Referat Moneda

Cooperarea Romaniei

cu

F.M.I

Nita Valentina

Specializarea: Finante Banci

Fac: Stiinte Economice

Anul II

Cuprins

1. Introducere1.1 Rezumat studiu1.2 Scopul si obiectivele studiului

2. Prezentare generala a Fondului Monetar International 2.1 Caracteristici generale F.M.I2.2 Functiile F.M.I2.3 Resursele F.M.I2.4 Drepturile si obligatiile tarilor care adera la

F.M.I3. Relatia Romaniei cu F.M.I

3.1 Istoricul aranjamentelelor incheiate3.2 Drepturile si obligatiile Romaniei ca tara

membra a F.M.I4. Asistenta financiara5. Concluzii 6. Bibliografie

Rezumat studiu

Studiul cuprinde informatii referitoare la semnificatia FMI. In cateva cuvinte pot preciza ca Fondul Monetar International este o institutie financiara internationala care are ca scop principal promovarea cooperării monetare internaționale, garantarea stabilității financiare, facilitarea comerțului internațional, contribuirea la un nivel înalt de ocupare a forței de muncă, la stabilitate economică și combaterea sărăciei.

Resursele fondului sunt asigurate din contribuția statelor membre, prin plata unor cote în funcție de puterea economică a fiecărei țări. Fiecare stat achita cota sa la Fond în proporție de 25% într-una dintre valutele acceptate pe plan internațional (dolarul american, euro, yenul japonez sau lira sterlină) sau în DST, iar restul de 75% în moneda națională. Puterea de vot a fiecărei țări este proporțională cu cota subscrisă.

In ceea ce priveste cooperarea Romaniei, aceasta este membra a Fondului Monetar Internaţional (FMI) din anul 1972, având în prezent o cotă de participare de 1

030,2 milioane DST (0,43% din cota totală). România deţine 11 039 voturi.

România a incheiat, din 1972, de când a devenit membra a Fondului Monetar International, 10 acorduri stand-by cu FMI, dintre care trei au fost semnate inainte de 1989, iar sapte dupa aceasta data. Cele 10 acorduri au fost semnate in anii 1975, 1977, 1981, 1991, 1992, 1994, 1997, 1999, 2001, 2004 si 2009.

Scopul si obiectivele studiului

Scopul care a stat la baza elaborarii studiului prezent este de a urmari si a ilustra importanta si impactul pe care l-a avut acordul cu Fondul Monetar International asupra economiei romanesti.

De asemenea un obiectiv al studiului este de a prezenta intr-o ordine cronologica cele 10 acorduri realizate pana acum intre Romania si Fondul Monetar International , sumele aprobate dar si sumele trase utilizate pentru programele economice ale guvernului.

Pe baza unui obiectiv important am realizat studiul tinand seama de obligatiile si drepturile care intervin in parteneriatul dintre F.M.I si tarile aderante.

Prezentare generala a Fondului Monetar International

Fondul Monetar International este o institutie financiara internationala care a fost creata in urma Conferintei Natiunilor Unite de la Bretton-Woods (SUA).

Statutul acestei institutii, al carei sediu se afla la Washington, a fost adoptat la 22 iulie 1944, in urma Conferintei Monetare si Financiare Internationale de la Bretton-Woods, la care au participat 45 de state, si a intrat in vigoare la 27

decembrie 1945. Acest statut prevede ca Fondul Monetar International este o institutie cooperativa cu deplina personalitate juridica, alcatuita dintr-un sistem de organe de conducere, avand un buget propriu si un mecanism procedural de decizie si de interpretare a propriului statut.

Rolul Fondului Monetar International este de:

de a promova cooperarea monetara international si stabilitatea valutara

facilitarea expansiunii si a cresterii echilibrate a comertului international si contribuirea , prin acestea, la promovarea si mentinerea unor nivele inalte de ocupare si de venituri reale si la dezvoltarea resurselor productive ale tuturor membrilor ca obiective primordial ale politicii economice.

Promovarea stabilitatii ratei de schimb , a unor mecanisme disciplinate de schimb prin evitarea deprecierii schimbului prin competitie.

incheierea unor acorduri valutare care sa asigure stimularea cresterii economice si asigurarea unui grad ridicat de ocupare a fortei de munca

de a acorda asistenta financiara temporara tarilor membre, in conditii adecvate, in vederea ajustarii balantelor de plati ale acestora.

Infiintarea unei astfel de institutii a fost necesara in vederea solutionarii problemelor economice (legate in principal de deteriorarea schimburilor comerciale) si monetare internationale (instabilitatea cursurilor de schimb), grav afectate de cel de-al doilea razboi mondial. Ulterior, necesitatea existentei si functionarii acestei institutii a fost cauzata de aparitia si extinderea crizelor financiare la nivel international, care impun instaurarea unei ordini internationale in domeniul financiar si monetar menite sa reglementeze si sa limiteze fluctuatiile

cursurilor de schimb, paritatea monedelor si marimea deficitului balantei de plati externe, precum si liberalizarea pietelor financiare si a contului de capital.

Fondul Monetar International este interesat nu numai de problemele economice si financiare ale fiecarei tari membre, ci de functionarea Sistemului Monetar International in ansamblul sau.

Statutul Fondului Monetar International imparte membrii in doua categorii, si anume:

membri de origine (tarile care au participat la Conferinta de la Bretton-Woods din iulie 1944)

alti membri (tarile care au aderat la FMI dupa data de 31 decembrie 1945). Nu sunt membri FMI pana in prezent urmatoarele tari: Andorra, Nauru, Malta, Sahara de Vest,Cuba, Coreea de Nord, Liechtenstein, Vatican, Kosovo si Taiwan.

Activitatea FMI a inceput la 1 martie 1947, iar numarul tarilor membre a crescut de la 70, in anul 1946, la 185 in anul 2008. Aceasta evolutie ilustreaza o crestere importanta a numarului de membri precum si a interesului pentru aceasta institutie, mai ales dupa anul 1990, cand multe tari foste comuniste au inceput o serie de reforme structurale importante in vederea orientarii economiilor lor spre economia de piata si au solicitat sa devina tari membre ale FMI pentru a beneficia de sprijinul acestui organism financiar.

