r i câ t a r fi ea de scurtă , î i va folosi mai mult decâ t ori­ca re alta, lungă şi ros t i t ă numai cu buzele.

Rugăc iunea creştinului a d e v ă r a t t rebue fă­cută proşternându-ne Ia picioarele unei sf inte c r u c i şi a icoanelor sf inte. D e aceea creşt inul t rebue să-şi împodobească casa sa cu semnul c reş t ină tă ţ i i , c a re este s fânta c ruce . Icoanele sf inte să nu lip­sească n ic i dintr 'o casă de c reş t in adevăra t . Casa unui creş t in se cunoaşte prin semnele c reş t ină tă ţ i i , ce le a r e : sf. c ruce şi s i . icoane. A c e s t e ob iec te sfinte creş t ineşt i , f a c şi legătura noas t ră cu t re­cutul. N e păs t rează v i i în amint i re pe toţ i ace i scumpi ai casei , ca r i au pr iv i t şi s'au rugat în

fa ţa lor. Ş i la aces te icoane pe ca re Ie vedem în fa ţa noas t ră în b i se r ica din Hâlmagiu, s'au rugat vredni­c i i noş t r i t r ibuni şi m a r t i r i : Hor ia , Cloşca, Cr i şan şi Craiul aces to r plaiuri A v r a m lancu, c a r i s'au î m b ă r b ă t a t pe ei înşişi şi pe toţ i M o ţ i i lor, pen­t ru lupta de desrobi re din lanţul iobăgiei nedrepte şi păgâne. F e r i c i ţ i ne simţim cu toţii, astăzi , când pr ivi r i le noas t re se în tâ lnesc cu ale lor pe ace­leaşi icoane şi când buzele noas t re ros tesc ace­leaşi rugăciuni pe ca re le-au ros t i t ale lor şi ale tuturor celor ce au luat duh de foc din aceas tă b i se r ică . Aces t e icoane au inspira t c red in ţă şi nădejde într 'un v i i t o r mai fe r ic i t neamului nostru tuturor t r ibuni lor noştr i din părţ i le Mun ţ i lo r Apu­seni. Aceeaş i c red in ţă şi nădejde ne inspiră şi nouă astăzi . I a r eu, Episcopul vostru, mă simţesc legat puternic cu sufletul de aces te icoane, pe c a r i le vedeţi , prin ta tă l meu, ca re a colindat de multe or i pe aces te plaiuri, apr inzând focul de rezis tenţă naţ ională.

S ta tu l nostru de astăzi , sau mai bine zis re­gimul nou al statului nostru, va birui pe toţ i duş­manii lui, f i indcă a re la temelie rugăciunea. C â n d am văzut pe conducătorul Sta tului îngenunchiat a lă tur i de tânărul nostru Rege , unindu-şi glasul şi gândul în rugăciune, a tunci am văzut că ţ a ra noas t ră merge cu a d e v ă r a t spre renaş tere . S 'a sch imbat profund sufletul întregului nostru popor, în momentul c â n d tânărul R e g e şi Generalul An-tonescu îngenunchiau în fa ţa Altarului , după de­punerea jurământului regesc , la servic iul divin de mulţumire şi de început de nouă domnie. D a , s'a sch imba t în t reagă f i inţa neamului, c ă c i în timp ce rugăciunile Regelui şi aîe Generalului se înăl­ţau spre ce r , în acelaşi t imp se prăbuşeau din temelii hrubele f rancmasoner ie i , necins te i şi ale politicianismului nefast , c a r i ne-au dus ţ a ra la ruină şi la pierderea front ierelor . Toa te umilinţele ce le-am îndurat în ultimele luni, au fost bă ta i a lui Dumnezeu a runca t ă cu dreptate asupra noas t ră , pent rucă dispăruse rugăciunea din însuşi palatul regal, în ca re se înscăunase urgia, necins tea şi fărădelegea. Apoi desmăţul poli t icianist , au s t r i ca t a t â t de mult sufletul poporului nostru, î ncâ t nu-şi mai aducea aminte de Dumnezeu. Aces t e î ncă l că r i de legi Dumnezeeşt i , au fost pedepsite prin umi­linţele pe ca r i însuşi Dumnezeu le-a t r imis asupra noas t ră , ca î n c e r c ă r i ale credinţe i şi pentru a ne îndemna să cerem ajutorul L u i şi nu al oameni­lor, a c ă r o r dreptate, — dupăcum s'a văzut , — este departe de a f i cea adevă ra t ă . Numai drep­ta tea lui Dumnezeu ne poate reabi l i ta din umilin­ţele şi nedreptăţ i le în ca r i ne găsim. Pe aceas ta să o cerem în toate rugăciunile noastre,

S ă nu se uite c ă puterea rugăciuni i a închis gurile leilor să lba t ic i şi înfJâmânziţi , neatingându-se de proorocul Dani i l , c ând aces ta a fost a runca t în groapă pentru a fi sfâşiat de ei. O c h i i proo­rocului scânte ind de puterea rugăciunii , au ruşi­na t până şi pe cele mai crude animale. Cei t re i t iner i au scăpa t din văpaia focului numai prin rugăciune. Focul , c a r e avea să-i mistue, nu s'a a t ins de ei, f i indcă rugăciunea lor a fost mai pu­t e rn i că decâ t puterea lui. Proorocul Ilie prin pu­terea rugăciuni i a opri t izvoarele cerului, î n c â t nu a plouat pe pământ 3 ani şi 6 luni. Ş i tot prin puterea rugăciuni i a deschis isvoarele iui, î ncâ t

pământul a deveni t ia răş i rodi tor , ca mai înainte . D in t r ' o mână de fă ină şi din puţin unt de lemn, văduva din Sa rep ta Sidonului, s'a hrăni t , cu pro­orocul şi cu fiul ei, 3 ani şi jumătate , c â t a du­ra t foametea, înmulţindu-se numai prin rugăciunea profetului. Pe fiul aces te i văduve , 1-a înv ia t pro­fetul tot prin puterea rugăciuni i , f ăcu tă cu inimă cura tă şi smeri tă . S f â n t a S c r i p t u r ă în t reagă a-bundă de cazuri , în c a r i rugăciunea din inimă, a făcu t minuni.

