Washingtoncapitala S.U.A

Prezentare Power Point la Geografie realizata de elevul Puiu Ioan, clasa a X-a A

Prof. Hanciu Ştefan

Motto: Justiţie pentru toţi .

Districtul Columbia din

Washington, D.C.

Ţară- Statele Unite

District Federal - District of Columbia

Guvernare- Primar Vincent C. Gray

Suprafaţă- Oraş 177.0 km²- Pământ 159.0 km²- Apă 18.0 km²

Altitudine 0-125 m.d.m.

Populaţie (2010 oraş, 2009 metro)

-Oraş 599.567 locuitori

Densitate 3.771,4 loc./km²

Metropolitană 5.400.000 (locul 8)

Fus orar EST (UTC-5)

Ora de vară EDT (UTC-4)

Site: Site-ul oficial: http://www.dc.gov

Drapel Stemă

Localizare Amplasarea Washingtonului pe hartă:Limitele geografice ale hărţii:• N: 49.2° N • S: 45.3° N • W: 125.0° W • E: 116.7° W 49.2

coordonatele graniţelor -125.0 ←↕→ -116.745.3

Coordonate: 38°53′42.4″N 77°02′12″V

Oraşul este localizat pe partea nordică a râului Potomac şi se învecinează cu statul Virginia la sud-vest şi cu statulMaryland de celalte părţi.

Capitala se întinde pe o suprafaţă de 68,3 mile pătrate (177 km²), din care 61,4 mile pătrate (159 km2) sunt pământ, iar 6,9 mile pătrate (18 km²) sunt apă. Acesta a pierdut 100 de mile pătrate (260 km²) în urma retrocedării porţiunii sudice statului Virginia în 1846. Suprafaţa atuală a capitalei constă doar în terenul cedat de statul Maryland. Washingtonul este, prin urmare, înconjurat de statele Maryland la sud-est, nord-est şi nord-vest şi Virginia la sud-vest. Districtul are trei cursuri de apă majore: Râul Potomac şi afluenţiii acestuia, Râul Anacostia şi Rock Creek.Tiber Creek, un curs de apă care odată trecea prin National Mall, a fost închis complet în subteran în timpul anilor 70.

Spre deosebire de legenda urbana, oraşul Washington nu a fost construit pe un teren mlăştinos.Majoritatea teritoriului pe care se află Capitala este format din terenuri agricole şi dealuri acoperite cu păduri de foioase. Cel mai înalt punct natural din Districtul Columbia este Punctul Reno, localizat în Parcul Fort Reno din cartierul Tenleytown, la 125 de metri deasupra nivelului mării. În schimb, cel mai jos punct este chiar nivelul mării, aflat în râul Potomac. Centrul geografic al Washingtonului este situat în apropiere de intersecţia dintre 4th şi L Streets NW.

Canalul Chesapeake şi Ohiocare trece prin cartierul Georgetown.

Cel mai mare procent din zona de câmpie a Capitalei contribuie la acoperirea zonei urbane cu copaci, mai exact 35%, începând din 2010. U.S. National Park Service gestionează cea mai mare parte de habitat natural din Washington, DC, inclusiv Rock Creek Park, Chesapeake and Ohio Canal National Historical Park, National Mall, Insula lui Theodore Roosevelt, Grădinile Constituţiei, Meridian Hill Park şi Parcul Anacostia.Singurul domeniu semnificativ de habitate naturale este U.S. National Arboretum, care nu este gestionat de National Park Service ci este operat de Departamentul Statelor Unite pentru Agricultură. Marile Cascade ale Râului Potomac sunt situate în amonte, în nord-vestul Washington-ului. În timpul secolului 19, Canalul Chesapeake şi Ohio, care începe din Georgetown, a fost folosit pentru a permite traficului şlep să se verse în cascade.

ClimăWashington este localizat în zona de climat subtropical umed (Köppen: Cfa), având patru anotimpuri distincte.Clima sa este tipică zonelor americane din mijlocul Atlanticului. Districtul este situat în zona de climat fertil 8a, lângă centrul orașului, iar zona 7b se află în altă parte a orașului, indicând o climă temperată.Primăvara și toamna sunt calde, în timp ce iarna este rece cu ninsori anualeavând o medie de 14,7 inci (37 cm). Temperatura medie în timpul iernii este de aproximativ 38 °F (3,3 °C), de la mijlocul lui decembrie până la mijlocul lui februarie. Viscolele afectează Washington-ul, în medie, o dată la patru sau șase ani. Cele mai violente furtuni sunt numite "nor'easters", care facilitează de obicei apariția vânturilor puternice, a ploilor abundente, iar ocazional, apariția zăpezii. Aceste furtuni afectează deseori o mare parte din Coasta de Est a Statelor Unite.

