Anul LXIV Arad, 8 Decemvrie 1940 Nr, 50

BISERICA şi ŞCOALA R E V I S T A O F I C I A L A A E P I S C O P I E I A R A D U L U I

Redacţia şl Administraţia: ! A P A R E D U M I N E C A A B O N A M E N T E :

ARAD, STRADA EMINESCU 18 Redactor: P r . Ilarion V. Felea 1 Pentru 1 an 300 Lei; 6 tuni 150 Lei

Primat şi centralizare? — Răspuns unor doritori de înoire. —

In „Glasul Monahi lor" sub semnătura, a 4 monahi din tinera generaţie, am cetit „Gânduri pentru reorganizarea Bisericii ." Pe semne era nevoe de 4 semnături pentru a nu lăsa greşala sub o singură răspundere.

Nu vom polemiza aici cu cei 4, nici nu vom îndrepta târnăcopul împotriva în­tregii construcţii a planului lor de „reor­ganizare" a Bisericii . V o m ataca numai principiul de bază, pe care se sprijină toată construcţia. Oda tă căzută temelia se va surpa, ca după cutremur, întregul bloc.

Când a luat fi inţă Patr iarhia română, nimeni nu s'a gândit să înfiinţeze un Primat, după modelul romano-catolic, nici să aducă la inaniţie eparhiile prin o centralizare a conducerii bisericeşti în jurul Patriarhului. Nici Sinodul Permanent nu era să aibă atribuţiuni peste Sfântul Sinod. A r fi bine ca autorii să cunoască discuţiile şi hotă-rîrile luate în Sfântul Sinod înainte de crea­rea Patriarhiei .

Dorinţa de a avea prin Patr iarhie ceva în plus, era generală. D a c ă ne-am ales însă numai cu o titulatură în plus, vina nu este a se căuta în intenţia autorilor pentru înfiinţarea Patr iarhiei , şi cu atât mai puţin în eventualele defecte ale Legii şi Statu­tului pentru organizarea Bisericii , din 1925. Noi socotim că nu este atâta nevoe de emendarea literii legii, cât mai ales a du­hului ei.

D e câteori s'a pus chestiunea revizurii Legii şi Statutului din 1925, — şi s'a pus prea des şi superficial — totdeauna a ie­şit la iveală preocuparea de a consolida Primatul şi centralizarea în jurul Patriarhu­lui. Par ' câ de această lipsă de putere sufere Biserica noastră!

In epoca totalitarismului era par 'că de aşteptat să vină şi unii dintre călugării,

reîntorşi de prin Apus, să militeze — contrar tradiţionalismului, aşteptat dela dânşii -— pentru sporirea puterii Patr iarhului .

M a i este de nevoie să dovedim că nu putem copia instituţia papală, fiindcă Mântui torul n'a dat lui Petru decât un primat de onare ? Ortodoxia nu cunoaşte altă instituţie peste sinodalitatea episcopală. Acela care a ales pe cei 12 apostoli, însuşi a frânt în 12 bucăţi sig-ilul apostoliei şi aceştia numai adunându-se laolal tă pot sigila împreună cartea canonică a Bisericii dreptcredincioase.

Sunt lucruri asupra cărora nu trebue să insistăm, fiind arhicunoscute.

Dar , primatul de onoare nu-1 are Pa­triarhul român ? Es te vre-un Episcop care nu şi-ar-vedea cinstită Eparh ia prin des­cinderea în mijlocul ei a Capului Biserici i , care i-ar aduce pe lângă cuvântul de foc şi folosul experienţelor şi a iniţiativelor din Eparh ia S a ? Cine n'ar vrea să profite de astfel de vizi te? Şi -ar închide vre-un E p i ­scop graniţele Eparhie i de tot ce ar vedea bun de urmat la Pa t r ia rh ie?

Patr iarhul poate deci „păstori" şi astăzi întreaga Biserică română, fără de a i se mai adauge drepturi pe hârtie. Pastoralele Sale luminoase sunt binevenite oricând. E l însă nu poate fi substituit prin Arhierei-V i c a r i , când este vorba să treacă dincolo de Eparh ia Sa . Cine vrea să vadă şi să audă pe Patr iarhul , nu se poate mulţumi cu trimisul lui. In urmare acei „4 V i c a r i -Arhierei" prin cari Patr iarhul ar urma, după proiectul celor 4 monahi — să'şi „exer­cite îndatoririle", ar fi o creaţie inope­rantă. Avem destui Episcopi şi suficente corporaţii bisericeşti.

Funcţiunile, mai ales cele noui, le cre-iază propriuzis personalitatea cuiva, iar nu

atribuţiunile date pe hârtie. Noi am aştep­ta ca soarele Bisericii noastre să răsară la Pat r iarhia din Bucureşti. Acolo să avem creerul şi ochiul de veghe, bunele iniţiative deacolo să pornească în toate laturile ţării . Când ar fi însă ca acolo să întârzie ceasul, sau ochii obosiţi de veghe să aţipească, nu se va lua în nume de rău dacă provincia va merge, disciplinată, pe calea cea bună. Oricum, 18 capete pot să judece şi să vadă câteodată mai repede decât unul singur.

Kxperienţa anilor din urmă ne-a în­văţat să nu identificăm pe Patr iarh cu B i ­serica întreagă. Pe lângă că Biserica noa­stră nu sufere autocratismul, personal Pa­triarhul nu poate avea nici un folos din un Primat ce trece limitele întâietăţii de cinste. In schimb personalitatea lui va putea suplini oricând lipsurile articolelor de lege.

Centralizarea administraţiei bisericeşti în mâinile Patriarhului, să aibă oare un efect mai bun pentru controlul şi îndrumarea Eparhii lor, decât actuala situaţie ? Nicide­cum. D a c ă Consiliul şi Adunarea Eparhială , organe locale, care pot cunoaşte şi controla mai bine mersul lucrurilor, nu mai cores­pund, atunci ce minuni va putea face an­cheta dela centru, pripită şi unilateral in­formată ?

L a fel şi centralizarea monahismului

în mâinile Patriarhului , este o idee streină de ortodoxie. Stavropighiile au fost exercitate dincolo de hotarele ţării. Nu este nevoe de a creia dificultăţi canonice eparhei, sco­ţând mănăstirile de sub jurisdicţia Episco­pului. Când Sfântul Sinod va reglementa o-dată, prin măsuri unitare pentru întreaga Pa­triarhie, chestiunea monahismului, atunci executiva pe eparhii nu va mai da prilej la atâtea discuţii. Noi avem numai monahi din acelaş ordin, iar nu ordine diferite ca la catolici. Nu este deci nevoie de „provin­cial i" dar nici de duiumul de Exa rh i pa­triarhali . Statului nostru nu-i arde astăzi de creiarea de funcţiuni noui, cu totatâtea posturi bugetare, ci de o repartizare mai raţională a muncei.