Functiile Fondului Monetar International

Aşa cum rezultă indirect din prezentarea istoricului instituţiei şi a structurii ei funcţiile Fondului Monetar Internaţional constau în:

coordonarea sistemului monetar internaţional; supravegherea politicilor monetare, financiare şi economice

ale statelor membre a constituit scopul initial al Fondului, care se manifesta si in prezent prin supravegherea politicilor promovate de tarile membre, politici care trebuie sa fie in concordanta cu obligatiile acestora, prevazute in Statut. Aceste tari sunt obligate sa colaboreze cu Fondul si cu ceilalti membri pe probleme de natura financiar-valutara si de politica macroeconomica;

furnizarea de credite pe termen scurt şi mediu, din resursele proprii, pentru asistarea unor dezechilibre ale balanţei de plăţi, în ţările membre; Aceasta asistenta consta in acordarea unei tari a dreptului de a cumpara cu moneda nationala o moneda a altei tari membre, cu obligatia acesteia de a-si rascumpara moneda nationala la un anumit interval de timp. La acordarea unui credit de acest tip de catre FMI unei tari membre sunt solicitate de la aceasta garantii speciale, care constau in obligatia guvernului tarii beneficiare a imprumutului de a asigura realizarea anumitor indicatori de stabilitate macroeconomica, definiti in cadrul strategiei proprii de relansare a economiei sau

stabiliti in cooperare cu reprezentantii Fondului. Acesti indicatori macroeconomici vizeaza politica monetara, cea bugetara, cea fiscala si politicile structurale macroeconomice

intermedierea obţinerii unor credite pe termen scurt şi mediu, din fonduri private sau naţionale, pentru finanţarea dezechilibrelor balanţei de plăţi în ţările membre;

monitorizarea şi acordarea de credite în situaţiile în care problemele financiare ale unei ţări riscă să se transforme

într-un pericol pentru stabilitatea sistemului financiar global;

oferirea asistenţei tehnice către alte organizaţii internaţionale şi către statele membre.

Resursele Fondului Monetar International

FMI foloseşte, pentru evidenţa operaţiunilor şi resurselor sale, o unitate de cont proprie, denumită Drept Special de Tragere (DST). Această „monedă proprie” scriptică a FMI a început să fie emisă în 1970, fiind iniţial echivalentul unui dolar american. În timp, valoarea DST a ajuns să se calculeze în funcţie de un coş valutar alcătuit din monedele celor cinci state membre cele mai puternice. Statele membre trebuie să îşi raporteze cotele lor părţi la un nivel constant al DST, atribuit lor, pe baza unei rate de schimb a monedei naţionale determinată de FMI.

Resursele FMI sunt constituite din cotele-parti depuse de statele membre, care detin ponderea cea mai ridicata in totalul acestora si sunt susceptibile la modificari periodice, precum si din imprumuturile contractate de FMI.

Cotele-parti depuse de statele membre reprezinta participarea financiara a fiecarei tari, iar marimea acestora influenteaza puterea de vot a fiecarei tari, accesul la facilitatile de credit oferite de FMI si marimea alocarilor de Drepturi Speciale de Tragere (DST) pentru fiecare tara membra.Marimea cotei de participare la resursele Fondului a fost stabilita initial, in dolari americani, in functie de dimensiunea economica a tarii respective in cadrul economiei mondiale, luandu-se in considerare o serie de indicatori economici importanti, si anume:

- 2% din venitul national brut;- 5% din rezervele de aur si de dolari SUA;- 10% din media importului;- 10% din variatia maxima a exportului;- suma elementelor de mai sus, majorata cu ponderea exportului mediu in venitul national.

 Varsamintele in moneda nationala a unei tari sunt

reflectate in conturile deschise pe seama Fondului la banca centrala a tarii membre.

De marimea cotelor-parti depinde puterea de vot a membrilor FMI, deoarece numarul de voturi atribuit unui stat este proportional cu capitalul subscris de acesta la Fond. Totusi, indiferent de marimea cotei-parti subscrise, o tara membra dispune de 250 de voturi, la care se adauga cate un vot suplimentar pentru fiecare parte din cota sa echivalenta cu 100.000 DST.

In urma reuniunii anuale a membrilor FMI din luna septembrie 1997 s-a luat decizia majorarii cu 45% a cotelor tarilor membre si a unei noi alocari de DST. Aceasta majorare a reprezentat un factor esential de crestere a capacitatii tarilor membre de a beneficia de resurse financiare mai insemnate de la FMI.

Drepturile si obligatiile tarilor care adera la F.M.I:

Tarile membre FMI au urmatoarele drepturi:- sa efectueze tranzactii si operatii cu Fondul Monetar

International (tranzactiile se refera la schimburi de active monetare, iar operatiile reflecta utilizarile sau incasarile de active monetare);

- sa cumpere sume in valute liber utilizabile sau in DST in schimbul unor sume in moneda nationala in vederea echilibrarii balantei de plati;

- sa participe la adoptarea deciziilor in cadrul FMI;- sa primeasca alocari de DST;- sa adere la Banca Internationala pentru Reconstructie si

Dezvoltare (BIRD).O tara membra a FMI are urmatoarele obligatii cu titlu general:

- sa furnizeze date economice si financiare necesare derularii operatiunilor cu Fondul;

- sa elimine restrictiile in domeniul platilor si transferurilor pentru tranzactiile internationale curente;

- sa elimine practicile monetare discriminatorii;- sa asigure, la cerere, convertibilitatea sumelor in moneda

proprie detinute de celelalte state.

Drepturile si obligatiile Romaniei ca tara membra a F.M.I

In urma aderarii la FMI, Romania a obtinut urmatoarele drepturi:

dreptul de a obtine credite in regim normal sau ca facilitati. Incepand cu anul 1990, Romania a beneficiat de facilitati sub forma tragerilor curente, acordurilor stand-by, finantarilor compensatorii si a facilitatilor de transformare sistematica;

dreptul de a obtine credite in monedele altor tari membre sau in DST din resursele generale ale Fondului, in schimbul unei sume in moneda nationala, in conditii mult mai avantajoase decat cele ale pietei, fiind obligata sa respecte in schimb o serie de conditii impuse de FMI tuturor tarilor membre aflate in postura de debitor fata de Fond;

dreptul de alocari de DST in cazul unor noi emisiuni de DST. Datorita faptului ca FMI a intrerupt emisiunile de DST incepand din 1972, Romania nu a putut beneficia de astfel de alocari decat incepand cu anul 1979;

dreptul de participare la luarea deciziilor in cadrul FMI. Romania detine un numar de voturi corespunzator cotei sale de participare, iar acest drept de vot se exercita prin intermediul unui grup format din 12 tari (Armenia, Bosnia si Hertegovina, Bulgaria, Croatia, Cipru, Georgia, Israel, Macedonia, Moldova, Olanda si Ucraina), grup condus de reprezentantul Olandei, care reprezinta si interesele tarii noastre in Consiliul Executiv al FMI;

dreptul de aderare la BIRD si la filialele sale;

In urma aderarii la FMI, tara noastra si-a asumat si o serie de obligatii, si anume:

subscrierea si varsarea cotei-parti de capital; convenirea cu FMI a unui curs reprezentativ al leului fata

de dolarul american; sa nu aplice restrictii asupra efectuarii platilor curente in

relatiile economice internationale; sa se consulte cu FMI si sa colaboreze cu celelalte tari

membre; sa furnizeze informatii cu caracter economic si financiar

privitoare la detinerile oficiale de aur si de mijloace de plata internationale, evolutia importurilor si a exporturilor, balanta de plati, investitiile straine, cursul de schimb si altele.

