UNIVERSITATEA TEHNICĂ DIN CLUJ-NAPOCA

CENTRUL UNIVERSITAR NORD DIN BAIA MARE

FACULTATEA DE ŞTIINŢE

DEPARTAMENTUL DE CHIMIE ŞI BIOLOGIE

Specializarea: BIOCHIMIE APLICATĂ

ANEMIA FALCIFORMĂ

1

Materande:

Gherasim Carina - Elena

Marc Andreea - Maria

Profesor:

Şef.Lucrări Dr. Mihalescu LUCIA

2014

CUPRINS

CUPRINS........................................................................................................................................2

I. Introducere....................................................................................................................................3

1.1 CE ESTE O ANEMIE ?.........................................................................................................6

II. SE POATE PREVENI O ANEMIE ŞI CUM?...........................................................................8

III. ANEMIA FALCIFORMĂ.......................................................................................................10

IV. FIZIOPATOLOGIE................................................................................................................14

V. SIMPTOME..............................................................................................................................18

5.1 Starea de hipercoagulabilitate..............................................................................................20

VI. TRATAMENT........................................................................................................................21

6.1 Rolul alimentaţiei.................................................................................................................23

6.2 Incheiere...............................................................................................................................26

VII. CONCLUZII..........................................................................................................................28

BIBLIOGRAFIE............................................................................................................................29

2

I. Introducere

Anemia este una dintre afecţiuniile întâlnite frecvent în practica medicală. Deşi este greu

de dat o cifră statistică, multe forme de anemii fiind ascunse îndaratul bolii care le-a provocat

totusi se apreciază ca aproape 1/5 din bolnavii internaţi în servicile medicale din spitale

prezintă o anemie de grad variabil.

Istoricul anemiei ne poartă pînă în antichitate. În scrierile lui Hippocrat se găseşte

expresia ,,anemie’’, pentru a defini starea persoanelor plăpânde şi ,,fără sânge’’ iar preoţii –

medici egipteni cunoşteau boala cu multe secole înaintea erei noastre, asa cum o dovedesc

scrierile pe papirus. Şi în scrierile greceşti vechi se fac menţiuni care atestă cunoaşterea bolii.

Membrii unui vechi trib din Asia Mică – chalibii – erau învăţaţi să consume produse care conţin

fier ceea ce arată că în mod empiric îşi dădeau seama care alimente aduc fier în organism. Lipsa

de sânge urmare a unor pierderi cronice de sânge a infecţiilor era cunoscută de Ambroise Pare

(medic francez din perioada Renaşterii), care folosea alimente isipitoare, gustoase pentru a-şi

fortifica bolnavii. În cartea lui Varandeln (profesor la facultatea din Montpellier – 1620) se

găseşte termenul de ,,chloroză’’, aplicat anemiei adoleşcentelor.

Descoperirea microscopului a atras după sine şi punerea în evidenţă a globulului roşu

ceea ce a constituit un important pas înainte în cunoaşterea anemiilor. Alt pas înainte în studiul

anemiilor a fost recunoaşterea prezenţei fierului în sânge. Noi şi valoroase cunoştinţe asupra

diferitelor forme de anemii aduc marii cliniceni din secolul al XIX – lea. Astfel S. P. Botkin,

fondatoirul şcolii medicale ruse, referindu-se la cauzele anemiilor a atras atenţia că la baza unor

forme de anemie stau modificări ale altor organe. Medicul englez Th. Addison şi puţin mai

târziu, medicul din Zürich, Biermer, au descris una dintre cele mai importante forme de anemii:

anemia pernicioasă. Un progres tehnic l-a constituit descoperirea unei metode de coloraţie a

frotiurilor de sânge care oferea mai multe detalii asupra celulelor sanguine. Ulterior,

cunoştinţele, asupra mecansmului de producere a anemiilor a progresat mulţumită ajutorului

laboratorului (diferite măsurătorii ale globului roşu, detrmînari clinice în sânge ş.a), cât şi

uitlizării aceelei deosebit de importante metode de stuidiu a măduvei osoase cu ajutorul puncţiei

3

sternale introduse de medicul rus Arnikiu (1927). Chimia modernă (prin folosirea unor thenici de

fineţe), ca şi uitlizarea izoitopilor radioactivi au împins la tulburării ale fermeţiilor golubului

roşu sau ale structurii chimice a hemogolobinei. Prin aceasta au putut fi explicate multe aspecte

obscure în trecut ale anemiilor prin lipsă de fier.

Cunoaşterea tot mai bună a mecanismului de producere a anemiilor a stimulat o serie de

cercetări deosebit de importante privind tratamentul acestora, ceea ce a permis, în secolul nostru,

descoperirea extractelor de ficat şi, mai recent, a vitaminei B12 şi a acidului folic, foarte util în

combaterea anumitor forme de anemii.

În urmă cu mai bine de 60 de ani, oamenii de ştiinţă au descoperit cauza principală a bolii

cu celule în formă de seceră (siclemie sau anemie falciformă). La nivelul vaselor de dimensiuni

mici (capilarele) ale persoanelor diagnosticate cu această tulburare se pot produce ocluzii

datorate hematiilor în formă de semilună. Acest lucru nu se întâmplă în mod obişnuit în cazul

hematiilor în formă de disc. Consecinţa poate fi apariţia unor dureri severe, afectarea organelor

majore şi o durată de viaţă semnificativ scazuită a hematiilor de acest fel.