Am fi fost bucuroşi dacă cei 4 monahi cosemnatari, ar fi atacat numai problema monahismului, chestiune unde ei trebue să fie acasă, şi să lase pe seama altora, cu oarecare experienţă, problema reorganizării Bisericii . Noi socotim că orice înoire por­neşte dinlăuntru în afară, iar iniţiativele purtătoare de viaţă răsar deodată cu fapta.

Iată pentruce am dori să vedem ceata monahilor, însufleţiţi de înoire, pornind la misiune, mai 'nainte de a vorbi despre ea.

f A n d r e i Ep i scopu l A r a d u l u i .

Ajutorul „Ajuta-ţi iratele căzut in neno­

rocire. Nu-1 lasa l" (C. Z. C.)

A luat f i inţă din dorinţa de a urma învăţă­tur i i Mântu i toru lu i din pilda samarineanului mi­lostiv, când îi spune legiuitorului „mergi de fă şi tu asemenea", precum şi din dator ia de a împlini porunca aceluia ca re din mormânt ne s t r igă tuturor să venim în ajutorul f ra ţ i lor noşt r i năpăstuiţ i . D i n primele zile ale ex is ten ţe i sale şi-a jus t i f ica t neces i ta tea de a fi, ca şi e f i cac i t a t ea pe teren. Sute şi mii de fraţ i , c a r i au t rebui t să-şi pără­sească tot ce-au agonisi t o v ia ţă întreagă, câ t şi a ţ â ţ i nevoiaş i şi nenoroci ţ i , prin aceas tă insti tuţie şi-au primit buca ta de pâine necesară ex is ten ţe i lor şi a familiilor lor.

In urma groaznicului cutremur, ca re a clă­t i t din temelii stihiile ţ ă r i i noastre , „Ajutorul L e ­g ionar" îşi jus t i f ică şi mai mult exis tenţa .

D a c ă au fost oameni ca r i au înţeles apelul lansat pentru cont r ibu i rea tuturor la aces t ajutor, nu-i mai puţin adevă ra t că se găsesc şi de aceia , Cari şi după ce au văzut lucrăr i le realizate stau

Legionar impasibili , având parcă inima de piat ră . Ş i f i indcă , noi preoţii , t rebue să fim pildă v ie de abnegaţ ie şi de urmare a Mântui torului , îmi permit a indica a ic i c â t e v a modali tăţ i de a da obolul parohiei , c redincioş i lor şi al nostru.

1. F i e c a r e parohie are aşa numitul „Fond al milelor". D i n aces ta se poate rupe o par te şi tri­mite „Ajutorului Leg iona r " , pent rucă n ică i r i nu va fi mai bine în t rebuin ţa tă decâ t a ic i .

2. S e va face apel la credincioş i în Dumi­nec i şi să rbă to r i , c a să dea f i eca re din ce a re şi c â t poate, arătându-se în ce mod se poate f ace aceas ta . (D in produse agr icole , din alimente, din haine, din rufăr ie uzată se poate face rufăr ie pentru nou născuţ i şi copii . F i ind timp de ia rnă , cu înce ta rea lucrului pe a f a r ă şi s tarea mai mult la gura sobei, se pot f ace t r icour i , c iorapi , mă­nuşi, e t c ) .

3. S e apropie sărbă tor i le Crăciunului , Anului Nou şi Botezului, toate zile de mare bucurie , ca re deschid inimile şi le predispun spre miloste­nie. L a toa te aces tea se va purta un tas special

în scopul a ră ta t , anunţându-se dinainte credin­cioşii despre aceas ta .

4. Trebuind însă ca noi să fim pildă vie şi înaintes tă tă tor i tuturor, vom lua ho tă r î r ea ca toate stolele noas t re din decursul unei luni să le punem deoparte şi la sfârşi tul lunei să le dăm. Aceas ta am putea-o face, dacă nu permanent , tot la t re i luni, f ă r ă a o simţi, închipuindu-ne pur şi simplu că în luna respec t ivă n'am avut veni te .

5. Ş i f i indcă dela ce i ce au mai mult se ce re mai mult, păr inţ i i protopopi — pe lângă venitul stolar — ar mai putea ceda t axe le reţ inute cu o-cazîa dis t r ibuir i i salari i lor.

I a t ă c â t e v a modali tăţ i de a-şi da cu toţii o-bolul lor. F r a ţ i i preoţi v o r găsi poate şi altele. Eu, mi-arn permis a indica doar câ t eva , dar ca re realizate întru totul a r aduce roade bogate .

Trebue să ştim cu toţi i că,, dând pentru „Ajutorul Leg ionar" , vom alina dureri şi suferinţi , vom uşura sa rc in i grele de purtat şi ne vom ser­vi Pa t r i a ajunsă la greu impas. Aşa că dela felul cum f iecare va răspunde aces te i înal te şi sf inte chemări se va dovedi, a f i sau nu, fiu v redn ic al Neamului nostru a t â t de greu î n c e r c a t de soar tă .

Pr. Nicolae Cimpoieş

Comemorarea Mitropolitului „Andrei Şaguna"

Ziua de 3 0 Noemvr ie are însemnată pe fila calendarului nostru o r todox comemorarea mare­lui Andre i Şaguna, mitropolit şi gloria întruchi­pată a neamului nostru de pretut indeni .

In aceas tă zi, de 3 0 Noemvr ie , n e a fost dat anul aces ta încă un eveniment , c a re s'a înscr i s adânc pe filele de p ia t ră ale is tor ie i , înmormân­tarea Căpitanului, Nicador i io r şi Decemvi r i l o r .

Paras tasul dela Catedra lă , a fost o f ic ia t de Prea S. S a P ă r . Ep i scop D r . A n d r e i M a g i e r u , în-cunjurat de un sobor .de 12 preoţi şi 2 diaconi, răspunsurile fi ind date de corul studenţilor teo­logi şi corul „Armonia".