Relatia Romaniei cu F.M.I

România este membră a Fondului Monetar Internaţional (FMI) din anul 1972, având în prezent o cotă de participare de 1 030,2 milioane DST (0,43% din cota totală). România deţine 11 039 voturi, echivalentul a 0,44% din total. Potrivit prevederilor OUG 123/27 decembrie 2011 şi a Rezoluţiei Consiliului Guvernatorilor FMI nr. 66-2/15 decembrie 2010 cota de participare a României la FMI va fi de 1 811,4 milioane DST. Această nouă cotă va intra în vigoare după îndeplinirea condiţiilor prevăzute în paragraful 5 din Rezoluţia nr. 66-2. În cadrul FMI, România face parte din grupa de ţări (constituenţă) care include: Armenia, Bulgaria, Bosnia Herţegovina, Cipru,

Croaţia, Georgia, Israel, Macedonia, Moldova, Muntenegru, Olanda, Ucraina, iar de la 1 noiembrie 2012 şi Belgia şi Luxemburg.Poziţia de guvernator al României la FMI este deţinută de guvernatorul BNR, iar cea de guvernator supleant de secretarul de stat din Ministerul Finanţelor Publice cu responsabilităţi în domeniu.

România a acceptat obligaţiile prevăzute în Articolul VIII al Statutului FMI la 25 martie 1998. Prin aceasta, România se angajează să nu recurgă la introducerea de restricţii cu privire la efectuarea plăţilor şi transferurilor pentru tranzacţii internaţionale curente şi să nu participe la aranjamente valutare discriminatorii sau practici valutare multiple, fără aprobarea/consultarea FMI. (Comunicat FMI: "Romania Accepts Article VIII Obligations").

Istoricul aranjamentelelor incheiate

Pana in anul 1989, Romania a incheiat cu FMI trei acorduri stand-by, primul fiind semnat dupa trei ani de la momentul aderarii Romaniei la aceasta institutie. Acordurile stand-by sunt acorduri incheiate cu FMI prin care tarile membre au dreptul de a cumpara o suma intr-o anumita valuta de la FMI, in cursul unei perioade date, cu conditia respectarii de catre acestea a unor criterii si conditii stabilite prin programul elaborat si aprobat de Consiliul Executiv al FMI.Primul acord stand-by al Romaniei cu FMI a fost aprobat pe 3 octombrie 1975 si a fost finalizat cu succes pe 2 octombrie 1976, desfasurandu-se pe o perioada de 12 luni, in care Romania a primit 95 de milioane DST.

Al doilea acord a fost aprobat pe 9 septembrie 1977 si a fost incheiat pe 8 septembrie 1978, Romania primind 64,1 milioane DST. Cel de-al treilea acord, in valoare de 1.102,5 milioane DST a fost incheiat pe 15 iunie 1981, insa a fost reziliat dupa 30 de luni de la semnarea lui, pe 14 ianuarie 1984, dupa ce Romania a reusit sa traga de la FMI suma de 817,5 milioane DST. De retinut ca pana la sfarsitul anilor ’90, Romania nu avea datorii externe nici fata de celelalte state si nici fata de FMI, imprumuturile primite fiind achitate esalonat, in mai multe transe.

Dupa anul 1990, relatiile Romaniei cu Fondul Monetar International au cunoscut o imbunatatire permanenta, ca urmare a eforturilor depuse de autoritatile romane in acest sens. Incepand cu anul 1991 a fost deschisa o reprezentanta permanenta a FMI la Bucuresti, care desfasoara o gama larga de activitati in scopul asigurarii implementarii de catre autoritatile romane a recomandarilor de politica economica ale Fondului, de a mentine legaturi stranse intre organele de conducere ale FMI si autoritatile din Romania, precum si la asigurarea transparentei politicilor FMI in Romania. Incheierea acordurilor cu FMI dupa anul 1990 a fost o necesitate pentru Romania, care se confrunta la acea vreme cu un deficit extern de amploare(circa 1,5 miliarde de dolari), aceste acorduri fiind necesare in vederea solutionarii problemelor balantei de plati si procurarii de capitaluri de pe pietele internationale. Dupa 1990, Romania a incheiat 7 acorduri cu FMI, primind de cele mai multe ori doar prima transa.

Diferentele semnificative dintre cuantumul creditului aprobat si suma trasa efectiv s-au datorat atat conditiilor severe impuse de Fond la acordarea unei noi transe din acord, cat si nerespectarii de catre Romania a programului de reforma.

Primul aranjament stand-by a fost incheiat cu Fondul pe o durata de 12 luni si a fost aprobat la 11 aprilie 1991 pentru un volum total de 380,5 milioane DST, care a inclus si trageri in cadrul

facilitatii de finantare compensatorie (imprumuturi acordate tarilor care fac dovada unui necesar financiar care sa compenseze o scadere temporara a incasarilor din exporturi sau o crestere temporara a volumului importurilor) pentru componenta import de titei. El a avut drept scop accelerarea reformei economice, proces demarat in 1990, si a fost orientat in special pe reforma sistemului financiar-bancar si conturarea unui cadru legislativ si institutional specific economiei de piata. Memorandum-ul incheiat cu guvernul roman viza o stabilizare graduala a economiei prin: liberalizarea treptata a preturilor, eliminarea dobanzilor real-negative, stimularea procesului de economisire si a investitiilor, reducerea inflatiei, instituirea unor impozite si taxe corelate cu veniturile incasate, devalorizarea cursului de schimb si introducerea unei rate de schimb flotante etc. Efectele pozitive urmarite nu au fost la nivelul asteptarilor: consumul de materii prime si energie a fost incurajat in continuare prin mentinerea unor preturi scazute, nerealiste, ritmul economisirii si al investitiilor interne a scazut, volumul productiei interne si-a continuat declinul, iar rata de schimb oficiala a leului fata de dolarul american a fost supraevaluata, o situatie mai buna inregistrand-o doar volumul investitiilor straine directe, care a cunoscut o oarecare crestere.

