Licenta - turismul

TURISMUL MONTAN ŞI DE LITORAL 1

UNIVERSITATEA DUNAREA DE JOS, GALAŢI

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE ŞI ADMINISTRATIVE

SPECIALIZAREA :

CONDUCEREA UNITĂŢILOR COMERCIALE ŞI DE TURISM

Lucrare de licenta

TURISMUL MONTAN ŞI DE

LITORAL

Coordonator:

Prof.Dr. Chirilă Mihai

Absolventă:

Popovschi Alina

Galaţi , 2002


CUPRINS:

1. INTRODUCERE

1.1 Turismul – un fenomen complex contemporan 3

1.2. Coordonate actuale ale turismului românesc 7

2.TURISMUL MONTAN – MUNŢII CARPAŢI 9

2.1. Carpaţii Orientali 10

2.2. Carpaţii Meridionali 11

2.3. Carpaţii Occidentali 16

3.TURISMUL DE LITORAL –LITORALUL ROMÂNESC AL MĂRII

NEGRE

19

3.1. Marea Neagră 19

3.2.Plaja 20

3.3. De la Năvodari la Mangalia 24

4. BAZA TEHNICO MATERIALĂ A TURISMULUI 27

4.1. . Baza tehnico materială a turismului de litoral 29

4.2. . Baza tehnico materială a turismului montan 41

5. SERVICIILE TURISTICE ŞI INDICATORII LOR DE EFICIENŢĂ 54

5.1. Serviciul de cazare turistică 56

5.2. Serviciul de alimentaţie publică 61

5.3. Serviciul de agrement 65

5.4. Serviciul de transport 67

5.5 Servicii complementare 71

6. CIRCULAŢIA TURISTICĂ. CEREREA ŞI OFERTA TURISTICĂ 73

7. INDICATORI ŞI NORME DE GESTIUNE ŞI DEZVOLTARE TURISTICĂ 91

8. CONCLUZII ŞI PROPUNERI 97


9.BIBLIOGRAFIE 104

1. INTRODUCERE

1.1.TURISMUL – UN FENOMEN COMPLEX CONTEMPORAN

Activitatea turistică se numără printre cele câteva fenomene ce s-au impus în

epoca contemporană, dezvoltarea sa spectaculoasă constituind o trăsătură

caracteristică a secolului nostru şi în special a celei de-a doua jumătăţi a acestuia.

În noianul de transformări produse în viaţa social economică după cel de-al

doilea război mondial – introducerea automatizării, folosirea ciberneticii şi tehnicii de

calcul cu diverse sectoare economice, industrializarea agriculturii conturarea ştiinţă

ca ramură de producţie, modernizarea mijloacelor de transport, etc. – societatea

omenească, indiferent de formarea relaţiilor de producţie, de sistemul social politic

existent s-a industrializat la scară planetară. Societăţile industrializate, mai mult sau

mai puţin dezvoltate, au ca trăsătură definitorie o importantă concentrare a populaţiei

în centre urbane, în cadrul cărora, pe suprafeţe restrânse, se înregistrează aglomerări

ale locurilor de şcolarizare şi de muncă ale căilor şi mijloacelor de transport, ale

familiilor în blocurile de locuinţe, ale punctelor de distracţie; de asemenea societatea

industrializată oferă prin organizarea ştiinţifică a producţiei şi a muncii, prin

tehnologia modernă şi concentrarea întreprinderilor producătoare – posibilităţi

nelimitate de creştere a productivităţii muncii cu multiple efecte pozitive asupra

membrilor societăţii, între care creşterea veniturilor şi a puterii de cumpărare,

sporirea duratei timpului liber prin reducerea zilei şi săptămânii de lucru, prin mărirea

concediilor, creşterea speranţei medii de viaţă, dezvoltarea şi modernizarea

mijloacelor de informare.


Însă, în acelaşi timp, societatea industrializată are şi efecte negative asupra

membrilor ei, acestea manifestându-se sub forma agresivităţii biologice (poluare,

lipsa de mişcare, maladii frecvente, etc.) precum şi a celor de ordin nervos (stresul

psihic, constrângerile din viaţa socială şi profesională)

De aici, şi nu numai, dorinţa şi tendinţa oamenilor societăţii contemporane de

a-şi petrece timpul liber călătorind, căutând sau visând la colţuri liniştite din natură,

vizitând oraşe şi sate din ţara de baştină sau din alte ţări pentru a cunoaşte oameni şi

locuri, sau pentru a-şi îngriji sănătatea.

Şi cum numărul populaţiei din majoritatea ţărilor a crescut considerabil, iar influenţa

factorilor distanţă - timp a fost dominată simţitor prin modernizarea mijloacelor de

transport, turismul – ca modalitate de petrecere plăcută şi utilă a timpului liber – a

cunoscut o „explozie” fără precedent constituind una dintre cele mai remarcabile

trăsături ale epocii contemporane, dar mai ales a deceniilor şapte, opt şi nouă ale

secolului XX.

România beneficiază de multiple şi variate frumuseţi naturale şi valori cultural

istorice, care-i permit să ofere produse turistice de calitate şi atractivitate deosebită,

competitive, în măsură să satisfacă exigenţele tuturor categoriilor de vizitatori români

şi străini. De aceea, se poate spune că România este o ţară turistică, o ţară care poate

oferi în acelaşi spaţiu, diversitatea montană a Elveţiei şi frumuseţea Rivierei franceze.

În centrul ţării, Podişul Transilvaniei, cu livezi şi vii încărcate de rod, este înconjurat

de cununa Carpaţilor. În centura Subcarpaţilor, a dealurilor şi câmpiilor, numeroase

izvoare de ape minerale având calităţi terapeutice au stat la baza dezvoltării a peste

160 de staţiuni balneare. Din loc în loc, monumente – mărturii ale unor fapte din

istoria zbuciumată a poporului român. La atracţiile naturale şi istorice se adaugă

mulţimea realizărilor social – economice actuale de mare interes pentru orice

vizitator, bogăţia creaţiilor etnografice şi folclorice precum şi ospitalitatea poporului

român.


Varietatea acestor elemente, la care se adaugă baza materială modernă

(hoteluri, hanuri, popasuri, restaurante, vile, pavilioane de tratament, etc) şi

infrastructura turistică au permis conturarea chiar a unor zone turistice.

Dintre acestea s-au impus în circuitul turistic intern şi internaţional următoarele:

litoralul românesc al Mării Negre, Moldova de Nord, Valea Prahovei, Delta Dunării,

Carpaţii, Transilvania, Bucureştiul şi împrejurimile sale, Porţile de Fier, Argeş.

Făgăraş, etc.

Însă eu m-am oprit asupra Carpaţilor şi Litoralului românesc, două dintre

zonele cele mai frecventate de turiştii autohtoni şi străini, ele reprezentând două mari

forme de turism, şi anume: turismul montan şi de litoral.

De-a lungul lucrării am încercat să evidenţiez cele mai importante aspecte care

contribuie la dezvoltarea turismului montan şi de litoral, atât pe plan intern cât şi pe

plan internaţional.

În primul capitol, în afară de această „introducere” am decis să fac o prezentare

sumară a principalelor zone turistice ale României, care au făcut-o atât de

cunoscută pe plan internaţional: zona litoralului românesc al Mării Negre, zona

montană.

În cel de-al doilea şi al treilea capitol al lucrării am realizat o prezentare, nu tot

aşa de sumară a Munţilor Carpaţi şi a litoralului românesc al Mării Negre cu tot

ceea ce caracterizează aceste locuri.

În cel de-al patrulea capitol m-am ocupat de baza tehnico – materială a a

turismului montan şi de litoral, adică de totalitatea mijloacelor materiale de care se

foloseşte turismul pentru realizarea funcţiilor sale de cazare, alimentaţie publică,

tratament, agrement, care contribuie semnificativ la realizarea unui sejur cât mai

plăcut, care să lase turiştilor o amintire de neuitat.

În cel de-al cincilea capitol am prezentat serviciile turistice, respectiv cele de

cazare, alimentaţie publică, agrement, transport, o serie de servicii


complementare, pentru că mi s-a părut important să reliefez contribuţia acestora la

dezvoltarea celor două forme de turism.

Serviciul de cazare este un element semnificativ , deoarece de calitatea acestuia

depinde aproape întreaga activitate turistică, el reprezentând 40% din prestaţia

turistică, influenţând celelalte servicii.

Serviciul de alimentaţie publică, contribuie şi el, în condiţiile în care gastronomia a

deveint un element important al ofertei, un element de selecţie a destinaţiilor turistice,

când celelalte componente ale ofertei turistice sunt sensibil apropiate şi comparabile.

Serviciul de agrement, cuprinde ansamblul mijloacelor şi formelor, capabile să

asigure individului sau unui grup, o stare de bunădispoziţie, de plăcere, să dea

senzaţia unei satisfacţii, a unei împliniri.

Serviciul de transport, prezintă un rol important în turism în general, în sensul că

asigură pătrunderea în zone de interes turistic,permite valorificarea potenţialului

turistic al zonei, ţării, asigură pe lângă transportul propriu-zis, ansamblul

operaţiunilor, condiţiilor şi facilităţilor legate de organizarea deplasării fzice a

turiştilor şi a unor bunuri destinate consumului acestora.

Serviciile complementare, au ca obiect stimularea odihnei active a turistului, a

distracţiei , a petrecerii plăcute a timpului liber,fără a se substitui serviciilor de

agrement.

După prezentarea fiecărui serviciu turistic am scos în evidenţă şi indicatorii de

eficienţă ai acestora.

Acestea sunt motivele pentru care am insistat în mod deosebit asupra

serviciilor turistice.

Al şaselea capitol intitulat „Circulaţia turistică. Cererea şi oferta turistică”

cuprinde o serie de date oferite de comisia Naţională de statistică, Institutul de

Cercetare pentru turism, Institutul de Marketing şi anchete Sociologice; de asemenea

mai cuprinde şi cererea pentru turismul montan şi de litoral, precum şi oferta acestora

şi a agenţiilor de turism internaţional.


Cel de-al şaptelea capitol cuprinde o serie de indicatori şi norme de

gestionare, dezvoltare turistică, în general, şi cele care se referă la turismul montan

şi de litoral.

În finalul lucrării am selectat o serie de propuneri, pentru că turismul de iarnă

nu este intens valorificat, şi concluziile referitoare la ceea ce se petrece la mare, pe

litoralul românesc.

În speranţa că am reuşit, cât de cât, să atrag atenţia asupra acestor două mari

„teme” ale turismului, las la latitudinea dumneavoastră să decideţi unde vă veţi

petrece, cât mai plăcut şi util, vacanţele.

1.2. COORDONATE ACTUALE ALE TURISMULUI ROMÂNESC

Astăzi, în România, turismul constituie unul din domeniile de activitate social

economică în plină ascensiune, care tinde să se constituie într-o ramură distinctă a

economiei naţionale. Sub influenţa puternicului avânt social, economic şi tehnico –

ştiinţific din ţara noastră, în special în ultimii 20 de ani, turismul capătă o amploare

tot mai mare, devenind un mijloc modern şi eficient de diversificare a căilor de

refacere a capacităţii de muncă şi de utilizare plăcută şi raţională a timpului liber.

România este înzestrată cu o mare varietate de atracţii turistice. Litoralul

românesc al Mării Negre măsoară 245 km. şi are numeroase şi largi plaje acoperite u

nisip foarte fin, în timp ce Delta Dunării conţine o floră şi faună variate. În centrul

ţării Podişul Transilvaniei este înconjurat de frumuseţea Munţilor Carpaţi.

Numeroase izvoare de apă minerală şi lacuri cu calităţi terapeutice constituie baza

dezvoltării unor staţiuni balneare. Mai mult România este bogată în locuri istorice, ca

de exemplu cetăţile dacice, monumentele de artă veche şi modernă de pe întreg

cuprinsul ţării, în oraşe şi sate vechi şi noi.

Alături de atracţiile naturale şi cultural-istorice se adaugă şi realizările

poporului român: Hidrocentralele de pe râurile interioare- Bistriţa, Argeş, Olt, Mureş,


Someş. Siret sau cele de la Porţile de Fier, Canalul Dunăre – Marea Neagră,

Transfăgărăşanul.