Rugăc iunea P r e a Sfinţi tului Andre i se înălţa lin ca fumul de tămâie , spre Atotputernicul Dum­nezeu, s'aşeze „sufletele lor în cor tur i le drepţi lor", acolo, „unde nu este durere, n ic i s c â r b ă , n ic i sus-pinare, ci v ia ţă f ă r ă de s fârş i t" .

P. C. P ă r . protopop F I . Codreanu, în cuvin te bibl ice tă lmăceş te însemnăta tea je r t fe i şi testa­mentul' lăsat de aceş t i mar t i r i ai neamului. După parastas asistenţa, a t r ecu t în sala fes t ivă a Aca ­demiei Teologice, unde a avut loc comemorarea mitropolitului Andre i Şaguna , la ca re au luat par te

P. S. S a Păr in te le Ep i scop Andre i , P. C. L . S a v a Seculin, Cibian, Tur icu , consil ieri referenţi , corpul profesoral al Academiei , precum şi mulţi oaspeţi. Corul studenţilor c â n t ă : „ L a mormântul lui An­drei Ş a g u n a " de Cunţan, după ca re stud. B e n e a c i teş te confer in ţa preşedintelui A . M o i s e , — c a r e era plecat la înmormântarea Căpitanului , — inti­tulată : „ A c t i v i t a t e a lui Andre i Şaguna pe t ă râm poli t ic şi naţional", prezentându-1 pe acela dela a căru i moar te se împlinesc 67 de ani, ca pe gloria s t ră luc i tă a întregului neam românesc , ca cel mai mare luptător naţionalist , ale căru i idei s t r ăba t , cu c la r i ta tea şi senină ta tea formulări i lor, veacu­rile românismului. Concepţi i le şi le-a f i x a t el în ziarul intemeiat de dânsul ca re dăinueşte şi azi:_ „Telegraful R o m â n " dela Sibiu. Cea mai mare izbândă a lui Şaguna, de cea mai covâ r ş i t oa re însemnătate , a t â t pentru b i se r i că c â t şi pentru neamul nostru, o real izează el res taurând „ M i ­tropolia Ardeleană" . P r i n ac t iv i t a t ea sa epocală, a fost în s tare să acce lereze desvol tarea noas t ră pe t ă râm cultural şi naţional, deschizând c ă r ă r i noui de progres, înăl ţând şi e ternizând deodată cu numele său, va loarea şi c instea neamului nostru.

Studenţ i i la sfârşi t , prin stud. B e n e a f a c o urare P. S. Sale P ă r . Ep i scop Andre i , de ziua o-nomast ică , nume şi urmaş demn al marelui Şaguna. Corul ş i as is tenţa c â n t ă „ In t ru mulţi ani S t ă p â n e " !

După confer inţă P . S. S a P ă r . Ep i scop An­drei a spus următoarele c u v i n t e :

Aniversarea nemuritorului Şaguna se cere actualizată mereu. Dacă mărturisim că duhul lui trăieşte între noi, atunci este firesc să ne întrebăm: Cum s'ar încadra Şaguna în vremea noastră ? Ce ne-ar spune el astăzi ?

Prin faptul că re'mhumarea martirilor mişcării legio* nare se face astăzi, în ziua numelui său, Dumnezeu par'că vrea să aşeze tinerimea de azi sub patronajul lui Şaguna.

Am citit o cuvântare despre: „Intelectualul în Statul Legionar".

Se spunea că intelectualul trăeşte pe linia mare a neamului. Intr'ânsul trăesc toate virtuţile strămoşilor şi plâng toţi martirii. Crezul legionar e unul dar el trebue aplicat la fiecare tagmă. Ce-ar spune Şaguna candidatului la preoţie de azi ? El a lucrat pentru ridicarea poporului prin Biserică. A organizat cetatea Bisericii naţionale. Când ai o Biserică cu limba de slujire naţională, chiar de n'ai avea stat, armată şi şcoală naţională, trăeşli ca neam prin Bi­serică. Ea reface şi creează statul. Aşa cum o avem orga­nizată în Ardeal, Biserica poate rezista tuturor vremilor.

Şaguna a avut viziunea neamului. El a contribuit la unirea neamului prin Biserică.

Dacă ar trăi astăzi Şaguna ce-ar face ? întrebaţi vă şi voi candidaţii la preoţie, din anul Domnului 1941.

Puteţi rămâne cu aceleaşi preocupări ca generaţiile din trecut? Nu! Vremurile merg înainte, ele cer şi dela preot

tot mai mult. Noi am avut preoţi cari înainte de unire erau apostoli ai ideei naţionale.

A venit România Mare; atunci s'a spus că preotul sd fie numai misionar. Dar azi se pune întrebarea: E de ajuns să fiţi numai oratori ca loan Gură de Auri Să f ţi numai propovăduitori, teoreticiani ? Atunci n'aţi înţeles che­marea vremii.

Munca este lozinca zilei. Tu care cobori la sat şi vezi intunerecul, lipsurile fizice, etc. tribue să fii şi con­structor. Tinerimea de azi are un simbol. cărămida. Căpi tanul a făcut prima cărămidărie, a lucrat la ea şi s'a lo­godit în faţa ei.

Astăzi avem nevoie de preoţi, care nu numai să pre­dice, ci să şi înfăptuiască ceva real. Acela care n'a plantat o floare, n'a sădit un pom, n'a reparat o ruină, n'a zidit o casă, o Biserică, nu şi-a înţeles pe deplin misiunea sa.

Slavici în „Popa Tanda" ne dă tipul preotului ce ne lipseşte. Prin preoţi ca aceştia s'au ridicat popoarele cele mari şi puternice. Preoţii germani vorbesc popotului şi despre ale gospodăriei.

Civilizaţia din apus a creat o preotul prin predica şi pilda sa.

România de mâine trebue clădită din temelie. Şi preotul are să fie un zidar.

Viitorii preoţi trebue să înţeleagă că s'a schimbat ceva în vremii S'a dus vremea teoreticianului. Căpitanul zicea: „ N M e că nu poţi, e că nu vrei".

Eu văd problema reconstrucţiei satelor foarte actuală. De ar trăi astăzi Şaguna el n'ar scrie abecedare sau

cărţi teologice ci ar face case parohiale şi biserici. îmbinând teoria cu practica, abstracţia cu realitatea,

îndemnul cu pilda, vom fi pe linia cerinţelor de azi. Voi preoţii de mâine, să fiţi înaintemergători ai evangheliei muncii constructive. Căştigaţi-vă acest titlu de glorie şi veţi avea muiţumirea sufletească pe care n'au cunoscut-o înain­taşii voştri.