Al doilea acord a fost un aranjament stand-by pe 10 luni, aprobat pe data de 29 mai 1992 pentru o suma de 314 milioane DST, care a inclus inca o facilitate de finantare compensatorie pentru importul de titei. Al doilea aranjament a avut ca obiective macroeconomice incheierea miscarii corective a preturilor si liberalizarea cursului de schimb al leului, diminuarea inflatiei, mentinerea deficitului bugetar la un nivel ce poate fi finantat fara consecinte inflationiste, stoparea declinului economic si redresarea pozitiei externe a tarii prin ameliorarea situatiei balantei de plati externe si cresterea rezervelor valutare. La fel ca si in cazul primului aranjament, si in cadrul celui de-al doilea

au fost respectate obiectivele cantitative doar in primele 3 trimestre de aplicare. Neindeplinirea obiectivelor ambelor aranjamente s-a datorat unui complex de factori nefavorabili, atat interni cat si externi, printre cei mai importanti putand fi mentionati intarzierea procesului de privatizare si restructurare a economiei, inexistenta unei legislatii cu privire la proprietatea individuala, liberalizarea preturilor si a comertului fara infiintarea unor institutii care sa reglementeze relatiile de concurenta, liberalizarea salariilor fara asigurarea corelarii lor cu productivitatea muncii, ratele inalte ale dobanzilor, care au descurajat investitiile, supraevaluarea cursului de schimb al monedei nationale, indisciplina financiara etc.

Al treilea aranjament stand-by cu FMI a fost semnat pe data de 11 mai 1994 pentru o suma de 301,5 milioane DST, care a inclus si o facilitate de transformare sistematica (aceste facilitati sunt acordate tarilor aflate in tranzitie, care se confrunta cu dificultati in echilibrarea balantei de plati).Masurile de reforma, partial atinse, au vizat stabilirea unei rate a dobanzii real-pozitive, devalorizarea substantiala a cursului valutar oficial, controlul si reducerea inflatiei, stabilirea unor obiective cantitative clare in domeniul privatizarii si de restructurare a sistemului financiar-bancar (inclusiv de infiintare a bursei de valori), eliminarea subventiilor acordate de stat producatorilor ineficienti s.a.

Al patrulea acord stand-by cu FMI a fost aprobat pe data de 22 aprilie 1997 pe o perioada de 13 luni si pentru o suma de 301,5 milioane DST, care urma sa fie trasa in 5 transe trimestriale. Programul economic aprobat viza atingerea unor obiective importante: liberalizarea pietei valutare si a preturilor utilitatilor, mentinerea deficitului bugetar la un nivel rezonabil (4,5%), cresterea rezervelor BNR, sistarea creditelor discretionare, reducerea ratei inflatiei etc. Neindeplinirea

obiectivelor asumate de guvernul roman a condus la atingerea unor performante slabe atat la nivel micro cat si macroeconomic.

Al cincilea acord stand-by cu FMI a fost aprobat pe data de 5 august 1999 pentru o suma de 400 milioane DST, pentru a sprijini programul de reforma si stabilizare economica al guvernului Romaniei (care a vizat diminuarea deficitului de cont curent, scaderea in continuare a inflatiei, cresterea rezervelor valutare ale BNR,consolidarea fiscala si restrictionarea cresterii salariilor, reducerea puternica a pierderilor intreprinderilor publice si implicarea mai puternica a pietei de capital in procesul de atragere a capitalurilor straine).

Al saselea acord stand-by cu FMI a fost aprobat pe data de 31 octombrie 2001 pentru o suma de 300 milioane DST. Programul a vizat sustinerea procesului de dezinflatie si mentinerea deficitului de cont curent, concomitent cu accelerarea reformelor structurale si intarirea perspectivelor de crestere economica.

Al saptelea acord stand-by incheiat cu FMI a fost aprobat pe data de 7 iulie 2004 pentru o suma de 250 milioane DST. Acesta a fost un acord stand-by de supraveghere preventiva, care a cuprins angajamentele luate de Romania inprivinta politicilor macroeconomice pentru perioada 2004-2006 si a prevazut accesul la fondurile FMI numai in cazul aparitiei unor crize economice neprevazute. In anul 2005, ca urmare a divergentelor dintre FMI si partea romana cu privire la evaluarea performantelor si a cailor de actiune macroeconomica, acordul a fost suspendat.

Al optulea aranjament stand by a fost inchiat la 4 mai 2009, Consiliul Directorilor Executivi al FMI a aprobat solicitarea României privind încheierea unui aranjament stand-by pentru o perioadă de doi ani, în valoare de 11,4 miliarde DST (aproximativ 12,9 miliarde euro sau 17,1 miliarde dolari SUA) şi eliberarea primei tranşe în valoare de 4,37 miliarde DST (aproximativ 4,9

miliarde euro sau 6,6 miliarde dolari SUA). Din acest aranjament s-au tras 7 din cele 8 tranşe prevăzute, însumând 10,57 miliarde DST1 (aproximativ 11,9 miliarde euro). În ceea ce priveşte cea de-a 8-a tranşă, aceasta a fost considerată, la solicitarea autorităţilor române, ca fiind de tip preventiv şi, în contextul evoluţiilor macroeconomice favorabile, nu a fost trasă. La 28 septembrie 2012, Consiliul Directorilor Executivi al FMI a analizat rezultatele celei de-a şasea evaluări privind îndeplinirea criteriilor de performanţă asumate de România în cadrul ultimului aranjament, punând la dispoziţia ţării noastre a şaptea tranşă, în valoare de 430 milioane DST. Autorităţile române au informat FMI că nu intenţionează să efectueze nici această tragere.

În calitate de stat membru, România furnizează FMI informaţii şi realizează consultări anuale cu această instituţie, în conformitate cu prevederileArticolului IV al Statutului FMI.În cadrul politicilor de evaluare a gradului de adoptare a

standardelor internaţionale în domeniile relevante pentru activitatea FMI, România a participat la:

Programul Băncii Mondiale şi FMI de evaluare a sectorului financiar (Financial Sector Assessment Program - FSAP). În acest context, experţii BM şi FMI au realizat raportul Financial Sector Stability Assessment - FSSA, raport ce identifică principalele vulnerabilităţi ale sectorului financiar românesc şi oferă un set de recomandări pentru corectarea acestora.

