77141670 Training La Comunicare

5/16/2018 77141670 Training La Comunicare - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/77141670-training-la-comunicare 1/21

Şedinţa nr. 1

Capacitatea de cunoaştere şi încredere în sine

Scopul: cunoaşterea de sineLa sfărşitul şedinţei subiecţii vor:

1) descrie trăsăturile pozitive şi abilităţile de care dispun;2) analizează trăsăturile încrezute, neîncrezute, brutale;

1)propune un model de comportament al trăsăturilor încrezute.3) Argumentează ce este stima de sine şi necesitatea că ea să se situeze la nivel

înalt.Argumentează calităţile prezente şi rolul lor în comunicarea profesională;

4) Propune modalităţi de întărire a stimei de sineCuv. Cheie – stima de sine

Desfăşurarea şedinţei

Salutul I pas:

1) Cum credeţi ce părere au cei din jur despre dumneavoastră?2) Cum cunoaşteţi dacă sunt adevărate părerile din jur?

3) Cu ce vă schimbă părerea celorlalţi?4) Ce tip de comportament aplicaţi la părerile celorlalţi (încrezut, neîncrezut, brutal).

II pas: AmintiţivăPropuneţi situaţii care ar avea ca rezultat comportamente încrezute, neîncrezute,

brutale.Ex: 1) dar subalternii nu te primesc în grup;

2)refuzi cuiva o cerere, favor.La sfârşit se face o discuţie şi se determină ce înseamnă comportament încrezut,

neîncrezut, brutal?

III pas: Propuneţi comportamente caracteristice pentru persoane încrezute,neîncrezute, brutale, se scriu în 3 coloniţe, se analizează.

În discuţie se accentuază influenţa oamenilor asupra gândurilor noastre, asupracomportamentului nostru încrezut, neîncrezut, brutal:

- Cum influenţează ceilalţi gândurile noastre?- Cum ne influenţează comportamentul încrezut, neîncrezut, brutal?

IV pas: Subiecţii sunt rugaţi să listeze calităţile lor, să precizeze în ce mod leutilizează în prezent şi cum apreciază ei că acele însuşiri îi ajută azi şi în viitor.

a) listaţi câteva calităţi ale dvs; b)cum utilizaţi acele calităţi?



c)Cum apreciaţi că acele calităţi vă ajută în viaţă, sau o să vă ajute?

Discuţie asupra stimei de sine şi comportamentele sale.

V pas: Proiectaţi realizările personale şi profesionale în dependenţă de stimă desine.

Întrebări pentru discuţii:- Cum se influenţează părerile celorlalţi?- Când putem spune că ne cunoaştem pe sine?- Ce tip de comportament aplicaţi/ folososiţi când (eşti încrezut, neîncrezut,

brutal) te cunoşti pe sine.- Cînd stima de sine are efecte negative asupra celorlalţi?- Pe acasă: Propune- ţi modelul de comportament ale trăsăturii de

personalitate pozitive;- Propune modalităţi de întărire a stimei de sine.

Şedinţa nr. 2

Stima de sine şi dorinţa de afirmareScopul: autocunoaşterea şi întărirea de sine

Obiective:Subiecţii vor:

1) Argumenta ce este stima de sine şi necesitatea că ea să se situeze la nivelînalt.

2) Analiza trăsăturile pozitive şi posibilităţile de care dispun.Argumentează calităţile prezente şi rolul lor în comunicare.

3) Propune modalităţi de întărire a stimei de sineCuv. Cheie – stima de sine

Desfăşurarea şedinţei:Salutul1: Subiecţii sunt rugaţi să listeze calităţile lor, să precizeze în ce mod le utilizeazăîn prezent şi cum apreciază ei că acele însuşiri îi ajută azi şi în viitor.

b) listaţi câteva calităţi ale dvs;c) cum utilizaţi acele calităţi?d) Cum apreciaţi că acele calităţi vă ajută în viaţă, sau o să vă ajute?

2: Metafora (anexa nr. 3.)Discuţie asupra stimei de sine şi comportamentele sale.



3: Delimitarea efectelor stimei de sine la nivel înalt, a stimei de sine la nivelscăzut:- Ce înseamnă pentru dvs. stima de sine?- Ce importanţă are pentru dvs. stima de sine?- Cînd depistaţi nivel scăzut al stimei de sine?

4: Ex: enumaraţi 3 calităţi personale:- cît de importante sunt pentru dvs.?- cum le-aţi valorificat/dezvoltat până acum?

5: Ex.: Proiectaţi realizările personale şi profesionale în dependenţă de stimă desine.

6: Ex: Propune modalităţi de întărire a stimei de sine.

Întrebări pentru discuţii:2)Poate sau nu stima de sine afecta pe ceilalţi?3) Cînd stima de sine are efecte negative asupra celorlalţi?4)Care e rolul stimei de sine în asistenţă socială?

Şedinta Nr. 3

Principiile comunicării asertive

Scopul: Identificarea modalităţilor de comunicare asertive cu bineficiariiLa sfărşitul şedinţei subiecţii vor:

1) să identifice paşii esenţiali în comunicare;2) să saracterizeze stilul asertiv de comunicare;3) să analizeze principiile comunicării asertive;4) să propună modalităţi de utilizare a comunicării asertive cu bineficiarii.

