VPR10-Revista (octombrie)_Layout 1

PESCARULVÂNĂTORUL

ROMÂN

ȘI

ROMÂN

ȘI

Pescar pe apestrăine

38

ANUL MMXV • NR. 34

OCTOMBRIE

Pe baltă,la rațe

6

Babușca…la „apel”

32

Fotografiereavânatului împușcat

3

ww

w.a

gvps

.ro

REDACȚIADirector general

Dr. Ing. Neculai ȘelaruRedactor-șef

arh. Mugurel IonescuRedactor corespondentprof. Bianca Ioriatti

Art DirectorAurel Neagu

Layout/DesignCREA

DifuzareIng. Mariana Cristache

CONSILIUL ȘTIINȚIFICAcad. Dr. Dan MunteanuAcad. Dr. Atilla KelemenDr. Ing. Nicolae GoiceaDr. Ing. Vladimir Talpeș

Redacția și administrațiaBucurești - Calea Moșilor nr. 128,

Sector 2, Cod 020882Tel: 021-313.33.63

E-mail: [email protected] 1582 - 9650

Manuscrisele destinate tipăririi vor fi de preferință înformat digital. Publicate sau nu, ele nu se înapoiazăcolaboratorilor. Articolele publicate nu angajează

decât responsabilitatea autorilor lor și nu reflectă înmod necesar opinia radacției. Reproducerea oricărui

material fără acordul redacției este interzisă.

Nr. 34 /OCTOMBRIE 2015ANUL MMXV • Serie nouă

FONDATĂ ÎN ANUL 1919REVISTA NAȚIONALĂ DE

VÂNĂTOARE ȘI PESCUIT SPORTIV

6 30

8 32

CUPRINS

Membrii Consiliului A.G.V.P.S. din România și județele pe care le reprezintă

Președinte: Mugur Constantin Isărescu, Director General: Neculai Șelaru; Vicepreședinți:Florin Iordache (Olt, Dolj); Atilla Kelemen (Bistrița, Harghita, Mureș), Teodor Bentu(Giurgiu, Asociații de pescari sportivi); Membri: Dorin Calciu (Alba, Arad, Hunedoara), ilip Georgescu (Argeș, Teleoman), Gabriel Surdu (Bacău, Iași, Vaslui), Teodor Giurgiu(Bihor, Satu-Mare), Horia Scubli (Cluj, Maramureș, Sălaj), Nicolae Goicea (Botoșani,Neamț, Suceava), Ion Antonescu (Vâlcea, Sibiu), Eusebiu Martiniuc (Galați, Vrancea), Ion Vasilescu (București), Florică Stan (Buzău, Dâmbovița, Prahova), Valentin Jerca(Călărași, Constanța), Ștefan Stoica (Tulcea), Adrian Duță (Gorj, Mehedinți), LaurențiuRadu (Brăila, Ialomița), Gheorghe Iaciu (Ilfov).

VÂNĂTOARE

3 EDITORIALFotografierea vânatului împușcat6 DE SEZONPe baltă, la rațe8 ETOLOGIEGaița10 PE }EAVA PU{TIIConsilii de vânătoare11 PE }EAVA PU{TIIVânatul adult sau vânatul tânăr. Ce alegem?12 ETIC~Probarea braconajului cu lațul14 CRONICA NEAGR~Accidente la vânătoare (I)16 ARMES 404 – noua carabină cu repetițieSauer & Sohn17 DIN TERENRecondiționarea furajelor fibroase18 ETIC~Despre etică20 ADVERTORIALVerney-Carron22 DIN TERENPasaj la vreme de Brumărel

24 CHINOLOGIEReactualizarea antrenamentului25 PLANTE T~M~DUITOARENucul26 Noutăți de prin magazine

PESCUIT

28 COMPETI}IIPescuit la feeder- faza finală 201530 SPINNINGFire invizibile din… fire (III)32 PESCUIT STA}IONARBabușca… la „apel”34 DE SEZONÎn octombrie, la somoni36 PESCUIT LA R~PITORJocul shad-urilor38 PESCUIT PE MAPAMONDPescar pe ape străine39 MUSC~RITPârâul Finiș - biotop distrus, Valea Iadului - crimă ecologică40 Noutăți de prin magazine41 MICA PUBLICITATESolunare - Rebus

Dacă adăugăm celor de mai susși dotarea modernă a vânăto-rului contemporan – care, pe

lângă cele mai noi cunoștințe în ma-terie, posedă acum și un întreg arse-nal de instrumente eficiente deademenit vânatul, de observare aacestuia chiar după lăsarea întuneri-cului, de atrape diverse și de sub-stanțe apelante, de arme performantedotate cu dispozitive optice de ultimăgenerație, de câini specializați etc. –comparativ cu vânatul, care a rămasapărat doar de simțurile sale fine, in-stinctele de sălbăticiune și mijloacelesale defensive (fugă, zbor, gheare,coarne și colți) – înțelegem decalajul,total inechitabil, apărut în timp înaceastă confruntare.

De aceea, legiuitorul și vânătoriiresponsabili, conștienți de inegalita-tea mijloacelor antrenate în aceastăconfruntare dintre vânător și vânat,au statuat, mai ales în ultima pe-rioadă, tot mai multe opreliști scriseși, respectiv, nescrise, pentru a-iacorda și vânatului viu o șansă, vâna-tului împușcat respectul cuvenit și vâ-nătorului, un palid sentiment defair-play.

Din păcate, doar legile și normelede aplicare a lor sunt obligatorii derespectat, pentru încălcarea lor ris-cându-se sancțiuni penale sau mate-riale, pe când regulile decom por tament vânătoresc civilizat,cuprinse în coduri scrise ori transmisepe cale orală din generație în genera-

OCTOMBRIE 2015 | 3

EDITORIAL

Printre regulile de comportament vânătoresc civilizat, concis reamintite în broșura„Etica vânătorească” de Ionel Pop și în „Codul de etică vânătorească” de N. Șelaru, seregăsesc și cele referitoare la respectul ce trebuie acordat vânatului viu și vânatuluiîmpușcat. Fiindcă vânatul, oricare ar fi acesta, nu poate fi considerat inamiculvânătorului, ci doar adversarul său, din moment ce „lupta” dintre el și vânător estedeclanșată, întotdeauna, din inițiativa celui din urmă. Iar în această luptă, dusă cu„armele” fiecăruia, vânătorul nu riscă decât o eventuală dezamăgire, trecătoare și ea,pe când vânatul riscă totul, adică viața, bunul său cel mai de preț.

VÅN~TOAREEditorial 3

Pe baltă la rațe 8Gaița 8

Consilii de vânătoare 10Probarea braconajului 12

Reactualizarea antrenamentului 24

octombrie

Fotografiereavânatului împușcatNECULAI ȘELARU

ție de vânători, sunt nesancționabilepecuniar, interpretabile și îmbogățite,adeseori, prin susțineri și inițiativepersonale, unele dintre ele inspiratedin tradiția și obiceiurile străine țării.

În acest context și după această in-troducere necesară, îndrăznesc săaduc în atenția celor interesați, dinvasta problematică de etică vânăto-rească, doar subiectul sensibil al foto-grafierii vânatului împușcat. La fel debine ar putea fi însă abordată pro-blema fotografierii vânatului dobân-dit prin orice metode și mijloacelegale, unele dintre acestea cu multmai dificile și sportive decât vânătoa-rea cu arma.

Încep, deci, tratarea acestui su-biect, oarecum delicat, după cum dejaam afirmat, prin a reaminti cititorilorimportanța sentimentală și impor-tanța științifică a fotografierii vânatu-lui împușcat.

Din punct de vedere sentimental,fotografiile vânătorilor cu vânatul do-bândit de ei ori numai ale vânatuluidobândit de aceștia, reprezintă, ca șitrofeele de vânat, amintiri plăcutepentru cei ce le-au păstrat, care-i facsă retrăiască, de fiecare dată când lerevăd, momente de satisfacție vânăto-rească aparte ori doar regretele pro-funde trăite în trecut, pentruextragerea prin împușcare a ceea cese cădea sau a ceea ce nu se cădea,după caz.

Fotografiile vânătorilor cu vânatuldobândit de ei reprezintă, așadar, alt -ceva decât tablourile vânătorești aran-jate la sfârșitul partidelor devână toare, de regulă pentru întregulgrup de participanți (organizatori, vâ-nători și gonaci). A nu se înțelege însăcă tablo urile vânătorești nu pot fiaranjate și pentru un singur vânător,cu exemplarele de vânat dobândite deel, ori pentru doi-trei vânători, cu vâ-

natul dobândit prin contribuția co-mună a acestora.

Regula de bază, care trebuie res-pectată cu sfințenie în cazul fotogra-fierii vânatului împușcat, este de aprezenta vânatul într-o postură caresă-i pună în valoare aspectul și calită-țile, iar vânătorilor, satisfacția, serio-zitatea și modestia. De aceea,fotografilor sau vânătorilor care seauto-fotografiază le este interzis să

4 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN

Fotografiereavânatului împușcat

surprindă vânatul în posturi degra-dante sau hilare pentru acesta, iar vâ-nătorii în poziții infatuate, care săreflecte, în mod evident, o lipsă con-damnabilă de respect a celor dinurmă față de adversarul învins. Fărăa epuiza lista interdicțiilor la carefacem referire, fotografilor le este in-terzis să pozeze vânatul urâțit prinsmulgerea penelor din coadă și a pă-rului din coamă, prin tăierea urechilor

sau a cozii, prin spargerea dinților sauruperea coarnelor, cu știuleți de po-rumb sau pipe ori trabucuri în gură,cu pălărie pe cap etc. De asemenea,fotografilor le este interzisă fotogra-fierea vânătorilor călare pe vânat, cupiciorul pe grumazul acestuia etc.

În majoritatea revistelor de vână-toare cu pretenții, inclusiv în revistaVPR, putem vedea poze ale unor vâ-nători care se mândresc cu fazanii, ra-

țele, gâștele, potârnichile, prepelițele,cocoșii de munte, iepurii, jderii, vul-pile și cu alte exemplare de vânat micîn mână și vânători fotografiați lângăurși, mistreți, lupi și alte exemplare devânat mare, prinse de ramuri sau desuporți, pentru a le pune inspirat învaloare mărimea, frumusețea trofee-lor și/sau alte caracteristici ale exem-plarelor corect extrase.

Astfel de fotografii, într-o măsurămai mare decât tablourile vânătorești,ne pot transmite și informații extraor-dinar de importante despre evoluția,în special calitativă, a diverselor speciide vânat. De asemenea, ne pot trans-mite informații asemenea despre efi-ciența managementului vânătoresc îndiferite etape. De aici importanța ști-ințifică aparte, pe lângă cea sentimen-tală, pe care o prezintă fotografiilevânătorilor cu vânatul dobândit orinumai ale vânatului dobândit de ei.

Pentru a nu plictisi prea mult cupledoaria pentru fotografii intere-sante ale vânătorilor cu vânatul do-bândit de ei, închei prin a recomandacelor preocupați de etica în materieca, într-un domeniu atât de sensibilprecum cel abordat, să nu se amestececu păreri personale excentrice ori cucritici de ignoranți invidioși, deoarecepot deruta tinerii într-ale vânătorii,mai ales atunci când susținerile lor,mai mult decât răutăcioase, sunt pro-liferate în spațiu public.

În continuare, las doar fotografiilealăturate, valoroase mai mult prin in-formația transmisă decât prin calitatealor, să-și spună ultimul cuvânt.

OCTOMBRIE 2015 | 5

Regula de bază, caretrebuie respectată cu

sfințenie în cazulfotografierii vânatuluiîmpușcat, este de aprezenta vânatul într-opostură care să-i pună învaloare aspectul șicalitățile, iar vânătorilor,satisfacția, seriozitatea șimodestia. De aceea,fotografilor sauvânătorilor care se auto-fotografiază le este interzissă surprindă vânatul înposturi degradante sauhilare pentru acesta, iarvânătorii în pozițiiinfatuate, care să reflecte,în mod evident, o lipsăcondamnabilă de respect acelor din urmă față deadversarul învins.

Fotografie indecentă, care nu ar fi trebuit făcută și nici expusă în spațiul public

T oamna nu va întârzia săschimbe verdele frunzelor,încă în putere, în culori arămii

desprinse parcă din paleta multico-loră a soarelui trecutelor zile de vară.Este semn că a sosit vremea să ieșim,din nou, pe baltă, la rațe!

La ivirea zorilorEste greu de egalat frumusețea

unui răsărit de soare. Iar dacă acesttimp ne găsește pe malul apei, ascul-tând adierea dimineții și glasul rațelorce se trezesc din adăpostul de papurăși stuf, putem spune ca am mai împli-

nit o dorință, la care mulți visează,dar puțini sunt cei care și reușesc să-ltrăiască la adevărata intensitate și fru-musețe. Este poate visul oricărui pa-sionat al vînătorii la baltă. Dacă amreușit să fim prezenți la „întâlnirea dedimineață”, fâlfâitul de aripi, măcăitulgălăgios și zborul siluetelor în luminacrescândă a zorilor, toate vor constituirăsplata pentru efortul, dăruirea și pa-siunea care ne-a adus în acest mo-ment, pe aceste minunate locuri!

Camuflajul - un real avantaj Ținând cont de culorile mediului

în care vănăm, bineînțeles, în funcțiede anotimp, echipamentul camuflajne ajută să devenim parte din tabloulnatural general în care ne aflăm. Nevom „pierde” astfel printre formele șiculorile vegetației înconjurătoare,fapt ce ne pune la adăpost de privirilescrutătoare ale păsărilor ce se apropieși privesc din înalt spre luciul apei.Am ajus astăzi la modele HD, careimită până la cele mai mici detalii va-rietatea de forme și culori ale vegeta-ției, incluzând aici și stufărișul de lamarginea apei. Advantage MAX 5 dela REALTREE, una dintre primelemărci care a introdus modelul vegeta-ției de baltă pentru îmbrăcămintea


DE SEZON Posibile scenarii

Pe baltă, la rațeText și fotografie MAC

Octombrie a întors deja fila în calendar, iar sezonul devânătoare la rațe s-a deschis de ceva timp. Zilele tot mairăcoroase promit adevărate provocări pentru pasionațiivânătorii la baltă, iar Brumărel marchează trecerea sprevremea rece.

OCTOMBRIE 2015 | 7

Ingrediente pentru două porții: orață bine curățată, două cepe tocate,două linguri de gem de portocale, 100

ml suc de portocale cu pulpă, o canăde zeamă de supă de pui, un pahar devin alb, 100 ml smântână, frunze de

dafin, frunze de măghiran tocate,sare și piper negru, pătrunjel, o lin-gură de făină amestecată cu trei lin-guri de apă.

Preparare: asezonați rața cu sare,piper și frunzele de măghiran și ungeți-o cu gemul de portocale. Puneți-o într-ocratiță și adăugați sucul de portocale,zeama de supă de pui, vinul alb, ceapași câteva frunze de dafin. Dați totul lacuptor la 150 grade Celsius timp de 2-2,5 ore, și adăugați apă fierbinte,50-100 ml la fiecare jumătate de oră.Când s-a frăgezit și rumenit bine,scoateți rața din cuptor și treceți-o peun platou cu capac. Transferați sosulîntr-o crăticioară și adăugați smân-tâna, apa cu făină și, după gust, sareși piper. Dați amestecul în fiert șitransferați-l într-o sosieră. Servițirața cu cartofi natur întregi. Putețiorna cu rondele de castraveți proas-peți, varză roșie tocată, pătrunjel și,bineînțeles, felii de portocale. Sosul seadaugă după preferința și gustul per-sonal.. Un pahar de vin roșu, cabernetsau shiraz, va da un plus de savoarebucatelor. Poftă bună!

RAȚĂ CU PORTOCALEȘI SMÂNTÂNĂNANA NINA

destinată acestui gen de vănătoare, alăsat deja în urmă modelul MAX 4,care doar acum câțiva ani făcea legeaîn domeniu. De la jachete și panta-loni, gama s-a diversificat, trecând lapălării, șepci, tricouri, și chiar și lacizme, combinezoane și încălțăminte.Și armele de vânătoare sunt fabricateacum în variante cu finisaj exterior,inclusiv țeava, în diferite modele ca-muflaj. Tehnnolgia a evoluat, iar artacamuflajului a devenit o prezențăobișnuită, dar și necesară în partidelede vânătoare la baltă.

Atrapele - creativitate și imaginație

Sunt multe scheme cu atrape, tes-tate și verificate, care, se spune, daurezultate indiferent de locuri și condi-ții, oferind spațiu de aterizare și flan-curi ce dau siguranță suratelor.Variantele în V sau U, în L sau J, suntdoar câteva exemple în acest sens. Unnumăr suficient de siluete, care să dearealism și încredere rațelor ce se apro-pie, creează confort și pot fi modelulde succes al partidei de vânătoare. Șiexemplele pot continua. Merită însă în-cercată și o formație în care regula estecă nu este nici o regulă. Nici canumăr de piese, nici ca așezare în for-mație, nici ca plasament în funcție deconfigurația malurilor. Putem realiza

aceasta folosind 15-25 de siluete, pla-sate pur și simplu la întâmplare, cu unraport de 50-50% pe sexe. Grupuluiprincipal, să zicem, de rațe mari, îiputem chiar adăuga câteva exemplarede rațe mici, pentru ai da un plus de

realism. Vom ține însă neapărat contde direcția vântului, să-l avem tot-deauna din spate, deoarece rațele ate-rizează bine cu vântul în față. Plasândsiluetele la nu mai mult de 30 metridistanță de standul de tragere, putemavea o acoperire decentă la tir. Dacăvom avea și un camuflaj bun și ovreme cât de cât cooperantă, rămânedoar ca experiența personală și glasulchemătorii, cu care, zicem noi, amexersat suficient de mult înainte dedeschiderea sezonului, vom puteaatrage, cu siguranță, atenția rațelorivite în lumina zorilor și, într-un posibilscenariu, le vom convinge că pot co-borâ pe apă și că… totul este OK!

Este vremea rațelor sălbatice. Și dacă tradiționala rață pevarză a fost preparată de nenumărate ori, iată o rețetănouă, ce poate constitui atracția unei cine cu oaspeți ce voraprecia, cu siguranță, preparatele vânătorești.