ROSC - Data Module  (raportul privind respectarea standardelor şi codurilor), prin care experţii FMI realizează o evaluare a practicilor româneşti privind diseminarea datelor vizavi de Standardul Special de Diseminare a Datelor - SDDS (România a aderat la acest sistem în mai 2005).

În calitate de ţară membră, România a beneficiat de-a lungul timpului de asistenţă tehnică în câteva domenii, incluzând

politica monetară şi organizarea băncii centrale, supravegherea şi reglementarea bancară şi statistica.

Comunicatele reprezentanţei FMI în România, acordurile Stand-by, rapoartele, precum şi alte informaţii sunt disponibile pe website-ul FMI .

Studiu de caz

Asistenta financiara

Începând cu 1972, România a folosit resursele FMI în 12 ocazii (detaliate mai jos) ca suport financiar pentru programele economice ale guvernului.

Fig 1.

Tipul Acordului

Data Aprobarii

Data Expirarii sau Rezilierii

Suma Aprobata (milioane SDR)

Suma Trasa (milioane SDR)

Stand-by 10/03/75 10/02/76 95.0 95.0

Stand-by 09/09/77 09/08/78 64.1 64.1

Stand-by 06/15/81 01/14/84 1,102.5 817.5

Stand-by 04/11/91 04/10/92 380.5 318.1

Stand-by 05/29/92 03/28/93 314.0 261.7

Stand-by 05/11/94 04/22/97 320.5 94.3

Stand-by 04/22/97 05/21/98 301.5 120.6

Stand-by 08/05/99 02/28/01 400.0 139.75

Stand-by 10/31/01 10/15/03 300.0 300.0

Stand-by preventiv

07/07/04 07/07/06 250.0 0*

Stand-by 05/04/09 03/15/11 11443.0 10569

Stand-by preventiv

31/03/2011

31/04/2013

3090 0 (nefinalizat)*

* Suma trasa este zero deoarece acesta este un Acord Stand-by preventiv (precautionary).

Reprezentare grafica a fig. 1 (pagina16)

Acordul Stand-By de tip preventive incheiat la data de 23 Octombrie 2012 (a sasea evaluare)

Acces: 3.090,6 milioane DST, 300 de procente din cotă.

Durata: 24 luni.

Etapizare: 60 de milioane DST au fost disponibilizate

după aprobarea acordului pe 25 martie 2011, cu intrarea în vigoare pe 31 martie 2011. Următoarele patru tranşe, în valoare totală de 2,15 miliarde DST au fost disponibilizate în perioada iunie 2011 - iunie 2012, după finalizarea evaluărilor 1-5. O altă tranşă, în valoare de 430 de milioane DST va fi disponibilizată după finalizarea acestei evaluări. Alte trei tranşe ulterioare, totalizând 450,6 milioane DST vor fi disponibilizate condiţionat de finalizarea evaluărilor şapte-opt.

Condiţionalitate

o Criterii Cantitative de Performanţă un plafon pentru variaţia activelor externe nete un plafon al arieratelor interne ale bugetului de stat şi sistemului de asigurări sociale un plafon pentru soldul cash al bugetului general consolidat un plafon al garanţiilor bugetului general consolidat ne-acumularea de arierate la datoria externă.

o Ţinte Cantitative Indicative

un plafon al cheltuielilor curente primare ale bugetului general consolidat un plafon al arieratelor interne ale autorităţilor locale o limită a soldului operaţional şi arieratelor pentru cele mai importante întreprinderi de Stat cu pierderi un plafon de execuţie a programului PNDI O marjă de consultare în jurul inflaţiei preţurilor de consum în decurs de 12 luni.

o Acţiuni Prealabile Aprobarea ordonanţei de guvern prin care să se permită (i) utilizarea resurselor puse la dispoziţia autorităţilor locale, limitată în prezent la cofinanţarea investiţiilor, în scopul plăţii arieratelor; şi (ii) plata directă de către autorităţile centrale a arieratelor autorităţilor locale din cotele defalcate. Majorarea preţurilor la gaze cu 10% pentru consumatorii industriali şi cu 5% pentru consumatorii casnici. Lansarea licitaţiei pentru o a doua ofertă publică pentru 15% din acţiunile Transgaz. Lansarea licitaţiei pentru privatizarea Oltchim.

o Criterii de Referinţă Structurale Elaborarea de amendamente comprehensive la legislaţia din

domeniul sanitar care să soluţioneze deficienţele bugetare ce persistă în acest sector şi să asigure servicii sanitare de calitate; până la 30 iunie 2012

Lansarea licitaţiei pentru asigurarea programului software care să integreze sistemul de raportare contabilă cu sistemul de plăţi al Trezoreriei; până la 30 iunie 2012

majorare de 5% a preţului la electricitate pentru consumatorii industriali şi casnici; până la 30 iunie 2012

Organizarea de IPO pentru acţiunile deţinute de stat la Romgaz şi Hidroelectrica; până la 15 octombrie 2012 (reprogramată)

Actualizarea bazei de date cu proiectele de investiţii pentru a se identifica proiectele prioritare ale autorităţilor locale finanţate din fonduri bugetare şi fonduri UE şi publicarea unei liste a proiectelor cu prioritate redusă ce vor fi întrerupte; până la 30 septembrie 2012

Publicarea situaţiilor financiare la zi ale tuturor spitalelor publice pe pagina de web a Ministerului Sănătăţii; până la 30 octombrie 2012

Semnarea contractului cu consultantul juridic şi de tranzacţie pentru privatizarea majoritară a Complexului Oltenia; până la 30 noiembrie 2012

Finalizarea unei definiri detaliate şi a structurii arhitecturii sistemului integrat de raportare contabilă şi plăţi de trezorerie; până la 30 decembrie 2012

Rezumat executiv

În cadrul a două Acorduri de tip Stand By au fost realizate progrese semnificative în ceea ce priveşte stabilizarea macroeconomică, dar redresarea economică continuă să fie fragilă. Se anticipează că pe termen apropiat creşterea se va menţine redusă aceasta urmând a căpăta avânt treptat pe termen mediu, riscurile pe parte de prognoză fiind mai ales acelea ca aceasta să fie mai redusă decât se anticipează. Date fiind puternicele legături comerciale şi din sectorul financiar, România este expusă crizei din zona euro. Rezervele fiscale şi externe asigură un tampon şi sectorul bancar continuă să se menţină bine capitalizat. În acelaşi timp, situaţia politică a devenit mai alarmantă, cu cele trei guverne în anul 2012 şi cu o coabitare deloc facilă între Preşedinte şi coaliţia aflată la guvernare care a încercat să îl înlăture, şi cu alegerile parlamentare ce urmează a avea loc în toamnă. Incertitudinea

politică a contribuit la o depreciere accelerată a cursului de schimb şi la costuri de finanţare mai mari şi a erodat încrederea.