Din punct de vedere turistic, prima atracţie naturală din România este litoralul

Mării Negre. Cei aproape 100 km. de litoral, între Năvodari şi frontiera cu Bulgaria,

dispun de excelente plaje cu nisip, o mare fără maree, favorabilă înotătorilor, foarte

multe zile însorite (circa 250 anual) şi temperatură moderat de caldă, o excelentă

infrastructură, cu spaţioase hoteluri şi vile, facilităţi pentru turişti, acces uşor pe

şoselele de coastă spre Constanţa sau Bucureşti pe podurile peste Dunăre de la

Giurgeni –Vadu Oii şi de la Cernavodă. În împrejurimi se găsesc numeroase locuri de

interes arheologic, ca monumentul de la Adamclisi, ruinele vechilor oraşe greceşti-

Histria este cel mai bun exemplu.

Alături de litoral, Delta Dunării este o atracţie majoră pentru iubitorii naturii.

Hotelurile de la Maliuc, Sulina, Crişan, Tulcea pot caza turiştii în condiţii foarte

bune, de unde aceştia pot vizita pădurile şi lacurile din apropiere – sanctuarele

păsărilor şi a altor vietăţi.

Ţara noastră dispune de numeroase şi variate izvoare de ape minerale,

răspândite pe tot teritoriul în jurul cărora s-au dezvoltat zeci de staţiuni balneare.

Alături de Eforie Nord, Mangalia, Neptun situate pe litoral, cele mai importante,

unele de nivel internaţional sunt: Băile Herculane (renumită încă de pe vremea

romanilor), Băile Felix, Călimăneşti – Căciulata, Olăneşti, Govora, Tuşnad, Sovata,

Covasna, Slănic Moldova, Vatra Dornei, putând constitui excelente puncte de plecare

pentru excursii în Carpaţi.

Cu un peisaj atrăgător, Valea Prahovei şi Bucegii sunt locuri unde s-au

dezvoltat cele mai vechi staţiuni montane din România: Sinaia, Predeal. Buşteni,

Poiana Braşov. Alte areale cu un potenţial turistic dezvoltat sunt zona Bâlea Lac şi

Curtea de Argeş – Capra, Lotru Voineasa, Valea Ialomiţei, Semenic – Muntele Mic,

arealul Rarău – Giumalău – Vatra Dornei.


Oraşele, satele, precum şi monumentele de interes istoric, artistic sau

etnografic completează potenţialul turistic natural al României. Monumentele de artă

medievală din Moldova de Nord, ale căror construcţii au fost acoperite la exterior şi

în interior cu fresce ce datează de peste 500 de ani, aflate în evidenţa U.N.E.S.C.O.,

constituie un exemplu al moştenirii culturale a României. În afară de Bucureşti, cu

monumente de arhitectură vechi şi moderne, parcuri minunate, muzee interesante şi

un bogat program de manifestări culturale oraşe ca Braşov , Sibiu, Cluj Napoca,

Oradea, Arad, Hunedoara, Sighişoara, Alba Iulia (în Transilvania), Piatra Neamţ, Iaşi,

Rădăuţi (în Moldova), Curtea de Argeş, Târgovişte, Craiova şi Târgu Jiu( în

Muntenia şi Oltenia), Timişoara (în Banat), Baia Mare (în Maramureş) oferă multe

motive de vizitare: castele, cetăţi, palate, construcţii de lemn, biserici, mânăstiri.

2.TURISMUL MONTAN – MUNŢII CARPAŢI

Carpaţii româneşti acoperă 36% din suprafaţa ţării şi se impun în ansamblul

turistic naţional ca o importantă zonă turistică. Deşi au concurenţi puternici în mai

multe state europene, cum sunt: Munţii Alpi, Balcani, Pirinei sau Tatra, Carpaţii

româneşti prezintă unele particularităţi care le conferă multă originalitate, ceea ce

înseamnă că au capacitatea de a stârni amatori de sporturi de iarnă, alpinism şi

drumeţie montană.

Sistemul montan se caracterizează printr-o diversitate de aspecte peisagistice şi

o mare complexitate de potenţial turistic, date de particularităţile diferitelor tipuri de

relief (glaciar, fluviatil, structuralo-litologic, etc), alternarea unităţilor montane,

submontane şi depresionare, a culoarelor de văi, varietatea şi configuraţia învelişului

vegetal şi a reţelei de ape şi lacuri, o mare bogăţie de ape minerale şi termominerale,

fondul cinetic şi piscicol deosebit de reprezentativ, etc.

Toate acestea prin specificul şi modul de îmbinare în spaţiu conferă

originalitatea şi nota de atractivitate turistică a munţilor noştri.


Munţii Carpaţi, accesibili pretutindeni, oferă condiţii favorabile pentru o

valorificare complexă în turism, atât pentru formele de bază – odihnă şi tratament –

cât şi pentru cele specifice – sporturi de iarnă, drumeţie, alpinism, speoturism,

cunoaştere, vânătoare, pescuit.

Munţii Carpaţi cu dispunerea lor circulară – din care cauză anticii i-au asemuit

cu o cunună - închid în mijlocul lor un podiş înalt de 400 – 600 m., mărginit în mare

parte de un lanţ de depresiuni bine individualizate şi adăpostite. ”Castelul” orografic

al Carpaţilor româneşti este dominat de înălţimi ce depăşesc 2.000 m., printre care şi

10 vârfuri principale cu peste 2.500 m. În exterior , Carpaţii sunt înconjuraţi de şiruri

de dealuri subcarpatice, fragmentate de numeroase depresiuni.

Comparativ cu alte lanţuri muntoase, Carpaţii româneşti au o masivitate relativ

redusă datorită multiplelor văi transversale ce îi fragmentează, depresiunilor şi

culoarelor depresionare ce pun în evidenţă masive sau grupe mari orografice.

Culmile lor sunt, în general, rotunjite şi au lungimi ce nu depăşesc 30 km., iar

depresiunile intramontane, în număr de peste 300, şi numeroasele trecători şi pasuri

facilitează legături permanente cu zonele extracarpatine.

Cununa carpatică românească, cu tot ansamblul de culmi şi masive de

depresiuni şi văi, a fost divizată în trei mari unităţi, avându-se în vedere poziţia

ocupată în teritoriu: Carpaţii Orientali, Carpaţii Meridionali, Carpaţii Occidentali.

2.1.CARPAŢII ORIENTALI, care se întind de la graniţa nordică la

depresiunea Braşov şi râul Prahova, se caracterizează prin existenţa a trei şiruri

paralele de masive cu direcţia nord – sud ce corespund unor fâşii diferenţiate prin

vârstă şi înfăţişare: fâşia de vest cu culmi montane vulcanice, mai joase şi de formă

conică, în nord (Oaş, Gutâi –1443 m., Ţibleş – 1835 m.) mai înalte şi cu cratere bine

conservate în sud (Călimani – Vf. Pietrosu – 2303 m. şi Vf. Ineu –2.279 m.;Suhard,

Hăşmaşu Mare, Bistriţei – 1859 m.;Ceahlău –1907m; Tarcău; Ciuc, Nemira); fâşia de

est are culmi constituite din roci sedimentare cutate (fliş), cu înălţimi mai reduse în


nord (Obcinele moldoveneşti –1208 m., Stânişoara – 1539 m.) şi în munţii Vrancei

(Penteleu – 1772 m., Ciucaş – 1954 m.)

O altă caracteristică a Carpaţilor Orientali o constituie existenţa unui însemnat

număr de depresiuni, de culoare depresionare lungi şi de văi care fragmentează

puternic această unitate montană. Cele mai mari depresiuni sunt cele ale

Maramureşului, Dornelor, Giurgeului şi Ciucului – care separă şirul culmilor

vulcanice de ceilalţi munţi – Braşovului (Ţara Bârsei) – ce pare o câmpie cu altitudini

de 500 – 600 m.-, precum şi depresiunile din partea estică – Câmpulung şi

Comăneşti. Circulaţia în această zonă montană este facilitată de existenţa a

numeroase trecători (Prislop –1416 m., Mestecăniş-1096 m., Tihuţa 1.200 m., Buciu–

1273 m., Tuşnad – 1301 m., Oituz – 866 m., Predeal – 1001 m.).

Carpaţii Orientali şi zonele imediat învecinate reprezintă o regiune cu

importante şi variate atracţii turistice.

Masivul Căliman, cel mai grandios edificiu vulcanic din România, oferă

peisaje de o mare spectaculozitate, cum sunt acea uriaşă „căldare” remodelată de

gheţarii cuaternari şi stâncile vulcanice, numite „12 Apostoli”(un areal de 200 ha, în

jurul lor fiind declarată rezervaţie geologică), care au înfăţişarea unor obeliscuri

înalte de 8-12m.

Munţii Giumalău cu o înălţime maximă de 1.857 m., au aspectul unui uriaş bloc,

alcătuit din formaţiuni cristaline, cu spinări rotunjite, dispuse radiar în jurul vârfului

principal.

Masivul Rarău (1651 m. altitudine maximă) prezintă intruziuni calcaroase care au dat

naştere unui relief pitoresc – cu turnuri şi piramide – dintre care „Pietrele Doamnei”

impresionează în mod deosebit.

Munţii Bistriţei(cu Vf.Pietrosu – 1791 m.) puternic fragmentaţi, prezintă văi

prăpăstioase care oferă privelişti captivante( defilee, chei, pante abrupte şi multe

stânci golaşe).


Alături de încântătoarele peisaje montane, un principal factor generator de

turism în Carpaţii Orientali îl reprezintă staţiunile balneoclimaterice, dezvoltate ca

urmare a prezenţei unei multitudini de izvoare cu ape minerale, precum şi a altor

factori curativi (climat specific, ozon, turbă, emanaţii de bioxid de carbon, ş.a.).

Amintim dintre ele pe cele mai importante, mai renumite şi mai bine înzestrate cu

instalaţii de cură: Vatra Dornei şi Sângiorz - Băi, în zona nordică, Borsec, Băile

Tuşnad, Slănic Moldova în zona centrală, iar spre sudul Carpaţilor Orientali,

Covasna.

2.2. CARPAŢII MERIDIONALI, cei mai înalţi şi mai masivi din întreg lanţul

Carpaţilor româneşti – ceea ce l-a determinat pe geograful francez Emmanuel de

Martonne să-l numească „Les Alpes de Transylvanie”- se desfăşoară în continuare

spre vest, de la Valea Prahovei până la Culoarul Timiş Cerna, care îi desparte de

Munţii Banatului. Spre Nord separarea de Munţii Apuseni este făcută de Valea

Mureşului, iar spre Nord-Vest de Culoarul Bistriţei şi de depresiunea Haţeg care-i

despart de Munţii Poiana Ruscă.

Fiind formaţi în mare parte din şisturi cristaline cu intruziuni granitice, Carpaţii

Meridionali sunt puţin fragmentaţi de văi şi depresiuni, prezentând un grad apreciabil

de masivitate. La extremităţi, în structura lor geologică îşi fac frecvent apariţia

calcare şi conglomerate care au dat naştere la câteva peisaje cu un pitoresc specific. O

altă caracteristică a Carpaţilor Meridionali o constituie prezenţa a trei nivele de

eroziune care apar ca întinse platforme uşor ondulate sau chiar netede, una la 2000 m.

altitudine, cu pajişti alpine, a doua la 1.200 – 1.600 m., mai ondulată, şi ultima, cea

inferioară, la 1000 m. cu păşuni, fâneţe, cu păduri şi cu pitoreşti aşezări omeneşti,

permanente sau sezoniere(pe această platformă, în Munţii Orăştiei s-au găsit

vestigiile capitalei dacice a lui Decebal – Sarmizegetusa Regia).


În Carpaţii Meridionali se află numeroase circuri şi văi glaciare, urme ale

gheţarilor cuaternari precum şi lacuri glaciare, toate de o neasemuită frumuseţe şi de

o mare atracţie turistică.

Apele au reuşit totuşi să sape în stânca dură câteva trecători destul de joase, ca

Turnu Roşu – 400 m. şi Cozia – 309 m. pe Olt , Lainici – 450 m., pe Jiu, La acestea

se adaugă multe pasuri de înălţime, care au favorizat circulaţia peste munţi: Giuvala

(124o m.) pe unde s-a amenajat şoseaua Rucăr – Bran, Bâlea (la peste 200 m.)pe care

s-a construit mai recent, şoseaua numită „Transfăgărăşean” iar în Munţii Parâng, tot

la peste 2000 m. a existat în timpuri străvechi un drum roman.