Verile sunt calde și umede, cu o medie a lunii iulie de zi cu zi de 79.2 ° F (26,2 ° C) iar umiditatea medie zilnică este de aproximativ 66%, ceea ce poate provoca disconfort personal.Combinația de căldură și umiditate aduce vara furtuni foarte frecvente, dintre care unele produc ocazional tornade.În timp ce uraganele (sau resturile acestora) mai persistă ocazional în zonă la sfârșitul verii și toamna devreme, acestea nu au suficientă forță să ajungă până la Washington, în parte, datorită locației interioare a orașului. Cu toate acestea, inundațiile râului Potomac, care sunt cauzate de o combinație între mareele înalte și furtunile puternice, au fost cunoscute pentru pagubele materiale provocate în Georgetown .

Cea mai mare temperatură îregistrată vreodată a fost de 106 °F (41 °C), pe 20 iulie 1930 și pe 6 august 1918, iar cea mai scăzută temperatură,−15 °F (−26 °C) ,a fost înregistrată pe 11 februarie 1899, în timpul Marelui Viscol din 1899.[50] Pe parcursul anului, mediile orașului sunt de 37 de zile mai fierbinți decât 90 ° F (32,2 ° C) și 64 de nopți, la sau sub punctul de îngheț.

Date climatice pentru Washington, DC (Reagan National)Luna Jan Feb Mar Apr May Jun Jul Aug Sep Oct Nov Dec AnMedie ridicata° F (° C)

42.5(5.83)

46.5(8.06)

55.7(13.17)

66.3(19.06)

75.4(24.11)

83.9(28.83)

88.3(31.28)

86.3(30.17)

79.3(26.28)

68.0(20)

57.3(14.06)

47.0(8.33)

66.4(19.11)

Medie scăzuta ° F (°C)

27.3(−2.6)

29.7(−1.3)

37.3(2.94)

45.9(7.72)

55.8(13.22)

65.0(18.33)

70.1(21.17)

68.6(20.33)

61.8(16.56)

49.6(9.78)

40.0(4.44)

32.0(0)

48.6(9.22)

Precipitaţii inci (mm)

3.21(81.5)

2.63(66.8)

3.60(91.4)

2.77(70.4)

3.82(97)

3.13(79.5)

3.66(93)

3.44(87.4)

3.79(96.3)

3.22(81.8)

3.03(77)

3.05(77.5)

39.35(999.5)

Ninsoare inci (mm)

5.9(15)

5.1(13)

1.6(4.1)

0(0)

0(0)

0(0)

0(0)

0(0)

0(0)

0(0)

.7(1.8)

1.4(3.6)

14.7(37.3)

AVG. zi precipitaţii (≥ 0,01 in)

10.5 9.3 10.6 9.6 11.2 10.2 10.4 8.6 8.1 7.8 8.5 9.5 114.3

AVG. zile cu zăpadă (≥ 0,1 in)

3.1 2.2 1.1 .1 0 0 0 0 0 0 .5 1.1 8.1

Ore cu soare 145.7 152.6 204.6 228.0 260.4 282.0 279.0 263.5 225.0 204.6 150.0 133.3 2,528.7

Sursa: NOAA (1971-2000), HKO (numai soare, 1961-1990)

Washington, D.C. este un oraș nou. Proiectarea orașului Washington a fost în mare măsură activitatea lui Pierre (Petru) Charles L'Enfant, un arhitect francez, inginer, și planificator de orașe care a ajuns în colonii ca inginer militar alături de maiorul Lafayette în timpul Războiul de Independență al Statelor Unite. În 1791, generalul George Washington i-a comandat lui L'Enfant să înceapă planificarea aspectului noului oraș capitală. La cererea lui L'Enfant, Thomas Jefferson a pus condiția ca planurile să fie asemănătoare cu cele ale anumitor orașe, cum ar fi Amsterdam, Paris, Frankfurt, Karlsruhe și Milano, pe care le-a adus din Europa în 1788.Planul orașului a fost modelat în stilul Baroc și i-au fost plasate străzi și bulevarde dreptunghiulare pentru a avea un spațiu deschis și multă verdeață. De asemenea, planurile lui L'Enfant prevedeau o grădină căptușită numită "Grand Avenue" de aproximativ o milă (1,6 km) lungime și 400 de picioare (120 m) lățime în locul unde acum se află National Mall.

