Page 1
2
CUPRINS
INTRODUCERE....................................................................................................
PARTEA I CONSIDERAŢII GENERAL
CAP. 1. ASPECTE TEORETICE ŞI METODOLOGICE ................................
1.1. Turismul parte integrantă a strategiei generale de dezvoltare
economico-socială...... ...............................................................................
1.2. Turismul balnear românesc – evoluţie şi perspective........................
1.3. Particularitățile apelor minerale din România .................................
1.4. Rolul turismului balnear în contextul dezvoltării regionale şi locale
1.5. Instrumente de analiză și metodologie a turismului balnear ...........
CAP. 2. ISTORICUL CERCETĂRILOR. STADIUL CUNOAŞTERII
PROBLEMELEOR DE GEOGRAFIE UMANĂ CU PRIVIRE SPECIALĂ
ASUPRA VALORIFICĂRII TURISTICE A SPAŢIULUI...............................
PARTEA A II-A INDIVIDUALITATEA ŞI ORIGINALITATEA
GEOGRAFICĂ A SUBCARPAŢILOR VÂLCII
CAPITOLUL 3 AŞEZAREA ŞI LIMITELE FIZICO-GEOGRAFICE ..
3.1. Delimitarea fizico-geografică ...............................................................
3.2. Încadrarea în structura administrativ-teritorială ...................................
3.3.Poziţia şi distanţele faţă de alte repere: arii teritoriale, localităţi cu
funcţia economică ..................................................................................
3.3.1. Configurația rețelei rutiere și rolul acesteia în accesibilitatea zonei
3.3.2. Rețeaua de căi ferate .........................................................................
CAPITOLUL 4 CONDIŢIILE NATURALE, PREMISE ALE
DEZVOLTĂRII TURISMULUI BALNEAR ŞI CLIMATERIC ....................
4.1. Relieful – suport şi potenţial de dezvoltare pentru activităţile turistice
4.2. Potenţialul elementelor caracteristice ale climei ...................................
4.3. Hidrografia şi resursele de apă...............................................................
4.4. Condiţiile biopedogeografice ................................................................
6
11
11
15
21
24
27
30
36
39
39
41
45
49
52
52
60
62
69
Page 2
3
4.5. Rezervațiile naturale ..............................................................................
CAPITOLUL 5 POPULAŢIA, TERITORIUL ŞI BAZA ECONOMICĂ
– VECTORI DE SUSŢINERE AI ACTIVITĂŢII TURISTICE .......................
5.1. Particularităţi geodemografice ..............................................................
5.1.1. Populaţia – factor determinant în evoluţia turismului balnear ..
5.1.2. Repartiţia spaţială a populaţiei.....................................................
5.1.2.1. Densitatea medie a populaţiei ................................................
5.1.2.2. Densitatea netă .........................................................................
5.1.2.3. Densitatea fiziologică a populaţiei ..........................................
5.1.3. Dinamica populației ..........................................................................
5.1.4. Structura populației ...........................................................................
5.1.4.1. Structura etno-culturală ............................................................
5.1.4.2. Structura pe vârste şi sexe ........................................................
5.1.5. Indicele de îmbătrânire a populaţiei şi rata de dependenţă
demografică ................................................................................................
5.1.6. Gradul de dependenţă economică şi de înnoire a forţei de muncă ...
5.2. Principalele caracteristici ale reţelei de aşezări omeneşti .....................
5.3.Staţiunile turistice – evoluţie teritorială, zone funcţionale, echipare
tehnico-edilitară ..........................................................................................
5.4. Contextul economic actual – activităţi agricole şi industriale,
servicii..........................................................................................................
5.5. Calitatea mediului – gestionarea conflictelor ........................................
PARTEA A III-A ANALIZA DIAGNOSTIC A POTENŢIALULUI
BALNEOCLIMATERIC
CAPITOLUL 6 POTENŢIALUL CLIMATERIC ŞI ROLUL SĂU ÎN
DESFĂŞURAREA FENOMENULUI TURISTIC ............................................
6.1. Regimul termic .......................................................................................
6.2. Regimul precipitaţiilor ...........................................................................
6.3. Regimul eolian .......................................................................................
6.4. Umezeala aerului ....................................................................................
6.5. Nebulozitatea ..........................................................................................
75
84
84
84
89
90
92
92
94
103
103
105
107
109
113
122
132
140
145
145
150
154
157
158
Page 3
4
CAPITOLUL 7 POTENŢIALUL HIDROGEOLOGIC ŞI ROLUL SĂU
ÎN DESFĂŞURAREA FENOMENULUI TURISTIC ......................................
7.1. Proprietăţile hidrogeologice ale rocilor ..................................................
7.2. Circulaţia apelor subterane .....................................................................
7.3. Stratele acvifere, izvoarele minerale ......................................................
7.4. Potenţialul turistic al lacurilor ................................................................
CAPITOLUL 8 POTENŢIALUL TURISTIC ANTROPIC .....................
8.1. Vestigii arheologice ................................................................................
8.2. Obiective culturale cu funcţii turistice ....................................................
8.3. Edificii religioase cu funcţii turistice ......................................................
8.4. Activităţi etnografice cu funţie atractivă ................................................
Partea a IV-a STADIUL ACTUAL DE VALORIFICARE A
POTENŢIALULUI TURISTIC BALNEOCLIMATERIC
Capitolul 9 CADRU LEGISLATIV ÎN DOMENIUL TURISMULUI ........
9.1. Privire generală asupra legislaţiei în turism existente la nivelul
României ........................................................................................................
9.2. Aspecte legislative cu referire la turismul balnear şi climateric ............
CAPITOLUL 10 NIVELUL DE ORGANIZARE ŞI DEZVOLTARE AL
BAZEI TEHNICO-MATERIALE PENTRU TURISM ...................................
10.1. Structuri de cazare ................................................................................
10.1.1. Repartiția structurilor de cazare la nivelul stațiunilor
balneoclimaterice din Subcarpații Vâlcii ......................................................
10.1.2. Capacitatea de cazare (număr locuri) la nivelul stațiunilor
balneoclimaterice din Subcarpații Vâlcii …………………………………..
10.2. Structuri de alimentaţie pentru turism ..................................................
10.3. Structuri turistice de tratament .............................................................
10.4. Structuri de primire turistică de agrement şi divertisment cultural ......
10.5. Structuri de transport ............................................................................
160
160
165
167
172
175
175
179
189
197
200
200
203
208
209
213
221
238
243
260
265
Page 4
5
Capitolul 11 CIRCULAŢIA TURISTICĂ …………….....................................
11.1. Tipuri şi forme de turism practicate …………......................................
11.1.1. Turismul urban …………………………….................................
11.1.1.1. Orașul Râmnicu Vâlcea ...............................................
11.1.1.2. Orașul Băile Olănești ....................................................
11.1.1.3. Orașul Băile Govora ......................................................
11.1.1.4. Orașul Călimănești .........................................................
11.1.1.5. Orașul Ocnele Mari ........................................................
11.1.1.6. Orașul Horezu ..................................................................
11.1.2. Turismul rural ……………….......................…………………...
11.1.3. Turismul montan ……………….................………………….....
11.1.4. Turismul etnografic ………………………………......................
11.1.5. Turismul balnear ……………………………………..................
11.2. Programe turistice ……………..........………………....….................
11.2.1. Caracteristici ale cererii turistice ………………........................
11.2.2. Programele turistice din staţiunile balneoclimaterice din
Subcarpaţii Vâlcii ………………………………………........................
11.3. Indici şi indicatori ce stabilesc gradul de atractivitate turistică al
staţiunilor balneare şi climaterice din Subcarpaţii Vâlcii ………..................
11.3.1. Indicatori ce stabilesc gradul de atractivitate al unei staţiuni ....
11.3.2. Indici utilizaţi pentru stabilirea caracteristicilor terapeutice ale
staţiunilor………………………………..................................................
PARTEA A V-A ORIENTĂRI STRATEGICE ŞI DIRECŢII
PRIORITAREA DE DEZVOLTARE ALE TURISMULUI
Capitolul 12 ANALIZA SWOT A SITUAŢIEI EXISTENTE ÎN
DOMENIUL TURISMULUI LOCAL …………………………................…....
Capitolul 13 RESURSE TURISTICE NEVALORIFICATE ŞI FORMA DE
TURISM ÎN PERSPECTIVĂ ………………......................................................
Capitolul 14 MĂSURI ŞI ACŢIUNI ÎNSCRISE ÎN PLANUL OPERAŢIONAL
DE ACŢIUNE PENTRU DEZVOLTAREA TURISMULUI .................................
268
270
271
272
273
273
274
274
274
275
284
288
303
304
304
309
312
313
317
320
332
340
Page 5
6
Capitolul 15 DIRECŢII MAJORE DE DEZVOLTARE A TURISMULUI ...
15.1. Strategii de dezvoltare a turismului la nivel național .........................
15.2. Strategii de dezvoltare a turismului balneoclimateric în Subcarpații
Vâlcii .......................................................................................................
Concluzii ……………………………………………….........................................
Bibliografie …………………………………………………………...............…..
Anexe existente în teză .........................…………………………..........................
Listă de figuri existente în teză ………...........………………..............................
Listă de tabele existente în teză …………………………………………………
Listă de fotografii existente în teză …………………………………………….
347
347
348
356
361
372
390
392
394
Page 6
7
INTRODUCERE
Turismul reprezintă în ziua de astăzi unul dintre cele mai profitabile segmente ale
economiei, datorită dinamicii, motivaţiilor multiple şi marii diversităţi a formelor de
manifestare. Printre multe forme de turism, turismul balnear a luat contur în ultimii 20 de ani
captând atenţia atât pe plan naţional, cât şi la nivel european. Factori precum creşterea
economică şi evoluţia condiţiilor de viaţă ale omului au determinat intensificarea stresului,
dezechilibre alimentare şi intensificarea stării de rău asupra omului. Aceste efecte negative
apărute asupra individului, l-au determinat pe acesta să opteze ca destinaţie de vacanţă pentru
staţiunile balneare.
Realizarea lucrării cu titlul „Studiu geografic al turismului balnear şi climateric din
Subcarpaţii Vâlcii” ca teză de doctorat a constituit o oportunitate de consolidare a pregătirii
mele profesionale, dar şi o posibilitate de cunoaştere mai amănunţiră a unor meleaguri din
care mă trag.
În ansamblu, s-a dorit realizarea unui studiu de analiză şi sinteză de anvergură care,
prin conţinut, structură, metode şi procedee utilizate să contribuie nu doar la clarificarea
numeroaselor aspecte legate de turismul balnear, ci şi să scoată în evidenţă bogăţia de resurse
minerale ce se regăsesc pe teritoriul ţării noastre, respectiv în regiunea analizată. Acest lucru
s-a realizat prin analizarea potenţialului natural favorabil apariţiei şi dezvoltării staţiunilor
balneoclimaterice vâlcene, dar şi a potenţialului antropic ce a desăvârşit această dezvoltare. O
notă de originalitate este dată de încercarea de creionare a perspectivelor dezvoltării spaţiului
subcarpatic vâlcean.
Page 7
8
Partea I CONSIDERAŢII GENERALE
Capitolul 1 ASPECTE TEORETICE ŞI METODOLOGICE
Turismul parte integrantă a strategiei generale de dezvoltare economico-socială.
Preocupările României în ceea ce priveşte turismul s-au arătat a fi vizibile cu multe
decenii în urmă, când călătoriile internaţionale au devenit mai accesibilie unui număr tot mai
mare de persoane, iar activitatea turistică a cunoscut o creştere accelerată. Beneficiind de o
gamă largă de factori ce pot facilita dezvoltarea turismului în România, dar şi în perspectiva
integrării europene a ţării noastre, preocupările în domeniul turismului şi direcţiile de acţiune
pentru integrarea turismului românesc în cel european au luat amploare.
Aceste direcţii necesită stabilirea unui cadru legislativ adecvat, conservarea mediului
înconjurător, dezvoltarea transporturilor şi a infrastructurii în general, îmbunătăţirea
sistemului de asigurare a turistului pe parcursul călătoriei, introducerea cărţilor de credit
pentru turiştii români şi străini ce vizitează staţiunile româneşti.
O altă direcţie se referă la o mai bună informare şi protecţie a turiştilor privind condiţiile
călătoriei, posibilităţile de cazare, obiectivele turistice. Dacă se analizează integrarea la nivelul
agenţilor economici din turism se constată că aceasta presupune următoarele direcţii:
îmbunătăţirea calităţii ofertei turistice româneşti, respectiv a echipamentelor turistice, a
gradului de confort, a serviciilor, a pregătirii profesionale a forţei de muncă şi corelarea mai
bună dintre calitate, preţuri şi tarife; diversitatea serviciilor şi prestaţiilor turistice româneşti
de cazare, alimentaţie, transport, agrement, tratament balnear la nivelul cerinţelor de pe plan
internaţional, inclusiv prin cooperarea cu firme străine de prestigiu; etc. Acestea reprezintă o
parte din măsurile pe care România le doreşte a urmări în vederea dezvoltării turismului
românesc.
Turismul balnear românesc – evoluţie şi perspective.
România dispune de un fond bogat şi variat de factori naturali terapeutici, şi anume: ape
minerale, nămol sapropelic, emanaţii de gaze, etc. Numărul mare de astfel de factori, dar şi
dispunerea acestora se datorează aşezării geografice şi structurii geologice, lucru ce a
determinat apariţia celor 160 de staţiuni balneoclimaterice şi localităţi cu factori terapeutici
benefici existenţi în România.
Page 8
9
Primele forme de valorificare a proprietăţilor terapeutice ale factorilor naturali de cură
sunt legate de băile în apele termale. În perioada greco-romană unii învăţaţi şi tămăduitori au
utilizat apele termo-minerale în tratarea bolilor. Anticul Homer a fost primul care a lăudat
calităţile îmbăierii în apele termale. De la Hipocrate, considerat şi fondatorul terapiei naturale,
utilizator al apelor termo-minerale, în vindecarea diferitelor boli, grecii au crezut că zeii au dat
puteri terapeutice acestor ape. În jurul izvoarelor calde, s-au construit, în Grecia, temple, lucru
ce s-a întâmplat şi în N Italiei. Astfel, unii zei au primit denumiri precum Burbo – zeul
izvoarelor minerale sau Eshlibious – zeul sănătăţii.1
O importantă etapă de cunoaştere a genezei apelor minerale şi termominerale o
constituie lucrarea lui Ion Atanasiu - “Distribuţia regională şi geneza apelor minerale din
România”. Potrivit acestuia, „.apele minerale sunt ape care prin mineralizarea, prin
temperatura, sau prin radioactivitatea lor se deosebesc de apele comune.”2 Mineralizările cu
adevărat excepţionale, mineralizări care interesează în primul rând formarea apelor minerale,
le aduce numai terenul. Dacă terenul este factorul determinant în procesele de geneză a apelor
minerale, este vădit că fără o cunaoştere suficientă a structurii geologice, nu putem încerca să
explicăm aceste procese. Dar constituţia geologică a unei regiuni nu interesează numai prin
aceia că oferă elementele cu care să se poată lămuri geneza apelor minerale;... structura
geologică determină cu alte cuvinte o distribuţie regională a tipurilor de ape minerale”3
În aceeaşi perioadă, îşi arată importanţa lucrările Dr. Şaabner Tuduri, important
cercetător în balneologie. „Referindu-se la apele minerale de la Călimăneşti, acesta constată că
în credinţa poporului acestea sunt făcătoare de minuni. Despre locuitorii văii Oltului, autorul
menţionează că mai ales guşaţii veneau pe 24 iuni, de sărbătoarea Sânzienelor, în pelerinaj
pentru a bea din izvorul cu apă mineral de la Ţigănie.”4
La începutul secolului XX, majoritatea exploatărilor de ape minerale îmbuteliate aveau
la bază izvoare sau surse naturale. Zăcămintele în care sunt înmagazinate apele minerale
cuprind formaţiuni geologice de la sedimente cuaternare până la şisturi cristaline. Exploatarea
zăcămintelor se face în funcţie de modul de acumulare, adâncimea la care se găsesc apele,
precum şi felul în care se manifestă apele minerale carbogazoase. Pe teritoriul judeţului
Vâlcea funcţionează o singură unitate de îmbuteliere: cea de la Căciulata. Dacă secolul XVIII
1 Routh H., Balneology mineral water and spas in historica lperspective, Clinics in Dermatologie 14/1996, pag.553
2 Atanasiu Ion, 1939, Distribuţia regională şi geneza apelor minerale din România, Insititutul de Arte Grafice
BRAWO, Iaşi, pag. 3 3 Idem, pag.5-6
4 Pricăjan Artemiu, 1999, Din trecutul balnear al României, Edit. Știinţifică, Bucureşti, pag.16-17
Page 9
10
reprezintă perioda descoperirii unui important număr de izvoare minerale, secolul XIX
reprezintă secolul progresului şi înfloririi balneaţiunii.
În România, organele competente au stabilit existenţa a trei categorii de staţiuni ce
întrunesc condiţiile minime: staţiuni balneare, staţiuni climaterice şi staţiuni
balneoclimaterice. Modul de formare al apelor minerale au constituit obiect de studiu încă din
secolul XVIII. Mulţi autori asociază termenul de turism balnear cu cel de turism de sănătate.
De aici rezultă că pentru a exista un turism balnear trebuie în primul rând să avem ape
minerale, iar apoi o bază materilă adecvată.