Desfăşurarea şedinţei:

Salutul

Exerciţiu: Scrieţi câteva moduri în care comunicaţi cu colegii:

1) ________________________________________________________ 2) ________________________________________________________ 3) ________________________________________________________ 4) ________________________________________________________ 5) ________________________________________________________

Comunicarea asertivă este cea care are cel mai mare succes pe termen lung; de

aceea este recomandată pentru dezvoltarea şi menţinerea relaţiilor interumane.Câteva caracteristici ale stilului asertiv:



1. Spune ce vrei să spui şi fă-o clar.1. Dă instrucţiuni politicos, dar ferm.2. Asigură-te de contactul vizual cu persoana înainte de a da instrucţiuni.3. Acţionează conform cu cele spuse.4. Nu-i cereţi persoanei să facă ceea ce spuneţi. Amintiţi-i că instrucţiunile

trebuie urmate.5. Dacă bineficiarul încearcă să se târguiască cu dvs., rămâneţi ferm pe poziţie.

Paşi esenţiali în comunicare:1. Stabiliţi contactului vizual: „Uită-te la mine!”2. Vorbiţi clar şi distinct, pe un ton normal.3. Rostiţi solicitarea într-o manieră simplă şi concisă, subliniind ce

doriţi să facă. Evitaţi solicitările negative (adică ce nu vreţi săfacă interlocutorul).4. Verificaţi dacă interlocutorul a auzit ce aţi spus, cerîndu-i să

repete. Dacă repetă corect puteţi întări percepţia corectăspunând: „Exact. Ai înţeles bine. Acum fă ce te-am rugat”. Dacănu poate repeta corect, mai spuneţi-i o dată şi cereţi-i din nou sărepete. Dacă nu poate realiza ceea ce-i cereţi împărţiţi solicitareaîn fragmente mai mici.

Exerciţiu: Scrieţi câteva instrucţiuni pe care le utilizaţi în comunicarea cu bineficiarul:

1) _______________________________________________________ 2) _______________________________________________________ 3) _______________________________________________________ 4) _______________________________________________________

5)_______________________________________________________

Comparaţi-le cu cele oferite mai jos pentru a determina claritatea, concizia,

formularea pozitivă, modul în care sunt percepute de bineficiar. Puneţi-văîntrebarea „Va înţelege bineficiarul ce are de făcut cînd aude ceea ce-i spunacum?”

Exemplu:• Pune-ţi haina la cuier.- Scoate-ţi basmaua de nas şi şterge-ţi nasul.

• Descalţă papucii la uşă.• Pune-ţi toate lucrurile la loc.• Aranjază hainele în dulap.



Comunicarea non-verbală poate avea ca efect confuzia ascultătorului, dacă setrimit mesaje conflictuale. Acestea se referă la conflictul care poate exista întreconţinutul informaţional al mesajului şi maniera sau tonul emoţional în care acestaeste emis.

De exemplu, mesajul „Pune-ţi picioarele pe podea!” poate fi transmis în timp ce

asistentul social zâmbeşte sau cu o voce foarte moale. Acest lucru îi comunică bineficiarului că asistentul social nu este foarte serios sau că e slab, ceea ce l-ar putea face să ignore mesajul. Pe de altă parte, formele extreme de comunicare non-verbală trebuie evitate (ex. vocea înaltă, ca un tunet, expresii faciale imobile,ameninţătoare etc.).

A fi asertiv presupune stăpânirea unor abilităţi de comunicare, control alcomportamentului non-verbal, dar intenţia de a ne exprima nevoile, drepturile

protejînd în acelaşi timp nevoile, sentimentele şi drepturile altora este cea caredetermină comportamentul asertiv.

Asertivitatea se referă la comunicarea fermă, într-o manieră şi pe un ton lipsit deambiguitate şi cu un limbaj non-verbal sigur (fără a fi agresiv). În acest sensabilitatea de a fi asertiv este una „conştient aplicată” şi nu este o simplă reacţie lasituaţie.

Asertivitatea nu are legătură cu a câştiga sau a pierde o dispută, ci se referă lastabilirea şi afirmarea unor drepturi şi nevoi juste.

Ca profesionişti avem responsabilitatea de a reflecta asupra modului în carecomunicăm în mod tipic în contextual social, în special în chestiuni legate de

asistenţă socială.Comunicarea prin intermediul limbajului este un proces dinamic, dependent de

contextul în care are loc şi conferă baza pentru stabilirea unor relaţii funcţionaleîntre profesor şi elev.

Principii1. Menţineţi interacţiunile cu scop corectiv cât mai puţin intruzive posibil (unsemnal non-verbal scurt, o instrucţiune directă, o reamintire a regulii); astfelveţi reuşi să păstraţi o atmosferă pozitivă, plăcută.

2. Evitaţi confruntările (sarcasm, ostilitate, ameninţări). Umorul poatereduce tensiunea şi ridica spiritele.

3. Menţineţi un ton al vocii respectuos, pozitiv.

4.Menţineţi limbajul în sine pozitiv. De exemplu: „Când...atunci...” este maiutil decât „Nu, nu poţi pentru că...”. Evitaţi excesul de „nu trebuie”, „nu se

poate”, „nu vrei” şi întrebările de tipul „De ce?” sau „Nu-i aşa că...?”5. Evitaţi gesticulaţia excesivă.6. Fiţi cât mai concis posibil.7. Restabiliţi relaţia funcţională cu beneficiarul cât mai repede posibil

după un incident.



8. Dacă trebuie să vă comunicaţi frustrarea – sau chiar furia – faceţi-o într-o manieră asertivă mai degrabă decât agresivă:

9. Formulaţi propoziţii scurte.10. Focalizaţi-vă pe comportamentul primar.

11.Evitaţi să divagaţi spre comportamente secundare şi discursuri

moralizatoare.12.Reduceţi tensiunea reziduală.