Performanţele generale ale României în cadrul programului se menţin bune. Au fost îndeplinite toate criteriile de performanţă stabilite pentru a şasea evaluare cu excepţia criteriului referitor la reducerea arieratelor la nivelul BS, acest criteriu fiind ratat cu o marjă redusă. Toate ţintele indicative, cu excepţia limitei superioare la stocul de arierate ale bugetelor locale, au fost îndeplinite. Sunt întreprinse măsuri corective de reducere a stocului de arierate şi de prevenire a apariţiei de noi arierate. Au fost realizate criteriile de performanţă structurale privind majorarea preţurilor la electricitate, integrarea sistemului de raportare contabilă cu sistemul de plăţi al Trezoreriei şi elaborarea amendamentelor cuprinzătoare la legislaţia din domeniul sanitar. Totuşi, progresele în ceea ce priveşte reformele structurale, mai ales în ceea ce priveşte privatizarea întreprinderilor de stat, continuă să fie lente. Ca acţiuni prealabile pentru finalizarea acestei evaluări, guvernul s-a angajat să lanseze oferte publice pentru acţiunile deţinute în cadrul a două întreprinderi de stat pentru care pregătirile sunt mai avansate.

Pentru a se asigura stabilitatea macroeconomică şi impulsionarea creşterii se impun o abordare prudentă în materie de politică fiscală şi monetară şi implementarea decisivă a agendei de reforme structurale. Pentru a se îndeplini ţintele prevăzute în program şi a se realiza sustenabilitatea fiscală va fi nevoie de o puternică disciplină fiscală, mai ales înaintea alegerilor parlamentare ce urmează. Poziţia de politică monetară ar trebui să fie orientată către înăsprirea acesteia, având în vedere riscurile de inflaţie şi potenţialele ieşiri de capital şi presiuni valutare.

În sectorul financiar, unde vulnerabilităţile de contagiune din partea băncilor mamă din zona euro către filialele lor româneşti sunt mari, sunt necesare măsuri prin care să se asigure un nivel suficient de capital şi de rezerve de lichiditate, să se atenueze creşterea împrumuturilor neperformante şi să se finalizeze planurile privind situaţiile neprevăzute. Avansarea pe calea reformelor structurale, mai ales în sectoarele energie şi transporturi şi în cel al întreprinderilor publice, ar asigura impulsul atât de necesar pentru investiţii şi creştere. Îmbunătăţirea absorbţiei fondurilor UE constituie o prioritate pentru deblocarea unor resurse semnificative ce ar contribui la convergenţa reală pe viitor cu celelalte ţări europene.

Principalele criterii de convergenta

INFLATIA

Se proiectează că inflaţia principală va creşte pe timpul verii pe măsură ce se vor disipa efectele favorabile ale preţurilor la alimente. Totodată, inflaţia este împinsă în sus şi datorită propagării recentei deprecierii a leului, creşterii preţurilor internaţionale la alimente şi majorărilor anticipate a preţurilor administrate. Totuşi, inflaţia principală se anticipează că se va menţine în intervalul ţintit de banca centrală, ajungând la 3,6 procente an-la-an şi, dată fiind diferenţa considerabilă dintre PIB-ul real şi cel potenţial (output gap), reducându-se până la 3,2% până la finele anului 2013.

Deficitul Bugetului General Consolidat

România a realizat ajustări fiscale semnificative din anul 2009. Deficitul Bugetului General Consolidat (în termeni ESA) a fost adus de la 9% din PIB în anul 2009 la 5,2% din PIB în anul 2011 şi se vizează un nivel de 3% din PIB în anul 2012, după cum prevede Procedura de Deficit Excesiv a UE. Acest lucru a fost realizat în cea mai mare parte prin limitarea cheltuielilor, mai ales a cheltuielilor cu salariile din sectorul public şi cu pensiile. Ajustarea prociclică a fost necesară pentru a stopa creşterea rapidă a ratei datoriei publice în perioada 2009–10 (la peste 30% din PIB) şi a recâştiga încrederea pieţei .

Curs de schimb

Păstrarea unei Inflaţii Reduse cu un Curs de Schimb Flexibil Ciclul de relaxare monetară s-a încheiat pe măsură ce presiunile asupra cursului de schimb s-au intensificat. Diferenţa negativă dintre PIB-ul potenţial şi cel real (output gap) şi inflaţia în scădere au permis BNR să reducă rata sa de politică monetară în patru paşi cu 100 de puncte de bază cumulate, ajungând la 5,25% în perioada de şase luni până în luna aprilie. Banca centrală şi-a intensificat şi operaţiunile repo, parţial pentru a compensa intervenţia de pe piaţa valutară. Totuşi, cu ieşirile de capital din ce în ce mai mari şi cu sporirea incertitudinilor interne şi externe, banca centrală a reuşit să menţină constantă rata de politică din luna mai. De curând, injecţiile de capital prin operaţiuni de repo s-au redus. În consecinţă, rata interbancară a crescut până aproape de rata de politică. Cu toate acestea, deprecierea leului în faţa monedei euro de la începutul anului a avut un efect de relaxare asupra condiţiilor monetare

Dinamica inflaţiei şi riscurile de depreciere continuă a cursului de schimb impun o poziţie prudentă de politică monetară, susţinută de un mix consecvent de politică macroeconomică. Se anticipează o creştere a inflaţiei către sfârşitul anului până la limita superioară a intervalului ţintit, riscurile fiind în sens ascendent. De asemenea, dat fiind istoricul României de inflaţie ridicată, ancorarea anticipaţiilor inflaţioniste vor continua să rămână o provocare. Totodată, intrările mai reduse de capital şi intervenţia băncii centrale de domolire a presiunilor ce apasă pe cursul de schimb au redus rezervele internaţionale. Ţinând seama de aceşti factori, autorităţile au fost de acord că se impune o poziţie prudentă de politică monetară, pentru a limita ieşirile de capital şi deprecierea cursului de schimb, şi pentru a ancora şi mai mult anticipaţiile inflaţioniste. Autorităţile au indicat că vor menţine cerinţele actuale privind rezervele bancare minime obligatorii şi vor majora rata de politică dacă persistă presiunile asupra cursului de schimb. Pentru a consolida mecanismul de transmisie, autorităţile ar trebui să continue să îşi întărească credibilitatea, să facă eforturi pentru a adânci pieţele de capital şi de obligaţiuni, să promoveze dezvoltarea sectorului financiar şi să îmbunătăţească nivelul de calitate al reglementării la nivelul întregii economii. (Tabela 4)