Carpaţii Meridionali sunt formaţi din patru grupe de masive montane. Acestea

sunt de la est la vest următoarele: Munţii Bucegi care ating 2.505 m. în Vf. Omu,

Munţii Făgăraş cei mai înalţi din ţară, care se ridică sub forma unui zid crenelat

având piscuri care trec de 2.500 m. altitudine (Vf. Moldoveanu – 2.544 m. şi Vf

Negoiu – 2.535 m.) Munţii Parâng – Cindrel, care ating şi altitudinea de 2.519m şi

sunt vestiţi prin pitorescul culmilor şi al văilor prăpăstioase; Munţii Retezat –

Godeanu care ajung la altitudinea de 2.509 m. cu Vf. Peleaga şi au o structură

geologică mai complexă (apar frecvent calcare şi conglomerate), ceea ce a favorizat

apariţia numeroaselor fenomene carstice de mare atracţie: chei, sohodaluri, ponoare,

peşteri, etc.

Resursele turistice ale Carpaţilor Meridionali constau din monumente istorice

şi de arhitectură (cetăţi, lăcaşe de cult, castele, conace, etc.) vestigii arheologice cu

semnificaţii deosebite din viaţa poporului român, staţiuni balneoclimaterice, aşezări

pitoreşti evidenţiate de specificul lor etnografic şi folcloric. Cele mai numeroase

dotări turistice sunt concentrate în aria Munţilor Bucegi, pe Valea Prahovei şi în

Culoarul Rucăr – Bran. Masiv Montan cu vechi tradiţii turistice, Bucegii dispun de

posibilităţi pentru practicarea tuturor formelor de turism, pentru cazare şi alimentaţie,

de mijloace de transport pe cablu, pârtii de schi, săniuş, bob. În afara hotelurilor şi

vilelor existente în oraşele de pe Valea Prahovei, în Munţii Bucegi funcţionează peste


20 de cabane. Masivul învecinat. Munţii Piatra Craiului dispune şi el de 4 cabane şi o

bogată reţea de poteci marcate.

Marginile Masivului Bucegi sunt, în general, puternic abrupte, înălţaţi aproape

pe verticală, dând o impresie copleşitoare de cetate celor aflaţi la poalele munţilor.

Din vârful său cel mai înalt – Vf. Omu, 2.505 m. - pornesc radiar mai multe culmi,

cu pante abrupte, praguri, doline, chei, etc. toate de un pitoresc aparte. Partea sa de

sud este formată de un platou, situat la cca. 2000 m., cu pajişti alpine şi cu

impresionante forme de eroziune, adevărate opere de artă ale naturii: Sfinxul, Babele,

ş.a. Între obiectivele turistice de valoare ale Bucegilor se remarcă Valea Glaciară a

Mălăeştilor, Hornurile Mălăieştilor, Acele şi Brâul Mărarului (la 2.375 m. altitudine),

Canionul, Turnurile şi Brâul Bucsoiului (2.490 m.), cascadele Vânturiş, Urlătoarea,

Caraiman, pitoreştile văi ale Jepilor, Cerbului, Alba, cheile formate pe Valea

Ialomiţei; cheile Urşilor, ale Peşterii, ale Tătarului (mari şi mici), Zănoaga Mică şi

Zănoaga Mare. Spre vest, Masivul Bucegi este mărginit de culoarul Rucăr - Bran în

jurul căruia predomină o serie de formaţii carstice, cum sunt cheile şi peştera

Dâmbovicioara, cheile Ghimbavului şi Rudăriţei, peşterile Urşilor şi Colţul Surpat.

La vest de culoar se înalţă Munţii Piatra Craiului posesori şi ei a unor atractive forme

carstice.

Al doilea segment mai intens frecventat de turişti este lanţul Munţilor Făgăraş,

care a devenit mai accesibil după darea în exploatare a Transfăgărăşeanului (1977) –

drum asfaltat care traversează creasta principală a munţilor printr-un tunel lung de

890 m., situat la 2050 m. altitudine. Pe versantul nordic sunt multe cabane, vizitate

cam tot timpul anului, însă cu precădere vara, la începutul toamnei şi iarna. Cele mai

noi locuri de popas se află pe valea Bâlei, la Bâlea - Lac (2034 m.) şi Bâlea - Cascadă

(1234 m.). Alte opt cabane îşi aşteaptă oaspeţii pe acest versant. Pe partea cealaltă

versantul sudic a fost şi el dotat cu cabane, la Voina şi Cuca, apoi în extremitatea

estică, la Cumpăna, la Piscul Negru şi Valea cu Peşti, pe malul Lacului de acumulare


Vidraru, iar în capătul vestic pe muntele Cozia şi, pe valea Oltului, la Hanul Cozia,

cabana şi popasul turistic Valea Oltului.

Marea majoritate a acestor cabane înlesnesc accesul turiştilor spre semeţele

creste ale Făgăraşului unele dintre ele oglindite în apele unor lacuri glaciare ca Bâlea,

Capra, Podrogu Mare, Avrig şi Urlea.

Deşi dispune de un potenţial turistic bogat şi variat grupa munţilor Parâng nu

posedă, încă, dotări corespunzătoare, aşa încât în această zonă fluxurile de vizitatori

sunt mai reduse. Există în acest masiv muntos circuri glaciare în care s-au format

lacuri (Câlcescu, Tău Fără Fund, Stăneiciu), morene, grohotişuri, unde privirea

întâlneşte creste semeţe ce ajung până la 2.518 m. (Vf. Parângu Mare), povârnişuri

abrupte, iar pe marginea sudică o serie de peşteri în care se află interesante forme

concreţionare (Peştera Muierilor, Polovragi, ş.a.) precum şi cheile cu pereţi

maiestuoşi de pe văile Oltului şi Galbenului.

În munţii Cindrel şi Şureanu care au forme mai domoale şi platforme mai largi

pe culmi, se află de asemenea circuri şi văi glaciare, iar în partea marginală – peşteri,

dintre care mai cunoscute sunt: Şura Mare şi Ciclovina.

În grupa munţilor Retezat - Godeanu atracţia turistică majoră o constituie

numeroasele circuri glaciare în care s-au format peste 80 de lacuri, cel mai întins

dintre ele(nu numai din zonă, dar şi din ţară) fiind Bucura. Amintim dintre celelalte

„ochiuri de mare” - cum le spun localnicii- Zănoaga, Galeşu, Gemenele, Tău Negru,

Ana, Florica, etc. Aspectul general, alpin şi subalpin cu stânci şi vârfuri ascuţite –

dintre care peste 20 depăşesc altitudinea de 2.300 m. – le conferă titlul de cei mai

pitoreşti munţi din România. Datorită specificului reliefului, aici s-au dezvoltat o

floră şi o faună care nu se mai întâlnesc în alte părţi ale ţării, fapt ce a dus la

organizarea unui Parc Naţional (din 1935) cu o suprafaţă de 20.000 ha.

Extremitatea vestică a Carpaţilor Meridionali, alcătuită din Munţii Mehedinţi şi

Cerna, abundă în structuri calcaroase şi, deci, în forme carstice dintre cele mai

felurite: peşteri (Clocoşani – rezervaţie speologică, Grota Haiducilor, Grota cu


Aburi), chei importante (Motrului, Sohodolului, Runcului), ponoare, poduri naturale,

ş.a.

Munţii Banatului, prin potenţialul lor turistic bogat şi prin amenajările

existente, oferă multiple condiţii pentru iubitorii de drumeţii şi frumuseţi naturale.

Varietatea peisajelor lor se datorează structurii geologice şi litologice foarte diferite.

Relieful este reprezentat de culmi muntoase ce nu depăşesc 450 m. (Vf. Piatra Goznei

–1449 m.), fragmentate de văi, uneori destul de adânci, care au dat naştere unor chei

atrăgătoare.

În partea centrală a grupei, structura calcaroasă a formaţiilor geologice a

favorizat apariţia a numeroase forme caracteristice cu un pitoresc aparte, dintre

acestea remarcându-se peşterile Comarnic, Popovăţ, Racoviţa, Talasu, Buhuş,

Româneşti, cheile Minişului, Caraşului, Nerei, podul suspendat Ceucea; izbucurile

din văile Minişului şi Caraşului, precum şi măiestuosul culoar tectonic construit de

Dunăre prin fierăstruirea transversală a Carpaţilor, pe o lungime de 134 km. culoar

mărginit de pereţi stâncoşi ce ajung ce ajung la o înălţime de 1.s200 m. Acest sector

al Dunării cunoscut sub numele de Porţile de Fier, a fost transformat într-un imens lac

de acumulare, realizat prin barajul de la Gura Văii, de fapt un complex sistem

hidroenergetic şi de navigaţie, construit prin cooperare româno-iugoslavă.

De asemenea, lacurile antropice Valing, Gozna, Secu, Trei Ape, ş.a. ca şi

lacurile naturale Ochiul Beiului şi Lacul Dracului, prin lucrările de amenajare şi

dotare ce s-a efectuat în jurul lor au devenit lacuri de mare atracţie turistică, precum,

de altfel, aceasta întreagă zonă bogată în păduri de răşinoase şi foioase cu numeroase

specii de plante de tip mediteranean.

Centrul turistic montan al Banatului este situat în Munţii Semenic, accesibili

atât cu telefericul cât şi cu mijloace auto. Aici s-au amenajat mai multe complexe

turistice bine dotate: Semenic, Crivaia, Trei Ape şi Secu. Nu putem trece cu vederea

nici potenţialul turistic natural de o mare valoare de care dispun Munţii Aninei:

lacurile de acumulare Mărgăritaş şi Buhui, peştera Buhui, cu cel mai lung rău


subteran din România, cheile Minişului, Caraşului, Nerei, cascadele Benşniţei, Lacul

Dracului, peşterile Comarnic, Liliecilor şi Peştera cu apă.

2.3. CARPAŢII OCCIDENTALI, cu mozaicul lor petrografic, morfo-

hidrografic şi social-cultural, se constituie într-o adevărată cetate turistică,

desfăşurându-se între valea Mureşului la sud şi cea a Someşului la Nord, un amplu

arc ce închide la vest întinsul podiş al Transilvaniei. Principalul nod orografic al

Apusenilor îl constituie Munţii Bihor, care ating altitudinea maximă în vârful

Curcubata (1850 m.) şi care sunt alcătuiţi, în partea nordică, din formaţii calcaroase

ce au interesante fenomene specifice, concentrate, cu deosebire, în renumitul platou

carstic Padiş – Scărişoara – Bătrâna. O altă subunitate a Apusenilor, Munţii Pădurea

Craiului, atinge altitudinea de 1.014 m. cu Vf. Ordâncuşa şi are structuri calcaroase,

abundând în fenomene carstice. Grupa montană Vlădeasa – Gilău (1838 în Vf.

Vlădeasa) fiind formată din roci eruptive şi cristalin, se remarcă prin existenţa unor

spectaculoase defilee şi nivele de eroziune. Munţii Codru – Moma, cu înălţimi relativ

modeste (1012 m. în Vf. Pleşu), au o construcţie geologică variată în care predomină,

din nou, formaţiunile calcaroase, cu respectivul cortegiu de fenomene tipice. Cel mai

scund compartiment al apusenilor îl formează Munţii Zarandului (836 m. în Vf.

Dracea), care are un fundament eruptiv granitic şi oferă o suită de văi prăpăstioase cu

caracter sălbatic dar şi multe păşuni întinse pe culmile lor scunde.

Munţii Metaliferi, conţinând apreciabile zăcăminte de minereuri neferoase şi

având o structură geologică complexă(cristalină, eruptivă şi sedimentară), prezintă o

varietate mare de peisaje atrăgătoare : piscuri semeţe (cel mai înalt dintre ele –Vf.

Vâlcan având 1.264 m.), resturi de cupole vulcanice, ca în Detunata (1169 m.), poduri

şi platforme pe care s-au dezvoltat aşezări pitoreşti de tip risipit. Compartimentul cu

cele mai caracteristice culmi calcaroase din Apuseni îl constituie Munţii Trascăului,

dominaţi de vârfurile Ciumărna – 1300 m., Bededeu –1227 m., Trascău-1217 m. Se

întâlnesc aici multe stânci cu aspect columnar, văi şi chei impresionante (Turzii,


Râmeţilor, Feneşului) precum şi peşteri cu formaţiuni concreţionare de o rară

frumuseţe.

