REALITATEA EVREIASCÃ - Nr. 294-295 (1094-1095) - 5 aprilie - 5 mai 2008 7

Inventatorii

de cântec

DestDestDestDestDest\\\\\inuirile memoriei afectiveinuirile memoriei afectiveinuirile memoriei afectiveinuirile memoriei afectiveinuirile memoriei afective

Val-Vârtej (IV)

Sã recunoaºtem: proza scrisã de condeiele feminine esteprivitã nu odatã, de cãtre cei din branºã, cu un soi de ironieîngãduitoare, dacã nu chiar uºor dispreþuitoare. Sigur, când nue vorba de nume consacrate. Restul? Dramolete cu fibrãlacrimogenã, idei subþirele ºi amor cât cuprinde, dacã nu chiarsexualitate insaþiabilã (caracteristicã pixurilor din juna generaþie,desigur), numai cã aceastã literaturã cam de douã parale faceprofit de milioane în valutã: cititorii lumii sunt mai ales cititoare.Sensibile la scurta viaþã a modei, ele s-au repezit ºi la noi, dupã1990, pe romanele însiropate ale Sandrei Brown ºi Daniellei Steel,dar le-au pãrãsit rapid, cum l-au abandonat, dealtfel, ºi pe Coelho când i-au descoperitºiretlicurile filozoficeºti. Pe piaþa internaþionalãa scrisului feminin au pornit deci sã aparã, înultimii ani, semnãturi mai �intelectuale�: TracyChevalier, Nicole Krauss, Kelly Johnson, careºi-au mutat �locaþia� inspiraþiei din S.U.A. înEuropa sau ºi-au întors privirea cãtre trecut ºi,oricum, au îmbrãcat-o mai serios în culturã. Iaro editurã precumHumanitas, care prinde repededincotro bat vântul ºi gustul, ºi-a deschislarg vãmile ºi a revãrsat pe piaþã literatura�rusoaicelor�: aici sã vezi viaþã adevãratã,fãrã smacuri ºi fãrã fiþe, trecutã prin ciurulºi dârmonul dictaturilor europene ºi prinnecazurile istoriei cãrate ºi de ele în spinare,continuând sã iubeascã, sã perpetueze specia,ba chiar uneori ºimoralitatea dragostei. Urmaºeale Anei Karenina ºi Zoiei Kosmodemianskaia,plasate în noul mileniu! Aºa se fãcu de ne-amreîntâlnit cu Ludmila Uliþkaia (nãscutã în 1943),consideratã �prima doamnã� a actualei literaturiruseºti, biolog-genetician de meserie, dar ºi licenþiatã în ºtiinþesociale, fostã regizoare la Teatrul Evreiesc (are, dupã mamã,ascendenþã evreiascã ºi cultura religioasã corespunzãtoare),scriind iniþial cãrþi-samizdat, ºi fiind tradusã ºi, dupã 1990, în 17limbi ale lumii. S-au mai publicat la rubrica de faþã prezentãri alecãrþilor ei: când vã e inima grea, puneþi mâna pe �Soniecika� ori�Înmormântare veselã�, le veþi savura, vã asigur. Dar acum vãtrimit � pe aceeaºi direcþie tonicã în primul rând, la nuvela �Artade a trãi�, aflatã în culegerea de povestiri �Minciunile femeilor�.Titlu care a atras la fel de irezistibil ca ºi cel al lui MirceaCãrtãrescu � �De ce iubim femeile�, best-seller românesc al anilortrecuþi. Nu vã aºteptaþi ca scriitoarea Uliþkaia sã-ºi scuzesemenele, dar nici sã le blameze. O afirmã rãspicat subiectiv dinprimele rânduri ale primei pagini a cãrþii: �Se poate oare comparao supremãminciunãmasculinã, strategicã, elaboratã, anticã, aºacum e discursul lui Cain, cu drãgãlaºele minciuni feminine, carenu ascund niciun scop ºi nicio înºelãciune, ba nici mãcar un