BNR ar trebui să evite intervenţia excesivă pentru susţinerea leului dincolo de calmarea volatilităţii cursului de schimb, permiţând o oarecare depreciere atâta vreme cât se anticipează că inflaţia se va menţine în intervalul ţintit şi efectele asupra bilanţului (derivate din stocul considerabil al moştenirii de împrumuturi bancare în valută acordate debitorilor fără acoperire) sunt gestionabile. Pe fondul unui context extern dificil şi al incertitudinii politice, menţinerea unor rezerve tampon suficiente pot oferi un amortizor important împotriva şocurilor .

(Tabela 5). Ţinta din program privind AEN ale BNR a fost revizuită în jos pentru a reflecta declinul proiectat a se produce în intrările de capital datorită crizei din zona euro şi incertitudinii politice, aceasta continuând să asigure o acoperire deplină a datoriei pe termen scurt la scadenţele rămase.

EVALUAREA ECHIPEI

Se anticipează că activitatea economică va rămâne slabă datorită încrederii reduse şi fluxurilor comerciale şi de capital diminuate de incertitudinea politică şi de recesiunea din Europa; menţinerea dificultăţilor în absorbirea fondurilor UE; şi impactului secetei din agricultură. Inflaţia principală anuală va creşte în lunile următoare către limita superioară a intervalului de ţintire datorită preţurilor din ce în ce mai mari la alimente şi efectelor de propagare a deprecierii monedei. Deficitul extern de cont curent se anticipează că va scădea şi mai mult în anul 2012 şi, dată fiind redresarea lentă, pe termen mediu va creşte doar moderat. Riscurile pe parte de prognoză sunt în sens descendent (cifrele ar putea fi mai mici decât cele anticipate). Pentru realizarea ţintelor fiscale stabilite pentru anul 2012 se impune o disciplină fiscală strictă înainte de alegerile parlamentare din toamnă. Deşi reducerea considerabilă a deficitului presupune o poziţie prociclică, este esenţial să se stimuleze încrederea pieţei şi ieşirea din Procedura de Deficit Excesiv a UE. Echipa salută progresele semnificative înregistrate în limitarea cheltuielilor cu salariile din sectorul public. Se impune menţinerea în continuare a restricţiilor pentru a sista cheltuielile de prioritate redusă şi rezistarea în faţa presiunilor de reducere a cotelor de impunere, inerente înaintea alegerilor.

O altă prioritate este reprezentată de controlarea arieratelor din sectorul guvernamental şi din sectorul sanitar. În eventualitatea agravării situaţiei din zona euro şi, ca rezultat, a unei contractări drastice a activităţii economice în România, guvernul ar trebui să permită stabilizatorilor automaţi să acţioneze liber. În aceste condiţii, va fi important să se articuleze o strategie de consolidare multianuală credibilă care să fie implementată de îndată ce se redresează economia. Pentru a asigura o protecţie împotriva acestui risc, este important să se menţină rezerve fiscale adecvate. Trebuie menţinute politicile fiscale prudente pe termen mediu şi instituirea cadrului instituţional impus în Compactul Fiscal UE ar întări disciplina fiscală şi procesul de elaborare a politicilor. În urma amplei ajustări fiscale ce a avut loc din anul 2009, realizarea sustenabilităţii fiscale în anii următori este acum posibilă şi guvernul va trebui să îşi respecte angajamentul de a realiza un deficit structural de sub 1 procent din PIB până în anul 2014. Echipa salută accentul ce se va pune după anul 2012 pe ţintirea echilibrului structural ce permite politicii fiscale să joace un rol de stabilizare în cursul ciclului economic. Ar trebui realizate şi alte reforme ale drepturilor sociale pentru a se face faţă costurilor din ce în ce mai mari datorate îmbătrânirii populaţiei şi pentru a creşte calitatea serviciilor în sectorul sanitar. Reforma pensiilor din anul 2010 deja ajută la soluţionarea acestei probleme dar ar putea fi necesare şi alte acţiuni pentru a alinia în permanenţă vârsta de pensionare cu speranţa de viaţă din ce în ce mai mare. În sistemul sanitar public, consultarea publică în legătură cu proiectul de lege constituie un prim pas binevenit în pregătirea unei reforme a pachetului de bază şi a mecanismelor de finanţare. Înainte ca acest proces să avanseze, va trebui efectuată o analiză de impact pentru a se asigura sustenabilitatea financiară a reformei planificate. Având în

vedere nivelul scăzut al cheltuielilor de sănătate din România, se impune cu necesitatea fermă de a mobiliza resurse de finanţare suficiente în vederea ridicării calităţii serviciilor prestate şi limitării mai bune a costurilor. Este necesară pe mai departe adoptarea unei atitudini prudente în politica monetară menţinând în acelaşi timp flexibilitatea cursului de schimb. Banca centrală s-a abţinut, în mod adecvat, de la relaxarea politicii monetare în ultimele luni date fiind intrările nete de capital mai mici şi deprecierea monedei naţionale. Riscurile pe parte de inflaţiei sunt de sens ascendent (riscuri de a fi mai mare decât nivelul anticipat), inclusiv datorită preţurilor internaţionale la alimente mai mari decât cele anticipate. Flexibilitatea cursului valutar şi menţinerea unor rezerve internaţionale adecvate asigură o protecţie importantă în faţa şocurilor externe. BNR ar trebui să evite intervenţia excesivă în scopul susţinerii leului şi să permită o oarecare depreciere în viitor atâta vreme cât inflaţia se menţine în intervalul de ţintire şi efectele bilanţiere pentru bănci sunt gestionabile. Politica monetară ar trebui înăsprită în cazul în care persistă presiunile valutare. Pentru a contribui a reducerea fragmentării pieţei interbancare, BNR ar trebui să faciliteze garantare cu colaterale a împrumuturilor interbancare. Având în vedere mediul marcat de incertitudine şi riscurile de contagiune din zona euro, este important ca BNR să îşi continue supravegherea intensă a băncilor şi să îşi dezvolte în continuare gradul de pregătire pentru situaţii de criză. Echipa salută practicile de supraveghere pro-activă existente. Ar trebui luate toate măsurile ce se impun pentru a se asigura că băncile dispun de suficient capital şi suficiente lichidităţi. Este la fel de important ca BNR, în coordonare cu alte autorităţi relevante, să fie gata să implementeze cadrul său de gestionare a crizei şi să actualizeze planurile pentru situaţii neprevăzute cu regularitate.