Întrebări pentru discuţii:1. Cum a-ţi caracteriza o persoană care va răspunde agresiv la o întrebare ce

ţine de serviciile sale?2. Cum credeţi că vă va caracteriza, dacă a-ţi răspunde singuri agresiv sau

pasiv la cererea bineficiarului?3. Poate fi oboseala sau rutina o scuză de a comunica agresiv sau pasiv cu

bineficiarii?Şedinta Nr. 4

Comunicarea asertivă şi barierele eiScopul: Identificarea barierelor în comunicare şi eficientizarea ei.

Obiectivele şedinţei: Studenţii vor fi capabili:

1 . să definească şi să descrie ce este comunicarea asertivă2. să identifice barierele în comunicarea eficientă

3. să analizeze indicatorii unei ascultări active4. să propună modele de exprimare asertivă a emotiilor Concepte cheie

- comunicare- asertivitate- bariere

Informaţii preliminare

Asertivitatea este abilitatea de a ne exprima emotiile si convingerile fară a afectaşi ataca drepturile celorlalti.

Deprinderile de comunicare şi relaţionare reprezintă un factor protector faţă decomportamentele de rasă (droguri, fumat, alcool...) şi faţă de situaţiile de criză(suicidul); nedezvoltarea lor este asociată cu performanţe şcolare scăzute,

probleme emoţionale, comportamentale şi de adaptare socială. Dezvoltarea acestor abilităţi de relationare pozitivă are ca efect pe termen lung formarea unor abilitatide management al situatiilor problematice sau de criză. Cele mai multe mesaje setransmit nonverbal. Modul în care sunt încrucişate bratele, felul în care mişca gura,

direcţia privirii sau modalitatea în care e atinsă o persoană, sunt considerate decătre majoritatea psihologilor ca fiind canale de comunicare.

Comunicarea nonverbală se referă la mesajele transmise de la o persoana la alta,



prin alte căi decat cele lingvistice. Acestea includ mesaje corporale (pozitiacorpului, gesturi, mimica, contact vizual si contact fizic), comunicarea spatială(distanta dintre doua persoane care conversează) si paralimbajul (cum ar fi tonul,intonaţia sau accentul folosite).

Materialele utilizateLista cu mesaje care blocheaza comunicarea, fişa de lucru, foi cu pixuri pentrufiecare student.

• Elemente de training la comunicare1. Salutul2. Subiecţii se împart pe grupe mici, rugati sa descrie care sunt indicatorii uneiascultari eficiente. Dupa ce fiecare grupa a descris ce inseamna ascultareaeficientă, se listeaza pe tabla cei mai importanţi indicatori ai ascultării active.Intrebări pentru discutii:

Ce înseamnă a asculta?A recunoaşte? convingeri, atitudini, fapte, nevoi, mesaje nonverbale).

Cum focalizăm comunicarea?... fapte: ,,Ce te-a deranjat în comportamentul prietenului tail?”

.... convingeri: ,,Ce crezi despre problema asta?”

.... interese: ,,Ce ţi-ai dori să faci în timpul liber?”

.... emoţii: ,,Cum te simţi acum, dupa ce ţi-au povestit?”

.... optiuni: ,,Ce crezi faţă de opţiunile pe care le avem?”

,,Spune-mi mai multe despre....”Continua exercitiu: Spectru de emotii; Pentru a clarifica situatia, subiecţii sunt

rugati sa se grupeze şi să identifice barierele în comunicarea eficientă. Fiecaregrupă îşi va prezenta propria listă cu barierele în comunicare şi se va realiza olista comună a barierelor în comunicare. Exemple de bariere în comunicareaeficientă:

1) tendinţa de a judeca, de a aproba sau de a nu fi de acord cu parerileinterlocutorului;2) oferirea de solutii, fie direct prin oferirea de sfaturi, fie indirect, folosireaîntrebărilor într-un mod agresiv, autoritar sau cu o nota evaluativă;3) recurgerea la ordine are ca efecte reacţii defensive, rezistenta, reacţii pasivesau agresive;4) folosirea ameninţărilor;5) moralizarea ,,ar trebui” sau ,,ar fi cea mai mare greseală din partea ta sa....”.

În continuare, subiecţilor, li se va oferi o listă cu mesaje care blocheazacomunicarea. Sarcina lor este să transforme mesajele în mesaje ale limbajuluiresponsabilităţii.

Apoi fiecare subiect va complecta fişa, vor fi discutate în grup mare, dificultăţileexerciţiului şi va fi analizat modul de exprimare asertivă a emoţiilor. Subiecţii vor realiza individual un project cu tema: ,,A fi asertiv înseamna...” Fiecare student îşi



va prezenta colegilor proiectul, în care vor fi precizate modalităţile prin care îşiîmbunatăţeste asertivitatea.

Ex: A fi asertiv înseamnă să-ţi conştientizezi punctele tari şi punctele slabe. A fiasertiv înseamna sa fii onest cu tine însuţi:

- să te respecţi pe tine şi pe ceilalţi- să-ţi dezvolţi stima de sine- să ai grijă de tine.

1. Ce forme de comunicare eficientă cunoaşteţi?2. De ce asertivitatea are mai multe definiţii?3. Cum se poate promova în societate comunicarea asertivă? Daţi exemple desituaţii.

Anexa:

I. Lista cu mesaje care blocheaza comunicarea - limbajul responsabilitatii.1) ,,Intotdeauna întîrzii sau lipseşti!»• Sunt îngrijorată (emoţia şi consecinţa) pentru că nu m-ai anunţat că

nu vii la şcoală (comportamentul).2) Iar nu ţi-ai făcut temele!3) Nu ştii să-ţi ţii promisiunile.4) E o idee tîmpită!