Planul oraşuluiWashingon, D.C. din 1792

Districtul este divizat în patru cadrane care ocupă zone inegale: Nordvest (NV), Nordest (NE), Sudest (SE) și Sudvest (SV). Axele care delimitează cele patru cadrane radiază din clădirea Capitoliului. Toate numele drumurilor includ abrevierea cadranului spre care duc pentru a indica locația lor. În majoritatea orașului, străzile sunt stabilite într-un model de grilă: străzile din est-vest cu nume și cu litere (de exemplu C Street SW), iar străzile din nord-sud cu numere (de exemplu 4 Street NW). Însă există și câtevă străzi mai speciale, cum ar fi Pennsylvania Avenue care leagă Casa Albă de Capitoliu și K Street, care leagă birourile mai multor grupuri de afaceri. Washington găzduiește 174 de ambasade străine, din care 59 sunt situate pe un tronson al Massachusetts Avenue, cunoscut sub numele de Embassy Row. Washington, D.C. este divizat în

patru cadrane.

Populaţia istoricăAn Populaţie Schimbări1800 8,144 –

1810 15,471 90,0%

1820 23,336 50,8%

1830 30,261 29,7%

1840 33,745 11,5%

1850 51,687 53,2%

1860 75,080 45,3%

1870 131,700 75,4%

1880 177,624 34,9%

1890 230,392 29,7%

1900 278,718 21,0%

1910 331,069 18,8%

1920 437,571 32,2%

1930 486,869 11,3%

1940 663,091 36,2%

1950 802,178 21,0%

1960 763,956 −4,8%

1970 756,510 −1,0%

1980 638,333 −15,6%

1990 606,900 −4,9%

2000 572,059 −5,7%

2009 599,657 4,8%Densitatea populaţiei Washingtonului pe hartă

Procentul albilor în Washington

Populaţia

În 2009, Biroul de Recensământ din Statele Unite a estimat populaţia districtului la 599,657 de locuitori, având o tendinţă de creştere a populaţiei oraşului de la recensământul din 2000, care a înregistrat 572,059 locuitori.Cu toate acestea, în timpul săptămânii de lucru, numărul de navetişti din suburbiile oraşuluiumfla populaţia din judeţ la o valoare estimată de 71,8% în 2005, la o populaţie de zi de peste un milion de oameni.Zona metropolitană din Washington, care include judeţele învecinate din Maryland şi Virginia, este a noua cea

mai mare din Statele Unite, având o populaţie de peste 5 milioane de locuitori.Când s-a combinat cu Baltimore şi suburbiile sale, zona metropolitană Baltimore-Washington are o populaţie de peste opt milioane de locuitori, a patra ca mărime din ţară.

Conform sondajului făcut de Biroul American de Recensământ din 2007, distribuţia populaţiei din Washington, D.C. este 55,6% negri sau afro-americani, 36.3% albi, 3.1% asiatici şi 0,2 % amerindieni. Persoane din alte rase alcătuiesc 4,8% din populaţia Districtului în timp ce persoanele din două sau mai multe rase alcătuiesc doar 1,6%. În plus, hispanicii de orice rasă constituie 8,3% din populaţia Washingtonului. Au fost, de asemenea, aproximativ 74 de mii de imigranţi străini care trăiesc în Washington, D.C., în 2007.Sursele majore de imigraţie cuprind persoane fizice din El Salvador, Vietnam şi Etiopia, cu unele concentraţii de Salvadorieni în cartierul Mount Pleasant.Unic printre oraşele cu un procent ridicat de afro-americani, Washington a avut o populaţie de negri semnificativă încă de la crearea sa. Acest lucru este parţial un rezultat al manumisiunei de sclavie din Sudul Superior după Războiul Revoluţionar American. Populaţia neagră din regiune care dobândise libertatea a urcat de la o valoare estimată de 1% înainte de război până la 10% prin 1810. În District, populaţia de culoare neagră constituia aproximativ 30% din total între anii 1800 şi 1940.