Pitorescul munţilor Apuseni este sporit de vegetaţia lor bogată reprezentată de

păduri de fag ce alternează cu păduri de conifere şi cu pajişti montane întinse. El este

întregit de compartimentele antropice, foarte dense şi foarte variate în care se

întâlnesc vestigii arheologice, elemente de etnografie şi folclor, monumente istorice

şi de arhitectură de o incontestabilă valoare.

Potenţialul nostru speologic are o recunoscută valoare ştiinţifică şi estetică.

Acesta dispune de peste 10.900 de peşteri, România situându-se pe locul al treilea în

Europa – alături de Iugoslavia şi Franţa. Între acestea sunt şi peşteri de dimensiuni

mari, adevărate complexe carstice subterane, cu râuri şi cascade (Topolniţa, Cetăţile

Ponorului, etc) sau cu sisteme dezvoltate pe mai multe etaje, unele bogat şi frumos

concreţionate (peste 300) şi altele cu mineralizaţii rare sau cu picturi murale (Peştera

Cuciulat, Peştera lui Adam, ş.a.), dar nu toate interesează sau nu toate pot fi

valorificate în turism. O mare parte din acestea, prin valoarea ştiinţifică şi estetică se

constituie ca unicate pe plan naţional şi internaţional, fiind declarate monumente ale

naturii sau rezervaţii speologice, aşa cum sunt peşterile: Topolniţa, Cetăţile

Ponorului, Şura Mări, Peştera de la Izvorul Tănşoarelor , Gheţarul de la Scărişoara,

Peştera Urşilor de la Chiscău, etc, multe intrate deja în circuitul turistic.

Fără a avea înălţimea Alpilor, Carpaţii româneşti prezintă un intens domeniu

schiabil, desfăşurat pe cca. 1200 – 1400 m. altitudine ( de la 800 la 2200 m.) şi, în

general lipsit de avalanşe de zăpadă şi ferit de viscole. Fizionomia şi expunerea

reliefului, dispunerea altitudinală a acestuia, alături de condiţiile meteorologice, sunt

factori favorizanţi ai sporturilor de iarnă. Cele mai întinse şi importante domenii

schiabile se localizează între 1500 şi 1800 m. altitudine, cum ar fi cele din munţii

Bucegi, Parâng, Muntele Mic, Postăvaru, Retezat, Rodnei, Vlădeasa, etc., dar se

poate schia până primăvara târziu, şi la 1900 – 2000 m. iar circurile glaciare din

Făgăraş, Rodna şi Retezat, după cum , şi în Staţiunile montane Scărişoara şi Stâna de


Vale, situate numai la 1200 – 1400 m. înălţime, dar şi în calea maselor de aer mai

oceanic, schiatul se practică mai mult de patru luni pe an.

Unele masive montane, ca Muntele Mic – Ţarcu, Parâng, Rodnei, Făgăraş,

Bucegi, permit amenajarea de pârtii şi mijloace de transport pe cablu, în sistem

cascadă de la etajul inferior 900 – 1000 m., la cel superior, montan, 2.200 m.

permiţând o valorificare succesivă a domeniului schiabil şi prelungirea sezonului de

sporturi de iarnă până în aprilie – mai. În Carpaţi s-a conturat şi un important

domeniu pentru alpinişti, mai ales în partea de est a Carpaţilor meridionali, Centrele

de alpinism de la Buşteni, Braşov şi Sibiu fiind recunoscute pe plan naţional şi

internaţional. Sunt peste 325 de trasee cu grade diferite de dificultate pentru

alpinismul de vară şi de iarnă localizate mai ales în masivele în care predomină

formele glaciare sau abrupturile calcaroase, cum sunt: Piatra Craiului( 218 ), Retezat

( 71 ), Apuseni(69 ), Cheile Bicazului( 42 ), Făgăraş(11), etc.

Oglinzile de apă, naturale sau artificiale, deosebit de numeroase în ţara noastră

constituie un remarcabil potenţial turistic. Lacurile de munte – fie că sunt glaciare,

vulcanice sau de baraj natural se constituie prin ele însele ca obiective turistice.

3.TURISMUL DE LITORAL – Litoralul românesc al Mării Negre

3.1. MAREA NEAGRĂ

Situată între paralele 40o55’ şi 46o 32’ latitudine nordică şi între meridianul

27o27’ şi 41o 42’ longitudine estică, Marea Neagră are o suprafaţă de 413.490 km2,

adâncimea maximă este de 2.245 m., adâncimea medie de 1.282 m., iar volumul de

529.955 km2. La ţărmul de nord şi de est Marea Neagră scaldă pământul fostei

U.R.S.S., la cel de sud pământul Turciei, iar la vest teritoriile Bulgariei şi României.


O particularitate a Mării Negre este numărul mic de insule, sunt doar 5 insule:

Fidonisia, Berezoia şi Insula Şerpilor, Insula Sf. Ioan, Insula Kefken. Pe Insula

Şerpilor situată nu departe de gurile Dunării, legenda povesteşte ă s-ar fi aflat templul

lui Achile vestitul erou grec. După relatările unor scriitori antici, cenuşa lui Achile,

ucis de Paris la Troia, a fost dusă de mama sa la gurile Dunării şi îngropată pe Insula

Şerpilor unde i s-a ridicat un templu şi o statuie. Spre deosebire de alte mări ale

Terrei, Marea Neagră are ţărmurile puţin crestate, doar cu câteva golfuri, însă larg

deschise. Este una dintre cele mai întinse mări continentale şi a doua ca volum,

adâncimea maximă şi medie – după Marea Mediterană şi Marea Nordului.

O altă trăsătură caracteristică a apelor Mării Negre o reprezintă salinitatea ei

mult mai scăzută decât a altor mări şi oceane. Salinitatea Mării Negre este

dependentă, printre altele, de factorii climatici, care influenţează evaporaţia şi de

aportul de ape fluviale şi mediteraneene. În medie, apele Mării Negre conţin jumătate

din salinitatea oceanelor sau a altor mări, respectiv 17 grame săruri la 1 litru de apă,

faţă de 35 – 39 grame/litru, media pe glob. Salinitatea creşte cu adâncimea ajungând

la 22,4 g/litru pe fundul mării.

Variaţia salinităţii în funcţie de prezenţa apelor dulci sau sărate, alături de

variaţiile temperaturii şi de vânturi sunt principalele cauze care provoacă schimburile

de ape de la un loc la altul, care în anumite condiţii iau aspectul unor adevărate fluvii

marine (curenţii). De-a lungul ţărmului relevând sinuozităţile litoralului, le identifică

prezenţa unui uriaş fluviu circular, care „aleargă” într-o direcţie inversă acelor de

ceasornic.

Marea Neagră este lipsită de flux şi reflux. Diferenţa de nivel ce se

înregistrează ca urmare a fenomenului mareic este de numai 12 cm. În schimb, pe

timp de furtună, valurile pot atinge înălţimea de 5-7 m.

Cu toate că este legată prin Strâmtoarea Bosfor de Oceanul Planetar, Marea

Neagră rămâne sub raportul regimului termic o mare continentală. Aceasta înseamnă

că temperatura păturilor superficiale de apă (0-75 m.) urmează evoluţia temperaturii


aerului; uneori chiar îngheaţă. Vara, când regiunile înconjurătoare se încălzesc

puternic, temperatura apelor Mării Negre.

O altă particularitate a Mării Negre constă în faptul că viaţa ei vegetală şi

animală este reprezentată numai în straturile superficiale, începând de la ţărm şi până

la adâncimea de 150-200 m. Totuşi, Marea Neagră are o viaţă pelogică săracă, în

schimb viaţa litorală este extrem de bogată. Această mare este una dintre cele mai

bogate mări, în peşte, de pe glob. Potrivit particularităţilor geomorfologice şi

condiţiilor sale specifice de viaţă, Marea Neagră este considerată un unicat

hidrobiologic, organismele care trăiesc cu ea având caractere proprii.

Litoralul românesc al Mării Negre începe de la frontiera ţării cu Rusia (braţul

Muşura) şi se întinde spre sud pe o distanţă de 224 km., până a frontiera cu Bulgaria

(Vama Veche). Între gura Chiliei şi Sfântu Gheorghe, pe o distanţă de peste 40 km.,

ţărmul maritim este reprezentat de limita estică a Deltei Dunării. De la Sfântul

Gheorghe la Capul Midia se desfăşoară o porţiune cu nisipuri joase, în mare parte

dominată de prezenţa complexului lagunar Razim-Sinoe.

3.2.PLAJA

Plaja maritimă românească prezintă un mare avantaj, fiind orientată spre

răsărit, ceea ce determină expunerea ei la Soare în tot cursul zilei. În Europa de sud,

numai coastele estice ale Italiei şi litoralul bulgar se bucură de o orientare similară,

restul plajelor din Italia, Franţa, Spania, fiind orientate spre apus, nord şi sud. Şi

climatul litoralului românesc prezintă deosebiri faţă de condiţiile climatice de pe alte

zone litorale situate pe aceeaşi paralelă. Astfel, climatul litoralului românesc al Mării

Negre este rezultatul interferenţei dintre climatul maritim şi cel de stepă. Prezenţa

stepei determină o încălzire accentuată a aerului, umiditate scăzută şi ploi rare,

temperatura medie a sezonului iulie –august ajungând la 25oC, ceea ce reprezintă un

climat mai cald decât pe litoralul Mării Baltice, Mării Nordului şi Mării Mânecii, dar

mai puţin torid decât pe litoralul adriatic sau mediteranean. Temperatura medie


anuală, de 11,3oC, este mai ridicată decât a Mării Mânecii(10.9oC) şi mai scăzută

decât cea a Atlanticului(12.7oC).

Presiunea atmosferică ridicată – maxima 764 mm, minima 758 mm – asigură o

puternică oxigenare a sângelui. Vecinătatea mării modifică defectele climei de stepă,

impunând caracteristicile celei maritime, stabilitate termică, uniformitatea gradului de

umezeală , vânt din larg care aduce aerul sărat al mării. Din această cauză, climatul

Mării Negre este dulce şi tonic, fără să fie prea excitant, ceea ce ne oferă avantaje

suplimentare.

Stabilitatea termică, cu variaţii mici de temperatură de la o oră la alta şi de la zi

la noapte se datorează faptului că majoritatea staţiunilor sunt situate între două mari

suprafeţe de apă (marea şi lacurile) care înmagazinează ziua o mare cantitate de

căldură solară şi o degajă lent în timpul nopţii. Acest fapt explică de ce pe litoral nu

se produc noaptea acele căderi mari de temperatură care se observă la câmpie.

Pe litoralul românesc al Mării Negre ploile sunt foarte rare, iar atunci când cad

sunt de scurtă durată. Din această cauză plajele sunt aproape în permanenţă uscate.

Puritatea aerului marin se datorează lipsei de praf de fum şi micro – organisme.

Picăturile extrem de fine(aerosoli naturali) proveniţi din spargerea valurilor care

plutesc în aerul marin conţin substanţe ce intră şi în compoziţia apei de mare.

Inhalarea acestor picături ajută la mineralizarea organismului de care au nevoie mai

ales copii şi cei demineralizaţi, cei atinşi de TBC şi alte infecţii. Aerul mării conţine

ozon, în cantităţi mari, care stimulează nutriţia, graţie marii lui puteri de oxidare; are

şi o acţiune antiseptică producând dispariţia microbilor de pe căile respiratorii.

Briza de mare care adie pe litoral face mult mai uşor suportabilă arşiţa soarelui,

aducând aer dinspre mare, încărcat cu săruri. În timpul zilei plaja se încălzeşte mai

repede decât apa mării, de aceea, dimineaţa se produce un aflux de aer dinspre mare

spre uscat. Este briza de mare a cărei intensitate creşte până spre orele 14 – 15, apoi

scade. Direcţia brizei se roteşte după Soare. Seara, fenomenul se produce invers:


uscatul se răceşte mult mai repede decât apa mării şi, la câteva ore după apusul

soarelui se produce un aflux de aer de pe uscat spre mare.