II.Fisa:1. Cînd cineva îşi exprimă nemulţumirea faţă de mine, eu....

2. Cînd sunt supărat pe un coleg, eu...3. Cînd sunt suparat pe un prieten apropiat, eu...4. Cînd sunt suparat la universitate, eu...5. Daca îmi exprim nemulţumirea, mă voi simţi...6. Daca nu-mi exprim nemulţumirea ma voi simţi...7. Situaţiile care mă fac sa mă simt furios şi frustrat sunt...8. Dacă îmi exprim furia, consecinţele ar fi...4. Elemente de training la comunicare

Ex. 1 Un compliment

Scopul: asigurarea posibilităţilor de a-şi reda sentimentele, de a iniţia discuţia, de asimţi plăcere, de a auzi ceva plăcut în adresa ta.

Continutul: fiecare subiect e plasat în poziţia de a spune un compliment vecinuluisău, astfel încît acesta să se simtă cît mai bine. Apoi subiecţii îşi expun cele simţitecînd au spus complimentul şi cînd au primit acele cuvinte. Se încheie exemplul cuo generalizare succintă.



Şedinţa nr. 5

Susţinerea propriului punct de vedere şi respectarea opiniei celorlalţiScopul: exprimarea şi susţinerea propriului punct de vedere, respectând în acelaştimp opinia celuilalt

Obiective:Subiecţii vor:

1. Identifica tipurile de relaţii dintre manageri/subalterni;2. Utiliza ascultarea activă şi ţinînd cont de opiniile celorlalţi;3. Argumenta opiniile asertive;4. Propune model de relaţionare manager/ subaltern.

Desfăşurarea şedinţei:Salutul. ProblematizareI pas:

1) Ce tipuri de relaţii cunoaşteţi la locul de muncă?2) Care ar fi cel mai acceptabil tip de relaţii? De ce?3) În ce tip de relaţii puteţi să vă susţineţi propriul punct de vedere? În care nu?4) Cînd respectaţi opinia celuilalt?5) Cum vă simţiţi când ceilalţi nu vă susţin propriul punct de vedere?

II pas:

Cum am putea propune punctul nostru de vedere fără a bloca pe celălalt?.

Cum să-i spunem celuilalt taci prin mesaj asertiv?

III pas:

Propuneţi situaţii prin care respectaţi opinia celuilalt, dar totodată vă susţineţi propriul punct de vedere.

- analizaţi ambele părţi ale comportamentului

IV pas: Exerciţiu de asertivitate pentru evidenţierea puterii de convingere. Cumcredeţi, puterea de convingere e o competenţă profesională sau socială ?

V pas: Realizaţi un Brainstorming cu tema: „Cum optimizaţi relaţia asistentsocial/bineficiar”.

• Cum poate fi modificat susţinerea propriului punct de vedere?• De ce e important să respectăm opiniile celuilalt?



Scopul: Dezvoltarea abilităţii de cerere şi refuz.

Obiectivele şedinţei:Studenţii vor fi capabili să:

1. identifice formularea solicitărilor faţă de diferite persoane

2. compare modalităţile de comunicare cu persoane care au diferite roluri/status3. propună modele de comunicare pentru persoane de diferite profesii şi statute4. propună abilităţi de a refuza5. propună strategii asertive de exprimare a dorinţelor

Cuvinte cheie

Cerere - solicitare de la o persoană a unui anumit lucru, comportament, informaţie

etc.

Rol - ansamblu de comportamente care sunt asociate unui anumit statut

Statut - poziţie socială pe care o ocupă persoana într-un grup, comunitate

A refuza asertiv — abilitate de a respinge în mod hotărât, ferm, dar fără a jigni

persoana, o solicitare pe care nu dorim s-o îndeplinim (întrucât contravine

propriilor noastre dorinţe şi necesităţi, legii, afectează siguranţa noastră sau a altor

persoane, ne consumă inutil timpul şi energia).

Materialele folositeTablă, cretă; foi, pixuri pentru fiecare grup de subiecţi, câte un rol din fişa de lucru

„Cererea asertivă” pentru fiecare subiect.

Desfăşurarea şedinţei1. Salutul2. Propuneţi subiectilor să-şi imagineze ce ar dori ei să li se întâmple: ca membru

al unei echipe, ca membru al societăţii etc. Apoi rugaţi-i să-şi amintească situaţiicând doreau să refuze ceva, să spună „nu”. Discutaţi puţin despre aceste dorinţe.

Vă va ajuta!!!

Dacă observaţi că subiecţii au anumite dificultăţi, le puteţi oferi l2 exemple de dorinţe: să negocieze responsabilităţile în familie, să inviteun/o prieten/ă în oraş etc. sau de situaţii de refuz: un/o prieten/ă te invită înoraş, prietenul/a îţi propune să faceţi sex, un copil mic te roagă săi cumpericeva ş.a.

3. Ajutaţi subiectii să formeze perechi şi propuneţi-le să-şi aleagă 2 situaţii din celeexpuse anterior. Rugaţi studenţii să decidă cine din pereche va fi „A” şi cine vafi„B”. Spuneţi-le persoanelor cu rolul „A” să formuleze clar care este dorinţa



lor, iar persoanelor „B” - să o respingă, să refuze realizarea ei, să spună „nu”.„A” va trebui să convingă pe „B”, să-i explice de ce pentru el este importantrealizarea dorinţei. La a doua situaţie, rugaţi perechile să inverseze rolurile.