Cercetătorii au descoperit ulterior că boala este consecinţa mulaţiei unei singure proteine

hemoglobinei şi au realizat că forma de seceră – întâlnită mai des la persoanele din zonele cu

climă tropicală – este de fapt o adaptare evolutivă, care poate ajuta la protejarea împotriva

malariei.

4

Figura 1.1 Hemati normale şi hematii în formă de seceră

Totuşi, contrar celor învăţate de oamenii de ştiinţă despre boala care afectează 13 de

milioane de oameni din întreaga lume, există puţine tratamente disponibile. "Noi încă nu

dispunem de terapii suficient de eficiente şi nu cunoaştem cu exactitate modalităţile diferite de

manifestare ale bolii la persoane diferite", susţin Sangeeta Bhatia, Ioan şi Dorothy Wilson,

Profesor de ştiințe medicale, tehnologie, inginerie electrică şi informatică la ITM.Bhatia,

cercetătorul postdoctoral David Wood  şi colegii săi de la Universitatea Harvard, Massachusetts

General Hospital (MGH) alături de Brigham şi Women Hospital au elaborat acum un test simplu

de sânge care poate prezice dacă pacienţii cu siclemie prezintă un risc crescut de a dezvolta

complicaţii dureroase ale bolii. Pentru a efectua testul, cercetătorii analizează cât de bine circulă

fluxul de sânge prin intermediul unui dispozitiv microfluidic.

Aparatul, descris pe 1 martie, în revista Science Translational Medicine, ar putea ajuta

medicii să monitorizeze pacienţii cu boală cu celule în formă de seceră şi să determine cea mai

bună modalitate de tratament, spune Bhatia. Acesta ar putea fi util, de asemenea, cercetătorilor în

dezvoltarea unor noi medicamente pentru tratamentul bolii.

5

Figura 1.2 Transmiterea anemiei la urmaşi

1.1 CE ESTE O ANEMIE ?

Nu,rareori medical este întâmpinat de bolnav cu acestă primă afirmaţie: ,,În ultimul timp

mă simt anemic: am lipsă de sânge’’. De fapt, ce vrea să exprime acesta? Că bolnavul nostru a

observat o scădere a capacitaţii sale de muncă, este fără vlagă, ceea ce în termenii uzuali

medicali se numeşte astenie sau adinamie.

Dacă este adevarat că acest simptom se întalneşte în anemii, nu este mai puţin adevarat că

şi alte multe boli (de rinichi, de inimă, nervoase etc.) pot prezenta acestă stare. Prin urmare, o

asemenea exprimare este necorespunzatoare, uneori este greşită. Mai mult înca, pornind de la

bănuiala despre starea sa ,,anemică’’, ,,lipsa sa de sange’’, acest bolnav solicită cu insistenţă un

examen de sânge, de al carui rezultat normal ramane surprins.

Să vedem ce înseamană o anemie. Este vorba despre o săracire a sângelui în globulele

roşii şi hemogolbină, cantitate totală de sânge (aproximativ 5 litri) putand fi normală. Numai în

anemiile prin pierderi mai de sânge (hemoragii acute) scade şi masa sanguină (,,oligohemie’’).

Pentru a recunoaşte precis o anemie şi gradul sau de gravitate este necesară determinarea

numarului de globule roşii (hematii sau eritrocite) şi a cantităţii de hemoglobină. Numarul de

globule roşii este raportat la milimetru cub, iar cantitatea de hemoglobină este data în procente

sau grame raportate la suta (%). Aceste tehnici simple de laborator (la îndemana oricarui medic

se cere a fi foarte corect executate, deoarece astfel se crează false anemii responsabile de

tulburari neuropsihice, legate de noţiunea boală).

6

De aceea pentru a aprecia un caz de anemie trebuie să cunoaştem mai întâi câteva date

privitoare la numarul normal de globule roşii şi cantităţiile normale de hemoglobină. Acestea

sunt:

4 500 000 globule roşii şi 90 % hemoglobină la barbaţi;

4 000 000 globule roşii si 80 % hemoglobină la femei.

În esenţă orice anemie traduce o tulburare a bilanţului între producerea de globule roşii şi

pierderea sau distrugerea lor excesivă. Folosind o comparaţie am putea spune că anemia

reprezintă o situaţie similară economiei dintr-o gospodarie unde un bilanţ deficitar apare fie

cand sporesc cheltuielie, fie cand scad veniturile.

Trebuie subliniat de la început un fapt de o deosebită importanţă pentru bolnavi: în

spatele fiecărei anemii se ascunde o cauză, bolă de bază de aceea, constatarea unei anemii

cere din partea medicului un efort neobosit pană la descoperirea cauzei şi acest lucru după

cum vom vedea nu este întotdeauna uşor.

7

Figura 1.3 Compararea numărului de eritrocite

II. SE POATE PREVENI O ANEMIE ŞI CUM?

,,A preveni este mai bine decât a vindeca''.Şi în acest domeniu al anemiilor,eficacitatea

profilaxiei o constituie în primul rând recunoaşterea cazuei şi mecansimului lor de producere.