Factorii medical – terapeutici reprezintă o importantă valoare a litoralului

românesc. Din acest punct de vedere sejurul pe litoral are asupra organismului o

dublă acţiune: excitantă datorită radiaţiilor ultraviolete puternice, vânturilor

frecvente, conţinutului crescut de iod şi săruri din atmosferă, dar, în acelaşi timp,

calmantă, prin uniformizarea presiunii atmosferice, prin variaţiile foarte mici ale

temperaturii, prin umezeala constantă. Îmbinarea armonioasă a acestor două acţiuni,

aparent contradictorii, dă naştere la un climat stimulator, care determină o creştere a

metabolismului, o scădere a frecvenţei respiraţiei, o îmbinare mai uşoară a

hemoglobinei din sânge cu oxigenul din aer, o irigare sanguină a plămânilor mult

îmbunătăţită şi o stimulare generală a proceselor biologice.

Sejurul pe litoralul românesc al Mării Negre este indicat pentru tratamentul

catarelor subacute sau cronice ale căilor respiratorii (bronşite, laringite, rinite)

scrofulozei, limfatismului, rahitismului infantil, stărilor de pretuberculoză, anemiilor,

convalescenţei, reumatismelor articulare şi musculare, spondilitei, stărilor

postoperatorii ortopedice, fracturilor neconsolidate, osteitelor , mialgiilor,

nevralgiilor, polinevritelor, bolilor ginecologice, insuficienţei glandulare,

tuberculozei osoase, dermatozelor cronice, sechelelor de poliomielită la copii şi multe

altele.

Pe litoral tratamentul balnear se realizează printr-un complex de factori: cura

de Soare, baia de mare, cura de nămol, baia de nisip, cura climatică sau numai prin

unele dintre acestea. De reţinut că orice persoană venită din condiţiile unui alt climat

are nevoie de 2 – 3 zile de acomodare, timp în care trebuie să rezerve cât mai multe

ore de odihnă şi o cât mai redusă expunere la Soare.

Cura de Soare contribuie la regenerarea şi călirea organismului. La baza

falezei, valurile mării au format o plajă acoperită de nisipuri fine, curate, bogate şi

moi, oferind condiţii excelente pentru helioterapie. Radiaţia solară activează


circulaţia sângelui, sporeşte numărul globulelor roşii, care devin astfel mai bogate în

hemoglobină. De asemenea, cantitatea de calciu şi fosfor în organism ajunge la

proporţia normală, se recalcifică scheletul, iar sistemul nervos se tonifică. Acţiunea

cea mai importantă a radiaţii solare se datorează razelor ultraviolete, care distrug

microbii şi acţionează asupra formării vitaminei D. Intensitatea razelor ultraviolete

creşte treptat începând cu primele ore ale dimineţii, ajungând la maximum între orele

10-13. După ora 11 radiaţiile ultraviolete devin dăunătoare, fiind indicat, de aceea, ca

expunerea la Soare să se facă între orele 8-11. După amiaza băile de Soare sunt

favorabile vara, între orele 16-18, când radiaţiile ultraviolete sunt încă suficiente.

Baia de Soare are un efect favorabil asupra organismului, acţionând asupra

pielii, musculaturii, circulaţiei sângelui, sistemului nervos central şi periferic, etc.

Prin compoziţia sa chimică şi prin acţiune valurilor, apa de mare întăreşte

orgnismul. Sub influenţa băilor de mare se stimulează funcţiile organismului, în

special a inimii şi a vaselor sanguine. Baia de mare se face în general după baia de

aer şi baia de Soare. Ea poate dura de la 5 până la 30 de minute.

Litoralul românesc este renumit în lumea întreagă pentru nămolurile sale

sapropelice, indicate în numeroase maladii, precum şi prin lacurile sale bogate în

diverse săruri. Baia de nămol se face sub formă de împachetări sau ungeri cu nămol,

după care corpul se expune la Soare până la uscarea completă a nămolului. Urmează

spălarea acestuia şi o fricţiune cu un prosop uscat. Nămolul acţionează asupra celor

mai importante funcţiuni ale organismului, întărindu-l şi stimulându-i forţele de

rezistenţă şi apărare.

Acestor factori naturali li se adaugă şi valoroasele izvoare de ape sulfuroase

mezotermale, care au început să fie valorificate mai ales în zona Mangalia.

Iată câteva dintre motivele pentru care această zonă este atât de mult solicitată

de turiştii români şi străini, iar porţile litoralului românesc rămân deschise tot timpul

anului


3.3. DE LA NĂVODARI LA MANGALIA

Din cei 244 km. ai litoralului românesc al Mării Negre în jur de 70 km.

constituie domeniul aproape exclusiv al turismului. Aici, între Capul Midia şi

Mangalia, litoralul constituie una dintre cele mai renumite şi atractive regiuni

turistice ale ţării, cu cea mai mare capacitate de cazare.

În cadrul planului de dezvoltare a litoralului românesc al Mării Negre,

preocupările principale ale proiectanţilor au fost următoarele: utilizarea integrală şi

raţională a plajelor, organizarea şi dotarea lor corespunzătoare, în unele cazuri crearea

unor plaje artificiale, cum este cazul la Saturn, sau protejarea plajelor existente, ca la

Olimp; asigurarea unei juste densităţi în staţiuni şi utilizarea raţională a terenului;

realizarea unui raport armonios între construcţiile înalte şi cele joase; crearea de

spaţii verzi în staţiune; constituirea unor hoteluri estivale, uşor accesibile, cu niveluri

puţine, integrate în natură, confortabile, igienice, dotate uneori cu curţi interioare şi

galerii deschise; centralizarea anumitor funcţiuni de servire, pentru a asigura

aprovizionarea uşoară, etc.

Cazarea turiştilor a fost asigurată prin toate formele practicate în prezent în

turismul internaţional: hoteluri, vile, căsuţe, sate de vacanţă, popasuri cu grade de

confort şi sisteme de dezvoltare diferite.

Staţiunile de pe litoral dispun de numeroase restaurante, unele cu specific, de

diferite capacităţi, cu dotări de agrement şi diverse alte servicii.

CONSTANŢA Municipiu cu o populaţie de peste 320.000 de locuitori, oraş-port

maritim cel mai important al României, prin care se efectuează oi mare parte a

exportului, fiind în acelaşi timp şi port de tranzit. În structura acestui oraş se remarcă:

Cazinoul, Biserica Sf. Gheorghe, Moscheea Hunchiar, Biserica grecească

Metamorfosis, Moscheea, Casa engleză Florentina, Silozurile din port - realizate de

Anghel Saligny. Se mai remarcă: farul nou şi portul turistic Tomis. Turiştii mai pot

vizita: Muzeul de istorie Naţională şi Arheologie, Muzeul Marinei Române, Muzeul


de Artă, Expoziţia permanentă de artă plastică „Ion Jalea”, Muzeul de etnografie şi

artă populară, Muzeul de ştiinţele naturii şi altele.

COSTINEŞTI . Localitate rurală, staţiune climaterică, marină, cunoscută ca

staţiunea studenţilor. Aici există căsuţe, vile, hoteluri, camping, teatru de vară, bază

sportivă, etc. Plaja are cca 5 km. lungime şi o lăţime de 100 – 299 m. Lacul Costineşti

este folosit şi pentru agrement, iar nămolul a fost utilizat cu succes în tratamentul

diverselor boli.

EFORIE . Oraş situat pe ţărmul Mării Negre, cu o populaţie de aproape 150.000

de locuitori, alcătuit din două componente aflate la 4 km. una de cealaltă: Eforie Nord

şi Eforie Sud.

Eforie Nord este o staţiune balneoclimaterică permanentă aflată între mare şi

extremitatea nord-estică a Lacului Techirghiol. Eforie Sud este o staţiune

balneoclimaterică permanentă situată pe cordonul litoralului şi promontoriul calcaros

dintre faleza mării şi Lacul Techirghiol. La Eforie Nord sunt mai multe stabilimente

balneo – medicale, cu nămol din lacul Techirghiol. Plaja maritimă are circa 4 km.

lungime şi 50 – 80 km lăţime. Există teatru şi cinematograf în aer liber, piscine,

ştrand, terenuri de sport, peste 40 de hoteluri, minihoteluri, popas turistic.

La Eforie Sud sunt, de asemenea stabilimente pentru băi cu apă din lac şi împachetări

cu nămol, Sanatoriu de recuperare şi ortopedie. Staţiunea dispune de teatru de vară,

cinematografie, terenuri de sport, peste 35 hoteluri, vile, popas turistic.

MAMAIA . Staţiune balneoclimaterică maritimă, aflată în nordul oraşului

Constanţa desfăşurată în lungul unui perisip între apele Mării Negre şi cele ale

Lacului Siutghiol, cu o plajă de circa 10 km. lungime şi o lăţime de 50 până la 800 m.

Staţiunea dispune de o bogată bază materială alcătuită din hoteluri, vile, sat de

vacanţă, discoteci, baruri, restaurante, bowling, terenuri de sport şi minigolf, teatru

de vară, cinematograf. Pe lacul Siutghiol se poate practica schi nautic, yachting, etc.

MANGALIA . Oraş-port maritim, cu o populaţie de peste 45.000 de locuitori.

Staţiunea baleneoclimaterică este favorizată de condiţiile climatice (media anuală a


temperaturii este de 11,2oC, a lunii iulie de 26-28oC, iar precipitaţiile medii anuale au

valori de 377 mm.) şi de prezenţa Lacului Mangalia, în cadrul căruia sunt bogate

izvoare de ape mezotermale, sulfuroase. Bazele sanatorice sunt în partea de nord a

localităţii – Complexul sanatorial Mangalia şi Sanatoriul TBC- şi în partea de sud –

Sanatoriul balnear. Plaja este deosebit de frumoasă, cu nisip fin. Un interes turistic

deosebit prezintă cetatea Callatis, iar la nord de aceasta se găseşte necropola

elenistică, la care se adaugă necropola tumulară. În Mangalia mai găsim edificiul

Edificiul de tip sirian, Moscheea Esmahan, Sulatan, Muzeul de arheologie Callatis,

Muzeul de artă, Colecţia de curiozităţi Mercurius.

MANGALIA NORD – genericul sub care sunt cunoscute staţiunile de la nord de

oraşul Mangalia.

Staţiunea Saturn construită în lungul plajei ce delimitează un golf, dispune de circa

20 de hoteluri, sate de vacanţă, bază de agrement, hipodrom.

Staţiunea Venus, cuprinde 25 de hoteluri, purtând în majoritate nume de fete, barul

Calypso, discoteci, popas turistic.

Staţiunea Aurora cu circa 10 hoteluri, situate pe un mic promotoriu cu nume de pietre

preţioase şi semipreţioase.

Staţiunea Jupiter în care hotelurile se desfăşoară între ţărmul mării şi pădurea

Comorova, având în centru amenajat Lacul Tismana; vom găsi sate de vacanţă, un

camping, teatrul de vară, cinematograful, terenuri de sport şi baruri.

Staţiunea Neptun este aşezată într-o ambianţă naturală deosebită: marea, Lacul

Neptun, Rezervaţia botanică Stejarii de la Comorova, dispune de circa 17 hoteluri,

terenuri de sport, piscine, teatru de vară, parc de distracţii, centru de tratament

balneologic , pentru băi de apă şi nămol de la Techirghiol, restaurante, hanuri, sat de

vacanţă, etc.

Staţiunea Olimp alcătuită din trei ansambluri hotelier, dintre care unul cu nume de

oraşe, altul cu o arhitectură interesantă, reliefată de jocul de volume şi terase şi al

treilea cu hoteluri ale căror nume amintesc provinciile româneşti.


Năvodari Oraş situat la ţărmul de sud –vest al Lacului Taşăul. Această staţiune este

dotată cu un complex turistic de odihnă pentru copii: pavilioane, cabane, teatru de

vară, cinematograf, terenuri de sport, popas turistic. Din păcate Combinatul

Petrochimic de la Năvodari, neinspirat edificat în această zonă poluează din belşug

mediul ambiant.