Rugăc iunea este de 3 fe lur i : a) Cea obiş­nuită, c a re se face cu buzele, pr in ros t i r e cu vo­cea, cu glasul gurii, b) Rugăc iunea gândului, ad ică , când numai în gând preamărim pe Dumnezeu şi-I cerem ajutorul, c) Când n ic i una din aces tea nu ne pot ajuta, a tunci urmează rugăciunea lacrimi­lor, numi tă : „cu suspine negră i t e" , în ca re focul sufletului se va r să în lacr imi şi în suspine. D e c i adevăra tu l c reş t in are posibi l i ta tea să se roage, în difer i te împrejurăr i , cu d i fer i te rugăciuni , c a r i singure pot să coboare din ce r harul şi mila Dum­nezeiască.

L a sfârşitul sf. Li turghi i , păr inte le protopop Ş t e f a n Bogdan , face , în mod succint , is tor icul bi-ser ice i din Hălmagiu. I a r la urmă a r a t ă meri tele nepreţuite ale comandanţi lor mil i tar i a i Reg. 4 Grăn ice r i , în t re car i , în primul Ioc, ale Dlu i ma­ior Gheorghe Luchian , ca re n'a c ru ţa t odihnă şi bani proprii , pentru real izarea frumoasei in i ţ ia ­t ive ce a luat, de a vedea sf. b i se r i că r e n o v a t ă şi demnă de frumoasa ei is torie .

In drum spre reşedinţa episcopească, P. S f . S a a v iz i ta t paroh i i l e : 1. Lazur i , unde s'a inte­resa t despre locul unde a r fi să se z idească noua b iser ică , cea veche fi ind închisă de mai mult timp, din cauza ameninţăr i i cu surparea. A c i P . S f . S a a luat dispoziţiile necesare , rec lamate de împre­jurăr i . 2. Cuied, unde deasemenea a luat măsuri de îndreptarea neajunsurilor af late . T o t ac i a vi­zi tat şi şcoala pr imară, interesându-se de mersul educaţiei rel igioase a elevilor. 3 . Ie rcoşeni , unde deasemenea a luat urgente măsuri pentru repara­rea sf intei b iser ic i .

Rep.

Colţul tineretului.

îngerii păzitori In slujbele sfintei noastre Biserici preotul sau diaconul

ne îndeamnă tot des: „înger de pace, credincios, îndreptător, păzitor sufletelor şi trupurilor noastre, dela Domnul să cerem". La acest îndemn fiecare se duce cu gândul la cei dintâi ani ai copilăriei sale. Cum îi făcea mama semnul crucii seară de seară şi cum se ruga să-i păzească îngerii copilaşul. Cum povestea mama despre îngeri şi cum ne în-văţa rugăciunea:

„înger, îngeraşul meu, Ce mi te-a dat Dumnezeu"..,

Spune drept, fiule, mai spui şi acum, că te-ai făcut mărişor, mai spui tu rugăciunea aceasta ? Mai rogi tu şi acum pe îngerul păzitor:

„Totdeauna fii cu mine Şi mă 'nvaţă, să fac bine..."

sau îţi pare, că tu acum eşti prea mare, să mai spui ru­găciunile din copilărie ? Ştii de ce te rugai atunci şi de ce nu te rogi acum ? In copilărie aveai sufletul curat, un su-flet care era aproape de îngeri, prin curăţenia şi sfinţenia copilăriei t.de. Atunci visurile tale erau, în chipul cel mai firesc, visuri cu îngeri. Umblai cu îngerii, te jucai in vis cu îngerii, pentrucă şi peste zi iţi era gândul la îngeri. De atunci te-ai înstrăinat tu întâi de îngeri şi apoi îngerii de tine. Haina sufletului tău de copil atunci era curată, ne-pătată şi se potrivea aşa de bine cu haina îngerească. Azi haina sufletului e pătată, gândul tău peste zi se tăreşte prin praf şi prin mocirlă- şi visurile tot prin mocirlă te poartă. Nu îngerii au pierit, ci tu te-ai înstrăinat de ei.

Noi suntem aşa de slabi, dacă rămânem singuri. Avem trebuinţă de. paza şi de ajutorul îngerilor.

Sfânta Scriptură spune (IV Regi 6) că împăratul Siriei a trimis o mulţime mare de cai şi căruţe şi o oştire mare, de a împresurat noaptea cetatea Dotan, în care era proorocul Ehsei. Scopul împresurării era să prindă pe Elisei. Sluj.torul proorocului, văzând dimineaţa mulţimea oştirii, a zis: „Vai, stăpânul meu, ce să faci" Elisei i-a răspuns: „Nu te teme, pentrucă cei ce sunt cu noi, sunt mai mulţi la număr"... Slujitorul însă se vedea pe sine cu proorocul şi pe alţii nu-i vedea cu ei. Elisei s'a rugat: „Doamne, deschide-i ochii, ca să vadă". Şi Dumnezeu a deschis ochii slujitorului şi a văzut, că muntele era plin de cai şi căruţe de foc împrejurul lui Elisei.

Elisei îi vedea, slujitorul însă nu i-a văzut decât prin rugăciunea proorocului. In copilăria ta tu vedeai cu' ochii sufletului tău curat în fiecare seară de Crăciun ceata de îngeri deasupra peşterii în care s'a născut Hristos Domnul. Vedeai cum îngerii se suie şi se coboară pe o scară de lu' mină. Vedeai la fiecare priveghere din Joia mare pe îngerul care a venit să întărească pe Iisus în grădina de pe mun-tele Măslinilor şi în fiecare dimineaţă de Paşti pe îngerul care a prăvălit piatra de pe mormântul Domnului.