Din punct de vedere profilactic,alimentaţia raţionlă cosnstuie un element de prim ordin.

Ea va trebui să evite lipsurile în albumine, fier şi vitamine.

Albuminele, şi în primul rând cele de origine animală (branzeturi şi carne), vor trebui să fie

reprezentate corespuzator în regimul alimentar.

S-a arătat că necesitatile organismului în fier sunt variabile, în raport cu vârstra şi perioada

fiziologică. Se poate vorbi de o terapie profilactică cu fier la:

- sugari, în perioada trecerii de la alimentaţia la sân la alimentaţia obişnuită (5-6 luni);

-adolescenţi,in perioada pubertătii în special la fete, când instalarea pierderiilor menstruale poate

săraci organismul în fier;

- femeie, în perioada sarcinii, lăuzei şi alăptării.

Acest aport de fier, la vârstele şi perioadele respective poate fi asigurat în primul rand printr-o

alimetaţie bogată în fier; uneori totuşi (sarcină, perioada alaptarii) este nevoie să se adauge şi

medicamente care conţin fier.

8

Figura 2.1 Transmiterea anemiei falciforme la copii

Referitor la alimentaţia mai bogată în fier din perioada sarcinii este de relevant faptul că

ea permite şi o sporire a depozitelor care se formează în organismul fatului.

Astfel prin măsuri dietetice prenatale se asigură profilaxia anemilor sugarilor.

Necesitaţile în vitamine importante pentru hematopoeza sunt acoperite daca alimentaţia

conţine ficat,

carne, drojdie de bere, legume proaspete . Pentru a păstra valoarea vitaminică necesară se vor

evita preparările culinare laborioase în special legumele şi fructele trebuind să fie pregătite cât

mai simplu.

Acum cand se cunoaşte rolul tulburarilor digestive în declanşarea unei absorbţii şi utilizării

defectuoase fie a vitamine B12, fie a fierului vom aveam grijă să evităm şi să trătam la timp

diareele cronice , boliile de ficat etc.

În afara acestor recomandări, regimul de viaţă va folosi agenti naturali, ca lumina, apa şi aerul

sportul şi educaţia fizică pentru a căli organismul mai ales al copiilor şi tinerilor.

Descoperirea la timp prin examene de specialitate şi înlaturarea precocea infectţilor

cronice ,latente din nas, gat, urechii contribuie la evitarea unor anemii infecţioase.

9

Figura 2.2 Simptome ale anemiei falciforme

III. ANEMIA FALCIFORMĂ

Anemia falciformă, sicklemia sau drepanocitoza, este o maladie ereditară

autozomal recesivă, caracterizată printr-o formă anormală a hematiilor, acestea având o formă de

seceră (sickle), în loc de formă de disc biconcav. Această formă scade flexibilitatea hematiilor,

rezultând astfel un risc crescut de complicații. Forma eritrocitelor este datorată unei mutații în

gena hemoglobinei. Speranța de viață pentru indivizii bolnavi este mai mică. În 1994, în SUA,

speranța medie de viață a persoanelor cu această maladie a fost în jur de 42 de ani la bărbați, și

48 de ani la femei, dar astăzi, datorită unei gestionări mai bune a bolii, pacienții pot trăi până la

50 de ani sau mai mult. În Marea Britanie, speranța de viață este estimată la 53-60 de ani.

Siclemia apare mai frecvent la persoanele din regiunile tropicale și sub-tropicale, unde

malaria este comună. O treime din populația din Africa sub-sahariană prezintă gena, deoarece în

zonele în care malaria este des întâlnită, prezența genei este benefică: astfel, oamenii care au

doar una din cele două alele ale genei, deși nu devin imuni la malarie, sunt mult mai toleranți la

infecție, prezentând simptome mai puțin severe, și având o mortalitate mult mai mică atunci

când sunt infectați.Prevalența bolii în Statele Unite este de aproximativ 1 la 5.000, afectând în special

indivizii de origine africană.

10

Monitorizarea fluxului sangvin

Pacienţii care suferă de boală cu celule în formă de seceră sunt adesea anemici, din

pricina faptului că globulele roşii malformate nu supravieţuiesc foarte mult timp în circulaţie. Cu

toate acestea, cele mai multe dintre simptomele asociate bolii sunt cauzate de crize vaso-

ocluzive, care apar atunci când celulele în formă de seceră, care sunt mai rigide şi mai aderente

decât celulele sanguine normale, blochează vasele şi implicit fluxul de sânge. Frecvenţa şi

severitatea acestor crize variază între pacienţi şi nu există nici o modalitate de a prezice când se

va produce."Când un pacient are colesterolul ridicat, puteţi monitoriza riscul de boală cardiacă şi

răspunsul la tratament, cu ajutorul unui test de sânge. Când vine vorba de boala cu celule în

formă de seceră, în ciuda faptului că pacienţii prezintă aceeaşi modificare genetică la bază, unii

suferă enorm în timp ce alţii nu suferă deloc - şi noi încă nu dispunem de un test care să poată

ghida medicii în luarea deciziilor terapeutice", spune Bhatia.