GASTRONOMIE VÂNĂTOREASCĂ

D ându-i acest nume științific,ilustrul naturalist Karl Linné aasociat predilecția păsării pen-

tru ghindă (gland = ghindă) cu predis-poziția sa spre „vorbărie multă”(garrulus = vorbăreț, guraliv). Certeste faptul că ambele adjective au de-venit substantive proprii, care au deter-minat includerea definitivă a păsării înexprimarea științifică, prin care s-ar în-țelege într-un sens mai larg, denumireade ființă „gălăgioasă-care-mănâncă-ghinde”, definiție – caracterizare foarteapropiată de adevăr. Penru că, insta-lându-se cu predilecție în zonele cu pă-duri constituite cu diferite specii decvercinee, producătoare de ghindă(adică de gland), era normal să i seconsemneze – prin observații – și altecaracteristici, care să contribuie la sta-bilirea denumirii sale științifice.

DietăEste variabilă, în funcție de sezon

și de ceea ce îi oferă mediul ambiant.Făcând parte din marea familie a Cor-

videlor, este omnivoră. Adică se hră-nește, deopotrivă, cu vegetale – fructeși semințe ale diverselor specii deplante – dar și cu elemente de origineanimală – insecte în diverse stadii dedezvoltare – ca și cu nevertebrate, dar

și cu ouăle și puii numeroaselor speciide păsări trăitoare în habitatul său,fără însă ca acest lucru să-i determine,în exlusivitate, regimul de hrană. Cureferire la preferințele sale alimentare,este de semnalat faptul că, în zoneleprielnice existenței pădurilor cu speciide stejar în compoziție, gaița este mareconsumatoare de ghindă, pe care, da-torită dimensiunilor acestui fruct, lepreia în număr de 3-5 bucăți, depozi-tându-le în esofag, pentru ca, după odistanță variabilă (300-700 m), adicăacolo unde pasărea le consideră în si-guranță, să le depoziteze într-o micăascunzătoare (sub mușchi, la sol, orichiar sub un strat subțire de sol etc.),constituindu-și astfel o rezervă alimen-tară pentru „vremurile grele din iarnă”,după o prealabilă regurgitare, urmatăde îndepărtarea pericarpului (cojii), cuajutorul ciocului și ghearelor. Dar, cași în cazul altor viețuitoare strângă-toare de provizii, de exemplu veverița,se întâmplă să uite locația acestormini-depozite, care însă nu vor fi pier-

Gaița(Garrulus glandarius, L. 1758)Dr. GEORGE CRISTIAN GEORGESCU


ETOLOGIE

Autorul a asociat descrierea comportamentului aceasteipăsări cu cel al coțofenei, titlul întreg al articoluluioriginal fiind GAIȚA ȘI COȚOFANA. Datorită amplitudiniimaterialului, dar și faptului că, în luna iunie, când ampublicat COȚOFANA, gaița nu se vâna încă, ne-am permissepararea descrierilor celor două păsări, fapt acceptat șide autor. După cum i-am promis atunci, a venit șivremea… GAIȚEI.

dute ci, prin intrarea în germinație, vorcontribui la diseminarea, și pe aceastăcale, a speciilor de Cvercinee. Adesea,gaițele descoperă aceste mici depozitede hrană chiar după trecerea iernii și,chiar dacă ghindele au început să ger-mineze, le consumă. Însăși faptul că leredescoperă, ar putea argumenta, înplus, locul ocupat de fructul stejaruluiîn dieta gaiței. De fapt, au fost obser-vate gaițe în „acțiuni de strângere deprovizii” și în alte perioade ale anului,nu neapărat numai în „anii de să-mânță”, deci de fructificație maximă,periodică, ci și în alți ani. Intensitateaactivității de strângere a unor fructe șisemințe este vizibilă mai ales toamna.Potrivit acelorași observații, ea mai de-pozitează și alte provizii pentru iarnă(fructe, insecte, mici vertebrate etc.)Are o pronunțată preferință și pentruboabele de porumb.

Sociabilitate și glasÎn general este solitară, neavând

acel instinct de asociere în stoluri, daruneori poate fi văzută în mici grupuritemporare, de 3-5 exemplare, adunatepe lângă vreo sursă întâmplătoare dehrană, de exemplu hrănitori pentru fa-zani ori grăunțe puse la liziera păduri-lor pentru potârnichi, boabe rămasedupă administrarea hranei pentru mis-treți ori lopătari. S-a mai observat că,în timpul premergător epocii de împe-rechere, câțiva masculi „burlaci” pot fivăzuți împreună (ciudat, din momentce va fi o concurență între ei!), în cău-tarea unei partenere. Și, legat de socia-bilitate, trebuie amintit și glasul său,important mijloc de comunicare întrecongeneri și, se pare, că și interspecific.Cântecul său caracteristic ar putea firedat prin …skaaak…skaaak…aspru,dar sonor, repetat mai des când pasă-rea se simte în pericol. Dar, cunoscutăpentru varietatea de tonalități din cân-tecul său, gaița mai este privită, mai înglumă, mai în serios, ca o adevăratăsantinelă a pădurii, gata oricând să-șianunțe congenerii sau celelalte sălbăti-ciuni din habitatul său de prezența, ne-dorită, a unui intrus, de obicei om. Darpoate fi și un șacal, ori o vulpe… Vețirecunoaște că, uneori, v-a deranjat câ-râitul avertizor al gaiței, așa cum și pre-zența domniei voastre a deranjat-o peea. Oricum, acest semnal este cunoscutde toate aceste sălbăticiuni, și funcțio-nează. De altfel, comunicările sonore,cu tălmăciri precise, se află în „dotarea”familiei Corvidae, din care face parte șiprea frumoasa gaiță. Despre ea se maispune că are un veritabil talent de imi -tator, putând reproduce parțial glasulunor păsări pe care le-a auzit în pă-

dure, dar și fragmente din nechezatulunui cal, sau din lătratul unui câine.Către finele lunii martie și începutullunii aprilie, înainte de perioada de re-producere, cântecul său devine maimelodios și ar putea fi o chemare pen-tru partener(ă).

Comportament prenupțialÎn parada nupțială, cu înfruntări

între masculii pretendenți, aceștia îșietalează penajul și încearcă, fiecare, să-l intimideze pe celălalt, printr-o ati-tudine caracteristică. Astfel, cel mai in-sistent își zbârlește penajul de pecreștet și din zona târtiței, se apropiede concurent cu ciocul deschis, din carescoate mici zgomote bătăioase, asemă-nătoare cu un clămpănit. În inevitabi-lele confruntări între masculi, aceștia selovesc cu ciocul și cu ghiarele, zbâr-lindu-și întregul penaj. Se presupunecă, odată cuplul format, rămâne astfeltimp îndelungat. Cert este că mascululparticipă la înjghebarea unui cuib sim-plu, dar căptușit cu pene, mușchimoale etc., iar în timpul clocitului celor5-6 ouă, vreme de 16-19 zile, mascululeste deosebit de atent cu perechea sa,căreia îi aduce hrană, dar participă și lacuibărit, în reprize alternative cu fe-mela. Puii sunt nidicoli, fiind hrăniți decătre ambii părinți, timp de 20-23 dezile. În toată această perioadă, niciuncongener nu este tolerat în vecinătateacuibului, ca o manifestare temporară a

instinctului de teritorialism. Dease-meni, în acest timp gaița devine tăcută,glasul său fiind auzit doar în eventua-lele scurte dispute de înlăturare a intru-șilor. Se pare că, în intenția de a scăpade niște foarte mărunți paraziți externi,coboară în apropierea unui furnicar, lă-sând în grija furnicilor deparazitarea,după care se scutură energic și își toa-letează penele. Această pasăre, printrecele mai frumoase de la noi, poate fivânată în intervalul 1.09. - 28 (29).02.cu alice de 2-2,5 mm, la până, sau în-tâmplător, la zbor.

Din numeroasele denumiri locale,unele intens folosite, altele doar ca im-provizații cu circulație limitată, am alesdoar câteva, ca argument privitor la răs-pândirea și cunoașterea gaiței pe o mareparte din teritoriul țării, astfel: gaidă,gaică (Cheile Turzii), gaiță vânătă(sporad. Transilv.), galiță, găicară, gă-ioară (Vișeu, Sighet), marchiaș (spo-rad.Transilv.), marciaș (Aiud, Alba),marteiaș (Ineu), mătieș (Transilv.),sgaiță (Mold.), soică (Istria), soiță(Gornenț-Severin), țaicău (Bistrița).

Nu știm câți ar fi amatori să mă-nânce carnea de gaiță – se spune că arfi și din aceștia – dar sigur că mulți ardori să-i zmulgă superbele pene dinaripă, albastre – azur brăzdate fin cunegru, pentru o podoabă a pălăriei.Deci și frumusețea poate constitui oprimejdie. Mai ales pentru o pasăre.

OCTOMBRIE 2015 | 9

L egea de protecție a vânatuluiși reglementarea vânătoarei,votată în anul 1921 și modifi-

cată foarte puțin în anul 1933, preve-dea:

„Art. 103 – Pe lângă serviciul spe-cial al vânătoarei va funcționa și unConsiliu permanent2), compus din 9membri, numiți pe 5 ani, prin decretRegal, după propunerea ministerului îndomeniu.

Patru dintre aceștia vor fi luați din-tre personale recomandate de UniuneaGenerală a Vânătorilor din România,recunoscută de ministerul domeniilor,în conformitate cu art. 71 din prezentalege. În afară de acești 9 membri, Ad-ministrația Casei Pădurilor și Coman-dantul Corpului de Jandarmi rurali facparte de drept din Consiliul Permanent.

Membrii Consiliului permanent sevor numi numai dintre specialiști înmaterie.

Funcționarea membrilor Consiliuluipermanent este onorifică.

Consiliul se va convoca cel puțin odată pe lună și va funcționa sub preșe-dinția membrului ales din sânul Consi-liului.

La Consiliul vor lua parte totodatăinspectorul general și șeful serviciuluivânătoare cu vot deliberativ.

Avizele Consiliului permanent suntcu caracter consultativ și devin execu-torii dacă sunt aprobate de ministru.”

Exprimări fără echivoc, din carereiese puterea fostului Consiliu Per-manent de Vânătoare, un consiliu lu-crativ compus din 13 participanți,dintre care doar doi din minister (in-spectorul general și șeful serviciuluivânătoare).

Acest Consiliu Permanent de Vână-toare era, prin forța legii, organ con-sultativ al ministerului și auxiliarulsău în executarea legii vânatului. Caorgan consultativ al ministerului, exa-mina orice problemă în legătură cuexecutarea și aplicarea legii, ce se ri-dica la nivelul serviciului de vână-toare, avizând măsurile propuse a selua de acesta. Avizele consiliuluiaveau caracter consultativ doar pânăla însușirea lor de către ministru,după care deveneau obligatorii.

În ultima versiune a sa, Legea nr.407/2006, modificată și completată,prevede:

• la art. 1 lit. j) – „Consiliul Naționalde Vânătoare - organismul de avizare șiconsultare, cu autoritate științifică în do-meniul cinegetic, care este format din re-prezentanții instituțiilor publice și privatecu atribuții în domeniul faunei cinegeticeși al mediului de viață al acesteia”;

• la art. 6 alin. (3) – „Pe lângă ad-ministrator funcționează Consiliul Națio-nal de Vânătoare, înființat prin ordin alconducătorului acestuia, compus din 3reprezentanți ai administratorului, 3 re-prezentanți ai asociațiilor de vânătoareproporțional cu suprafața fondurilor ci-negetice gestionate și din câte un repre-zentant al autorităților publice centralecare răspund de protecția mediului, jus-tiție și poliție, al Autorității Naționale Sa-nitare Veterinare și pentru SiguranțaAlimentelor, al unităților de învățământsuperior cu profil cinegetic, al instituțiilorde cercetare în domeniul cinegetic din Ro-mânia, al administratorului pădurilorproprietate publică a statului, al admi-nistratorilor pădurilor proprietate pri-vată și al administratorilor pădurilorproprietate publică a unităților adminis-trativ-teritoriale.

• la art. 6 alin (4) – „Administratoruladoptă cu avizul Consiliului Național deVânătoare orice alte măsuri necesare, înacord cu dispozițiile legale privind regi-mul cinegetic”.

• la art. 56 alin (1) – „În scopul ad-ministrării și gestionării fondului cinege-tic într-o concepție unitară,administratorul elaborează și aprobă, cuavizul Consiliului Național de Vânătoare,în limita prevederilor prezentei legi, re-gulamente, instrucțiuni și reglementăritehnice”.

Aparent, Consiliul Național de Vână-toare de acum este tot atât de importantca și Consiliul Permanent de Vânătoaredin trecut. Din experiența de curând de-pășită, suntem îndreptățiți să credem căreprezentanții autorității publice cen-trale care răspunde de silvicultură aususținut și au reușit să determine depu-tații să accepte o componență conforta-bilă pentru ea a Consiliului Național deVânătoare, în scopul adoptării oricăror

reglementări subsidiare legii, potrivitpropriilor interese și după bunul plac,precum în trecutul apropiat.

Aceasta fiindcă au urmărit, în modpremeditat, și au reușit să obțină, înlege, o majoritate confortabilă în Con-siliu, prin cei trei reprezentanți direcțiși prin cei cinci reprezentanți ai unități-lor dependente de autoritate ori obe-diente acesteia (instituțiile deînvățământ în profil – cărora le avizeazăprogramele de învățământ în domeniulcinegetic, institutului de cercetare înmaterie – căruia îi achită temele de cer-cetare și îi recepționează lucrările șiRNP Romsilva, administratorii păduri-lor private și administratorii pădurilorunităților administrațiilor teritoriale –cărora la aprobă tot felul de cereri. Dereținut că RNP Romsilva, administra-țiile pădurilor private și administrațiilepădurilor unităților administrativ-teri-toriale, care sunt și gestionari de fon-duri cinegetice ca și unitățile deînvățământ și de cercetare în domeniulcinegetic, au o singură calitate (de ges -tionar) pentru care ar trebui acceptateîn acest Consiliu, fiindcă Consiliul nuprivește problemele de fond forestier, cidoar pe cele de vânătoare. Dar cinci re-prezentanți ai gestionarilor care gestio-nează împreună 12-15% din suprafațafondului cinegetic național, comparativcu doi reprezentanți ai AGVPS, la caresunt afiliate asociați care gestioneazăpeste 66% din suprafața acestui fond,reliefează o inechitate evidentă și ne dădreptate să suspicionăm autoritatea depremeditare și previzibilă rea credință.

Legea este însă lege și nu avem ceface decât să o respectăm. Ne putemtotuși împotrivi, bazându-ne tot pelege, reglementărilor subsidiare aces-teia, avizate incorect de Consiliul Națio-nal de Vânătoare, dacă acesteregle mentări sunt abuzive și pot afectaconservarea vânatului și interesele vâ-nătorilor. Din start suntem însă defavo-rizați, fiindcă autoritatea își va impunepunctul de vedere, cu avizul majoritățiiconfortabile a celor nominalizați, prinordin al ministrului, în Consiliu.

Ne rămâne însă speranța unei reve-niri la normalitate a transguvernamen-talilor reprezentanți ai autorității publicecentrale care răspunde de vânătoare și,în caz contrar, încrederea în justiție. De-pinde însă de comanda „politică” ce seva primi la acest nivel. S-au mai întâm-plat minuni și până acum.


OPINIE

Consilii de vânătoareN. ȘELARU

Ne referim, în cele ce urmează, la consiliile de vânătoaredin trecut și din prezent, la atribuțiile acestora și la rolullor efectiv în activitatea cinegetică. Scurt și concis, pentru anu reține foarte mult atenția celor interesați în chestiune.

OCTOMBRIE 2015 | 11

R ecunosc, de data asta, că stu-diul cercetătorilor de la o uni-versitate canadiană, apărut

recent în revista Science, ridică unsemn de întrebare, unul dur, dar inte-resant, care dă de gândit, pentru căaduce în discuție o temă ce poate fiinterpretă, conform căreia vânătorii șioamenii, în general, ar fi „super pră-dători unici” în regnul animal! Cu altecuvinte, vânătorii ar vâna, chipurile,fără rațiune, fiindcă împușcă specii deanimale adulte, fapt ce afectează se-rios „capitalul” reproductiv. Analizacercetătorului ajunge la concluzia căvânătorii comit o greșală majoră,fiind că nu fac efortul de a selecta vâ-natul (sic!), respectiv nu își îndreaptățeava puștii către exemplarele tinere.Cât de real poate fi un astfel de rațio-nament și în ce măsură poate fi acestacombătut cu argumente specifice do-meniului?

Un răspuns partizan, dar credibil,este dat de unul dintre autorii anali-zei, care, printr-o exprimare plastică,susține că animalele adulte deținfuncția de „capital reproductiv al unuibiosistem, echivalentul unui capitalținut într-un cont bancar”. Acelașianalist este de părere că vânătorii nuprocedează corect atunci când con-sumă acest capital, în loc să se folo-sească de „dobândă”, respectiv devânatul tânăr. Mai departe, se eviden-țiază faptul că, odată ce vânatul adultcade pradă, glonțului, există posibili-tatea ca un procent ridicat din totalulurmașilor să dispară de la naștere, dinmotive precum cel menționat mai îna -inte. Prin urmare, mult mai rentabilar fi să vânezi animalele tinere, domi-nante din punct de vedere numeric,decât animale mature, este de părereunul dintre autori.

Nu pot să-l combat pe acest cerce-tător din această perspectivă. În prin-cipiu, el are dreptate. Capitalulreproductiv este cel care asigură evo-luția speciei. De productivitatea luidepinde dezvoltarea faunei cinegetice

în timp și spațiu. Fenomenul este însămult mai complex decât mesajul secdesprins din analiza „de bibliotecă”,indiferent de gradul de credibilitateexistent.