Techirghiol Oraş înconjurat de coline reduse ca altitudine, între care domină la sud

Dealul Techirghiol. Calităţile terapeutice ale nămolului au stat la originea stabilii

funcţiunii balneoclimaterice a localităţii, azi cu o populaţie de aproape 10.000

locuitori. Lacul Techirghiol şi împrejurimile sale, cu o suprafaţă de 15.400 ha au fost

declarate rezervaţie naturală. Staţiunea dispune de mai multe baze de tratament,

sanatorii pentru adulţi şi copii. În cadrul oraşului prinde contur două zone

funcţionale: sanatorială de sud-est şi de odihnă în nord – est.

4. BAZA TEHNICO MATERIALĂ A TURISMULUI

Baza tehnico-materială a turismului cuprinde totalitatea mijloacelor materiale

de care se foloseşte turismul pentru realizarea funcţiilor sale economice şi sociale. În

acest context se au în vedere atât mijloacele materiale specifice turismului, cât şi cele

comune, aparţinând altor ramuri, dar folosite şi de turism(infrastructură generală) În

cadrul bazei tehnico – materiale a turismului, capacităţile de cazare, de alimentaţie

publică, agrementul, etc. prin numărul şi structura lor reflectă, în cea mai mare

măsură, gradul de dotare şi dezvoltare turistică, în ansamblu sau la nivel teritorial.

Importantele resurse financiare alocate turismului s-au concretizat în realizarea

unei puternice baze tehnico – materiale a turismului (de cazare, alimentaţie publică,

tratament, agrement, transport, etc.)care a permis valorificarea într-o anumită

proporţie a bogatelor resurse turistice răspândite pe întregul teritoriu al ţării noastre.

1. Structuri turistice de cazare


Volumul, structura şi calitatea serviciilor de cazare depind, în primul rând de

existenţa unei baze tehnico-materiale adecvate: hoteluri propriu-zise, moteluri, vile,

hanuri, case de odihnă, cabane, popasuri turistice, etc. Ele trebuie să deţină dotările

corespunzătoare, care să ofere turiştilor condiţii optime şi, care să îndeplinească, după

caz, şi alte funcţii. Dintre toate tipurile de primire cu funcţiuni de cazare cele mai

importante sunt: hotelul, motelul, vila, bungalowul, cabanele turistice, refugiile

turistice, campingurile, căsuţele, satul de vacanţă, camerele de închiriat în locuinţele

familiale, spaţiile de cazare de pe navele fluviale şi maritime, pensiunile turistice şi

fermele agroturistice.

2. Structuri turistice de alimentaţie publică

Alimentaţia publică a cunoscut în ţara noastră ritmuri înalte de dezvoltare

superioare celor înregistrate de alte sectoare comerciale.

Unităţile sezoniere de alimentaţie publică reprezintă un procent ridicat (20,5%

din totalul reţelei de alimentaţie publică) ceea ce corespunde nevoilor turismului

nostru puternic marcat de sezonalitate (în special pe litoral).

Pentru a satisface cât mai bine nevoile turistului a fost dezvoltată o reţea de

unităţi cu specific reprezentative, care oferă preparate culinare tradiţionale, într-un

cadru plăcut, cu elemente de cultură, arhitectură, decoraţiuni interioare şi exterioare,

cu programe artistice bine alese şi executate, ceea ce conferă alimentaţiei publice noi

valenţe, o mai mare atractivitate. Cu toate succesele obţinute pe linia diversificării

reţelei de alimentaţie publică, se simte încă nevoia de a extinde şi mai mult reţeaua

unor unităţi mult agreate de populaţie şi turişti, cum sunt: plăcintăriile, covrigăriile, a

unităţilor de răcoritoare, de meniuri dietetice.

3. Structuri de tratament

În staţiunile balneare, concomitent cu spaţiile de cazare, s-a dezvoltat şi o bază

de tratament modernă, integrată în baza de cazare. Principalele staţiuni: Băile Felix,

Băile Herculane, Călimăneşti, Căciulata, Slănic Moldova, Băile Tuşnad, Covasna,

Vatra Dornei, Sovata , Eforie Nord, Mangalia, Neptun şi altele, dispuneau în 1995 de


38 de baze de tratament din care, peste jumătate moderne şi, cea mai mare parte, în

incinta hotelurilor, la care se pot efectua zilnic aproape 95.000 de proceduri (din care

peste 48.000 proceduri majore), ceea ce arată existenţa unei baze materiale de

tratament dezvoltată, puternic diversificată, aptă să satisfacă cerinţe de tratament

pentru toate afecţiunile încadrate în Nomenclatorul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii

(cardiovasculare, locomotorii, gastrice, renale, respiratorii, alergice, etc.)

4. Structuri de agrement.

Cuprind o gamă de mijloace şi dotări destinate să asigure posibilităţi cât mai

largi şi diversificate pentru petrecerea timpului liber de către turişti. O grupare

generală în câteva categorii mari sugerează varietatea şi importanţa acestei

componente a bazei tehnico – materiale: mijloace destinate distracţiilor (cluburi, săli

de jocuri, săli polivalente, parcuri de distracţie, etc), mijloace de transport pe cablu,

mijloace de agrement sportiv (terenuri de sport, centre de călărie, patinaj, sporturi

nautice, etc.) bazine de înot deschise şi acoperite (unele cu ape termale) etc, respectiv

peste 1700 locuri în parcuri distractive, aproape 1.800 de locuri pentru sporturi

agrementive , 2.800 locuri în discoteci, aproape 500 de săli cu jocuri mecanice şi o

capacitate de transport pe cablu de peste 4.000 persoane pe oră. Desigur, această bază

de agrement este concentrată îndeosebi pe litoral şi în principalele staţiuni balneare şi

montane, după cum, în mijloacele de transport pe cablu, turismul prahovean, inclusiv

Poiana Braşov deţine aproape 70% din totalul instalaţiilor.

4.1. BAZA TEHNICO MATERIALĂ A TURISMULUI DE LITORAL

Litoralul românesc al Mării Negre nu reprezintă altceva decât întâlnirea atât de mult

aşteptată cu marea, cu prima zonă turistică a ţării. Calităţile terapeutice ale apelor

mării, ale plajei sau ale apelor mezotermale şi ale nămolurilor sapropelice, au fost

intens valorificate prin puternica dezvoltare a bazei materiale de cazare, alimentaţie

publică, agrement, transport, tratament, menite să asigure odihna, recreerea şi

tratamentul balnear pentru un număr din ce în ce mai mare de turişti români şi străini.


Vizitatorul litoralului, indiferent că va sosi cu automobilul, cu trenul, cu

avionul sau pe calea apelor, primul contact îl va lua negreşit cu municipiul Constanţa,

poarta de intrare şi centrul de dispersie al turiştilor către staţiunile de pe litoral, de la

Năvodari la Mangalia; apoi vor descoperi constelaţia litoralului, care înseamnă de

fapt o salbă de staţiuni, una mai frumoasă ca alta: Năvodari, Mamaia, Eforie Nord,

Eforie Sud, Techirghiol, Costineşti, Olimp, Neptun, Jupiter, Cap Aurora, Venus,

Saturn şi Mangalia.

Din cei 244 km. ai litoralului românesc ai Mării Negre aproape 70 km. – de la

Capul Midia la Vama Veche – constituie domeniul aproape exclusiv al turismului.

Aici se găsesc cele 12 staţiuni de odihnă şi tratament ale litoralului.

Capacitatea de cazare a litoralului depăşeşte 150.000 de locuri, staţiunile sale

fiind vizitate anual de peste 2 milioane de turişti.

Realizarea unei atmosfere de destindere şi recreere, prin evitarea unor mari

concentrări de tip urban, a fost poate obiectivul cel mai important urmărit atât în

sistematizarea de ansamblu a staţiunilor cât şi în concepţia arhitecturală de detaliu. S-

a reuşit astfel să se satisfacă una din tendinţele caracteristice ale turismului

contemporan: dorinţa de evadare din marile aglomerări urbane şi de trecere de la o

structură urbană la un peisaj natural, dorinţa de schimbare a modului de viaţă

obişnuit, de la un program de lucru rigid la unul liber, de odihnă şi distracţie.

Litoralul românesc al Mării Negre oferă multiple posibilităţi de petrecerea

agreabilă a timpului liber, dispunând de variate dotări de sport şi agrement.

Pentru numeroşi amatori de sport, litoralul nostru dispune de o remarcabilă

bază materială sportivă şi de agrement, piscine în aer liber şi acoperite, terenuri de

tenis, volei şi baschet, baze nautice cu dotări corespunzătoare, terenuri de minigolf,

bowlinguri, terenuri de tir cu arcul, spaţii pentru practicarea echitaţiei, etc. La

Mamaia , pe lacul Siutghiol s-a pus în funcţiune o instalaţie de teleschi nautic.

Foarte căutate, în special de tineret, sunt discotecile, iar în cursul verii la

Mamaia se organizează un festival naţional de muzică uşoară şi un festival de folclor.


Tot aici au loc numeroase spectacole de teatru, operă, operetă, varietăţi, zeci de

expoziţii de artă.

Un alt mijloc de petrece a timpului liber îl constituie vizitarea muzeelor,

veritabile omori de artă, istorie, arheologie, etc, precum şi numeroase excursii

turistice organizate pe principalele itinerare turistice ale României.

La sud de Capul Midia se desfăşoară unul dintre cele mai lungi perisipuri din

Europa – Năvodari – Mamaia. Este cea mai extinsă plajă a litoralului. De aici, de la

Capul Midia începe turul staţiunilor litoralului.

Năvodari.

Năvodari înseamnă astăzi, în turismul de litoral, capitala maritimă estivală a

copiilor din România. Ca expresie a prieteniei şi ospitalităţii româneşti, aici sunt

primiţi anual şi cca.15.000 de copii din peste 40 de ţări ale lumii. Pentru micii turişti,

la Năvodari, în vara anului 1986 a fost inaugurat un adevărat orăşel al copiilor care

poate găzdui în fiecare vară peste 130.000 de reprezentanţi ai celei mai tinere

generaţii din România, precum şi oaspeţi de aceeaşi vârstă din alte ţări. În Năvodari,

există un complex, împărţit în mai multe zone: Delfinul, Albatrosul, Perla, Vacanţa,

Lebăda. S-au înălţat vile cochete, s-au amplasat piscine în aer liber, topogane

acvatice, cantine moderne, cabinete medicale, pavilioane pentru grupurile anexe şi de

gospodărie. Numeroase sunt dotările de sport şi agrement, între care un stadion cu

6.000 de locuri, 17 terenuri de sport, o sală polivalentă. De un interes aparte se

bucură aici trenuleţul vacanţei cu un traseu de 6,8 km., prevăzut cu 4 staţii ce

înconjoară orăşelul. Pentru mici naturalişti au fost create loturi de pomi fructiferi,

grădini de flori şi de legume. Este, într-adevăr, un orăşel fantastic, o lume de basm

pentru micii turişti.

Mamaia.

Aşezată de-a lungul perisipului care desparte apele Lacului Siutghiol. Mamaia

de cele ale mării, staţiunea Mamaia face parte din punct de vedere administrativ, din

municipiul Constanţa. Prima amenajare balneară din Mamaia datează din anul 1906.


Reprezenta o punte de lemn care înainta în mare având cabine de ambele părţi. Abia

după anul 1919 s-a trecut la organizarea unei staţiuni balneare. Au fost nivelate

dunele de nisip, au fost construite Cazinoul, câteva vile particulare, un hotel (actualul

hotel Internaţional) şi o reşedinţă de vară pentru familia regală. În 1939 staţiunea

avea o capacitate de 500 locuri. După al doilea război mondial Mamaia s-a dezvoltat

necontenit, devenind staţiunea maritimă de pe litoralul românesc al Mării Negre cu

cea mai mare capacitate de cazare.

Plaja din Mamaia are 8 km. lungime şi 100 – 200 m. lăţime, ocupând o

suprafaţă de peste 70 ha. Plaja se împarte în mai multe sectoare, acestea fiind numite

după complexele hoteliere în dreptul cărora se află, astfel: Neptun, Sirena, Ovidiu,

Cazinou, Tomis, Bucureşti, Internaţional, Palas, etc.