4. Propuneţi subiecţilor să formeze grupuri a câte 4-5 persoane, să aleagă câte 2situaţii (expuse la etapa întâi a activităţii sau la celelalte) de afirmare a dorinţei

şi de refuz şi să găsească modalităţi de a le rezolva fără a crea tensiuni în relaţiacu cealaltă persoană. Invitaţi grupurile să prezinte celorlalţi colegi rezultatelelucrului lor.

5. Lipiţi de spatele studenţilor, la întâmplare, fişe pe care sunt indicate diferiteroluri (fişa de lucru „Cerere asertivă”). Spuneţi studenţilor că este important caei să nu ştie ce este scris pe fişă, în timp ce alţi elevi pot cunoaşte acest lucru.

Rugaţi subiecţii să se mişte haotic în spaţiu, iar la semnul Dumneavoastră să seoprească şi să formeze perechi cu o persoană din apropiere. Propuneţi-le să discuteîn perechi, ţinând cont de rolul pe care îl are partenerul, dar fără a şti ce rol are

personal, în timpul discuţiei, studenţii nu trebuie să-şi spună unul altuia ce rol au,dar trebuie să ceară ceva de la celălalt, în funcţie de rolul acelei persoane. Dupăcâteva minute de discuţii, rugaţi studenţii să se mai plimbe prin sală pentru a forma

perechi cu alte persoane, care au alte roluri.

După ce au comunicat cu mai multe persoane, rugaţi subiecţii să revină în grupulmare şi fiecare, pe rând, să spună ce rol a avut scris pe fişă.

6. Propuneţi subiecţilor să elaboreze în comun o listă care ar întruni toateelementele unei cereri asertive.

întrebări pentru discuţii:

1. Cum v-aţi simţit când trebuia să insistaţi asupra realizării dorinţei/când aţi fostrefuzat?

2. Cum v-aţi simţit când aţi spus „nu”?3. Ce sugestii aţi da unei persoane care nu poate refuza/spune „nu”?4. Ce aţi lua util din această activitate?5. Care sunt avantajele şi dezavantajele?6. Când putem folosi refuzul asertiv fiind în calitate de manager, profesor?7. Cum v-aţi dat seama ce rol aveţi?8. Cum v-aţi simţit în rolul pe care 1-aţi jucat?9. Cu cine v-a fost mai uşor să discutaţi, să cereţi ceva? De ce?10. Cum putem comunica eficient cu persoane în diferite roluri?

Fişa de lucru „Crearea asertivă”- Prieten

• Coleg• Asistent social• Măturător • Profesor • Ministru• Persoană suspectată de furt• Preşedinte al ţării



• Director de şcoală• Femeie de serviciu• Ambasador • Vânzător • Mamă• Şeful direcţiei asistenţei sociale• Sportiv celebru• Şofer de taxi• Bătrîn singuratic• Scriitor • Fermier • Academician• Poliţist•

Contabil la SRL• Interpret de muzică folk• Copil cu deficienţe fizice• Aviator • Educator în prevenirea HIV/SIDA• Lucrător social• Lucrător într-un laborator de cercetări• Avocat• Infirmieră

Comunicarea asertivă şi soluţionarea de conflicteScopul: Soluţionarea de conflecte prin comunicarea asertivă.

Obiective şedinţei :La sfârşitul acestei şedinţe subiectii vor fi capabili să:

1. identifice cauzele care generează un conflict2. propună diverse modalităţi de rezolvare a conflictelor

3 . propună tehnici de analiză a părţilor implicate în conflict

5. elaboreze elemente pentru înlăturarea agresivităţii

Cuvinte cheie

A genera un conflict - a provoca, voluntar sau involuntar, începutul uneineînţelegeriA contribui la rezolvarea unui conflict - a-şi aduce contribuţia la găsirea uneisoluţii, preferabil care ar satisface ambele părţi implicate în conflict

Materialele de utilizare

Subiecţii vor avea nevoie de câte o copie de pe fişa de lucru. Ferestrele conflictului

şi pixuri.



Desfăşurarea şedinţei1. Rugaţi-i pe subiecţi să se gândească la un conflict recent pe care 1-au trăit la

şcoală, în familie, cu prietenii etc. Distribuiţi fiecărui subiecţi fişa de lucru Ferestrele conflictului (anexa nr.1) pentru a completa cele patru cadrane printehnica analizei părţilor implicate în conflict.

2. Propuneţi fiecărui subiect să-şi găsească un coleg cu care să facă schimb de păreri vizavi de conflictul cercetat prin tehnica Ferestrele conflictului, întrebări

pentru discuţii:

\. Care este impactul mesajelor –„Tu”şi cel al mesajelor –„Eu” asupra realizării personale, asupra relaţiilor interpersonale?

2. Cum vedeţi relaţia dintre acestea şi sănătatea emoţională? (anexa nr.2)

3. Analizaţi mesajul de mai jos:

Managementul comportamentelor agresive ale subiecţilorMulţi bineficiari n-au învăţat să-şi rezolve neînţelegerile în alt mod decât prin

mijloace fizice. Acest comportament poate fi:

1. un comportament învăţat de la: părinţi, copiii de aceeaşi vârstă, alte persoane semnificative;

2. un mod de a reacţiona la o lume pe care o percep ca fiind crudă şi ostilă;3. compensare pentru sentimente de inadecvare, ignoranţă faţă de abilităţi

sociale, modalităţi de a camufla probleme emoţionale.