Vânătoarea este un fenomen dina-mic, care nu funcționează pe suspi-ciuni, obsesii sau aranjamente. Actulîn sine depinde de factori interni și ex-terni, de împrejurări, condiții declimă, concentrare, comportamente,stări emoționale, experiență sau,poate, chiar de noroc. Ce trebuie știutînsă, este faptul că selectarea vânatu-lui după vârstă, în timpul unei partidede vânătoare, intră într-o fază de ex-primare complexă. Este adevărat căun vânător preferă vânatul adult, așaeste de când e lumea și pământul,însă alegerea lui după acest criteriunu constituie un scop în sine, urmăritîncă din momentul în care scoatepușca din rastel. Nu cred că există vâ-nător care apasă pe trăgaciul armei,având ca țintă o căprioară matură cuiedul alături, o ursoaică urmată de puisau o femelă de porc misteț cu purceiiîn preajmă, toate exemplarele îndepli-nând criteriul de animal adult, con-form catalogării cercetătorilor. Unefort de condiționare există, elementpe care autorii studiului îl pun întreparanteze. Pe urmă, nu văd cum toțivânătorii ar putea să deosebească,într-o fracțiune de secundă, un iepurematur, aflat în plină goană, de unultânăr, dar bine dezvoltat fizic.

Dacă eticheta de „super prădător”îi vizează în special pe vânătorii-braco-nieri, care urmăresc în principal aspec-tul material al activității, atunci autoriistudiul nu greșesc deloc. Este o dife-rență majoră între practicile acestoroameni, aflate în afara cadrului legalși al normelor deontologice vânătoreștiși comportamentul celor care vâneazăorganizat, legal și sub efectul instruiriiperiodice. Analogia, potrivit căreia toțioamenii care vânează sunt la fel, adicăucid fără noimă și pe considerentul cădoar „prada adultă este bună”, nu are

suportul de credibilitate necesar. Aceststudiu trebuia să diferențieze modul încare se concentrează un vânător ade-vărat, experimentat, de impulsurile demoment ale vânătorilor puțin școlari-zați, care depun un efort minor pentruselectarea vânatului, obținând astfel orecompensă maximală, dar dăună-toare, asupra animalelor fecunde.Apoi, să nu se uite că, pentru menține-rea echilibrului agro-silvo-cinegetic,este nevoie de o gestionare atentă a vâ-natului matur, care nu mai îndepli-nește caracteristicile unei evoluțiisănătoase și fertile. O pradă adultă deacest fel, cu simptoame clare boală, nutrebuie protejată, respectiv nu maipoate reprezenta acel capital reproduc-tiv invocat de autorii studiului, avândîn vedere primejdia existențială pecare poate să o transmită asupra ani-maleleor tinere.

În concluzie, analiza ar fi corectăpe fond, întemeiată în principiu și aravea substanță în mesaj. Dar etichetade „super prădători” unici, atribuită înbloc vânătorilor, este grav forțată șide natură să-i definească pe aceștia cao entitate care se concentrează doarpe uciderea prăzii adulte, aspect ceeste departe de a corespunde realită-ții.

Unii spun că nu trebuie să te iei, întotdeauna, după opiniile sofisticate exprimate de„examinatori” ai practicilor de vânătoare, care sancționează, în analize „profesioniste”,caracterul nemilos al oamenilor, manifestat în timpul partidelor din teren șiconsecințele gândirii iraționale asupra animalelor, atunci când aceștia exercită actulvânătoresc.

Vânatul adult sau vânatultânăr. Ce alegem?ELIADE BĂLAN

Pe țeava puștii OPINIE

…se evidențiază faptulcă, odată ce vânatul

adult cade pradăgloanțului, existăposibilitatea ca un procentridicat din totalulurmașilor să dispară de la naștere, din motiveprecum cel menționat maiînainte. Prin urmare, mult mai rentabil ar fi să vânezi animalele tinere,dominante din punct de vedere numeric, decâtanimale mature, este depărere unul dintre autori”.

M ajoritatea gestionarilor seplâng de amploarea flagelu-lui, constatat după urmele

din teren și lațurile descoperite, armatesau nu, cu vânat sau fără vânat prins înele. Se reclamă multe astfel de situații,cu bănuiți sau chiar braconieri prinși,dar nu se iau măsuri, fiindcă nu se potface probe de necontestat în instanță.

Este clar că, pentru a putea sanc-ționa braconierii cu lațul, bănuiți sauprinși cu vânat și/sau cu lațurile asupralor, se impune a fi făcută proba vinovă-ției. Nu contează că gestionarii audreptate, dacă nu știu cum să facă oastfel de probă.

Aceasta fiindcă cetățeanul găsit cuvânatul prins în laț și cu lațul asupralui va susține că, trecând prin teren, avăzut vânatul prins și s-a gândit să-lia, pentru a nu rămâne pradă anima-lelor. Nu va recunoaște însă, sub nici

un motiv, că el a pus lațul respectiv,deci că el este autorul braconajului.Chiar și găsit cu lațurile confecționateasupra lui, va susține că le-a găsit pedrum și s-a gândit să le ia pentru că-ifac trebuință în pădure, unde inten-ționează să-și lege crosnia de lemnecu acestea.

Dovada vinovăției unor astfel debraconieri s-ar putea face în urma unorpercheziții la ei acasă, fiindcă la domi-ciliu ar putea fi descoperite carne și pieide vânat, lațuri asemenea celor dinteren, sârmă identică cu cea din caresunt confecționate lațurile etc., dar per-chezițiile pe supoziții sunt greu de ac-ceptat.

Identic se punea problema și întrecele două războaie mondiale. Păzitorulde vânat trebuia să facă dovada braco-najului cu lațul într-un singur mod: de-zarma lațul și pândea braconierul

dintr-un loc ascuns, împreună cu unmartor. Deschiderea și reașezarea lațu-lui, într-un cuvânt rearmarea lui, vă-zută de păzitor și martor, constituiasingura dovadă luată în considerare deinstanțele de judecată de atunci.

Raționamentul de atunci trebuieacceptat și în zilele noastre. Dovada denecontestat a tentativei de braconaj oconstituie doar rearmarea lațului, de-zarmat după ce este găsit în teren. Po-sibilitatea de a face cuvenita probă esteinfinit mai ușoară acum, datorită teh-nicilor fotografierii și filmării video, cucamere ascunse, a braconierului în tim-pul acțiunii.

Pentru a nu plictisi cu multă vorbă-rie, prezentăm, în continuare, un modconcret de probare a unui astfel de cazde braconaj, gândit de ing. CătălinEliad, angajat al AGVPS și, în acelașitimp, director al AVPS Vulturul.


Studiu de cazETIC~

Lațul a fost cândva, și a redevenit în ultimii 15-20 de ani, unul dintre cele maipericuloase mijloace de braconaj. S-a braconat cu lațul și se braconează, păsări șimamifere de interes vânătoresc, dar nu numai, inclusiv dintre cele strict protejate.Speciile cele mai afectate, frecvent capturate, sunt iepurele, căpriorul, mistrețul șiursul, dar cad pradă „lățarilor” și fazanii, rațele, cerbii, vulpile etc.

Probarea braconajuluicu lațulText NECULAI ȘELARU, Fotografie CĂTĂLIN ELIAD

După descoperirea lațurilor pusede braconieri necunoscuți, la mistrețiși căpriori, în Pădurea Soreanca șidupă discutarea modalității de a probatentativa lor de braconaj, a montat, înapropierea lațului intenționat dezar-mat, o cameră de luat vederi, care s-aputut camufla într-o pădure tânără, cuarbori de diametru mic.

După mai multe tatonări cu camerede mici dimensiuni (spion), a ajuns laconcluzia că singura cameră pe care opoate camufla sigur și o poate folosi efi-cient este cea de mașină, cu capacitateade a filma Full HD, lucru esențial într-ozonă cu luminozitate redusă.

Deși o putea camufla într-o butu-rugă găunoasă, adusă din altă parte șiașezată în apropierea lațului, a alesvarianta unui salcâm asemănătorcelor diseminați în preajmă, în care aintrodus camera video, după practica-

rea unui orificiu corespunzător, cu omică fantă, spre laț, pentru obiectivulcamerei.

Prin interiorul salcâmului găurit acoborât firele de curent la bateria dealimentare. Apoi a „plantat” salcâmulla cca. 4 m de laț, a îngropat bateria înpământ și a aranjat frunzișul de deasu-pra, de parcă trecuse toată iarna și pri-măvara peste el. Apoi a dezarmat lațul.După numai o zi a putut viziona filmu-lețul din cameră, în care se vedeaufoarte clar braconierii, veniți spre prânzpentru a controla lațul. În filmulețapare, la fel de clar, braconierul care aarmat lațul. Deci, braconierul și com-plicele său erau deja descoperiți, iarproba vinovăției era deja făcută. Însă sedorea, totuși, prinderea lor în faptă.

Au urmat alte zile, alte dezarmăriale lațului și alte filmulețe văzute laprima oră a dimineții, până ce în laț a

fost găsit un godac prins. La acel mo-ment, ing. Cătălin Eliad a alertat lucră-torii I.P.J. Ilfov - Serviciul Arme,Explozivi și Substanțe Periculoase și aorganizat flagrantul, împreună cu per-sonalul AVPS Vulturul și membri vână-tori ai asociației cu care conlucra laacest caz.

Însă, până la găsirea unui specialistdotat pentru tranchilizarea și elibera-rea godacului, au sosit doi braconieri,alții decât cei ce armaseră lațul. Unuldintre aceștia, cu o singură lovitură detopor dată în capul godacului ce sezbătea în laț, l-a ucis. Siguranța cu careau făcut-o a dovedit dexteritate și ex-periență. S-a asigurat că lovitura a fostfatală, apoi a vrut să cerceteze împre-jurimile.

În acel moment, au fost somați, depolițiști, să se predea. Ce a urmat estemai greu de povestit. Fuga braconieri-lor de la locul faptei și prinderea lorde către paznicii de vânătoare și poli-țiștii antrenați în acțiune, ducerea lorla postul de poliție cel mai apropiat,vizionarea împreună a filmulețelor,încă o încercare de fugă a braconieri-lor din postul de poliție și, în final, re-cunoașterea faptelor și compli cităților.

În apropierea de godacul prins înlaț au mai fost descoperite, în aceeașizi, două căprioare (o femelă și unied), sugrumate în același tip de laț.

Desigur că, într-un asemenea caz,cercetările se pot finaliza în timp re-cord. Cruzimea de care au dat dovadăbraconierii, adusă pe masa procurori-lor și judecătorului prin fotografii șiimagini filmate, îi poate sensibiliza șiîi poate face să-și termine mai repedetreaba. De asemenea, îi poate face săaprecieze mai corect gradul de pericolsocial al faptei. Practic, dovada tenta-tivelor de braconaj, a braconajuluiefectiv și a complicității la braconajsunt deja făcute prin imaginile foto șivideo. În plus, faptele au fost deja re-cunoscute, în scris, de autori. Nuvedem cum mai pot scăpa nesancțio-nați. Dar, după experiențele din unelejudețe, nu putem fi siguri nici de acestlucru.

Aceasta nu înseamnă că trebuie sărenunțăm la „lupta” împotriva „lățari-lor”, așa cum nu putem renunța lalupta împotriva tuturor celorlalți bra-conieri, cu ogari, cu arme artizanale,cu arme de vânătoare echipate cu dis-pozitive interzise de lege etc.

În speța braconajului cu lațulavem însă, ca exemplu de acțiune,acest „studiu de caz”, util oricăruiges tionar cu preocupări serioase pelinie de combatere a fenomenului ac-tual al braconajului.

OCTOMBRIE 2015 | 13

P entru înlăturarea cauzelorcare produc aceste accidente,nimic nu este mai puțin impor-

tant sau inutil. Chiar dacă, în cele ceurmează, nefastele întâmplări vor fiprezentate într-o ordine aleatorie,acest lucru nu înseamnă că au fost di-ferențiate din considerente subiective.Fiind vorba de viața unor oameni,considerăm necesară instituirea nece-sității ca absolut toate aceste accidentesă fie privite cu maximă seriozitate, latoate nivelele instituționale în legăturăcu subiectul, și să fie prezentate cen-tralizat, împreună cu interpretărilecauzale, în cadrul unei politici de in-formare completă, autorizată și reală,asupra fenomenului – îl putem numiastfel – al accidentelor de vânătoare.

De aici ar trebui să decurgă și înțe-legerea totală a condiției de strictă res-pectare a tuturor regulilor de protecție.Adăug și convingerea pe care am do-bândit-o, prin activitatea de pestecinci decenii de vânătoare, ca profesio-nist, aceea că respectarea riguroasă anormelor de securitate, ca și a celoretice, în timpul desfășurării acțiunilorde vânătoare, și, prin extensie, și înafara lor, poate îndepărta total perico-lul accidentelor. Așa s-au petrecut lu-crurile și în cazul nostru....în situația încare am avut de a face cu nenumărațivânători. Deci… se poate!


Cronica neagrăOPINIE

Un subiect esențial, pentru întreaga lume vânătorească depretutindeni, a fost prea puțin comentat, cu excepțiiledatorate materialelor publicate de dr. ing. Neculai Șelaru,Mitică Georgescu și Cristian Georgescu, Maria Săvulescuși a unei „cărțulii” din anul 1963, semnată MiticăGeorgescu. Însă credem că toate acestea reflectă maipuțin decât ar fi trebuit, aducerea la cunoștința tuturorvânătorilor – într-o prezentare absolut obiectivă – atuturor acestor evenimente și a efectelor colaterale. Maiîntâi a fost necesară o filtrare a informațiilor, adeseaincomplete și, uneori, ușor ambigue, date „la cald” din zelreportericesc, astfel că vom folosi datele reale despreevenimentul care a avut loc.

Accidente la vânătoare (I)MITICĂ GEORGESCU

Cronica neagrăEste dureroasă și neplăcută evoca-

rea unor întâmplări tragice legate depracticarea vânătorii dar, în acelașitimp, este necesară pentru a sublinia,a nenumărata oară, cât de periculoasepot fi acele așa zise „amănunte” dinregulile de securitate privitoare laexercitarea vânătorii, peste care ade-sea se trece cu ușurință sau care suntignorate total. În același timp, aceeașisuperficialitate a fost constatată și înunele cazuri privind deținerea și păs-trarea asigurată a armelor și munițieide vânătoare. La acestea se adaugă oadevărată galerie comportamentalălegată de modul de manevrareaarmei, uneori într-o incredibilă naivi-tate și totală imprudență. Vom facetotuși această evocare sintetică, folo-sind doar câteva dintre numeroaseleexemple. Astfel, am izbutit ca, pentruintervalul de timp 2005 – 2010, să nedocumentăm în privința unui numărde 100 de accidente de vânătoare,cifră care, probabil, nu le cuprinde petoate cele petrecute în realitate, dincare am clarificat unele ambiguități înprezentarea, adesea pripită, uneoricontradictorie și incomplet documen-tată a întâmplărilor petrecute. Terme-nul generic sub care le-am reunit estecel de accidente de vânătoare, deșine vom referi și la situații în care afost implicată o armă de vânătoare,însă în afara unei acțiuni de vânătoarepropriu-zisă.

Este alarmant, îngrijorător și dereținut faptul că, un accident în careeste implicată o armă de vânătoare,are întotdeauna urmări grave și,după analiza doar a celor 100 de ca-zuri pentru o perioadă de 10 ani, re-zultă că accidentele cu rănire, de larănire ușoară – cazuri extrem de rare– la răniri grave urmate de invalidi-tate, dețin procentul de 44%, decicele cu urmări letale au fost în pro-porție de 56%. Cu alte cuvinte, au re-zultat mai mult morți decât răniți.Și-au pierdut viața 56 de oameni și,cel puțin tot atâtea familii, au fost lo-vite crunt, rămânând îndoliate și fărăsprijin, iar făptuitorii au plătit scumppentru consecințele imprudențelor șinesocotinței lor. Dar, să nu se uite căacel întreg șirag de nenorociri, care acurmat viața unora și a schimbat cur-sul vieții altora, putea fi evitat.

Neidentificarea țintei, tir grăbitCele mai numeroase accidente și

cele mai grave au fost provocate dinaceastă cauză, la vânătorile colective,mai ales la mistreț, dar și la unele ac-țiuni de braconaj, tot la mistreț, des-

fășurate noaptea. În cazul vânătorilororganizate legal, presupunând că in-structajul obligatoriu a fost efectuat,explicația producerii totuși a acciden-telor rămâne nerespectarea precizăriide a nu se trage decât după identifi-carea țintei și, de aici, și graba vână-torului din ștand de a slobozi focul însilueta nedefinită care îi apare în față,prin vegetație. Dintre acestea,vom dacâteva exemple.

pe fondul de vânătoarenr. 25, Stroiești (Horezu-Vâlcea), laterminarea goanelor unei vânători au-torizate și la mistreți, în timp ce par-ticipanții se îndreptau spre locul undese aflau mijloacele auto, în busculadacreată de apariția unui mistreț rămasîn suprafața parcursă de gonași, unvânător „grăbit” și, bineînțeles, impru-dent, a tras cu carabina, lovind înzona femurală un alt vânător, cadruMAI, afectând artera și provocând ohemoragie letală.

pe fondul de vânătoarenr. 41, Oltenița (jud.Călărași), în timpulunei partide de vânătoare autorizată lamistreți, un profesor, în vârstă de 51 deani, a fost împușcat în zona femurală cuconsecință letală. Cauza este cea pusăca titlu al acestui paragraf. (Răcari – Dâmbovița), la o vânătoare

legală de mistreț, ungonac în vârstă de 31 de ani a fost îm-pușcat cu poșuri în zona abdominalăși, deși a fost transportat urgent laSpitalul Floreasca, a decedat pe masade operație. Aceeași cauză.

pe fondul de vânătoareMăxineni (jud.Brăila), în timpul uneivânători autorizate la mistreț, un vâ-nător (polițist) a fost împușcat în cap,deci mortal, de către alt vânător, totpolițist. Cauza, aceeași, tir pripit și im-prudent.

(Lipova-Arad). În searazilei, la o vânătoare autorizată lavulpi, un vânător în vârstă de 51 deani a fost împușcat mortal. Concluziaanchetei a precizat că victima s-a de-plasat din ștand, iar autorul a trasrapid în silueta pe care, probabil, aconfundat-o cu cea a unui animal.

(Cerașu, jud. Prahova).La o partidă autorizată de vânătoarela mistreți, un om de afaceri a fost îm-pușcat mortal, în cap, cu o carabină,de către unul din participanți, pădu-rar și, întâmplător, cuscrul victimei.