interes personal?... ªi totuºi, cummai mint femeile! Mint dinîntâmplare, incoerent, fãrã scop,deznãdãjduit, pe nepusã-masã. Darcât farmec, cât talent, câtã naivitateºi inspiraþie creatoare�. ªi dinpovestirile Uliþkãi încep sã curgãmincinoasele, una mai fantastã ca

alta, mai de neînþeles, mai pateticã ºi înduioºãtoare ca alta: deh,suflete slave sã aveþi! Irene e o roºcatã falnicã, clocotitoare,atrãgãtoare, care vine într-o vacanþã sãrãcãcioasã, la mare, cubãieþaºul ei de mânã ºi cu mama senilã în cãrucior. Ce credeþicã-i istoriseºte nopþi de-a rândul noii sale amice, Jenia,amestecându-ºi lacrimile cu vinul de Porto din pahar? Câte iubirinãprasnice a trãit? Ce amanþi ticãloºi au pãrãsit-o? Da de unde!Ea îºi plânge cele patru dolii sfâºietoare dupã cei patru copii pecare i-a pierdut, înainte, în timpul ºi dupã naºterea lor. O dramãneagrã, dupã alta. De fapt, ominciunã gogonatã, dupã alta. Fãcutã

sã fie o preoteasã a iubirii, ea se dovedeºte omamã ratatã: un copil în viaþã nu-i ajunge,inventeazã alþi patru decedaþi. Frustrãrimaterne? Fabulaþii fãrã istov? Dorinþa de a fialtceva decât este? Poate, de fapt, mai toateeroinele cãrþii îºi reconstruiesc, în scornirile lor,viaþa. κi picteazã alt trecut ºi altã imagine. Nuse plac, ºi se transformã în altceva: vãduvelede vârsta a treia, care-ºi inventeazã câte un soþideal (de fapt, un fost cãlãu - adesea) ºi unmariajfericit (de fapt - un martiriu), fac ºi eroineleLudmilei Uliþkaia, încã din anii lor tineri. Maestreîn biografii melodramatice sunt frumoaselerusoaice blonde (ºi fanate deja), ajunse �lamuncã� în barurile de strip-tease din Elveþia.De fapt, una ºi aceeaºi biografie, care se plimbãde la o fatã la alta: un tatã (neapãrat fost cãpitande vas) decedat, un tatã vitreg violator, un�prieten dezinteresat� care o scoate �afarã�, otemporarã practicare a celei mai vechi meserii,iar acum, viitoarea ei cãsãtorie cu un bancherbogat.

Nu am pomenit nimic despre povestirea �Arta de a trãi�, caree bijuteria cãrþii, piesa ei de rezistenþã: v-am lãsat plãcerea de adescoperi singuri colecþia de savuroase portrete ºi fantasteîntâmplãri ce se petrec în jurul Jeniei (alter-ego-ul autoarei, defapt). Femeia puternicã, scriitoare de meserie, Jenia e un soi de�confident al inimilor sfãrâmate�, e propteaua bãrbaþilor din casã(un soþ ºi doi fii!), a prietenilor ei (care se tot convertesc, când dela creºtinism lamozaism, când invers, pentru a suporta loviturilevieþii). Ei bine, ce se întâmplã cu Jenia când destinul o loveºtecu o feroce cruzime? Cum reînvaþã ea �Arta de a trãi�? Cãci, vãspuneam, e o forþã a naturii.

Rãspunsul alcãtuieºte, de fapt, substanþa povestirii, lecþia eicontaminantã prin optimism ºi forþã. ªi chiar dacã mai nimeninu acceptã lecþii sau sfaturi de la alþii � cel mult, pe cele carecorespund propriilor opinii � nu stricã nimãnui un ceas de lecturãpozitivã, fermecãtoare, revigorantã sufleteºte. Încercaþi.