Sugestii:

examinaţi: a) secvenţa evenimentelor; b) timpul; c) locul; d) situaţia; interveniţi în secvenţa evenimentelor pentru a preveni condiţiile care

favorizează lupta; determinaţi scopul celor ce se ceartă (caută atenţie?

putere? răzbunare? este lupta un comportament învăţat?s-ar putea datora lipsei abilităţilor sociale?);

investigaţi aceste posibilităţi devenind un bun observator şi

ascultând activ bineficiarul; organizaţi discuţii de grup în clasă focalizate pe modul în care:

a) lupta îl ajută sau îl răneşte pe cel ce luptă; b) ce simt alţii în legătură cu lupta;c) consecinţe ale luptei;d) moduri în care se pot rezolva conflictele mai eficient; încurajaţi-i să-şi exerseze noi comportamente şi să

utilizeze feedback-ul pentru a-şi îmbunătăţi relaţiile cuceilalţi.

4. Gestionarea furiei în eliminarea conflictuluiFuria este o emoţie puternică ce poate afecta, chiar distruge, relaţiile de lucru



pozitive între noi şi ceilalţi. Se manifestă în diverse moduri: strigăte, ţipete,ostilitate, agresivitate, fierbere interioară. Furia ne poate însă şi valida anumitesentimente şi nevoi şi ne poate ajuta să le comunicăm.

Este important să ne înţelegem furia. Identificaţi:

situaţiile, circumstanţele, oamenii care ne scad toleranţa la frustrare; ce facem de obicei în aceste situaţii, cum reacţionăm; cum putem să ne gestionăm furia şi să-i ajutăm pe alţii să facă acest

lucru. Nu putem reflecta la aceste aspecte în toiul evenimentului, dar merită să

reflectăm la frustrare şi furie în contextul rolului nostru ca profesor.

Furia (sau cel puţin frustrarea) este un sentiment pe care adesea nu-l putemevita, care apare când suntem obosiţi, hărţuiţi şi trebuie să facem zece lucrurideodată.

Se face distincţia între:

sentimentul de furie/frustrare pe care nu-l putem controla; comportamentele care rezultă din acest sentiment şi care sunt învăţate.

Pentru a funcţiona eficient în lumea complexă în care trăim este nevoie săavem capacitatea nu doar de a ne exprima furia, ci şi de a nu ne-o exprima(Scott-Peck, 1978).

„În timp ce există momente în care furia trebuie exprimată scurt, cu pasiune,sunt şi momente în care este mai bine, mai înţelept să ne-o exprimăm după

multe deliberări şi autoevaluări” (Scott-Peck, 1978, citat de Rogers, 2003).

Comunicarea furiei

Fii specific şi asertiv. Nu ataca! Oricât ar fi de tentant, nu îţi va servi de a obţine înţelegere sau

cooperare; adresează-te comportamentului lor; calmează-te înainte de acomunica că eşti furios şi de ce eşti furios! Respiră adânc, numără până la10.

Încearcă o revenire şi o planificare a acţiunii viitoare într-o situaţie

similară (perioadă de revenire şi reflectare). Ca adult este nevoie să venim în întâmpinarea minorilor pentru a

„repara”/reconstrui relaţia cu aceştia; sentimentele reziduale deanimozitate nerezolvate afectează relaţia asistent social minor.

După perioada de calmare iniţiaţi o discuţie cu bineficiarul şi:

Explicaţi pe scurt ce v-a enervat şi de ce. Invitaţi bineficiarul să-şi spună punctul de vedere (dreptul la replică).

Ţineţi cont de percepţia şi sentimentele lui, dar referiţi-vă la dreptulfundamental afectat de comportamentul elevului.



Evitaţi să-l forţaţi bineficiarul să-şi împărtăşească sentimentele dacă nudoreşte să facă acest lucru.

Discutaţi modul în care veţi aborda incidentele viitoare. Despărţiţi-vă în termeni amabili.

Relaţii cu părinţi furioşiCând avem de-a face cu părinţi furioşi, este crucial să recunoaştem şi să

afirmăm ceea ce ştim şi ceea ce percep ca fiind „problema”. S-ar putea ca percepţia lor să nu coincidă cu percepţia dumneavoastră şi s-ar putea chiar să fieincorectă, dar este modul în care se simt şi modul în care văd lucrurile.

• Calmaţi-vă înainte de a încerca să ajutaţi persoana să se calmeze.• Permiteţi-i părintelui să explice ce simte (acordaţi-i timpul necesar);

evitaţi să interveniţi şi să apăraţi organizaţia în acest moment.• Invitaţi-l să ia loc (e mai greu să fii foarte furios când stai jos).• Ascultaţi întâi, reflectaţi la ceea ce spune „Deci spuneţi că ... din punctul

dumneavoastră de vedere...”.• Asiguraţi-vă că aveţi punctul de vedere al organizaţiei şi invitaţi părintele

să privească lucrurile din perspectiva politicii organizaţiei.• Centraţi-vă pe fapte.

• Onestitatea este crucială cu privire la ce s-a întâmplat, cum stau lucrurile,cele mai bune opţiuni pentru ambele părţi.• Subliniaţi faptul că vă aflaţi aici pentru a rezolva problema, nu pentru a

vă ataca reciproc.• Căutaţi o soluţie sau faceţi referire la paşii ce trebuie urmaţi pentru a

găsi una; ideea este găsirea unei soluţii acceptabile de ambele părţi.• Despărţiţi-vă în termeni amiabili, asigurându-vă de posibilitatea

stabilirii unei noi întâlniri dacă este necesar.• Suportul acordat părintelui poate elimina scenele publice dezagreabile.