Turismul balnear a fost analizat şi rămâne un subiect deosebit de interesant. Astfel,
guvernanţii propun dezvoltarea acestui domeniu destul de bogat la noi în ţară. Uniunea
Europeana acordă României expertiză și sprijin financiar în vederea pregătirii pentru aderare,
prin programe specifice: Phare, Ispa, si Sapard. Sectoarele beneficiare variaza de la dezvoltare
regionala si sprijin pentru IMM-uri, pâna la investitii în infrastructura de mediu, turism si
transport de dezvoltare rurală.
Particularitățile apelor minerale din România
În contextul general al globalizării şi al aderării la UE, în România se urmăreşte
corelarea cu evoluţia turismului la scară mondială şi regională, nu doar a activităţii în sine, ci
şi a ansamblului măsurilor legislative, organizatorice şi administrative. Deschiderea în
străinătate de noi sanatorii moderne, speciale pentru tratarea pe bază de substante minerale
terapeutice a diverselor boli reumatice, precum şi a altora, impune ca nivelul celor existente în
România să se ridice şi el.
Faptul că România beneficiază de o serie de substanţe minerale curative, a determinat
atenţia sporită a străinilor către beneficiile acestor ape şi nămoluri minerale. Pentru a asigura o
asistenţă medicală la standarde ridicate, străinilor veniţi să se trateze în bazele noastre de
tratament, este absolut necesară aplicarea unei metode informaţionale potrivite. Pentru
realizarea acestui lucru se pot aplica o serie de metode precum: conferinţe medicale,
schimburi de vizite medicale, editarea unei reviste medicale româneşti de specialitate în mai
multe limbi străine de circulaţie internaţională, publicarea de articole în diverse reviste din
străinătate, etc.
Pentru a atrage un număr cât mai mare de turişti la tratament balnear, s-au luat
numeroase măsuri pentru pregătirea corespunzătoare a bazei materiale, asigurarea unei
asistenţe medico-sanitare de înaltă calificare, dar ;i modernizarea bazei de agrement.
Page 10
11
Rolul turismului balnear în contextul dezvoltării regionale şi locale.
La nivel naţional, dezvoltarea turismului presupune delimitarea unor zone cu
posibilităţi de atragere a fluxurilor turistice. Datorită îmbinării aproape simetrice a formelor de
relief existente pe teritoriul naţional, oferta turistică este diversificată. Acestor unităţi de relief
le corespund diferite tipuri de roci, nuanţe de climă, specii floristice şi faunistice, râuri şi
bogăţii hidrominerale.
România este deţinătoare a unui potenţial turistic diversificat, reprezentat atât de
potenţialul natural (relief, climă, şi mai ales nu pot fi omise bogatele şi variatele resurse
balneo-medicale), cât şi de cele antropice (reprezentate prin vestigii antice şi medievale,
biserici şi mânăstiri, cetăţi, etc.). Din totalul staţiunilor turistice existente şi înscrise pe harta
turismului balneoclimateric, un număr de 24 sunt recunoscute pe plan naţional din care doar
13 incluse în turismul internaţional (respectiv Băile Felix, Băile Herculane, Vatra Dornei,
Sovata, Tuşnad, Covasna, Slănic Moldova, Buziaş, Eforie Nord, Mangalia, iar din Subcarpaţii
Vâlcii – Călimăneşti-Căciulata, Băile Olăneşti, Băile Govora).
Turismul balneoclimateric românesc este foarte important pentru România, deoarece
prezintă câteva avantaje majore în raport cu celelelalte produse, şi anume nu este influenţa de
sezonalitate, dispune de o gamă variată de factori naturali de cură, durata produselor de
tratament este variată, etc.
În oferta înaintată pe piaţa externă, România a introdus la turismul balneo-medical o
serie de tratamente originale, cu efecte asupra sănătăţii oamenilor. Se pot observa apariţia
noilor secţii de geriatrie, tratamentul oferit în cadrul acestora în asociaţie cu factorii naturali
de cură, concurează cu tratamentul oferit de cunoscutele staţiuni internaţionale Pell-Amar,
Boicil, Covalitin, etc. Totuşi sunt necesare măsuri precum crearea, în toate staţiunile, a bazei
materiale necesare pentru aplicarea tratamentului balneare (trasee în aer liber, amenajarea de
suprafeţe de apă cu plaje pentru practicarea in sezonul cald a procedurilor cu factori termici
contrastanţi – helioterapie cu băi reci, amenajarea de băi hiperterme uscate sau umede),
modernizarea instalaţiilor balenoclimatice pentru captarea, distribuţia, transportul şi
recuperarea factorilor naturali terapeutici, diversificarea în unele staţiuni climateice a
factorilor naturali, dezvoltarea şi modernizarea ofertei balneoturistice, amenajarea la standarde
europene a unor staţiuni, etc.
Page 11
12
Instrumente de analiză și metodologie a turismului balnear
Activitatea turistică este o activitate complexă ce utilizează o serie de metode
cantitative și calitative cu ajutorul cărora sunt evidențiate elementele de potențial prezente în
regiune.
Cercetările cantitative sunt bazate pe chestionare și au rolul de a stabili cu exactitate
aspecte relevante identificate în regiunea analizată (în special cele ce fac referire la turismul
balneoclimateric). Krueger şi Cassey5 le delimitează astfel: observarea, experimentul şi
ancheta ocazională (sondajul de opinie).
Pe de altă parte, cercetările calitative sunt întreprinse în scopul de a obține răspunsuri de
la subiecți (un număr destul de redus comparartiv cu numărul total de turiști veniți în stațiuni),
răspunsuri ce au scopul de a determina natura calitativă a turismului balneoclimateric
Analiza formelor şi dimensiunilor turismului blanear se va baza în această lucrare pe
un demers ipotetic-deductiv, pornindu-se de la o construcţie teoretică considerată adevărată,
care, apoi este confruntată cu realitatea observată, pentru a fi validată. Pentru a răspunde
problematicii complexe a femonenului turistic în general, şi al celui balnear în particular,
demersul constă într-o dublă observaţie, compusă pe o bază geografică din perspectivă
generală iar pe de altă parte, dintr-o perspectivă locală la nivelul unei subunităţi fizico-
geografice bine distincte, Subcarpaţii Vâlcii.
Chestionarele aplicate reprezintă metoda de analiză, percepută obiectiv de către un
număr considerabil de respondenți din fiecare stațiune balneoclimaterică din Subcarpații
Vâlcii. Chestionarul este axat cu precădere pe percepția turiștilor pe de o parte asupra calității
serviciilor oferite de structurile de cazare, iar pe de altă parte asupra trăsăturilor principale ale
turiștilor și mai ales calitatea serviciilor de tratament oferite acestora.
Capitolul 2 ISTORICUL CERCETĂRILOR. STADIUL CUNOAŞTERII
PROBLEMELOR DE GEOGRAFIE UMANĂ CU PRIVIRE SPECIALĂ ASUPRA
VALORIFICĂRII TURISTICE A SPAŢIULUI
Regiunea analizată, a Subcarpaţilor Vâlcii, este o regiune ce a fost abordată în puţine
studii, cele mai multe referinţe fiind în cadrul studiilor de mai mare ansamblu sau a lucrărilor
ce tratează doar „părţi” din această regiune. Dată fiind poziţia sa strategică, oarecum de-a
5 Krueger, R.A., Cassey, M.A. (2005), Metoda focus-group. Ghid practic pentru cercetarea aplicată, Editura
Polirom, Iaşi
Page 12
13
lugul drumului care lega prin intermediul Văii Oltului, Ţara Românească de Ardeal, regiunea
a fost permanent în atenţia cercetătorilor, îndeosebi a istoricilor şi, secundar, a altor categorii
de cercetători: geologi, geografi, biologi, sociologi etc. Un rol deosebit, în prezentarea pe
criterii pur descriptive sau ştiinţifice a zonei au avut numeroşii oameni de cultură care, din
respect faţă de locurile natale, au iniţiat diferite studii referitoare atât la oraşul Râmnicu
Vâlcea, cât şi la întreg arealul geografic în care se înscrie acesta.
Cercetările efectuate pentru cunoaşterea originii diverselor tipuri de ape provenite din
izvoare au relevat că “apele minerale sulfuroase de la Băile Olăneşti şi Călimăneşti, îşi
datoresc mineralizarea proceselor chimice de dizolvare care au loc, pe parcursul circulaţiei
apelor, în conglomeratele eocene” (Gr.Cobălcescu, 1887).
Trebuie amintite lucrările lui Atanasiu I. (1939), Berbescu Elena (1982, 1998), etc.
dar aspectele geologice ce au început să fie descifrate în ultima parte a secolului XIX, prin
implicarea unor profesori universitari de la Bucureşti şi Iaşi.
În ceea ce privește cercetările geomorfologice, acestea au fost efectuate de Emm. De
Martonne pe la începutul secolului trecut, şi au fost axate pe studiile Subcarpaţilor. Lucrări
importante, ce au îmbinate cadrul natural cu cel uman sunt cele oferite de Velcea I. şi colab.
(1971), Tufescu V. (1966), Ielenicz M. (1999; 2003).
Literatura geografică din domeniul turismului cuprinde ghiduri ale judeţelor, apărute la
editura Sport-Turism care conţin informaţii turistice descriptive, analizând potenţialul turistic.
Potenţialul turistic este reprezentat de câteva lucrări care cercetează cadrul natural şi
posibilităţile de valorificare ale acestuia în scopuri turistice, indicând trasee turistice sau zone
de atracţie a fluxurilor de turişti.
Deosebit de utile în completarea documentării geografice, materialele cartografice au
reprezentat un instrument de lucru intens folosit, de la cele mai vechi hărţi, majoritatea
elaborate în secolele XVIII – XIX, până la hărţile topografice actuale, mult mai precise şi mai
detaliate. Consultarea acestora a facilitat cercetarea disparităţilor teritoriale ale diverselor
componente ale complexului antropic în strânsă corelaţie cu condiţiile naturale locale de
habitat.
Page 13
14
Partea III INDIVIDUALITATEA ŞI ORIGINALITATEA GEOGRAFICĂ A
SUBCARPAŢILOR VÂLCII
Capitolul 3 DELIMITAREA FIZICO-GEOGRAFICĂ
Subdiviziune a Subcarpaţilor Getici, Subcarpaţii Vâlcii constituie unul dintre cele mai
vechi vetre de aşezări din România. Astfel, delimitarea Subcarpatilor Vâlcii este dată de
„poziţionarea acestora în partea central-sudică a României, la vest de Topolog şi la est de
Bistriţa Vâlcii având particularităţi atât locale, cât şi regionale care definesc individualitatea
Subcarpaţilor Vâlcii. La vest de Cerna Olteţului se poate observa o coborâre generală a
depresiunilor, ceea ce face ca limita dintre Subcarpaţii Vâlcii şi Subcarpaţii Gorjului să fie
interfluviul dintre bazinele Oltului şi Jiului (deci dinte Gilort şi Olteţ). În ceea ce priveşte
limita estică, există păreri conform cărora delimitarea Subcarpaţilor Vâlcii s-ar face de valea
râului Olăneşti.”6
Varietatea formelor de relief determină o importanță deosebită regiunii respective.
Cele mai ridicate înălțimi sunt situate în partea nord-estică, urmată de o serie de depresiuni
precum Govora, Ocnele Mari. Aceste depresiuni dispun de importante resurse de apă,
asigurate de o reţea densă de pâraie proprii, precum şi de variate pânze de ape subterane
discontinui şi cu calităţi minerale variate impuse de alcătuirea petrografică. Nu în ultimul rând
trebuie amintită salba de lacuri preponderent artificiale existente pe râul Olt.
Una dintre principalele atracţii turistice a Subcarpaţilor Vâlcii o constituie totuşi
staţiunile balneoclimaterice, renumite pentru apele termale ;i frumuseţea peisajului,
recomandate pentru odihnă şi tratament. Pe lângă tratamentul multor boli, aceste staţiuni oferă
o multitudine de posibilităţi de petrecere a timpului prin efectuarea de drumeţii şi practicarea
sporturilor de toate genurile. Oferta turistică cuprinde mai mult de 11.000 de locuri de cazare
în hoteluri, vile, pensiuni turistice, campinguri şi gospodării rurale înregistrate în sistemul
românesc de turism rural şi ecologic.
Încadrarea în structura administrativ-teritorială
Pe lângă limitele naturale (impuse de relief şi reţeaua hidrografică), întâlnim şi limitele
antropice generate de împărţirea admnistrativă a ţării în judeţe. Perimetrul Subcarpaţilor
Vâlcii este poziţionat la est şi vest de râul Olt (din punct de vedere natural), iar din punct de
vedere administrativ cuprinde în mare parte judeţul Vâlcea şi o mică parte din judeţele Argeş
6 Ielenicz M., Pătru Ileana, Ghincea Mioara,2003, Subcarpaţii României, Edit. Universitară, Bucureşti, pag. 214
Page 14
15
şi Gorj. Aşezările componente ale regiunii analizate aparţin unui număr de 1 municipiu, 6
oraşe şi 40 comune pe teritoriul judeţului Vâlcea, 6 comune pe teritoriul judeţului Argeş şi 2
comune pe teritoriul judeţului Gorj. Numărul satelor aparţinătoatoare Subcarpaţilor Vâlcii este
de 301, din care 155 sate aparţinând judeţului Vâlcea, 29 sate în judeţul Argeş şi 3 sate în
judeţul Gorj.
Poziţia şi distanţele faţă de alte repere: arii teritoriale, localităţi
Economia acestei zone a fost adaptată schimburilor comerciale ce se efectuau cu
Transilvania, favorizate de vecinătatea culoarului Oltului, ceea ce a conferit zonei, în general,
şi centrului de schimburi – Râmnicu Vâlcea, în special, un rol deosebit, nu numai în
schimburile comerciale locale, ci şi ca pol al schimburilor interzonale.
Transporturile au mijlocit deplasarea materiilor prime din centrele de exploatare spre
centrele de prelucrare şi consum, efectuându-se, totodată, deplasarea de populaţie de la
domiciliu la locul de muncă sau în diferite scopuri. Odată cu evoluţia industrială şi economică,
tipologia drumurilor a fost modificată, ele grupându-se în: tranporturi rutiere, transporturi
feroviare, transporturi aeriene, comunicaţii telefonice, radiocomunicaţii şi internet.
În ceea ce privește rețeaua rutieră legăturile dintre oraşe, precum şi dintre diferitele
localităţi sunt asigurate atât de artera feroviară, cât şi de cea rutieră reprezentată de şoseaua
modernizată de pe Valea Oltului, cât şi de şoselele subcarpatice şi ele modernizate (ex:
Râmnicu Vâlcea – Râureni – Horezu – Târgu Jiu sau Râmnicu Vâlcea – Piteşti –Bucureşti).
Reţeaua rutieră şi cea feroviară au caracteristici determinate de condiţiile naturale.
O altă categorie de drumuri sunt cele judeţene secundare şi comunale care în
majoritate se desfăşoară în lungul văilor având o direcţie dominantă nord-sud şi un grad diferit
de modernizare (segmentul Rm.Vâlcea – Băile Olăneşti).
Căile ferate au fost şi ele construite în diferite etape, începând cu secolul XIX.
Reţeaua feroviară străbate subcarpaţii de la nord la sud de-a lungul Văii Oltului.
Transporturile de călători se îmbină cu cele de mărfuri asigurând necesarul regiunii.
Accesibilitatea feroviară este constituită din linia ferată folosita de USG (Uzina de Sodă
Govora) pentru transportul pietrei de calcar. Reţeaua de căi ferate la nivel naţional este
reprezentată de 34% căi fertate electrificate (ceea ce înseamnă 3866 km), iar din punct de
vedere al lățimii 96% sunt căi ferate normale (10.889 km) şi doar 4% sunt căi ferate înguste
(427 km). Căile ferate ce străbat Subcarpații Vâlcii reprezintă un procent sub 2 % din totalul
căilor ferate naționale.
Page 15
16
Capitolul 4 CONDIŢIILE NATURALE, PREMISE ALE DEZVOLTĂRII
TURISMULUI BALNEAR ŞI CLIMATERIC
Relieful – suport şi potenţial de dezvoltare pentru activităţile turistice
Subcarpații Vâlcii constituie un șirag de formațiuni ce se desfășoară la vest de Topolog
și la est de Olteț, șirag caracterizat prin formațiuni bine individualizate ce se deosebesc de cele
ale Muscelelor Argeșului. Oltul are și el o influență foarte mare deoarece prezintă o rețea
hidrografică majoră, și conturează totodată liniile principale ale reliefului existent în regiunea
străbătută.
Dealurile subcarpatice vâlcene oferă imaginea unui relief în cadrul căruia pot fi
observate urme ale proceselor de eroziune. Astfel, la nord de şirul Negruleşti-Pietrari,
Stoeneşti, Păuşeşti-Măglaşi, Vlădeşti-Râmnicu Vâlcea se desfăşoară un şir de dealuri înalte,
cu înălțimi de peste 700 m, dealuri ce sunt dezvoltate pe formaţiuni paleogene şi miocene
monoclinale și în cadrul cărora predomină succesiunile de cueste (ele se aseamănă cu
muscelele de la est de Topolog). La sud de Depresiunea Hurez apar dealurile formate pe
structuri mono-pliocene cutate, pe când la vest de Bistriţa reprezentativ este anticlinalul
Măgurii Slătioarei. Procesele cele mai accentuate din punct de vedere tectonic se regăsesc în
zona Ocnele Mari, unde au avut loc prăbuşirile masivelor de sare.
„Între Topolog şi Bistriţa, pe contactul dintre munţii Căpăţânii-Cozia şi dealurile
subcarpatice se interpun depresiunile Călimăneşti-Jiblea şi Cheia-Olăneşti care au un caracter
dublu de eroziune şi structural. La nivelul interfluviilor care le separă sunt aici şei înalte şi
forme de relief structural legate de monoclinalul paleogen”7 (vezi Fig.nr.1.).