În concepţia de arhitectură şi sistematizare, la Mamaia au fost realizate mari

ansambluri hoteliere, organizate pe principiul separării funcţiunilor, dar grupând şi

concentrând o serie de servicii şi instalaţii tehnice. Ele se desfăşoară de-a lungul

cordonului litoral dintre Marea Neagră şi Lacul Siutghiol (Mamaia) şi reprezintă o

reuşită în valorificarea peisajului. Această rezolvare urbanistică – prin grupuri de

hoteluri legate cu alei şi spaţii verzi intercalate cu dotări comerciale şi de agrement –

contribuie la o individualizare mai accentuată în cadrul unităţii. S-a reuşit să se

obţină o atmosferă specifică staţiunii, care o deosebeşte mult de celelalte staţiuni de

pe litoralul românesc. O altă trăsătură urbanistică a staţiunii Mamaia este decorarea ei

cu diverse statui originale, operele unor cunoscuţi sculptori români.

Una dintre amenajările pitoreşti din staţiunea Mamaia este insula Ovidiu,

situată în apropierea malului vestic al Lacului Sitghiol (Mamaia). Cei 600 m2 cât

măsoară insula în suprafaţă au fost judicios folosiţi, prin construirea unui restaurant

rustic în mijlocul naturii(în care se servesc specialităţi culinare româneşti – mai ales

preparate din peşte) apoi prin amenajarea unor colibe din stuf, etc. Seară de seară

vizitatorii sosiţi aici cu ajutorul vaporaşelor sau al altor ambarcaţii, s pot convinge şi

pe această cale de frumuseţea cântecului şi dansului popular românesc.


Mamaia, cu peste 50 de hoteluri, câteva vile, un camping, 40 de restaurante,

baruri şi cu multe alte dotări, se mândreşte cu unităţile sale. Prin specificul şi

ambianţa lui se remarcă „Hanul piraţilor” care oferă oaspeţilor alese specialităţi

culinare şi program artistic adecvat numelui ce-l poartă. În centrul staţiunii se află

restaurantul „Orient” cu program şi specific oriental, foarte căutat de turişti.

Mamaia este şi gazda unor festivaluri naţionale şi internaţionale de film,

folclor, muzică uşoară, care au loc pe scena teatrului de vară, unde pot fi vizionate

spectacole date de mari teatre din ţară şi de peste hotare.

Constanta.

Activitatea comercială şi de transporturi face din Constanţa cel mai important

port al României, prin care se efectuează o mare parte a exportului, oraşul fiind, în

acelaşi timp, şi port de tranzit. Tot ca Constanţa acostează navele care fac croaziere.

Constanţa a devenit astăzi poarta maritimă, fereastra larg deschisă a României

spre lume. Prin el – devenit cel mai mare port al Mării Negre – România participă la

schimbul mondial de valori.

De la aeroportul Mihail Kogălniceanu, din gara Constanţa, din port sau de pe

arterele rutiere ce vin din nord, din vest sau din sud, Constanţa se dezvăluie oaspeţilor

cu alura sa modernă, cu agitaţia unui oraş al vacanţelor, dar şi ca mare centru

industrial şi urban, adevărat oraş emblemă a litoralului românesc. Pentru a ne face o

imagine asupra dimensiunilor sale estivale, voi preciza că municipiul Constanţa care

administrează şi aprovizionează întregul litoral, ajunge vara, să depăşească populaţia

capitalei ţării (circa 2,2, mil. de locuitori). Valoroasele muzee contribuie şi ele la

sporirea atractivităţii acestui oraş, dintre care amintesc: Muzeul de istorie naţională şi

Arheologie – unul dintre cele mai valoroase muzee din România – Muzeul Marinei

Române, Muzeul de artă, Muzeul de Artă Populară, Complexul Muzeal de Ştiinţe ale

Naturii, care cuprinde Acvariul (primul acvariu public românesc), Planetariul (primul

deschis pentru marele public în ţara noastră) Observatorul Astronomic şi Staţia de

Observaţii Solare, Muzeul Mării; primul Delfinariu din ţara noastră şi Microdelta.


Sala Sporturilor este o interesantă construcţie a oraşului Constanţa, realizate în

stil modern cu faţade decorate cu basoreliefuri pe teme sportive. Sala este destinată

practicării unor discipline sportive ca: scrimă, tenis de masă, volei, baschet, box,

gimnastică, lupte libere, atletism, etc. Sala este folosită pentru spectacole, conferinţe,

consfătuiri, în acest capacitatea fiind de aproximativ 200 de locuri.

Se mai întâlnesc: Muzeul Oii, Muzeul Militar Central Filiala Constanţa,

Geamia Hunchiar, Moscheea, Casa cu lei, Vila Şuţu situată deasupra portului turistic

„Tomis” cu faţada spre mare şi plajă şi constituie un rar exemplar de construcţie în

stil neomaur, care se mai păstrează în Constanţa.

Se mai remarcă: Biserica romano – catolică, Bustul lui Mihai Eminescu,

Statuia lui Anghel Saligny, Statuia Timonierului. Faleza oraşului Constanţa este un

plăcut loc de plimbare de unde se poate privi întinderea nesfârşită a mării. Pe faleză

un obiectiv turistic interesant este Cazinoul din Constanţa. Acest cazinou a fost în

întregime restaurat de o echipă de artişti plastici. Cazinoul dispune de un restaurant

de 160 de locuri, un bar de zi şi o cafenea de 90 de locuri un salon de cofetărie de 70

de locuri, o sală polivalentă de 120 de locuri, o braserie de 120 de locuri, o terasă de

vară de 300 de locuri, un bar de noapte de 225 locuri, unul dintre cele mai mari de

acest gen din ţară.

Plaja Constanţa poate primi până la 15.000 de persoane pe zi şi este dotată cu

cabine, solarii, umbrele, tonete, bufete, duşuri.

Parcul sportiv „1 Mai” este un mare ansamblu de spaţii verzi şi amenajări

pentru practicarea sporturilor în aer liber. În cuprinsul parcului se găseşte stadionul 1

Mai, cu o capacitate de circa 20.000 locuri.

La marginea cartierului Tomis Nord al oraşului se află una dintre cele mai

frumoase complexe turistice: Satul de vacanţă Constanţa, alcătuit din unităţi de

alimentaţie publică, ridicate în stilul gospodăriilor ţărăneşti din diferite zone ale ţării.

Oaspeţii satului de vacanţă Constanţa găsesc aici gustoase mâncăruri tradiţionale


pregătite de meşteri bucătari din diferite zone ale ţării. În multe din casele acestui

complex, turiştilor li se oferă şi camere de închiriat.

Eforie Nord.

În anii de după cel de-l doilea război mondial, prin ridicarea a numeroase

edificii noi şi prin modernizarea ei, Eforie Nord a devenit o remarcabilă staţiune de

tratament şi odihnă, funcţionând în tot cursul anului. Complexul sanatorial Eforie

Nord format din hotelurile Steaua de Mare, Meduza şi Delfinul, are o capacitate

totală de 1.386 de locuri. În acest modern şi bine gospodărit sanatoriu tratamentele

cuprind o mare varietate de forme. Plaja complexului are circa 10.000 mp, iar pe

terasele celor trei hoteluri, la etajul 14 funcţionează solarii. La hotelul Delfinul se află

o piscină cu apă de mare încălzită.

Din edificiile arhitectonice ale staţiunii se impune hotelul „Europa” cu 12

niveluri , unde toate camerele sunt orientate spre mare, în partea opusă aflându-se

serviciile şi dotările anexe. O poziţie pitorească are hotelul „Belona”, de forma unei

corăbii.

Alte construcţii interesante din Eforie Nord sunt restaurantele cu bucătărie

românească şi programe folclorice naţionale: „Berbec”, „Rapsodia” şi „Nunta

Zamfirei”.

Într-o poziţie pitorească pe faleza staţiunii, se află barul „Acapulco” cu

apreciate spectacole de varietăţi.

Hotelurile „Azur”, „Diana”, „Union”, „Neptun”, „Minerva” şi „Venus”

formează un grup în partea de Nord a staţiunii, pe faleză, în apropiere de plajă.

„Neptun” şi „Union” au restaurante proprii.

În partea de sud a staţiunii un alt grup este format din hotelurile: „Felix”,

„Belvedere”, „Jupiter”, „Cupidon”, „Fortuna”, „Apollo” şi „Complexul Marea

Neagră”.

Techirghiol.


Staţiunea Techirghiol este una dintre cele mai vechi de pe litoralul românesc.

Denumirea staţiunii şi a lacului (techir-vărgat, tigrat; ghiol-lac) este legată de o

anumită proprietate a apei. Când bate vântul, valurile înspumate răscolesc nămolul

din lac, apa devenind cenuşie. Spuma valurilor şi culoarea cenuşie a apei răscolită de

furtună dau lacului un aspect vărgat.

Pe malul lacului Techirghiol a început să se dezvolte, pe la sfârşitul secolului al

XIX –lea, staţiunea balneară. În staţiune s-a construit un modern sanatoriu

(Reumatologie, boli ale aparatului locomotor, ginecologie) baze de tratament,

policlinică, vile, etc.

Eforie Sud.

Staţiunea Eforie Sud este cea mai întinsă de pe litoral şi cea mai veche dintre

staţiunile litoralului românesc al Mării Negre.

Sectorul de tratament este organizat sub formă de sanatorii balneare. Pentru

copii reumatici există un sanatoriu special amenajat, funcţionând şi iarna. Principalele

unităţi de tratament ale staţiunii sunt: Sanatoriul T.B.C, Pavilionul de băi calde,

Pavilionul pentru băi reci de nămol, etc. Dintre restaurantele şi hotelurile de mare

capacitate menţionăm: restaurantul „Cazinou”, situat în mijlocul falezei, unde au loc

apreciate spectacole de varietăţi, apoi hotelurile „Ancora”, „Capitol”, „Excelsior”,

„Gloria”, „Riviera” din cadrul complexului situat pe faleză în zona de nord a staţiunii.

Mai recent au fost construite şi hotelurile „Flamingo”, „Cosmos”, Măgura”, „Parc”,

Sânziana”, „Turist”.

În Eforie Sud se află unul dintre cele mai mari restaurante de pe litoral –

„Splendid”. Are circa 1.500 locuri la mese şi oferă diferite specialităţi culinare.

Numeroase spaţii verzi, bulevarde şi aleile pline cu flori, întinsele parcuri în

mijlocul cărora se înalţă cele peste 20 de hoteluri şi vile, conferă staţiunii Eforie Sud

renumele de oraş – grădină.

Costineşti.


Staţiunea Costineşti este considerată staţiunea tineretului pentru că, an de an,

mii de studenţi din toată lumea vin să-şi petreacă vacanţa pe ţărmul Mării Negre,

alături de numeroşi studenţi români.

Situată de-a lungul unei dintre cele mai mari plaje de pe litoralul românesc,

între Eforie Sud şi Mangalia, staţiunea atrage anual peste 60.000 de tineri români şi

străini. La dispoziţia tinerilor turişti stau hotelurile: ”Forum”, „Azur”, minihoteluri,

vile, căsuţe, corturi, restaurante, cantine, cofetării, etc. Numeroase sunt manifestările

culturale organizate la Costineşti: Gala Tinerilor Actori, Festivalul de Jazz, Serbările

Mării, cicluri de informare şi educaţie cinematografică realizate de Arhiva Naţională

de Filme, simpozioane, etc. Variate sunt şi activităţile sportive şi de agrement: Cupa

Costineşti la fotbal, volei, baschet, handbal, tenis, tenis de masă, şah şi înot; întâlniri

cu renumiţi sportivi români, windsurfing , schi nautic, yachting şi altele.

Olimp.

Staţiunea Olimp se compune din câteva unităţi distincte. Într-o primă etapă l

nord de Neptun s-a construit un ansamblu de hoteluri cu puţine niveluri şi restaurante

separate. Deşi dimensiunile şi capacitatea ansamblului sunt mici, el impresionează

prin armonia şi optimismul construcţiilor, prin atmosfera de destindere pe care o

creează; însumează 1560 paturi şi este compus din 5 hoteluri, cu numele unor oraşe

din ţara noastră: Arad, Galaţi, Sibiu, Craiova şi Slatina şi trei restaurante: Arad,

Galaţi şi Craiova cu circa 1600 de locuri.

În continuarea acestui ansamblu se află grupul de hoteluri denumite

„Amfiteatru”, „Panoramic” şi „Belvedere”. În zona Amfiteatru toate camerele au

terase şi din toate se vede marea. La decorarea restaurantelor, barurilor de zi,

hotelurilor de primire şi la alte spaţii s-au folosit grile şi lămpi de fier forjat, elemente

de sticlă colorată, riflaje din diferite esenţe de lemn, plăci ceramice şi plăci

mozaicale.

