22567128-Economia-intreprinderii

7/29/2019 22567128-Economia-intreprinderii

1/181

Partea 1

PARTEA I - CICLUL DE VIATA AL INTREPRINDERII

CAPITOLUL 1 - ECONOMIA NTREPRINDERII N CADRUL STIINTELOR ECONOMICE

Un comportament rational n situatia

de resurse limitate presupune sa seactioneze astfel nct:

cu un consum dat de resurse sa se obtina un rezultat ct mai bun

(efect util ct mai mare) principiul maximizarii;

pentru obtinerea unui anumit rezultat sa se foloseasca ct mai putineresurse principiul minimizarii;

sa se realizeze cel mai bun raport ntre rezultatele obtinute siresursele consumate principiul optimizarii.

Cele trei formulari exprima esenta principiului general al economicitatii.

Diferenta dintre valoarea productiei si costuri fiind definita ca venit net (profit) rezulta ca afirmarea

principiului economicitatii impune maximizarea veniturilor.

Aceasta maximizare a veniturilor (profitului) devineconcretizarea principiului economicitatii si exprima esentarationalitatii n economia de piata.

In plus, comportamentul care nu ar urmari maximizarea venitului este imoral pentru ca prin eventualepierderi inregistrate de intreprinderi se fura banii cu care populatia finanteaza in diferite formuleintreprinderile.

Din resursele limitate pe care le poate atrage, ntreprinderea urmareste obtinerea unui volum fizic si

valoric ct mai mare de bunuri si servicii ca si a altor rezultate utile.

Orice activitate a ntreprinderii are o componenta economica, presupune o decizie de alocare a resurselor.Conducerea intreprinderii moderne impune aplicarea stiintei economice alaturi de alte stiinte sociale, decele fundamentale, ale naturii si tehnice.

O prima clasificare se opereaza avnd n vedere cele trei dimensiuni ale cercetarii stiintifice economice:teoria economica, tehnologia economica si filozofia economica.


2/181

Teoria economicaanalizeaza cauzele siefectele proceseloreconomice si formuleazalegitati general valabileasupra acestora.

Tehnologia economicaanalizeaza obiectivele simijloacele (instrumentele)actiunii economice, opernd cureguli empirice si principii.Tehnologia are o puternicaorientare pragmatica.

Filozofia economica studiazaprocesele economice dinperspectiva etica si aconcordantei cu principiile,normele si valorile umanesuperioare, asa cum sunt, deexemplu, nscrise nconventiile asupradrepturilor fundamentale aleomului

A doua clasificare. Fenomenele economice pot fi analizate att din perspectiva generala, mondiala sau

nationala ct si din perspectiva entitatilor economice mai mici (gospodarii ale populatiei, ntreprinderi sicomponente ale acestora, mergnd pna la locul de munca). Aceste doua posibile abordari au condus lampartirea stiintei economice n doua mari categorii: economia generala (sau nationala) si economiantreprinderii (unitatilor economice).

Economie generala (sau nationala dupa unele acceptiuni destul de frecvent utilizate) cerceteaza cuprecadere procesele si cauzalitatile economice generale din perspectiva mondiala, internationala saunationala. Ea explica esenta, structurile si procesele economiei. n cadrul economiei generale se facedistinctia ntre microeconomie si macroeconomie - microeconomia fiind diferita de economiantreprinderii.

Economia intreprinderii este orientata spre unitatile economice. Ea abordeaza procesele si structurileeconomice concrete cu manifestarea lor reala si din perspectiva microeconomica.

Oamenii care stiu cum se afla ntr-o situatie favorabila pentru obtinerea veniturilor, a bunurilor siserviciilor, sunt expusi unor riscuri mai mici de nerealizare a scopurilor.

Economia ntreprinderii poate fi definita ca un sistem de cercetare si nvatareprin care se urmareste reducerea riscului de dobndire a veniturilor de catrepersoane si grupurile de persoane n cadrul unor comunitati.

Economia ntreprinderii studiaza sub aspect structural si functional daca, n ce masura si cum pot obtineorganizatiile venituri si le pot utiliza rational.

Ea se defineste ca stiinta conducerii rationale a ntreprinderii.

ntre economia ntreprinderii ca stiinta dezvoltata n Europa occidentala si stiinta managementuluidezvoltat pe continentul nord american se manifesta o interferenta si apropiere tot mai accentuata mergndpna la identitatea conceptuala


3/181

Economia ntreprinderii ca stiinta are o tripla vocatie:o teorie economica avnd ca obiect de studiu ntreprinderea, fenomenele, procesele si relatiile specifice;o politica a ntreprinderii menita sa nfaptuiasca obiectivele n cadrul unor principii si norme;o un ansamblu de instrumente, procedee si tehnici pentru planificarea organizarea si controlul activitatilor.

Stiinta conducerii rationale a ntreprinderilor se ocupa cu toate problemele economice din ntreprindereconsiderata ca un tot unitar (un organism) si aflate sub incidenta legii generale a economicitatii.

Economia ntreprinderii este traducereacorecta n limba romna a termenilor echivalentidin limbile de circulatie internationala si nu altevariante cum ar fi administrarea afacerilor sauconducerea firmei iar preluarea termenuluiamerican de business administration, faratraducere, nu este n nici un fel justificata.

De altfel, tarile Uniunii Europene au o lungatraditie n dezvoltarea acestei stiinte curespectarea denumirii bine cunoscuta n limbarespectiva: Betriebswirtschaft n limbagermana, Economie d entreprise n limbafranceza, Economia dempresa n spaniola,Economia aziendale n limba italiana.

Traducerea n engleza (americana) a termenului,nscrisa n dictionare de larga circulatie si pe careo utilizeaza programele de traducere automata serealizeaza prin: business administration,business management, managerialeconomics, industrial management, businesseconomics, industrial economics. Vezi: LEOEnglish/German Dictionary, (http://dict.leo.org/,)

Cambridge Dictionaries Online(http://dictionary.cambridge.org) EnglishDictionary with multi-lingual search(http://allwords.com/)http://www.wissen.de.lexikon, The ConciseColumbia Electronic Encyclopedia, third Edition(www.encyclopedia.com/),www.altavistatranslation, Dictionnaires Vivantsde la connaissance et de la langue francaise, CD-ROM, TLC-Edusoft, Edition 1999.

Rolul economiei ntreprinderii pentru unitatile economice poate fi comparat cu cel al psihologiei simedicinei pentru oameni. Importanta aplicarii stiintei economiei ntreprinderii este demonstrata dediferentele ntre dezvoltarea unitatilor economice din tarile avansate n plan stiintific si dificultatileunitatilor economice din tarile n care economia ntreprinderii abia si face loc n cadrul preocuparilorstiintifice. Prosperitatea natiunilor este legata de profitabilitatea ntreprinderilor si de aplicareainstrumentarului stiintific la acest nivel.

Economia ntreprinderii se mparte n economia generala a ntreprinderii (sau bazele economieintreprinderii) si domeniile functionale si institutionale ale economiei ntreprinderii.

Economia generala a ntreprinderii (saubazele economiei ntreprinderii)

Domeniile functionale

Domeniile institutionale

Bazele economiei ntreprinderii cerceteaza ntreprinderea ca un sistem unitar si aspectele comune care seregasesc n toate tipurile de ntreprinderi. Disciplina constituie fundamentul pe care se sprijina diferitelesubdiviziuni ale economiei ntreprinderii. Aceste diviziuni aprofundeaza cunoasterea si apar prin aplicareaa doua criterii n identificarea componentelor importante ale economiei ntreprinderii: criteriul functiilor
http://dict.leo.org/http://dictionary.cambridge.org/http://allwords.com/http://www.wissen.de.lexikon/http://www.encyclopedia.com/http://www.altavistatranslation/http://dict.leo.org/http://dictionary.cambridge.org/http://allwords.com/http://www.wissen.de.lexikon/http://www.encyclopedia.com/http://www.altavistatranslation/


4/181

ntreprinderii (criteriul functional) si criteriul ramurilor economice bazat pe gruparea statistica antreprinderilor n ramuri economice dupa obiectul principal de activitate (criteriul institutional sau alobiectului de activitate).

Figurativ, bazele economiei ntreprinderii poate fi reprezentata ca trunchiul unui arbore din care seramifica discipline stiintifice specializate care permit aprofundarea cercetarii sistemului unitar alntreprinderii.O structura devenita de referinta a tratatelor de economia intreprinderii include urmatoarele teme :

w obiectul, metoda si istoria economiei ntreprinderiiw tipologia ntreprinderilor

w obiectivele ntreprinderiiw conducerea ntreprinderiiw organizarea ntreprinderiiw circuitul productiv al ntreprinderii

w factorii de productiew personalul ntreprinderiiw aprovizionarea ntreprinderii si gestiunea stocurilor

w organizarea si planificarea productiei si prestarilorw desfacerea si marketingul

w finantarea ntreprinderii si investitiilew costurile si indicatorii de eficientaw contabilitatea si bilantul ntreprinderiiw impozitarea si taxele

w riscurile si asigurareaw relatiile ntreprinderii cu mediulw strategia ntreprinderii.

n functie de amploarea lucrarii si de orientarea autorilor sunt incluse si alte teme ca managementulcalitatii, organizarea transporturilor, cultura organizationala, particularitati ale diferitelor tipuri dentreprinderi, aspecte tehnologice si un bogat instrumentar de diagnoza, planificare, organizare, decizie,evaluare si control pentru fiecare tema, alaturi de principiile si practicile de succes recomandabile.

CAPITOLUL 2 - NTREPRINDEREA. DEFINITII SI CARACTERISTICI

ntreprinderea este cea mai evoluata solutie socio-tehnica dezvoltata pna n prezent prin care oameniiobtin mijloacele de subzistenta. Ea este rezultatul procesului de adncire a diviziunii muncii si schimbului

pe piete fiind solutia alternativa la autoconsum.ntreprinderea se defineste ca o mbinare de resurse (idei, credibilitate, bani, management, energie,informatii, bunuri materiale, organizare, marci de produse etc) prin care oamenii produc bunuri si serviciice vor fi vandute pe piete la un pret suficient ca sa asigure remunerarea corecta a tuturor celor(proprietarii, salariatii, statul, bancile) care contribuie la functionarea ei.

ntreprinderea se descrie ca:

1) o_anume_mbinare_de_resurse_umane,_tehnologii_si_capitaluri;2) o_forma_de_productie


5/181

3) un_patrimoniu;4) o_organizatie_economica;5) o_grupare_umana_ierarhizata,6) un_organism_financiar_independent;7) unitate_de_baza_a_economiei_nationale;8) o_forma_de_organizare_a_activitatii_economice;9) o_suma_de_tranzactii10) un_sistem_socio-tehnic_complex;11) un_mijloc_de_valorificare_a_capitalului;12) un_mecanism_de_producere_a_valorii_adaugate;13) ofertant_si_client_pe_piete;14) contribuabil_la_bugetul_statului;15) persoana_juridica;16) loc_de_munca_si_de_viata.