Şi azi poţi să vezi îngeri. Curăţeşte-ţi şi sfinţeşte-ţi sufletul şi trupul şi vei vedea. Vei vedea îngeri în gândul tău de peste zi, în visul tău de peste noapte, îi vei simţi alături de tine în toată truda ta, în bucuriile tale.- şi în durerile tale, Ii vei simţi cum îţi limpezesc mintea să în-ţelegi lecţiile şi să deslegi problemele. Ii vei simţi cum îţi deschid ochii sufletului, ca răspunsurile tale să fie ca răs­punsurile unui înger în trup. Ii vei simţi cum te prind de mână când stai în faţa ispitei şi cum te aţin dela păcat. In sfârşit vei vedea, că de dragul curăţeniei sufletului şi tru-pului tău Dumnezeu va timite oştirile sale de pară de foc să păzească, să apere, să întărească ţara ta şi neamul tău.

Dă, Doamne. F. C.

Păstorul de suflete cu zel apostolesc

Cinstirea sf. Cuminecături şi a patimilor Domnulu i (după Dr. Kramer V. trad. de de Szanyi F.)

VII. Păstorul de suflete cu zel apostolesc cultivă in

sufletul său o iubire nespus de mare faţă de Domnul şi Stăpânul vieţii sale. Aceasta iubire se hrăneşte, în­deosebi, din Sf. Liturghie şi din Sf. Cuminecătură. Din acestea îşi primeşte preotul tăria şi mărirea sa. Mân­tuitorul e foarte aproape, tronează, zi şi noapte, pe sf. Presto!, Deci, s'ar putea oare ca preotul să nu alerge, neîncetat, la Dânsul? Acea inimă care iubeşte, doreşte să petreacă, mereu, în societatea celor iubiţi de dânsa, Şi Mântuitorul doreşte să-i ştie pe cei ce-i iubeşte, în permanenţă în jurul Său. Aceasta L a determinat de­sigur, să aranjeze astfel incât el să fie prezent, totdea­una, pe sf. Presto!, să fie intre ai Săi, ca aceştia, ştiin-du L aproape, să alerge, necontenit, la El.

Păstorul de suflete cu zel apostolesc îl şi cer­cetează bucuros, îndată ce poate, Inima lui numai acolo simte, intr'adevăr, bucurie mare pentru tot ce-a făcut şi a invăţat Iisus, in timpul petrecerii Sale pe pământ. Acolo îl vede pe Domnul, în lumină mai puternică şi mai strălucitoare şi vorbeşte cu El, mai plin de în­credere. Acolo se uneşte, sufleteşte, în chip mai desă­vârşit, cu Dânsul şi-şi varsă dorinţele cele mai înfocate ale inimii sale. Aceasta petrecere împreună cu Mântu­itorul are nespus de mari urmări pentru sufletul şi pen< tru viaţa preotului Preotul se introduce, mai temeinic, în duhul lui Hristos; iubirea lui creşte, iar râvna pen­tru Mântuitorul i-se întăreşte,

De mare har s'a învrednicit preotul, când Dum­nezeu l-a învestit cu minunata putere a preoţiei şi l-a ridicat la demnitatea de liturgisitor. El poate aduce, în fiecare zi, jertfa cea fără de sânge. In fiecare zi, ii poate ajuta Mântuitorului la lucrarea cea sfântă şi sub­limă, ce se face in sf. Altar. Gândindu-se la chemarea sublimă pe care o are, preotul nu poate să nu fie stă-pânit de sentimente de mulţumire şi recunoştinţă, Sen­timentul de mulţumire mişca inima fiecărui creştin, în ziua când se cuminecă. Ceva parcă-1 atrage, într'una, la biserică, ca să-i mulţumească lui Dumnezeu. Aşa este aceasta şi la preot. Sentimentul acesta de mulţu­mire îi şopteşte şi preotului sâ-L cerceteze pe Domnul şi să-i plătească datoria mulţumirii sale. Când preotul îşi exprimă in felul acesta mulţumirile sale, dă dovadă că cultivă în inima sa cel mai sublim respect faţă de sf. Cuminecătură.

Păstorul de suflete cu zel apostolesc ştie că are mare lipsă de harul divin. Are lipsă de el, ca să poată trăi în sfinţenie. Fără de el nu se poate desbrăca de greşeli şi nu poate prospera, ca păstor sufletesc. Ca li-

turgisitor, deasemenea, simte necesitatea harului. Agen­dele lui de liturgisitor sunt atât de sfinte şi de sublime încât, făr'de aiutorul harului, nu le ar putea face cu demnitate. In activitatea pastorală numai aşa poate spera rezultat bun, dacă harul divin conlucra cu el. Pe cât de mult doreşte să lucre, cu demnitate, in calitatea sa de liturgisitor; iar în cea de păstor sufletesc, să ajungă la rezultate binecuvântate, pe atât de mult simte el şi necesitatea ajutorului, de neinlocuit, al harului divin şi astfel râvneşte, mereu, pentru dobândirea lui. In această situaţie, el se vede silit să alerge, după ajutor la Acela în numele căruia şi spre a cărui mărire săvârşeşte slujba de liturgisitor şi pe cea de păstor sufletesc. Aleargă, deci, cu gândul ori cu fapta, la Hristos Domnul din sf. Cuminecătură şi cere dela El ajutor şi acoperemânt. înainte de isprăvirea vreunei agende pastorale, cere dela El binecuvântare peste lucrul ce are de gând să-L facă. II cercetează, îndeosebi, când se găseşte în situaţiuni şi momente critice; cere sfat dela El, îi spune necazu­rile şi amărăciunile sale. La El caută mângăere, în cea­surile grele ale suferinţelor, căci Iisus ii sheamă la sine pe toţi cei osteniţi şi împovăraţi, ca să le ajute.

Adeseori auzim imputarea că, în Biserica noastră sf. Cuminecătură (Iisus Hristos) e lăsată singură, fiindcă după terminarea serviciului divin, biserica toată ziua rămâne goală. Aceasta acuză li se poate aduce şi unora dintre preoţi şi anume acelora cari, după terminarea sf. Liturghii, în tot restul zilei, nu se mai abat pela biserică, decât numai in cazul că au de săvârşit vreo lucrare sfântă într'ânsa. Sunt preoţi cari îşi găsesc cea­suri întregi pentru vizite, conversaţii, lecturi etc. iar pentru cercetarea sf. Cuminecături spun că n'au timp. Dar trebue să ştie fiecare preot, că, în măsura în care cineva îl neglijează pe bsus, în acea măsură şi Iisus se depărtează de dânsul. Cine nu se interesează de sf. Cuminecătură, aceala nu i preot adevărat, nu-i păstor de suflete cu zel apostolesc.