5. Propuneţi situaţii în relaţii unde ar fi potrivite şi chiar necesare mesajeleasertive.

Întrebări pentru discuţii:1. Care ferestre v-a fost mai greu sau mai uşor să le completaţi? De ce?2. Cum se întâmplă de cele mai multe ori: generezi un conflict, contribui la

rezolvarea lui sau aştepţi ca celălalt să găsească soluţii?3. Cum înţelegeţi următoarele stiluri de rezolvare a conflictelor: renunţare,

compromis, negociere sau colaborare?4. Ce stil abordezi mai des în rezolvarea conflictelor?5. Îţi este uşor sau greu să-ţi ceri scuze când ai greşit? De ce?6. Cum te-a ajutat această schemă să înţelegi reacţiile tale în situaţiile de conflict?7. Cum te-a ajutat această schemă să înţelegi poziţia altor părţi implicate în

conflict?



Anexa nr.1.

Fişa de lucru FERESTRELE CONFLICTULUI

Partea A: Cu ce am generat euconflictul? Partea A: Cu ce am contribuit eu larezolvarea conflictului?

Partea B: Cu ce a generat celălaltconflictul?

Partea B: Cu ce a contribuit celălaltla rezolvarea conflictului?

Anexa nr.2.

Bineficiarii cu cerinţe sociale, emoţionale şi comportamentaleExistă un număr de factori asupra cărora nu avem control: temperamental

subiectului, familia din care provine cu modelele de comportament şi valorile ei,mediul/statutul social, timpul petrecut în faţa televizorului şi tipurile de programevizionate de minori şi altele.

Energia şi eforturile noastre trebuie îndreptate spre o cât mai bună atmosferăde suport şi învăţare a ei. Este bine să evităm:

să blamăm mediul familial pentru comportamentul problematic al bineficiarului;

să scuzăm prea uşor comportamentul bineficiarului, pentru că provine

dintr-un mediu familial dificil; să facem prea uşor copilul victima a ceea ce credem că este o patologie

„este aşa pentru că are o familie disfuncţională ... de aceea nu se poateschimba”.

Este important să recunoaştem că, deşi dinamica familială, sărăcia şi abuzulinfluenţează comportamentele problematice în societate, acestea sunt deasemenea învăţate în acest context. Comportamentul adultului poate întăricomportamentul de căutare a atenţiei/puterii la celălalt.



Şedinţa Nr. 10

Aveţi o atitudine asertivă?

Scopul: evaluarea comportamentului asertiv.

Obiectivele şedinţei: studenţii vor fi capabili să:1. identifice emoţiile,2. propună abordări diferite a problemei3. propună metode de soluţionare a problemei.Cuvinte cheie- stres

Desfăşurarea şedinţeil. Joc de rol

ex. a) Sunteţi pe lista să fiţi chemat la minister, sunteţi bine pregătit şi vă grăbiţi

insa pe neprins de veste intră în oficiu, cu întârziere şi se aşează în fata Dvs colegacare, îşi dă aere de cea mai bună.

b) Găsiţi modalităţi de a reacţiona asertivnu reacţionaţi nici într-un fel

puteţi scoate flăcări pe nas, impunându-vă drepturilearătaţi ce este corect, fără a fi ameninţător

c) Notaţi „cea mai bună” reacţie agresivă pe care o puteţi avea (ideal înseamnă aicică n-ar putea aduce ce doriţi) şi cea mai bună reacţie asertivă.

d) Analizaţi diferenţele

e),,Respectă principiile celui mai scurt curs de relaţii umane’’1. Cele mai importante 6 cuvinte sunt: ,,Trebuie să admit că a greeşit”2. – 5 cuvinte sunt: ,,Ai făcut un lucru bun”3. – 4 cuvinte sunt: ,,Ce părere ai tu?”4. - 3 cuvinte sunt: ,, Vrei, te rog!”5. – cel mai important cuvânt este ,,Noi”6. – Ultimul cuvânt, cu adevărat important este: ,,Eu”2. Tehnica: Placa zgâriată

Imaginaţi-vă o situaţie în care trebuie să vă plângeţi de ceva. De ex: înapoiaţi un produs stricat şi cereţi -să vi se returneze banii (repetând cererea indiferent de cespune cealaltă persoană).

a) Reflectare. Cum să repetăm cererea, fără a produce conflict ce va genera stresul,în loc să se reducă? (Blând, prietenos, aprobarea de înţelegere, apoi cereţi iar).Funcţionează cel mai bine contactul direct.

b) Tehnica: EşecurileMersul pe bicicletă (cu cât mai des cădem, cu atât mai mult ne înverşunăm).

modificarea propunerilor

mai multe propuneri (variante).Analiza sfaturilor: Sfaturi:



1. Menţineţi interacţiunile cu scop corectiv cât mai puţin intruzive posibil (un semnal non-verbal scurt, o instrucţiune directă, oreamintire a regulii); astfel veţi reuşi să păstraţi o atmosferă

pozitivă, plăcută.2. Evitaţi confruntările (sarcasm, ostilitate, ameninţări). Umorul poate

reduce tensiunea şi ridica spiritele.3. Menţineţi un ton al vocii respectuos, pozitiv.4. Menţineţi limbajul în sine pozitiv. De exemplu: „Când...atunci...”

este mai util decât „Nu, nu poţi pentru că...”. Evitaţi excesul de „nutrebuie”, „nu se poate”, „nu vrei” şi întrebările de tipul „De ce?”sau „Nu-i aşa că...?”