Factorii de productie

ntreprinderearealizeazacombinareafactorilor deproductiepentruobtinerea unuirezultatasteptat.

Factorii deproductie sunt:

A) factori debaza(elementari)

1. munca productiva (potentialul de munca, creatie si inovare aloamenilor pus la dispozitia ntreprinderii fara munca de conducere,factor dispozitiv);

2. conditiile tehnice de productie (terenuri si cladiri pentru productie,depozitare si vnzare; masini, instalatii si unelte; sisteme de asigurarea utilitatilor apa, caldura, gaze, electricitate, aer conditionat,comunicatii; sisteme de transport pentru materiale, produse si oameni;instalatii si sisteme pentru depozitarea bunurilor si informatiilor;

cladiri si dotari pentru personal; dotari pentru formarea siperfectionarea profesionala; dotari pentru asigurarea securitatiioamenilor si echipamentelor);

3. materii prime, materiale, energie, alte bunuri si informatii (bunuri cese transforma sau se vnd ca atare);

4. drepturi reale (creante, concesiuni, patente, licente, brevete,imaginea, vadul comercial)

B) factori

dispozitivi(decizionali)

1. stabilirea obiectivelor;

2. planificare si programare;

3. organizare;

4. coordonare;

5. decizie;

6. antrenare;

7. control;


6/181

8. evidenta;

9. reprezentare

Factorii decizionali cuprind capacitatea de management reprezentata de personalul cu competente dedecizie din ntreprindere, capacitatea de valorificare a factorilor de baza (practica demonstreaza cantreprinderi cu aceleasi resurse de baza, n conditii similare, obtin rezultate mult diferite datoritamanagementului de care dispun).

ntreprinderea este un sistem sociotehnic n care factorului uman i revine rolul activ n raport cu celelalteresurse.

Productia de bunuri si servicii mijloceste obtinerea valorii adaugate pentru proprietarii si salariatiiintreprinderii.

ntreprinderea moderna este o constructie abstracta de interese, obiective, reguli, drepturi si obligatii - fiindtot mai putin definita prin elementele tangibile ale proceselor economice.

Fiecare ntreprindere are o existenta limitata n timp. Ea parcurge un ciclu de viata.

Pentru ca o ntreprindere sa existe ca institutie trebuie respectate urmatoarele principii/conditiifundamentale:

Lichiditatea (capacitatea de a acoperi la scadenta toate platile)

Rentabilitatea (capacitatea de a genera venituri care sa depaseasca nivelul cheltuielilorocazionate de functionarea ntreprinderii; ntreprinderile nerentabile nu mai obtin finantarepentru ca nici o persoana fizica sau alta ntreprindere privata nu poate pierde pe termen lung);

Cresterea (exprimata prin marimi cum ar fi: cifra de afaceri, valoarea adaugata, numarul de salariati).

Pentru a face fata concurentei ntreprinderea trebuie sa nregistreze cel putin o crestere de nivelul ramuriisi al economiei n ansamblu.

Autodeterminarea - competenta decizionala nelimitata a proprietarilor

Ca persoana juridica ntreprinderea estetitulara de drepturi si obligatii;

ea participa n nume propriu la raporturile juridice si raspundepentru obligatiile asumate

ntreprinderea are vointa proprie care exprima vointele proprietarilor

si o capacitate

care i permite sa dobndeascadrepturi si sa-si asume obligatiiprecum si sa exercite drepturi si sa-si asume obligatii savrsind actejuridice

(capacitate de folosinta)

(capacitate de exercitiu)

Pentru a fi persoana juridica ntreprinderea trebuie sa ntruneasca elementele constitutive impuse de lege:


7/181

w organizarea de sine-statatoare

w un patrimoniu propriu

w un scop determinat.

ntreprinderea se identifica prin anumite elemente de individualizare: ea are un nume (firma), o

nationalitate, un sediu, fiind organizata ntr-una din formele juridice permise de lege (persoana fizicaautorizata, asociatie familiala, societate comerciala, cooperativa etc.).

ntreprinderea poate nfiintaw filialew sucursalew agentiiw reprezentantew unitati operativew puncte de lucru.

Toate acestea se afla ntr-o relatie de subordonare decizionala si dependenta juridica si patrimoniala fatade ntreprindere. Ele sunt solutii organizatorice, economice si juridice adecvate pentru realizarea

obiectului de activitate al societatii si extinderea teritoriala.

Capitolul 3 NFIINTAREA NTREPRINDERILOR

Crearea de noi ntreprinderi este un fenomennatural al oricarei economii sanatoase n careexista libertatea initiativei economice private

(persoanele fizice si juridice sunt libere sa nceapaoricnd si orice afacere sau sa o desfiinteze; daca aceastalibertate este ngradita economia n cauza are serioaseprobleme).

O ntreprindere poate fi nfiintata de catre:


8/181

w o persoana fizica sau mai multe persoane fizicew una sau mai multe persoane juridice (de obicei alte ntreprinderi)w persoane fizice si juridice n asociere.

n anumite conditii ntreprinderile pot fi nfiintate de catre stat prin institutiile acestuia.

Cele mai multe ntreprinderi apar ca urmare a initiativei unei persoane fizice. Rezulta, n general,ntreprinderi mici care satisfac anumite nevoi si aspiratii ale ntemeietorului.

Comportamentul de a nfiinta o ntreprindere se dovedeste a fi un raspuns conditionat la stimulii mediuluisocial si economic general. O economie bazata pe proprietatea privata, libertatea economica si concurentadezvolta programe speciale pentru formarea spiritului ntreprinzator n rndul populatiei si recompenseazacomportamentul de implicare n afaceri printr-un statut superior n ierarhia valorilor si prin probabilitateamare de cstig banesc.

Principalele motive ale creatorilor de ntreprinderi:

Nevoia de succes si recunoastere;

Aspiratia spre o pozitie sociala de forta; Afirmarea creativitatii si spiritului inovator; Aspiratia spre independenta economica; Dobndirea libertatii de decizie si actiune; Dorinta de a obtine venituri mai mari; Nevoia de a valorifica resursele personale de munca; Nevoia de asumare a raspunderii si riscului; Aspiratia de a construi ceva durabil si util; Dorinta de schimbare; Singura alternativa de supravietuire;

Refuzul de a lucra ntr-o structura publica sau privata cu o birocratie accentuata; Nemultumirea la actualul loc de munca.

Intreprinderile care infiinteaza alte intreprinderi urmaresc obiective precum:

expansiunea teritoriala;

dezvoltarea afacerii;

diversificarea productiei si serviciilor;

adaptarea la schimbarile pietei; reorganizarea, schimbari n management;

dispersarea riscului;

valorificarea resurselor locale si a oportunitatilor;

valorificarea cadrului juridic favorabil;

concentrarea resurselor pentru obiective importante.


9/181

Existenta cererii. ntreprinderea existanumai daca vinde pe piata bunuri siservicii. Volumul vnzarilor depinde denumarul cumparatorilor, cantitateacumparata, frecventa cumpararilor sipretul unitar al produselor.

Calitatea deciziilor sioptiunilor strategice dinetapa de nfiintaredetermina sanselentreprinderii pe piata.

Perspective de cstig. n mod normal,fiecare unitate de produs vnduttrebuie sa asigure un minim cstig,adica sa se vnda la un pret caredepaseste suma cheltuielilor ocazionatede obtinerea lui.

Asigurarea resurselor de pornire.Volumul si structura acestora trebuie safie potrivite cu obiectul de activitate, cunatura si marimea obiectivelor propusesi suficiente pentru o perioada ct mailunga de timp.

Abilitatea, nivelul de pregatire, spiritulde ntreprinzator, gradul de implicare siputerea de munca ale persoanelor carencep o afacere constituie o conditieimportanta.

1. Stabilirea numelui ntreprinderii.Numele trebuie sa respecte anumite restrictii legale si pe ct posibil safie unic, sa sugereze obiectul de activitate, sa fie usor de retinut, sugestiv, placut. De multe ori numelentreprinderii este cel al ntemeietorului.

2. Definirea obiectului de activitate ca ramura, domeniu n care va activa ntreprinderea si ca produse siservicii ce vor constitui oferta sa.

3. Alegerea amplasamentului si delimitarea ariei de activitate.

4. Alegerea partenerilor, coproprietarilor managerilor ntreprinderii.

5. Alegerea formei juridice potrivite pentru scopurile ntreprinderii si ale proprietarilor.

Procedura de nfiintare a unei societati comerciale cu raspundere limitata, de exemplu, presupune,conform reglementarilor romnesti, cteva demersuri. Si anume:

w verificarea la Registrul Comertului a acceptabilitatii numelui alesw ntocmirea actului constitutiv al societatiiw deschiderea unui cont si depunerea capitalului social subscris la o bancaw evaluarea bunurilor si a altor contributii nemateriale la capitalul firmeiw autorizarea constituirii societatii de catre judecatorul delegat pe lnga Oficiul Registrului Comertului sinscrierea acesteia n registru

w publicitatea privind nfiintareaw eliberarea certificatului de nmatricularew nscrierea la organele administratiei financiarew atribuirea codului unic de inregistrarew obtinerea unor licente si autorizatii pentru desfasurarea activitatii.

Capitolul 4 CLASIFICAREA NTREPRINDERILOR

Tabloul economiei contemporane prezinta o mare diversitate de ntreprinderi si structuri ale acestora, cudimensiuni, roluri si caracteristici mult diferite; se regasesc, simultan, n lume:


10/181

ntreprinderi specifice unor moduri de productieprecapitaliste si formule ale viitorului;

ntreprinderi care nu au salariati, fiind o alta formulaorganizatorica si juridica a locului de munca sintreprinderi cu sute de mii de salariati;

ntreprinderi care nu au sediu distinct de locuinta

patronului si ntreprinderi care au sedii cu multenivele n marile metropole;

ntreprinderi care folosesc tehnologii primitive si celen care robotii industriali nlocuiesc n mare masuramunca oamenilor.

1) Dupa amprenta unui mod de productie se disting: ntreprinderi de tip precapitalist (exploatari agricole traditionale, activitatea mestesugarilorindependenti); ntreprinderi de tip capitalist (cazul relevant societatea pe actiuni);

ntreprinderi de tip paracapitalist (cooperativele).

2) Dupa forma de proprietate se diferentiaza: ntreprinderile aflate n proprietate privata; ntreprinderile proprietate de stat (sau publica); ntreprinderile n proprietate de grup cooperatist; ntreprinderile cu un regim combinat al proprietatii.

3) Dupa natura juridica, legislatia tarilor cu economie de piata reglementeaza urmatoarele: ntreprinderi individuale;

Societati comerciale:- societati de persoane (societatea n nume colectiv si cea cu raspundere limitata);- societati de capitaluri (societatea pe actiuni si n comandita pe actiuni).

4) Dupa marime (estimata dupa numarul de personal,cifra de afaceri, capitalul social): ntreprinderi mici; ntreprinderi mijlocii; ntreprinderi mari.