Populaţia de culoare din Washington a atins un vârf de 70% din numărul locuitorilor oraşului în 1970. De atunci, cu toate acestea, populaţia de culoare din Districtul Columbia a continuat să scadă, datorită multor negrii care au părăsit oraşul pentru suburbiile din jur. Unii locuitori mai vechi s-au întors în Sud din cauza legăturilor de familie şi a costurilor mai mici la locuinţe.În acelaşi timp, populaţia albă a oraşului a crescut constant, în parte din cauza efectelor de gentrificare în multe dintre cartierele tradiţionale de negrii din Washington.Acest lucru este evident într-o scădere cu 7,3% din populaţia de culoare şi o creştere de 17,8% din populaţia albă din 2000. Cu toate acestea, unii negri, în special absolvenţi de facultate şi tineri profesionişti, sunt în mişcare din statele nordice şi din vestul mijlociu într-o nouă mare migraţie. Washington, D.C. este o destinaţie de top pentru astfel de negrii, din cauza oportunităţilor de angajare care au crescut. Un raport din anul 2007 a constatat că aproximativ o

treime din locuitorii districtului sunt analfabeţi funcţionali, în comparaţie cu o rată naţională de aproximativ unul din cinci. Acest lucru este atribuit în parte a imigranţilor care nu sunt competenţi în limba engleză. Un studiu din 2005arată că 85.16% din rezidenţii capitalei Washington, D.C. cu vârsta de cinci ani şi mai mică vorbesc limba englezadoar la domiciliu şi 8,78% vorbesc spaniola. Francezaeste a treia limbă cea mai vorbită la 1,35%. Spre deosebire de rata ridicată de analfabetism funcţional, aproape 46% din locuitorii D.C.-ului au cel puţin un grad

de colegiu de patru ani.Conform datelor din anul 2000, mai mult de jumătate din locuitorii districtului au fost identificaţi ca fiind creştini: 28% din locuitori sunt romano-catolici, 9,1% sunt baptişti americani , 6,8% sunt baptişti de sud, 1,3% sunt creştini ortodocşi de est sau creştini ortodocşi oriental , iar 13% sunt membri ai altor confesiuni creştine. Rezidenţii care practică Islamul alcătuiesc 10,6% din populaţie, urmaşii iudaismuluicompun 4,5%, iar 26,8% din locuitorii aderă la alte credinţe sau nu practică o religie.

Recensământul din 2000 a arătat că aproximativ 33 de mii de adulţi (8,1%) din Districtul Columbia se identifica drept homosexuali, lesbiene sau bisexuali. Având în vedere populaţia considerabilă de origine LGBTşi climatul politic liberal, un proiect de lege cu privire la căsătoria între acelaşi sex a trecut de consiliul din Districtul Columbia şi a fost semnat de către primar în decembrie 2009. Districtul a început eliberarea de licenţe de căsătorie pentru cuplurile de acelaşi sex în martie 2010.

Un grup de amerindieni vorbitori ai limbii Algonquia, numiţi Nacotchtank, au locuit pe teritoriul unde astăzi se află Washington, în jurul râului Anacostia, atunci când primii europeni au sosit în secolul 17;cu toate acestea, o mare parte din populaţia nativă s-a mutat din zonă la începutul secolului 18.Provincia Maryland a cartografiat Georgetown ca fiind pe malul nordic a râului Potomac în 1751. Portul aglomerat al oraşului va fi inclus pe teritoriul federal nou înfiinţat aproape 40 de ani mai târziu. Oraşul Alexandria, din statul Virginia, fondat în 1749, a fost de asemenea inclus în District.James Madison a expus nevoia unui district federal la 23 ianuarie 1788 în prezentarea lui, "Federalist No. 43", argumentând cu faptul că această capitală naţională avea nevoie să fie distinctă faţă de celelalte state în scopul de a-şi asigura întreţinerea proprie şi securitatea. Un atac la adresa Congresului din Philadelphia cauzat de o mulţime de soldaţi furioşi, cunoscut şi ca "Răscoala din Philadelphia din 1783", a subliniat necesitatea guvernului de a-şi creea propria securitate.Prin urmare, autoritatea de a stabili o capitală federală a fost prevăzută la Articolul Unu, Secţiunea Opt, a Constituţiei Statelor Unite, care permite ca Districtul "(care nu depăşeşte zece mile pătrate), prin cedarea statelor speciale şi de acceptare a Congresului, să devină sediul guvernului Statelor Unite".Cu toate acestea, Constituţia nu a specificat locaţia exactă a noii capitale. În ceea ce mai târziu a devenit cunoscut sub numele de "Compromisul din 1790", Madison, Alexander Hamilton şi Thomas Jefferson au ajuns la un acord prin care guvernul federal le-ar asuma datoriile de război purtat de state, cu condiţia ca noua capitală naţională s-ar fi situat în sudul Statelor Unite.