SANDA FAUR

De ce mintfemeile

Îi ascultam în fiecare zi paºii peculoar, parc-ar fi lovit cu ei în tobamare, îi auzeammersul de cavaleristgrãbit, ºi mã repezeam sã-i deschiduºa ºi sã-i fac loc trupului careînainta ca o sferã vijelioasã, parcãrostogolindu-se. Nici nu apucambine sã-i ofer scaunul pe care seºi aºeza, ºi începea sã plouãasupra mea cu ultimele ºtiri, toatenoutãþile Bucureºtiului, recitatedintr-o singurã rãsuflare � ºi eu mãuitam la el ºi mã bucuram cã existãºi cã nu mã omite nici mãcar osingurã zi. Împingeam spre elscrumiera, dar era inutil, pentru cã

el fuma un fel de þigãri de foi speciale, ale cãror bastoane de scrumnu se spãrgeau decât pe reverul hainei, unde înfloreau ca niºtegaroafe negre, la butonierã. ªi el, îmi vorbea, ºi-i juca pânã-n tavanflacãra ochilor, ºi n-avea astâmpãr în costumul prea larg în care maiîncãpea cel puþin o jumãtate din el...

Acesta era Nicu Kanner, cel mai tânãr dintre toþi cei trecuþi de 82de ani, pe care i-am cunoscut vreodatã. Pe diploma lui de absolvirefigurau semnãturile ilustre ale lui Dimitrie Popovici-Bayreuth,Alexandru Davilla ºi Constantin Nottara. A jucat, imediat dupãabsolvire, la Naþional, chemat de urgenþã, de la Paris, de cãtre Davilla.Apoi a fost � pãrinþii mei ºi-au amintit imediat de acest lucru �cel mai îndrãgit june comic al operetei. Despre Nicu Kanner, unul

dintre compozitorii clasici aigenului, Emerich Kalman, aafirmat, fãrã sã-ºi drã-muiascã elogiile, dupã cel-a vãzut în opereta sa�Sylvia�, cã este cel mai bun

Boni dintre toþi interpreþii acestui rol � ºi au fost destui... � din toatãEuropa. Mã uitam la el ºi încercamsã-mi recompun înminte imagineaactorului care a fost. Nu mã impresiona prea mult gândul, destul debizar, cã atunci cândm-am nãscut eu, omul din faþa mea se pregãteasã iasã la pensie. Ceea ce mã emoþiona mai mult decât orice la NicuKanner era entuziasmul lui nereþinut, de cascadã, el credea în toatecuvintele ºi gândurile ºi gesturile lui.

El a fost ºi un strãlucit autor de revistã. ªi a mai �inventat� ºitextele unor cântece de mare circulaþie, care au aparþinut unorredutabili compozitori. Dacã se întâmpla sã nu-þi placãmaterialul pecare þi l-a adus pentru lecturã, nu era nici o supãrare, a doua zi îþiaducea altul... El emana, ca o sobã încinsã, cãldurã omeneascã ºidragoste pentru teatru.

ªi mã gândeam, dragii mei prieteni, actori ºi colegi, care alergãmo viaþã pentru o glorie de-o zi, cât entuziasm, izbucnit din iubirepentru profesia sa, o fi avut Nicu Kanner la tinereþe, dacã, la 82 deani, i-a rãmas atât de mult cât i-a rãmas?

Oare am învãþat noi destul, de la el ºi de la alþii, arta neîntrecutãde a iubi teatrul, de a nu cunoaºte nicicând blazarea?

- Iartã-mã, nene Nicule, cã, fãrã voia mea, te-am cunosut atât detârziu ºi îngãduie-mi, rogu-te, sã pun floarea roºie a inimii mele lângãamintirea dumitale, atât de dragã ºi de plinã de înþelepciune...