5) Dupa gradul de specializare (diversitatea activitatilor): ntreprinderi strict specializate (pe un produs sau o anumita tehnologie); ntreprinderi specializate (cteva produse sau tehnologii nrudite); ntreprinderi generale (nespecializate) cu obiect larg de activitate n mai multe ramuri.

6) Dupa obiectul de activitate (activitatile realizate,dupa clasificarea uzuala oficiala): ntreprinderi de productie; ntreprinderi de comert; ntreprinderi de servicii


11/181

7) Dupa sectorul economic n care poate fi ncadrata ntreprinderea: ntreprinderi din sectorul primar (agricultura, pescuit, exploatare forestiera, industrie extractiva); ntreprinderi din sectorul secundar (industrie prelucratoare); ntreprinderi din sectorul tertiar (distributie, banci, asigurari, transport, formare profesionala,servicii pentru populatie).

8) Dupa natura tehnologiei si seria de fabricatie: ntreprinderi care realizeaza unicate si serii mici;

ntreprinderi care produc n serii mari si foarte mari.

9) Dupa aria de activitate: ntreprinderi cu arie de activitate locala (un oras sau o zona din acesta, un sat); ntreprinderi cu arie de activitate regionala (o parte din tara, mai multe judete); ntreprinderi cu arie de activitate nationala; ntreprinderi cu arie de activitate transnationala sau mondiala.

ntreprinderile aflate n proprietate privata sunt considerate cele mai dinamice, mobile, adaptate cerintelorpietei, inovatoare si eficiente. Explicatia rezida n cumularea efectelor urmatorilor factori care determina

atitudinea si comportamentul proprietarilor: libertate de actiune si manifestare economica; autoritate asupra afacerii si salariatilor; prestigiu ridicat; posibilitati de cstig material, teoretic nelimitate; raspunderea (uneori nelimitata) pentru bunul mers al ntreprinderii; riscul de esec cu consecinte dramatice asupra existentei personale; micii ntreprinzatori duc o lupta peviata si pe moarte pentru afacerea lor.

Caracteristicile principale ale cooperativei sunt:

Asociere libera, de persoane sau ntreprinderi (mici, de obicei); ntreprindere condusa democratic, dupa regula un om - un vot si decizii adoptate cu majoritate de voturi; Proprietate comuna a membrilor cooperatori; Participare egala la cheltuieli, rezultate si riscuri; Dublu scop: mbunatatirea conditiilor de existenta materiala pentru membrii cooperatori si cultivareasolidaritatii, ntr-ajutorarii, justitiei sociale si responsabilitatii.

Dupa pozitia ntreprinderii (cu un anumit grad de specializare) n sistemul de distributie, naturaoperatiunilor si a clientilor ca si bunurile comercializate, ntreprinderile de comert se grupeaza n:

A. ntreprinderi de comert cu amanuntul:a) comert fix, prin magazine;

b) comert ambulant;c) comert prin corespondenta.

B. ntreprinderi de comert cu ridicata:a) cu bunuri de consum;

- cu depozite;- fara depozite;

b) cu bunuri de productie (comertinterindustrial).

C. ntreprinderi integrate (cumuleaza functia cu ridicata si cea cu amanuntul)


12/181

- se pot grupa la rndul lor dupa natura produselor, formele de vnzare, dimensiune, categoria declienti etc.

D. ntreprinderi de comert exterior:a) de import;b) de export;c) intermediari specializati.

E. ntreprinderi care activeaza pe piete specializate:a) trguri expozitii si piete generale sau

tematice (permanente, saptamnale, anuale);b) piete specializate:

- ntreprinderi de licitatii;

- burse de marfuri.

n practica se realizeaza o individualizare a unor tipuri de ntreprinderi de comert (cu personalitate bineconturata) dupa criterii dintre cele mai eterogene. Se pare ca exista anumite configuratii de succes care facntreprinderile sa combine ntr-o varianta tipica piata geografic delimitata cu:

categoria de clientiforma de vnzaremarimeaforma juridica

natura produselor si serviciilormarimea spatiilor comercialelargimea si alcatuirea sortimentuluiderularea relatiilor cu clientiiformarea si nivelul preturiloramplasamentul preferatformele de plata.

Capitolul 5 CARACTERISTICILE SI ROLUL NTREPRINDERILOR MICI SI MIJLOCII

Sectorul IMM-urilor joaca un rol extrem de

important ntr-o economie moderna,dovedindu-se a fi cel mai activ sector aleconomiei si totodata un formidabil focar decompetente si idei noi.

Urmarirea evolutiei sectorului IMM-urilor,stimularea dezvoltarii acestuia, au impusstabilirea criteriilor lor de ncadrare. Nu existao definitie n sens statistic si/sau juridic unanimacceptata pentru IMM-uri. ntr-un studiu

realizat de P.A.Neck viznd IMM-urile suntcontabilizate peste 50 de definitii n sensstatistic date acestora, n 75 de tari.

Criteriile utilizate sunt cantitative si/saucalitative favoriznd proliferarea unorstandarde foarte diferite de la o tara la alta, dela o ramura la alta, de la un autor la altul.Fiecare dintre criterii dezvaluie o latura sau altaa IMM-urilor, prezentnd avantaje (+) si

Definitiile IMM-urilor bazate pe criterii cantitative

nlesnesc o abordare relativ unitara a acestorntreprinderi si slujesc scopului concret de identificare acelor ce pot face obiectul programelor si masurilorspeciale de sprijinire. Utilizarea criteriilor calitative ndefinirea IMM-urilor porneste de la premisa cadimensiunea acestora nu este doar o rezultanta avolumului si calitatii combinatiilor de resurse de caredispun, ci si a mediului economic n care si desfasoaraactivitatea. n acest context nsa, comparatiile inter-

ramuri si cele ntre tari devin practic imposibile.Nu este posibila si nici de dorit aducerea definitiilorIMM-urilor la acelasi numitor, deoarece aceasta arechivala cu ignorarea trasaturilor lor fundamentale -dinamism, mobilitate si diversitate. n consecinta,granitele sectorului IMM-urilor nu pot fi rigurosdelimitate dect pentru perioade scurte si trecute detimp. Evolutia acestui sector trebuie analizata dintr-operspectiva dinamica, racordata la realitatile mediului


13/181

dezavantaje (-) n caracterizarea dimensiunii lor(vezi tabelul urmator)

economic si cu ajutorul unor criterii continuu adaptabileca numar si continut.

CRITERII CANTITATIVE:

(+) (-)

* Numarul de angajati:w simplitate;w accesibilitate;w criteriu relativ stabil utilizatsingur sau n combinatie n celemai multe tari ale lumii;

w ignorarea corelatiei care exista ntre prezenta capitalului fix si a muncii(mijloacele fixe de mare randament, conduc la reducerea necesarului de pinvers);w nu reflecta dect numarul angajatilor permanenti, nu si pe cel al personsezonier sau al membrilor familiei care activeaza, fara a fi efectiv angajat

* Valoarea capitalului:

w reprezentativitate;

w accesibilitate;

w ridica probleme de operationalizare, cnd nu exista o delimitare clara n

proprietatea personala a ntreprinzatorului si cea a firmei lui;* Cifra de afaceri:

w criteriu sintetic;w usor de aplicat;

w nereprezentativ pentru IMM-urile apartinnd unor sectoare de activitatediferite;w devine usor perisabil, necesitnd actualizari permanente datorita ratei ninflatie (n tarile n tranzitie).

* Valoarea productiei, capacitatea de productie:

w simplitate;

w accesibilitate;

w caracterizeaza, n general, sectoarele productive si permit comparatii do

ntreprinderi dispunnd de conditii asemanatoare de combinare a factoriloproductie;

* Cota de piata:

w expresivitate; w grad mare de relativitate, dimensiunea ntreprinderii fiind n relatie diretipul pietei de referinta (locala, nationala, a produsului etc.);w cuantificare relativ greu de realizat pentru IMM-uri;

CRITERII CALITATIVE:

* Sectorul de activitate* Tehnologia utilizata

* Configuratia organizatorica si manageriala

* Gradul de dependenta fata de ntreprinderile mari

Solutii de definire a IMM-urilor:

n S.U.A. spre exemplu, criteriile de identificare a IMM-urilor sunt diferentiate pe domenii de activitate.Astfel, cele industriale (n functie de profilul lor) sunt IMM-uri daca au ntre 500 si 1500 de salariati;


14/181

IMM-urile de comert cu ridicata au ca limita maxima 500 de angajati, iar cele cu amanuntul sunt limitatede un volum al vnzarilor de 13,5 mil. dolari pe an.

n Uniunea Europeana, IMM-urile sunt definite de urmatoarele criterii: numarul salariatilor care trebuiesa fie mai mai mic de 250 (clasa micro - ntre 0 si 9 angajati; clasa mica - ntre 10 si 49 de angajati; clasamijlocie ntre 50 si 249 de angajati); cifra de afaceri care trebuie sa fie mai mica de 40 milioane deEuro, sau totalul activului bilantier sub 27 milioane Euro; sa aiba independenta economica.

n Romnia, potrivit legislatiei n vigoare (LEGEA nr. 133din 20 iulie 1999, privind stimularea ntreprinzatorilorprivati pentru nfiintarea si dezvoltarea IMM), IMM-urilese definesc n functie de urmatoarele criterii cantitative:1) numarul mediu scriptic anual de personal (certificat deCamera de Munca) care mparte IMM-urile n 3 clase:o clasa micro (ntre 0 si 9 salariati);o clasa mica (ntre 10 si 49 de salariati);o clasa mijlocie (ntre 50 si 249 de salariati).2) cifra de afaceri anuala mai mica de 8 milioane de Euro

(certificat de Administratia Financiara).

ATENTIE !!! NU beneficiaza de prevederile L133/1999societatile comerciale care au ca actionar sau asociat,persoane juridice care ndeplinesc cumulativ urmatoareleconditii:a) au peste 250 de angajati;b) detin peste 25% din capitalul social.

NU se ncadreaza n categoria IMM-urilor: societatile bancare,

societatile de asigurare si reasigurare,

societatile de administrare a fondurilorfinanciare de investitii,

societatile de valori mobiliare si

societatile cu activitate exclusiva de

comert exterior.

Analiza diversitatii de definitii a relevat ca neconomiile cu un nivel ridicat al produsuluinational brut pe locuitor, valorile criteriilorcantitative de definire a IMM-urilor sunt maimari (S.U.A. este un exemplu ilustrativ n acestsens). Reciproca este de asemenea valabila,

verificndu-se inclusiv n cazul tarilor UniuniiEuropene.

Contributia vitala a IMM-urilor la crestereaeconomica este astazi o realitate unanim recunoscuta.Relevarea efectelor lor economice si sociale beneficeau condus la considerarea sectorului IMM-urilor caun domeniu de interes strategic pentru economie.