Istoric

Capitoliul Statelor Unite ale Americii după incendiul din Washington, D.C. provocat de Războiul din 1812.

Teatrul Ford în secolul 19, locul în care preşedintele Lincoln a fost asasinat în 1865.

Pe 16 iulie 1790, Actul de Reşedinţă prevedea o nouă capitală permanentă situată pe malul râului Potomac, pe locul care va fi ales de preşedintele George Washington. Aşa cum este permis de Constituţia Statelor Unite, forma iniţială a districtului federal a fost un pătrat, care măsura 10 mile (16 km), pe fiecare parte, în valoare totală de 100 de mile pătrate (260 km2). Între anii 1791-1792, Andrew Ellicot împreună cu asistenţii săi, printre care se număra şi Benjamin Banneker, au anchetat frontiera dintre District şi stateleMaryland şi Virginia, plasând pietre de frontieră la fiecare milă depărtare. Multe dintre pietre sunt încă în picioare.Un nou "oraşfederal" a fost apoi construit pe malul nordic al râului Potomac, la est de comunitatea Georgetown. Pe 9 septembrie 1791, oraşulfederal a fost numit în onoarea lui George Washington, iar districtul a fost numit Territory of Columbia ("Teritoriul Columbiei"), Columbia devenind un nume poetic important pentru Statele Unite în acea vreme. Congresul şi-a ţinut prima sesiune la Washington, pe 17 noiembrie 1800.

Actul Organic din 1801 a organizat oficial Districtul Columbia şi a plasat întregul teritoriu federal, inclusiv oraşele Washington, Georgetown, şi Alexandria sub controlul exclusiv al Congresului. Mai mult, teritoriul care nu constituie Districtul Columbia a fost organizat în două judeţe: judeţul Washington la est de Potomac şi judeţul Alexandria la vest. În urma acestei legi, cetăţenii care locuiau în District nu mai erau consideraţi rezidenţi ai statelor Maryland sau Virginia, punând astfel capăt la reprezentarea lor în Congres.

Pe 24 şi 25 august 1814, într-un atac cunoscut ca "Incendiul din Washington", armata britanică a invadat capitala în timpul Războiului din 1812, după ce au incendiat oraşul York (astăzi Toronto. În timpul atacului, au fost incendiate Capitoliul, Trezoreria Naţională dar şi Casa Albă. Multe dintre clădirile guvernamentale au fost reconstruite repede, dar Capitoliul, care a fost în momentul acela în mare parte în construcţie, nu a fost terminat până în 1868.

Din 1800, rezidenţii Districtului au protestat lipsa lor de vot de reprezentare în Congres. Pentru a corecta acest lucru, au fost făcute diverse propuneri pentru a returna terenul folosit la formarea Districtului statelor Maryland şi Virginia. Acest proces este cunoscut şi ca "Retrocedarea". Cu toate acestea, aceste eforturi nu au reuşit să câştige suficient sprijin până în 1830, când suduljudeţului Alexandria a intrat în declin economic parţial din cauza neglijentei Congresului. Alexandria a fost o piaţă importantă în comerţul cu sclavi din America, circulând zvonuri cum că aboliţionişti din Congres au încercat să pună capăt sclaviei în District; o astfel de acţiune ar fi deprimat economia bazată pe sclavi a Alexandriei. Nemulţumiţi de autoritatea Congresului asupra Alexandriei, în 1840, locuitorii au început o petiţie pentru retrocedarea teritoriului din sudul judeţului statului Virginia. Legislatura statului a respectat în februarie 1846 parţial, din cauză că întoarcerea Alexandriei se făcea cu condiţia aducerii a doi delegaţi pro-sclaviesuplimentari la adunarea Virginia General Assembly. Pe 9 iulie 1846, Congresul a acceptat returnarea terenului de la sud de râul Potomac care aparţinuse Districtului statului Virginia.