AUREL STORIN

N. KANNER

Dumnezeule, cât voi mai scrie despre Val-Vârtej? Nicicând, dupã ce mã retrãsesem de laMedicinã ºi urmam Facultatea de Litere, dacãaº fi avut de scris o comparaþie între opera luiShakespeare ºi cea a lui Marlowe, tot n-aº ficonsumat atâta hârtie. Dar acum, dacã tot amtrecut titlul articolului, trebuie sã-i dau bãtaie. Cuce sã încep?Cu unul dintre primele episoade. Erao expediþie a cãpitanului la... Mamaia. Staþiuneade abia cunoscuse oarecari înnoiri: hotelul�Perla� ºi alte câteva. Primaaventurã netrecutã în scenariu afost dispariþia lui Paganel. Totulera pregãtit, aparatul de filmat,sunetul, luminile, lipsea numaiactorul Tudorel Popa. Dupãcercetãri minuþioase, l-am gãsit înfundat într-unbar, ce-i drept, nou deschis, aprovizionându-secu obiºnuitul sãu combustibil: vodca. L-am luatuºor clãtinându-se, dar spre uimirea noastrã, deîndatã ce a început filmarea ºi-a revenit, ºi nicin-ai fi ghicit cã ingerase o cantitate apreciabilãde alcool care, pemine, de exemplu,m-ar fi culcatdemult la pãmânt.

Dar adevãrata aventurã a început, cândcãpitãnia portului Tomis ne-a pus la dispoziþie unvas cu care, împreunã cu un grup de copii, sãieºim în larg, unde micii interpreþi sã facã play-back ºi sã se audã unul dintre frumoasele cântececompuse de Titi Acs ºi înregistrat dinainte cuCorul de copii Radio, Radio-ul ºi Televiziuneaaparþinând pe atunci aceleiaºi instituþii. Am decisînsã ca pe vas sã urce numai echipa de filmare,copiii, regizorul Cornel Popa ºi cu mine, restulechipajului refuzând cu obstinaþie sã calce pe vas,mai ales cã Marea Neagrã pãrea un pic agitatã.Dacã, în momentul depãrtãrii de þãrm, copiiipãreau veseli ºi dãdeau din gurã prefãcându-secã interpreteazã cântecul, de îndatã ce am ajunsmai în larg, s-a pornit rãul de mare. Copiii cãdeauunii dupã alþii, vomitând. Degeaba Popa ºi cumine (nici nu mã aºteptam sã n-am rãu de mare)încercam sã-i readucem în starea de a fi filmaþi,eforturile noastre s-au dovedit inutile. În cele dinurmã, a trebuit sã ne mulþumim cu plecarea

În fotografie sunt, de la stânga la dreapta: Andra Teodorescu, Paganel (Tudorel Popa), Irina Bora,Baronul Münchhausen (N. Gãrdescu), Cãpitanul Val-Vârtej (Dem Savu) ºi reporterul Ionuþ (Grigore Gonþa).

vasului ºi cu câteva imagini filmate de la distanþã,aºa încât sã nu se observe absenþa copiilor ºi sãli se audã doar glasurile.

O altã poveste s-a petrecut atunci când,într-un decor înzãpezit, pe la pãdurea Bãneasa,filmamepisodul �Sãgeata irokezã�, a cãrui acþiunese petrecea într-o rezervaþie indianã din Canada.Era vorba de uciderea unui medic alb, care seopusese contrabandei cu alcool adus în rezervaþie.Acuzaþia de omor cãdea asupra unui tânãr indian,