Efectele pozitive generate de sectorul IMM-urilor, ngeneral, ntr-o economie se concretizeaza n:

(+) mbunatatirea mediului concurential; prindimensiunile lor reduse si prin numarul mare, IMM-urile accentueaza caracterul de atomicitate a pietei,diminund astfel puterea ntreprinderilor mari de a oinfluenta; astfel, capacitatea IMM-urilor de a stimulaconcurenta slabeste n general pozitiile de monopolale marilor ntreprinderi, reducnd posibilitatile

(+) individualizarea puternica a produselor siserviciilor oferite de IMM-uri si de eficientaactivitatii desfasurate ceea ce contribuie laintensificarea caracterului concurential al pietei;

(+) generarea celui mai mare numar de noi locuri de

munca; IMM-urile creeaza un numar semnificativmai mare de noi locuri de munca dect cele mari, cuun cost de capital mai scazut, actionnd ca unamortizor al fluctuatiilor de pe piata muncii siconstituind cea mai importanta alternativa pentrucombaterea somajului;

(+) receptivitatea sporita la nevoile pietei datoritacontactului nemijlocit cu aceasta; rezulta astfel o maibuna adaptare a ofertei lor la cerintele clientilor; de
http://legislatie/l133_1999.htmhttp://legislatie/l133_1999.htmhttp://legislatie/l133_1999.htmhttp://legislatie/l133_1999.htm


15/181

acestora de a creste preturile si de a fi ineficiente nceea ce priveste combinarea factorilor de productie;

altfel, prin flexibilitatea lor specifica, capacitatea deinovare, viteza mare de reactie, IMM-urile tind sadevina singurele ntreprinderi compatibile cu unmediu tot mai dinamic si complex;

(+) crearea de oportunitati de dezvoltare si adaptare a

tehnologiilor, corespunzator unor nevoi concrete;(+) ocuparea niselor de piata care nu sunt profitabilepentru ntreprinderile de mari dimensiuni,valorificndu-le intens si eficient ca pe realeoportunitati; IMM-urile asigura adesea o maieficienta combinare a unor categorii de factori deproductie, n comparatie cu firmele mari sivalorificarea unora (produse secundare, resurselocale, etc.) care altfel ar ramne nefolosite;

(+) ancorarea n economiile locale prin valorificarearesurselor locale (financiare, materiale, de forta demunca si nu n ultimul rnd informationale); prinabilitatea lor de a raspunde cerintelor locale, prininformatiile detaliate privind pietele locale, IMM-urile actioneaza mai eficient dect firmele mari dininteriorul sau din afara localitatii;

(+) dezvoltarea ca o componenta importanta ainfrastructurii de care depinde economia;

astfel, IMM-urile activeaza ca furnizori specializati

de piese, subansamble si servicii pentruntreprinderile mari,n general prin intermediulactivitatii de subcontractare; aceste produse siservicii externalizate de firmele mari sunt oferite decele mici la preturi inferioare;

(+) stimularea dezvoltarii capacitatilorantreprenoriale si deci crearea unei mase mari dentreprinzatori capabili sa-si asume riscuri; IMM-urile asigura un teren excelent de manifestare a

talentului de ntreprinzator, a celui managerial sidezvolta n acelasi timp o rezerva semnificativa delucratori calificati si semicalificati;

(+) ncurajarea investitiilor, avnd ca sursaeconomiile populatiei (familie, rude, prieteni) saualte fonduri care altfel ar fi neproductive;

(+) distribuirea mai buna a puterii economice si ngeneral a puterii n societate, cu efecte pozitive nplanul stabilitatii politice si sociale pe termen lung.

Efectele pozitive n tarile fost comuniste, ce decurg dindezvoltarea unui sector puternic de IMM-uri se refera , nspecial, la:

(++) rolul de principal motor al schimbarilor structurale si alregenerarii economice, derivnd din intensificarea concurenteipe piata; este astfel favorizata descentralizarea;

(++) atragerea unei importante parti a fortei de muncadisponibilizate prin restructurarea radicala a gigantilorindustriali;

(++) facilitarea transferului resurselor economice din sectoareleaflate n declin spre cele n dezvoltare;

(++) rolul de factor dinamizator al economiei prin numarul marede ntreprinzatori activati, dezvoltnd totodata o noua categorie

(++) stimularea dezvoltarii regionale sirurale si n consecinta, diminuareaefectelor negative ale programelor deprivatizare si/sau restructurare;

(++) contributia activa la procesul derestabilire a echilibrului macroeconomic

pe care l muta catre o stare de stabilitaterelativa, careia i corespunde un anumitpret de echilibru la care are loc tranzitia.


16/181

sociala, care contribuie la punerea bazelor sociale ale tranzitiei;

(++) antrenarea economiilor populatiei n sfera investitiilor, areun rol important, ndeosebi n conditiile saraciei de resursefinanciare specifice tranzitiei;

n scopul sprijinirii sectorului IMM-urilor din Romnia, legislatia prevede o serie de masuri concreteorientate pe urmatoarele directii majore:

w crearea unui cadru favorabil nfiintarii si dezvoltarii IMM-urilor, prin: simplificarea proceduriloradministrative; favorizarea accesului IMM-urilor la serviciile publice, la activele neutilizate alesocietatilor comerciale de stat, la achizitii publice; intensificarea furnizarii gratuite sau cvasigratuite a unorservicii informare, consultanta, asistenta;

w finantarea de programe de dezvoltare;

w acordarea de facilitati economico-financiare, fiscale si bancare;

w coordonarea, monitorizarea si evaluarea de catre guvern a politicilor si programelor de dezvoltare a

IMM-urilor.Dinamica sectorului ntreprinderi mici si mijlocii din Romnia constituie rezultanta unui ansamblucomplex de conditii si cauze specifice precum: absenta sectorului amintit nainte de 1990; particularitatilede natura legislativa legate de organizarea si functionarea acestor ntreprinderi; viteza de restructurare siprivatizare a ntreprinderilor de stat.

IMM-urile reprezinta peste 99% din numarul total de ntreprinderi, n majoritatea economiilor. nRomnia aceasta pondere se ridica la 99,6%. Cea mai mare pondere (68% din totalul IMM-urilor in 2002si 71% in 1997) o detin ntreprinderile care activeaza n sfera comertului.

O asemenea evolutie este comuna tarilor fost comuniste, n care, pe fondul lipsei de resurse financiare,comertul a constituit un veritabil "magnet" pentru ntreprinzatori. Motivele?!: bariere reduse de intrare,capital necesar de pornire redus, viteza mare de rotatie a capitalului circulant si n consecinta, perspectivede generare rapida a profitului.

Structurile asociative ale micilor ntreprinzatori, pe de o parte si marile ntreprinderi, pe de alta parte siasuma roluri importante n stimularea dezvoltarii sectorului de IMM. Incubatoarele de afaceri si parcurileindustriale sunt solutii de certa utilitate n dezvoltarea IMM-urilor. Un pionierat n Romania l-a realizatFundatia Centrul Romn pentru ntreprinderi Mici si Mijlocii CRIMM prin programele de concentrare aunor resurse nationale si europene si finantarea centrelor teritoriale de consultanta si dezvoltare a IMM.

Capitolul 6 NTREPRINZATORUL N CONTEXTUL ECONOMIEI ROMNESTI

Progresul pe care Romnia l-a nregistrat pna acum n tranzitie se datoreaza n mare masura efortului,initiativei si atitudinii de asumare a riscului adoptata de sute de mii de indivizi care s-au ncumetat saporneasca pe drumul aventuros al construirii unui alt fel de viitor pentru ei si familiile lor. ntreprinzatoriisunt n general recunoscuti ca fiind forta motrice a progresului economic, iar n tarile n tranzitie, sepresupune ca ei trebuie sa fie n linia nti a bataliei pentru reforma.

Pozitia si rolul ntreprinzatorilor n dezvoltarea sectorului privat din Romnia este rezultatul unorcircumstante specifice care au prezidat aparitia acestora ca un grup social distinct si particularitatile
http://www.imm.ro/http://www.imm.ro/


17/181

evolutiei lui ulterioare. Unele dintre primele studii remarca doua diferente de baza ntre ntreprinzatorulromn si cel vest-european:

a) origine sociala diferitab) abordare, atitudine si asteptari diferite n ce priveste afacerile.

Deoarece n Romnia lantul traditiei mestesugului transmis din tata n fiu s-a ntrerupt n perioadaregimului comunist iar numarul ntreprinzatorilor calificati la locul de munca este limitat, cele doua

categorii principale care n Europa de Vest formeaza coloana vertebrala a clasei ntreprinzatorilor (fii aiunor familii cu o veche traditie antreprenoriala si fii ai fostilor muncitori din marea industrie), lipsescaproape cu desavrsire.

n schimb, ntreprinzatorul romn tipic este la prima generatie de ntreprinzatori dinfamilia sa si este de regula o persoana de vrsta mijlocie, cu experienta dobndita nprincipal ntr-un post de conducere ntr-o mare ntreprindere de stat, sau, daca este tnar,a absolvit o facultate.

Faptul ca detin informatii despre factori strategici cum ar fi pietele, clientela, furnizori, materii prime,

instrumente financiare, existenta resurselor, precum si faptul ca salariile sunt mici n ntreprinderile lorineficiente, fac ca fostii directori sa aiba mai multe sanse sa porneasca o afacere particulara si, de cele maimulte ori, profitabila. Acest lucru se verifica mai ales n cazul sistemelor foarte framntate si care semodifica rapid, unde o relatie buna cu un client este mult mai utila dect orice dexteritate tehnica.

Cteva consecinte importante deriva din aceste trasaturi structurale specifice clasei ntreprinzatorilor dinRomnia:n general, clasa ntreprinzatorilor din Romnia este alcatuita din persoane cu pregatire superioara ncomparatie cu ntreprinzatorii din celelalte tari europene, nsa n acelasi timp deficitara n privintaexperientei practice ntr-o activitate industriala reala si ca atare lipsita de abilitati manuale si tehnice.

Aceasta nseamna ca ntreprinzatorul romn obisnuit nu se simte prea tentat sa nceapa o activitate deproductie ci mai degraba simte o vocatie mai puternica spre comert si uneori spre activitati speculative.(Acesta este si unul din motivele pentru care unitatile de productie reprezinta doar o mica parte din totalulsocietatilor private nou nfiintate).

Datorita provenientei lor din categorii sociale superioare, ntreprinzatorii romni sunt oarecum insensibilila problema solidaritatii de breasla si se arata reticenti la o asociere ntre ei. ntreprinzatorii particulari nuau, n general, spirit de asociere si sunt rareori nclinati sa se grupeze n asociatii bine organizate siputernice. Exista asadar o abundenta de asociatii patronale si profesionale concurente, fiecare avndpretentia ca este reprezentantul autentic al comunitatii de afaceri.

Cei mai multi oameni de afaceri romni percep mediul de afaceri exclusiv ca pe o competitie acerba siactioneaza ca si cum toate celelalte ntreprinderi ar fi niste adversari periculosi mai degraba dectpotentiali parteneri. Aceasta atitudine predomina adesea n cadrul aceleasi ntreprinderi, unde ambitiilepersonale si nencrederea ntre parteneri genereaza conflicte si duc la separari si rupturi. Integrarea siconsolidarea pe verticala si orizontala n general sunt ngreunate, ceea ce contribuie la slabirea sectoruluiprivat din Romnia.