Confirmând temerile alexandrienilor pro-sclavie, Compromisul din 1850 a scos în afara legii comerţului cu sclavi din District, dar nu sclavia în sine. Prin 1860, aproximativ 80% din locuitorii oraşului afro-americani au fost negri liberi. Izbucnirea Războiului Civil American în 1861 a dus la o creştere notabilă a populaţiei ca urmare a extinderii guvernului federal şi un mare aflux de sclavi eliberaţi. În 1862, preşedintele Abraham Lincoln a semnat "Actul de Emancipare Compensat", care a pus capăt Sclaviesclaviei în Districtul Columbia şi a eliberat aproximativ 3.100 de persoane asuprite, nouă luni înainte de Proclamaţia Emancipării. Prin 1870, populaţia judeţului a crescut la aproape 132.000 de locuitori.În pofida creşterii oraşului, Washington avea drumuri murdare şi nu îndeplinea condiţiile sanitare de bază; situaţia a fost aşa de rea încât unii membri ai Congresului a propus mutarea capitalei în altă parte.

Cu Legea Organică din 1871, Congresul a creat un nou guvern pentru întregul teritoriu federal. Această lege a combinat în mod eficient oraşul Washington, Georgetown şi judeţul Washington într-o singură municipalitate oficială numită Districtul Columbia. Chiar dacă oraşul Washington a încetat să mai existe din punct de vedere legal după 1871, numele a continuat să fie utilizat şi întregul oraş a devenit cunoscut sub numele de Washington, D.C. În acelaşi Act, Congresul a numit de asemenea un consiliu al Lucrărilor Publice care era însărcinat cu modernizarea oraşului. În 1873, Preşedintele Grant l-a numit pe cel mai influent membru al consiliului, Alexandru Shepherd, noul guvernator al Statelor Unite. În acel an, Sheperd a cheltuit 20 de mlioane de USD pentru întreţinerea publică, care au modernizat oraşul Washington, dar l-au şi falimentat. În 1874, Congresul a desfiinţat biroul lui Sheperd în favoarea regulii directe. Proiectele suplimentare de renovare a oraşului nu au fost executate până la apariţia Planului McMillan în 1901.Populaţia din District a rămas relativ stabilă până la Marea Criză din anii 1930, când preşedintele Franklin D. Roosevelt a extins birocraţia de la Washington. Al doilea război mondial a crescut în continuare activitatea guvernului, crescând numărul de angajaţi federali din capitală; prin 1950, populaţia din District a ajuns la un vârf de 802,178 de locuitori. Amendamentul XXIII din Constituţia Statelor Unite a fost ratificat în 1961, acordând Districtului trei voturi în Colegiul Electoral pentru alegerea preşedintelui şi vicepreşedintelui, dar încă nici o reprezentare de vot în Congres.După asasinarea lui Martin Luther King Jr. pentru drepturile civile, pe 4 aprilie 1968, au izbucnit revolte în District, în primul rând pe străzile U Street, 14 Street, 7 Street şi H Street, pe coridoare dar şi în centrele rezidenţiale şi comerciale. Revolta durat trei zile până când peste 13.000 de trupe federale şi garda naţională au reuşit să oprească actele de violenţă. Multe magazine şi alte clădiri au fost arse; reconstrucţia lor a durat până la sfârşitul anilor 90'.În 1973, Congresul a promulgat Legea Directă a Districtului Columbia, care prevede ca oraşul să fie condus de un primar ales şi de un consiliu municipal. În 1975, Walter Washington a devenit primul primar de culoare ales al Districtului. Cu toate acestea, mai târziu, în cursul anilor 1980 şi 1990, administraţia oraşului a fost criticată pentru proasta gestionarea şi pentru deşeurile necolectate. În 1995, Congresul a creat Consiliul pentru Control Financiar al Districtului Columbia pentru a supraveghea toate cheltuielile municipale şi pentru a reabilita guvernul oraşului. Districtul a recâştigat controlul asupra finanţelor sale în septembrie2001, iar operaţiunilor consiliului de supraveghere au fost suspendate.