În 2007, Bhatia şi L. Mahadevan, un profesor de matematică aplicată la Harvard care

studiază fenomenele naturale şi biologice, au început să lucreze împreună pentru a înţelege

11

Figura 3.1 Simptome ale anemiei falciforme

modalitatea de deplasare a celulele în seceră prin capilare. În studiul curent, cercetătorii au

recreat situaţiile care pot produce o criză vaso-ocluzivă: ei au direcţionat sângele printr-un

microcanal şi au redus concentraţia de oxigen, declanşând celulele în seceră să se aglomereze şi

să producă obstrucţie.Pentru fiecare probă de sânge prelevată, au măsurat timpul necesar opririi

curgerii sângelui după ce a fost dezoxigenat. John Higgins de la MGH and Harvard Medical

School, un autor al lucrării, a comparat  probele de sânge prelevate de la pacienţii cu siclemie

care se prezentaseră sau nu în serviciul medical de urgenţă al spitalului sau cărora li se

administrase o transfuzie de sânge în ultimele 12 luni şi a constatat că fluxul de sânge al

pacienţilor care aveau o formă mai puţin severă a bolii nu a încetinit la fel de repede ca cel al

pacienţilor mai grav afectaţi.

Nici o altă măsură existentă a proprietăţilor sângelui - inclusiv concentraţia de celule

roşii din sânge, fracţiunea de hemoglobină afectată sau numărul de celule albe sanguine – nu pot

realiza acest tip de predicţie, spune Bhatia. Constatarea subliniază importanţa de a privi  vaso-

ocluzia ca rezultat al interacţiunii mai multor factori, mai degrabă decât rezultatul unei singure

măsuri moleculare, spune ea.Pentru a arăta că acest dispozitiv ar putea fi util pentru dezvoltarea

de medicamente, cercetătorii au testat, de asemenea, un posibil medicament pentru boala cu

celule în seceră numit 5-hidroximetil furfural, care îmbunătăţeşte capacitatea hemoglobinei de a

12

Figura 3.2 Deformarea globulelor roşii

se lega de oxigen. Adăugând medicamente în torentul circulator, au remarcat îmbunătăţirea

dramatic a modului de curgere prin dispozitiv.

Franklin Bunn, director de cercetare în hematologie de la Brigham and Women’s

Hospital, care nu a participat  la acest studiu, spune că dispozitivul s-ar putea dovedi foarte util

pentru producerea de medicamente. "Acesta oferă un mod obiectiv de a evalua noi medicamente,

care sperăm că va continua să fie dezvoltate pentru a combate boala cu celule în formă de

seceră".

Cercetătorii au depus documentele pentru obţinerea unui brevet în tehnologiei şi

lucrează în prezent la dezvoltarea unui instrument de diagnosticare şi cercetare.

13

IV. FIZIOPATOLOGIE

Drepanocitoza este cauzată de o mutație în lanțul β-globinei al hemoglobinei, (pigment

care transportă oxigenul) înlocuind în poziția 6 acidul glutamic (hidrofil) cu aminoacidul valină

(hidrofob). Gena β-globinei se găsește pe cromozomul 11. Asocierea a 2 lanțuri de α-globină cu

două lanțuri mutante de β-globină rezultă în formarea hemoglobinei S. În condiții hipoxice (de

exemplu, la o altitudine mare), lipsa unui aminoacid polar în poziția a șasea în lanțul β-globinei

duce la agregarea moleculelor de hemoglobină, care denaturează structura hematiilor, trecând din

forma de disc biconcav în forma de seceră. Astfel, scade elasticitatea hematiilor.

Hematiile normale din sânge sunt destul de elastice, proprietate ce le permite să se

deformeze pentru a putea trece prin capilare. În siclemie, hipoxia favorizează trecerea hematiilor

în forma de seceră, ceea ce le reduce elasticitatea, iar atunci când se revine la o concentrație

normală de oxigen, acestea nu mai sunt capabile să-și restabilească forma normală. Astfel, aceste

celule nu mai sunt capabile să treacă prin capilarele înguste, ceea ce duce la ocluzia vaselor, şi

ischemie.

Anemia este declanșată de hemoliză (distrugerea hematiilor), din cauza structurii

acestora. Deși măduva osoasă încearcă să compenseze pierderile prin intensificarea eritropoiezei,

aceasta nu este de ajuns. Hematiile normale au o durată de viață de 90-120 de zile, însă

drepanocitele pot supraviețui numai 10-20 de zile.

În mod normal, oamenii au hemoglobină A (două lanțuri alfa și 2 lanțuri beta), hemoglobină A2

(2 lanțuri alfa și 2 lanțuri delta) și hemoglobină F (fetală, 2 lanțuri alfa și 2 lanțuri gamma).

Hemoglobina A are o pondere de 96-97% din hemoglobina normală la om.

14

Toti pacientii cu anemie falciforma prezinta aceeasi mutatie GAG-> GTG, dar penetranta

si severitatea complicatiilor specifice determinate de HbS mutanta, precum si factorii de risc ai

acestor complicatii sunt foarte variabile. Doua dintre cel mai des intalnite evenimente sunt

crizele dureroase vaso-oclusive, cauzate de aderenta si blocarea eritrocitelor continand HbS in

microcirculatie si sindromul toracic acut. Pe langa acestea, adultii afectati sunt supusi riscului de

a dezvolta o vasculopatie progresiva, caracterizata de hipertensiune arteriala sistemica si

pulmonara, disfunctii endoteliale si schimbari proliferative la nivelul muschilor netezi ai vaselor

de sange.