Comemorarea se încheie cu un C â n t e c reli­gios şi „ S f â n t ă T inere ţe Leg iona ră" .

Dor de raiu (Urmare şi s fâ r ş i t )

M u z i c a , o al tă a r t ă , a r a t ă acelaş dor. R i c h a r d W a g n e r în ca r t ea sa despre „Ar tă şi Revoluţ ie" , a re un minunat capitol despre uver tură . Redăm ac i în c â t e v a cuvin te cele spuse despre opera „Leonora" a lui Bee thoven , pentrucă ac i W a g n e r s intet izează tot zbuciumul mari lor compozitori . Bee thoven a vrut să cuprindă în aceas tă uver­tură frumuseţea unei scene din cuprinsul operei. S c ă p a r e a celui închis diu temniţă. Leonora are un singur gând, un singur d o r : să ajungă la pe­ştera morţii , să dea l iber ta te . Temni ţa e întune­coasă. N i c i o rază n'o s t răba te . L in i ş tea grotei e în t reruptă de suspinul celui ce doreşte l iber ta tea .

L e o n o r a pr iveş te în temniţă şi simte chinul aeru­lui cura t de afară , f i indcă nu-1 poate împărţ i cu cel din grotă . U n g â n d : să rupă zăbrelele. E s labă şi numai gândul o mai ţine. D a r gândul c reş te , îi dă putere, o putere mai presus de puterile ome­neşti, î n c ă o încordare şi p ia t ra se rupe din zid. Soare le umple grota de lumină. Leono ra s t r igă : l iber ta te , l iber ta te şi bucuria nu-i mai încape în inimă. Cel scăpat răspunde: l iber ta te , dumne-zeească l iber ta te .

F i r e ş t e dorul de a scăpa pe altul din tem­niţă, dorul celui întemniţat de a ieşi la soare sunt forme pe ca re le-a luat dorul compozitorului şi or ice dor de l iber ta te frumoasă, de a putea fi la lumină, de a te mişca, sunt doruri de mai bine, de fe r ic i re , un dor de un fel de raiu.

L a fel cu artele de tot felul, is toria ne în­făţ işează acelaş zbucium omenesc pentru mai b ine ;

pentru dorul de raiu şi pentru r â v n a de a r e face raiul. Popoarele vechi , care în an t i ch i t a te au a t ins culmi înalte în cultură, au scr i s pagini de aur în is torie , deodată sau t rep ta t au ieşit din is torie , sau cel puţin se pare că au ieşit. S ă ne gândim numai la două din ele, la Egip ten i şi la Perş i . Uni i dela ce tă ţ i şi piramide, alţii dela grădini le suspendate, au ajuns în colibe. In sufletele lor însă a rămas icoana vechi lor lor culturi , a bogăţ ie i lor de demult şi după un zbucium de veacur i , au în­ceput din nou să in t re în is torie . Nu cunoaştem is tor ia negri lor decât de pe vremea când erau vâna ţ i ca animalele, pr inşi şi duşi în sc lavie . Care aţi c i t i t „Coliba lui M o ş T o m a " aţi înţeles, ce bu­nă ta te de suflet aveau aceş t i negri în sc lavie . In sufletul aces ta bun, ca în to t sufletul omenesc este şi dorul de l iber ta te , de cultură, de înaintare .

Toa te revoluţiile şi răscoalele despre ca re vorbeş te i s tor ia sunt efor tur i sângeroase, de a ieşi din în tuner ic Ia lumină, din lanţuri la l iber­ta te , de a avea putinţa să p re facă blestemul în b inecuvântare , pălămida în flori şi spinii în pomi roditori .

Lupta şi zbuciumul din is tor ie l-am putea ca­rac te r i za cu o scenă dintr 'un roman al lui M e r e j -c o v s c h i i : L a moar tea unui boga t Eg ip tean se f a c pregăt i r i le pentru înmormântare . U n sculptor f ace în lut chipurile sclavi lor spre a f i înmormânta te cu stăpânul, ca să-i slujească şi în ceealal tâ v iea ţă . Chipurile de lut se a rd în cuptor şi apoi se co­lorează. F i e c a r e sclav îşi recunoaşte s tatueta. Unul îşi ia chipul şi-1 zdrobeşte. Lua t la bă t ae de supra­veghetor i el le s t r igă şi prin răcne te le de durere s t r ăba t e o bucu r i e : „Puteţi să mă omor îţi, dar în ceealal tă lume nu vreau să fiu sc lav" . A r putea să f ie scena aceas ta cuprinsă în t r 'o compoziţie muzicală ? Atunc i a r putea da o minunată uver­tură la toate revoluţiile şi răscoalele.

Filo sofia ce zice ? Au fost vremuri , c â n d fi-] isofia mergea paralel cu religia păgână, i a r când

l-rânismul a decăzut , f i losof ia îi ţinea locul. F i ­losofii erau chemaţi să dea mângâiere celor cu s ifletele nelinişti te, turburate . Serenus se plânge J> nelinişte sufletească şi Seneca îi răspunde cu cartea înt i tulată „Liniş tea suf letească". U n lung şir de sfaturi se dau în ca r t ea din ca re nu lip­seşte nici cheful c a beţii . S ingur faptul că Seneca a scris ca r tea înt i tulată „Liniş tea suf le tească" este o dovadă că lumea păgână era nel inişt i tă şi doria ceva mai bun, mai multă fe r ic i re , seninătate . A r e însă Seneca înt re exemplele pe ca re le dă lui Se -ranus pentru a-şi găsi seninăta tea unul, pe ca re îl fmulgem dintre toa te celelalte. Iu capitolul al XV- lea , s c r i e : „ D a r nu-i destul că n e a m mântui sufetul de pricinile mâhniri i , ca r i purced dela noi. Adesea ori ne covârşeş te sufletul s c â r b a de lume, văzând cr ima pururea izbândi toare , cură ţ ia a t â t de rară , a :â t de nesocot i tă , nev inovă ţ ia , buna credinţă a t â t de părăsită. . ." I a r mai departe s c r i e : ;,Ni;-i bine să ţinem spiritul adânc i t tot în aceeaş t r eabă : t rebue să-1 mai luăm câ te o leacă prin uetreceri. L u i S o c r a t e nu-i era ruşine să se joace cu copiii...!! P r in r id ica rea acestui exemplu, Seneca , îndeamnă pe Serenus să f acă la fel, să se joace cu copiii. D a c ă nu S o c r a t e s'ar f i juca t cu copiii, daca nu S t n e c a l-ar fi dat exemplu, dacă în sfir*--te'e Evanghel i i n'am avea is tor ia despre l isus şi pruncii, sau îndemnul lui l isus ca apostolii şi peste tot creşt ini i să se f a c ă asemenea pruncilor, am zi o că e o pedagogie dostoievschiană. In a d e v ă r şi opera şi v iea ţa lui Dos to ievsch i i vor să ne spână că traiul în mijlocul copiilor şi jocul cu ei, nu sini numai pentru educaţ ia copiilor, c i mai ales pentru ca cei mar i să se f acă în gândire , în nevinovăţie ca prunci i pentru a putea să în t re întru împărăţ ia ceruri lor .