Mulţimile care înconjoara piscina din faţa monumentului lui Washington în timpul Marşului lui Washington din 1963.

George Washington

Washington are o economie înfloritoare şi diversificată, cu un procent tot mai mare de locuri de muncă şi servicii profesionale de afaceri. Produsul brut de stat al Districtului în 2008 a fost de 97,2 miliarde de dolari, care l-ar fi plasat pe locul 35, comparativ cu cele 50 de state din SUA. În 2008, guvernul federal a reprezentat aproximativ 27% din locurile de muncă din Washington, D.C. Acest lucru este gândit pentru a imuniza Washingtonul de conjuncturile economice naţionale, deoarece guvernul federal continuă operaţiunile chiar şi în timpul recesiunilor.Cu toate acestea, din ianuarie 2007, angajaţii federali din zona Washington au cuprins doar 14% din totalul forţei de muncă a guvernul american. Multe organizaţii, cum ar fi firme de avocatură, contractori independenţi (apărător, cât şi civil), organizaţii fără scop lucrativ, firmele de lobby, sindicatele, grupurile de comerţ industrial şi asociaţiile profesionale îşi au sediul în interiorul sau în apropierea D.C.-ului, pentru a fi mai aproape de guvernul federal.

Economie

To help protect your privacy, PowerPoint prevented this external picture from being automatically downloaded. To download and display this picture, click Options in the Message Bar, and then click Enable external content.

The National Mall este un mare parc deschis din centrul oraşului. Situat în centrul Mall exista Monumentul Washingtonşi Pier Jefferson . De asemenea, situat în mall sunt Lincoln Memorial , al National al Doilea Razboi Mondial Memorialul de la capătul estic, a războiului din Memorialul Veteranilor Coreeni , şi Memorialul Vietnamez . Casele Arhivelor Naţionale contin mii de documente istorice importante pentru americani , inclusiv Declaraţia de Independenţă , Constituţia Statelor Unite ale Americii, şi Bill of Rights .

Situat direct la sud de mall, bazinul mareelor cu caracteristicile rândurilor de cireş japonez cu flori ,care au fost prezentate sub formă de cadouri de la naţiunea din Japonia. Franklin Delano Roosevelt Memorial , George Mason Memorial , Jefferson Memorial, şi Districtul Columbia War Memorial sunt situate în jurul bazinului mareei.

The Smithsonian Institution este o bază de învăţământ închiriată de către Congres în anul 1846, care susţine majoritatea muzeelor oficiale ale naţiunilor şi galeriilor din Washington, DC Guvernul SUA, parţial fondurile Smithsonian, făcând astfel colecţiile sale deschise gratuit pentru public. Cel mai vizitat muzeu este Smithsonian care în 2009 a fost facut Muzeul Naţional de Istorie Naturală situat pe National Mall. Alte muzee sunt Institutul Smithsonian şi alte galerii situate pe mall sunt: National Air si Space Museum , iar Muzeul National de Arta africană ; Muzeul National de Istorie Americană , Muzeul Naţional de indian american , Sackler şi Freer galerii, care ambele se concentrează asupra artei şi culturii din Asia; Muzeul Hirshhorn si Sculptura Garden , Arte şi Building Industries ; S. Dillon Ripley Center , şiSmithsonian Institution Building (de asemenea, cunoscut sub numele de "Castelul"), care serveşte ca sediul instituţiei.

The Smithsonian American Muzeul de Artă (cunoscut anterior ca Muzeul Naţional de Artă Americană) şi National Portrait Gallery sunt situate în aceeaşi clădire, Donald W. Reynolds Center , în apropiere de Washington's Chinatown . Centrul Reynolds este, de asemenea cunoscut sub numele de Yechi de Brevete Office Building . The Gallery Renwick este face oficial parte din American Smithsonian care este Muzeu de Artă, dar este situat într-o clădire separată în apropierea Casei Albe.Smithsonian

Alte muzee şi galerii includ: Anacostia Comunitatea Muzeul în sud-estul Washington; poştale naţionale Muzeul lângă Union Station , iar Grădina Zoologica Naţională în Woodley Park .

Cultură

To help protect your privacy, PowerPoint prevented this external picture from being automatically downloaded. To download and display this picture, click Options in the Message Bar, and then click Enable external content.