(Păuliș - Miniș, jud.Arad). Zi nefastă pentru participanțiila o vânătoare legală, organizată pedealurile dintre localitățile Miniș șiPăuliș - care, într-o primă relatare jur-nalistică, se pare că s-a desfășurat întimpul nopții – când un tânăr polițistîn vârstă de 35 ani, angajat al primărieidin Lipova, a fost rănit mortal. Nu eravânător, dar își însoțea prietenii la aceavânătoare, iar autorul, în vârstă de 70de ani – și, se presupune, cu multă ex-periență – a tras în silueta pe care o bă-nuia a fi a unui animal. În lipsa unorrelatări mai amănunțite, ne îngăduimsă facem câteva supoziții. Prima, ar fică vânătoarea s-a desfășurat noaptea,deși o altă relatare afirmă că ar fi fostvorba de o vânătoare la vulpi. Ne în-trebăm dacă o astfel de vânătoare seorganizează pe timpul nopții și dacăeste justificat interesul față de vulpeîntr-o epocă în care nici măcar blananu este utilizabilă. În nopțile lunii au-gust, se mai practică vânătorile la pazăîn lanurile de porumb, la mistreț, astfelcă ipoteza unei confuzii cu o vulpeîntr-o goană nocturnă, iar victima să fifost unul din gonași, este mai puțincredibilă decât ipoteza unei confuziiîntr-un lan de porumb, fapt care a maifost întâlnit în astfel de acțiuni noc-turne, legale sau de braconaj. Indife-rent care ar fi fost situația reală, ce vafi, fără îndoială, clarificată și publicatăîntr-o anchetă amănunțită, un tânăr afost ucis. Dar este de reținut și o altăconcluzie, anume aceea că experiențade vânătoare – cum se presupune că arfi avut-o autorul accidentului – nu esteo garanție permanentă, care să înlă-ture toate posibilitățile de apariție atragediilor produse poate doar de oclipă de neatenție. Așa că, să folosimexperiența doar pentru a fi în perma-nentă veghe pentru respectarea regu-lilor de siguranță.

OCTOMBRIE 2015 | 15

12.12.2006

11.12.2010

17.12.2010

28.12.2013

31.05.2014

13.12.2014

21.08.2015


Arme de vânătoareARME

3 4 5

6 7 8

2

N oul model a apărut în 4 ver-siuni, dintre care Classic(Fig. 1) și Elegance (Fig. 2)

au patul din lemn, iar celelalte două îlau din material sintetic: Synchro XT cuorificiu și reglabil (Fig. 3), sau cu patsimplu Classic XT. Este prima carabinăcu repetiție Sauer care se armează ma-nual prin împingerea butonului situatdeasupra gâtului patului (arătat înFig. 4 la versiunea Elegance), un sis-tem deja adoptat de alte firme de vârf.Totuși, noul model a atras atenția ad-mirativă a specialiștilor prin alte ino -vații rafinate, ce vin în întâmpinareadorințelor vânătorilor cu glonț.

Astfel, Norbert Klups menționează,în Deutsche Jagd Zeitung nr. 4/2015,facilitatea cu care se scoate țeava pen-

tru a o înlocui cu una de alt calibru, cași noutatea care permite schimbareapresiunii la care trăgaciul va declanșafocul, cu 4 trepte prestabilite. El ex-plică faptul că, în fața carabinierei decare este prinsă cureaua armei, se aflăînfiptă, cu un știft, un fel de cheie cumai multe funcții, o uneltă combinată,care este extrasă din pat spre a fi folo-sită în diferite puncte. Cum o imaginelămurește mai bine decât 1000 de cu-vinte, recurgem la figurile și explica-țiile lui Peter Dekmann, din DeutscheJagd Zeitung nr.7/2015, care a descrisvarianta Synchro XT. La scoaterea știf-tului din vârful antepatului (Fig. 5) seeliberează cureaua, apoi cheia înșuru-bată în talpa patului îi reglează înălți-mea acestuia (Fig. 6), după care

fixează țeava de pat (Fig. 7). Tot cuaceastă cheie se fixează punctul undeva ceda trăgaciul la presiunea dorită,care este prestabilită în 4 trepte posi-bile: 550 g, 750 g, 1.000 g sau 1.250 g.Trăgaciul poate fi și lungit cu 8 mmsau mutat la dreapta ori la stânga cu5 grade. Lungimea țevii poate fi de 51 cm, 56 cm sau 62 cm, în funcție decalibru. Magazia cuprinde trei cartușede calibre standard sau două cartușeMagnum, plus unul ce se poate intro-duce direct în țeavă. Arma testată, decal..308 Win., avea țeava de 56 cm șicântărea 3,36 kg, fără montajul și lu-neta Zeiss V8,1,8-14x50, și 4,28 kg cuacestea montate. Cel mai bun grupajde 5 gloanțe trase de el la 100 m aavut o dispersie de 18 mm (nu s-a in-dicat muniția utilizată).

Ambii autori citați de noi califică,în textele lor, modelul S404 ca fiind„noul vas amiral al mărcii”.

În anul 2015, la expoziția-târg IWA din Nürnberg a fostprezentată noua carabină cu repetiție model S 404 afirmei Sauer & Sohn, uzinată la fabrica sa din Isny.

S 404 - noua carabinăcu repetiție Sauer & SohnMATEI TĂLPEANU

1

F ânurile și frunzarele excesivde uscate, dar care își mai păs-trează și din coloritul normal

avut la recoltare, se pot recondiționași transforma într-un furaj consumatde vânatul plantivor - cerbi, căpriori,mufloni.

Recondiționarea fânurilor, inclu-siv a frunzelor constă în tocarea/fărâ-mițarea lor, până la dimensiuni de0,5-2 cm, cu o instalație manuală, cu-noscută în mediul rural sub numelede sascorniță. Cantitățile mai mari defuraje se pot toca și la diverse mori cuciocănele.

Înainte de administrarea în teren,furajele tocate se umectează cu o so-

luție de 1-2% sare alimentară și seamestecă, în proporție de 5-10%, cuuruieli, tărâță, făină de porumb saușroturi fărâmițate de floarea soarelui,de la fabricile de ulei.

Tot prin tocare se poate asiguraconsumarea de către vânat a tulpini-lor de sorg (mătură), de porumb(strujeni), fânul din iarba de Sudan,tulpinile de lucernă și de trifoi etc. To-căturile astfel obținute se adminis-trează tot după umectare cu soluțiede sare în amestec cu uruieli (5-10%).

Furajele recondiționate se admi-nistrează în jgheaburile de la instala-țiile de furajare, iar în lipsa acestorase pot folosi anvelopele uzate de ma-

șini și, în special, anvelopele roțilormari de tractor. Deasemenea, se potfolosi ligheane de îmbăiere și alte ase-menea recipiente deschise.

Recondiționarea furajelor fibroaseasigură recuperarea și consumarea lorîntr-un procent de 90-100% de cătrespeciile de vânat plantivor existenteîn teren.

Prin intermediul furajelor recondi-ționate se pot administra, conform re-comandării medicului veterinar, șisubstanțele antiparazitare, mai ales înperioada de iarnă, cea mai indicatăpentru tratarea vânatului.

DIN TEREN

Recondiționareafurajelor fibroaseVADIM NESTEROV

PUBLICITATE

Seceta din acest an a redus producția furajelor fibroase –fânuri naturale, de leguminoase, de graminee și frunzare –și a depreciat, în parte, și calitatea celor recoltate.

Mașină manuală de tocat furajefibroase


Î ncepeam, cu două luni în urmă, oincursiune în lumea eticii vânăto-rești, având alături slovele și în-

demnurile meșteșugit ticluite ale luiIonel Pop. Acest articol va închide, celpuțin pentru moment, scurtul peripluprintre legile și regulile, multe dintreele nescrise, ale vânătorii.

Îmi încheiam articolul trecut cu unîndemn: „să ascultați glăsuirea Naturii,să respectați vânatul și să vă bucurați deineditul fiecărei noi zile de vânătoare,alături de camarazi și de câinii de vână-toare”. Multe din viețuitoarele ce ne po-pulau câmpiile, pădurile și apele audispărut, iar cele care încă viețuiesc su-feră din cauza intervențiilor oamenilorși a exploatării necumpătate și inefi-cente ale resurselor și bogățiilor pămân-tului. Cu regret trebuie să admit crudarealitate care ne arată că omul nu a în-vățat din greșelile trecutului. Aduc sus-ținere spuselor mele prin exemplulconsemnat de Ionel Pop: „După cum astabilit un congres zoologic (Bruxelles1947), în ultimii 2000 de ani au dispă-rut de pe fața pământului 77 specii demamifere. Numărul speciilor de păsăristinse pentru totdeauna este și maimare”. Au trecut aproape 70 de ani deatunci și lucrurile stau din ce în ce mai

rău. Într-un articol al publicației USAToday, din 2 ianuarie 2015, se preci-zează că este posibil ca treisprezece noispecii să își ia „la revedere” de la noi în2015. Conform datelor prezentate deaceeași publicație, în lume dispar zecide specii în fiecare zi, astfel că, între 30-50% din totalul speciilor, se în-dreaptă cu pași siguri către extincție.Concluzionând, se pare că omul nu aînvățat din propriile greșeli și continuăsă își păstreze atitudinea superioară și

nesimțitoare la nevoile viețuitoarelor șiale naturii.

Țara noastră nu face nici ea excep-ție, din păcate. Pe plaiurile noastre numai putem zări animale din vechime,precum bourul, bobacul și saigaua.Înăl țimile văzduhului nu mai sunt ve-gheate de zborul zăganului. Arareorimai ai bucuria de a vedea acvilele destâncă sau cocoșul de mesteacăn. Vâ-nătoarea excesivă, desfășurată fără re-guli, fără etică și fără respect, este unuldin factorii sărăcirii faunei, în condițiiledeteriorării din ce în ce mai accentuatea biotopurilor, de fapt cauza principalăa dispariției unor specii. Vânătorii au opoziție privilegiată, prin care pot de-veni ocrotitorii lumii animalelor. Ei lepot îngriji arealul, pot, și trebuie să res-pecte epocile de vânătoare și, mai ales,trebuie să fie modești și cumpătați înmodul de exploatare al terenului. Te-renul și animalele „vorbesc”, cine știe ale citi poate păstra și echilibrul în areal.Regulile trebuiesc respectate, iar aba-terile aspru pedepsite.

Vorbind despre etică, comporta-mente și simțiri vânătorești, putemscrie pagini întregi, dar nu am dorințade a plictisi cititorul, ci doar de a des-chide interesul acestuia de a zăbovi oclipă cu gândul la cum și ce trebuie săfacă în teren.

Cu voia dumneavoastră, voi încheia,citându-l pe același iubitor al naturii și avânătorii, Ionel Pop: „Vânătoarea are încuprinsul ei larg o bună parte care apar-ține lumii sentimentelor. Aici se înca-drează sentimental față de natură, fațăde vânatul care este bună parte a ei. Aicise încadrează și rolul tragic pe care îl auvietățile în drama vânătoarei. Un vânătorcare nu are sau nu-și cultivă această parteesențială a pasiunii lui, este lipsit de multebucurii senine și alunecă ușor spre fapteși spre ținute care, cu drept cuvânt, suntsocotite urâte, degradatoare”.

ETIC~

E miez de noapte, peste toate s-a așternut tăcerea șipacea. La acest ceas târziu am găsit răgazul de a scrieaceste câteva rânduri. Programul încărcat m-a ținutdeparte de teren, de apă, de pădure, de animale. Clipeleacestea îmi oferă bucuria de a vorbi despre lumea ce mi-edragă: lumea în care sălbăticiunile aleargă liber,nestingherite și nestresate de prezența omului. Astfel decomportamente întâlnești în terenurile unde suntrespectate legile nescrise ale vânătorii și unde vânatuleste respectat și tratat cu grijă și atenție.

CE VÂNĂM ÎN OCTOMBRIEMamifere: bizam, capră neagră (exemplar de selecție), căprior (femelă), cerbcomun (mascul de trofeu, mascul de selecție, femelă și vițel), cerb lopătar(mascul de selecție, femelă și vițel), câine enot, dihor comun, hermelină, jder,marmotă, muflon, mistreț, nevăstuică, șacal, viezure, vulpe; de la 10 octom-brie: cerb lopătar (mascul de trofeu); de la 15 octombrie: capră neagră (exem-plar de trofeu); până la 15 octombrie: căprior (mascul).Păsări: becațină comună, becațină mică, cioară grivă, cioară grivă sudică,cioară-de-semănătură, ciocârlie-de-câmp, cocoșar, coțofană, fazan, gaiță,găinușă-de-baltă, gâscă-de-vară, gârliță mare, guguștiuc, ieruncă, lișiță, po-rumbel gulerat, porumbel-de-scorbură, potârniche, prepeliță, rață mare, rațămică, rață fluierătoare, rață-cu-cap-castaniu, rață moțată, rață pestriță, rațăsunătoare, rață lingurar, rață sulițar, rață cârâitoare, rață-cu-cap-negru,sitar-de-pădure, stăncuță, sturz-de-vâsc, sturz cântător, sturzul-viilor.

Despre eticăText și fotografie MARIA SĂVULESCU

Foto: FELIX SABĂU

Î n căutarea unor articole, am găsito frumoasă istorie romanțată afirmei Verney Carron, un text do-

cumentar care, și dacă are un vădit ca-racter publicitar, în mod sigur va treziinteresul multora și poate interesulpentru aceste arme care, chiar dacătoți sunt convinși de calitatea lor, înRomânia nu se bucură de succesul me-ritat. E drept că au penetrat destul detârziu piața de la noi și la fel de drepteste că noi, mai tradiționaliști din fire,preferăm oțelul unor aliaje ușoare,chiar dacă auzim despre ele că au înconținut Magneziu, Titan și tot felulde alte elemente minunate de pe lacoada tabelului lui Mendeleev.

Anul 1820Un tânăr de 20 de ani câștigă locul

I la concursul de maiștrii armurieri or-ganizat la Saint-Etienne, un orașfoarte renumit, fieful armurierilor dinFranța. Faptul era oarecum explicabil:tânarul Claude Verney era descenden-tul unui lung șir de maiștrii armurieri,strămoșul său, Guy Verney, începândfabricarea de arme încă de la 1650.Cu o reputație în plină ascensiune,după 10 ani, tânărul Claude, prin că-sătoria cu Antoinette Carron, fiica șinepoata unor armurieri din zonă, pelângă familie, întemeiază o firmă desucces ce avea să dăinuiască până as-tăzi.

Astăzi, tradiția este continuată deJean Verney-Carron, un vajnic conti-nuator al spiritului predecesorilor săi,care își pune amprenta pe orice armăsau componenta produsă în fabricadin Thiers Boulevard.

Zece generații de armurieri, începând din 1650

Fiul cel mare al unei familii care, înultimile două secole, își câștigase exis-tența din armurărie, Claude Verney, s-a născut la în 1800 la Saint-Etienne.La vârsta de 20 de ani câștigă premiulîntâi pentru un pat de armă sculptat ex-traordinar, la concursul de armurărieorganizat de orașul Saint-Etienne. As-tăzi, acestă piesă face parte din patri-moniul Muzeului de Arte și Industrie.Acest eveniment marchează începutu-rile unei firme care, 10 ani mai târziu,după căsătoria cu Antoinette Carron, seva numi Verney-Carron.

În 1839 se naște primul său fiuJean, care, în 1870 după moartea luiClaude, împreună cu fratele mai mic,vor prelua conducerea firmei, schim-bând numele în Verney-Carron Freres,ce s-a numit așa până în 1917, cândJean moare. Fratele rămas, Claude,născut în 1868, reformează firma subnumele simplu de Verney-Carron.

La sfârșitul Primului Război Mon-dial, a fost luată decizia de a crea o fa-brică nouă, modernă. Acest lucru s-arealizat în 1926, prin asimilarea echi-pamentelor și angajaților unui alt fabri-


Arme de vânătoareADVERTORIAL

Știam această marcă, citisem despre ea și chiar vazusem vreo două arme, dar am avutocazia să pun mâna pe ele abia în 2007, când le-am găsit în Oradea la magazinul„Huntershop”. Fiind și puțin filo-francez, Sagitaire avea o rezonanță familiară. Oricum,pentru noi, obișnuiți cu Brenneke, schneller, waidmanns heil, Full Stock sau bolt action,denumiri dure, tăioase, germane și anglo-saxone, aspre ca peria de sârmă, termenii dinlimba lui Voltaire și Edith Piaf ne sunau melodios, cald și catifelat. Când am citit încartea tehnică basculă din Ergal am fugit repede la „goagăl” să vedem ce e acela. Și s-adovedit încă odată că francezii, în afară de modă, mâncare și sărutul care le poartănumele, știu să facă și altceva, că imaginația lor bogată este dublată și de curajul de apune în practică lucruri noi, ieșite din comun, începând cu designul și terminând cutehnologiile și materialele.

Verney-CarronVILI STANCU

OCTOMBRIE 2015 | 21

cant, Auguste Marze, care vine în aso-ciere. Datorită investițiilor mari nece-sare pentru a finanța noua fabrică,resursele financiare ale familiei și prie-tenilor celor două întreprinderi au fostinvestite în noua societate pe acțiuni,Verney-Carron SA.

Marele crah economic din 1929 șianii de recesiune ce i-au urmat a împie-dicat compania să se dezvolte la între-gul potențial. Ca urmare, s-a decistrecerea treptată de la o operațiunile devânzări directe la vânzarea printr-orețea de comercianți cu amănuntul ceoperau pe piața armelor de foc. Acestaa coincis și cu publicarea unui cataloganual de produse al companiei, adău-gându-se, cu această ocazie, la portofo-liul de produse, accesoriile pentru armede foc și echipamente pentru vânătoare.Începând din 1936, Verney-Carronadăugată în lista de produse și articolede pescuit, echipamente sportive pentrutenis de câmp, biciclete etc. Această di-versificare a ajutat compania să supra-viețuiască în anii grei ai începutuluicelui de-al II-lea Război Mondial.