Preotul se poate feri de indiferentism faţă de sf. Cuminecătură, printr'o meditaţie continuă asupra ei. Prin aceasta va reuşi sâ-şi ţină trează şi să-şi întărească credinţa faţă de această Taină sf. Ceteşte, apoi, cu plă­cere, cărţi în cari se tratează despre dânsa şi cele ce­tite le gravează, adânc, în inima sa. Cu încetul, se va obicinui să cetceteze, in fiecare zi, sf. Cuminecătură din biserică. Acesta e un metod minunat prin care preotul poate să-şi menţină, în permanenţă, tare şi proaspăt, respectul faţă de sf. Cuminecătură.

Preotul trebue să ţină seamă că, la sf. Liturghie, să serbează şi amintirea suferinţelor lui Hristos, îndurate pentru iertarea păcatelor noastre. Prin urmare, dela preotul liturgisitor se aşteaptă, mai mult ca dela ori­cine altul, să cinstească patimile şi moartea Mântuitorului Cetind vieţile sfinţilor, aflăm că ei au cinstit nu numai sf. Cuminecătură, ci şi patimile Mântuitorului, în măsură mai mică sau mai mare, dupăcum a fost şi gradul lor de perfecţiune. Păstorul de suflete cu zel apostolesc

cultivă în inima sa un sentiment de adânc respect faţă de suferinţele Mântuitorului şi meditează, adeseori, mai ales Vinerea, asupra lor. Dacă Mântuitorul nostru s'a supus la suferinţe şi la moarte, pentru preamărirea lui Dumnezeu şi rescumpărarea omenirii, ar putea oare preotul să stea nepăsător faţă de toate acestea ? Desigur că nu, ci va căuta să scoată, necontenit, din aceste suferinţe, indemn pentru împlinirea îndatoririlor sale pastorale. Pe cruce va afla dânsul cel mai bogat isvor al harului pe care 1-a deschis Mântuitorul, prin sufe­rinţe şi moarte şi care îi lipseşte lui, atât de mult. Pe cruce va vedea strălucind virtuţile acelea, cari sunt atat de importante pentru viaţa lui de liturgisitor şi păstor sufletesc. Sf. Apostol Petru, în epist. I. 2, 21 zice: „Lăsându vă vouă pildă, ca să urmaţi urmele Lui".

Un mijloc potrivit prin care preotul poate să-i obicinuiască pe enoriaşii săi să mediteze asupra suferin­ţelor Mântuitorului, este drumul Crucii. Unde s'a introdus obiceiul de a se face drumul Crucii, religiositatea s'a ridicat, bunele moravuri au început să înflorească şi duhul bisericesc s'a întărit. Preotul care introduce, în parohia sa, obiceiul acesta face un bine, nespus de mare. La în­ceput e suficient dacă se indică staţiunile prin cruci pe cari, mai târziu, se vor pune şi icoane, dacă acestea nu se vor putea pune, dela început. Când va îndemna po­porul la evlavie pentru drumul crucii, va trebui să pre­meargă, întâiu. el cu pildă bună.

S. Ş.

Sfântul Antioh despre îmbui­barea pântecelui

Toţi trebue să se nevoiaşă a-şi înfrâna pântecele. Mai ales cei ce voesc să slujască lui Dumnezeu, trebue să mă' nânce potrivit, pentrucâ de nu se înfrânează dela mâncare, surd asemenea corăbiei încărcată. Trupul are trebuinţă de hrană, dar nu de dulceagă, de îndestulare, dar nu de im-buibare. Infrânarea este sănătate şi întărirea sufletului şi a trupului, pe când îmbuibarea vatămă pe amândouă, stricând nu numai sănătatea, ci naşte şi boale de sminteală. Nevoi' torul mănâncă puţin, pentrucă înfrânânduşi pântecele, de~ părtează gândurile aducătoare de păcate; iar cel ce se hi-rueşte de îmbuibare, hrăneşte poftele rele. Precum lemnele multe produc foc mare, tot aşa îmbuibarea în bucate pro­duce gândwi de păcate. Mâncarea dulce veseleşte gâtul, ca mai târziu să hrănească viermii cei neadormiţi. Precum pă­mântul nelucrat produce spini, tot aşa mintea îmbuibatului creşte gânduri rele. Omul lacom face pomenirile sfinţilor, ca să placă pântecelui; iar cel ce se înfrânează, se aseamănă vieţii sfinţilor. Mult mâncătorul nu se laudă, decât cu nesaţul, însă duhul nesăţiosului se scârbeşte; nesuferinduA putoarea să duce dela dânsul, că precum fumul goneşte albinele, aşa goneşte nesăţiosul dela sine darul Sfântului Duh Să lăpă-dăm dară mâncările prea gustoase, să ne îndestulăm tre' buinţa trupească cu mâncarea simplă, ca să nu ne asemâ'

năm cu poporul cel ce a slujit pântecelui în pustie, că zke : A şezut poporul să mănânce şi să bea, şi s'a sculat