Fig.nr.1. Harta unităţilor de relief a Subcarpaţilor Vâlcii
(Sursa: prelucrare după Posea G., Badea L., 1984)
7 Ielenicz Mihai, Pătru Ileana, Ghincea Mioara, Subcarpaţii României, Edit. Universitară, Bucureşti, 2003, pag.16
Page 16
17
Astfel, pe teritoriul Subcarpaților Vâlcii se regăsesc trei trepte altimetrice: dealuri cu
înălţimi de 800-1000 m, dealuri cu înălţimi de 600-800 m şi dealuri cu înălţimi de 400-600 m.
Prima treaptă altimetrică este reprezentată printr-o serie de mici depresiuni şi lărgiri locale cu
fragmentare deluroasă, legate prin şei largi (Cheia, Olăneşti, Muereasca). Cea de-a doua
treaptă deluroasă, cea a dealurilor cu înălţimi de 600-800 m şi închide spre sud depresiunea
subcarpatică. Treapta a treia, cea a dealurilor cu înălţimi de 400-600 m se continuă spre sud
prin dealurile: Pietrarilor, Dumbrăviţei, Bârzeştilor, Govorei și Ocnele Mari (vezi Tab.nr.1.).
Denumirea
staţiunii
Staţiune
turistică
de
interes
naţional
Staţiune
turistică
de
interes
local
Treptele altimetrice în care se
încadrează
201-
300
301-
400
401-
500
501-
600
Peste
600
Băile Govora
(360 m)
* *
Băile Olăneşti
(450 m)
* *
Călimăneşti-
Căciulata
(260 m)
* *
Costeşti
(410 m)
* *
Ocnele Mari –
Ocniţa
(310 m)
* *
Tab.nr.1. Gruparea staţiunior balneoclimaterice din Subcarpaţii Vâlcii
după tipul de staţiune şi trepte altimetric (Sursa: prelucrare date)
În contextul studiului de față, este importantă și analiza intervalului hipsometric
caracteristic regiunii, pentru a evidenția importanța în efectuarea unui tratament
balneoclimateric benefic. Treptele hipsometrice pot condiţiona şi repartiţia diferită a
umanizării, privită prin prisma populaţiei şi aşezărilor umane.
Putem vorbi despre distribuţia staţiunilor pe trepte altimetrice (de câte 100 m)
detaşându-se Sălătruc, Băile Olănești şi Costeşti în partea superioară (650 m, 450 m, respectiv
410 m), iar în partea inferioară altitudinal Băile Govora, Ocnele Mari-Ocnița și Călimăneşti-
Căciulata (cu valori de 360 m, 310 m și respectiv 260 m).
Substraturile geologice, relieful bogat şi climatul favorabil reprezintă puncte de
referinţă pentru determinarea apariţiei izvoarelor minerale existente în Subcarpaţii Vâlcii.
Potenţialul elementelor caracteristice ale climei
Elementele climatice, precum temperatura, precipitaţiile, vântul, nebulozitatea,
presiunea atmosferică, fiecare în parte sau ca un ansamblu unitar, reprezintă pentru turism
factorul determinant desfăşurării acestuia. El constituie o resursă importantă pentru procesul
recreării şi efectuării unor tratamente balneoclimaterice eficiente.
Page 17
18
Clima Subcarpaţilor Vâlcii este foarte mult influenţată şi de poziţia acestora, prin
situarea lor la adăpostul Carpaţilor Meridionali, şi implicit a munţilor împăduriţi din care vara
coboară mase proaspete de aer rece, dar şi a văii Oltului care transportă iarna aerul rece al
zăpezilor, şi sub influenţa depresiunilor aşezate de o parte şi de cealaltă a râului, depresiuni ce
conferă o nuanţă mai blândă atât a gerurilor de iarnă, cât şi a arşiţelor de vară.
În timpul anului, apar deosebiri locale între subunităţile subcarpatice acestea fiind
determinate de manifestarea diferită a unor factori ce diminuează valoarea radiaţiei. Între
acestea însemnate sunt frecvenţa în anumite intervale de timp a ceţii în depresiuni şi lipsa ei
pe dealurile limitrofe. Per ansamblu, bilanţul radiativ anual are valori între 40 și 50 kcal/cm2,
chiar și peste, în funcție de altitudinea localităților.
În concluzie, toate staţiunile baleare şi climaterice din Subcarpaţi Vâlcii se încadrează
în tipul bioclimatului sedativ-indiferente sau de cruţare prezent în special în zonele de deal şi
podiş, în depresiunile intramonane, cu altitudini între 200 şi 800 m, biolimat recomandat în
special curelor de odihnă şi stări de covalescenţă.
Hidrografia şi resursele de apă
Apa este principalul suport al vieţii, al igienei şi sănătăţii umane. În acelaşi timp însă,
apa este factor de producţie, atât în agricultură, cât şi în industrie, transporturi, alte domenii de
activitate, fapt ce și-a pus amprenta asupra habitatului.
Regiunea analizată este străbătută de râuri cu debite bogate, ce îşi au izvoarele în
Carpaţii Meridionali, și este caracterizată de numeroase resurse de apă cu rol deosebit de
importan în structurarea reţelei de aşezări şi a tipurilor de habitat. Utilizarea apelor (de
suprafaţă sau a celor subterane) a fost adaptată tipului de economie existent, de la cele
incipiente până la cele mai complexe, specifice activităţilor economice moderne. Relieful
regiunii subcarpatice în discuţie este fragmentat de două mari categorii de râuri (vezi
Tab.nr.2.).
Nr.
Crt.
Denumirea cursului
de apă
Lungimea
totală
Procentaj
(100%)
1 Olt 615 21,14
2 Olteţ 190 34,21
3 Cerna 99 77,78
4 Lotru 80 100
5 Topologul 95 24,21
6 Luncavăţ 57 100
7 Bistriţa 50 100
8 Olăneşti 38 100
Tab.nr.2. Lungimea cursurilor de apă de pe teritoriul Subcarpaţilor
Vâlcii (Sursa: Apele Române R.A. - Filiala Vâlcea)
Page 18
19
Pe de o parte, sunt râurile mari cu izvoarele în Carpaţi, şi care străbat această regiune
în întregime sau parţial, iar pe de altă parte sunt râurile mici, afluente ale acestora. Împreună
cu afluenţii săi, Oltul împânzeşte regiunea subcarpatică vâlceană formând o adevărată reţea,
având un debit bogat. Pe suprafața subcarpaților, principalele cursuri de apă ocupă suprafețe
cu procentaje între 21,14 % și 100%
Condiţiile biopedogeografice
Parte componentă a peisajului geografic, vegetaţia şi fauna zonei cercetate are
caracteristici bine definite de ansamblul unităţilor majore de relief: munţi, dealuri şi
depresiuni subcarpatice. Diversitatea rocilor, fragmentarea accentuată a reliefului, climatul
temperat – continental de tranziţie între deal şi munte, precum şi multitudinea factorilor
biotici, determină interacţiuni complexe cu aspecte variate în repartiţia organismelor vegetale
şi animale. Condiţiile climatice favorabile, cu veri călduroase şi precipitaţii abundente,
prezenţa redusă a îngheţurilor târzii, cât şi a vânturilor cu caracter moderat, determină, în
ansamblu, un microclimat favorabil atât pentru dezvoltarea unei vegetaţii abundente, cât şi
prezenţa unei faune bogate şi variate. Învelişul vegetal este foarte divers sub aspectul asocierii
componentelor sale.
Nici fauna nu este de neglijat. Ea este caracteristică regiunilor de deal în care
numeroase sunt cervideele, vulpile, iepurii, apoi insectele. La peste 1000 m întâlnim frecvent
cerb, mistreţ şi căprioare, iar în pădurile de foioase o serie de răzătorare precum veveriţele,
pârşul și iepurele. Nu trebuie uitații peștii din apele repezi de munte (păstrăvii, nisiparița, etc.)
sau speciile piscicole caracteristice zonei deluroase, precum scobarul şi zglăvoaca răsăriteană
care coboară din zona montană.
Solul, ca factor al mediului, şi în acelaşi timp produs al condiţiilor de pedogeneză,
constituie una din resursele naturale de primă importanţă pentru învelişul biotic în general, şi
pentru existenţa umană în special. Diversitatea factorilor fizico-geografici (relief, litologie,
climă, vegetaţie etc.) colaborată cu acţiunea antropică au determinat bogata varietate a
tipurilor de sol din cadrul zonei studiate.
Totuşi nu trebuie uitat faptul că dintre factorii pedogenetici, roca se subordonează clar
climei şi vegetaţiei. Topoclimatele umede din Subcarpaţi favorizează circulaţia descendentă a
soluţiilor, şi determină alterarea puternică a mineralelor din roci. Rocile salifere determină
apariţia sărăturilor (pe arii de mică întindere la Ocnele Mari etc.).
Page 19
20
Capitolul 5 POPULAŢIA, TERITORIUL ŞI BAZA ECONOMICĂ – VECTORI DE
SUSŢINERE AI ACTIVITĂŢII TURISTICE
Particularităţi geodemografice şi aşezările umane
Factorul demografic are un rol esenţial în dezvoltarea economică şi valorificarea
resurselor naturale, inclusiv în domeniul turismului dezvoltat în cadrul staţiunilor
balneoclimaterice din Subcarpaţii Vâlcii. Datele statistice confirmă evoluţia populaţiei din
regiunea studiată, care a înregistrat un spor continuu, cu excepţia perioadelor celor două
războaie mondiale.
Astfel, la nivelul întregului bazin hidrografic, constatăm o creştere constantă a
numărului populaţiei, de la 124.013 locuitori în 1912 până la 286.863 locuitori în anul 2002.
După această dată, urmează o perioadă de uşoară creştere, seriile statistice consemnând, la
nivelul anului 2008, o cifră de 292.372 locuitori.
Analizând evoluţia populaţiei staţiunilor balneare şi climaterice din Subcarpaţii Vâlcii,
observăm o curbă ascendentă în cea mai mare parte a intervalului, marcată de perioade cu
ritmuri de creştere mai intense şi perioade cu ritmuri mai lente, urmată de o uşoară reducere a
numărului de locuitori după 1992, cu excepţia localităţii Costeşti care înregistrează o creştere
a numărului de locuitori de la 3563 în 1992 la 3681 în 2002 (vezi Tab.nr.3.).
Evoluția populaţiei din staţiunile balneoclimaterice din Subcarpaţii Vâlcii, la
principalele recensăminte (1912-2002) și completată cu date statistice județene pentru anul
2008, marchează o curbă variabilă cu creșteri până la nivelul anului 1977 și ușoare scăderi
An
i d
e
rece
nsă
min
te Număr locuitori Total
Băile
Govo
ra
Băile
Olăn
eşti
Călimă
neşti
Căciula
ta
Ocn
ele
Mar
i –
Ocni
ţa
Coste
şti
Sălăt
ruc
1912 799 2996 2613 5120 2153 1512 15.193
1930 910 3093 2876 7223 2282 1675 18.059
1956 1590 3836 6651 4420 3209 2128 21.834
1966 2189 4619 6735 3651 4416 3383 24.993
1977 2749 4644 8095 3883 4461 2727 26.559
1992 3023 4778 9094 3584 3563 2302 26.344
2002 2891 4608 8598 3578 3681 2275 25.631
2008 3023 4777 9131 3472 4149 2219 26.771
Tab.nr.3. Evoluţia numărului de locuitori
în staţiunile balneare din Subcarpaţii Vâlcii (1912 - 2008)(Sursa: date DJSV)
Page 20
21
după această perioadă. Pentru fiecare stațiune individual, anul 2002 vine cu scăderi ale
numărului de locuitori, lucru datorat şi deplasărilor în număr mare a populaţiei în străinătate
(vezi Fig.nr.2.).
Fig.nr.2. Evoluţia numărului de locuitori în staţiunile balneare din Subcarpaţii Vâlcii
(1912-2008) (Sursa: prelucrare a datelor DJSV)
Forţa de muncă din turism, la nivelul staţiunilor balneoclimaterice vâlcene
înregistrează valori extrem de mici în raport cu numărul populaţiei ocupate de la nivelul
fiecărei staţiuni în parte. Se poate observa că din totalul de 990 persoane ce lucrează în turism,
la nivelul Subcarpaţilor Vâlcii (acesta reprezentând doar 11 %) în anul 1992, la nivelul anului
2002 numărul acestora creşte ajungând la 1377 persoane, dar în condiţiile în care totalul
populaţiei ocupate scade la aproape jumătate (ceea ce reprezintă 24,7 % din total forţă ocupată
din turism) (vezi Tab.nr.4.).
Staţiunea
1992 2002
Total
populaţie
Turism
Subcarpaţii
Vâlcii
Total
populaţie
Turism
Subcarpaţii
Vâlcii
TOTAL 24042 990 23356 1377
Băile Govora 3023 192 2891 135
Băile Olăneşti 4778 294 4608 781
Călimăneşti –
Căciulata
9094 465 8598 440
Ocnele Mari –
Ocniţa
3584 16 3578 10
Costeşti 3563 23 3681 11
Tab.nr.4. Rata forţei de muncă din turism în principalele staţiuni din
Subcarpaţii Vâlcii (1992, 2002) (Sursa: prelucrare date INSSE)
Page 21
22
În ceea ce privește așezările, Subcarpaţii Vâlcii fac parte din cadrul regiunilor bine
populate ale Subcarpaţilor Getici, urme ale culturii materiale datând încă din neolitic. Apariţia
unui număr mare de aşezări a fost favorizată de condiţiile naturale prielnice vieţuirii.
Populaţia este implicit legată de aşezări, activităţi economice, etc., iar primele
recensăminte au apărut odată cu statele organizate. Cele mai multe aşezări însă au apărut în
lungul reţelei hidrografice. Drumul care traversează depresiunile subcarpatice este un drum
de importanţă istorică. În perioada feudală, pe lângă târguri şi sate sunt menţionate aşezări
ecleziastice precum: Arnota, Bistriţa, Hurezi, Polovragi. Săpăturile arheologice întreprinse au
scos la iveală urme ale culturii musteriene din paleoliticul mijlociu (120.000-100.000 î.Hr.),
cultură caracterizată prin cioplirea pietrelor şi a oaselor.
În cadrul depresiunilor subcarpatice vâlcene sunt cuprinse 8 oraşe şi 48 comune,
formate din 301 sate, cu oameni a căror ocupaţie este condiţionată de specificul locului (în
staţiunile turistice marea majoritate se ocupă cu turismul, în marile oraşe sau în apropierea
acestora ocupaţiile sunt specifice mediului urban, pe când în satele şi comunele din zona înaltă
funcţia economică este determinată de munca la câmp, de diversele culturi şi creşterea
animalelor).
Cu excepţia municipiului Rm.Vâlcea – principal centru economic şi cultural, alte oraşe
mai mici (sub 15.000 locuitori) precum Călimăneşti, Horezu, Băile Olăneşti, Ocnele Mari,
Băile Govora, au o activitate intensă comercială, agricolă, industrială sau balneoclimaterică.
Apariţia şi dezvoltarea centrelor din subcarpaţi este legată fie de funcţia lor comercială
(Rm.Vâlcea, Horezu), minieră (Ocnele Mari) sau balneoclimaterică (Călimăneşti, Băile
Olăneşti, Ocnele Mari şi Băile Govora).
Staţiunile turistice – evoluţie teritorială, zone funcţionale, echipare tehnico-edilitară
În trecut, staţiunile balneare erau etichetate fie ca staţiuni de cură internă, fie ca
staţiuni de cură externă, în funcţie de apele minerale existente. După 1948, numărul forajelor
s-a multiplicat în scopul ajutării celor deja existente. Aceste numeroase foraje cu debite mari
de apă, au dat posibilitatea aprovizionării în bune condiţii a instalaţiilor déjà existente, care nu
mai făceau faţă suprasolicitărilor. Pe lângă factorii curative naturali, staţiunile noastre dispun
de o gamă largă de proceduri fizioterapeutice prin amenajarea secţiilor de electroterapie,
hidroterapie, pneumoterapie, dotată cu aparatură modern şi deservite de personal calificat.
Evoluţia şi localizarea zonelor balneoclimaterice sunt strâns legate de ivirile, calitatea
şi volumul surselor hidrominerale existente. Condiţiile bioclimatice, alături de prezenţa
Page 22
23
frecventă a resurselor hidrominerale au facilitat apariţia şi implicit dezvoltarea unor staţiuni
balneoclimaterice. Intervalul de altitudine 300-700 m ce caracterizează staţiunile din această
zonă subcarpatică, se caracterizează prin factori climatici moderaţi în tot timpul anului, fiind
un bioclimat tipic pentru odihnă, indicat şi persoanelor sănătoase. Alături de celelelalte
componente balneare (ape minerale, nămoluri terapeutice), expunerea la aer şi soare trebuie să
se facă progresiv, în funcţie de starea de confort termic (Călimăneşti-Căciulata, Băile Govora,
Băile Olăneşti). Acestea sunt unele dintre punctele de pornire spre apariţia unor staţiuni
balneare.
Contextul economic actual – activităţi agricole şi industriale, servicii
Regiunea subcarpatică vâlceană prezintă particularităţi economice caracteristice zonei
subcarpatice, particularităţi ce sunt legate pe de o parte de resursele întâlnite aici şi pe de altă
parte de tradiţiile existente. Agricultura este o ramură economică importantă. Baza de
producţie pentru producţia agricolă o reprezintă calităţile fondului funciar, vecinătatea ariei
montane (pentru creşterea animalelor) şi tradiţia ocupaţiilor agricole. Datorită marii
fragmentări a reliefului, terenurile agricole sunt dispersate. În văi şi pe terase predomină
culturile de porumb şi cartofi asociate cu livezi, dar şi cu porumb. Culturile pomicole s-au
extins, s-au introdus noi soiuri care au crescut producţia.