Claude Verney-Carron moare în1941. La sfârșitul celui de-al II-lea Răz-boi Mondial, fiul său Jean, cu sprijinullui Auguste Marze, își asumă sarcina dea reconstrui compania, cu o forță demuncă epuizată și echipamente înve-chite. Reușește să reunească sub numelede „Groupement d’Exploitation des Fabri-cants d’Armes Réunis (GEFAR)”, șaseproducători aproape anonimi, toți aceș -tia contribuind cu toate resursele propriila fabricarea, sub numele de brand„Pionnier” adoptat de Verney-Carron, apeste 150.000 de arme de foc.

Fiul lui Jean, Claude Verney-Car-ron, se alătură afacerii în 1948. Areoportunitatea de a cunoaște pe repre-zentantul unui producător italian, maipuțin cunoscut, cu care finalizează pro-iectul unei arme semi-automate de vâ-nătoare foarte ușoare. O licență pentrufabricarea acestui produs a fost semnatîn 1954, marcând un punct de cotiturăîn istoria nouă a firmei. Într-adevăr, cuaceasta, Verney-Carron, a intrat înepoca producției industriale moderne.

În 1961, Jean Verney-Carron moare,iar controlul asupra afacerii este preluatde fii săi, Claude și Jean, împreună cuAlbert de Veron de La Combe, nepotullui Auguste Marze, asociatul inițial.

În 1963, compania, împreună cudeja celebrul fabricant de țevi de armeJean Breuil, asimilează SIFARM, o aso-ciație a venerabilor producători dearme din care făceau parte nume greleca Berthon Frères, Francisque Darne,Didier-Drevet, Gerest și Ronchard-Ci-zeron. Nu știm în ce condiții și ce i-a

determinat pe aceștia să acrediteze cunumele lor compania, cert este că,având girul lor, din acest moment re-putația ei a crescut enorm.

De acum Verney-Carron contro-lează în mod eficient fabricarea țevilor,iar Henri Verney-Carron este numit di-rector tehnic al companiei. În acest mo-ment decide că este timpul de a renunțala vechile tehnici de fabricație și pro-ducția trebuie modernizată prin achizi-ționarea de noi echipamente și utilaje,ajungând să producă unele din cele maibine cotate țevi de arme din lume.

În 1966 apare primul model francezde armă cu țevi suprapuse, modelul Sa-gittaire, fabricat în serie mare și în scurttimp își câștigă titlul de lider de piață.Perioada 1970-1975 a fost o perioadade dezvoltare fără precedent, perioadăîn care producția și vânzările practic s-au dublat. Din păcate, vin anii ’80, încare Claude Verney-Carron este silit săînchidă fabrica de la Cours Fauriel și săconcentreze toată producția în atelierulmecanic din bulevardul Thiers.

Claude Verney-Carron se retrageîn 1995 și, pentru a avea garanția cădupă plecarea lui compania va trece cusucces peste perioada de tranziție, mo-difică structura companiei. Astfel, con-ducerea este exercitată de un ConsiliuDirector, sub controlul direct al unuiConsiliu de Monitorizare. Jean, carereprezenta a șasea generație, este ast-fel membru în consiliul director, încare vărul său, Pierre, este președinte.

Claude Verney-Carron este președin-tele consiliului de monitorizare. Decieste o adevărată afacere de familie.

De-a lungul anilor, compania a fostîn măsură să realizeze un adevărat ma-riaj între tradiție și inovație, dezvoltândpe parcurs atât know-how-ul, cât și ap-titudinile necesare pentru a-și asiguraloia litatea clienților, abilitați de marke-ting care au asigurat succesul compa-niei atâtea generații.

Atunci când un artizan armurier secăsătorește cu fiica unui alt armurier,înseamnă mai mult decât o simplă că-sătorie. Este o punere în comun a com-petențelor și talentelor a două familii,este transmiterea legitimă a micilor se-crete de fabricație a maiștrilor artizani.Este păstrarea unui patrimoniul tehno-logic și uman, ce a permis acestei com-panii să scrie câteva din cele maifrumoase pagini în istoria armurierilorfrancezi.

De-a lungul a două secole, aceastăîntreprindere familială a trecut, cu înțe-lepciune și luciditate, prin toate încercă-rile, depășind toate etapele măiestrieiartizanale, până la acel „savoir-faire”, casă folosim un termen din limba franceză,al industriei moderne, ajungând unnume de referință pe plan mondial.

Bibliografiewww.verney-carron.com

„L’arme de chasse” Olivier Achardși Christian Tavard, editura Proximasept. 2000.

C redeți că oriunde este apă, suntși rațe sălbatice? E o mare gre-șeală în a judeca astfel. Rațele

nu își aleg la întâmplare, niciodată,locul de staționare. Dacă apa esteadâncă sau mai puțin adâncă, cu saufără exces de sare, cu sau fără plancton,sunt indicii pentru noi, uneori confir-mate chiar de populația de rațe, vre-melnic ocupante ale habitatului ales.

Răsfăț fără de armăÎncă sub influența lui Răpciune,

aflându-mă, în treacăt, prin vestul ju-dețului Ilfov, pe un drum comunal bineîngrijit, care străbate, la un momentdat, tăind în două, un întins luciu deapă, am hotărât să opresc energiile cai-lor putere, pentru un scurt popas.

Plăcutele momente oferite de bo-gata natură, care și-a pregătit mantia-ide toamnă, mi-a dezvăluit ochilor omulțime de familii de rațe mari și nunumai, prezente aici în îmbietorul raiprotejat. Un lac excelând în întinsezone cu trestie și cu malurile amenajatedeoparte și de alta a șoselei, amplasatîn apropierea unei dese păduri de fo-

ioase, plămân natural pentru fericițiilocalnici ai zonei, îți oferă ocazia să uiți,pentru câteva clipe, de toate acele sâ-câietoare preocupări cotidiene și să telași purtat de vraja inconfundabilă amediului sănătos care te înconjoară.

Păsările se întrec în arta comunică-rii, lăsând impresia că, până și zgomotulpermanent al motoarelor pe roți, nu lederanjează în preocupările zilnice. Caniște bărcuțe, acționate de vâsle porto-calii, rațele și rățoii dau viață luciului deapă, într-un continuu du-te-vino, cândspre refugiul din desimea trestiei, cândcocoțate pe taluzul de beton al podului,stând la soare și făcându-și cuvenitatoaletare a penelor. Este o lume a lor,pe care trebuie s-o înțelegi!

Dar iată că, deodată, rațele tră-dează prezența unui musafir necunos-cut. Îl caut, când cu ochiul liber, cândcu teleobiectivul aparatului foto, re-pede, repede, spre a nu pierde valoro-sul moment.

L-am reperat, ascuns printre tulpi-nile trestiilor, de un veritabil negrustrălucitor și o masivitate de 6-7 kg.Ce să fie? Nu e bizam, este o nutrie,un mascul, care îmi atrage atenția întimp ce apare mai la vedere, oferindun nebănuit spectacol îngrijindu-și va-loroasa blană.

Avanpremieră la debutulpasajului

Mai trebuie știut că rațele au ofoarte bună memorie.

Riscați, dacă vă ascundeți maimulte zile în același loc, de unde ațislobozit, deja, focuri de armă. Vă ale-geți doar cu amintirea …și atât.

Regula este valabilă la ambele pa-saje. Este bine ca pasajul de dimineațăsă vă găsească la marginea unorochiuri de apă destul de mari. Cu multînainte de răsăritul soarelui, vânătorultrebuie să fie deja „la post”, în cea maimare liniște. Apoi să aștepte! Pentrueficacitate, câteva atrape, în jur dezece, pot interesa păsările, atrăgându-le în apropierea acestora și mărindu-vă șansele.

Arma trebuie să se ridice lent, nuzgomotos, atunci când, alături deatrape, la cca. 25-30 de metri, apar pă-sările sălbatice. Nu uitați! Așezareaatrapelor este o artă veritabilă, de caredepind rezultatele. Amatorul de vână-toare „la grămadă”, dar și cel lipsit deo anumită cultură vânătorească și carese plimbă, cu neastâmpăr, în lungul șiîn latul zonei de vânătoare, poate aveadoar întâmplător surpriza fericită de agăsi rațe dar, de regulă, ieșirile deacest fel, la vânătoare, nu se finali-zează cu rezultate deosebite. De a sa-vura momentul, nici vorbă! Și nuuitați să fiți însoțiți de câini anumedresați pentru recuperarea vânatului.În plus, vânt puternic înseamnă o vâ-nătoare asemenea.

Cu o armă cu țevi între 70 și 76 cm, ½-Full, se poate trage corectîntre 25-45 de metri, iar graba de autiliza cartușe cu mult peste 36 degrame, strică treaba.

În plin sezon de vânătoare, pe ovreme care mai păstrează ceva din căl-dura verii, numerele 4-6 aduc avan-taje de partea vânătorului.

În rest, „bogăție în traistă”, cumspun mai experimentații vânători, șimulțumiți-i Dianei pentru momenteleoferite și pentru cele ce vor urma.


La pasajDIN TEREN

Văd ceața zorilor, trestiile și luciul de apă, încă adormite.Aud vuietul energicelor aripi care străpung văzduhul încăimobil, țintuit de vraja dimineții. Dar va veni și magiaserii, când siluetele rațelor se vor confunda cu ocrotitorulcer, aproape întunecat. Camunflat în desimea pădurii destuf, înconjurat de apă și trestie, gust din bucuriaclipelor, uneori mai lungi, alteori mai scurte. Așteptpasajul cu nerăbdarea reînnoită din an în an, la vreme deBrumărel.

Pasaj la vreme de BrumărelText și fotografie CONSTANTIN RĂDAN

F rustrarea crește și întrebărilesporesc pe masură ce sezonulde vânătoare înaintează, iar

rezultatele ieșirilor cu partenerul pa-truped continuă să fie nesatisfăcă-toare. De regulă, comportamentulcâinelui de vânătoare este rezultatulasocierilor pe care le-a făcut de-a lun-gul experiențelor pe care le-a avut,mai ales în cadrul ieșirilor pe teren.Adesea, aceste experiențe nu au se-

mănat nici pe departe cu cele din tim-pul antrenamentului, așa că este cazulsă reluăm, în condiții noi, antrena-mentul cu câinele nostru de vână-toare.

Ne vom concentra asupra compor-tamentului acestuia la ieșirile în terenși va trebui să determinăm care suntcondițiile care declanșează reacțiile ne-dorite pe care câinele le are și să lu-crăm pentru a corecta aceste reacții, fie

eliminând factorii declanșatori, fie re-antrenând câinele.

Evitarea este un comportamentobișnuit. Atunci când câinele evităceva, reacția se datorează, de regulă,unei asocieri negative. Așa este cazul încare, atunci când prinde mirosul uneipăsări, câinele evită să se îndrepte îndirecția respectivă. Este posibil ca, întrecut, într-un astfel de moment, câi-nele să fi simțit o durere, fie a fost zgâ-riat de pasărea pe care o urmărea, fiede la zgarda electronică, mânuită cunepricepere, într-un moment cu totulnepotrivit, de stăpân. Câinii, în general,și cei de vânătoare, în special, fac ex-trem de rapid asociații între moment șiacțiune și nu uită ușor experiența, fieea pozitivă dar, mai ales, negativă.

Înțelegerea motivelor pentru careantrenamentul anterior nu dă roadepresupune nu numai observarea a ceeace câinele nu mai execută, dar și a con-dițiilor mediului în care câinele se află.Un exemplu este acela în care câinele,antrenat individual, acasă sau pe teren,cu bune rezultate și răspunsuri promp -te la comenzi, odată scos în parc, în pa-docul de joacă cu mai mulți și diverșicâini, se transformă și devine parcă altcâine, ce nu mai răspunde nici la sem-nalele nostre vizuale, nici la cele audi-tive. Este clar, de data aceasta, că devină este mediul în care se află câinele.Cunoașterea și înțelegerea profundă acomportamentului câinelui nostru devânătoare și, mai ales, a condițiilor cedeclanșează un comportament neascul-tător, sunt două elemnte cheie în suc-cesul și reușita noastră în tandemulconstructiv pe care îl dorim alături departenerul nostru patruped.

Observând tendințele câinelui în di-verse momente și înțelegând factoriideterminanți ai acetora, putem aplicacorecțiile necesare. Acestea nu trebuiesă fie neapărat punitive sau restrictive,ci dimpotrivă, trebuie să corecteze cau-zele generatoare. Spre exemplu, uncâine care mișcă la căderea păsării înfoc nu înseamnă neapărat că vrea săplece înainte de a primi comanda. Esteposibil ca doar să caute o poziție maibună pentru a vedea unde a căzutacesta. Atenția, răbdarea și înțelepciu-nea stăpânului se vor transmite, maidevreme sau mai târziu, parteneruluipatruped, iar aceastea vor duce la pe-trecerea unui timp tot mai eficient șimai plăcut, împreună, în terenul de vâ-nătoare. Abilitatea stăpânului de a citiși înțelege reacțiile câinelui său este,poate, cel mai bun semn al legăturiinescrise ce va uni, într-o zi, într-o ar-monie deplină, cei doi parteneri pasio-nați de vânătoare.


Câinele de vânătoareCHINOLOGIE

Când câinele de vânătoare nu mai face ceea ce ar fitrebuit și a fost instruit să facă, prima întrebare pe carear trebui să ne-o punem este „De ce?”. Și nu sunt puținesemnele pe care le primim. De ce nu mai este atent lacomenzile date? De ce nu mai urmărește acțiunea? De cea tresarit la focul de armă? De ce nu mai aporteazăpasărea căzută în foc? Și „De ce”-urile pot continua…

ReactualizareaantrenamentuluiALECSANDRU CODRIN

N ucul poate atinge înălțimi depână la 30 de metri, viguro-zitatea arborelui fiind recu-

noascută. Trunchiul este gros,ramurile puternice, armonios dispuseîntr-o coroană largă, bogată, iarscoarța este netedă, de culoare gri-ce-nușiu-argintie. Îl întâlnim atât în zonade deal cât și de câmpie, unde creștespontan, adesea în păduri de amestec,dar și izolat, situație în care, adesea,

este luat drept punct de reper pentruorientarea în teren.

Nucile au în compozitia lor pro-teine, lipide, glucide și celuloză și suntbogate în minerale precum sodiu, po-tasiu, calciu, magneziu, clor, fosfor,sulf, fier, cupru, zinc și iod. De aseme-nea, conțin vitaminele B1, B2, B5, vita-mina PP și caroten, având ca principiiactive uleiul volatil, taninul, jiglona șivitamina C.

Nucile ajută la menținerea sănătă-țiii sistemului cardiovascular, regleazănivelul colesterolului în sânge pe calenaturală și au reale efecte stimulatoare-benefice pentru întregul organism.Separe că uleiul de nucă, presat la rece,este mai bun decât cel de măsline, da-torită marii cantități de acizi omega 3și 6. Uleiul de nucă este o sursă extremde bogată în antioxidanți și acid elagic.Antioxidanții prezenți în uleiul de nucăau un rol important în eliminarea toxi-nelor și a diverselor substanțe nocivedin organism.

Miezul de nucă, administrat cumiere de albine este un energizant com-plet. Ceaiul din frunze de nuc este unremediu în deranjamentele stomacale,enterită, hemoragii, diabet, tulburăriale digestiei și în tratarea rănilor ușoare,pentru rănile mai vechi, nevindecate,putându-se folosi alifia din frunze denuc. Tinctura de nuci poate fi folosităpentru afecțiunile stomacului, ficatului,precum și în diabetul zaharat.

Nucile stimulează memoria și pute-rea de concentrare prin conținutul delecitină și previn bolile cardiovascularedatorită acizilor grași esențiali omega 3și 6, care scad nivelul colesterolului șiîmbunătățesc circulația sângelui. Nucilefavorizează somnul liniștit prin conținu-tul ridicat de melatonină și combat de-presia, fiind bogate în acizi grașiesențiali ce jută la dobândirea unei stăride calm. De asemenea, fortifică și ajutăla regenerarea părului, datorită celordouă elemente esențiale, fierul și zincul,care fortifică firele de păr și contribuiela regenerarea rapidă a podoabei capi-lare. Prin conținutul lor în vitamina E,nucile dau strălucire părului, confe-rindu-i un aspect sănătos.

Informațiile prezentate au caracterorientativ și nu trebuie folosite în sco-pul diagnosticării sau tratării probleme-lor de sănătate sau pentru înlocuireamedicamentelor prescrise de persoana-lul medical autorizat. Opinia mediculuispecialist este neapărat necesară și seimpune ca o măsură de prevedere și si-guranță.

OCTOMBRIE 2015 | 25

Plante tămăduitoare FLORA

NuculDOCTOR PLANT

Nucul, Juglans regia., este un arbore care face parte dinfamilia Juglandaceae, răspândit în zona temperată șimediteraneană. Zona geografică de origine se întinde dinBalcani și până în Himalaya și sud-vestul Chinei. În vestulși nordul Europei, nucul a fost introdus încă din vremeaImperiului Roman iar mai apoi, în secolul XVII, nucii aufost introduși și pe continentul american.

• Carâmb: cauciuc natural de primăcalitate Gomma Plus® (confort,durabilitate, flexibilitate);• Dublură: material anti-perforarela glezne (protejează împotrivamărăcinilor, ramuri, etc.);• Clin: (dimensiuni diferite degambă) impermeabil și reglabil;• Căptușeală carâmb: poliester(uscare rapidă);• Căptușeală picior: piele (oferăconfort și căldură);• Branț: piele naturală (confort,căldură) pe spumă absorbantă pebază de cauciuc, căptușită cuSoftex® (pentru uscare rapidă);• Talpa: trei densități diferite decauciuc natural pentru absorbție,amortizare, stabilitate și rezistență laabraziune.


noutăți de prin magazine

BLASER ACTIVE OUTFITS

ARROW INTERNATIONAL

Lunetele Zeiss Victory V8

Jacheta Active PrimaLoft, ușoară șicomodă, realizată din material sinte-tic (95% poliester, 5% Elastan), rezis-tentă la apă și vânt datorită dubluriiPrimaLoft (100% poliester). Croialăelegantă și comodă, cu aplicații sof-tshell pentru elasticitate, ce oferă ungrad sporit de mobilitate la mane-vrarea armei în teren. Glugă elasticăce se mulează perfect pe cap și du-blată cu fleece subțire, protejează devânt și ploaia rece de toamnă.