în dragoste cu fiica medicului, deºi acesta eracomplet nevinovat. La un moment dat, indianulurmasã se lupte cuunurs �grizzly�, care o atacasepe tânãra ºi frumoasa fatã. Actorul ViorelComãneci, care juca rolul irokezului, vãzânduriaºul animal, adus cumari sacrificii tocmai de lacirc, a zis hotãrât: �Eu de ãsta nu mã apropii,darmite sãmãbat cu el!�. Soluþia a gãsit-o dresorulursului: �Îmi daþi mie costumul de indian ºi mãbat eucuursul de rãmâneþi cãscaþi�. L-am îmbrãcatcu costumul împrumutat de la Muzeul �Antipa�, alcãrui director era pe atunci fostulmeu profesor deºtiinþe naturale, B. Schnap, ºi cum dresorul aveacam aceeaºi staturã ca ºi Comãneci, scena puteafi filmatã perfect. Dresorul era înarmat cu un cuþitde lemn, ca sã parã cã rãpune fiara cu el. Lupta aînceput ºi pãrea de o naturaleþe absolut ieºitã dincomun. Noi ne frecam mulþumiþi mâinile, când,subit, lovind dresorul, din greºealã, ursul pe bot,cu cuþitul, bietul animal s-a speriat ºi a luat-o lagoanã prin pãdurea Bãneasa. Noi, în frunte cudresorul, dupã el. Ursul, nicãieri. Alergãmînnebuniþi, când, deodatã, ne iese în cale un tânãrîngrozit ºi cu lacrimi în ochi. �Ce s-a întâmplat?�,îl întrebãm noi. �Eram cu prietena mea, începe sãpovesteascã tânãrul cu glas gâtuit, ºi deodatãne-a ieºit în cale un urs. Prietena mea a leºinat ºieu am luat-o la fugã. Aºa cã, dacã o întâlniþi, vãrog din suflet sã nu-i spuneþi cã eu am fugit ca un

laº�. ªi terminându-ºi confesiunea, tânãrul ºi-acontinuat fuga. Dresorul a regãsit ursul, care,sãrmanul, nu fãcuse nici un rãu, iar dupã câtevazile am putut vedea pe post scena luptei. Ieºiseadmirabil. ªi totuºi am avut parte ºi de un incidentcare putea sã aibã consecinþe neplãcute. Dupãemisie amprimit un telefon de laministrul chimiei,Mihai Florescu, care ne reproºa cã fiicamediculuiarãta mai mult interes faþã de apãrarea tânãruluiirokez, decât de soarta propriului ei pãrinte. Maree grãdina ta, Doamne!

O altã aventurã a avut loc la Vulcanii Noroioºi,din judeþul Buzãu. Nu mai îmi pot aminti ceacþiune se petrecea în acest decor într-adevãrimpresionant. Actriþa Andra Teodorescu urma sãfie filmatã între aceºti mici vulcani. Operatorul oroagã sã se mai dea cu câþiva paºi înapoi pentru aputea cuprinde un cadru mai larg. Andra seexecutã ºi, spre groaza noastrã, începe sã sescufunde în magma clocotitoare. Þipete de ajutor,iar noi o priveam împietriþi. Soluþia a gãsit-oCornelPopa, regizorul. Ne-am scos cu toþii curelele de lapantaloni ºi cu riscul de a-i pierde pe drum, le-amlegat una de alta, iar Cornel, târându-se pe burtã

s-a apropiat, pe cât posibil, de victimã. Noi, pe dealtã parte, îl þineam cât mai ferm de picioare.Apoi,Cornel i-a aruncat aceastã coardã improvizatã,Andra a apucat-o ºi, cu un efort comun, am tras-oafarã. L-am filmat separat pe Val-Vârtej culcat peburtã, þinând capãtul corzii ºi trãgând de ea cutoate puterile, iar prin montaj ne-a ieºit, fãrãintenþie, o scenã într-adevãr spectaculoasã.

ªi o ultimã povestire. Ani de zile dupã ce s-adifuzat ultimul episod al serialului, primesc untelefon de la o doamnã � Pupa Perdini. Mi serecomandã ca fiind fiica actorului Dem Savu -interpretul lui Val-Vârtej, acum o frumoasã ºirespectabilã doamnã, mãritatã cu un om deafaceri francez. Ea mã roagã dacã mai am cevamaterial documentar despre tatãl ei, ºi îmiistoriseºte o poveste într-adevãr impresio-nantã. Dem Savu, un reputat actor de teatru ºifilm, a cerut prin testament ca, dupã moarte, sãfie îngropat în uniforma lui Val-Vârtej, cu chipiulpe sicriu. Considera cã acesta fusese rolul celmai important al vieþii lui. Dorinþa i-a fostîndeplinitã!

OCTAVIAN SAVA

Scenãdin scenariul�TãbliþeleRongo-Rongo�.