D e altfel toată vechea filosofie a fost o fră-mâotare şi o luptă a binelui şi a răului din om. Cu lupta şi f r ământa rea aceas ta , filosofia veche a intrat în mitologie şi toa te miturile, precum spune un f i l c so f al nostru (Luc ian B laga : „Despre mituri" în Geneza M e t a f o r e i şi Sensul cul turi i ) vor oă fie î c t r 'un anume fel r eve lă r i ale miste­rului. In a fa ră de cele văzute cu ochi i trupeşti , suflatul voia să păt rundă cu vederea sa dincolo de i re, în cele mai presus de fire. Năzuinţa a-c easta de a ieşi, de a evada oarecum din orizontul l ngu;.t în veşnic ie , a fost nostalgia raiului.

„Filosofia natural is tă , precum spune acelaş filosof al no .tru (Singular i ta tea omului) a f ăcu t aproape tot ce i-a s tat în putere, spre a degrada Poziţ a omului în univers, spre a-i c lă t ina privi-' egiile şi a-i seculariza destinul... de câ t e ori a S*sit vreo nouă pr ic ină sau vreun nou prilej de

t r iv ia l izare a „omenescului". P e scurt , i a t ă ce scr ie L u c i a n B laga într 'un capi tol de recapi tulare a fi-losofiei na tu ra l i s t e : î n t emeia tă pe teoria şubredă a evolu^ionismulu!, fi losofia natural is tă aco rdă omului doar epitetul unei re la t ive superiori tăţ i de na tură graduală, dar nu ca l i t a t ivă . Omul ar fi f i inţa cea mai complex evoluată pe pământ , dar evoluţia n 'ar avea capăt . Nie tzsche af i rma că. omul nu e decâ t o punte în t re maimuţă şi supraom. L a Bergson omul reprezintă un punct culminant.

Insăş teor ia evoluţionismului, care n 'ar avea capăt , e o dovadă de un dor al evoluăr i i în sus, sau cum scr ia Haşdeu : „tinderea făpturi i spre desmărginire" . „Din omidă-fluture din vierme-sufiet, totdeauna Excelsior l" ( In S i c Cogi to) . Fi lo­sofia natural is tă , cu evoluţionismul şi apoi cu Spi-ri tologia cum îi. z icea Haşdeu, vrea să zdrobească lanţurile aces te i vieţi , să-i spargă zidurile, ca să evadeze în regiuni mai înalte, mai fer ic i te , în ce­ruri. E aceeaş nostalgie a raiului.

M a i c i tăm c â t e v a cuvin te ale altui f i losof român (Ion P e t r o v i c i : „Dincolo de zare" în „Gân­direa" N r . 7/1939) , ,Spiritul nostru nu-şi poate realiza exigenţele lui fundamentale în lumea în­conjură toare , i a r formele lui par cadre he te rc -gene, ce se aplică s tângaciu şi imperfect . Ho tă r î t nu lumea aceas ta este a rena lui f i rească şi a re tot dreptul să aştepte--altă Itrmeî"în -'-"tărie* "Să ise poată realiza deplin şi f e r i c i t " . Cuvinte le aces tea sunt ale unui profesor univers i tar , ale unui f i losof şi nu sunt, precum s'ar părea , ale unui teolog, n ic i nu sunt luate dintr 'o oa reca re predică.

Ce spune teologia despre nostalgia chinui­toare a raiului ? Teologia cons ta tă din toa tă fră­mânta rea omenească, din to t zbuciumul expr imat în colinzi, în poezii, în l i te ra tură prin mar i i gân­ditori , în cultură şi c iv i l iza ţ ie , în filosofie şi în spiritologie, că omul veni t din mister năzueşte spre mister , c r ea t de Dumnezeu nu găseşte ali­na re sufletului său decâ t la Dumnezeu, cum zice fer ic i tul Augus t in ; căzut din raiu e chinuit de dorul raiului. Omul nu ar t iculează totdeauna acest dor, dar e chinuit de el. Uneor i uu ştie, a l tădată se teme, i a răş a l tădată r e t a c e în chip voi t , sau nu v rea să art iculeze, să expr ime limpede aceas tă nostalgie. E a însă îi sfâşie inima, îi este în suflet şi pe limbă, dar şi când şi-o spune, o ascunde sub ha ină s t ră ină .

B u n ă o a r ă L u c i a n Blaga , se gândeşte la v ia ţa veşn ică , dar scr ie „mister" ; se gândeşte la Dum­nezeu, dar scr ie „ M a r e l e Anonim".

F i e raiul pământesc din care a fost alungat cel d intâ i om, fie împără ţ ia ceruri lor , ale că re i porţ i a veni t Hr is tos Mân tu i to ru l să ni le des­chidă, noi îi purtăm dorul, din conşt ient sau din adâncul subconştientului nostru. F. C.

Cărţi Diac. Dr. Haralambie Cojocarii: Este

Pr imatul lui Pe t ru nu privi legiu de drept divin după Noul Tes t amen t? Seria Teolo­gică, S ib iu 1940, L X X X I I ~j 434 pagini , preţu 300 lei.

L u c r a r e a părintelui Co joca ru este una dintre cele mai însemnate opere teologice pe ca re ne-a dat-o şti inţa teolog'ei româneşt i în anul 1940. Es te ch ia r mai mul t : cea mai temeinică lucrare orto­doxă asupra dogmei primatului catol ic .

In primele două capitole, autorul se ocupă de Hristos, Biserică şi Capul et suprem; despre îm­pără ţ ia iui Dumnezeu şi a legerea apostolilor, des­pre t r imiterea şi egal i ta tea lor.