În ceea ce priveşte pomicultura, condiţiile climatice favorabile subcarpaţilor au
favorizat dezvoltarea pomiculturii, în special culturii prunului şi mărul (sunt întinse în
jumătatea estică a Subcarpaţilor Vâlcii). Cu toate acestea, ele au rămas nevalorificate până în
secolul al XVIII-lea când a fost generalizat procedeul de fabricare a ţuicii de prune.
Creşterea animalelor, ocupaţie străveche care şi-a disputat întâietatea cu cultura
plantelor, a fost secole de-a rândul principala ocupaţie şi sursă de venituri pentru locuitori.
Această ocupaţie tradiţională a lăsat urme în toponimie, în organizarea gospodăriei şi
locuinţei, în port, alimentaţie, tradiţii şi obiceiuri. Lâna, alături de in şi cânepă, a favorizat
dezvoltarea industriei casnice şi instalaţiilor tehnice populare. Produsele animaliere formau
baza sistemului de alimentaţie: carne, lapte şi produse lactate (brânză, unt, urdă, jintiţă, brânză
de burduf, caş).
Suprafaţa împădurită a Subcarpaţilor Vâlcii prezintă valori diversificate. Cele mai
mari suprafeţe împădurite le deţin Băile Olăneşti (cu aproximativ 13.546 ha), urmat de
comuna Vaideeni (cu aproximativ 9.777 ha), oraşele Călimăneşti (cu aproximativ 7.328 ha) şi
Horezu (cu aproximativ 6.785 ha) (vezi Fig.nr. 17), pe când cele mai mici valori le
Page 23
24
înregistrează comunele: Cepari (cu aproximativ 8,1 ha), Şuici (cu aproximativ 30,2 ha),
Pietrari (cu aproximativ 300 ha), Vlădeşti (cu aproximativ 671 ha).
Calitatea mediului – gestionarea conflictelor
Mediul înconjurător constituie patrimoniul turistic al unei naţiuni, jucând un rol
deosebit de important atât pentru om, cât şi pentru activităţile întreprinse de acesta. Activităţi
deja tradiţionale cum ar fi: chimia, prelucrarea lemnului, a produselor agricole trec printr-un
proces de redimensionare, retehnologizare, orientare spre cerinţele pieţei interne şi externe,
spre apariţia de activităţi conexe celor deja existente.
Valea Oltului este nu numai o axă de circulaţie, ci şi de deplasare a aerului spre nord
sau spre sud şi deci de disipare a poluanţilor pe suprafeţe întinse sau din contră de persistenţa
lor timp îndelungat în aerul de la suprafaţa solului. Poluarea industrială reprezintă principala
sursă de poluare datorită instalaţiilor tehnologice cu profil chimic, de producere a energiei
termice şi electrice, de prelucrare şi industrializarea lemnului.
Evoluţia turismului din ultimele decenii, au determinat o înnoire a ofertei turistice, în
special prin dezvoltarea unei game de produse turistice noi. Turismul se bazează, deci, pe
valorificarea resurselor turistice, în primul rând, lucru ce determină efecte negative asupra
mediului.
Cele două componente, mediul şi turismul, ar trebui să se întrepătrundă, fără a-şi
dăuna una alteia. Turismul prin natura sa implică mediul înconjurător. Activitatea turistică are
influenţe asupra mediului, dar uneori şi mediul poate influenţa turismul.
Partea III ANALIZA DIAGNOSTIC A POTENŢIALULUI BALNEOCLIMATERIC
Capitolul 6 POTENȚIALUL CLIMATERIC ȘI ROLUL SĂU ÎN DESFĂȘURAREA
FENOMENULUI TURISTIC
Regimul termic
Privită în ansamblu, clima bazinului hidrografic al Oltului în cuprinsul Subcarpaţilor
Vâlcii se distinge printr-o diferenţiere pronunţată a tuturor elementelor sale caracteristice, pe
măsura creşterii altitudinii, conform cu legea zonalităţii verticale. Particularităţile parametrilor
climatici depind de radiaţia globală, circulaţia maselor de aer şi poziţia geografică în raport cu
Page 24
25
unităţile vecine. Factorii genetici pot fi modificaţi de gradul de acoperire cu vegetaţie la care
se adaugă influenţa din ce în ce mai accentuată a activităţii antropice.
Orice studiu privind potenţialul turistic al unei staţiuni trebuie să aibă ca bază de
pornire două direcţii principale: o caracterizare climatică de ansamblu (date referitoare la
temperaturi, precipitaţii, regimul eolian, presiunea atmosferică) şi intervalele optime pentru
efectuarea diverselor activităţi turistice (valori amănunţite privind indicatori meteorologici).
Pentru zona subcarpatică vâlceană sunt caracteristice inversiunile de temperatură,
(temperatura medie anuală fiind de 80 C). Văile principale sunt adevărate canale de scurgere a
maselor de aer pe direcţia nord-sud. Văile cu izvoarele pe versantul sudic, la ieşirea din munte
în depresiuni, aduc apă şi aer mai rece creând iarna inversiuni termice de durată mică. Fiecare
râu influenţează microclimatul văilor la nivelul luncilor şi teraselor inferioare. Pe văile largi
au loc inversiuni termice.
Regimul precipitaţiilor
Regimul precipitaţiilor se caracterizează printr-o repartiţie neuniformă atât temporar
cât şi spaţial fiind dependent de frecvenţa diferitelor mase de aer şi de specificul local al
circulaţiei aerului. Precipitaţiile sunt de 1000-1200 mm pe creste şi 700-800 mm la baza
munţilor. Valori mai ridicate se înregistrează în două intervale, aprilie-iulie şi octombrie-
noiembrie. Cantităţile cele mai importante se înregistrează în mai-iunie, iar cele mai puţine în
februarie-martie. Sezonul rece dureaza 5-6 luni în sectorul înalt şi 4-5 luni la periferia sudică.
În zona subcarpatică, precipitaţiile atmosferice reflectă dispunerea reliefului în trepte
altitudinale ce descresc dinspre nord spre sud, înregistrând valori medii multianuale de 887
mm la Horezu şi 745 mm la Râmnicu Vâlcea. Regimul precipitaţiilor este asemănător tuturor
staţiunilor balneare vâlcene, el fiind caracterizat printr-o repartiţie pe luni a precipitaţiilor mult
mai echilibrată decât în celelelate regiuni subcarpatice din ţară. Se înregistrează, astfel în luna
iulie – luna cea mai ploioasă (11%), iar în februarie 7%, ea fiind luna cea mai secetoasă.
Capitolul 7 POTENȚIALUL HIDROGEOLOGIC ŞI ROLUL SĂU ÎN
DESFĂŞURAREA FENOMENULUI TURISTIC
Proprietăţile hidrogeologice ale rocilor
Alcătuirea geologică a Subcarpaţilor Vâlcii este variată, formaţiunile cele mai vechi
care apar în această regiune fiind paleogene (Eocen, Oligocen), iar între Topolog şi Bistriţa
Vâlcii sedimentele fiind de vârstă neogene (Miocen şi Pliocen). La est de Olt, predomină
Page 25
26
structura monoclinală (cu cădere generală spre sud şi sud-est, afectată de falii şi fracturi), iar la
vest de Olt, structură cutată. Astfel, pe pantele de la S de Masivul Cozia se află calcare albe
organogene, calcare roşii, precum şi gresii calcaroase alburii.
Suprastructura sedimentară a Subcarpaţilor Vîlcii s-a realizat în diferite faciesuri care
s-au succedat în timp, de la nord la sud, dar şi în 3 cicluri. Este vorba despre ciclul paleogen
miocen-inferior (cu eocen reprezentat de conglomerate şi gresii şi prezent în dealurile din
sudul subcarpaţilor), cliclul miocen şi ciclul sarmato-pliocen.
În sud şi sud-vestul Subcarpaţilor Vâlcii se întâlnesc depozite sedimentare de vârstă
sarmaţiană, reprezentate de nisipuri grosiere, conglomerate în alternanţă cu nisip slab cimentat
şi marne argiloase. De acelaşi tip de roci sedimentare este strâns legată prezenţa apelor
minerale din Băile Govora, ape minerale de tipul clorosodice-bromurate, clorosodice
sulfuroase şi slab concentrate.
Apele minerale existente în Subcarpațiii Vâlcii „apar la suprafaţă unde se întâlnesc
bancurile de conglomerate şi stratele de marne şi gresii într-o mare zonă cuprinsă între
Călimăneşti-Căciulata, Muereasca de Sus, Pietroasa şi Olăneşti. Apele cloruro-sodice ies la
suprafaţă în zona saliferă a Ocnelor Mari – Ocniţa.” 8
Circulaţia apelor subterane
Principala sursă de alimentare a apelor freatice o constituie regimul pluvio – nival.
Acest lucru influenţează nivelul apelor freatice ce variază de la o perioadă la alta a anului, în
funcţie de volumul precipitaţiilor atmosferice. Astfel, în perioada de toamnă şi primăvara, cu
ploi abundente, debitul şi nivelul acestora cresc, făcându-şi totodată apariţia un număr mare de
izvoare temporare pe versanţii mai înalţi ai văilor care, în perioada secetoasă, seacă.
În Subcarpaţii Vâlcii constituţia litologică îndeplineşte condiţiile favorabile
înmagazinării apelor subterane. Această construcţie se caracterizează prin conglomerate,
gresii, argile salifere, şisturi argiloase şi marne, şi ajung chiar în unele zone la depozite friabile
argilo-nisipoase şi pietrişuri. Condiţiile geologice, relieful şi clima sunt factori esenţiali care
condiţionează existenţa apelor minerale subterane. În funcţie de geneză şi condiţiile
hidrogeologice de înmagazinare, apele subterane au fost clasificate în ape freatice şi ape de
adâncime. Apele freatice sunt întâlnite la adâncimi mici, sunt cantonate în depozitele de
versant, la baza pietrişurilor şi nisipurilor de terase. Ele au o circulaţie rapidă şi se află în
strânsă legătură cu condiţiile climatice.
8 Ştefănescu Costin, 1967,Staţiuni balneare şi climaterice din România, Edit. Meridiane, Bucureşti, pag. 57
Page 26
27
În ceea ce priveşte apele de adâncime alcătuiesc cele mai importante rezerve
subterane. Apele subterane provin în general din apele aflate la diferite adâncimi, având un
conţinut chimic diferit în funcţie de complexitatea alcătuirii geologice a straturilor. În zona
subcarpatică, ele apar în parte cu mineralizări saline, sub forma izvoarelor sărate şi a lacurilor.
Este vorba de apele de la Ocnele Mari, Ocniţa, Pietrarii de Sus, Oteşani, Govora, etc.
Subcarpaţii se caracterizează prin prezenţa formaţiunilor mio-pliocene, ce au ca
specific alternanţa stratelor de gresii, marne, argile, tufuri, pietrişuri şi nisipuri. În ele se află
cantonate o serie de zăcăminte, ce determină împreună cu diversitatea stratelor, o duritate
ridicată a apelor minerale. Aceste aflându-se sub presiune, ajung la suprafaţă folosindu-se de
planurile de falie, de stratificaţie, etc., unde dau izvoare minerale cu debite şi conţinut chimic
diversificat. Apa acestora este folosită în unele locuri în tratamente medicale, situaţie care a şi
favorizat apariţia staţiunilor balneoclimaterice în zonă, şi aici facem referire la Călimăneşti,
Govora şi Olăneşti.
Stratele acvifere, izvoarele minerale
Cercetările şi studiile întreprinse dovedesc că varietatea şi bogăţia de ape minerale
reprezintă un adevărat zăcământ pentru ţara noastră. Astfel, putem face o clasificare a apelor
minerale în funcţie de caracteristicile fizice, chimice, organoleptice şi biologice. Şi asupra
nămolurilor terapeutice (numite şi peloide) s-au făcut studii încă de la începutul secolului
XIX. În 1931 s-au elaborat criteriile de clasificare internaţională, indicaţiile terapeutice şi
adoptarea termenului de peloid, acestea fiind stabilite de Societatea Internaţională de
Hidrologie Medicală9 care au definit termenul peloid ca fiind „substanţe ce se formează în
condiţii şi în amestec cu apa se folosesc în practica medicală sub formă de băi sau de
proceduri locale.” Răspândirea acestor nămoluri naturale este strâns legată de mediul lor de
formare.
Produsul turistic românesc asociat turismului de sănătate ocupă un loc important,
având totodată şi câteva avantaje majore, şi anume : nu este influenţat de sezonalitate (Băile
Olăneşti), dispune de o gamă largă de factori naturali de cură (Băile Olăneşti, Băile Govora,
Călimăneşti-Căciulata), durata produselor de tratament este variabilă (Băile Govora,
Călimăneşti-Căciulata), oferă pachete medicale la preţuri mai reduse (Băile Olăneşti, Băile
Govora, Călimăneşti-Căciulata).
9 Teleki N., Munteanu L., Grigore L., Cura balneoclimaterică în România, 1985, pag.37-38
Page 27
28
Capitolul 8 POTENȚIALUL TURISTIC ANTROPIC
Obiectivele turistice de natură antropică sunt rezultatul activităţilor multiple ale
oamenilor de–a lungul timpului şi sunt concentrate în special în spaţiul aşezărilor. Această
formă de turism derivă din însăşi istoria bogată a poporului, din continuitatea spaţiului
carpato-danubiano-pontic, dar şi din realizările economice şi sociale mai vechi ale țării
noastre.
Vestigiile arheologice ale unor aşezări dacice ce apar în localitatea Costeşti, precum şi
castrul roman Arutela pe stânga Oltului, terme şi o parte din castru roman, refăcute după 1983,
situate în apropierea staţiunii Călimăneşti-Căciulata, prezența unor obiective turistice cu
însemnătate arhitectonică şi artistică, precum mânăstirile dispuse de-a lungul văii Oltului
(mânăstirea Turnu, Stânişoara, Cozia, Bolniţa), o serie de monumente, statui, busturi, dar și
muzeele, expoziţii şi case memoriale determină ca elementele turistice antropice să fie destul
de diversificate și remarcabile pe teritoriul Subcarpaților Vâlcii.
Obiective culturale cu functii turistice
Oferta turistică înaintată de Subcarpaţii Vâlcii se bucură de prezenţa unor obiective
culturale diversificate. Puţine sunt satele şi oraşele care să nu prezintă astfel de ansambluri de
arhitectură. Putem să facem o clasificare a acestora, şi vorbim astfel despre: teatre si
amfiteatre, opera, muzee (muzee istorice, muzee etnografice şi muzee mixte), colectii de arta,
case memoriale, universitaţi şi biblioteci.
Subcarpaţii Vâlcii oferă pe lângă o serie de obiective turistice de diverse natură şi o
gamă largă de obiective turistice religioase. Ele sunt reprezentate prin biserici, schituri,
catedrale, mânăstirile, teatre, opera, muzee, colecții de artă, case memorial, universități,
biblioteci, etc. Amintim Biserica ”Dintr-un Lemn” din staţiunea Băile Olăneşti, schiturile
Iezer, Pahomne și Pătrunsa (Băile Olăneşti), mânăstirea Govora, Mânăstirea ”Dintr-un Lemn”
(localitatea Frânceşti), mânăstire Arnota (comuna Costeşti), etc.
Târgurile adună săptămânal, lunar, sau anual locuitorii unei zone mai restrânse.
Acestea devin resurse turistice prin atmosfera creată, prin varietatea produselor, din ce în ce
mai puţine cu caracter meşteşugăresc- artizanal. De asemenea, festivalurile artistice atrag și
ele un anumit număr de turişti, cei mai mulţi amatori de manifestări folclorice. Numeroase
festivaluri promovează arta autentică, promovând bogăţia spirituală a locuitorilor.
Caracteristic zonei sunt Festivalul Eco-Etno-Folk-Film organizat anual la începutul lunii
septembrie la Casa de Cultură ”Dinu Săraru” din Slătioara, festivalului folcloric „Hora
costumelor”(localitatea Pietrari), Târgul annual de olărit (Bistriţa), etc.
Page 28
29
Alături de celelalte elemente prezente pe teritoriul regiunii analizate, activitățile
etnografice cu funcție atractivă captează atenția turiștilor, oferind totodată posibilitatea de
petrecere a timpului liber celor veniți la tratament în stațiunile balneoclimaterice.
Partea a IV-a STADIUL ACTUAL DE VALORIFICARE A POTENȚIALULUI TURISTIC
BALNEOCLIMATERIC
Capitolul 9 CADRU LEGISLATIV ÎN DOMENIUL TURISMULUI
Legislația reprezintă o componentă fundamentală a procesului de integrare a activității
turistice în anasamblul european. În acest sens, în țara noastră au fost inițiate sau îmbunătățite
o serie de reglementări și acte normative. După 1990, legislația românească a luat amploare ea
devenind destul de diversificată. Monitorul Oficial este cel care la nivel național
monitorizează toate actele normative existente, în cadrul acestora o parte semnificativă
ocupând și legislația în turism.
Pornind de aici incursiunea noastră în legislația în turism descoperim o serie de norme
metodologice ce fac referire atât la structurile de cazare și alimentație publică, cât și la
turismul rural, acte normative privind organizarea și funcționarea anumitor instituții din
domeniul turismului, acte normative ce fac referire la turismul rural, gesationarea fondurilor
de vânătoare, regimul de organizarea și funcționare a parcurilor turistice, acte normative ce fac
referire la obținerea licențelor și brevetelor în turism, salvamontism, astestarea stațiunilor
turistice, plaja, turism cinegetic, societățile comerciale din turism, protecția turiștilor pe litoral,
protecția consumatorilor în turism, protecția pe munte, Fondul spcial pentru promovarea și
dezvoltarea turismului.