O data cu inaintarea in varsta, incep sa apara complicatii cronice ale diverselor organe.

Printre acestea se numara insuficienta renala cronica, atac cerebral hemoragic si non hemoragic,

necroza avasculara a osului si hipertensiune arteriala pulmonara. Complicatiile pulmonare,

15

Figura 4.1 A) Mutaţia din structura hemoblobinei

B) Globule roşii în formă de seceră

C) Insuficienţa renală cronică

respectiv HTA pulmonara si sindromul toracic acut reprezinta cea mai des intalnita cauza a

decesului pacientilor cu anemie falciforma.

Factori de risc pentru crizele vaso oclusive si sindromul toracic acut sunt nivele

plasmatice crescute de leucocite si hemoglobina. In contrast cu acestea, priapismul, HTA

pulmonara si ulceratia cutanata a piciorului sunt asociate cu niveluri scazute de hemoglobina si

cu o rata crescuta a hemolizei intravasculare. HTA pulmonara se intalneste de asemenea si in alte

hemoglobinopatii, precum talasemiile.

Drepanocitoza este legată de anomalia constituţionala a hemoglobinei ,,S’’. Se observă la negrii

din America şi Africa.

Forma latentă – hemoglobinoza AS:

- Fără manifestări clinice.

- Prezenţa de hemoglobină A şi S (Hb. S 20 – 45 %).

- Numărul de eritrocite: normal.

- Prezenţa de eritrocite falciforme (10 – 40%).

- Se semnalează hematurii spontane frecvente, riscul infarctului splenic şi uneori tulburări

psihice în timpul zborurilor la altitudine mare.

- Prognostic: bun.

- Hemoglobina ,,S’’ se găseşte la unul din părinţi.

- Forma manifestă – hemoglobina SS.

- Clinic: paloare, icter, splenomegalie, tromboze, dureri şi leziuni osoase, tulburări

cardiace, ulcere pe gambe.

- Prezenţă de hemoglobină S (60 - 99%).

- Anemie.

- Eritrocite falciforme: 40 – 100%.

- Prognostic sever: moartea survine înainte de vârsta de 10 ani în majoritatea cazurilor.

- Hemoglobina S se găseşte la ambii părinţi.

16

17

Figura 4.2 Hematii deformate văzute la microscop

V. SIMPTOME

Simptomele anemiei falciforme apar de obicei la câteva luni după naștere, din cauza

predominanței hemoglobinei F (fetale) în organismul nou-născutului. Simptomele încep să apară

odată cu debutul sintezei masive de lanțuri β modificate pentru producția de hemoglobină S.

Simptomele se pot încadra în:

Crize vaso-oclusive: hematiile în formă de seceră blochează circulația la nivelul vaselor

mici, împiedicând transportul oxigenului la nivelul organelor, ceea ce duce în timp la dureri

de intensitate mare.

creier: accident vascular cerebral ischemic;

splină: infarct splenic;

plămâni: pneumonie, hipertensiune pulmonară;

rinichi: nefropatii, până la insuficiență renală;

oase: osteonecroză avasculară;

mușchi;

Anemie hemolitică: drepanocitele sunt eliminate rapid din organism, din cauza formei lor

anormale. O consecință a acestui fapt îl reprezintă icterul, când capacitatea de eliminare a

hematiilor cu HbS este depășită, iar bilirubina rezultată se acumulează la nivelul pielii,

conjunctivei și mucoaselor.

Infecții: în special cu pneumococi sau meningococi (asplenie funcțională).

18

Manifestările cronice ale bolii se pot traduce prin întârziere de creștere, întârziere pubertală,

deficite nutritive (folați), tulburări cardio-pulmonare, defecte retiniene (vasele de la nivelul

ochilor sunt mai sensibile la ocluziile produse de hematiile anormale), nefropatii (ocluzarea

arteriolelor și capilarelor de la nivel renal duce la hiperfiltrare și glomerulopatie), priapism etc.

Alte simptome includ:

1. icter al scleroticii si prezenta unor vase sanguine anormale la nivelul conjunctivei. 

2. Membranele mucoase sunt albicioase.

3. Se poate auzi un murmur sistolic la nivel precordial

4. In copilarie este prezenta splenomegalia, care dispare la adulti datorita autosplenectomiei. Tot

la adulti, se pot observa ulceratii deasupra maleolelor.

În cazul anemiei acute predomină: amețelile, tulburările de vedere, dispnee, paloare

intensă, tahicardia, hipotensiunea arterială și uneori lipotimia sau colapsul.