Pantalonii Edmonton – disponibili îndouă variante de nuanță sunt ceea cevânătorii și-ar dori la o partidă de vâ-nătoare la dibuit sau goană. Ușori,deși sunt dublați cu material fleece,buzunare multiple pentru accesorii,aplicații pe genunchi pentru rezis-tență la uzură. Confecționați 100%din bumbac, dublura 100% polyester,iar întăritura pentru genunchi -amestec 98% bumbac și 2% Elastan.

ARROW INTERNATIONAL

ARROW INTERNATIONAL

Calitatea și rezoluția impresio-nantă a imaginilor se datoreazătransmisiei de 92% a luminii prinlentilele FL, din sticlă SCHOTT HTtratată prin tehnologia LotuTec, ceasigură câmpul vizual wide angle, ex-trem de larg. Sistemul ASV LongRange - BDC (Bullet Drop Compen-sation) încununează echiparea mo-delului Victory V8, asigurândprecizia tragerilor la distanțe mari.

VICTORY V8 4,8–30x60Pentru ZEISS, depășirea limitelor

tehnologice a fost mult timp o provo-care. Reticulele au devenit din ce înce mai fine, opticele mai luminoase șiperformanțele imagistice mai bune caniciodată. Modelul V8 – 4,8-35x60este destinat tirului cu rază lungă, fieîn munți, fie în terenul larg deschis.

Diametrul obiectivului, de 60mm, o face extrem de luminosă, cuun factor de transmitere a luminiide 92%, astfel este un ajutor per-fect, chiar și în condiții de amurgtârziu.

Factorul de mărire impresio-nant, de până la 35X, fac obiectivelesă fie văzute în contrast ridicat șisunt foarte detaliate. Pe scurt, Vic-tory V8 4,8-35x60 este cea mai pu-ternică lunetă de la ZEISS. Unsenzor de mișcare revoluționar și in-teligent, tipic V8, este inclus în do-tare. Foarte fiabil, asigură capunctul iluminat să fie activat auto-mat, atunci când arma este adusă înpoziție, permițând vânătorilor să seconcentreze pe deplin asupra obiec-tivelor lor în orice moment. Siste-mul ASV este dotare standard.

CIZMELE PARCOURS2 TROPHEE

Victory V8 ridică ștacheta în cadrul clasei Premium, stabilind noi stan-darde la nivel mondial pe piața de specialitate. De la vânătoarea la goană,la dibuit sau pândă, Victory V8 este alegerea cea mai bună și face dovadasuperiorității sale incontestabile. Nicio altă lunetă nu a demonstrat vreo-dată asemena flexibilitate și versatilitate. Aceasta, datorită în special in-tervalului de mărire maxim și intervalului de ajustare.

Pentru perioada rece ce se apropie, două recomandări pentru vânătorii activi, de laproducătorul german Blaser Active Outfits.

PESCUITCompetiții 28

Pescuit la răpitor 30Pescuit staționar 32

Pescuit pe mapamond 34Spinning 36

Pescuit la muscă artificială 38

Foto

: MU

GU

RE

L IO

NE

SCU

octombrie

OCTOMBRIE 2015 | 27

Toamna începe să se instaleze,cu tot alaiul ei de nori, vânt și ploi,făcându-ne să ducem dorul „verii”de tranziție de care am beneficiat înseptembrie. Dar meteorologii prog-nozează o vreme mai caldă, cu tem-peraturi mai ridicate decâtparametrii normali ai lunii.

Condițiile de pescuit sunt încăbune, permițând pescuitul staționarsau la răpitori, de pe mal sau dinbarcă. Delta, rămîne, în continuare,atracția sezonului. Cu pemis de pes-

cuit special, eliberat de A.R.B.D.D.,și permis de acces temporar pe teri-toriul rezervației, veți evita even-tualele discuții neplăcute cuorganele de control. Veți găsi, dacăveți fi pregătiți, atât știuca, biba-nul, șalăul, avatul și somnul, cât șicrapul, carasul și alți pești pașnici.

Pescuitul în apele de munte, lasalmonide, este interzis începând cu15 septembrie, acestea începând pe-rioada de perpetuare a speciei.

CE PESCUIM ÎN OCTOMBRIE


L ocația, deja bine cunoscută deconcurenți, a atras la startulcompetiției 41 de pescari din

toate colțurile țării, dovedind amploa-rea pe care a luat-o această disciplinăde pescuit sportiv. Participarea s-afăcut pe bază de înscriere, singura con-diție obligatorie fiind apartenența la oasociație afiliată la A.G.V.P.S. Probabilcă, în cadrul întrunirii Comisiei de Pes-cuit Sportiv și Competiții din anul2016, se vor discuta posibilitățile de or-ganizare a unor faze preliminare pen-tru calificarea în finală.

Speciile vizate au fost carasul, plă-tica, babușca, oblețul, bibanul și crapul.

Ședința tehnicăÎn cadrul ședinței tehnice, care a

precedat competiția, s-au subliniat celemai importante prevederi regulamen-tare, cum ar fi:

• perioada de pregătire are o du-rată de maximum 90 minute, începândde la primul semnal care permite intra-rea în standuri;

• cantitatea totală de nadă umec-tată, sitată și nepresată, incluzândaditivii și celelalte componente (pă-mânt, argilă, pietriș, porumb, orz, ovăz,secară, semințe de cânepă etc.), darfără nada vie, este limitată la maximum12 litri pentru o manșă;

• cantitatea totală de nadă vie,inclusiv momeala pentru cârlig, este de2,5 litri nepresată pentru o manșă dincare maximum 0,5 litri de fuilles și1/8 larve de chironomide - „libelule”.

• cantitatățile de nadă și momealavie se vor prezenta obligatoriu comisieiîn „măsurile” oficiale;

• perioada nădirii grele are o du-rată de 10 minute și precede începereapropriu-zisă a concursului. În timpulnădirii grele este permisă doar folosi-rea coșulețelor, fiind interzise orice

COMPETI}II

Pescuit la feeder- faza finală 2015 CAMPIONATUL DE PESCUIT ALA.G.V.P.S. DIN ROMÂNIAMUGUREL IONESCU

Revenim la Campiontul de Pescuit al A.G.V.P.S. pentru a relata aspecte de la o altă competițieimportantă, desfășurată în perioada 31 iulie - 2 august,pe aceeași locație binecunoscută, amenajarea de laVârșolț. Competiția a fost organizată de A.J.V.P.S. Sălaj,având ca partener Clubul Sportiv de Pescuit Staționar.

OCTOMBRIE 2015 | 29

1. Petrișor Adrian 2 p 27.580 g2. Benzar Zsolt 2 p 25.550 g3. Vuculescu Bogdan 3 p 27.110 g4. C-tinescu Cătălin 4 p 20.980 g5. Feleky Levente 5 p 18.960 g6. Bodocan Tudor 6 p 20.670 g7. Staicu Alin 6 p 17.020 g8. Farkaș Adrian 7 p 21.440 g9. Fiat Lucian 7 p 21.210 g10. Bilan Doru 8 p 19.160 g11. Dumitrache Ovidiu 9 p 16.990 g12. Tamaș Dorel 9 p 16.640 g13. Răceală Răzvan 10 p 16.970 g14. Peri Adrian 12 p 16.880 g15. Beiu Petrică 12 p 16.760 g 16. Elena Cristian 12 p 16.150 g17. Cacoveanu Adi 12 p 13.410 g18. Niță Daniel 2 p 12.580 g19. Bu Attila 12 p 12.340 g20. Dobrea Florin 4 p 14.610 g21. Isac Eduard 4 p 13.550 g22. Prisăcaru Radu 5 p 15.270 g23. Predoiu Dan 16 p 15.03024. Opriș Laurențiu 16 p 13.910 g25. Boda Robert 16 p 13.770 g26. Mureșan Alin 19 p 12.040 g27. Dot Trip Tiberius 9 p 11.810 g28. Mitrea Vasile 20 p 9.870 g29. Bulz Dan 21 p 12.180g30. Bologa Rareș 21 p 7.880g31. Staicu Laurențiu 22 p 10.760g32. Neagu Cristian 22 p 10.150g33. Dodenciu Adrian 23 p 12.040g34. Cristescu Silviu 23 p 10.400 g35. Bulz Marcel 3 p 10.010 g36. Grec Gheorghe 23 p 9.970 g37. Groza Claudiu 23 p 7,700 g38. Măgureanu Cosmin 23 p 5.310 g39. Ploscaru Darius 25 p 6.630 g40. Jago Attila 27 p 6.940 g41. Maier Mircea 27 p 5.490 g

CLASAMENT

alte forme de nădire (din mână, cata-pultă, praștie etc.);

• lungimea lansetelor este limitatăla maxim 4,50 m (15 ft);

•este permisă folosirea unui singurcârlig, iar acesta trebuie sa fie maximnr. 10. Este interzisă folosirea carlige-lor duble sau triple. Momelile folositepentru cârlig nu pot fi atașate la cârlig,ci trebuiesc înțepate în acesta. Momeliprecum: pâine, pastă, pelete, boilies,biluțe de nadă sau momeli pastă etc.sunt strict interzise;

•dimensiunea maximă a coșule-țelor de nădire este de 7 cm lungimeși 5 cm diametru; acestea trebuie săculiseze liber pe toata lungimea linieiprincipale, fiind stopate doar de vârte-jul ce permite atașarea strunei și a câr-ligului. Este interzisă folosirea oricareiforme de blocare a coșulețului pe liniaprincipală (noduri opritoare, opritoaredin silicon etc.);

• durata unei manșe de pescuiteste de 5 ore. În situația unei întreruperiforțate (fulgere, furtuni puternice etc.),

juriul poate valida manșa numai dacăaceasta a durat cel puțin două ore;

• în funcție de condițiile atmosfe-rice neprielnice declanșate în timpulperioadei de pregătire, o manșă poatefi anulată dacă s-a întrerupt pe-rioada de pregătire și nu a avut o du-rată de minimum două ore și dacă,efectiv, manșa nu se mai poate des-fășura (datorită întreruperilor sau aprogramului orar).

Clasament Cele două manșe ale concursului au

stabilit ierarhia campionatului de fee-der.

După festivitatea de premiere, primiiclasați au schițat deja lotul reprezentatival A.G.V.P.S. pentru participarea la com-petițiile internaționale.

Acesta ar putea fi format din Petri-șor Adrian, Benzar Zsolt, VuculescuBogdan, Constantinescu Cătălin, FelekiLevente, Bodocan Tudor, căpitan 1Nuțu Sabău, căpitan 2 Elena Cristian,capitan 3 Prisăcaru Radu.

C elelalte avantaje nu pot treceneobservate: rezistența la abra-ziune, elongația redusă și greu-

tatea specifică mare, toate au uncuvânt de spus în eficientizarea pescui-tului cu năluci în apele noastre, indife-rent că vorbim de clean, păstrăv, biban,șalău sau știucă. Dar să începem cu în-ceputul…

Invizibilitate pentru bibanÎn lacurile tulburi, fără vegetație, evi-

dent că folosirea unui fir virtual invizi-bil nu are rost decât în anumiteperioade din an, când vremea se ră-cește și turbiditatea apei scade. Însăcând vorbim de ape precum acumulă-rile de munte sau Snagovul, toamna,fluorcarbonul oferă avantaje nebă-nuite. Prefer diametrele între 0,16 și0,19 mm, în funcție de tehnicile utili-zate și nălucile prezentate:

• pentru voblere mici, de 2-3 sau 4 cm, 0,16 este alegerea optimă, pre-supunând că nu o să agăț foarte des nă-luca;

• dacă pescuiesc cu monturi offset(cârlig ascuns) și greutăți între 2 și 5grame, firul de 0,19 mm este ideal, maiales când pescuiesc pe lângă pontoane,maluri taluzate și agățături scufundate.Lanseurile sunt scurte, de maxim 10metri, fiindcă prefer precizia și prezen-tările la „punct ochit”. Tehnica de pit-ching te ajută să sondezi rapid locurilepromițătoare și să treci foarte repede laurmătoarele, fără a pierde timp în afarazonelor de atac; atacurile se simt bineîn lansetă chiar la adâncimi de 4-5


Avantajele invizibilitățiiSPINNING

Fire invizibile din… fire (III)Text și fotografie ANDREI ZABET

Dacă în episodul trecut am văzut care sunt avantajelefirelor din fluorcarbon în general, de această dată vreau sădetaliem aplicațiile reale în pescuitul de la noi, pentrufiecare specie de răpitor în parte. Fluorcarbonul oferăcâteva beneficii, spre deosebire de nailon și de textil, celmai important fiind așa-zisa invizibilitate, datorită indiceluide refracție egal cu al apei. De aici, este clar ca lumina zileică astfel de fire sunt „invizibil superioare” celorlalte atuncicând pescuim în ape limpezi și la pești extrem de precauți.

metri, datorită elongației scăzute afluorcarbonului;

• 0,19 mm pentru jigging normal, cujiguri între 3 și 5 grame și plastice demaxim 5 cm, pe substraturile curate, cufoartă puțină agățătură.

Șalău - discreție maximăÎn cazul șalăului, fluorcarbonul își

dovedește calitățile și răsplătește inves-tiția într-un fir de calitate ori de câte oriacest răpitor nu se hrănește activ, darîn special în perioadele reci, în caretemperatura apei ajunge între 4-5 și 10grade iar apa devine mai limpede.

Două diametre, maxim, sunt sufi-ciente pentru a acoperi majoritatea si-tuațiilor pe care le veți întâlni pe un lacprecum Gostilele, cu o adâncime mediede 3,5 m și structuri variate:

• 0,23 mm (8 livre) pentru jiguri între3 și 5 grame, agățături moderate degenul ștepilor, plastice montate atât pejiguri normale, cât și pe cârlige offset;

• 0,26 mm (10 livre) pentru pescuitcu gramaje între 3 și 7 grame (mă referexclusiv la greutatea lestului), monturioffset pe substraturi de diverse configu-rații, dar cu agățătură moderată, degenul ștepilor;

• dacă aveți zone cu copaci scufun-dați, un 0,28 mm (12 livre) vă asigurăo rezistență mai mare la nod, ca să for-țați fără temeri peștii înțepați în labirin-tul de crăci submerse. Rareori folosesc

firele de 12 livre în pescuitul la șalău,acest diametru fiind rezervat știucii șinălucilor de reacție, în ape mici, cumultă vegetație.

Folosesc întotdeauna fluorcarbonulca fir principal pe mulinetă, rareori calider, și de obicei încarc între 30 șimaxim 75 de metri de fir. Având în ve-dere că fluorcarbonul este mai greudecât nailonul și firele textile, nu vreauca tamburii mulinetelor de casting sădevină inutil mai grei, și cu o masăinerțială crescută, inamicul numărul 1al lansării nălucilor ușoare cu echipa-ment de baitcasting. Recent, producă-

torii de mulinete oferă tamburi tot mai„shallow”, care țin cât mai puțin fir, iartamburii de tuning, gen ZPI sau KTF,sunt concepuți pentru a ține maxim 50de metri de fluorcarbon, cu recoman-darea producătorilor ca lungimea op-timă să nu depășească 30-35 de metri,pentru performanțe optime în lanseu.Data viitoare vom discuta despre fluor-carbon în pescuitul știucii, unde, pe la-curile cu o mare presiune exercitată depescari, știucile de mici dimensiuni auun comportament diferit de cele de peincintele sau apele naturale din Deltă.

OCTOMBRIE 2015 | 31

Folosesc întotdeaunafluorcarbonul ca fir

principal pe mulinetă,rareori ca lider, și de obiceiîncarc între 30 și maxim 75de metri de fir. Având învedere că fluorcarbonul estemai greu decât nailonul șifirele textile, nu vreau catamburii mulinetelor decasting să devină inutil maigrei, și cu o masă inerțialăcrescută, inamiculnumărul 1 al lansăriinălucilor ușoare cuechipament de baitcasting.

Î n funcție de anotimp, de condițiileatmosferice, de adâncimea apeisau de natura substratului, ba-

bușca, la fel ca orice pește, va avea, bi-neînțeles, locurile preferate în care sătrăiască și să se hrănească. Chiar ceicare pescuiesc în mod obișnuit într-unbazin, familiarizându-se cu acesta, șiștiu să aleagă locurile de pescuit și teh-nicile adecvate, pot fi surprinși de mo-dificarea comportamentului peștilor,dar astfel de situații fac acest gen depescuit mai interesant.

Comportamentul babușteiBabușca este un pește versatil, dar

are și particularități comportamentale, înfuncție de tipul de bazin în care trăiește.

În iazuri, babușca se adapteazăfoarte bine bazinelor mici, închise,unde poate fi găsită în apropierea ma-lurilor. Dacă vegetația este mai abun-dentă, bancurile vor înota în preajmaierburilor sau a perdelelor de stuf. Îniazurile mici și puțin adânci, în caretemperatura apei poate crește repede,babușca se prinde bine în timpul ierniiși la începutul primăverii, pescuind înapropierea substratului. În lunile căldu-roase, babușca urcă în straturile supe-rioare ale apei.

În canale, profilul acestora deter-mină cantonarea bancurilor de ba-buște. La începutul sezonului, acesteasunt masate pe prima terasă, urmândca, pe măsură ce vremea se încălzește,să coboare spre zonele adânci.

În râurile care au curent lent, ba-bușca are un comportament asemănă-tor cu cel din canale. Dacă substratuleste neregulat, încercați să găsiți pragulaflat spre larg. Acolo sunt cantonatebabuștele mari. Toamna târziu sauiarna, babuștele se retag în zona malu-rilor.

În fluvii, babuștele aleg locurile cusubstrat curat, curent lent, fără turbidi-tate mare, situate, de regulă, în zoneledin avalul podurilor sau al altor ame-najări hidrotehnice, care micșoreazăsensibil viteza curentului.

Poveste de varăAmintiri recente, dintr-o dimineață

caldă, la Gura Portiței…Fără nori, fără vânt. Nu trebuie să

ne trezim cu noaptea-n cap, locul depescuit este la 15 minute de corturi. In-tersecția de canale de la intrarea înlacul Golovița ne așteapta. Bagajelesunt pregătite de cu seară. Nu ne ră-mâne decât să bem cafeaua și să por-nim la drum.