In cap. I I I — I V vorbeş te pe larg despre Iisus şi primatul lui Petru pe temeiul textului dela M a t e i 16, 1 7 — 1 9 : T u eşti Petru..., şi despre axe-geza lui, făcută în lumina t ex te lo r pa t r i s t i ce .

In cap V . autorul f ace exegeza tex te lor dela L u c a 22, 31 — 32 şi Ioan 2 i , 15—18, după aceeaş metodă ca mai sus.

Cap. V I t r a tează despre Biserica primară şi Sfântul Petru, despre at i tudinea si", ap. Pavel faţă de „primatul" sf. ap. Petru .

D i n toate se cons ta tă că nici în Noul Tes­tament, n ic i în B i se r i ca pr imară , n ic i în scr ier i le celor dintâi şi al celor mai însemnaţi Sf in ţ i Pă­r inţ i nu ex i s t ă nic io dovadă despre un primat de ordin divan ai sf. ap. Pe t ru fa ţă de ceilalţi apos­toli. El era primus in ter pares, ia r dogma cato­l ică despre primatul de drept divin este o ino­vaţ ie care , neavând temeiuri b ib l ice şi pa t r io t ice , cade în rândul învă ţă tur i lor ant ievanghel ice , ere­t ice B i se r i ca o r todoxă n'a admis-o n ic iodată şi o combate cu toa tă t ă r i a şi până la capăt .

Emilian Vasilescu: Râvna Casei Ta le . Gânduri şi îndemnuri spre folosul Bisericii. Bucureş t i . E d . Cugetarea , 200 pagini, 50 lei.

Es t e o culegere de ar t icole şi studii pe ca r i dl Em. Vasi lescu, as is tent la Facu l ta tea de Teo­logie din Bucureş t i , după ce le-a publicat prin di fer i te foi şi rev is te , le adună într 'un volum, pentru a fi la îndemâna oricui doreşte să cunoască o serie dintre cele mai însemnate probleme reli­gioase dela ordinea zilei, însoţite de observa ţ i i c r i t i ce foar te b inevoi tor şi judicios făcute . Dsa , deşi apologat, pr iveş te lucrurile p r a c t i c ; ne orien­tează prin vreme şi ne îndeamnă să luăm în faţa vremii „o at i tudine c reş t ină" ; combate „spiritul gaze tăresc din presa b i se r i cească" şi militează pentru un control al scrisului b i se r icesc , pentru o editură creş t ină , pentru o publicaţie bibliogra­f i că b i se r i cească , pentru o b ib l io tecă şi o encic­

lopedie teologică or todoxe. S e ocupă de credinţa poporului: cauze şi mijloace prin ca re s'ar putea spori şi lumina, de educaţia rel igioasă şi morală a tineretului, precum şi de înf ră ţ i rea popoarelor prin B i se r i că , — tot probleme de cea mai vădi tă actual i ta te , pr iv i te şi studiate de un spiri t ager şi câ t se poate de bine intenţ ionat .

D l prof. Em. Vas i lescu a tăcut bine că şi-a adunat art icolele şi studiile în volum, deoarece în cuprinsul lor se pun anumite chestiuni , actuale, foar te importante , c a r i nu t rebuesc ui tate. Sunt chestiuni de şcoală, de catehizaţ ia , de t ipar , de propaganda, misionarism şi altele, ca r i sunt la or­dinea zilei, unele nerezolvate, ia r altele numai parţial rezolvate .

Dr N. Brînzeu: Crema! iunea din punct de vedere istoric, religios, moral, social. Lu­goj 1040, 16 pagini.

Păr in te le Brînzeu a t ipăr i t un mic studiu în ca re se ocupă de is toria , c r i t i c a şi combaterea a rder i i morţi lor şi conclude că „nici i s tor ia , nici igiena, economia naţională, dreptul, sociologia, nici es te t ica" , n ic i religia o r todoxă nu admit crema-ţiunea, ca re este „o pasiune domnească", păgână şi masonă, în felul stupefiantelor.

D e încheiere cere să se desfiinţeze societa­tea „Cenuşa", să se închidă capiş tea ei, ia r c ine v rea să fie ars , să plece din România , ca re este şi t rebue sâ r ămână o ţ a ră c reş t ină .

Am fost şi suntem în pr iv inţa aceas ta de per fec t acord .

Informaiiuni »

% Apel creş t inesc . In t impul de i a rnă , — tocma i c â n d în t re semeni i noşt r i sufe­r i n ţ a este mai m a r e — sunt ce le mai mul te o n o m a s t i c i : N i c o l a e , Igna t ie , Ş t e f a n , V a -si l ie , Ioan , G r i g o r i e , e tc . cu ca r e ocaz i i se f a c che l tue l i inut i le pen t ru a păs t ra for­mele conven ţ iona le de f e l i c i t a r e .

F a c e m un apel c reş t inesc c ă t r e toţi R o m â n i i , ca m ă c a r acum, c â n d ne af ­lăm în mi j locu l a t â t o r î n c e r c ă r i , să renunţe la se rbarea onomasticei şi, sup r imând che l tue l i l e şi mesele pent ru f e l i c i t ă r i , sa contr ibue cu sumele respect ive Ia Aju­torul Legionar, pent ru a l i n a r e a l ipsur i lo r f r a ţ i l o r ce sufă r .

V o r vedea toţi cu câ t mai du lce v a f i b u c u r i a zi lei f ă c â n d o f a p t ă bună , decâ t r ă m â n â n d robi i unor depr inder i nefolos i ­toa re .

A r a d în 1 D e c e m b r i e 1940. f Andrei E p i s c o p

ţ4r. 5^- ^ D e c e m v r i e 1940 B I S E R I C A Ş I Ş C O A L A Pag. 415

g M u l ţ u m i t ă a r h i e r e a s c ă . P. S. Sa părintele Episcop Andrei mulţumeşte pe această cale tuturor p C. Preoţi şi Protopopi, cari l-au felicitat de ziua numelui- Tuturor le trimite arhierească binecuvân­tare.

0 î n m o r m â n t a r e a Căp i t anu lu i , a N i c a d o -ri lor şi D e c e m v i r i l o r s'a f ăcu t S â m b ă t ă în 3 0 Nov. 1940 . Cu aces t pri lej , Capi ta la a fost mar­tora celei mai mişcă toare procesiuni de înmor­mântare. Se rv ic iu l prohodului s'a făcut în bise­rica S f . I l ie-Gorgani de c ă t r e I. P. S. S. Păr in te le Mitropol i t Gurie as is ta t de un mare sobor de preoţi (la procesiune au luat par te peste o mie).