Multe firme particulare au fost, de la bun nceput, concepute sa graviteze n jurul unei companii de stat.Desi unele fac afaceri legitime si respectabile, n foarte multe din cazuri, aceste firme sunt doarinstrumente prin care profiturile si bunurile se scurg de la stat n minile particularilor. Mecanismul cel


18/181

mai simplu si mai bine cunoscut este asa zisa "firma capusa": Doua SRL-uri, de regula cu radacini adncin mediul politic, se plasau la intrarea si, respectiv, iesirea dintr-o ntreprindere de stat. Primul ivindea scump materii prime. Al doilea i cumpara ieftin productia. "Firmele-capusa" cstigau,ntreprinderea parazitata pierdea si n ctiva ani devenea o adevarata "gaura neagra".

Pe de alta parte, dupa cum observa analistii singura forma de supravietuire a fost, n ultimii zece ani,alianta cu aparatul politico-administrativ. ntreprinzatorii care au rezistat n timp s-au conformat acesteireguli nescrise, fapt care i-a determinat pe unii analisti sa declare: Patronatul romn este un produs al

statului romn si, ca atare, pna n ziua de azi, el este o anexa a acestuia. Rezulta astfel imaginea a ceea cese cheama de obicei "capitalism clientelar".

Din cauza dependentei sale de stat, sectorul privat nu a fost capabil sa preia conducerea si sa joace un rolde locomotiva n restructurare. n loc de aceasta, sectorul privat a fost el nsusi grav afectat, pentru multialti ntreprinzatori care nu fac parte din sistem fiind foarte dificil sa supravietuiasca si sa prospere asanct pietele libere sa functioneze corespunzator.

Un ministru din Guvernul Romniei remarca: Mediul de afaceri din Romnia este extrem de ostilinvestitorilor, el este ostilizat de coruptie, de sistemul birocratic de aprobare a oricarei actiuni a unui

investitor. M-am convins fara dubii ca Romnia ofera astazi un astfel de mediu ostil. Un studiu efectuatde Economist Intelligence Unit pe aceasta tema, plaseaza Romnia n rndul tarilor cu cel mai toxicclimat economic pentru oamenii de afaceri, dupa Rusia, Indonezia si Pakistan.

Problemele cel mai ades invocate de ntreprinzatorii particulari sunt urmatoarele:

Un cadru legislativ greoi si extrem de instabil este, n opinia multor oameni de afaceri, o sursa principalade nesiguranta n afaceri. Exista o multime de legi, decizii guvernamentale, instructiuni de aplicare sireglementari care genereaza confuzii datorita ambiguitatii lor, a prevederilor contradictorii pe care lecontin si a frecventelor revizuiri pe care le sufera. Pentru a mari confuzia, trei sisteme legislative (dedinainte de razboi, socialist si cel din perioada tranzitiei) coexista, cu multe legi care nu au fost niciodata

abrogate n mod explicit si care sunt invocate de birocrati atunci cnd vor sa obstructioneze o initiativa.

Nici sistemul juridic nu este pregatit pentru a face fata situatiei. Procedurile lungi, complicate si, implicit,costisitoare determina partile interesate sa recurga la aranjamente de culise, crend astfel un mediu propicecoruptiei. Firmele private, mai ales cele mici, nu au resursele care sa le permita sa duca batalii ndelungaten instanta, n timp ce marile firme de stat sunt, practic, imune la executarea sentintelor judecatoresti.

O combinatie de incompetenta, teama de raspundere a functionarilor publici, o nencredere raspndita nloialitatea si corectitudinea acestora, amestecul politic n luarea deciziilor, dublate de perpetuareaputernicelor ramasite ale vechii mentalitati comuniste, hipercentraliste, n atitudinea si comportamentul

indivizilor si al institutiilor publice, fac ca ntreprinzatorii sa se confrunte cu situatii dintre cele maiabsurde si de cosmar. Birocratia costisitoare si ineficienta acompaniaza firma privata pe tot parcursul vietiiei.

Taxele si fiscalitatea sunt printre principalele cauze ale nemultumirii ntreprinzatorilor privati. Impozitulmediu este de aprox. 30 la suta din PIB, nsa aceasta medie contine o multime de scutiri si cazuri de ne-plata (n principal marile ntreprinderi de stat); n consecinta, o firma particulara poate ajunge sa plateasca50%-60% din valoarea adaugata ca impozite. Cele mai impozitate sunt activitatile cele mai rentabile si cuvaloare adaugata mare n care salariile sunt impozitate cu procentul maxim.


19/181

Firmele romnesti platesc "impozit pe inflatie" deoarece normele contabile (elaborate de MinisterulFinantelor) nu respecta standardele contabile internationale pentru economiile hiperinflationiste. Ca atare,multe firme se decapitalizeaza platind taxe si impozite pe venituri aparente. Disputa privind nivelulimpozitelor este si mai mult ncurcata n ultimul timp datorita unei solutii originale n materie defiscalitate adoptata de autoritati, respectiv "fondurile speciale".

Regimul fiscal din Romnia este ostil afacerilor prin modul n care este aplicat n practica de functionariidin administratia financiara. Inspectorii financiari au o profund nradacinata atitudine de suspiciune mai

ales n privinta firmelor private, pe care le considera, din start, ca avnd intentii si practici frauduloase. naceste conditii, ntreprinzatorii aud de multe ori pe inspectorii financiari care vin sa-i controleze, spunnd:" Nu plecam de aici pna nu gasim ceva!"

Accesul limitat la serviciile institutiilor financiare constituie nca un obstacol n calea firmelor private.Datorita inflatiei mari si fluctuante, ratele dobnzilor la mprumuturi bancare sunt prohibitive pentru multecompanii. Pentru a se proteja, bancile aplica o marja mare la dobnzi. Atta timp ct trezoreria are nevoiede bani ca sa finanteze deficitul fiscal, bancile nu sunt interesate sa dea mprumuturi companiilor.

Lipsa politicilor guvernamentale adecvate pentru stimularea sectorului privat si n special a

ntreprinderilor mici si mijlocii este mentionata adesea de ntreprinzatorii privati si organizatiile acestoraca fiind unul din impedimentele majore n calea dezvoltarii si extinderii afacerilor. S-au adoptat n diversemomente legi si prevederi legale speciale (ex. Legea 133/1999) menite sa sprijine firmele private prinsubventii, facilitati fiscale si alte forme de tratament preferential. nsa efectul lor a fost aproape nul:prevederile erau fie mult prea generale pentru a avea un impact concret, sau, daca erau mai specifice, nuerau sustinute cu resursele adecvate. Politicile guvernamentale bazate pe tratamentul preferential alanumitor sectoare sau grupuri de societati au produs rareori rezultate pozitive. Dimpotriva, ele aucontribuit la crearea unui sistem distorsionat de stimulente, ncurajnd IMM-urile sa devina dependente desubventii si inhibndu-le dezvoltarea.

n loc sa dea nastere unui sector privat cu adevarat independent si care se bazeaza pe propriile-i forte,tranzitia din Romnia a generat un sector privat supus statului si dependent de acesta. De la controlulactivitatii economice prin ntreprinderi de stat ce detin un cvasi-monopol pe anumite resurse si pna labirocratia institutiilor publice fara a caror binecuvntare nimic nu poate sa miste ntr-o afacere, statulexercita o presiune considerabila si sufocanta asupra afacerilor pe care fie le mpinge catre economiasubterana, fie le paralizeaza.

Consideram nsa ca nu la nivelul mentalitatilor si comportamentelor individuale trebuie cautata solutiapentru depasirea acestui blocaj, ci la nivel institutional.

Capitolul 7 SOCIETATILE COMERCIALE

Societatea comerciala este acea persoana juridica (institutionalizata), creata n temeiul unui contract desocietate prin care doua sau mai multe persoane (fizice sau juridice) convin ca, prin aporturileindividuale, sa constituie un fond social comun din a carui exploatare, prin savrsirea de acte si/sau faptede comert, sa obtina un profit pe care sa-l mparta (conform nvoielii) ntre ele (Vezi Legea societatilorcomerciale)

Se face precizarea ca societatile civile si cooperativele nu sunt societati comerciale n sensul Legiiamintite (vezi Ordonanta privind asociatiile si fundatiile si Legea cooperatiei)
http://legislatie/l133_1999.htmhttp://legislatie/l31.htmhttp://legislatie/l31.htmhttp://legislatie/o26_2000.htmhttp://legislatie/l109_1996.htmhttp://legislatie/l133_1999.htmhttp://legislatie/l31.htmhttp://legislatie/l31.htmhttp://legislatie/o26_2000.htmhttp://legislatie/l109_1996.htm


20/181

Exista mai multe criterii de clasificare a societatilor comerciale, cele mai uzitate dintre acestea fiindprezentate n Tabelul urmator

Criteriul declasificare

Tipuri de societati Particularitati

Natura asocieriiSocietati de persoane

criteriul fundamental care sta la baza constituirii este elementulpersonal, ncrederea ntre asociati, onestitatea, moralitatea

acestora (societatea n nume colectiv si societatea n comanditasimpla)

Societati decapitaluri

la nfiintare primeaza elementul obiectiv, capitalul (societatea ncomandita pe actiuni si societatea pe actiuni)

ntinderea

raspunderii

Societati curaspunderenelimitata

societatile n nume colectiv

Societati curaspundere limitata societatile pe actiuni si cu raspundere limitata

Societati curaspundere mixta

societatile n comandita

Modul dempartire acapitalului ntreasociatig

Societati cu parti deinterese

societatile n nume colectiv si societatea n comandita simpla

Societati cu partisociale

societatile cu raspundere limitata

Societati cu actiuni societatile n comandita pe actiuni si societatea pe actiuni

Criteriul declasificare

Tipuri de societati Particularitati

Numarul depersoane asociate

Societati unipersonalecorespunzator legislatiei romne existenta unui asociat uniceste posibila doar n cazul societatilor cu raspundere limitata

Societati pluripersonale asocierea se face pe baza de contract

Participareacapitalului strain

Societati cu capitalromnesc

capitalul poate fi privat sau de statSocietati cu capitalstrain

Societati mixte

Implicarea Cu implicarea directa societatile de persoane


21/181

asociatilor nconducereasocietatii

Implicare partiala

Fara participareaasociatilor laconducerea curenta

societatile de capitaluri

Societatea n nume colectiv se caracterizeaza prin faptul ca obligatiile sociale sunt garantate cupatrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a asociatilor. Din punct de vedere legal nu exista

restrictii sub aspectul si al valorii minime a partilor de interes n care este divizat capitalul. Principaleleavantaje:

simplitatea procesului de constituire;

capitalului necesar la nfiintare nu are prag minim;

flexibilitate n functionare;

la baza asocierii se afla ncrederea reciproca ntre fondatori;

eficacitatea ridicata rezultata din raspunderea solidara si nelimitata a tuturor asociatilor fata de pasivul

societatii;

retragerea asociatilor este permisa sub controlul societatii asupra cesiunii partilor de interes.