The National Gallery of Art este situat în National Mall în apropierea Capitoliului, dar nu este o parte a InstituţieiSmithsonian. În schimb,este deţinută în întregime de către guvernul SUA, astfel intrarea la galerie este gratuită. Galeria de Vest Building colectează caracteristicile naţiunii şi ale artei americane şi europeane din secolul al 19-lea. Constructiile de Est, proiectate de catre arhitectul IM Pei ,sunt caracterizate ca opere de artă modernă.

Smithsonian American Muzeul de Artă şi National Portrait Gallery sunt adesea confundate cu Galeria Naţională de Artă atunci când acestea sunt, de fapt, instituţii complet separate.The National Building Muzeul ocupă clădirea fostei Pensiuni care era situată în apropiere de Piaţa judiciară , şi a fost închiriat de către Congres ca o instituţie privată pentru a găzdui expoziţii de arhitectură, urbanism şi design.

Există multe muzee de arta private din Districtul Columbia, care conţin majore colecţii în casă şi expoziţii deschise publicului, cum ar fi: Muzeul Naţional al Femeilor în Artă , iar Galeria de Arta Corcoran , cel mai mare muzeu privat din Washington, şi Phillips de colectare in Dupont Circle , primul muzeu de artă modernă din Statele Unite. Alte muzee private la Washington include Newseum , International Spy Museum , National Geographic Societyşi Marian Koshland Science Museum . Muzeul Memorial al Holocaustului situat în apropiere de Mall National susţine expuse, documentare şi artefacte legate de Holocaust .

Clădirea de est a Galeriei Naţionale de Artă găzduieşte colecţia de artă modernă.

Intrarea profesorilor la Universitatea George Washington, cel mai mare angajator privat din District.

Muzeul National de Istorie

To help protect your privacy, PowerPoint prevented this external picture from being automatically downloaded. To download and display this picture, click Options in the Message Bar, and then click Enable external content.

Washington, DC este un centru national pentru arte. The John F. Kennedy Center for Performing Arts este casa Orchestrei Naţionale Simfonice , a Operei Naţionale Washington , şi al Baletului .Onorurile Kennedy Center sunt decernate în fiecare an în timpul spectacolului,celor care au contribuit foarte mult la viaţa culturală a Statelor Unite. Preşedintele şi Prima Doamna participa de obicei la ceremonia de Cariere,pentru că Prima Doamna este preşedintele de onoare al Centrului Kennedy şi al Consiliului de Administratie . Washington are de asemenea o tradiţie pentru teatru independentă şi locală. Instituţii, cum ar fi Arena Stage , a Shakespeare Theatre Company , şi Teatrul Studio compun lucrări clasice şi piese noi americane.

Coridorul U Street în nord-vestul DC, cunoscut sub numele de "Washington's Black Broadway", este casa instituţiilor, cum ar fi Caverns din Boemia şi Teatrul Lincoln , care a găzduit legende muzicale, cum ar fi Washington-native Duke Ellington , Coltrane John , şi Miles Davis . Alte locuri de jazz blues facilitate moderne, cum ar fi de Adams Morgan şi Aleea Blues în Georgetown. DC are nativ genul de muzica proprie numita go-go , un post-funk, bazate pe percuţie aroma de R & B ca amestecurile de seturi live cu ritmuri de dans neobosit. Realizarea cea mai practicantă a DC a fost creată de liderul formatiei Chuck Brown , care a adus go-go la un pas de recunoaşterea naţională cu 1979 LP Bustin 'Loose lui.

Washington este de asemenea un centru important pentru cultura indie si muzica din Statele Unite. Eticheta Dischord Records , formată din Ian MacKaye , a fost o etichetă de tip 1980 punk şi, eventual, rock indie din anii 1990. Eticheta de indie Washington include, de asemenea TeenBeat , Simple Machines , şi ESL Music printre altele. Moderne alternative si muzica indie pe alocuri locuri cum ar fi Black Cat şi Clubul 09:30 care pe lângă U Street va aduce actele populare.

The John F. Kennedy Centrul pentru Performanţa Artelor este situat de-a lungul râului Potomac.

Casa Albă a ocupat locul doi în topul arhitecturii americanepreferate în 2007.

Sfârşit

Bibliografie:Wikipedia

Site oficial: http://dc.gov/DC/http://wikitravel.org/en/Washington,_D.C.