În ceea ce privește turismului balnear și climateric, până în decembrie 1989 în
domeniul existau câteva acte normative ce făceau referire fie la stabilirea tarifelor pentru
stațiunile balneoclimaterice (prin Decretul nr.247 din 27 septembrie 1977 privind stabilirea
tarifelor pentru stațiunile balneoclimaterice), fie la organizarea stațiunilor balneare și
climaterice (prin Norme tehnice din 10 martie 1979 cu privire la sistematizarea și
organizarea stațiunilor balneare și climaterice), fie la stabilirea tarifelor în unitățile de cazare
turistică (prin Decret nr. 20 ianuarie 1983 privind regimul tarifelor în unitățile de cazare
turistică din Republica Socialistă România).
După 1990, și în privința legislației balneare au apărut mai multe acte normative,
precum cele de înfințare a unor stațiuni, dar și acreditarea şi controlul bazelor de tratament din
Page 29
30
cadrul societăţilor comerciale de turism balnear şi de recuperare. Referitor la protecția
zăcămintelor minerale nu există acte normative în vigoare, deși acesta ar trebui să constituie
cel mai important pas în dezvoltarea turismului balneoclimateric românesc.
Capitolul 10 NIVELUL DE ORGANIZARE ŞI DEZVOLTARE AL BAZEI
TEHNICO-MATERIALE PENTRU TURISM
Punerea în valoare a resurselor turistice naturale (relief, climă, ape, izvoare minerale,
nămoluri, etc.), dar şi a celor antropice (biserici, mânăstiri, schituri, monumente, etc.), se
realizează prin intermediul unei baze tehnico-materiale complete. Analiza bazei tehnico-
materiale presupune prezentarea fiecărui tip de structură turistică, între cele cinci tipuri de
structuri turistice trebuind să existe o strânsă legătură pentru a putea vorbi de o bază tehnico-
materială bogată şi valorificată corect.
Structurile de primire turistice, indiferent de forma de proprietate și organizare, se
clasifică în funcție de caracteristicile constructive, de calitatea dotărilor și a serviciilor
prestate10
. În scopul protecției turiștilor, serviciile de cazare și alimentație publică se asigură
numai în structuri de primire turistice clasificate.
Structuri de cazare
Subcarpaţii Vâlcii se bucură de o gamă diversificată de structuri de cazare, sesinzându-
se o creştere semnificativă a acestora în ultimii ani. Dacă numărul staţiunilor este moderat,
valoarea terapeutică, dar şi cea turistică a acestora este recunoscută atât la nivel naţional, cât şi
internaţional. Astfel, în staţiunile balneare din Subcarpaţii Vâlcii, oferta de cazare se
caracterizează printr-o mare diversitate cuprinzând toate tipurile de unităţi de cazare, de la
hotel până la camping, situate atât în staţiuni, cât şi în împrejurimile acestora.
O altă tendinţă în cazarea balneară este diversificarea serviciilor integrate, ce pot
atrage clientela, pentru a se depăşi, totodată, şi criza hotelăriei determinată de dezvoltarea
altor forme de cazare (în special reşedinţele mobilate şi dotate cu toate cele necesare unei cure
balneare, pentru care cererea este din ce în ce mai mare).
Analizând ponderea deţinută de unităţile de cazare de turismul balnear din Subcarpaţii
Vâlcii, se poate constata că situaţia este exact opusă celei de la nivel naţional. Astfel, dacă în
2000 în Subcarpaţii Vâlcii existau 54 de unităţi de cazare (13,5 %), la nivelul anului 2008
numărul acestora aproape s-a dublat, ajungându-se la 89 unităţi de cazare (23,3%).
10
Potrivit Hotararii nr. 1328 din 27 decembrie 2001 privind clasificarea structurilor de primire turistice
Page 30
31
Evoluţia numărului de structuri de cazare în staţiunile balneoclimaterice din
Subcarpaţii Vâlcii, în perioada 2000-2008, evidenţiază detaşarea staţiunilor Călimăneşti-
Căciulata şi Băile Olăneşti, comparativ cu staţiunea Băile Govora. Cele mai puţine structuri de
cazare le deţin Ocnele Mari şi mai ales localitatea Costeşti, unde nu au existat investiţii în
ultimii ani (vezi Fig.nr.3.).
Băile Olăneşti
Costeşti
Ocnele Mari
Băile Govora
Călimăneşti-Căciulata
Fig.nr.3. Evoluţia numărului de unităţi de cazare în cadrul staţiunilor balneoclimaterice
din Subcarpaţii Vâlcii (2000-2010) (Sursa: prelucrare date INSSE)
Page 31
32
În ceea ce priveşte repartiţia pe tipuri de structuri de cazare, la nivelul regiunii de
analiză au fost identificate 171 unităţi de cazare din care 93 aparţin staţiunilor
balneoclimaterice. Analiza evoluţiei în dinamică scoate în evidenţă, în perioada 2002-2004, o
evoluţie uşoară a numărului de structuri de cazare, excepţie făcând hotelurile, campingurile şi
pensiunile turistice, în cazul cărora se înregistrează o creştere relativ mică.
Analiza în ansamblu a structurilor de cazare la nivelul Subcarpaţilor Vâlcii,
evidenţiază diversitatea tipurilor existente în regiune (cele mai multe tipuri funcţionând în
Călimăneşti-Căciulata, iar cele mai puţine în Ocnele Mari). Totuşi, localitatea Costeşti iese în
relief prin lipsa unităţilor de cazare, la nivelul anului 2008 aici neexistând decât o singură
pensiune rurală.
În ceea ce priveşte calitatea serviciilor de cazare oferite de către structurile de cazare,
au fost efectuate în teren chestionare aplicate asupra unui număr considerabil de turişti veniţi
în staţiuni, în perioade diferite. Astfel, din analiza acestora, la nivelul anului 2010 sunt
raportate existenţa unui număr de 114 unităţi de cazare distribuite la nivelul tuturor staţiunilor
balneoclimaterice. Pe tipuri de structuri, hotelurile reprezintă 27,2% din totalul structurilor, pe
când pensiunile şi vilele 28,9%, respectiv 35,1%. Pe ultimele locuri se află cabanele şi
campingurile cu câte 1,8 %, şi respectiv motelurile şi popasurile turistice care de asemenea
deţin doar câte 0,9 % din întreaga valoare. Obiectivele chestionarului au fost stabilirea unor
percepții privind calitatea serviciilor de cazare, motivația turiștilor veniți în stațiune, gradul de
satisfacţie privind condiţiile de confort oferite de structurile de cazare, dar și prețul oferit
raportat la calitatea obținută.
Structuri de alimentație publică
Spre deosebire de cazare, care este destinată în exclusivitate turiştilor, structurile
turistice de alimentaţie publică pot fi utilizate şi de populaţia rezidentă. Acesta este motivul
pentru care unele unităţi de alimentaţie public au ”circuit închis” servindu-i numai pe turişti,
în timp ce altele au ”circuit deschis” adresându-se unei game diversificate de consumatori.
Baza de alimentaţie publică ocupă un rol foarte important în evoluţia unei staţiuni
turistice. Alături de celelalte tipuri de structuri turistice, alimentaţia publică conferă turistului
o mai mare siguranţă în alegerea staţiunii potrivite. Prin oferta de preparate, unităţile de
alimentaţie publică se deosebesc destul de puţin de la o staţiune la alta.
Raportul dintre numărul de locuri de cazare şi numărul locurilor la mese privit la
nivelul întregii regiuni analizate este optim pentru satisfacerea nevoilor (respectiv sub 1
Page 32
33
persoană pe loc). La nivel de staţiune însă, rezultatele acestui raport sunt diferite, marea
majoritate a staţiunilor încadrându-se la valori de sub 1pers/loc la masă (respectiv 0,96
pers/loc în Băile Olăneşi, 0,5 pers/loc în Băile Govora), excepţie fac staţiunile Călimăneşti-
Căciulata (unde valoarea este de 1,2 pers/loc), Ocnele Mari şi Costeşti unde nu există niciun
fel de structură de alimentaţie. Aceste valori subunitare ale raportului sunt considerate a fi
neoptim, lucru ce conduce, în perioadele de sezon la aglomeraţie şi la servirea mesei în mai
multe serii (vezi Tab.nr.5.).
Nr.
crt.
Sta
ţiu
nea
ba
lnea
reă
Res
tau
ran
t
Ba
r d
e zi
Bu
fet
Bu
fet
ba
r
Ca
fen
ea
Co
fetă
rie
Bra
serie
/
ber
ări
e
Res
tau
ran
t
pen
siu
ne
Sn
ack
-ba
r
1 Băile
Olăneşti
2488 315 111 - - 60 - 431 -
2 Băile
Govora
2311 85 208 - - 75 78 1636 -
3 Călimăneşti
Căciulata
3237 275 258 - - 181 164 1597 -
4 Ocnele
Mari
- 40 - - - - - - 51
TOTAL 8036
(58,9%)
715
(5,4%)
577
(4,3%)
-
(%)
-
(%)
316
(2,4%)
242
(1,8%)
3664
(26,8%)
51
(0,4%)
Tab.nr.5. Structura unităţilor de alimentaţie publică în anul 2008
(Sursa: prelucrare date DJSV)
În ansamblu, restaurantele sunt cele mai întâlnite localuri publice, la nivelul staţiunilor
balneoclimaterice din Subcarpaţii Vâlcii, regăsindu-se o gamă largă de restaurante de diverse
categorii, dezvoltate în special în staţiunile Băile Olăneşti, Călimăneşti-Căciulata şi Băile
Govora. Remarcăm un coeficient ridicat în cazul staţiunii Băile Olăneşti, valoarea acestuia
aproapiindu-se de valoarea optimă. Se remarcă eforturile proprietarilor de a oferi pe de o parte
un meniu diversificat, calitativ şi cantitativ la un preţ acceptabil, iar pe de altă parte pentru a-şi
atrage clientela, restaurantele îşi diversifică gama de distracţii oferite (muzică ambientală,
terase în aer liber, dansuri folclorice şi moderne, etc.).
Structuri turistice de tratament
În staţiunile balneoclimaterice, pe lângă baza de cazare, un rol important îl ocupă
tratamentul balnear, realizat cu ajutorul unui personal medical specializat. Tratamentul balnear
reprezintă cel mai important şi definitoriu punct al ofertei balneoturistice. Cunoscut încă de pe
Page 33
34
vremea romanilor, turismul balneo-medical şi-a creat în ultima vreme o bază modernă, ce
valorifică resursele naturale existente.
În turismul de sănătate, motivaţia principală este tratamentul medical recuperatoriu sau
cel profilactic, orientat spre menţinerea sănătăţii şi prevenirea apariţiei anumitor afecţiuni.
Existenţa apelor minerale, a nămolului sapropelic şi a condiţiilor climatice nu reprezintă
întotdeauna singurele condiţii ce stimulează turistul să dorească să-şi realizeze un sejur în
staţiunile balenare şi climaterice.
Bazele de tratament joacă şi ele un rol important alături de celelalte structuri turistice.
Organizate fie în incinta structurilor de cazare, fie separat, în clădirii proprii, bazele de
tratament oferă o gamă largă de procedee. O caracteristică importantă a turismului balnear
este motivaţia călătoriei. Aria de acţiune a turismului balnear este foarte largă aceasta vizând:
curele profilactice (se adresează persoanelor sănătoase şi aparent sănătoase cu factori
predispozanţi spre îmbolnăvire, provenind din mediul intern sau extern); curele terapeutice
folosite pentru a trata cu ajutorul factorilor naturali, o gamă largă de afecţiuni; curele
recuperatorii utilizate în cazul unor forme de afecţiuni ce determină incapacitatea persoanelor
de a mai munci.
Staţiunile balneoclimaterice vâlcene dispun de o varitate de surse hidrominerale ce
sunt puse în valoare printr-o serie de tratamente aplicate turiştilor, în funcţie de tipul de sursă
(ape minerale sau nămol sapropelic). De asemenea, trebuie să dispună de dotări pentru
realizarea de investigaţii, analize medicale şi diagnosticări. Calităţile apelor minerale sunt
valorificate în curele interne, în cura externă, cura prin inhalaţii cu aerosoli, injecţiile cu apă
minerală, irigaţiile vaginale cu apă minerală.
Afecţiunile ce pot fi tratate în cadrul staţiunilor sunt şi ele diversificate, de la cele
respiratorii, cardio-vasculare, renale, digestive şi de metabolism, ORL, şi până la cele
ginecologice, boli ale aparatului locomotor. În funcție de boala de care pacientul are nevoie,
precum și de compoziția fiecărui izvor mineral în parte, doctori specialiști recomandă
turiștilor veniți la tratament utilizarea apelor minerale. Cele mai des întâlnite sunt apele
sulfuroase, indicate într-o gamă largă de afecțiuni. Prof. Oncescu N.11
consideră că hidrogenul
sulfurat din apele sulfuroase din Depresiunea Getică (Băile Olăneşti şi Călimăneşti) ia naştere
astfel : “piritele şi marcasitele identificate în blocurile de cristaline, remaniate în conglomerate
sau în gresii şi marne sub formă de concreţiuni,, se alterează în zona de oxidare, trecând în
sulfaţi. Aceştia sunt reduşi de hidrocarburile (CH4), care se degajă slab din marnele
11
Oncescu N. , Manualul inginerului de mine, vol.I, Secţiunea V, cap.XI - Apele minerale, Edit. Tehnică,
Bucureşti, 1951
Page 34
35
bituminoase”. Amintim lacurile sărate, apele sulfuroase, apele minerale sulfatate şi apele
termominerale.
În turismul de sănătate, motivaţia principală este tratamentul medical recuperatoriu sau
cel profilactic, orientat spre menţinerea sănătăţii şi prevenirea apariţiei anumitor afecţiuni.
Existenţa apelor minerale, a nămolului sapropelic şi a condiţiilor climatice nu reprezintă
întotdeauna singurele condiţii ce stimulează turistul să dorească să-şi realizeze un sejur în
staţiunile balenare şi climaterice.
În ceea ce priveşte calitatea tratamentelor efectuate în staţiunile balneoclimaterice din
Subcarpaţii Vâlcii, partea a doua a chestionarului a vizat stabilirea pe de o parte a scopului
venirilor în staţiune, modalităţilor de alegere a biletelor de tratament, preţul plătit, categoriile
de vârstă care frecventează staţiunile, iar pe de altă parte calitatea prestaţiei în structurile de
tratament, varietatatea şi calitatea tratamentelor oferite de personalul medical.
Procentajele referitoare la scopul venirii în staţiune, indică valori de 51,2% dintre
respondenţi ce au sosit pentru efectuarea tratamentelor, 27,9% pentru odihnă, iar restul de
20,9% pentru cu totul alte motive. La nivel de staţiune, ponderea cea mai ridicată în ceea ce
privesc scopul venirii pentru tratament o are staţiunea Ocnele Mari-Ocniţa (62,5%), urmată de
Băile Olăneşti şi Călimăneşti-Căciulata cu 52,9%, repsectiv 45,8%. Un procentaj uşor mai
scăzut îl are staţiunea Băile Govora cu 45,5%, iar valorile cele mai mici le-au oferit
respondenţii sosiţi în localitatea Costeşti, unde niciunul nu venise pentru tratament (vezi
Fig.nr.4.).
ODIHNĂ
TRATAMENT
ALT SCOP
Băile Olăneşti
Călimăneşti-CăciulataOcnele Mari-OcniţaBăile Govora
a.total staţiuni balneoclimaterice b. pentru fiecare staţiune balneoclimaterică
Fig.nr.4. Ponderea deţinută de scopul venirii pentru tratament în staţiunile balneoclimaterice
vâlcene (Sursa: prelucrare date adunate de pe teren)
Structuri de primire turistică de agrement şi divertisment cultural
Agrementul reprezintă o altă componentă importantă a serviciilor turistice, deoarece
asigură odihna activă a turiştilor (o caracteristică fundamnetală a vacanţelor în zilele noastre,
Page 35
36
conturând cadrul necesar petrecerii plăcute şi instructive a timpului liber). Fenomenul de
agrement prezintă numeroase implicaţii sociale. Trebuie remarcat faptul că nu întotdeauna
investiţiile în acest domeniu au amoritzare rapidă, fiind necesară aplicarea unei strategii de
dezvoltare a acestui capitol.
În primul rând este necesară stabilirea categoriilor de turişti, dar şi a potenţialului
oferit de staţiunea respectivă. Această activitate impune colaborarea instituţiilor interesate, dar
şi primăriilor locale. Dintre dotările necesare unei bune dezvoltări a agrementului cele mai
importante sunt: terenurile pentru practocarea diferitelor sporturi în aer liber (tenis, volei,
baschet), piscinele, popicăriile, săli cu jocuri mecanice şi disctractive, discoteci, săli de
proiecţii, biblioteci, minicare, parcuri de distracţii, şi nu în ultimul rând în ultimii ani a luat
amploarea ca un mijloc modern de agrement - internetul. Acesta a pătruns în toate aşezările
turistice, determinând totodată apariţia unor structuri organizatorice specifice, precum săli de
Internet, Cafe Internet, etc, - ele completând elementele de infrastructură care privesc
agrementul.