„Arsenalul”Vergi de 4 și 5 metri, cu plioarele

atașate, dar și plioare cu linii de re-zervă. Fir principal de 12, cu înaintașde 10, dar și fir principal de 14, cu îna -intaș de 12, nu se știe niciodată. Cârligenr. 18, dar și rezerve legate de 16, 14,și 12, plute, de la 1 g la 2,5 g, echili-brate cu plumbi sferici, montați des-crescător pe direcția cârligului și cunelipsitul plumb de tușă.

Nada obișnuită, Benzar-Mix, îmbu-nătățită cu ceva cânepă prăjită și măci-nată și aditiv praf cu aromă de cacao.


DE SEZON Pescuit staționar

Din categoria peștilor mici, care ne reamintesc de vremeacopilăriei, babușca devine tot mai căutată în perioadacare semnalează apropierea sezonului rece. Cooperantă,atât vara, pe caniculă, cât și iarna, la copcă, babușcaprovoacă întotdeauna imaginația pescarilor, atât pentru ao localiza, cât și pentru a o ademeni și a o captura. Peștede concurs, care răspunde la nadă și rămâne „pe vad”,babușca aduce satisfacțiile așteptate în orice anotimp.

Babușca… la „apel”Text și fotografie MUGUREL IONESCU

Babușca aparține familiei Cipri-nidae și este răspândită în Europa, lanord de Pirinei și Alpi, în Italia nor-dică și Dunăre, precum și în Siberia, Siria și sudul Asiei Mici. La noi în țară,babușca trăiește în Dunăre, de la Baziaș pînă la la vărsare, și în toate luncileinundabile și ale Deltei, în lacurile litorale, în Tisa, Someș, Crișuri, Olt, Ialo-mița, Siret, Prut și în lacurile interioare. Preferă apele dulci, stătătoare sauușor curgătoare, precum și cele ușor salmastre. În râuri se localizează în co-turile fără curent sau în brațele laterale.

Reproducerea are loc primăvara, în aprilie și prima jumătate a lunii mai,la o temperatură de 12-14 grade Celsius. Dimorfismul sexual, puțin marcat,se manifestă în această perioadă la masculi, prin „butonii nupțiali”, careapar cu 7-10 zile înaintea reproducerii pe capul masculului, extinzându-seapoi pe partea dorsală a corpului. În majoritatea populațiilor, femelele suntmult mai numeroase decât masculii, ajungând uneori la o proporție de 90%.Babușca se hrănește, în cea mai mare parte, cu vegetație, fragmente de ma-crofite și perifiton. Hrana animală constă din specii bentonice: chironomide,lamelibrahiate, oligoghee, gasteropode.

BABU{CA

O minune!Viermuși albi și roșii, dar și câteva

râme, poate dăm și de caras, nu ar fi demirare. Pufuleți, porumb boabe conser-vat, astea nu lipsesc niciodată din trusă.

Zi de pescuit Ne așezăm pe anrocamente și pre-

gătim nada cu apă din canal, după cumam fost obișnuiți în concursuri, maitare la început, apoi reglăm consistențași o îmbunătățim cu porumb conservat.Sondăm, găsim pragul și lansăm câțivabulgări în spatele plutelor. Doi viermușialbi și unul roșu. Și începe distracția. Laînceput babuște mici, ceea ce ne deter-mină să trecem la porumb și pufuleți.Acum da, bucăți mai „îmbrăcate”. Nuuităm nădirea de „apel”, pentru a men-ține peștii „pe vad”. Trei, patru „nuci”la fiecare 10 minute…

Juvelnicul începe să se contureze,soarele să se ridice, și odată cu el aparși tăunii care nu ne dau pace. Cândapar și hidro-bicicletele, ne dăm seamacă am cam terminat treaba. Strângemși plecăm, bem o bere rece la terasă șine îndreptăm către corturi.

ConcluziiNu subestimați nici un pește, toate

speciile au secretele lor, iar dacă reușițisă le deslușiți, veți avea parte de par-tide memorabile. Cinstiții, după ce i-ațiprins, prin preparate specifice, care văvor aduce laudele invitaților. Și, nu ui-tați, sezonul babuștii este în toi!

OCTOMBRIE 2015 | 33

Ingrediente: 2-3 kg de babușcă, 2morcovi, o rădăcină de pătrunjel, douăcepe, două căpățâni de usturoi, sare,piper măcinat, piper boabe, frunze dedafin, 1 pahar de oțet din vin, ulei defloarea soarelui pentu prăjit.

Preparare: se curăță peștii de solzi,se eviscerează, se îndepărtează cape-tele și cozile, se porționează, se pu-

drează cu sare și piper și se prăjescușor în ulei încins. Se prepară sosulmarinat, din ceapa tăiată solzișori,morcovul și pătrunjelul tăiați felii,frunzele de dafin și piperul boabe, carese pun la fiert în 2 liti de apă. Cândclocotește, se adaugă oțetul și saredupă gust. După ce se răcește, setoarnă peste peștii rânduiți în borcane

sau casolete, care se închid ermetic.Servire: peștii se scot din sosul ma-

rinat, se scurg și se servesc reci, ca ape-ritiv sau ca fel principal, suportînd ogamă largă de garnituri. După prefe-rință, însoțiți de un pahar de vin albsau rosé, sec/demisec, servit în toiul ier-nii la temperatura camerei. Poftă bună!

Fără a avea calități gastronomicedeosebite, dar nici de neglijat,babușca se poate prepara dupărețete simple, dar și maicomplicate. Dacă o prindemtoamna, când este mai dolofană,o putem pregăti pentru iarnă.

BABUȘCĂMARINATĂMAMA PAȘA

GASTRONOMIE PESCĂREASCĂ

O ctombrie este vremea somo-nilor, care se întorc de pe în-tinsul Marilor Lacuri și se

îndreaptă spre gurile râurilor, pe careurcă pentru a depune icrele, comple-tând astfel unul dintre cele mai impre-sionante cicluri de viață de pe planetă.

Schimbări pe malul apeiTemperatura apei determină tim-

pul migrației. Încălzirea globală înre-gistrată în ultimii ani a influențat șisosirea somonilor. De obicei, mijlocullui septembrie aducea cohortele depești care se înghesuiau, care mai decare, spre amonte. În ultimii ani însămigrația are loc abia după mijlocul luioctombrie, iar pescarii și-au adaptatcalendarul deplasărilor după schim-bările survenite în migrația peștilorspre amonte.

Odată cu venirea peștilor, malulrâului prinde viață, animat de pescariice sosesc în căutarea trofeelor detoamnă. În primele zile se pescuiește„cot la cot”, iar weekend-urile sunt celemai aglomerate. Odată cu trecerea zi-lelor, lucrurile se liniștesc, iar „tensiu-nea” la malul apei scade. După câțivaani de „dat coate” am învățat lecția șiam renunțat să merg în primele zile,


Pescuit pe mapamondDE SEZON

În octombrie, la somoniText și fotografie MAC

„Vara indiană” oferă în fiecare an vreme bună pentruieșirile pe malul apei. Sfârșitul lunii septembrie șiînceputul lui octombrie aduc pescarii spre malurile râuluiNiagara, locul numit Whirlpool fiind unul dintre cele maipopulare în sudul provinciei Ontario – Canada. Aflatchiar la granița cu SUA, Whirlpool este un cot uriaș pecare îl face râul Niagara, înainte de a lua calea dreaptăspre vărsarea în lacul Ontario.

lăsând să treacă „febra” și așteptând calocurile să-și recapete liniștea. Estedrept, nu mai sunt chiar atât de mulțipești dar, ce mai contează, când știiaproape cu siguranță că vei pleca acasăcu cel puțin o captură.

Năluci cu dedicațieLingurile oscilante sunt alegerea

numărul unu a pescarilor. Cu greutățide 18-21 grame, și în formă de frunzăde salcie cel mai adesea, lingurile co-boară destul de repede în masa apei, laadâncimi de până la 10-15 metri. Fun-dul apei se adâncește brusc de la mal,iar apa se rotește permanent, ca într-unjacuzzi. Recuperarea este lentă și li-niară, lingura lucrând, cel mai adesea,doar din acțiunea curentului. Sunt câ-teva modele anume ce sunt preferatede cunoscătorii și obișnuiții locurilor.Gama Little Clio, argintie pe spate și ar-gintiu/albastru pe față, este tradițio-nala locului, iar din când în când, câteo Williams în culori asemănătoare, ialocul în agrafa de la capătul firului. Nuse folosește strună din oțel, fluorocar-bonul forfacului fiind suficient de rezis-tent. Lansetele sunt de regulă lungi,3,10-3,60 m, și cu suficientă putere derezervă, având în vedere talia impresio-nantă a capturilor. Cât despre minciog,este uriaș de-a dreptul, proporțional, șiel, cu dimensiunile locurilor de la malulrâului Niagara…

Momeli inediteCând oscilantele au „obosit”, se

pescuiește cu icre de somon, 4-5boabe prinse într-un săculeț de plasădin nailon foarte fină și transparentă.De regulă se folosește o montură cuplută și plumbi dispersați pe lungimea

forfacului, între plută și momeală.Forfacul este, de preferat, din fluor-carbon, mai subțire decât firul princi-pal, fiind practic invizibil în apă șiasigurând rezistența necesară în tim-pul drilului. Cârligele sunt nr. 4-5, depreferință galben-aurii, cu tijă scurtăși curbura largă, asemănătoare celorde crap. Astfel, cârligul se poate „as-cunde” practic în săculețul cu icre.

Momeala, săculețul cu icre, se lasăsă curgă odată cu apa, ținând însăpermanent firul sub control. Se re-glează adâncimea în așa fel încât să-culețul să plutească aproape defundul apei, creând impresia unor icre„libere” aduse de curent. Pluta lu-crează ca un indicator precis, ușor deurmărit, semnalând mușcătura pește-lui. Mulineta cu tambur mare permiteun control permanent al firului. Uniipescari preferă mulinete asemănă-toare cu cele de pescuit la muscă. Este

o întreagă tehnică să poți controla de-rularea firului fără a crea „sincope” îneliberarea acestuia. Orice oprire„rupe” curgerea firească a monturii,iar peștii nu se vor lăsa păcăliți! Cumsăculețul cu icre se deplasează foarteaproape de fundul apei, nu puținesunt emoțiile datorate „trăsăturilorfalse”, când momeala se poticnește decâte o piatră. Din când în când, câte opleoscăială îți atrage atenția, semn că„lupta” pentru partenere a început,chiar dacă locul nu este tocmai celmai potrivit...

De regulă, rămânem pe malul apeipână târziu. Un vânticel subțireanunță sosirea înserării, iar frunzedesprinse de pe ramuri poposesc peluciul apei ce se rotește necontenit încotitura uriașă a râului. Și aici, pe lo-curile Niagarei, toamna își intră, încetdar sigur, tot mai mult, în drepturi…

OCTOMBRIE 2015 | 35

C a de fiecare dată, la ultimelepartide de pescuit, montez încapătul liniei un vobler min-

now floating, de 7 cm lungime. Încre-zător și cu optimismul la cote înalte,lansez năluca mai întâi pe lângă per-delele de trestii de pe lângă maluri,după care încerc și la depărtare, cătremijlocul bălții. Imprim vobleruluimai multe tipuri de evoluții: recupe-rări liniare cu viteze mari, accelerărirapide cu mici pauze în recuperare,stilul jerking, precum și recuperări cuviteze medii și mici, cu schimbări dedirecție, în stânga și dreapta, pe carele imprim din vârful lansetei. Tatonezamănunțit primul loc mai bine de ju-matate de oră, urmează al doilea,apoi al treilea și chiar al patrulea.După aproape două ore de pescuit, încare folosesc și alte tipuri de năluci,nu am nici măcar un „țac” din parteadințoaselor .

Privesc atent cum suprafața apeipare ca o față de masă, nemișcată, lip-sită de viață. Mai să cred că știucile au

dispărut, sau eu nu mai sunt în staresă le fiu pe plac cu ofertele de năluci– meniul – precum și cu modul deevoluție – prezentarea meniului. Șicum stau și gândesc la o soluție de ie-șire din impas, ici-colo, prin perdelelede trestii, firele suple se mișcă ciudat.Nu e o mișcare brutală, ci una dis-


SPINNING

Un văl alb, nesfârșit, de ceață, acoperă stăpânitor cerul, care parcă nu mai există. Unsuflu nevăzut a pulverizat pojghiță argintie pe întinderea de apă a bălții. Din paletabogată de culori, un galben ca de aur se strecoară timid, din penelul toamnei, pefrunzele copacilor. Când le cuprinde cu totul, acestea se desprind agale de pe ramuri șivalsează nostalgic către pământul rece. Perdeaua verde și deasă de trestii din vară s-azdrențuit, iar apa ocupă noi teritorii.

Jocul shad-urilorText și fotografie DORU DINEA

Pescuit la răpitor

Când încep sădandinez cu shad-ul

armat cu noul jig, îi observclar, prin apă, mișcărilemai iuți și mai nervoase.Ei, acum să văd dacăștiucile mai rezistătentației! Și, într-adevăr,în primul loc în caredandinez cu năluca simtatacul hotărât al știucii,execut înțeparea și, dupăceva bălăceală prin apă,aduc la mal primaștiuculiță.

cretă, ca atunci când cineva se stre-coară hoțește pe lângă ele și le atingeușor. Gonite de braconieri, s-ar puteaca dințoasele să-și fi găsit adăpostulprin stuf și numai acolo să vâneze.

Uitate de ceva timp, într-un colț altrusei cu năluci, momelile artificialede tip soft așteaptă răbdătoare mo-mentul pentru a-și demonstra calită-țile prinzătoare, e timpul să lefolosesc! Armez un shad de 8 cm lun-gime cu un jig de 7 grame și îl montezîn capătul liniei de pescuit. Folosesctehnica de pescuit „la scurt” sau, cumîmi place să-i zic, „cu rezerva de fir lamână”. Fără să lansez, plasez ușor nă-luca printre firele de trestii, în zoneleunde acestea nu sunt foarte dese,după care execut mișcări sus-jos aleshad-ului, de dandinare, dar și mișcărilaterale printre firele de trestii, atâtcât îmi permite lungimea lansetei. Nudurează mult și observ o știuculițăcare urmărește năluca, fără însă să oatace. Insist în continuare și în alte câ-teva locuri, mai am câteva urmăririale nălucii și de la unele știuci maimari, care totuși nu declanșează niciun atac. Adevărul este că, atunci cândștiucile ar înoata către shad, nu i-așiputea imprima mișcări mai rapide da-torită jig-ului relativ ușor pentru mă-rimea shad-ului, și poate devinbănuitoare. De aceea, schimb jig-ul de7 grame din capătul liniei de pescuitcu unul de 9 grame și montez pe elacelași shad. Când încep să dandinezcu shad-ul armat cu noul jig, îi observclar, prin apă, mișcările mai iuți și mainervoase. Ei, acum să văd dacă știu-cile mai rezistă tentației! Și, într-ade-văr, în primul loc în care dandinez cunăluca simt atacul hotărât al știucii,execut înțeparea și, după ceva bălă-ceală prin apă, aduc la mal prima știu-culiță.

Cu această tehnică, suprafața detatonare cu năluca este limitată, iaratunci când reușesc să prind un pește,de obicei schimb locul de pescuit.Când adâncimea apei din apropiereamalului este mică, schimb năluca dincapătul firului de linie și montez unshad de 6 cm lungime, armat cu un jigde 7 grame. Prind în acest fel o știucăde aproape un kilogram, dar și multemârlițe, cu greutatea de sub jumătatede kilogram, de grupa mică la grădi-niță.

Într-un loc de pescuit cu adânci-mea apei cam de un metru și jumă-tate, doar ce apuc să execut una saudouă mișcări de dandinare a shad-uluiși firele din perdeaua zdrențuită detrestii se cutremură amenințător. Măsurprinde pe moment, apoi simt o lo-

vitură dură în nălucă. Contrez din în-cheietura mâinii, simt greutatea spo-rită de la capătul firului, după care,aproape instantaneu, apa explodeazăși o știucă superbă își etalează corpulcu mișcări sălbatice. Cum nu mă aș-teptam la asemenea spectacol, mai să-mi stea inima în loc! E bună și cevaadrenalină, dar când depășește niștelimite, situația cam scapă de sub con-trol. După ce ajunge din nou în me-diul acvatic, știuca înoată cu vitezăprintre firele de trestii, iar eu țin lan-seta cât pot de sus, ca să nu se încurcefirul de linie. Face câteva ture îndreapta și în stânga mea, după careîncearcă să evadeze în largul bălții. Ostrunesc cu greu, mai execută o sări-tură dar, după aceea, vine resemnatăla mal.

La o altă partidă de pescuit, pe oaltă baltă, când vremea a fost însorită,aproape toate capturile de știuci le-am realizat tot cu ajutorul tehnicii „la

scurt”. La ambele partide de pescuitam folosit ca momeli atât shad-urilearmate cu jig-uri, cât și shad-urile tipswimbait. Pentru ambele tipuri deshad-uri am folosit, în general, pe celecu lungimi cuprinse între 8 și 10 cm.Am folosit jig-uri cu greutăți de 9 și 11grame, iar pentru shad-urile tip swim-bait, cu lestul inclus din fabricație, le-am utilizat pe cele cu greutăți între 12și 14 grame.

Pentru tehnica „la scurt” nu e ne-apărat necesară folosirea unei lansetespeciale de spinning, ci se poate folosiși o lansetă cu o lungime mai mare,de 3,20 sau 3,60 metri, care creeazăavantajul tatonării unei suprafețe maimari de apă din apropierea malului.Deoarece pescuitul este unul dinamic,în mișcare, important este ca lanseta,chiar dacă are o lungime mai mare, săfie cât mai ușoară, astfel încât să nepermită acționarea ei pe toată duratapartidei de pescuit.

OCTOMBRIE 2015 | 37

T recând în goană prin Ungaria,ajungem la Komarno, de undedrumul spre Nitra, Banska Bis-

trița și, în final, Brezno, la asociația cedeține acel râu de la Filipovo. Ajuns pelocație, nici n-am apucat să-mi legmusca și am fost amabil rugat să pre-zint țidula. Paznicul, amabil, mi-a datindicații privind locurile periculoase,maluri abrupte, dar și modele demuște care sunt utile, așa că am făcutun schimb de „zburătoare” româno-slovace, deci muște fără frontiere.