5ă joace" (Eşire. Cap. 32 stih. 6). Atunci a uitat porun­cile lui Dumnezeu şi s'a abătut la îndrăcirea idoleascâ. Bine scrie Pavel şi moştenitorilor lor: „Al cărora le este pântecele Dumnezeu, şi slava întru ruşinea lor, celor ce cu­getă cele pământeşti". Şi iarăşi: „Bucatele pântecelui şi pân­tecele bucatelor: iară Dumnezeu şi pe acesta şi pe acestea va strica". Şi iarăşi: „Dacă pentru bucate se scârbeşte fratele tău, iată că nu după dragoste umbli" şi mai zice: „Unii ca aceştia lui Dumnezeu nu slujesc, ci pântecelui şi prin bunecuvântări amăgesc inimile celor fără de răutate". Şi iarăşi: „înţelepciunea trupească vrajbă este la Dumnezeu; iară înţelepciunea duhovnicească este viaţă şi pace. Bine este cu darul a întări inima, iară nu cu mâncările", Şi ia­răşi: „Nu este împărăţia lui Dumnezeu mâncare şi biu-tură, ci dreptate, pace şi bucurie întru Duhul Sfânt, iară nu îmbuibarea şi beţia". Precum şi lacob ocărind pe robii pântecelui, zice: „Veselitu-v'aţi pe pământ şi v'aţi desfătat şi v'aţi hrănit inimile voastre, ca pe o oae în ziua de jun~ ghere". Iară Domnul necredincioşilor evrei le-a zis: „Adevăr grăesc voauă, mă căutaţi pe mine, nu pentru că aţi văzut semnele, ci pentrucă aţi mâncat pănile şi v'aţi săturat". Şi le-a mai zis : „Să nu lucraţi măncurea cea peritoare, ci ceiace petrece în viaţa veciniei, pe carea Fiul omenesc o va da voauă". Căruia să cuvine slava, cinstea şi stăpânirea, in vecii vecilor, Amin.

P. C.

Samarineanul milostiv Studiu exeget ic 1 )

traci, de pr. Gh . C e r e a n ţ Poves t i rea sf. L u c a dela cap. X / 2 5 — 3 7 cu­

prinde o in t roducere , apoi parabola însăşi . In t roducere . „Un învă ţ ă to r al Legi i . . . " E s t e v o r b a de acela

de ca re ne vorbeş te sf . M a t e i ? : „Ş i unul dintre ei, î nvă ţ ă to r al legii, ispitindu-1 pe Iisus, 1-a în­t r eba t : Invăţă toru le , c a r e este marea poruncă din lege ?" ( X X I I 3 5 - 4 0 ) .

Un i i autori răspund : da. Cea mai mare parte , însă, a f i rmă că nu. Î n t r e b a r e a pusă lui Iisus nu este la fel la sf . L u c a ca şi la sf. M a t e i . F ă r ă îndoială, în f i ecare din aces te două t e x t e este vorba despre un î n v ă ţ ă t o r al L e g i i c a r e ispiteşte. D a r aces t caz poate obven i de două ori . E s t e adevăra t că Mân tu i to ru l răspunde în ambele ca­zuri, recomandând iubirea lui Dumnezeu şi a aproapelui. D a r aces t fapt nu t rebue să f ie bă­tă tor la ochi, c ă c i Iisus a ros t i t mai de multe or i aceste percepte capitale. Res tu l d i feră mult, ca ansamblu al f iecăre i p o v e s t i r i 1 ) .

Cei doi î nvă ţ ă to r i a i Leg i i ven i r ă „să ispi­t ea scă" pe Hris tos . Ev iden t , înţelesul nu este c ă ei au voi t să-1 f a c ă să greşească , să-1 inducă în

l ) G. Hoornaerl — din rev, franceză „Pretre et Apotre", l ) Knabenbauer,

eroare . „A ispi t i" este a se înţelege a s t f e l : ce i doi î nvă ţ ă to r i ai L e g i i au de gând să-1 ducă în încu rcă tu ră pe Iisus, în dilemă. E i se în t r eabă , cum ar putea răspunde E l la în t r eba rea lor vi­cleană. I a t ă , deci, la ce serveş te şt i inţa l o r : a în­t inde cursă .

Poţ i să fi i , oare, î n v ă ţ ă t o r al Leg i i , f ă r ă a avea meritul şi înţelepciunea umilă a ce lor m i c i ? „Ai ascuns aces tea de cei înţelepţi şi de ce i pri­cepuţi şi le-ai descoperi t copii lor" ( L u c a X 21) . Aceas t ă af irmaţiune este adevă ra t ă şi azi. U n „as" în teologie nu este neapăra t şi un „as" în sfinţenie.

V a s t a erudiţ ie ec les iás t ica , frumoasele cunoş­t inţe în şti inţele sf inte, nu sunt întotdeauna îm­preunate şi cu r â v n ă . Po ţ i avea mintea deschisă, i a r inima închisă . L a c e bun să fii „ învă ţă to r al L e g i i " dacă prin condui tă displaci autorului di­v in al aces te i L e g i ? Bossuet are dreptate când blas tămă şt i inţa oare nu conduce Ia iubire .

învă ţă to ru l L e g i i , r ăuvo i to r şi t icălos, pe ca re ni-1 înfă ţ işaază sf. Luca , z ice c ă t r e I i su s : „Invăţătorule , ce să f a c c a să moştenesc v ia ţa de v e c i ? "

Iisus inversează rolurile şi în t rebatul devine în t rebătorul . A c e a s t ă t a c t i c ă era obicnui tă M â n ­tuitorului. Ce i ce obiec^ionau se prindeau, astfel , ei înşişi cu vorba , prin simple în t rebăr i , şi ei, c a r i crezuseră că au adus pe Iisus în încurcă tură , a-jungeau — cum am zice as tăz i — „băgaţ i la apă".

Hris tos î n t r e a b ă pe învăţă torul L e g i i : „Ce este sc r i s în lege ? Cum c i teş t i ?"

î nvă ţă to ru l L e g i i spune c i ta tul a ş t ep t a t : „Să iubeşt i pe Domnul Dumnezeul tău din toa tă inima ta, şi din to t sufletul tău, şi din toa tă v i r tu tea ta şi din to t cugetul tău, i a r pe aproapele ca în­suţi pe t ine" .

Iub i rea lui Dumnezeu este văd i t porunci tă (de e x . Deut . V I 5, X I 13). Aceas t ă poruncă, sc r i să pe pergament, t rebuia c i t i t ă de două or i pe zi de c ă t r e rab in i . Iubi rea aproapelui era , de-asemenea, r ecomanda tă prin Lege , dar cele mai multe pasagii ( L e v i t . X I X 33—34, Deut . X I X ) v o r b e s c mai ales despre prieteni, despre concetă­ţeni, sau despre s t ră in i asimilaţi mai mult sau mai puţin.