Societatea n comandita simpla se caracterizeaza prin existenta a doua tipuri de asociati cu drepturi siobligatii diferite: comanditati si comanditari. Elementul activ al societatilor n comandita l reprezintacomanditatii carora le revine sarcina gestionarii afacerii si care desfasoara activitati comerciale;

comanditarii nu au calitate de comercianti, nu pot fi declarati n stare de faliment, aportul lor unic ncadrul societatii fiind capitalul; ei dispun nsa de drept de control asupra gestiunii si primesc dividende nraport cu capitalul depus;

aportul comanditatilor poate fi si n munca.

Societatea n comandita simpla prezinta interes ndeosebi pentru ntreprinderile de mici dimensiuni, cunumar redus de asociati, dintre care o parte sunt dispusi sa-si asume cvasitotalitatea riscurilor, n schimbulunei cote parti din beneficii superioare, ntinderea raspunderii n cazul celorlalti asociati fiind limitata laaportul lor de capital. Este o forma moderna de atragere a unor resurse financiare.

Societatea pe actiuni este forma tipica de societate de capitaluri

capitalul este mpartit n actiuni (titluri financiare) nominative sau la purtator, cesibile; obligatiile societatii sunt garantate cu patrimoniul social, asociatii fiind obligati doar la varsareaaportului lor de capital; se constituie fie pe baza aportului privat de capital (societati anonime nchise n care nu se recurge laoferta publica de subscriere sau vnzare de actiuni), fie prin subscriptie publica, ce consta n apelarea laeconomiile unor investitori care primesc n schimbul investitiei lor titluri negociabile - actiuni sauobligatiuni; autonomia patrimoniala se realizeaza n mod perfect, creditorii avnd un singur gaj pentru creantelelor si anume patrimoniul societatii;


22/181

administrarea societatii revine unuia sau mai multor administratori; ca si n cazul societatii ncomandita simpla, capitalul nu poate fi mai mic de 25 milioane lei (de precizat ca aceasta suma este insuficienta pentruderularea oricarei afaceri la nivelul anului 2004; n tarile UE capitalul social minim cerut de lege pentruSA se situeaza n jurul valorii de 25 000 Euro cca. un miliard de lei) si numarul minim de actionaritrebuie sa fie de 5.

Societatea pe actiuni se constituie n cazul unor ntreprinderi ce necesita capitaluri mari, care nu pot fi

obtinute de la un numar restrns de persoane, constituirea facndu-se fie pe cale simultana, fie continuata(cazul subscriptiei publice).

Societatea n comandita pe actiuni este similara societatii n comandita simpla cu deosebirea ca n acestcaz capitalul nu se mparte n parti de interese, ci n actiuni, particularitate ce o integreaza n categoriasocietatilor de capitaluri. Capitalul societatii n comandita pe actiuni nu poate fi mai mic de 25.000.000lei, iar numarul de asociati trebuie sa fie de minim 5 persoane. Comanditarii finanteaza societatea nschimbul participarii la profit.

Concret, n cazul societatii cu raspundere limitata obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul

social, asociatii fiind obligati numai la plata partilor lor sociale. Corespunzator prevederilor legale,capitalul social nu poate fi mai mic de 2.000.000 lei, iar maximul de asociati admisi este de 50. Societateacu raspundere limitata se caracterizeaza prin:

capitalul este divizat n parti sociale care nu reprezinta titluri negociabile, deci nu pot fi vndute saucumparate dect cu acordul celorlalti asociati;

este societatea comerciala care poate fi constituita cu un singur asociat si cu un capital redus;

sistemul decizional este mai putin complex dect la societatile pe actiuni, fiind permisa consultareasau votul asociatilor prin corespondenta;

asociatii se pot implica direct n conducerea curenta n cadrul organelor statutare;

Acest tip de societate prezinta o mare atractivitate pentru ntreprinderile mici si mijlocii n principal caurmare a modului sau de functionare ce permite o buna protectie a asociatilor si tertilor, precum siconsiderarea intereselor patrimoniale ale asociatilor conducatori.

Optiunea pentru o anumita forma juridica constituie una din deciziile importante ale proprietarilor.Alegerea are n vedere considerente ca: marimea capitalului disponibil optiunea pentru asumarea raspunderii si riscului

disponibilitatea pentru implicarea n conducerea societatii optiunea pentru conducerea unipersonala sau partajarea competentelor decizionale formalitatile de nfiintare, tinerea contabilitatii si obligatiile de raportare complexitatea gestionarii credibilitatea si prestigiul asociate unor forme de societate.

Domeniu de activitate TOTALROMNIA

Comert cu ridicata(cu exceptiaautovehiculelor si

Comert cu amanuntul (cuexceptia autovehiculelor simotocicletelor); repararea


23/181

motocicletelor)bunurilor personale sigospodaresti

TOTALNumar 1088200 160002 389054

% 100 14,7 35,8

Din care

PF+AF 221780 10069 121605

Societaticomerciale:859806

SNC 32566 4523 11906

SCS 1533 147 555

SRL 796434 141843 250197

SA 29268 3104 2439

RA 1271 35 5

OC 5343 281 2346

Sursa: http://www.onrc.ro/statistici/sr_2003_10.pdf: PF Persoana fizica autorizata, AF Asociatiefamiliala, SNC Societate n nume colectiv, SCS Societate n comandita simpla, SA Societate peactiuni, SRL Societate cu raspundere limitata, RA Regie autonoma, OC Organizatie cooperatista

Capitolul 8 GUVERNANTA CORPORATIVA

Structura de guvernanta corporativa (trebuie precizat ca termenul n limba engleza corporate

governance s-a impus deja n majoritatea tarilor) adoptata si efectiv aplicata de societatilecomerciale constituie un instrument prin care actionarii urmaresc si controleaza ndeplinireaobiectivului de a proteja si a spori n timp valoarea investitiei facute.

Guvernanta corporativa cuprinde:

Un set de reguli formale sau informale ce stabilesc relatiile dintre conducerea executiva a unei societati,consiliul de administratie si actionarii acestei societati, precum si cu alte persoane sau grupuri de interes ceau legatura cu societatea.

Mecanismele prin care sunt fixate obiectivele societatii si sunt stabilite mijloacele de atingere a acestorobiective si de monitorizare a performantei.

Sistemul de stimulente pus n aplicare pentru a face ca administratorii si managerii unei societati saurmareasca acele obiective ce sunt n interesul actionarilor si pentru a facilita monitorizarea acestora,ncurajnd astfel firmele sa utilizeze mai eficient resursele.

Guvernanta corporativa este deplin relevanta pentru societatile comerciale mari, n care apare o separatientre proprietate si administrarea efectiva a afacerii. Discutiile referitoare la sistemele de guvernantacorporativa se poarta adesea n contextul dezbaterilor legate de bursele de valori si a cotarii unei societatila bursa
http://www.onrc.ro/statistici/sr_2003_10.pdfhttp://www.oecd.org/http://www.oecd.org/http://www.onrc.ro/statistici/sr_2003_10.pdfhttp://www.oecd.org/http://www.oecd.org/


24/181

Exista doua mari grupe de motive care impun aplicarea unor mecanisme adecvate de guvernantacorporativa la nivelul marilor societati comerciale:

1. Stabilirea obiectivelor activitatii ntreprinderii. Orice societate comerciala este o organizatie n cadrulcareia se intersecteaza interesele multor grupuri investitori/actionari, salariati, conducerea executiva asocietatii, autoritati publice etc. Fiecare din aceste grupuri are interese diferite ca nivel de prioritate,

orizont de timp sau chiar continut. Fara un mecanism adecvat prin care aceste interese diferite seacomodeaza reciproc si se exprima n obiective comune ale ntreprinderii, aceasta nu poate functiona.

2. Necesitatea alinierii intereselor investitorilor/actionarilor cu interesele celor ce conduc nemijlocitsocietatea (problema agentului). n cazul societatilor mari, investitorii nu pot n mod evident sa participe laadministrarea curenta a ntreprinderii, care este ncredintata unor administratori; acestia la rndul lor potutiliza specialisti pentru conducerea de zi cu zi a societatii.

Ori, s-a observat ca de cele mai multe ori, n cazul ncare nu exista mecanisme de supraveghere si controladecvate pentru manageri, acestia au tendinta saacorde prioritate intereselor personale n detrimentulintereselor actionarilor.

Astfel, de exemplu, directorii vor ncerca sa-siatribuie salarii ct mai mari, precum si beneficii subdiferite forme (case de vacanta , automobile de lux,deplasari nejustificate pe banii firmei etc.).Guvernanta corporativa ncearca sa asigure pe de oparte un control si o informare ct mai buna aactionarilor cu privire la actiunile conduceriiexecutive si a performantei societatii, ct si sistemede stimulente care sa alinieze interesele conduceriiexecutive cu cele ale actionarilor.

Mecanisme adecvate de guvernanta corporativa ofera siguranta si protectie investitorilor. ncredereaacestora se traduce n ultima instanta prin reducerea costului de acces la capital al ntreprinderilor, prinsporirea lichiditatii actiunilor acestora si n consecinta prin expansiunea pietelor de capital. Crizeledeclansate de slabiciuni ale guvernantei corporative pot avea la rndul lor efecte devastatoare asupracompaniilor si pietelor de capital.

Guvernanta corporativa este astfel strns legata de dinamica pietelor de capital si de dinamica economiein general. Vezi cazul PARMALAT

n conditiile globalizarii pietelor de capital, concurenta pentru atragerea de fonduri impune n tot mai maremasura adoptarea de standarde si proceduri de guvernanta corporativa recunoscute la nivel international acest aspect fiind deosebit de important pentru economiile n formare si cele n tranzitie, care au de obiceide recuperat un handicap de credibilitate n ochii investitorilor.

n 1999, OCDE a adoptat si a pus n circulatie un set de principii privind guvernanta corporativa menitesa ajute guvernele tarilor membre si ne-membre OCDE n evaluarea si ameliorarea cadrului dereglementare pentru conducerea si controlul societatilor mari n interesul actionarilor:

I Cadrul de guvernanta corporativaadoptat si efectiv aplicat trebuie sa

1) dreptul de a beneficia de metode sigure denregistrare si evidenta a proprietatii asupra
http://resurse/parmalat.htmhttp://resurse/parmalat.htm


25/181

Drepturile

actionarilor

protejeze drepturile actionarilor.

actiunilor;

2) dreptul de a-si transmite sau transfera actiunile;

3) dreptul de a obtine la timp si n mod regulatinformatii relevante asupra societatii;

4) dreptul de a participa la si de a vota n

adunarile generale ale actionarilor;

5) dreptul de a alege membrii consiliului deadministratie;

6) dreptul de a participa la distribuirea profiturilorsocietatii.

II

Tratamentulechitabil alactionarilor

Cadrul de guvernanta corporativaadoptat si efectiv aplicat trebuie sa

asigure tratamentul echitabil al tuturoractionarilor, inclusiv al celor minoritarisi straini. Toti actionarii trebuie sa aibaposibilitatea de a obtine reparatiicorespunzatoare n cazul ncalcariidrepturilor lor.