Se impun măsuri suplimentare pentru atenuarea creşterii împrumuturilor neperformante. Provizioanele acoperă aproape integral împrumuturile neperformante, dar profitabilitatea este slabă, mai ales datorită necesităţii permanente de provizionare mai mare. Echipa salută amendamentul adus recent codului fiscal prin care se asigură un tratament fiscal neutru pentru creanţele bancare vândute firmelor de recuperare creanţe. Totodată, autorităţile ar trebui să implementeze cu celeritate recomandările din Raportul Băncii Mondiale privind Standardele şi Codurile în domeniul insolvenţei şi drepturilor creditorilor. Băncile ar trebui să poată elimina din evidenţe ÎN integral provizionate. Implementarea cu fermitate a agendei de reforme structurale este esenţială pentru accelerarea convergenţei cu alte ţări UE. Priorităţile cheie sunt acelea de a îmbunătăţi climatul de afaceri, de a moderniza sectoarele energie şi transporturi, a revigora reforma întreprinderilor de stat, a intensifica absorbţia fondurilor UE şi a ameliora în continuare funcţionarea pieţei muncii. Accelerarea progreselor în aceste domenii este esenţială pentru cultivarea unei creşteri mai mari şi mai complete. Reforma sectoarelor energie şi transporturi şi a întreprinderilor publice este indispensabilă impulsionării potenţialului de creştere al României pe termen lung. Implementarea stabilită a realinierii preţurilor la gaze şi electricitate plătite de consumatorul final la costuri este esenţială pentru stimularea eficienţei energetice; deblocarea investiţiilor mari necesare pentru extinderea producţiei interne şi perfecţionarea sistemelor de livrare; şi creşterea resurselor disponibile pentru cheltuielile sociale şi investiţii în infrastructură. În acelaşi timp, ar trebui creată asistenţa socială necesară pentru protejarea gospodăriilor vulnerabile de impactul ajustărilor de preţuri. Sunt necesare eforturi mari pentru eficientizarea investiţiilor publice în reţeaua feroviară şi în cea

rutieră. Guvernanţa corporatistă la întreprinderile publice se cere considerabil îmbunătăţită şi trebuie respectate termenele privatizărilor planificate pentru întreprinderile de stat, pentru a atrage capital destinat finanţării de noi investiţii şi facilitării transferurilor de tehnologie.

Clădind pe recenta reformă a legislaţiei pieţei muncii, eforturile trebuie îndreptate de acum spre creşterea ratei de ocupare. Este important să se asigure respectarea principalelor convenţii OIM de către noile Coduri ale Muncii şi al Dialogului Social şi să se reziste cu fermitate tentaţiilor de a anula progresele făcute. Echipa salută intenţia guvernului de se ocupa de slaba participare a forţei de muncă în România şi de ratele ridicate ale şomajului în rândul muncitorilor tineri sau mai vârstnici.

Pe baza performanţei României în cadrul ASB, echipa FMI susţine solicitarea autorităţilor de finalizare a celei de-a şasea evaluări în cadrul acordului. Echipa susţine de asemenea aprobare unei solicitări de derogare pentru neîndeplinirea criteriului de performanţă stabilit pentru finele lunii iunie 2012, privind acumularea de arierate la BS, dată fiind abaterea mică şi măsurile corective întreprinse de guvern. Echipa recomandă de asemenea stabilirea unei condiţionalităţi cantitative pentru finele lunii decembrie 2012 şi aprobarea modificării condiţionalităţilor programului, conform propunerilor din Scrisoarea de Intenţie anexată.

Implementarea cu fermitate a programului susţinut de FMI este importantă pentru cultivarea încrederii şi facilitarea fluxurilor de capital privat. ASB de tip preventiv, conjugat cu angajamentele de finanţare asumate de Uniunea Europeană şi Banca Mondială, asigură o protecţie importantă împotriva unor viitoare şocuri, ajutând în acelaşi timp România să îşi continue procesul de ajustare economică. La expirarea

acestui ASB, în luna martie a anului viitor, orice potenţial viitor program angajat cu Fondul va depinde de rezultatele generale înregistrate în prezentul program şi de contextul extern.

37MonedaLect. univ. Violeta Dragoi

Concluzii

Colaborarea Romaniei cu FMI a avut un rol important in implementarea unor programe de reforma economica menite sa asigure liberalizarea economiei, reducerea inflatiei, scaderea somajului prin cresterea investitiilor, cresterea productiei, atragerea investitiilor straine prin liberalizarea pietei de capital si a fluxurilor monetare, restructurarea intreprinderilor nerentabile etc.

FMI a jucat un rol activ in procesul de tranzitie din Romania, conditionand acordarea de imprumuturi financiare de efectuarea unor reforme radicale in economia romaneasca. FMI poate fi considerat responsabil de realizarea tranzitiei in Romania si in celelalte tari foste comuniste in masura in care acestea au implementat programele de reforma in legatura directa cu respectarea conditionarilor impuse de aceasta institutie si cu dezideratele proprii fiecarei tari privind reforma economica.

Pentru Romania, relatia cu FMI a fost uneori controversata, atat ca urmare a lipsei de profunzime a reformelor promovate in tara noastra in diversele perioade ale tranzitiei, cat si a rigiditatii FMI in ceea ce

2013

38MonedaLect. univ. Violeta Dragoi

priveste unele pachete de programe propuse, inadecvate structurii economiei romanesti.

Bibliografie

1. www.mae.ro 2. www.bnro.ro

3. http://www.imf.org

4. Reforma organizatiilor international. O analiza a FMI – Teodoreanu, 2002

5. Articolelor, art I , textul integral in limba engleza reprodus in anexa Toderean 2002

6. www.ziare.com7. Moneda – Elena Dragoi, Radoi Madalina- Bucuresti

2010

2013

39MonedaLect. univ. Violeta Dragoi

Anexe

2013

40MonedaLect. univ. Violeta Dragoi

2013