5. Evitaţi gesticulaţia excesivă.6. Fiţi cât mai concis posibil.7. Restabiliţi relaţia funcţională cu elbeneficiarii cât mai repede

posibil după un incident.8. Dacă trebuie să vă comunicaţi frustrarea – sau chiar furia – faceţi-oîntr-o manieră asertivă mai degrabă decât agresivă:

9. Formulaţi propoziţii scurte.10.Focalizaţi-vă pe comportamentul primar.11.Evitaţi să divagaţi spre comportamente secundare şi discursuri

moralizatoare.12.Reduceţi tensiunea reziduală.

Reflecţii şi evaluare

l. Ce ar trebui să întreprindeţi pentru a trece de la agresivitate la aserţiune?2. Cum aţi proceda dacă cineva ar folosi placa zgâriată cu Dvs?3. Care sunt avantajele comunicării asertive?4. Care ar fi limitele asertivităţii?

Anexa nr.2. Sînteţi o persoană asertivă?

Elaborat de dr. Mariana Caluschi, asist. cercet. Oana Gavril

Răspundeţi la urmatoarele întrebări (itemi), marcînd pe o scală de la 1 la 5 în cemasura ce vi se potrivesc comportamentele exprimate de respectivele afirmajii,ţinînd seama că pentru:

“Întotdeauna adevărat pentru mine” (acord absolut faţă de ideea exprimată de item)veti avea 5 puncte; “În mare măsură adevarat pentru mine” — 4puncte; “Uneoriadevărat, alteori nu (relativ adevarat) pentru mine” — 3 puncte; “Puţin adevărat

pentru mine” — 2 puncte;“Cu totul fals pentru mine” (dezacord absolut) veţiacorda 1 punct.

Interpretarea rezultatelorPentru a delimita nivelul general al asertivitaţii se aduna punctele la toţi cei 40 deitemi ai chestionarului.



Daca aţi obţinut:

Pînă la 80 de puncte: nivel slab al asertivitatii, caracterizat prin lipsa curajului dea afirma şi a susţine propriul punct de vedere, de a spune “Nu” la o solicitare, de a-şi apara drepturile fără a le incalca pe ale altora, dificultate în exprimareasentimentelor pozitive şi negative, în a argumenta şi a convinge pentru succesul

unei cereri, nivel scazut al stimei de sine şi al dorintei de afirmare. Probabil, există blocaje la nivel afectiv şi conativ fie necunoscute subiectului, fie persoana în cauzanu şi-a insusit tehnici, metode de depaşire ale acestora. Consideram că este absolutnecesar să se urmeze un antrenament pentru dezvoltarea asertivitaţii şi, probabil, şia altor componente ale competenţei sociale.

Intre 81 şi 150 de puncte: nivel mediu al asertivităţii, caracterizat prin: preocupare pentru impunerea personalitaţii prin afirmarea drepturilor, asumarearesponsabilitaţii, exprimarea emoţiilor, curajul de a refuza o cerere, abilitatea de asolicita un favor, de a susţine o conversable m general si de a-Јi afirrna punctul devedere.

Considering ca aceste persoane trebuie să identifice care din atitudinilecomponente ale asertivitaţii sunt mai pufin dezvoltate şi să-şi orienteze

preocuparea spre a le exersa, daca se doreşte cresterea nivelului de manifestare aasertivitaţii.

Intre 151 şi 200 de puncte: nivel înalt de manifestare a asertivitaţii, caracterizat prin abilitatea persoanei de a-şi exprima emoţiile şi sentimentele, de a-şi apăradrepturile, ţinînd seama în acelaşi timp şi de drepturile celorlalţi, de a-şi susţine şi

a-şi asuma responsabilitatea pentru ideile emise, de a anticipa şi a pregati succesulsocial.

Sunt persoane cu multa putere de convingere, care utilizeaza diverse tehnici decomunicare atît în conversaţie, cît şi în discursuri în faţa unui public, care stiu săapere drepturile, pe ale lor şi pe ale altora, să solicite favoruri.





Daca vrei sa-ti ajuti adolescentul, indiferent de stilul de comunicare pe care il are, ai putea sa-ioferi urmatoarele indrumari:

1.Recomanda-i sa-si acorde un timp pentru a decide cum anume doreste sa raspunda uneisolicitari. Incearca sa-i explici ca violenta nu il va duce la nimic, in nicio situatie.

2.Nu este nevoie sa se scuze intotdeauna. A cere iertare de fiecare data pentru ceva ce a facut saucrede ca el este principalul vinovat nu este solutia cea mai potrivita. De obicei este foarte util acestlucru, dar nu trebuie exagerat. Ceilalti il vor percepe o persoana foarte slaba si va avea mai multe

probleme de socializare.

3.Ar fi bine ca de fiecare data sa precizeze si continutul refuzului. Ce anume este dispus sa facasi ce nu.

4.Utilizarea limbajului nonverbal de tip asertiv este foarte utila. Asta inseamna a priviinterlocutorul in ochi, a adopta o pozitie fata in fata, un ton calm si ferm, fara reactii emotionale.

5.Asigura-l de faptul ca poate sa-si gaseasca mereu prieteni noi, depinde doar dedisponibilitatea lui. Daca prietenii pe care ii are in prezent nu il apreciaza pentru ceea ce este si iicer sa faca lucruri care contrazic educatiea pe care a primit-o, poate ar fi bine sa ia in considerare si

posibilitatea de a-si face noi prieteni.

Ce stil de comunicare prezinta copilul tau luand in considerare caracteristicile exprimate mai sus?Ce metode crezi ca mai pot fi utilizate pentru a spune "nu" si a adopta un stil asertiv fata de cei din

jur?

Date post:	18-Jul-2015
Category:	Documents
Upload:	veronica-russu
View:	127 times
Download:	0 times

77141670 Training La Comunicare

Documents