Cadrul de guvenanta corporativa trebuie deasemenea sa previna tranzactii abuzive, bazate pe

informatii confidentiale sau privilegiate, tranzactiice ar putea fi facute de catre administratori saudirectori n beneficiul personal si n detrimentulsocietatii si al actionarilor. n acest sens,administratorii si directorii executivi ai societatiisunt obligati sa faca cunoscute situatiile deconflict de interese.

III

Rolul tertilor cuinterese nsocietate

Cadrul de guvernanta corporativa adoptat si efectivaplicat trebuie sa recunoasca drepturile tuturor celor ceau interese legitime n societate si sa ncurajezecooperarea activa dintre companie si aceste persoane sigrupuri n crearea de valoare, locuri de munca sintreprinderi viabile si competitive.

Guvernanta corporativancurajeaza un comportamentsocial responsabil alcompaniilor, care merge chiardincolo de obligatia respectariidrepturilor legale alesalariatilor, creditorilor saualtor terti cu interese nsocietate.

IV

Informare sitransparenta

Cadrul de guvernanta corporativa adoptat si efectivaplicat trebuie sa garanteze ca toate informatiilerelevante referitoare la societate sunt facute publice latimp si cu acuratete, inclusiv datele privind situatiafinanciara, performanta , structura proprietatii siconducerea societatii.

n acest sens reglementarileprevad obligatia firmelor de afolosi auditori externiindependenti pentru certificarearapoartelor.

V

Responsabilitatileconsiliului de

Cadrul de guvernanta corporativa trebuie sa asigureorientarea strategica a societatii, monitorizarea efectiva amanagementului de catre consiliul de administratie si

Este recomandat ca dinstructura consiliului deadministratie sa faca parte un


26/181

administratie

raspunderea consiliului fata de societate si actionari.Membrii consiliului de administratie au obligatia de aactiona cu buna credinta, cu diligenta si atentie, ninteresul companiei si al actionarilor acesteia. Ei trebuiesa fie corespunzator informati. Membrii consiliului deadministratie trebuie sa trateze toti actionarii n modechitabil.

numar de membri independenti,care pot sa formuleze ojudecata obiectiva asupraconducerii executive si aperformantelor societatii

n Romnia, reconstructia sistemului de guvernanta corporativa a fost o componenta majora a reformei,desi constientizarea importantei sale s-a facut treptat si relativ trziu, impulsionata pe de o parte deacumularea dovezilor de ineficienta a sistemului de guvernanta corporativa din ntreprinderile de stat si pede alta parte de activismul crescut al actionarilor.Cadrul legal este fixat de doua acte normative complementare:

Legea societatilor comerciale (nr. 31/1990, republicata) stabileste regulile de organizare si functionarepentru cinci tipuri de societati comerciale, precum si modul de organizare si functionare al diferitelororgane de conducere ale acestora adunarea generala a actionarilor, consiliul de administratie, comitetulde directie. Se stabilesc de asemenea obligatii minime privind publicarea informatiilor si transparenta n

activitatile firmelor, precum si procedurile de nregistrare si evidenta n registrul actionarilor care asiguraprotectia dreptului de proprietate asupra actiunilor.

Ordonanta de urgenta nr. 28/2002, privind valorile mobiliare, serviciile de investitii financiare si pietelereglementate (care nlocuieste Legea privind valorile mobiliare si bursele de valori nr. 52/1994). Aceastareglementare stabileste cerinte specifice de functionare si standarde superioare de transparenta pentrusocietatile comerciale publice, care au un numar mare de actionari si ale caror actiuni se tranzactioneazape o piata organizata. Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare si Bursa de Valori au atributii demonitorizare si control al modului n care societatile comerciale respecta prevederile legale cu impactasupra guvernantei corporative.

O buna parte din deficientele care se observa n practica guvernantei corporative din Romnia sunt unrezultat al circumstantelor speciale n care s-a facut reforma economica n Romnia:

w privatizarea lenta, care a mentinut multa vreme o buna parte a societatilor comerciale ntr-o situatieexceptionala din punctul de vedere al actionariatului si implicit al functionarii mecanismelor deconducere;w extrema dispersare a actionariatului rezultat din aplicarea programului de privatizare n masa, care adeterminat o lipsa de activism a acestuia;w lipsa de pregatire si experienta a marii majoritati a actionarilor romni, care nu-si cunosc drepturile si

mijloacele prin care si le pot proteja;w slabiciunea institutiilor pietei de capital, care nu au reusit sa previna cteva cazuri de fraude de proportiice au subminat ncrederea investitorilor pe pietele de capital;w slaba capacitate a sistemului de justitie din Romnia de a trata cazurile legate de abuzuri si ncalcari aledrepturilor actionarilor.

Pe fondul continuarii reformei si al procesului de integrare n Uniunea Europeana, autoritatile romne aunceput sa acorde o atentie sporita mbunatatirii practicilor de guvernanta corporativa ca o componentamajora a mediului de afaceri.
http://legislatie/l31.htmhttp://legislatie/o28_2002.htmhttp://cnvm.rdsnet.ro/http://www.bvb.ro/http://legislatie/l31.htmhttp://legislatie/o28_2002.htmhttp://cnvm.rdsnet.ro/http://www.bvb.ro/


27/181

Capitolul 9 AMPLASAREA NTREPRINDERILOR

Amplasamentul unei ntreprinderi desemneaza locul, zona limitata si identificata geografic, n care sedesfasoara procesele de valorificare, combinare a factorilor de productie. Atingerea obiectivelorntreprinderii este puternic conditionata de adecvarea amplasamentului.

ntreprinderile mici si desfasoara activitatea pe un singur amplasament sau n putine locuri, reunind peacest amplasament att activitatile de conducere-administrative ct si pe cele de executie-operative.

ntreprinderile mari au o arie a activitatii extinsa la plan national si/sau international, cu numeroaseamplasamente si cu separarea zonelor de administrare si conducere (sedii - birouri) de cele operative(uzine, ateliere, spatii comerciale sau de servicii etc.).

Un amplasament este bun (avantajos) o perioada limitata, dupa care, din diferite motive, devine rau(dezavantajos). El parcurge perioade de glorie si de decadere.

Fiecarui amplasament i se pot asocia costuri sigure si venituri probabile. Schimbareaamplasamentului este de obicei foarte costisitoare. Erorile n decizia de amplasare pot conduce la

disparitia unor firme mici sau la pierderea unor piete de catre firmele mai mari.

Variantele de decizie se construiesc avand in vedere planul mondial, (continente, tari) regiunile din tara,localitatile si locatia concreta (cartiere, strazi, vecinatati)

Pentru alegerea tarii n care se amplaseaza ocomponenta a afacerii se tine seama de factori cum arfi:

O serie de caracteristici sociale si politicedetermina preferintele pentru un amplasament(investitie). Cel mai frecvent se citeaza:

> potentialul pietei

>lipsa competitorilor

>reducerea costurilor prinatragerea sau eliminareaintermediarilor

>existenta unor restrictiiprivitoare la importuri ntara vizata

>valorificarea resurselorieftine de materii primeenergie, forta de munca

> valorificarea unor conditiifavorabile oferiteinvestitorilor (reduceri detaxe si impozite, subventii,comenzi guvernamentale,programe speciale de

dezvoltare a unor zone).

> stabilitatea politica

>stabilitatea monetara

>pacea sociala

>legislatia moderna sirespectarea ei

>orientarea populatieispre munca si economisire

> disciplina industriala

>libertatea circulatieimarfurilor si acapitalurilor

>atitudineaadministratiei publicesi populatiei fata deinvestitori.

Amplasamentul ntr-o regiune din tara, o localitate sau o zona din localitate este determinat de omultitudine de factori cum ar fi:

- apropierea de pietele de desfacere;- apropierea de sursele de materii prime sau de aprovizionare;- apropierea de resursele de munca (zone cu personal calificat, cu experienta, cu traditie industriala,disciplinat, constiincios);


28/181

- reducerea costurilor de transport;- apropierea de retelele de utilitati (energie electrica, apa, canalizare, gaze, telefonie) si facilitateaaccesarii acestora;- costul terenurilor si spatiilor, nivelul chiriilor;- prestigiul asociat unor zone din orase, din tara sau din lume (un sediu la Dusseldorf este mai binecotat dect un eventual sediu al aceleiasi firme la Caracal);- posibilitatile de extindere ulterioara;- existenta unor aglomerari industriale, comerciale sau de servicii;- existenta unor programe de dezvoltare locala;- existenta sau posibilitatea amenajarii unor spatii de parcare;- lipsa unor conditii poluante sau perturbatoare;- populatie si unitati economice cu venituri ridicate.

n cazul alegerii amplasamentului sediului administrativ se tine seama de faptul ca aici se deruleaza

operatiuni de relatii cu clientii, procesare a informatiilor, cercetare-dezvoltare, proiectare etc. nconsecinta, trec pe prim plan factori cum ar fi:

w prestigiul asociat zonei

w costul terenului sau nivelul chiriei

w accesibilitatea si vizibilitatea

w existenta utilitatilor

w posibilitatile de asigurare a confortului

w existenta locurilor de parcare

w apropierea de banci, institutii financiare, institutii publice

Factorii de care se tine seama n alegerea amplasamentului unei unitati de comert cu amanuntul(magazin):

>Factori demografici (numarul de locuitori, structura populatiei, gradul de ocupare)>Factori economici (nivelul veniturilor, puterea medie de cumparare, potentialul pietei, fluxurile decirculatie)

>Factori psihologici si psihosociali (obiceiuri de viata, obiceiuri de consum, mentalitati)>Factorii de infrastructura (proiecte urbanistice locale, institutii care exercita o atractie, apropierea dearterele de circulatie)>Concurenta existenta n zona (numarul competitorilor, marimea acestora, daca vnd aceleasi produse,produse complementare sau de nlocuire, conditiile de vnzare si preturile practicate)>Evaluarea cladirii si terenului>Costurile dependente de amplasament (costurile de aprovizionare si desfacere, costurile de ntretinere,taxe si impozite locale)>Factori perturbatori si restrictivi (limitarea sau reglementarea orarului de functionare, apropierea unorsurse de poluare)


29/181

Analizele privind amplasamentul se bazeaza pe observarea directa, anchete, calculul unor indicatoristatistici, comparatii, calcule de probabilitati, scenarii si evaluari intuitive.

Vadul comercial este un concept complex si o variabila masurabila, n acelasi timp. El reflecta potentialulunui amplasament de a atrage clienti, de a genera vnzari importante, de a fi observat, vizitat de clientipotentiali sau consumatori.

Calitatea vadului comercial este conditionata de caracteristici fizice (urbanism,arhitectura, circulatie, oferta de marfuri si servicii, mobilarea si utilarea spatiilor decomert si servicii, amplasamentul n localitate n raport cu alte centre de interes,integrarea n aglomerari de spatii de comert si servicii, n centre comerciale).