Elementele de agrement din cadrul staţiunilor balneoclimaterice vâlcene sunt
diversificate de la plimbări în aer liber, excursii cu microbuze şi autocare, vizitarea unor
obiective turistice din împrejurimi, biblioteci, săli de cinematograf, grădini de vară, şi până la
piscine şi spectacole, etc. nu trebuie omis nici agrmenul în ariile protejate, regiunea analizată
putându-se bucura de prezenţa unor astfel de elemente.
Oferta de agrement este diversificată la nivelul fiecărei staţiuni, turiştii putându-se
bucura de o serie de obiective turistice ce sunt valorificate prin excursiile efectuate de
persoane particulare, spre Transfăgărăşan, Valea Oltului, mânăstirile din Oltenia, iar pe cont
propriu trasee turistice ne îndreaptă paşii spre inima munţilor, la peşterile Pescarului, Piatra
Porumbiştei, Arnăuţilor, la Piatra Scrisă, dar şi la Lacul cu Ghicocei.
Nu trebuie uitată nici Grădina de vară, din Băile Olănești, care funcţionează începând
cu luna mai şi până în luna septembrie, şi care oferă filme şi spectacole în aer liber; sala de
fitness, cu saună şi masal din cadrul Hotelurlui Olăneşti; în Călimănești - Căciulata - Baza de
agrement Maia, Restaurantul Intim (situat pe drumul european E81), Clubul Heaven,
Restaurantul Parc, Terasa Restaurant Carul cu Bere şi Terasa Camelor amenajată chiar pe
malul Oltului într-un ambient natural.
Alte obiective de interes în zonă: Evantaiul – formaţiune geologică spectaculoasă, în
formă de evantai de culoare albă, din tuf cretacic; Fagul Miului – legenda spune că Miu
Haiducu era fiul unui pandur de-al lui Tudor Vladimirescu, care ieşea la prădat la drumul
mare în târgurile de la Horezu, la Muiereasca şi la crasna lui Ilie Chioru. După ce dădea
Page 36
37
lovitura, se spune că se ascundea în scorbura tăiată în trunchiul unui fag bătrân dintr-o pădure
din apropiere. Mai avem vechi monumnente de arhitectură, precum ruinele bisericii
Adormirea Maicii Domnului din Ocnele Mari (secolul al XVI-lea), biserica Slătioarele
(secolul al XVI-lea), ctitoria soţiei lui Alexandru Vodă Mircea, precum şi biserica fostului
schit Titireciu- secolul XVI.
Un alt mod de divertisment îl putem considera petrecerea timpului în aer liber. Trasee
turistice traveresează Munţilor Cozia şi Buila-Vânturariţa, spre vârful muntelului.
Administraţia celor două Parcuri a amenajat pe aceste trasee băncuţe şi măsuţe de lemn, coşuri
de gunoi, iar acolo sus persoane specializate asigură paza parcului.
Structuri de transport
Alături de celelalte tipuri de structuri turistice, transportul contribuie şi el la bunăstarea
staţiunilor turistice. Căile şi mijloacele de transport asigură efectuarea călătoriei, şi totodată,
prin intermediul acestora turiştii sunt aduşi spre structuri de cazare şi bazele de tratament
dorite de fiecare.
Turismul actual se datorează extrem de mult modernizării şi diversificării căilor şi
mijloacelor de transport. Creşterea vitezei de deplasare în spaţiu înseamnă o economie de timp
liber, ceea ce aduce turistului posibilitatea unui sejur mai îndelungat sau vizitarea unui număr
mai mare de obiective. Principalele căi şi mijloace de transport implicate în turism sunt cele
rutiere, feroviare, aeriene, navale şi mijloacele de transport speciale.
În ceea ce priveşte mijloacele de transport specifice Subcarpaţilor Vâlcii, principala
cale o constituie transportul rutier efectuat pe drumurile naţionale sau internaţionale ce străbat
staţiunile subcarpatice vâlcene. Transportul rutier poate fi efectuat fie cu autoturism propriu,
fie cu autocare ce pornesc pe diferite rute, autocare calificate potrivit normelor în vigoare. În
unele staţiuni există firme specializate care se ocupă cu efectuarea excursiilor în zonele
turistice limitrofe, în sezonul estival. Spre exemplu, în staţiunea din Băile Olăneşti, există o
societate privată ce efectuează excursii, cu microbuze proprii, la mânăstirile din Oltenia, pe
Transfăgărăşan, Valea Oltului, etc. în funcţie de cerere şi număr de turişti. Transportul
feroviar este specific staţiunilor Călimăneşti-Căciulata și Băile Govora, ele fiind singurele
care au acces la acest tip de transport. Trenurile, prin capacitatea lor superioară de transport,
oferă o vastă gamă de avantaje precum: preţ diferenţiat, în funcţie de clasa de confort sau de
gradul de folosinţă (pensionar sau persoană activă); capacitatea de transport este amplă,
putându-se deplasa un număr mai mare de turişti; siguranţa călătoriei este maximă.
Page 37
38
Capitolul 11 CIRCULAȚIA TURISTICĂ
Toate componentele cadrului natural interacţionează pe baza unor parametri calitativi
şi cantitativi, lucru ce va determina gradul şi dimensiunile amenajărilor turistice existente în
regiunea analizată.
Subcarpaţii Vâlcii constituie o regiune cu o însemnătate mare din punct de vedere al
obiectivelor turistice. Poziţia geografică, clima, drumurile (unele dintre ele modernizate), au
favorizat o repartiţie neregulată a acestor obiective. În funcţie de natura lor, obiectivele
turistice pot fi naturale şi antropice.
Prima categorie, cea a obiectivelor turistice naturale este reprezentată de elementele
cadrului fizico-geografic care dau, prin natura lor, posibilitatea existenţei turismului. Acestea
pot fi oferite de relief (vârfurile, cheile, defileele, cascadele, peşteri, conuri, cratere, etc.), de
natură geologică (anumite tipuri de roci – trovanţii de la Costeşti, vechi ocne de sare – Ocnele
Mari,etc.), obiective turistice cu caracter biogeografic (păduri parc, grădini botanice, parcuri
dendrologice, rezervaţii botanice şi forestiere, parcuri zoologice, păstrăvării, parcuri naţionale
- Parcul Buila-Vânturariţa, rezervaţii naturale – Munţii Cozia, etc.), precum şi obiective
turistice legate de ape (prin prezenţa unor izvoare minerale termale – Băile Olăneşti, Băile
Govora, Călimăneşti-Căciulata).
Cea de-a doua categorie de obiective turistice, cele antropice, constituie rezultatul
activităților umane și sunt reprezentate de muzee etnografice (Muzeul medieval Anton Pann,
complexul arhitectonic al Episcopiei, parcul Zăvoi, centrul ceramic Vlădeşti, etc.), oraşul
Horezu, culele de la Măldărăşeşti, trovanţii de la Costeşti, mânăstirea şi staţiunea de la
Govora, parcuri de distracții, piscine, cluburi, etc.
Tipuri şi forme de turism practicate în Subcarpații Vâlcii
Dezvoltarea circulaţiei turistice, participarea la mişcarea turistică a unor mase tot mai
largi, diversificarea motivaţiilor care generează cererea au condus la multiplicarea formelor de
turism. Drept urmare, s-a accentuat necesitatea clasificării acestora după criterii care să
asigure grupări relativ omogene. Delimitarea formelor de turism, importanţa din punct de
vedere teoretic şi practic, oferă elemente de fundamentare ştiinţifică a deciziilor privind
dezvoltarea şi diversificarea ofertei turistice, alinierea ei la modificările intervenite în structura
cererii.
În spaţiul aferent bazinului Oltului în cuprinsul Subcarpaţilor Vâlcii se desfăşoară un
număr relativ restrâns de forme de turism, unele dintre acestea (de exemplu, turismul rural)
aflate încă într-un stadiu incipient. Nu este mai puţin adevărat faptul că, în condiţiile lărgirii
Page 38
39
gamei de servicii şi adaptarea acestora la standardele internaţionale, formele de turism
practicabile pe plan local ar putea fi mult diversificate.
a) Turismul urban
În condițiile aderării României la Uniunea Europeană organele guvernamentale
românești au urmat o serie de pași în vederea satisfacerii cerințelor impuse de acestea.
Consiliul Comunităţilor Europene recunoaşte ca primă responsabilitate a definirii unei politici
şi a administrării mediului urban revine autorităţilor locale, regionale şi guvernamentale ale
fiecărui stat. Oraşele noilor state membre ale Consiliului Europei trebuie să facă faţă unor
provocări specifice, cum ar fi de exemplu finanţarea construcţiei de locuinţe, întreţinerea
stocului imobiliar, etc. Apar tendinţe în materie de suburbanizare şi de segregare, care rezultă
din decalajele privind accesul la proprietatea rezidenţială; ele pot fi atenuate prin intermediul
unei oferte suficiente de terenuri pentru construcţii în aglomeraţiile urbane.
Subcarpaţii Vâlcii se bucură de o gamă lagă de tipuri de orașe. Astfeș, deși nu sunt
decât 8 orașe, regăsim oraşe miniere (Ocnele Mari), oraşe universitare (Râmnicu Vâlcea),
oraşe balneare (Băile Olăneşti, Băile Govora, Călimăneşti) și oraşe reşedinţă de judeţ
(Municipiul Râmnicu Vâlcea).
În urmărirea obiectivului unei dezvoltări a sistemelor urbane vâlcene, sunt propuse o
serie de măsuri complementare pentru dezvoltarea durabilă în oraşe şi în zonele urbane,
precum: dezvoltarea unor strategii adaptate la contextul local vizând controlul consecinţelor
restructurărilor economice; regenerarea zonelor urbane degradate şi amestecul funcţiunilor şi
al grupurilor sociale în interiorul structurii urbane, mai ales în marile oraşe unde zonele de
excludere socială sunt pe cale să apară; etc.
b) Turismul rural
Dorinţa de petrecere a timpului liber şi a vacanţelor „la ţară” constituie preocupări
vechi ale împătimiţilor de natură. Astfel, turismul rural a început să ia contur şi să se dezvolte
din toate punctele de vedere (infrastructură, cazare, agrement, etc.).
Amenajarea turistică a mediului rural trebuie concepută ca o acţiune de sistematizare
lentă, având ca motivaţie principală exploatarea rezervelor sale atractive. Dacă în cadrul zonei
montane putem vorbi de exploatarea elementelor cadrului natural, în zona rurală capătă
însemnătate mai mare elementele antropice, fără a fi neglijate însă cele naturale.
Vechile meşteşuguri şi instalaţii populare sunt din ce în ce mai rare, iar costumele
naţionale sunt purtate doar de populaţia în vârstă la zile de sărbătoare.
Pentru punerea în valoare a fondului etnografic ar trebui să se ia măsuri precum:
organizarea unor expoziţii cu vânzare a unor obiecte de artă tradiţională locală, în spaţiile din
Page 39
40
incinta pensiunilor turistice; obiectele vândute să fie însoţite de pliante publicitare cu cele mai
importante date referitoare la zonă şi împrejurimi; înfiinţarea unor muzee dedicate artei şi
instalaţiilor populare, care să pună accent pe uneltele tradiţionale folosite în gospodărie şi pe
vechile case ţărăneşti, cu o arhitectură tradiţională specifică zonei etc.
c) Turismul montan
Muntele s-a situat întotdeauna în topul preferinţelor turiştilor, datorită accesibilităţi lui
în tot timpul anului. De munte se leagă atât practicarea turismului de vară, cât şi turismul de
iarnă. Turismul montan este dezvoltat în arealul nostru de analiză, şi mai ales cel mai bine
materializat în Munţii Cozia, situaţi în sud-vestul grupei montane Făgăraş. Valoarea turistică a
masivului Cozia rezultă pe de o parte din potenţialul natural şi pe de altă parte din dotările
efectuate în vederea dezvoltării turistice. (vezi Fig.nr.33) La poalele masivului Cozia se află
una dintre cele mai importante staţiuni balneoclimaterice din România, Călimăneşti-Căciulata,
staţiune care dispune de resurse balneare deosebite (microclimat, ape minerale şi termale).
O altă atracţie turistică o reprezintă Munţii Căpăţâni şi Munţii Latoriţei, situaţi între
Olt (Munţii Cozia) şi Olteţ (Munţii Parâng). La poale, ape minerale sulfuroase, bicarbonatate,
calcice, sodice, etc au determinat apariţia staţiunilor balneare.
În toată regiunea subcarpatică vâlceană o serie de trasee turistice destinate drumeţiilor
ocazionale sau profesionale, reprezintă un alt punct de atracţie pentru turiştii veniţi în
staţiunile balneoclimaterice vâlcene pentru tratament.
Cererea turistică şi Programele turistice din staţiunile balneoclimaterice din Subcarpaţii
Vâlcii
Cererea turistică reprezintă un punct important în realizarea unui studiu al pieţei
turistice din regiunea studiată. Pentru aceasta este necesară analiza indicatorilor clasici ai
cererii turistice, şi anume: sosiri şi înnoptări ale turiştilor în structuri turistice de primire cu
funcţii de cazare, precum şi durata medie a şederii (ca raport între volumul înnoptărilor şi cel
al sosirilor); indicele de utilizare neta a capacităţii de cazare în funcţiune (analizat în capitolul
10), etc.
După 2000, circulaţia internă cunoaşte o scădere drastică, ca urmare a deteriorării
condiţiilor de viaţă, a deteriorării bazei tehnico-materiale turistice și a calităţii tot mai slabe a
serviciilor. Cererea turistică poate fi divizată după tipul unităţii de cazare în care a fost
înregistrat (ex: hotel, pensiune, motel, vile turistice, pensiune turistică, etc.). Pentru
determinarea fluxurilor turistice elementele importante le constituie: numărul turiştilor,
circulaţia turistică, densitatea circulaţiei turistice.
Page 40
41
În ceea ce priveşte densitatea circulaţiei turistice, aceasta a înregistrat valori mai
ridicate în anul 2008 când la nivelul staţiunilor balneoclimaterice densitatea era de 602,7
turişti la 100 de locuitori, comparativ cu 306 turişti la 100 de locuitori valoare înregistrată la
nivelul anului 1998.
Analiza la nivelul fiecărei staţiuni însă, reliefează, la nivelul anului 1998, valori ale
densității de peste 500 turiști/100 locuitori pentru Băile Govora, Băile Olăneşti şi
Călimăneşti-Căciulata. La polul opus se află staţiunile Ocnele Mari-Ocniţa şi Costeşti cu
valori sub 100 turişti/100 locuitori. La nivelul anului 2002, ordinea se schimbă în ceea ce
priveşte primele trei staţiuni, valori reduse înregistrând în continuare Ocnele Mari şi Costeşti.
Anul 2008 vine cu creşteri ale acestori valori, densităţile circulaţiei turistice în staţiunile
balneoclimaterice din Subcarpaţii Vâlcii depășind pe alocuri chiar 1000 turişti/100 locuitori
(Băile Olăneşti).
Ponderea capacităţii de cazare existente (nr.structuri) a staţiunilor balneoclimaterice
din Subcarpaţii Vâlcii la nivelul anului 2000 comparativ cu anul 2008, marchează o curbă
ascendentă, o detaşare făcându-se în cazul staţiunilor Călimăneşti-Căciulata, Băile Olăneşti şi
Băile Govora cu un număr de turişti de peste 40.000 (Călimăneşti-Căciulata), peste 30.000
(Băile Olăneşti) şi respectiv peste 15.000 pentru Băile Govora. Pe ultimele locuri rămân
Ocnele Mari şi Costeşti.
Elemente importante ale cererii turistice le constituie şi numărul de sosiri şi de
înnoptări ale turiştilor în structuri turistice primire cu funcţiuni de cazare, dar şi cel al duratei
medii a şederii, obţinut prin raportarea volumului înnoptărilor la cel al sosirilor turistice.
Sosirea turiştilor se înregistrează atunci când aceştia sunt înscrise în registrul structurilor de
primire turistice pentru a fi găzduite pentru o anumită perioadă. De asemenea, înnoptarea
reprezintă fiecare noapte pentru care acei turişti sunt înregistraţi.
În ceea ce priveşte numărul turiştilor sosiţi în staţiunile balneare din Subcarpaţii
Vâlcii raportat la total sosiri România, se poate observa o curbă ascendentă, ce înregistrează
valori de aproximativ 14,6 % în 2000 şi ajungându-se la 20,1 % în 2008. În datele statistice la
nivelul regiunii analizate, evoluţia înnoptărilor în staţiunile balneare la nivelul anului 2008
reprezintă si ea un indicator important, la nivelul Subcarpaţilor Vâlcii putându-se observa că
staţiunea Călimăneşti-Căciulata se află pe primul loc cu un număr de 483.191 turişti, urmată
îndeaproape de Băile Olăneşti cu 397.334 turişti. Pe locul imediat următor, dar cu valori cu
mult mai mici faţă de primele două staţiuni, se situează Băile Govora cu 158.091 turişti,
rămânând la polul inferior celelalte 2 staţiuni balneare: Ocnele Mari (2528 turişti) şi Costeşti
(868 turişti).
Page 41
42
Nu sunt analizate ponderile deţinute de turiştii găzduiţi la prieteni sau rude, în cazul
cărora neexistând date statistice la Direcţia Judeţeană.
Programele turistice din staţiunile balneoclimaterice din Subcarpaţii Vâlcii
Programele turistice din cadrul staţiunilor balneoclimaterice din Subcarpaţii Vâlcii
constau în oferte destinate pe de o parte grupurilor turistice, iar pe de altă parte persoanelor
fizice. Oferta înaintată de hoteluri, grupurilor de turişti, este reprezentată de o serie de
facilităţi precum preţuri reduse la număr de persoane, mic dejun inclus, cină festivă pentru
anumite evenimente, la cerere, pentru mese festive se asigur taraf sau formaţie (la preţ
negociabil). De asemenea, la cerere se pot organiza excursii, sau se pot asigura gratuit săli de
conferinţă cu sistem de sonorizare inlcus. Structurile de cazare oferă reduceri pentru o serie
de evenimente precum banchete, tabere, conferinţe, excursii, etc.