Cu toa te că se află astfel de t e x t e ch i a r în T . V . , rab in i i le apl ică numai la aces te ca tegor i i de oameni corel ig ionar i , conce tă ţen i şi quasi-con-ce tă ţeni .

Iisus, după ce a auzit cele spuse de învă ţă ­torul Leg i i , î i zise a c e s t u i a : „Drep t ai răspuns : fă aceas ta şi vei fi viu".

D a r învă ţă to ru l insista. E l vo ia — scr ie sf. L u c a — „să se jus t i f ice" , ad ică să expl ice între­ba rea pusă. A c e s t î n v ă ţ ă t o r al Leg i i avea rolul, destul de păcă tos , de a scoate el însuşi răspunsul, c a re era aşa de ev iden t î ncâ t îl putea afla şi un copil.

El dorise — poate — a a t r age în t r 'o discuţie, a s t ră luci în t r 'o polemică, şi i a tă că s fârşeş te pr in a recunoaşte c ă era vorba despre o chesti­une elementară. E s t e tocmai aşa cum astăzi un teolog, pre t inzând a f ace paradă cu şt i inţa, a r t rebui să se î n t o a r c ă la primele î n t r ebă r i de catehism. Pen t ru savantul învă ţă to r al L e g i i e ra o aventură . In cele din urmă se hotăr î „să se jus-

t i f i ce" , să dovedească că în t r eba rea pusă de el nu a fost na ivă şi lipsită de sens şi prin urmare, mer i ta un răspuns, o expl ica ţ ie .

Hr is tos a recomandat iubirea aproapelui. D a r învăţă torul Leg i i , insistând a dovedi c ă problema nu era aşa de simplă şi copi lă rească — cum am zice — î n t r e b ă : „Şi c ine este aproapele m e u ? "

Atunc i l isus îi dădu drept răspuns, parabola despre samarineanul milost iv. E a cuprinde t r e i t ab lour i : omul rănit,... omul părăsit,,. , omul ajutat...

( V a urma).

Cărţi Pr. Grigorie N. Popescu : Preoţimea r o ­

mână şi întregirea neamului. Două volume apărute in editura „Vremea" Bucureşti, str. Carol Nr. 10,

Cuprinsul lucrării este următorul: Voi. I. 1, In vremuri trecute lucrat-au Altarele şi

stranele noastre. 2. Avem o Patrie fiindcă am avut un Altar. 3. Pe urmele înaintaşilor. Chipuri de vlădici că­

rora li s'au încredinţat de voevozi misiuni diplomatice şi preoţi de mir in războae, răzmeriţi, etc, alături de popor.

4. Preoţimea română pe câmpul de luptă (in răz­boiul întregii h).

5. Chipuri de preoţi, răniţi şi morţi, prizonieri. 6. Activitatea călugărilor sanitari. 7. Activitatea călugăriţelor. 8. Anexe. Voi. II. 1. Temniţe şi lagăre. 2. Preoţii cari au fost omorîţi, întemniţaţi, inter­

naţi, etc, în timpul războiului întregirii, arătaţi pe fie­care judeţ în parte.

3. Preoţimea română după întregirea neamului. Activitatea ei în căminele culturale, străjerie, p em'l:-tare, etc.)

4. Indice alfabetic. Simpla inşirare a titlurilor din cuprins ne arată că

avem in faţă o lucrare interesantă despre contribuţia ce-a dat-o preoţimea noastră culturii şi Patriei române.

Ambele volume costă 170 lei. Preoţilor li se face un rabat de 20 lei. Cartea se poate procura direct dela editură.

Dr. Grigorie T. Mar cu •. Biserica orto­doxă înaintemergătoarea Statului naţiona­list român. Cu două anexe documentare. Sibiu, tip. Arhidiecezana, 1940, 29 p3gini.

Statul nu poate avea „gustul deprinderilor majore" şi nu poate candida la nemurire, decât „sub semnul lui Dumnezeu atoateţiitorul" şi a Bisericii dreptmâritoare. Nimeni nu a ascultat vrerile poporului în măsura în care a făcut acest lucru Maica neamului adecă Biserica, „unica pâlnie prin care chemările Cerului şi vrerile po-

Informatiuni Q Pentru „Ajutorul Legionar", casa M . S.

Regelui Mihai I a dat 500.000 lei, plus 1700 tricouri, 2000 cămeşi, 2700 părechi izmene, 1700 părechi de cio­rapi, 1000 batiste, 1200 fulare, 1400 părechi mănuşi şi 1400 părechi de bocanci. Dania arată grija deosebită a M. S. Regelui pentru cei oropsiţi.

9 f D r . G h e o r g h e P lopu a înce ta t din v ia ţă la Oradea , Duminecă în 20 O c t . 1940, în v â r s t ă de 84 ani. Numele său este legat de o bogată ac­t iv i t a te de magistrat şi sc r i i to r jur id ic , a t â t sub era s tăpâni r i i maghiare , c â t şi de a tunci încoace . Pen t ru marile sale ca l i tă ţ i şi mer i te în mater ie de juris-prudenţă şi de l i te ra tură jur id ică , a fost r i d i ca t până la rangul de consil ier şi preşedinte onorar al Cur ţ i i de Casa ţ ie şi J u s t i ţ i e şi ales profesor ono­r a r al Univers i t ă ţ i i din Cluj şi membru onorar al Academie i Române .

înmormânta rea i s'a făcu t în A r a d . După prohodul se rv i t într 'un sobor de 6 preoţ i şi un diacon în Catedra lă , P. S. S. Păr in te le Ep i scop Andre i a făcu t elogiul defunctului, a r ă t ând că se­cretul succesului său în v ia ţă a fost sufletul său credincios , geniul moştenit din casa păr in tească . C a fiu de î nvă ţ ă to r confesional el s'a r i d i ca t prin v i r tu ţ i alese şi sentinţe drepte. Gh. Plopu a fost tipul judecătorului adevăra t , c a re a s ta t necl int i t în slujba lui Dumnezeu.