Dela b i se r i că cele 14 s icr ie au fost aşezate pe năsălii şi pur ta te pe umeri de legionari pe bulevardele El isabeta , Bră t i anu , B a s a r a b şi Calea Griviţei , până la C a s a - V e r d e în Bucureş t i -Noi , unde s'a făcu t re înhumarea, îângă sicr iele lui I. M o ţ a şi V . M a r i n .

L a înmormântare au luat par te , pe lângă marile uni tăţ i de legionari şi legionare din toa tă ţara, familiile ce lor decedaţi , guvernul în frunte-cu dl gen. I. Antonescu , Corpul diplomatic, Cava­lerii ordinului Miha i -Vi t eazu l , societăţ i le ostăşeşt i şi studenţeşti, general i , unităţ i din a rmată , cele mai bune corur i din Bucureş t i şi o mulţime ne­numărată de popor.

L a C a s a - V e r d e după slujba rel igioasă, s'a făcut defilarea şi apoi, în accen t e de adâncă jale, înhumarea.

Cu sfinţii odihneşte, Doamne , pe rob i i Tăi . . .

$ i D e c e m v r i e 1918, Anul aces ta s ă r b a r e a de 1 D e c e m v r i e a fost f ăcu tă într 'un cadru de adâncă t r is teţe . L a Arad , după Doxo log ia se rv i t ă într'un sobor de opt preoţi şi doi diaconi de P. S. S. părintele Ep i scop Andre i , a p red ica t P . C. S. părintele Iconom-s tavrofor D r . Ş t . Mun teanu , profesor la Academia Teologică . In cuvin te alese şi adânc simţite a a r ă t a t că is tor ia Români lo r a fost o is tor ie a durerii . Aş tep tăm cu toţi i ziua isbăvir i i , c a re va fi pentru duşmanii neamului nostru o zi de răspla tă pentru toa te fărădelegi le lor; dies illa va fi dies irae.

L a Alba-Iulia prăznuirea s'a f ăcu t în cadrul unei mari manifestaţ i i legionare, la ca re au par­ticipat c â t e v a zeci de mii de Români . D u p ă ser­viciul divin s'a sfinţi t steagul gardiş t i lor din 1918—19, apoi s'a ţinut marea în t runi re populară în faţa biser ic i i , unde au v o r b i t : gen. Al . V l a d , ?i D r . A . D u m i t r a ş din par tea gărzilor!naţionale, iar din par tea legionari lor d-nii Il ie Colhon, Ho­rea Sima comandantul M i ş c ă r i i şi gen. I . Anto­nescu, conducătorul Statului , c a re în t re altele a spus că graniţele ţăr i i s'au prăbuş i t pen t rucă am fost total slăbiţ i înlăuntru şi f ă ră niciun spri j in

dinafară . S ă ne unim şi să nu desnădăjduim; în fa ţa noas t ră vi i torul s tă aspru dar plin de nă­dejde.

0 Nico lae Io rga , după un comunicat al Preşedinţ ie i Consiliului de M i n i ş t r i , în seara zilei de 27 N o v . 1940 a fost r i d i ca t de că t r e necunos­cuţi din locuinţa sa dela S ina ia . M ă s u r i l e luate de c ă t r e autor i tă ţ i pentru a f la rea lui în cursul nopţii au rămas f ă r ă rezultat . In dimineaţa zilei următoare corpul lui neînsufleţi t a fost af la t de jandarmi în comuna S t r e ş n i c (jud. P r a h o v a ) s t ră­puns de 6 gloanţe de revolver .

9 S f . S inod s'a deschis Lun i în 2 D e c e m v r i e 1940, după un Tedeum în Ca tedra la Pa t r i a rh ie i , în prezenţa d-lui T r . Bră i l eanu ministrul Educa ţ i e i Naţ ionale , Cultelor şi Ar te lo r şi sub preşedinţia I. P. S. S. Pa t r ia rhulu i Nicodim.

In cuvân ta rea de deschidere I. P. S. S. Pa­t r iarhul spune că pe lângă duretea sângeră r i i ho­ta re lor Ţ ă r i i , avem bucuria urcăr i i pe t ron a M . S. Regelui M i h a i I. şi a în toa rce r i i în ţ a ră a M . S. Reg ine i E lena .

După ce S f . S inod t r imi te două telegrame omagiale, una M . S. Regelui şi a doua d-lui gen. I. Antonescu, vorbeş te d-1 ministru T r . B r ă i ­leanu, ca re mulţumeşte pentru cuvintele adresa te Conducătorului Statului şi a r a t ă că guvernul le­gionar a f i rmă ideea de jertfă pentru credinţă, ideie ca re s tă la temelia Statului şi a B i se r i c i i . Apo i prezintă din par tea guvernului un memoriu de 30 puncte ca re p r ivesc v ia ţa b i se r i cească şi ce r o g r a b n i c ă deslegare.

In şedinţele de Lun i până M i e r c u r i în 4 D e c . c. S f . S inod a adus următoarele h o t ă r î r i :

S 'au discutat diferi tele rapoar te dela ord i ­nea z i le i ; s'a aproba t ca unii preoţ i să poată f ace par te din consiliile de adminis t ra ţ ie ale coopera­t ivelor .

Botezul evre i lor nu inf i rmă legile şi dispozi­ţiile p r iv i toa re la ocro t i rea rasei .

Unde biser ic i le au fost dărâmate de cutremur, slujbele se vo r f ace . în capele.

Terenur i le de prisos ale parohii lor se v o r da în a rândă , cu prefer in ţă , preoţilor refugiaţi .

Pen t ru re forma monahismului şi reorganiza­rea mănăs t i r i lor s'a ales o comisie a lcă tu i tă din I. P . S. S. Mi t ropol i tu l T i t al Bucovine i , P . S . S. Episcopul Par ten ie al a rmate i şi P. S. Arh iereu l Ef rem.

P. P. S. S. Ch i r i a rh i vo r t r imite M i n i s t e ­rului propunerile lor cu p r iv i r e la ' în f i in ţa rea de noi parohii şi la o nouă arondare a parohi i lor ex is ten te .

S f . S inod ş r a însuşit propunerea guvernului de a f ace o nouă reglementare a numiri i şi t ran­sferăr i i preoţilor, po t r iv i t ă cu cerinţele vremii .

Se vor repara nedreptăţ i le suferi te de preoţii legionari pentru Convingerile lor politice.

S e in terz ice preoţilor de a se mai ludeca în t re ei în cauze penale.