În anemia cronică, pe primul plan se situează: paloarea pielii și a mucoaselor, vizibilă

mai ales la palme, buze, unghii și mucoasa bucală, tulburări nervoase, astenie, tulburări de

memorie, amețeli, cefalee, tendința de lipotimie, tulburări cardiovasculare (palpitații, dureri

precordiale și dispnee), tulburări digestive (anorexie, flatulență sau constipație), amenoree și

19

Figura 5.1 Hematie în cazul anemiei falciforme

tulburările menstruale la femei. Examenul de laborator precizează gradul de scădere a

eritrocitelor și a hemoglobinei, valoarea globulară, anomaliile eritrocitelor.

5.1 Starea de hipercoagulabilitate

Epuizarea rezervelor de NO şi arginina ar putea să contribuie lastarea de

hipercoagulabilitate în bolile hemolitice. Se ştie deja că NO este un bun inhibitor al activării

plachetare, deci, reducerea nivelelor de NO şi arginine (substratul pentru sinteza NO), în anemia

falciformă permite activarea plachetară.

Pe langa eliberarea hemoglobinei (Hb) libere în plasmă, hemoliza este asociată şi cu

formarea unor microvezicule de celule roşii ce conţin fosfatidil serina, un activator al factorului

tisular(factorul III). Pacienţii cu siclemie ce prezintă asplenie funcţionala au niveluri plasmatice

crescute de Hb şi microvezicule de celule roşii, ce reprezintă potenţiale mecanisme pentru

hipercoagulabilitate.

20

VI. TRATAMENT

Deşi înca nu existăun leac pentru anemia falciformă, o combinaţie între administrarea de

fluide, analgezice(precum opioidele-morfina), antibiotice şi transfuzii este folosită pentru a trata

simptomele şi complicaţiile. Hidroxiurea, un medicament anti tumori, s-a dovedit a fi eficient în

a preveni crizele dureroase. Ea induce formarea de hemoglobina fetala (HbF), care se află în mod

normal în sângele fetal sau al nou nascutului, care, atunci cand este prezentă la indivizi cu

siclemie, previne polimerizarea HbS şi deformarea eritrocitelor.

Noi abordări terapeutice, precum infuziile de haptoglobina sau inducerea genetica sau

farmacologica a hemoxigenazei sunt studiate pe modele animale pentru a pune la punct un

tratament pentru anemia falciformă.

Tratamentul drepanocitozei se bazează pe:

tratamentul crizelor vaso-oclusive: analgezice (inclusiv opiacee) și concentrație crescută de

oxigen;

21

Figura 6.1 Hematii

evitarea factorilor declanșatori ai crizelor (altitudine mare, vreme rece, infecții, deshidratare);

suplimente cu acid folic;

tratamentul preventiv al infecțiilor pneumococice și meningococice;

transfuzii de sânge în anemii severe.

Hidroxiureea favorizează sinteza de hemoglobină fetală, formată în condiții normale în cantități mici, prin inhibarea producției de hematii cu hemoglobină S. Acest medicament pare să reducă

în mod semnificativ numărul crizelor dureroase și a mortalității. Cu toate acestea, acesta nu

poate fi folosit din cauza mecanismului său de acțiune la pacienții cu anemie.

Prevenirea infecțiilor pneumococice la copii mici se efectuează prin vaccinări.

Transfuziile de sânge ar putea reduce semnificativ riscul de accidente vasculare cerebrale la unii

copii care prezintă risc special.

Strategii de tratament includ urmatoarele 7 scopuri: 

1.    controlarea crizelor vaso-oclusive

2.    controlul sindroamelor de durere cronică

3.    controlul anemiei hemolitice

4.    prevenirea şi tratarea infecţiilor

5.    controlul complicaţiilor şi al diferitelor sindroame ale organelor asociate cu anemia

falciformă

6.    prevenirea atacului cerebral

7.    depistarea şi tratarea HTA pulmonare

22

6.1 Rolul alimentaţiei

Regimul alimentar trebuie să asigure necesitaţile organismului printr-un aport caloric şi

de principii nutritrive corespunzatoare necesitaţilor organismului.

Din cele expuse pană aici s-a vazut rolul alimetaţiei deficitare în apariţia unor anemii ,datorită

lipsei anumitor substanţe necesare constituirii hematiilor: substanţe organice, minerale şi

vitamine. În unele tări slab dezvoltate economic de pe glob, lipsurile alimentare joacă un rol

important în producerea unor anemii. Lichidarea colonialismului sub toateformele sale ,prin

ameliorarea condiţiilor de trai (deci şi a hranei populaţiei din tările dependente), va antrena şi

dispariţia acestor forme de anemii. În India, tara de curand eliberată de sub jugul colonial,

lipsurile în albumine şi vitamine din grupul B au dus la o formă de anemie nutrtitivă, vindecabilă

23

Figura 6.2 Hematie în formă de seceră şi hematie normală

actualmente prin drojidie de bere, extracte hepatice şi acid folic care putea fi prevenită dacă

populaţia se hranea corespunzator. În alte regiuni de pe glob,unde saracia maselor reduce

alimentaţia doar la hidrocarbonate de provenienţa vegetala fară proteine şi grasimi, anemii

nutritive se întalnesc deseori.De acelasi gen este anemia din pelagra ,din scorbut,anemia prin

lapte de capra etc.Data fiind importanta deosebitaa trei factori alimetari :albuminele (proteinele),

fierul si unele vitamine pentru producerea hemoglobinei si hematiilor vom expune in randurile

de mai jos imprtanta acestor principia nutritive si modul prin care organismul si le poate procura

printr-o alimentatie rationala.