După P . S, S a au mai v o r b i t un repre-

porului român mai puteau să răsune nefalsificate în | urechile conducătorilor neamului". In anii din urmă, J când am fost conduşi mai mult după concepţii străine de S sufletul nostru şi am fost hrăniţi cu mărfuri de import. 1 prin răsunătorul comunicat al Sf. Sinod din 1937 şi prin j cuvântarea rostită in 27 Febr 1939 de I. P, S. S. Mitro- 1 politul Nicolae la adunarea dela Alba-Iulia, Biserica şi-a \ afirmat dreptul „de a se îngriji de viaţa totalitară a .\ neamului". Dacă Ea a putut osândi francmasoneria şi \ a putut da slujitorilor altarelor dreptul (când le-a fost | contestat) de-a se interesa de toate problemele cari pri- "m

vesc viaţa Statului şi a neamului, aceasta se datoreşte li- i beităţii şi autonomiei sale. Pentru a rămâne şi pe mai « departe o Biserică a poporului, făcută vie prin aposto- ! latul slujitorilor ei, ea preferă să ajungă o b serică pri- » gonită, decât să devină aservită Statului.

Doctrina aceasta despre poziţia şi rolul Bisericii în cadrul Statului este, se vede de departe, a I. P. S. S. = Mitropolitului Nicolae al Ardealului. I. P. S. Sa are me- l] ritul de a fi fost purtătorul de cuvânt al Bisericii într'o | vreme când — să fim sinceri şi să recunoaştem — con •! ducerea Bisericii a lăsat multe de dorit.

Părintele Grigorie Marcu a făcut bine că a subli­niat contribuţia B sericii şi rolul ce 1-a avut I. P, S. S, Mitropolitul Nicolae la îndreptarea vremurilor, cu atât mai mult cu cât studiul Sfinţiei Sale, deşi scuit, este ţesut din alese frumuseţi literare şi ideologice.

£ j r > 44. 27 O c t o m v r i e 194Ó BISERICA Şl ŞCOALA P a g . 36?

z e n t a n t al Curţ i i de Casaţ ie şi al Cur ţ i i de Apel din O r a d e a —Arad şi dl A l M a r t a în nu­mele prietenilor şi a Cercului jur id ic din B a n a t şi Crişana.

îngroparea i s'a făcu t în cr ip ta famil iară din cimitirul „E te rn i t a tea" .

Dumnezeu să-1 ie r te şi să-1 odihnească în ceata drepţilor.

0 Dl prof. Dr. Lazar Iacob a fost numit decan al Facultăţii de Teologie din Bucureşti. Numirea aceasta nu poate decât să ne bucure. Dsa nu este numai un profesor foarte iubit de studenţi, dar şi unul dintre puţinii cunoscători ai problemelor canonice şi juridice ale Bisericii noastre, în raporturile ei cu celelalte culte.

In momentele actuale, când se pregăteşte o nouă organizare a Bisericii noastre, prezenţa Dsale în fruntea Teologiei din Bucureşti este pentru noi toţi o garanţie^ că autoritatea de care dispune va fi folosită în întregime pentru a ridica şi păstra la înălţimea cuvenită presti­giul şi tezaurul Ortodoxiei,

0 Brevetele de beuturi spirtoase, deţinute de evrei, trebuesc lichidate irevocabil până la 31 Dec. 1940, Măsura aceasta priveşte şi pe comercianţii români, cari sunt salariaţi (camuflaţi) ai titularilor evrei.

Prin anularea brevetelor jidoveşti, de sigur, se vor desfiinţa o mulţime de cârciume, cari sunt adevărate plăgi in viaţa satelor şi oraşelor, atât din punct de ve-dere naţional şi moral, cât şi din punct de vedere eco-nomic şi financiar.

E momentul unei necesare şi cât mai intense propagande antialcoolice.

Nr. 4498/1940.

Ordine circulare Publicăm mai jos decizia Nr. 2864 din 24 Au­

gust a. c. a Ministerului Educaţiunii Naţionale, publi­cată în Monitorul Oficial nr. 203 din 3 Sept. 1940, privind bunurile fostelor scoale confesionale ortodoxe române din Transilvania şi Crişana, cu invitarea, ca toţi conducătorii de oficii parohiale din parohiile uade averile şcolare, din orice motiv, nu sunt încă transcrise pe biserică, să facă imediat demersurile recerute pentru transcrierea acelor averi pe „parohia ort. rom. din " Decisul Judecătoriei se va trimite aici, în copie, până la 1 Decemvrie 1940.

COPIE: Noi, ministru secretar de Stat la Depar-'amentul Educaţiunii Naţionale; având în vedere că bunurile fostelor scoale confesionale ortodoxe române din Transilvania şi Crişana, statificate din punct de ve­dere al învăţământului după unire de guvernul Român, au constituit şi constituesc proprietatea parohiilor ro­mâne ortodoxe şi unite respective, fie că actualmente figurează în cărţile funduare pe numele parohiilor, co­munelor bisericeşti sau „Fond Şcolar" (dotaţie invăţă-torească); considerând că din eroare unele din aceste

bunuri au fost intabulate in ultimii ani pe numele Statului (Administraţia Casei Şcoalelor şi a Culturii Po­porului) deşi în realitate erau proprietatea parohiilor, după cum rezultă din circulara Nr. 25000 din 20 Sep­temvrie 1922 a Dir. "G-rale Cluj; Decidem: Art. I. Toate bunurile fostelor scoale confesionale române ortodoxe şi române unite din Transilvania şi Crişana, sunt şi rămân proprietate a parohiilor române ortodoxe sau unite respective. Art. II. Bunurile menţionate de articolul precedent vor fi intabulate în cărţile funduare, din oficiu sau la cererea parohiilor sau Epis­copiilor, pe numele parohiilor române ortodoxe sau unite respective. Art. III. Dl director al contenciosului Ministerului Educaţiunii Naţionale este însărcinat cu aducerea la îndeplinire a deciziei de faţă Dată la 24 August 1940. Ministru, D. Caracostea.