Am datoria să menționez că, laprăvălia asociației din Brezno, con-

dusă de un as al muscăritului, primeștio consiliere de mare utilitate, dar și oofertă de vergi, mulinete și șnururi pecare, dacă ai și bani, le cumperi la ju-mate de preț față de România.

Ajuns pe locația autorizată, pri-vesc, ca de atâtea ori, apa de cristal,de pe podul din localitate și primaoară am avut impresia că văd cârduride scobari, dar erau lipani jucăuși, cesăreau sub arinii malului după te mirice minuscule efemere.

Montez o vargă de mare finețe șisensibilitate, un Byron Titan Fly clasa4 de 270 cm, un șnur Cortland clasa

3, luat de câțiva ani dela distinsul Lu-cian Văsieș, de o înaltă calitate, un for-fac de 200 cm cu terminala de 0,13mm și, evident, muște uscate pe câr-lige debarbetate, pescuitul fiind în sis-temul „prinde și eliberează”.

La început am legat, din curiozi-tate, o muscă de-a noastră, o muscăde arin, pe cârlig de 0,16, cu care amprimul lipan, de 31 cm, returnat ur-gent. Pescuiam din mijlocul Hronului,ce avea în acel loc cam 35 m lățime,puțin adânc, doar de 0,5-0,6 m, deciun șuvoi lent, minunat pentru lipaniice atacau orice pica pe apă.

Am montat o viespe de Vaser, deciambele românești publicate deja, deani, în broșura editată, muscă ce-miaduce vreo zece cimbrișori, din careunul de 43 cm.

Închei pescuitul cu o muscă slo-vacă, un CDC, pe ac cu curbura foartelargă, dar cu mici protuberanțe,scurte, în tijă, cu corp orange străluci-tor și o pană fumurie luată de lângăglanda de grăsime a rățoiului.

La finalul zilei, cu 31 de lipani, ur-măriți bucată cu bucată prin binoclude paznicul care, atunci când am ieșitdin apă, mi-a aplicat, în semn de prie-tenie, o „mângâiere” peste umeri, deera să pic în apă, zicîndu-mi: „Bravo,române!”


Pescuit pe mapamondMAPAMOND

Pescar pe ape străineText și fotografie TITUS PINTEA

O mai veche dorință mi-a îndreptat pașii și gândurile laun pescuit pe care îl aștept cu nerăbdare, an de an, pe oapă din Slovacia care mi-a rămas în suflet, poate șidatorită amabilității și ospitalității acelor demni slovaci.

D eși am protestat alături de or-ganizații ecologiste, lucrarea s-a desfășurat în cel mai crimi-

nal mod cu putință. Pot afirma că a fosto crimă ecologică. Utilaje grele au in-trat în albia Finișului, zdrobind oricevietate aflată sub șenile, și au săpatșantul pentru conducte.

Dacă era doar un singur meseriaș încele două foruri conducătoare județene,și nu ageamii numiți pe criterii politice,puteau găsi cea mai simplă, ecologică și

economică soluție, acea a construiriiunei stații de captare la intrarea pârâu-lui în comună, de unde apa filtratăputea fi ușor condusă spre Beiuș.

Dar interesul era acordarea, către oanumită firmă, a execuției și a creșteriiprețului lucrării. Soluția cu stația de cap-tare a fost dată de renumiți constructorihidrotehnicieni, dacă era aplicată, Fini-șul curgea și azi în albia sa milenară.

Finișul, comuna și pârâul, erau re-numite în Europa pentru minunata

zonă, pentru cea mai bună apă cu li-pani din vestul țării și minunatul săutrenuleț forestier, distrus și el de alțiincapabili, în interesul construirii șose-lei forestiere. Ce a rămas azi, nici tre-nuleț, nici apă cu lipani, dar nicișoseaua, în „interesul” căreia au fostdefrișate zeci de hectare de codru. Audispărut mierlele de apă, au pierit iz-voare, au dispărut berzele negre ce cu-ibăreau de secole pe aceste istoricemeleaguri.

Azi pârâul Finișului țârâie subțirepe sub pietrele călcate de șenile. Cei ceau avizat asemenea lucrări ar trebui sărăspundă pentru ușurința cu care auavizat proiecte fără a ști să le citească.

În data de 1 august 2015 am fostmartorul ocular al distrugerii oricăreiurme de vietate din râul Valea Iadului,din cauza golirii negândite, iresponsa-bile, a celor ce administrează barajulLeșu.

Iată, pe scurt, ceea ce am aflat delasilvici, localnici, pădurari și proprietaride păstrăvării.

O perioadă, golirea barajului înscopul reparării a decurs în debite li-mitate, dar în ziua amintită s-a datdrumul puhoiului de nămol, râul deve-nind negru, mocirlos, în care orice spe-cie de pește era sortit pieirii. Cecontează, din Valea Iadului au dispărutzeci de viețuitoare, păsări, insecte, unîntreg ecosistem. Nu pomenesc aici dezecile de pensiuni-hoteluri din Stânade Vale și din comunele din amonte,care își descarcă, fără nici o epurare,dejecțiile, direct în apa de munte.

Nici Garda de Mediu, nici repre-zentanții RNP, nici cei de la Arii Prote-jate, care au primit fonduri europene,nu erau în acea tragică zi, declarată delocalnici „ziua morții Văii Iadului”, evi-dent, în aval de baraj, cu afectarea Cri-șului Repede.

Totuși, dacă mă întreb ce fac aceiparaziți, plătiți din bani publici, în in-teresul mediului, răspunsul îl aștept,de ani, dela o mână fermă de ministru.

Sper ca d-na ministru al Mediului,Apelor și Pădurilor, să dispună o an-chetă severă, iar cei iresponsabili, cetrăiesc din bani publici, să plătească.

Apa, natura, este a noastră, și vremsă o păstrăm și pentru urmașii urmași-lor noștri.

OCTOMBRIE 2015 | 39

Pescuit la muscă artificală MUSC~RIT

Cu câțiva ani în urmă, Agenția de Protecție a MediuluiBihor, Consiliul Județean și Primăria Finiș au avizat celmai negândit și barbar proiect de captare a apelorFinișului, perla munților Codru Moma, în scopulalimentării cu apă a Beiușului.

Pârâul Finiș - biotop distrus,Valea Iadului - crimă ecologicăTITUS PINTEA


noutăți de prin magazine

mica publicitate

ARROW INTERNATIONAL

ABREVIS

BUCURII VÂNĂTOREȘTI - Rezolvare din numărul trecut

Savage Gear - 3D TrouthLine Thru Swim Bait

Cine să se priceapă mai bine lastrunele dedicate răpitorului cu ceimai ascuțiți dinți, dacă nu canadie-nii? Pescari pasionați de știucă, cana-dienii știu că o strună de calitate esteabsolut vitală pentru a aduce înbarcă capturile care, frecvent, depă-șesc 1 metru în lungime.

Strunele produse manual deFinn-Tastic Canada din titan multifilar (împletitură din 7 fire) au aceeași rezis-tență cu cea a strunelor împletite din 15 fire. Sistemul patentat, cu super-ade-ziv, asigură cimentarea tuturor celor 7 fire la capatul fiecărei bucle chiar înmomentul introducerii și sertizării în bridele de mare putere, procedeu care eli-mină total posibilitatea destrămarii firelor și asigură o conexiune ultra-solidă.La final, se aplică încă un strat de adeziv peste bride, obținându-se o zonă detranziție perfect finisată, astfel încât struna să nu se agațe în vegetația acva-tică sau în firul principal. Rezultatul: sunt necesare nu mai puțin de 101 kilo-grame-forță pentru a desface capetele strunei din strânsoarea bridelor! În plus,materialul folosit este titaniu multifilar de înaltă calitate, pentru memorie zeroși o rată de revenire la forma inițială incredibilă - ceea ce înseamnă că struneledin titan Finn-Tastic nu se vor deforma (chiar și dacă au fost mușcate, înnodate,răsucite, torsionate etc.) și vor rămâne drepte mai mult timp, pentru ca pre-zentarea nălucii sa fie perfectă de fiecare dată. Strunele sunt prevăzute cuagrafe ultra-sigure și super-rezistente Cross-Lock și vârtejuri cu rulment pentrua elimina cât mai mult din răsucirea firului. Inelele vârtejurilor sunt sudate,pentru siguranță deplină, indiferent de dimensiunea capturilor.

Gândite și create pentru capturile de talie mare și foarte mare.La proiectarea acestei năluci soft swimbait au fost folosite tehnologii de

ultimă generație, inclusiv scanarea 3D a păstrăvilor de diferite dimensiunipentru a obține detalii anatomice cât mai precise. Mișcarea perfect naturalăeste asigurată de articulațiile sistem Y și, indiferent de tehnica utilizată –recuperare uniformă, twitching sau jerking - rezultatele sunt incredibile.

Disponibile, la noi, momentan în gama de dimensiuni 15 cm, varianteleSlow Sink și Medium Sink, nălucile 3D Trouth Line Thru Swim Bait suntprevăzute cu un cablu de strună de Titan și o ancoră triplă Tournament. Înmomentul critic al atacului, năluca culisează de-a lungul cablului și ancorase desprinde de corp, marcând astfel două mari avantaje: protecția corpuluinălucii și siguranța capturii, întrucât peștele nu se poate folosi de greutateanălucii pentru a se elibera.

BARACUDA

Ștucile vor cânta în strună! Vând căței de vânătoare brac germancu părul scurt, din părinți conformstandardelor, folosiți la vânătoare.Huși, jud. Vaslui, tel. 0766-509.065.

Vând vargă de muscă BALZER, cls. 6/7,de 300 cm, folosită, dar în stare per-fectă, echipată cu mulinetă englezeascăREEL, cu șnur cls. 6 SHAKESPEARE șitub protector. Tel. 0751-043.806.

Ghete camuflaj DL-15Ghete groase, matlasate, ideale pen-tru sezonul rece, recomandate pentrudrumeții montane, vânătoare și pes-cuit.• Exterior: material textil impermea-

bil tip Oxford;• Talpa: TPR;• Interior: textil;• Mărimi: 42 - 46.

Caciulă DM641-BCăciulă groasă, culoare verdeMaterial: exterior-textil, interior-fleece.

A VENIT TOAMNA!

NOIEMBRIE 2015

OCTOMBRIE 2015 | 41

VÂNZ~RI

mica publicitate

1 D 2.34 8.16 14.57 20.382 L 3.28 9.05 15.48 21.233 M 4.16 9.51 16.32 22.17 U.P. 6.55 17.034 M 5.08 10.46 17.27 -5 J 0.07 6.48 12.30 19.036 V 1.01 7.44 13.27 19.497 S 1.57 8.39 14.22 20.378 D 2.50 9.33 15.16 21.259 L 3.41 10.23 16.05 22.0910 M 4.29 11.12 16.56 22.5111 M 5.18 12.07 17.45 23.43 L.N. 7.06 16.5312 J 6.09 12.49 18.37 -13 V 0.17 6.01 12.44 18.2714 S 1.04 6.48 13.23 19.1715 D 1.55 7.38 14.21 20.0816 L 2.48 8.36 15.17 20.5317 M 3.42 9.31 16.14 21.4618 M 4.36 10.27 17.07 22.3819 J 5.24 11.19 17.52 23.26 P.P. 7.16 16.4520 V 6.17 12.07 18.47 -21 S 0.15 6.01 11.51 18.2922 D 0.57 6.47 12.46 19.1823 L 1.44 7.35 13.34 20.0924 M 2.36 8.24 14.27 20.5125 M 3.24 9.18 13.14 21.4426 J 4.17 10.08 14.09 22.36 L.P. 7.25 16.4027 V 5.09 11.01 14.56 -28 S 0.24 7.09 12.51 19.3329 D 1.18 8.05 13.43 20.1930 L 2.14 8.57 14.41 20.56

ORIZONTAL: 1) Delicatesă vânătorească …demici dimensiuni. 2) Vânătorul …la el la masă –Luate primele din natură! – Rest dintr-o coadă.3) Proțap …industrial – Servite primele la mă-măligă! 4) Locul unde vinul se întâlnește în modplăcut cu friptura – Peștele …servit cu tava în-toarsă! 5) A se opune vânătorului – Dau primeledin aripioare! 6) Prelucrări rafinate de artist. 7) Mioara Flintașu. 8) Răzuitoare pentru grătar– Fel de sufleu! 9) Mulțime veselă și gălăgioasăla o masă mare – Iute …la mâncare. 10) Jumătatedin tavă! – A schimba părul în mod natural.

VERTICAL: 1) Furnizorul de carne la Crăciun –Preparat în saramură. 2) Vânat gata de preparat– Acela din alai! 3) Făină din manioc. 4) Vânatulviu (sg.) – Pește de apă dulce… servit cu pelin! 5) Ieșite din samânță. 6) Cap de praz! – Însoțeștecăprioara. 7) Ou de pește – Rea la gust. 8) Pri-mele la ciolan! – Capătul ascuțit al coarnelor(sg.) – Puțină dropie! 9) Crustaceu comestibil(pl.) – Sortiment de mâncare. 10) Vârste – Iauhrana din zbor.

PREPARATE DIN VÂNATION MIHAIU

ZIUA ÎNCEPUTUL PERIOADEI FAZELE LUNII SOAREFAVORABILE PESCUITULUI RĂSARE APUNE Vând armă de vânătoare marca BE-

RETTA cal. 12 BOCK, nouă, și cutiemetalică, ambele la prețul de 5.500lei. Tel. 0721-741.589.

Vând armă de vânătoare BROWNINGSCHOELLER PHOENIX, cal. 12. Tel.0722-224.762.

Vând carabină ROSSLER TITAN 6 EX-CLUSIV – Austria, calibru 30.06, lu-netă SMITH & BENDER 3-12x50 cupunct roșu, montaj rapid, curea pieleși toc, stare exclentă, preț 1.600 euro,și armă mixtă SABATTI FOREST12/76 - 93x74R, curea piele și toc,stare excelentă, preț 875 euro. Relațiila tel. 0748-144314.

Vând armă drilling marca SHUL –KRUPP, calibrul 12 – lise și 8x60glonț, cu utilizare 8x57 din comerț, culunetă OIGEE Berlin, ambele cu tocdin piele, și cutie metalică pentru car-tușe. Preț discutabil și negociabil. Tel.0726-650.701, între orele 9.00 –21.00.

Vând armă de vânătoare marca Z.B.,lisă, calibrul 12/2, armă de vânătoaremarca I.J., lisă, calibrul 16/2, și armăcu aer comprimat, marca EAMO, cali-brul 5,5, toate în stare bună. Tel.0765-771.945.

* În noaptea de sâmbătă, 24 octombrie, spre duminică, 25 octombrie,se trece de la ora de vară, la ora de iarnă, ora 4 devenind ora 3.


PUBLICITATE

Prețul de vânzare este de doar 500 lei, cu TVA inclus în preț, pentru vânători, și 300 lei, cu TVA inclus în preț, pentru asociațiile afiliate.Doritorii se pot adresa d-lui Gelu Pintilie la tel. 021-270.80.60 / 0727-985.219

sau d-lui tehn. Florin Buzatu – la tel. 0732-333.113.

Puteți primi acasă revista Vânătorul și Pescarul Român. Primiți 12reviste consecutive începând de la data abonării. Completați cuponulalăturat și trimiteți-l împreună cu dovada plății abonamentului (copiaordinului de plată sau a mandatului poștal) pe adresa: AGVPS dinRomania, București, Calea Moșilor nr. 128, Sector 2, cod 020882.

Plata se va face în Contul RO23RZBR 0000 0600 0066 7242 deschis la Raiffeisen Bank – Agenția Moșilor. AGVPS din România, C.I.F. nr. 24251140.

PREȚ ABONAMENT 12 LUNI: 50 LEIDoresc să mă abonez la revista

pe o perioadă de 12 luni (2015).NUME ..............................................................................................PRENUME .......................................................................................Adresa la care doresc să primesc revista este:Strada .................................................................... Număr .............Bloc .......... Scara .......... Apartament ......Localitate ................................................... Județ/Sector ...............Telefon ....................................... Data ...........................................Semnătura ............................................Am achitat suma de .......................................................... în data de........................................... cu ........................................................

Ordin de plată, Nr. .....................................................................Mandat poștal, Nr .......................................................................

CUPON ANUNȚMica PublicitateMICA PUBLICITATE Anunț gratuit – maximum 15 cuvinteText:....................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................Data: ..........................................Nume și prenume:...................................................Tel: ............................................

Anunțurile pentru micapublicitate se fac până îndata de 20 ale lunii curente,pentru luna următoare!Adresa redacției: AGVPS dinRomânia, București, Calea MoșilorNr. 128, Sector 2, Cod 020882

Cățeii vor fi livrați cu atestate de proveniență și carnete de sănătate, iar câinii maturi cu carnete de sănătate și atestate de proveniență sau pedigree eliberate de A.Ch. R., după caz.

CANISA CERNICAAUTORIZATĂ SUB NR. 0115-IF/18.11.2013

Câini adulți scoși de la reproducție, după cum urmează:• Femelă de brac cu păr scurt, scoasă în teren,

în vârstă de 8 ani;• Femelă de jagdterier sârmos, scoasă în teren (la vizuină),

în vârstă de 8 ani;• Femelă de teckel sârmos, învățată la mistreți,

în vârstă de 9 ani;• Metis de copoi cu foxterier în vârstă de 2 ani.

Căței din părinți folosiți la vânătoare, după cum urmează:• 4 femele și un mascul de copoi ardelenesc – născuți

în 24.05.2015;• 2 femele de jagdterier sârmos – născute în 04.06.2015;• 3 femele și un mascul de jagdterier cu păr sârmos – născuți

în 22.06.2015;• 4 femele și un mascul de copoi ardelenesc - născuți în 26.05.2015.

Vor mai fi disponibili, pentru vânzare, 5 masculi de tekel sârmos, născuți în data de 10.09.2015.

A

B

Sunt disponibili pentru vânzare:

Date post:	31-Dec-2016
Category:	Documents
Upload:	duongxuyen
View:	246 times
Download:	4 times

VPR10-Revista (octombrie)_Layout 1

Documents