Proteinele sau (albuminele),suport strucural al tuturor tesuturilor, intra in compozitia

hemoglobinei.Echilibrul proteic imbraca un aspect dinamic,de reinnoire si degredare continua

cum reiese din insasi definitia vietii date de Engels:''Viata este modul de existenta a corpurilor

albuminoide si acest mod de existenta consta,in autoreinnoirea continua a

componentelor chimice ale acestor corpuri. Albumina din sange este,asa cum reiese din recentele

cercetari cu proteine marcate cu izotopi radioactivi,preschimbata in aproximativ

10 zile. Producerea si maturarea globulului rosu si ale hemoglobinei cer prezenta de proteine. S-a

dovedit experimental pe animale ca o alimetatie sarca in albumine produce anemie

si pe de alta parte ,ca muschiul de vaca,ouale si ficatul favorizeaza producerea

hemoglobinei.Lipsa de proteine scade sinteza de hemolobinei in cazurile de necesitati marite

pentru

producerea de hemoglobina folosindu-se rezervele proteice ale organismului.

O serie de aminoacizi denumiti ''esentiali'' deoarece organismul nu-i poate sinteza sunt de

asemenea absolut necesari formarii globului rosu;rolul exact al fiecarui aminoacid in formarea

globulului rosu si a hemoglobinei mai ramane sa fie precizat .Nu trebuie uitat de asemenea ca

proteinele intra in componenta unor fermenti care iau parte la absorbtia si

transportul fierului in organism (de exemplu :apoferitina,transferina).

In vederea evitarii unei anemii prin lipsa de proteinei se va asigura organismului o cantitate

suficenta de proteine (1 g/kilocorp este ratia minima).Toate alimentele naturale contin

o cantitate oarecare de proteine. In general continutul de proteine al catorva alimente uzuale este:

branzeturile 30 %; pestele, carnea, maruntaiele si legumele uscate 20 %; oul 13 %,

painea,cereale 10 %. In afara necesitatilor cantitative de proteine se pune problema necesitatilor

calitative , prin ''calitate''intelegan continutul proteinelor in aminoacizi''esentiali''(ca de

24

exemplu:arginina,histidina,leucina si izoleucina, triptofanul, s.a).Din acest punct de

vedere ,albuminele din ou si lapte sunt excelente. De subliniat faptul ca din toata cantitatea de

protine cel putin o cincime trebuie sa fie de origine animala si ca sub 20 g proteine animale pe zi

apare riscul unuei rele nutritii. De fapt daca regimul este variat si suficent de abundent

,el contine in general 100 g proteine sau mai mult,confirmand aforismul lui Bayliss: '' aveti grija

de calorii si proteinele vor avea grija de ele insele''.

Dintre elemntele minerale esntiale vietii,fierul joaca un rol principal ,doua treimi fiind inglobat

in hemoglobina care asigura transportul oxigenului de la plamani la tesuturi.

Necesitatile in fier sunt variabile osciland in jurul catorva mg (2-10 mg). La copil in

perioada de crestere, la femei, in cursul sarcinii si al alaptarii, aceste necesitati sunt mai mari.

In alimente, fierul se afla fie sub forma de hidroxid feric , fie sub forma de compusi organici

ferici. Valoarea alimentara ca sursa da fier pentru organismul omenesc este legata mai curand de

usurinta cu care ele pot elibera fierul in cursul digestiei ,decat cantitatea de fier pe care o contin.

Astfel continutul de fier al alimentelor vegetale este de o importanta mai scazuta pentru

alimentatie ,deoarece fierul continut este legat de acizi organici si nu este absorbabil.

Dintre vitamine, cel mai important rol il joaca B12 ,ea este ''factorul extrinsec'' dupa ce a fost

activata de ''factorul intrinsec'' secretat de stomac ,este absorbita la nivelul intestinului subtire

(ileon).

Lipsuri in vitamina B12 se intalnesc in regiunile unde domneste o subalimentatie

cronica;in tarile cu un standard economic bun s-ar putea gasi numai la vegetarienii excesivi.

Vitamina B12 se gaseste in special in urmatoarele alimente: ficat, carne de vita, preparate de

peste,barnza, lapte si oua etc.

Acidul folic a fost izolat din frunze de spanac.Necesitatile zilnice ale organismului se

apreciaza la 1 mg. Este prezent aproape in toate alimentele uzuale, dar mai ales in:ficat, muschi,

spanc, legume uscate, drojdie de bere, cartofi s.a.

Vitamina B6 desi are un rol mai putin clar in hematopoeza s-a dovedit totusi in unele

cazuri de anemii un real folos. Sursa principala de vitamina B6 o reprezinta graul,porumbul in

cursul incoltirii cantitatea este crescuta si drojidia de bere uscata ; dintre alimentele

animale:ficatul de vaca, rinichiul de porc si carnea de porc.Necesitatile zilinice sunt de circa 1,5

mg.

Vitamina C ajuta pe de o parte la reducerea sarurilor ferice in feroase iar pe de alta parte

25

la transformarea acidului folic in acid folnic,forma activa a acidului folic. Izvorul principal

il constituie legumele si fructele crude. Necesitatile zilnice se ridica la aproximativ 30 mg.