Oferte sunt si în ceea ce priveşte tratamentele balneare, oferte ce se adresează unei
game largi de turişti. Oferta balneară include programe precum Decada balneară, Hai la băi,
Oferte pensionari, Oferte salariaţi, Oferte sindicat, etc.Toate aceste programe sunt menite a
oferi turiștilor o gamă largă de posibilități de unde fiecare poate sa-și aleagă în funcție de
perioada în an, prețul cerut și serviciile de care dorește să beneficieze.
Staţiunea Băile Olăneşti se remarcă prin oferta de spaţii de cazare (18 hoteluri, 15
pensiuni, 23 vile turistice şi 1 camping), pe când staţiunea Călimăneşti-Căciulata a reuşit să se
promoveze prin organizarea unor evenimente, a crei gazdă a fost, evenimente importante de
specialitatea la nivel naţional şi internaţional, preum târguri şi conferinţe.
Indici şi indicatori ce stabilesc gradul de atractivitate turistică al staţiunilor balneare şi
climaterice din Subcarpaţii Vâlcii
Un punct important îl constituie în analiza circulaţiei turistice, însăşi analiza indicilor
şi indicatorilor ce o caracterizează, şi care totodată stabilesc şi gradul de atractivitate al unei
staţiuni balenare şi climaterice. Aceştia sunt structuraţi astfel:
a. Indicatori ce stabilesc gradul de atractivitate al unei staţiuni
b. Indici utilizaţi pentru stabilirea caracteristicilor terapeutice ale staţiunilor
Evaluarea fondului balnear existent în Subcarpaţii Vâlcii este extrem de benefică, cu
atât mai mult cu cât ea ar trebui să ia în calcul mai multe aspecte. Vorbim în special de
factorii obiectivi ce caracterizează oferta balneară (calitatea şi cantitatea apelor minerale,
precum şi mediul ambiant). De asemenea, luăm în calcul gradul de dotare al acestor staţiuni,
Page 42
43
dotarea cu structuri turistice ce permit valorificarea şi dezvoltarea funcţiei balneare. şi nu în
ultimul rând, gradul de înzestrare cu elemente de infrstructură generală şi în specială cea
turistică, dar şi impactul cu turismul la sfârşit de săptămână.
Cu valori ale indicelui de atractivitate în jurul cifrei 1,00 se încadrează stațiunea
Ocnele Mari (1,38), Ocnița (1,02) și Costești (1,00)., grupă de stațiuni ce beneficiază de o
gamă largă de resurse hidrominerale, de structuri de cazare numeroase, precum și de
numeroase baze de tratament dotate la standarde moderne. La polul opus se regăsesc
stațiunile Ocniţa (1.02), Sălătruc şi Ocnele Mari cu valori de 1,10 şi respectiv 1,38. Această
grupă de staţiuni este lipsită atât de structurile de cazare necesare, cît şi de baza de tratament
şi structurile de agrement.
Partea a V-a ORIENTĂRI STRATEGICE ŞI DIRECŢII PRIORITARE DE
DEZVOLTARE ALE TURISMULUI
Capitolul 12 ANALIZA SWOT A SITUAŢIEI EXISTENTE ÎN DOMENIUL
TURISMULUI LOCAL
Turismul reprezintă o componentă esenţială a serviciilor destinate populaţiei, o ramură
cu potenţial foarte mare de dezvoltare. Acesta se înscrie în sectorul terţiar al economiei
naţionale, fiind constituit, în principal din prestaţii de servicii, ceea ce determină o dinamică
ridicată, firească în condiţiile civilizaţiei contemporane. Implementarea strategiilor pe termen
lung în domeniul turismului oferă premisele unei dezvoltări accelerate atât a turismului cât şi
a economiei în general.
Elaborarea unei analize SWOT reprezintă un pas important în elaborarea unei strategii
de dezvoltare turistică a stațiunilor balneoclimaterice vâlcene. Denumirea acestei metode
provine din limba engleză şi fiecare punct are următoarele înţelesuri: Strenghts – puncte tari,
Weaknesses – puncte slabe, Opportunities – posibilităţi, Threats – pericole.
Constituind o metodă importantă a managementului strategic, analiza SWOT oferă un
bun prilej pentru evaluarea situaţiei şi a problemelor existente în spaţiul geografic analizat, şi
totodată prezintă şi influenţa elementelor externe asupra acestuia spaţiu. Prin urmare, au fost
tratate cele patru puncte importante ale analizei, fapt ce va demonstra această necesitate de
dezvoltare a staţiunilor balneoclimaterice din Subcarpaţii Vâlcii. În realizarea analizei SWOT,
Subcarpaţii Vâlcii trebuie priviţi ca o destinaţie turistică unitară ce deţine atât puncte slabe, cît
Page 43
44
şi puncte forte şi care acţionează pe o piaţă în continuă evoluţie, beneficiind de oportunităţi şi
lovindu-se totodată de ameninţări inerente.
Rezultatele analizei SWOT evidenţiază implicaţiile autorităţilor locale, implicaţii ce ar trebuie
să îşi propună ridicarea staţiunilor respective la standarde înalte, prin luarea unor categorii de
măsuri adecvate, precum: consolidarea instituţiilor din sectorul turistic care sunt afectate;
modernizarea şi ridicarea la standarde înalte a infrastructurii din turism, fapt ce a duce la
creştere economică a acestui sector , etc.
Capitolul 13 RESURSE TURISTICE NEVALORIFICATE ȘI FORME DE TURISM
ÎN PERSPECTIVĂ
În ultimii ani, în activitatea turistică din ţara noastră se constată un interes din ce în ce
mai mare de îmbinare a utilului cu plăcutul, a job-ului cu tratamentul. Acesta este şi motivul
pentru care strategia naţională de dezvoltare a turismului prevede unele măsuri în acest sens,
precum combaterea poluării în general şi în special în zonele turistice de mare atractivitate;
sprijinirea dezvoltării turismului cultural, a turismului rural, turismului social şi de tineret;
etc.
La nivel regional, Subcarpaţii Vâlcii poate permite dezvoltarea ecoturismului,
turismului de afaceri şi organizare de congrese, turismului pentru practicarea sporturilor
nautice, turismului de sfârşit de săptămână, turismului în ariile protejate, etc. Totodată,
regiunea studiată beneficiază de prezenţa unui potenţial hidromineral diversificat, ceea ce a
dus la apariția și dezvoltarea turismului balnear.
Accentul trebuie pus însă pe dezvoltarea turismului balneoclimateric ce constituie şi
el o altă formă de turism ce nu este valorificată în totalitate. Multitudinea apelor minerale
regăsite la nivelul regiunii, completată de calităţile nămolurilor sapropelice precum şi de
microclimatul salinei de la Ocnele Mari au determinat apariţia şi recunoaşterea staţiunilor
vâlcene (vezi Foto.nr.1).
Foto.nr.1. Aleea izvoarelor din Băile Olănești și izvorul nr. 8 din Călimănești (Sursa:Ana Roangheș)
Page 44
45
Zona subcarpatică cu numeroasele staţiuni balneo-climaterice cunoscute în întreaga
ţară (Călimăneşti - Căciulata, Olăneşti, Govora, Ocnele Mari - Ocniţa), se conturează ca o arie
de atracţie turistică cu mari posibilităţi de valorificare.
Pe lângă efectele benefice ale apelor minerale, sunt cunoscute atât la nivel naţional,
cât şi internaţional efectele biologice pozitive ale salinelor din Subcarpaţii Vâlcii. Acestea
constau în decongestionarea căilor respiratorii produsă de aerosolii încărcaţi electric. Aceşti
aerosoli (de sodiu, potasiu, calciu, magneziu) au calităţi terapeutice prin resorbţia la nivelul
epiteliilor căilor aeriene superioare şi al aparatului bronhoalveolar.
Capitolul 14 MĂSURI ŞI ACŢIUNI ÎNSCRISE ÎN PLANUL OPERAŢIONAL DE
ACŢIUNE PENTRU DEZVOLTAREA TURISMULUI
Beneficiind de un climat prielnic tratamentul climateric, îmbunătăţit de existenţa unor
surse balneare numeroase, unele dintre ele valorificate, altele dornice să fie descoperite şi de
turişti, Subcarpaţii Vâlcii ar putea ”să stimuleze” autorităţile competente pentru o dezvoltare a
turismului în zonă.
În scopul evitării degradării zăcămintelor minerale, sunt necesarea o serie de măsuri
ce ar trebui să se aplice pe teritoriul staţiunii, măsuri care să vizeze: protecția stațiunilor
împotriva inundațiilor, măsuri care să promoveze şi să atragă turişii spre staţiunile
balneoclimaterice din regiune.
Capitolul 15 DIRECŢII MAJORE DE DEZVOLTARE A TURISMULUI
Turismul reprezintă o componentă esențială a serviciilor destinate populației, o ramură
cu potențial foarte mare de dezvoltare. Acesta se înscrie în sectorul terțiar al economiei
naționale, fiind constituit, în principal din prestații de servicii, ceea ce determină o dinamică
ridicată, firească în condițiile civilizației contemporane.
Implementarea strategiilor pe termen lung în domeniul turismului oferă premisele unei
dezvoltări accelerate atât a turismului romanesc cât și a economiei în general. Strategia de
dezvoltare turistică la nivelul stațiunii are ca prioritate, păstrarea valorilor și tradițiilor și o
lume apropiată de natură. Acestea se realizează printr-un turism de calitate, creșterea
numărului de înnoptări, creșterea cheltuielilor efectuate de turiști prin dezvoltarea atracțiilor
turistice.
Legătura dintre dezvoltarea turismului şi posibilitatea creşterii economice în stațiunile
balneoclimaterice din Subcarpații Vâlcii este dată de lansarea anumitor politici de stimulare a
activităţii turistice existente în această regiune (respectiv a turismului balneoclimateric). Un
Page 45
46
rol determinant în promovarea turismului balneoclimateric din Subcarpaţii Vâlcii îl ocupă
campaniile de promovare şi campaniile publicitare. Astfel, trebuie să avem în vedere politica
de programe şi investiţii, politica de preţ şi politica de promovare.
1. În politica de programe şi investiţii, sunt implicate atât autorităţile locale, cât şi
statul, iar măsurile acestora în investiţii pentru dezvoltarea infrastructurii (şosele şi căi ferate,
amenajarea staţiunii turistice, etc.), atragerea de investitori, etc. Dintre programele începute la
nivelul Subcarpaţilor Vâlcii trebuie să amitim proiectul privind modernizarea staţiunii Băile
Olăneşti, proiectele privind staţiunile Băile Govora şi Călimăneşti-Căciulata, proiectele de
mdoernizare a infrastructurii în staţiunea Băile Govora, proiectul privind municipiul Râmnciu
Vâlcea, etc.
2. Politica de preţ joacă şi ea un rol decisiv într-o posibilă dezvoltare a turismului.
Practicarea unor tarife ridicate limitează accesul populaţiei la servicicile turistice şi se
reflectă, în principal, în reducerea numărului de turişti, dar şi a duratei sejururilor, a
distanţelor de călătorie, etc.
În practica turistică a staţiunilor balneoclimaterice vâlcene sunt oferite reduceri
importante menite să încurajeze călătoriile în scopul balneoclimateric. Referitor la tipurile de
reduceri obţinute se poate spune că sunt într-o gamă foarte variată, de la servicii de transport
şi asigurare medicală, până la pachete întregi turistice (cazare, masă şi tratament).
3. Politica de promovare ar fi cea de-a treia politică la nivel guvernamental ce ar duce
la dezvoltarea turismului. Dacă publicitatea are rolul de a informa populaţia, promovarea
presupune stimularea vânzării produsului turistic. Realizată atât la nivel naţional cât şi
internaţional, propaganda turistică poate să determine mărirea numărului turiştilor străini şi
români în staţiunile turistice.
CONCLUZII
Importanţa economică a turismului la nivel european a determinat instituţiile europene
abilitate să se concentreze asupra acestui sector în ciuda absenţei unei baze legale. Există o
serie de organisme ce au ca scop promovarea turismului pe plan mondial, precum Organizaţia
Mondială a Turismului, Comisia Europeană pentru Turism, Consiliul Mondial al Turismului
şi Călătoriilor, Grupul de Acţiune pentru Turismul European (ETAG), Asociaţia Europeană a
Spa-urilor (ESPA), etc.
Page 46
47
În ceea ce privește turismul balnear, au crescut solicitările pe plan internaţional pentru
această formă de turism şi se prevede o creştere din ce în ce mai mare pe viitor. Creşterea se
datorează fie unor factori generali cum ar fi sporirea numărului populaţiei, creşterea nivelului
de trai, nevoia crescândă de odihnă şi recreere, etc, dar şi a unor factori specifici, cum ar fi
tendinţa de a îmbina tratamentul medical cu recrearea şi odihna într-un cadru natural plăcut.
Turismul balneoclimateric românesc este foarte important pentru România, deoarece
prezintă câteva avantaje majore în raport cu celelelalte produse, şi anume: nu este influenţat
de sezonalitate, dispune de o gamă variată de factori naturali de cură, durata produselor de
tratament este variată.
Turismul balnear dezvoltat la nivelul Subcarpaților Vâlcii este deosebit de important
deoarece regiunea deține numeroase surse hidrominerale, fiecare dintre acestea având o
compoziție diferențiată. Conţinutul chimic al fiecărui izvor din cadrul acestor staţiuni este
foarte important în tratamentul balnear. Apele sulfuroase ocupă suprafețe mai restrânse și sunt
distribuite pe o varietate mai largă de formațiuni. Ele pot fi întâlnite în depozitele sedimentare
de vârste diferite.
Stațiunile balneoclimaterice din Subcarpații Vâlcii utilizează metode complexe de
tratament în baze de tratament dotate cu instalații de balneoterapie, buvete pentru
crenoterapie, amenajări pentru climatoterapie, instalații pentru hidro- și termoterapie, etc. în
funcție de fiecare stațiune în parte.
În statiunea balneoclimaterice vâlcene sporirea atracțiilor turistice se poate realiza prin
luarea in consideratie a specificității locale si satisfacerea nevoilor speciale ale turistilor,
atragerea de resurse autohtone si UE, demersuri pentru atragerea investitiilor. Se impun luarea
unei serii de măsuri urgente în vederea valorificării resurselor turistice existente.
Page 47
48
BIBLIOGRAFIE
1. Atanasiu I., 1939, Distribuţia regională şi geneza apelor minerale din România,
Institutul de Arte Grafice BRAWO, Iaşi
2. Badea L., Rusenescu Constanţa, 1970, Judeţul Vâlcea, Edit. Academiei, Bucureşti
3. Badea L., Dinu Mihaela, 1992, Dealurile dintre Olt şi Topolog. Observaţii
geomorfologice, Stud. Cercet.G.G.G. – Geografie, XXXIX
4. Bărănescu R., 1975, Turism şi alimenatţie publică, Edit.Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti
5. Berbescu Elena, 1998, Enciclopedia de balneoclimatologie a României, ediţia a-2-a,
Edit. All, Bucureşti
6. Berlescu Elena, 1982, Dicţionar enciclopedic medical de balneologie,Edit. Știinţifică
şi Enciclopedică, Bucureşti
7. Berlescu Elena, 1998, Enciclopedia de balneologie a României, Bucureşti
8. Besancenot J.P., 1990, Climat et tourism, Masson, Paris
9. Braunsten Poldy, 1946, Băile Olăneşti din punct de vedere balneoclimatic. Indicaţii
şi contraindicaţii, Oficiul Naţional de Turism, Bucureşti
10. Cândea Melinda, Erdeli G., Simon Tamara, Peptenatu D., 2003, Potenţialul
turistic al României şi amenajarea turistică a spaţiului, Edit. Universitară, Bucureşti
11. Cîrstea G., Constantinescu D. şi colab., 1980, Judeţele Patriei. Judeţul Vâlcea,
Edit.Sport-Turism, Bucureşti
12. Cociaşu E., 1970, Tratamentul hidromineral în bolile interne, Edit. Medicală,
Bucureşti
13. Dinu Mihaela, 1999, Subcarpaţii dintre Topolog şi Bistriţa Vâlcii. Studiul proceselor
actuale de modelare a versanţilor, Edit. Academiei Române, București
14. Erdeli G., Dumitrache Liliana, 2004, Geografia populației, Edit. Corint, București
15. Erdeli G., Gheorghilaş A., 2006, Amenajări turistice, Edit. Universitară, Bucureşti
16. Istrate I., 1987, Turismul – un fenomen in mişcare, Edit. Sport-Turism, Bucureşti
17. Ielenicz M., Pătru Ileana, Ghincea Mioara, 2003, Subcarpaţii României, Edit.
Universitară, Bucureşti
18. Krueger R.A., Cassey M.A., 2005, Metoda focus-group. Ghid practic pentru
cercetarea aplicată, Editura Polirom, Iaşi
19. Minciu Rodica, Baron P., Neacşu N., 1993, Economia turismului, Edit. Universităţii
Independente Dimitrie Cantemir, Bucureşti
Page 48
49
20. Muntele I., Iaţu C., 2006, Geografia turismului. Concepte, metode şi forme de
manifestare spaţio-temporală, Edit. Sedcom Libris, Iaşi
21. Oncescu N., 1951, Manualul inginerului de mine, vol.I, Secţiunea V, cap.XI - Apele
minerale, Edit. Tehnică, Bucureşti
22. Pricăjan A., Airinei S., 1979, Apele minerale de consum alimentar din România,
Edit. Știinţifică şi Enciclipedică, Bucureşti
23. Pricăjan A., Airinei S., 1981, Bogăţia hidrominerală balneară din România, Edit.
Știinţifică şi Enciclipedică, Bucureşti
24. Pricăjan A., 1985, Substanţele minerale terapeutice din România, Edit. Știinţifică şi
Enciclipedică, Bucureşti
25. Pricăjan A., 1999, Din trecutul balnear al României, Edit. Știinţifică, Bucureşti
26. Routh H., 1996, Balneology mineral water and spas in historica lperspective, Clinics
in Dermatologie 14/1996
27. Ştefănescu Costin, 1967, Staţiuni balneare şi climaterice din România, Edit.