Vadul comercial este determinat n mare masura de comportamentul cumparatorilor, de variabilepsihologice. Un anume amplasament place, atrage, este simpatic, ofera satisfactie, n timp ce altul -cucaracteristici fizice identice, eventual este ocolit.

Vadul comercial al unui amplasament este variabil n timp si determinat, ntr-o anumitamasura, de operatorii de comert si servicii prezenti pe acel amplasament.

Capitolul 10 PLANUL DE AFACERI

Planul de afaceri constituie cel mai important document strategic, menit sa directioneze activitatea uneifirme. Considerat ca o veritabila "harta a succesului", planul de afaceri, desi nu l garanteaza, ajuta laanticiparea riscurilor, monitoriznd evolutia organizatiei si fiind principalul reper n corectarea abaterilorde la obiectivele stabilite. ntocmirea lui, desi adesea dificila, conditioneaza semnificativ supravietuireafirmei.

PLANUL DE AFACERI este:

1.

Instrument complex si eficace de conducere;

2 Instrument de masura si control a viabilitatii si profitabilitatii unei idei de afaceri;
http://glosar.htm/#vadhttp://glosar.htm/#vad


30/181

.

3.

Mijloc fundamental de previzionare a afacerii;

4.

Referinta esentiala pentru organizarea, coordonarea si controlul proceselor din firma

5

.

Instrument eficient de comunicare;

6.

Important instrument educational

Caracteristicile unui plan de afaceri eficient:

CLARITATE LOGICA CONCIZIE VERIDICITATE

VIZUALIZARE OPTIMA

Cu toate ca procesul de elaborare a unui plan de afaceri presupune o serie de etape indispensabile, nuexista totusi o maniera unica de ordonare si formulare a diverselor rubrici. Modul lor de prezentare diferan functie de obiectivul urmarit care poate fi legat de activitatea curenta, de un proiect de investitii,intrarea pe o noua piata, dezvoltarea unor activitati complementare, etc. si implicit de ordinea si prioritateaacordata diverselor elemente cuprinse n plan. Literatura de specialitate cuprinde o multitudine de lucrariprivind structura unui plan de afaceri eficace. Acestea converg spre o asemenea structura care sa reflecte:

-scopul, respectiv, declararea principiilor ce stau la baza desfasurarii activitatii;

-obiectivele afacerii reprezinta veritabile jaloane pe drumul spre realizarea scopului firmei;-limitele, respectiv obstacolele ce stau n calea realizarii obiectivelor;-obiectivele cantitative, n termeni concreti (de regula financiari); pentru calculul indicatorilor existasofturi specializate, unele gratuite (vezi site-ul canadian http://pegasus.cbsc.org:5000/sau cel germanwww.bmwi.de-optiunile de afaceri, respectiv caile de realizare a obiectivelor;-consecintele estimate, aferente fiecarei optiuni n parte;-analiza riscurilor si aprecierea impactului asupra consecintelor anticipate;

Capitolul 11 CICLUL DE VIATA AL NTREPRINDERII

ntreprinderea cunoaste ca si viata umana un ciclu format din patru etape nastere (lansare) dezvoltare,maturitate si declin - cu propriile caracteristici si strategii aplicabile. Stabilirea ciclului de viata alntreprinderii se bazeaza pe definirea firmei prin prisma portofoliului de afaceri detinut, firmareprezentnd un sistem constituit n vederea atingerii unor obiective prestabilite si format din una sau maimulte unitati de afaceri.

n functie de marimea sa, dar si de scopurile urmarite pe termen lung, o firma se poate axa pe o singuraunitate strategica de afaceri, caz n care ciclul sau de viata urmeaza evolutia ciclica a respectivei afacerisau poate contine mai multe afaceri. n ultima situatie, analiza ciclului de viata al firmei este maicomplexa si particularitatile deriva din natura, dominanta si stadiul de viata al afacerilor incluse.
http://pegasus.cbsc.org:5000/http://www.bmwa.de/http://c/glosar.htm#portofoliuhttp://pegasus.cbsc.org:5000/http://www.bmwa.de/http://c/glosar.htm#portofoliu


31/181

Etapa

Caracteristici

Lansare

Dezvoltare

Maturitate

Declin

Organizare simpla complexa stabilaschimbariorganizatorice

Resurse financiarepreponderentproprii

autofinantare

surse atrase

credite

ndeosebiautofinantare

posibila reinvestire aresurselor

Vnzari/profit reduse crestere rapidarata descrescatoare acresterii/ stagnare

reducere

Flux de numerar negativ pozitiv pozitiv negativ

Investitii importante importante a excedentelor dificil de realizat

Cota de piata redusa n cresterementinere/usoarareducere

se reduce

Concurenta redusa n crestere puternica accentuata

Sistem de distributie selectiv n extindere consolidat selectiv

Probleme definitorii

atragereaclientelei

control financiar

strict

asigurarea sicrestereacapitalului

circulant

mbunatatireaimaginiifirmei/produselor

reorientarea strategica

Tabel -Elemente definitorii ale ciclului de viata al ntreprinderii

Desi caracteristicile mentionate sunt cele reprezentative pentru respectiva faza analizata, unele dintre elese regasesc si n cadrul altor etape ale vietii firmei si variaza n functie de natura afacerii. n functie deetapa de viata, ntreprinderea prezinta particularitati distincte din punct de vedere managerial, financiar, sial optiunilor strategice de dezvoltare.

Etapa

Caracteristici

Lansare

Dezvoltare

Maturitate

Declin

Abilitati managerialeprincipale

capacitate deorganizare; spiritinovational

spiritorganizatoric

gestionarearesurselor

capacitate decizionalaadaptare la schimbari

Control managerial dificil de realizat strict important imperios necesar

Coordonarea directa investirea cu directa si indirecta; directa si indirecta


32/181

personaluluiautoritate a unorpersoanespecializate

constituireacolectivelor de stat-major

Sistemul informal/sistemul formal

preponderentasistemuluiinformal

ntarirea structuriiformale

coexistentasistemelor formalecu cele informale

posibila subminare asistemului informal

Structuraorganizatorica simpla complexa stabila instabila

Tabel-Particularitatile ciclului de viata al ntreprinderii din punct de vedere managerial

Etapa

Caracteristici

Lansare

Dezvoltare

Maturitate

Declin

Echilibru financiar nerealizabil corespunzator optim critic

Nevoi de finantare ridicate mari reduse acute

Nevoia de fond derulment

importanta foarte importanta se reducereprezinta un aspectcritic

Cash-flow negativ pozitiv pozitiv negativ

Probleme definitoriirecuperareacapitaluluiinvestit

planificareafinanciara

asigurarea capitaluluinecesar adaptarii lamodificarile mediului

dezinvestirearesurselor existente

Tabel - Particularitatile ciclului de viata al ntreprinderii din punct de vedere financiar

1. n etapa lansarii: ntreprinzatorul poate opta catre una dintre urmatoarele alternative:Initierea unei noi afaceri, (este cea mai frecventa modalitate de initiere a afacerilor, ca urmare aindependentei n ce priveste alegerea naturii afacerii si posibilitatii selectarii mediului competitiv nlimitele dorite).Cumpararea unei afaceri existente ( jumatate dintre afacerile aflate n cursul negocierii procesului deachizitionare esueaza si peste 50% dintre cele care n final sunt achizitionate nu corespund asteptarilorcumparatorilor. Asadar, n contextul n care doar 25% dintre afacerile ce fac obiectul initial al uneinegocieri vnzare-cumparare se dovedesc a fi afaceri cu adevarat profitabile, cumpararea unei firme poatefi deosebit de riscanta) sau achizitionarea unei francize, vezihttp://www.ccir.ro/actiuni/franciza/franciza.htm

2. n etapele de dezvoltare si maturitate se poate recurge la:

strategii de concentrare prindezvoltarea pietei, produsului sauintegrare orizontala

integrareverticala namonte/aval

diversificare concentricadiversificareconglomerata

Exista numeroase exemplesemnificative cu privire la punerea npractica a strategiilor de concentrare,

Diversificarea concentrica bazatape produs se poate realiza nsituatia n care o firma care

patrunderea uneifirme careexploateaza si
http://www.ccir.ro/actiuni/franciza/franciza.htmhttp://www.ccir.ro/actiuni/franciza/franciza.htm


33/181

ele viznd n general ntreprinderimici si mijlocii, dar regasindu-se sin cazul unor mari concerne, precumIBM si General Motors. Un exemplureprezentativ n ce priveste adoptareastrategiei de concentrare de catrefirmele din tara noastra este cazul

Societatii Nationale de Petrol-PETROM.

comercializeaza confectii siextinde gama produselor prinincluderea n sortiment a articolelorde marochinarie. n mod similar,diversificarea concentrica avnddrept obiect piata poate avea locatunci cnd o firma care

comercializeaza articole pentrunou-nascuti decide sa desfaca sijucarii pentru acelasi segment tinta.

prelucreazaprodusepetroliere, nsectorul finaciar-bancar

Adoptarea acestor strategii se poate realiza pe baza eforturilor proprii firmei (crestere interna) sau prinintermediul fuziunilor, achizitiilor sau aliantelor.

Pe plan mondial una dintre cele mai spectaculoase achizitii din sfera distributiei, este cazulWal-Mart-ASDA. La nceputul anului 1999, lantul german ASDA a primit o surprinzatoare

oferta de cumparare din partea distribuitorului multinational Kingfisher, lider n Europa pepiata produselor DIY ("do-it-yourself"- magazine specializate n vnzarea de materiale deconstructii si produse pentru amenajarea locuintei). Desi aparent oferta a fost acceptata, nscurt timp achizitia a fost nsa realizata de catre Wal Mart. Desi conditiile n care a avut locaceasta achizitie ridica nca multe semne de ntrebare, cele doua companii se cunosc foartebine si se completeaza reciproc permitnd noii structuri sa se dezvolte mai rapid pe planinternational.

3. n etapa declinului se poate opta catre

a) strategii de restrngere careinclud:

- strategii de redresare;- strategii de lichidare partialasau totala

O forma aparte a strategiei de restrngere o constituie cea a "recentrarii"ntreprinderii, proces care consta n lichidari partiale ale firmelor careinitial au adoptat o strategie de concentrare, apoi au trecut la diversificaresi n final au revenit la strategia initiala. Exemplu: compania MobiFon,detinatoare a marcii Connex care si-a extins afacerea si n domeniuldesign-ului, crearii si comercializarii mbracamintii sub marca My X,deschiznd doua magazine n Bucuresti si folosind intermediari pentrucomercializarea produselor n tara. De la conceperea numelui si logo-uluiMy X, respectiva afacere, a carei linie vestimentara s-a adresat ndeosebitinerei generatii MTV a avut un ciclu de viata de aproape 2 ani. Ulterior,

firma a revenit la dezvoltar

Date post:	03-Apr-2018
Category:	Documents
Upload:	loredana-elena
View:	267 times
Download:	3 times

22567128-Economia-intreprinderii

Documents