Iata continutul de vitamin C al catorva alimente:

Aliment Vitamina C (mg/100g)

Ficat de vita 31,0

Rinichi de vita 13,0

Muschi (de diferite animale) 0

Lapte de vacă 1,8

Lapte de capră 1,4

Lamai 50,0

Portocale 49,0

Ardei 120,0

Cartofi 4 – 20

Mere 2 – 20

Varza alba 30 - 100

6.2 Încheiere

Dacă arunăm o privire retrospectivă la problema anemiilor şi comparăm situaţia acestui

capitol al boliilor de sânge cu aceea din urmă cu 4 – 5 decenii, care sunt concluziile care s-ar

putea trage?

În primul rand şi aici, ca şi în alte domenii ale patologiei, s-au produs modificări în ceea

ce priveste frecvenţa diferitelor forme de anemii. Căci, aşa cum remarcă prof. Tareev, în 1957,

trecând în revista problemele actuale ale boliilor de sânge, strucura acestor boli s-a schimbat:

unele boli vechi sunt pe cale de dispariţie, altele noi apar. Într-adevar, dacăcloroza tinerelor fete

este astăzi o raritate, dacă frecvenţa anemiei pernicioase este mai redusă, în schimb anemiile

26

hemolitice ,,câştigate’’, anemiile prin radiaţii ionizante (un aspect al folosirii nelimitate a

energiei nucleare), anemiile medicamentoase (expresie a abuzului de medicamente), anemiile

canceroase si anemiile la batrâni (în raport cu frecvenţa actuală a cancerului şi creşterea duratei

de viaţă a omului), par a fi în creştere.

În al doilea rând, nu se poate contesta progresul înregistrat în aceste ultime decenii, atât

în diagnosticul, cât şi în taratamentul anemiilor. Aceste progrese substanţiale au facut, pe de o

parte, ca anemiile să fie mai bine cunoscute, iar pe de altă parte, ca starea multor anemici,

anterior condamnaţi prin neputinţa terapiei, să fie azi mult ameliorate. Cu toate aceste progrese,

trebuie să recunoaştem că mai există înca capitole obscure, aspectenecunoscute sau înca

confuzie, care-şi aşteaptă o soluţie definitivăîn viitor.

Totusi, conculzia generală care se desprinde este optimistă şi sunt speranţe că energia

omenească, pusă în slujba binelui şi a omului, va aduce noi şi noi succese în acest domeniu al

patologiei.

27

VII. CONCLUZII

Anemia falciforma este o maladie prezenta mai des la negri. Se regăseşte, dar cu o

frecvenţa mai scazută, la populaţiile mediteraneene estice şi din Europa de Est. Este o boală ce

persistă toată viaţa şi se manifestă începand cu a doua jumatate a primului an de viaţă.

Siclemia este originară din Africa de Vest, unde are cea mai mare frecvenţă.

Polimorfismul ADN al genei β S sugerează că mutaţia a apărut din 5 alte mutaţii separate, 4 în

Africa şi 1 în India.

Prezenta numai în formă homozigotă, maladia persistă prin existenţa unui numar mare de

heterozigoţi, responsabili pentru transmiterea genei la descendenţi. 

Deşi prezintă numeroase dezavantaje, probabil singurul beneficiu al bolii este ca protejează

pacientul de malarie. Acest lucru se realizează prin accelerarea distrugerii eritrocitelor, astfel

încat celulele parazite sunt îndepartate şi prin faptul că parazitului ii este mai greu să

metabolizeze sau să intre în eritrocitul afectat.

28

BIBLIOGRAFIE

1. ,,Anemiile’’, Conf. dr. C. Negoita, Editura Medicala, Bucuresti 1963

2. ,,Ghidul serviciilor medicale’’ Synevo

3. http://www.medicalstudent.ro/contravizita/anemia-falciforma.html

4. http://ro.wikipedia.org/wiki/Anemia_falciform%C4%83

5. http://www.medicalstudent.ro/contravizita/anemia-falciforma.html

6. http://www.scientia.ro/stiri-stiinta/88-corpul-uman/3367-boala-cu-celule-in-secera-

siclemia-progrese.html

7. http://www.sfatulmedicului.ro/external/uploads/slideshow/49/5.gif

8. http://www.infoescola.com/wp-content/uploads/2009/08/1-b45ac185a4.jpg

9. http://www.esanatos.com/imagini/medicale/anemie-1.jpg

10. http://www.revistacafeneauasufletelor.ro/images/articles/normal/anemia_1_3.jpg

11. http://www.corpul-uman.com/wp-content/uploads/2012/05/anemia.jpg

12. http://fundapoyarte.org/contenidos/cont_pacientes-oncohematologia_2180.jpg

13. http://saude.culturamix.com/blog/wp-content/gallery/sintomas-da-anemia-

falciforme/sintomas-da-anemia-falciforme-2.jpg

14. http://www.imprensaregional.cienciaviva.pt/img/artigos/anemia%20falciforme.jpg

15. http://chemphys.u-strasbg.fr/mpb/teach/proteines/sv10810907.gif

29