Meridiane, Bucureşti
28. Teleki N., Muntele L., Bibicioiu S., 2004, România balneară, O.P.T.B.R., Bucureşti
29. Teleki N., Munteanu L., Bibicioiu S., 2004, România balneară – ghid pentru medicii
de familie şi medicii specialişti, editată de Organizaţia Patronală a Turismului Balnear din
România, Bucureşti
30. Teleki N., Munteanu L., Stoicescu C., Teodoreanu Elena, Grigore L., 1984, Cura
balneoclimatică în România, Edit. Sport-Turism, Bucureşti
31. ***, 1983, The International Union for Official Tourism Organisation (IUOTO),
IUOTO Publicatious, Geneva, Switzerland
32. ***, Anuarul statistic al judeţului Vâlcea, ediţia 2001
33. ***2003, Anuarele statistice al României, Institutul Naţional de Statistică Bucureşti
34. *** 1993, Strategii de adaptare a turismului românesc la structurile CEE şi de
integrare a României prin turism, Ministerul Turismului, I.C.T., Bucureşti
35. ***, Ordonanţa de Guvern nr.109/2000 privind staţiunile balneare, climatice şi
balneoclimatice şi de asistenţă medicală balneară şi de recuperare
36. ***, Hotărârea nr. 1328 din 27 decembrie 2001 privind clasificarea structurilor de
primire turistice
Page 49
50
LISTĂ FIGURI
Fig.nr.1 Turismul şi componente sale
Fig.nr.2 Structura potenţialului turistic
Fig.nr.3 Subdiviziunile Subcarpatilor Getici
Fig.nr.4 Harta administrativa 1918-1925
Fig.nr.5 Harta administrativa 1925-1940
Fig.nr.6 Poziţia comunelor în cadrul unităţilor administrative Vâlcea, Gorj şi Argeş
Fig.nr.7 Harta unităţilor de relief a Subcarpaţilor Vâlcii (după Posea G., Badea L., 1984)
Fig.nr.8 Harta unităților și subunităților de relief (prelucrare după Dinu M., 1999)
Fig.nr.9 Harta hipsometrică a Subcarpaților Vâlcii
Fig.nr.10 Harta morfostructurală a Subcarpaților Vâlcii
Fig.nr.11 Evoluţia numărului de locuitori în stațiunile balneare din Subcarpații Vâlcii (1912-
2008)
Fig.nr.12 Evoluția numărului de locuitori în stațiunile balneoclimaterice din Subcarpații
Vâlcii (1912-2008)
Fig.nr.13 Densitatea medie a populaţiei comunelor din Subcarpaţii Vâlcii
Fig.nr.14 Evoluția densității medii a populației în stațiunile balneare din Subcarpații Vâlcii
(2002, 2008)
Fig.nr.15 Piramida vârstelor – total localităţi (2002)
Fig.nr.16 Schema captării izvorului Căciulata
Fig.nr.17 Suprafața împădurită din Subcarpații Vâlcii (2002)
Fig.nr.18 Platforma chimică Govora
Fig.nr.19 Evoluţia temperaturilor medii anuale la staţiile Râmnicu - Vâlcea şi Voineasa (1990-
2007)
Fig.nr.20 Temperaturile medii anuale (valori medii multianuale în intervalul 1990-2007)
Fig.nr.21 Precipitaţiile medii anuale (valori medii multianuale în intervalul 1990 - 2007)
Fig.nr.22 Graficele frecvenţei şi vitezei medii anuale a vântului (valori medii multianuale în
intervalul 1970 – 2007
Fig.nr.23 Harta geologică a Subcarpatilor Vâlcii
Fig.nr.24 Lacurile artificiale de pe Olt, în porțiunea aparținând Subcarpaților Vâlcii
Fig.nr.25 Evoluţia numărului de unităţi de cazare în cadrul staţiunilor balneoclimaterice din
Subcarpaţii Vâlcii (2000-2010)
Fig.nr.26 Evoluţia în dinamică a unităţilor de cazare din Subcarpaţii Vâlcii (2002, 2004, 2008)
Fig.nr.27 Repartiţia principalelor tipuri de unităţi de cazare în cadrul staţiunilor
balneoclimaterice din Subcarpaţii Vâlcii (2008)
Fig.nr.28 Evoluţia structurilor turistice de tip hotelier în cadrul staţiunilor balneoclimaterice
din Subcarpaţii Vâlcii (2000-2010)
Fig.nr.29 Evoluţia structurilor turistice de tip pensiuni turistice în cadrul staţiunilor
balneoclimaterice din Subcarpaţii Vâlcii (2000-2010)
Fig.nr.30 Evoluţia structurilor turistice de tip vilelor turistice în cadrul staţiunilor
balneoclimaterice din Subcarpaţii Vâlcii (2000-2010)
Fig.nr.31 Evoluţia capacităţii de cazare (nr.locuri) în staţiunile balneoclimaterice din
Subcarpaţii Vâlcii (2000-2008)
Fig.nr.32 Repartiţia staţiunilor balneoclimaterice din Subcarpaţii Vâlcii în funcţie de numărul
locurilor existente
Fig.nr.33 Evoluţia capacităţii de cazare existente (nr. de unităţi şi locuri) în staţiunile
balneoclimaterice din Subcarpaţii Vâlcii
Fig.nr.34 Evoluţia unităţilor de cazare în staţiunea Băile Olăneşti (2000-2008)
Fig.nr.35 Harta distribuţiei structurile turistice de cazare existente în staţiunea Băile Olăneşti
Fig.nr.36 Evoluţia unităţilor de cazare turistică în staţiunea Călimăneşti-Căciulata (2000-
2008)
Fig.nr.37 Distribuţia bazei de cazare în staţiunea Călimăneşti-Căciulata
Fig.nr.38 Evoluţia unităţilor de cazare în staţiunea Ocnele Mari (2000-2008)
Page 50
51
Fig.nr.39 Evoluţia numărului de unităţi de cazare turistică pe tipuri de structuri, în staţiunea
Băile Govora (2000-2008)
Fig.nr.40 Evoluţia capacităţii de cazare turistică în staţiunea Băile Olăneşti (2000-2008)
Fig.nr.41 Evoluţia capacităţii de cazare turistică în staţiunea Călimăneşti-Căciulata (2000-
2008)
Fig.nr.42 Evoluţia capacităţii de cazare pe tipuri de structuri (nr.locuri) în staţiunea Băile
Govora (2000-2008)
Fig.nr.43 Evoluţia capacităţii de cazare pe tipuri de structuri (nr.locuri) în staţiunea Ocnele
Mari-Ocniţa (2000-2008)
Fig.nr.44 Relatarea structurii eşantionului de turişti, în funcţie de: Motivaţia turiştilor sosiţi în
staţiunile balneoclimaterice și Gradul de frecventare a staţiunilor balneoclimaterice
Fig.nr.45 Relatarea structurii eşantionului de turişti, în funcţie de: Gradul de satisfacţie privind
condiţiile de confort oferite de structurile de cazare și Percepţia privind raportul
calitate/preţ
Fig.nr.46 Repartiţia structurilor de alimentaţie publică la nivelul staţiunilor balneoclimaterice
din Subcarpaţii Vâlcii
Fig.nr.47 Repartiţia surselor hidrominerale şi a bazei de tratament la nivelul staţiunii Băile
Olăneşti
Fig.nr.48 Repartiţia surselor hidrominerale la nivelul staţiunii Călimăneşti-Căciulata
Fig.nr.49 Relatarea structurii eşantionului de turişti, în funcţie de: scopul venirii turiștilor în
staţiunile balneoclimaterice vâlcene
Fig.nr.50 Relatarea structurii eşantionului de turişti, în funcţie de: percepţia privind varietatea
tratamentelor
Fig.nr.51 Relatarea structurii eşantionului de turişti, în funcţie de: percepţia privind calitatea
tratamentelor
Fig.nr.52 Structura potenţalului turistic natural
Fig.nr.53 Conceputualizarea turismului rural
Fig.nr.54 Instalaţie tehnică populară pentru distilarea fructelor (schiţă)
Fig.nr.55 Ladă de zestre realizată de meşteri din Măldăreşti (schiţă)
Fig.nr.56 Numărul sosirilor pe localităţi în cadrul Subcarpaţilor Vâlcii (2008)
Fig.nr.57 Numărul înnoptărilor pe localităţi în cadrul Subcarpaţilor Vâlcii (2008)
Fig.nr.58 Evoluţia ponderii pe care o deţin structurile de cazare din Subcarpaţii Vâlcii în
raport cu numărul de locuri (2000-2008)
Fig.nr.59 Săli de conferință existente în stațiunile balneoclimaterice din Subcarpații
Fig.nr.60 Modalităţi de reclamă oferite de staţiunile balneoclimaterice din Subcarpaţii Vâlcii
LISTĂ TABELE
Tab.nr.1 Gruparea staţiunior balneoclimaterice din Subcarpaţii Vâlcii după tipul de staţiune
şi trepte altimetric
Tab.nr.2 Lungimea cursurilor de apă de pe teritoriul Subcarpaţilor Vâlcii
Tab.nr.3 Rezervații naturale existente pe teritoriul Subcarpaților Vâlcii
Tab.nr.4 Analiza creşterii populaţiei pe comune în Subcarpaţii Vâlcii (1912 - 2008)
Tab.nr.5 Evoluţia numerică a populaţiei pe medii urban / rural (nr. loc.)
Tab.nr.6 Evoluţia numărului de locuitori în staţiunile balneare din Subcarpaţii Vâlcii
(1912 - 2008)
Tab.nr.7 Densitatea generală, agricolă şi fiziologică din Subcarpații Vâlcii
Tab.nr.8 Densitatea medie a populaţiei în staţiunile balneare din Subcarpaţii Vâlcii
(2002,2008)
Tab.nr.9 Dinamica teritorială a populaţiei
Tab.nr.10 Indicele de îmbătrânire a populaţiei şi rata de dependenţă demografică
Tab.nr.11 Gradul de dependenţă economică şi de înnoire a forţei de muncă
Tab..nr.12 Rata forței de muncă din turism în principalele stațiuni din Subcarpații Vâlcii
(1992, 2002)
Page 51
52
Tab.nr.13 Reţeaua de aşezări din Subcarpaţii Vâlcii
Tab.nr.14 Poziţia satelor în funcţie de cursul râului Olt
Tab.nr.15 Suprafața împădurită din stațiunile balneoclimaterice vâlcene (2002)
Tab.nr.16 Precipitaţii medii anuale (mm) în perioada 1990-2007 la staţiile Râmnicu
Vâlcea şi Voineasa Tab.nr.17 Conţinutul de substanţe chimice pe tipuri de ape minerale
Tab.nr.18 Principalele lacuri de acumulare existente pe Olt
Tab.nr.19 Lista vestigiilor arheologice existente în Subcarpaţii Vâlcii
Tab.nr.20 Criteriile de clasificare a stațiunilor turistice
Tab.nr.21 Evoluția structurilor turistice cu funcţiuni de cazare în Subcarpaţilor Vâlcii raportat
la total România (2000-2008)
Tab.nr.22 Repartiţia principalelor tipuri de structuri de cazare la nivelul Subcarpaţilor Vâlcii
Tab.nr.23 Repartiţia unităţilor de cazare pe tipuri de unităţi în staţiunile
balneoclimaterice din Subcarpaţii Vâlcii (2008)
Tab.nr.24 Indicele variaţiei în timp a capacităţii de cazare în staţiunile balneare din
Subcarpaţii Vâlcii Tab.nr.25 Evoluţia numărului de unităţi de cazare turistică pe tipuri de unităţi în staţiunea Băile
Olăneşti (2000-2008)
Tab.nr.26 Evoluţia numărului de unităţi de cazare turistică pe tipuri de unităţi în staţiunea
Călimăneşti-Căciulata (2000-2008)
Tab.nr.27 Evoluţia numărului de unităţi de cazare turistică pe tipuri de unităţi în staţiunea
Ocnele Mari (2000-2008)
Tab.nr.28 Evoluţia numărului de unităţi de cazare turistică în staţiunea Băile Govora (2000-
2008)
Tab.nr.29 Evoluţia numărului de unităţi de cazare turistică pe tipuri de unităţi în staţiunea Costeşti (2000, 2002, 2008)
Tab.nr.30 Evoluţia capacităţii de cazare turistică (nr.locuri) în staţiunea Băile Olăneşti (2000-
2008)
Tab.nr.31 Evoluţia capacităţii de cazare turistică (nr.locuri) în staţiunea Călimăneşti-Căciulata
(2000-2008)
Tab.nr.32 Structura unităţilor de alimentaţie publică în anul 2008
Tab.nr.33 Densitatea circulaţiei turistice (2002, 2008)
Tab.nr.34 Evoluţia circulaţiei turistice în staţiunile balneare din România şi Subcarpaţii Vâlcii
(2000-2008)
Tab.nr.35 Oferte balneare existente la nivelul staţiunilor balneoclimaterice din Subcarpaţii
Vâlcii
Tab.nr.36 Programele balneare ce se desfăşoară în staţiunile balneoclimaterice din
Subcarpaţii Vâlcii
Tab.nr.37 Ierarhizarea staţiunilor în plan general şi după indicele de atractivitate
Tab.nr.38 Aprecierea vulnerabilităţii ecosistemelor urbane la inundaţii
Tab.nr.39 Strategia propusă de Master Planul organizat de Ministerul Turismului
Tab.nr.40 Hotel Bitu 4* - staţiunea Băile Olăneşti
Tab.nr.41 Hotel Tisa 3* - staţiunea Băile Olăneşti
Tab.nr.42 Hotel Orizont Cozia Călimăneşti 3 * - staţiunea Călimăneşti-Căciulata
Tab.nr.43 Hotel Belvedere 3 * - staţiunea Băile Govora
LISTĂ FOTOGRAFII
Foto nr.1 Râul Olt văzut de pe Insula Ostrov, Călimăneşti
Foto nr.2 Pod pietonal peste râul Olăneşti
Foto nr.3 Albia Topologului văzută în localitatea Sălătruc
Foto nr.4 Lacurile cu nuferi, Băile Olănești
Foto nr.5 Trovanţii de la Costeşti
Page 52
53
Foto nr.6 Peştera Polovragi
Foto nr.7 Oraşul Ocnele Mari (Vedere din anul 1950)
Foto nr.8 Stațiunea Ocnele Mari – Ocnița
Foto nr.9 Craterul şi lacul format în urma prăbuşirilor de la Ocnele Mari
Foto nr.10 Ruine ale unui amfiteatru de pe vremea geto-dacă, Ocniţa
Foto nr.11 Parcul Central, Panorama oraşului Vâlcea şi Statuia Independenţei
Foto nr.12 Statuia şi casa memorială Anton Pann
Foto nr.13 Parcul Central, Barul Turn și Pavilionul Central - Staţiunea Băile Olăneşti
Foto nr.14 Combinatul chimic Băile Govora
Foto nr.15 Casa de cultură Mircea Demetriade, Ocnele Mari
Foto nr.16 Cula Duca şi Cula Greceanu
Foto nr.17 Biserica dintr-un Lemn – a lui Horea şi Biserica nouă din Băile Olăneşti
Foto nr.18 Episcopia Râmnicului
Foto nr.19 Mânăstirea Dintr-un Lemn (a.biserica veche; b. biserica nouă)
Foto nr.20 Mânăstirea Arnota, Mânăstirea Bistriţa și Mânăstirea Hurez
Foto nr.21 Imagini baza de alimentaţie a staţiunii Băile Olăneşti
Foto nr.22 Pavilionul central, Centrul de sănătate Welness Spa-Hotel Livadia, Piscina
acoperită, noua; Bază de tratament – Staţiunea Băile Olăneşti
Foto nr.23 Centrul de sănătate Wellness and Spa, Hotel Livadia, Băile Olăneşti
Foto nr.24 Secţia de Recuperare, Medicină Fizică şi Balneologie – Călimănești
Foto nr.25 Cele două ştranduri termale, Ocnele Mari; Ştrandul termal Ocniţa
Foto nr.26 Imagini staţiunea Băile Olăneşti: Baza tratament Parc, Piscina mare Parcul Central
și Piscina mică Parcul Central
Foto nr.27 Ţesătură tradiţională vâlceană
Foto nr.28 Case tradiționale: Ocnița, Băile Olănești, Sălătruc
Foto nr.29 Portul popular caracteristic Subcarpaţilor Vâlcii
Foto nr.30 Ceramica de Vlădeşti
Foto nr.31 Ceramica de Horezu
Foto nr.32 Săli de conferință existente în stațiunile balneoclimaterice din Subcarpații Vâlcii
Foto nr.33 Schitul Pahomne – localitatea Băile Olănești
Foto nr.34 Aleea izvoarelor din Băile Olănești și izvorul nr. 8 din Călimănești
Foto nr.35 Salina de la Ocnele Mari
Foto nr.36 Ștrandul termal de la Ocnele Mari