Arad, la 4 Octomvrie 1940 f A n d r e i S e c u l i n Episcop. consilier referent eparhial.

3 - 3 ••

A v i z ! Rugăm onor. preoţime să binevoiască a f a c e

d e s o c o t i r e a cu tot materialul de colportaj ce le-am trimis, până la 31 crt. In cazul nereturttării mate» rialului neplasat, până la data amintită, debităm contul cu valoarea totală şi vom armări încasarea ei,

P. C. Preoţi sunt rugaţi să achite restanţele pentru concurse:

Parohia Sân-Nicolaul mic, concurs de paroh Lei 125 „ Temeşeştij concurs de paroh . . j; 110 „ Baia, concus de paroh . . ; . „ 120 „ Colonia-IneUj concurs de paroh . „ 190

Tisa, concurs de paroh . . . • . „ 170 Dumbrava, concurs de paroh „ 105

„ Măgulicea, concurs de paroh . „ 40 Câmna, concurs de paroh . . », 230

T i p o g r a f i a şi L i b r ă r i a D i e c e z a n ă A r a d

Nr . 4363/1940,

Concurse In conformi ta te cu dispoziţiunile On. M i n i '

s te r al Cultelor N-r i 44832/1940 şi 44965/1940, se publică concurs din oficiu cu termen de 15 zile pentru parohi i le :

I . Iermata, protopopiatul Ineu. X enite: ,

1. Sesiunea parohială , 32 jug. 2. Grăd ina parohială . 3. Stolele legale. 4. B i ru l legal.

Pag. 368

5. Salarul dela S t a t . 6. Drep tu l la păşunat pentru 24 vi te . Parohia este de clasa primă.

I I . Chisindia I I , protopopiatul Buteni . . Venite:

1. Sesiunea parohială, 30 jug. 2. Locu in ţă în şcoala confesională. 3,. Stolele iegale. 4. B i ru l legal. 5. în t reg i rea salarului dela S t a t . Parohia este de clasa primă.

I I I . Selegeni, protopopiatul Buteni . Venite :

1. Sesiunea parohială, 32 jug. 2. Stolele legale. 3. Bi ru l legal. 4. î n t r eg i rea salarului dela S t a t . Parohia este de clasa primă.

I V . Paulian, protopopiatul Buteni . Venite:

1. Sesiunea parohială, 24 jug. 2. Casa parohială cu supra edif icate . 3. Stolele legale. 4. Bi ru l legal. 5. î n t r eg i rea salarului dela S ta t . Pa roh ia este de clasa primă.

V . Musteşti, protopopiatul Gurahonţ.

Venite: 1. Sesiunea parohială, 16 jug. 2. Casa şi in t ravi lanul parohial 3i Stolele legale 4. B i ru l parohial 5. î n t r eg i rea salarului dela S t a t Parohia este de clasa doua.

V I . Drauţ I I . protopopiatul S i r i a .

Venite : 1. Sesiunea parohială, 32 jug. cu drept de

pădure şi păşune. 2. Locu in ţă în edificiul fostei scoale c o n f c

sionale. 3. Bi ru l parohial r ăscumpăra t în bani şi plă­

t i t de epitropia parohială. 4. Stolele legale 5. î n t r eg i r ea salarului dela S t a t Pa roh ia este de clasa primă.

V I I . Tauţ I I , protopopiatul S i r i a .

Venite: 1. Sesiunea parohială, 17 jug. cu drept de

pădure şi păşune. 2. Grăd ina parohială. 3. Stolele legale. 4. B i ru l parohial r ăscumpăra t cu 200 lei. 5. Casă parohială. 6. î n t r eg i r ea salarului dela S ta t . Pa roh ia este de clasa primă.

Nr . 44. 27 O c t o m v r i e 1940

Cerer i le de concurs însoţi te de acte le nece­sare se vor înainta Consiliului eparhial din Arad .

Preoţ i i numiţi la vreuna din aces te parohii vor plăti toate impozitele după beneficiul lor pre­oţesc din al său.

Arad , din şedinţa Consiliului eparhial dela 10 O c t o m v r i e 1940.

f A n d r e i Ep i scop T r a i a n C ib i an

2 - 2 consi l ier re fe ren t eparhial

Nou] Nou! Au apărut şi se află de vânzare la Die­

cezana-Arad cărţile de religie pentru cursul primar şi a serialelor profesionale de uce­nici şi ucenice :

1. Pr. C. Mureşan: Carte de Religie pentru elevii creştini ortodocşi de clasa I primară. 51 pagini, 12 lei.

2. Pr. C. Mureşan: Carte de Religie pentru elevii creştini ortodocşi de clasa II primară. 82 pagini, 15 lei.

3. Pr. V. Mihuţiu: Carte de Religie pentru elevii creştini ortodocşi de clasa III primară. 64 pagini, 12 lei.

4. Pr. II. V. Felea: Catehism creştin ortodox pentru elevii clasei a I V - a pri­mară şi pentru cursurile profesionale de ucenici, l l l pagini; 15 lei.

5. Prot. F. Codreanu: Cunoştinţe litur­gice pentru elevii creştini ortodocşi din clasa V - a primară şi pentru cursurile pro­fesionale de ucenici. 45 pagini, 12 lei.

6. Pr. D. Tudor: Carte de Religie (isto­rie bisericească) pentru elevii creştini orto­docşi din clasa V l - a primară. 56 pagini, 12 lei.

7 . Pr. P, Bogdan: Carte de Religie (cunoştinţe de drept bisericesc) pentru elevii creştini ortodocşi din clasa V l l - â primara* Preţul 12 lei.

Toate aceste cărţi sunt lucrate după noua programă anali t ică a învăţământului religios din şcoala primară şi publicate CU aprobarea Episcopiei Aradului.

Cărţile sunt împodobite cu foarte nume» roase clişeie şi sunt cele mai ieftine în serié din toată ţara.

Vânzători lor dela 20 exemplare în sus li se acordă un rabat de 20°/o

B I S E R I C A Ş I Ş C O A L A

Diecezana Arad .