Pent ru salar izarea clerului Si:. S inodpropnne a se face egală cu cea a profesori lor secundari . Gradaţ i i le să Fie de 2 5 % şi tot la c inc i ani. Preo­ţilor dela Catedrale şi dela b i se r ic i f ă r ă enori i şi f ă r ă sesii parohiale să li se acorde un spor de 2 3 %

Cazurile de numiri ilegale în posturile admi­n i s t ra t ive b iser iceş t i se vor revizui.

S e aprobă noul regulament pentru reorgani­za rea şi programa şcoalelor de cân tă re ţ i b iser iceş t i .

Cont rac te le de închir ier i ale imobilelor bise­r iceşt i la evre i , vor fi rezi l iate cu data de 23 Apri l ie 1941, ia r îns t ră inăr i le de ave r i făcute în dauna b iser ic i i înainte de 1925 de că t r e M i n i s t e r , să se anuleze.

S f . S inod, cons iderând că prin înf i in ţarea Mi t ropo l ie i Ol tenie i nu s'a desfi inţat Eo i scop ia Râmnicului , cere să fie re înf i in ţa tă cu judeţele V â l c e a şi Romana ţi.

Cremaţiunea fiind an t i c reş t ină să se des­fiinţeze, ţinându-se seama de hotăr î rea S f . S inod dată în pr iv in ţa aceas ta încă din 1929.

Comunicatul of icial al S f . S inod adresat Ţ ă r i i şi B i se r i c i i îl vom publica în numărul v i i to r al revis te i .

@ T e a t r u l Aradu lu i se deschide în curând. D l pr imar al Aradului D r . E . M o n ţ i a îndată ce a veni t la conducerea Municipiului a luat măsuri urgente pentru renovarea incintei , scenei şi a ins­talaţi i lor e lec t r ice şi de calor i fer . Acţ iunea pentru deschiderea lui a ţinut şedinţă sub preşedinţia P. S. S. Păr in te lu i Episcop A n d r e i ; şi-a ales un comitet d intre cele mai alese personali tăţ i ale A-radului, s'a f i x a t bugetul şi s'a ho tă r î t ca reper­toriul lui să a ibă c a r a c t e r naţional şi creş t in .

N r . 5208/1940.

Ordine-Circulare Onor . M i n i s t e r al Cultelor şi Ar te lo r cu

adresa Nr . 55431/1940, comunică : „Prea Sf in ţ i te , Avem onoare a vă ruga să

binevoi ţ i a a t rage atenţiunea protoierei lor şi preo­ţilor din cuprinsul acelei eparhi i ca cerer i le ce au de făcut Minis teru lu i să le t r imi tă prin poştă, să nu se mai deplaseze personal la Bucureş t i . Aceas t a pentru a se ev i ta pe de o par te cheîtueli de bani, pierderi de timp inutile, — pet i ţ ionari i ca şi paro­hiile păgubind prin lipsa lor dela parohiile unde t rebue să fie prezenţi, — iar pe de a l tă par te ră-pindu-ne şi nouă un timp foar te preţios spre a ne expune şi verba l ceeace au scr i s în petiţiune. Peti-ţ ionarii să fie siguri că Min i s te ru l le va soluţiona

cerer i le cu toată gr i ja , graba şi dreptatea. Primiţi V ă rugăm, Prea Sf in ţ i te , as igurarea d 'osebitM

e P a , p. noastre considera ţ iun i, p. Aii nistru D i r e c t o r : ss. Indescif rabi l" .

Arad , la 28 Noemvr ie 1940. Consiliul eparhial.

Nr. 5314/1940.

On. M i n i s t e r a acorda t o gradaţie de merit-preoţilor — învă ţă to r i ca r i au optat pentru una din funcţiunile avute . Comunicăm în copie ordinul, pentru a lua cunoşt inţă de el şi a întocmi actele necesare în scopul câş t igă r i i gradaţ ie i .

„Copie de pe adresa Minis te ru lu i E d i caţiunii Naţionale. Di rec ţ iunea învă ţământu l P r i m a r — Normal Nr . 55087/1940. Avem onoare a vă face cunoscut, că Min i s t e ru l a luat următoarele dis oo-ziţiuni, cu pr iv i re la preoţi i î nvă ţă to r i car i , potr ivi t Decretului Lege Nr . 3.Î66 din 25 O c t o m v r i e 1940, au fost obligaţi să opteze pentru una din aceste funcţiuni, până la 10 Noemvr ie a. c. Celor ce au optat pentru funcţiunea de învă ţă to r , li se acord;' o gradaţ ie de merit , pe baza unei cerer i , d ipă. următoarele norme: a.) V o r face dovada avorjr lor şi a soţiilor sau a al tor membri ai fa mi Hei. b. V o r face dovada prin ac t e şi conf i rmarea inspec tor i lor lor superiori , a ac t iv i t ă ţ i i lor culturale, ¿1 morali tăţ i i desăvârş i tă , a at i tudinilor de loialitate fa ţă de mişcarea t ineretului naţionalist , c.) V o r face dovada greutăţ i lor familiare. To toda tă V rugăm a aviza, dacă este cazul, să se aplice dis-poziţiuni analoage şi preoţi lor învă ţă to r i , c a r i ar optat pentru funcţiunea de preot. D i r e c t o r Gene r a l : ss. A . Creangă , p. Conformita te , ss. Indescfj f r a b i l L . S" .

Arad, la 3 D e c e m v r i e 1940. Consiliul eparhial.

Nr . 5266/1940.

C. Pă r . conducător i ai ofici i lor parohiale, cari au in construcţii biserici noui şi c a r i au zidit b iser ic i şi au rămas cu datorii , sunt invi ta ţ i a înainta in termen de 3 zile c â t e o ce re re ad resa ţ i Onor . M i n i s t e r , în care să se a ra te situaţia reaU:, specificându-se, pe baza devizului, ce sume se m.v ce r pentru terminarea b iser ic i i şi cu ce sume a a rămas datori , rugând Onor . M i n i s t e r a le da ajutor pentru terminarea zidirei, r e spec t iv pentru achi­tarea datoriei .

S e va a ră t a Nr . ord. Consiliului eparhial c care s'a aprobat planul şi devizul de zidire. L a datori i se va a ră t a la c ine sunt datori , de când pentru ce lucrăr i şi cu ce sumă ?

Arad , la 4 D e c e m v r i e 1940. Consiliul eparhia

D i e c e z a * * A r a J .