În partea de nord a staţiunii se conturează ansamblul Olimp Nord care

beneficiază de una dintre cele mai favorabile poziţii de pe întregul litoral. Hotelurile


şi restaurantele formează o înşiruire perimetrală de clădire parter , plus 14 etaje,

delimitând la interior circulaţiile şi zonele de odihnă şi agrement. Toate hotelurile cu

restaurante proprii au denumirile unor provincii istorice româneşti: „Transilvania”,

„Moldova”, „Muntenia”, „Oltenia”, „Banat”, „Maramureş”, „Dobrogea”. Fiecare

hotel poate caza un număr de 465 turişti în serie, în camere cu un pat, cu două paturi

şi în apartamente.

Pe lângă acestea mai există şi vile, campinguri, sate de vacanţă.

Neptun.

Staţiune Neptun valorifică o ambianţă deosebită: o pădure bogată şi un lac cu

apă dulce, pe malul mării. Compoziţia urbanistică cuprinde hoteluri, vile, case de

odihnă şi toate dotările necesare. Printre cele mai vechi hoteluri din Neptun se află:

„Midia”, „Neptun”, „Decebal”, „Ovidiu”, „Traian”, „Tomis”, „Histria”, „Calatis” la

care se adaugă „Terra” „Apollo”, „Romanţa”, „Mioriţa”, „Bâlea”, cu o capacitate de

4.250 locuri. Dintre dotările staţiunii menţionăm: Bazarul, ansamblu ce conţine o

zonă comercială amenajată cu construcţii noi şi o zonă de alimentaţie publică (terasă,

restaurant, cafenea, patiserie, dulciuri, ceainărie). Ansamblul este dominat de terasa

restaurant, care-şi desfăşoară spaţiile pe niveluri diferite.

Restaurantul „Popasul Căprioarelor” a fost amenajat în stil rustic, cu

specialităţi culinare locale, prezintă programe artistice şi muzicale de folclor

românesc.

Restaurantul „Calul Bălan” cu specific culinar autohton, program muzical şi

artistic de folclor românesc dispune de o sală pentru degustări de vinuri superioare

din podgoriile dobrogene.

Policlinica balneară Neptun, este dotă cu instalaţii necesare aplicării de

tratamente ambulatorii în diferite boli, se fac aplicaţii cu nămol sau băi cu apă adusă

din Lacul Techirghiol, electroterapie, galvanoterapie, raze ultrascurte şi ultraviolete,

magnetodiaflux, băi de plante medicinale şi altele.

Jupiter.


Staţiunea Jupiter beneficiază şi ea, de efectul mare – plajă – lac – staţiune.

În interior staţiunea cuprinde construcţii în general joase, legate cât mai mult

de vegetaţie, prin crearea de spaţii interioare (Satul de vacanţă Zodiac) sau de curţi

interioare (ansamblul hotelier Cozia – Tismana).

Zona activă centrală este înconjurată de multe spaţii verzi. Pentru a crea un

spaţiu cât mai intim şi mai agreabil aici au fost concentrate principalele activităţi ale

staţiunii: magazine, poştă, teatru, dotări sportive, etc.

În centrul staţiunii Jupiter se găseşte un mic lac artificial – Tismana – în jurul

căruia se grupează câteva mari complexe hoteliere: „Cozia”, „Tismana”. Tot în

această zonă centrală se grupează hotelurile „Delta”, „Scoica”, „Violeta”, „Iris”,

”Nalba”, „Mimoza”, „Cometa”. Chiar pe nisipul plajei se află hotelurile în 8 etaje:

”Meteor”, „Cometa”, „Atlas”, Olimpia, dominate de blocul turn, cu 13 etaje, al

hotelului ”Capitol”.

Satul de vacanţă „Zodiac”, alcătuit din vile – bungalow cu parter şi etaj şi cu o

capacitate de circa 1500 de locuri constituie un punct de atracţie al staţiunii.

Interesant este că cele 740 camere sunt repartizate pe sectoare, în număr egal cu

constelaţiile „Zodiacului”, Căsuţele sunt construite din lemn, vopsite în culori vii şi

înconjurate de vegetaţie. Tot aici se află un camping cu peste 2000 locuri.

Cap Aurora

Staţiunea turistică Aurora se înscrie într-o fâşie de teren de circa 250 m.

adâncime, între Venus şi Jupiter, pe o lungime de aproximativ 1 km., completând

suita de staţiuni din zona de sud a litoralului românesc. Aurora reprezintă cel mai

mare complex turistic de pe litoralul românesc al Mării Negre. Alcătuit din 10

hoteluri cu denumiri de pietre scumpe: Grant, Agat, Diamant, Opal, Safir, Rubin,

Onix, Cristal, Topaz, Coral, din 8 restaurante, piscine terenuri de sport şi alte dotări.

Acest complex , socotit din punct de vedere arhitectonic şi 7unul dintre cele mai

frumoase din Europa, poate găzdui circa 3.000 de turişti pe serie.


Fiecărei grupări de trei sau patru hoteluri îi sunt destinate o piscină şi un bazin pentru

copii.

În partea de sud a staţiunii se află complexul Cătunul, unde, printre altele, se

organizează spectacole folclorice. „Cătunul” este compus din câteva unităţi distincte,

concepute în stilul arhitecturii tradiţionale dobrogene: cafenea, cherhana cu

specialităţi dobrogene, o casă a olarului, o moară unde la comandă se prepară

specialităţi de brutărie, o berărie unde halbele de ceramică se fac pe loc, în faţa

vizitatorilor.

Venus.

Staţiunea Venus, dezvoltată în jurul unui lac se desfăşoară pe marginea

Golfului Aurora, faţă în faţă cu faleza oraşului Mangalia, care închide orizontul spre

sud.

Venus mai este cunoscută şi sub denumirea de staţiunea fetelor, deoarece o

mare parte din hotelurile de aici poartă nume feminine româneşti: ”Dana”, „Despina”,

„Anca”, „Irina”, „Corina”, „Rodica”, etc.

Trei blocuri turn: „Pajura”, „Vulturul”, „Cocorul”, sunt aşezate la limita de sud

a staţiunii şi concentrează, în vecinătatea plajei, un număr considerabil de paturi.

Ca arhitectură, se detaşează hotelul „Raluca”, cu formă circulară în jurul unei

curţi interioare. În sudul staţiunii în imediata apropiere a plajei se află hotelul şi

restaurantul Ileana, de formă şerpuită.

Alte construcţii caracteristice, care dau o notă de originalitate staţiunii sunt:

restaurantul „Esplanada”, ansamblul hotelier „Florica”, „Veronica”, „Zamfira”,

hotelurile: „Pajura”, „Vulturul”, „Cocorul”, barul „Calypso” ş.a.

Saturn.

Staţiunea are aspectul uni zone dens construite către faleză şi plajă. Spre

cordonul litoral staţiunea este marcată cu blocuri înalte, dispuse în evantai , pentru a

asigura o mai bună încadrare în teren şi a permite perspective interesante din toate

direcţiile.


Oarecum separată de restul staţiunilor din Mangalia Nord, Saturn prezintă la

prima vedere un mănunchi de construcţii hoteliere de mari proporţii şi anume: grupul

de trei blocuri – hotel cu 4 etaje- „Alfa”, „Beta”, „Gama”, apoi cele două construcţii

monumentale cu câte 14 etaje: „Diana” şi „Atena”, ansamblul fiind completat cu

şiragul construcţiilor cu 5 etaje, aliniate chiar pe ţărm, care adăpostesc hotelurile :

„Tosca”, „Semiramis”, „Narcis”, „Cleopatra”, „Cupidon”, „Cerna”, „Prahova”,

„Siret”, . Tot aici se află două sate de vacanţă: „Dunărea” şi „Delta”. Cele mai noi

hoteluri din staţiune sunt: „Balada”, „Hora” şi „Sirena”.

Mangalia.

În ultimii ani Mangalia a devenit o importantă staţiune maritimă, aici simţindu-

se influenţele climatului mediteranean.

În raza oraşului Mangalia au fost descoperite, relativ recent, numeroase surse de apă

termală sulfuroasă ce au dat rezultate deosebite în tratarea reumatismului, afecţiunilor

ginecologice, ale aparatului locomotor şi respirator şi alte boli.

Pentru valorificarea acestui potenţial terapeutic natural, aici au fost construite

numeroase hoteluri, vile, precum şi unităţi de tratament. Cel mai recent – hotelul de

cură Mangalia – are 518 locuri, fiind echipat cu instalaţii complexe, cu bazine de apă

sulfuroasă, cabine cu nămol, etc. Staţiunea Mangalia dispune de bază de tratament şi

la Sanatoriul Balnear. Cazarea turiştilor se asigură tot timpul anului, în hotelul de

cură „Mangalia”, în Sanatoriul Balnear şi în hotelul „Scala”. În sezonul estival

funcţionează şi alte hoteluri ca „Zefir”, „Astra”, „Orion” şi „Zernit”. Pentru masă

turiştii au la dispoziţie restaurantele hotelurilor şi pensiunea Sanatoriului Balnear.

Specialiştii şi-au îndreptat atenţia şi spre valorificarea vastului depozit de

nămol de turbă, precum şi a izvoarelor de ape sulfuroase, ce reprezintă un imens

„rezervor de sănătate”. Ca principale obiective turistice ale oraşului Mangalia se

enumeră: Lacul Mangalia, Muzeul de Arheologie Callatis, Zidul de incintă, Portul

antic Callatis, colecţia „Mercurius” – adăpostită într-o vilă situată pe malul mării, în

faţa hotelului Mangalia, monumentul Geamia Esmahan Sultan, Casa de Cultură a


Tineretului- o construcţie modernă, dar care păstrează răsăturile caracteristice ale

arhitecturii locale dobrogene, tradiţionale, pe trei nivele şi care adăposteşte o elegantă

şi modrnă sală de spectacole cu 365 locuri, un salon de conferinţe u 80 locuri,

discotecă, salon pentru expoziţii, alte spaţii pentru sport, agrement sau pentru

funcţionarea a diverse cercuri cultural-educative şi ştiinţifice.

La sud de Mangalia, spre graniţa cu Bulgaria sunt alte două pitoreşti localităţi

rurale – 2 Mai şi Vama Veche – care, vara, funcţionează ca staţiuni de odihnă.

4.2. BAZA TEHNICO MATERIALĂ A TURISMULUI MONTAN

În ceea ce priveşte baza tehnico materială a turismului montan principala

componentă este reprezentată de reţeaua de cazare şi anume: hotelurile, motelurile,

vilele, cabanele cu capacităţi medii sau mici, cu camere separate şi cu dormitoare

comune, cu funcţiune sezonieră sau permanentă; sunt unităţi de cazare cu o largă

răspândire în zona montană, la care se adaugă numeroase refugii sau adăposturi –

construcţii din lemn sau din piatră, lipsite de dotări şi de personal de servire, destinate

cazării celor în trecere (amatori de drumeţie sau de ascensiuni. În strânsă legătură cu

vertiginoasa dezvoltare a turismului automobilistic au apărut campingurile cunoscute

în România sub numele de „popasuri turistice”. Totuşi în regiunea montană acestea

sunt mai reduse. Se mai remarcă şi taberele şcolare şi un număr mare de spaţii de

cazare la cetăţeni.

Dacă vorbim despre reţeaua de alimentaţie publică, aceasta este construită din

restaurante, rotiserii, bufete, berării, baruri , cofetării, patiserii, chioşcuri şi alte unităţi

de alimentaţie publică.

Agrementul reprezintă şi în aceste regiuni un factor important de care trebuie

să se ţină seama şi care este în plin proces de privatizare.

Pornind din Carpaţii Orientali , străbătând Obcinile Bucovinei , Munţii

Rodnei, Bârgăului, , Suhardului şi Rarău – Giumalău descoperim adevărate frumuseţi

care încântă pe oricine.


Obcinile Bucovinei nu beneficiază de o bază materială bogată cu toate

elementele constructive ale acesteia. Cele mai dese sunt cabanele turistice, la care se

adaugă cele câteva hoteluri şi hanuri turistice de pe traseele ce străbat aceşti munţi.

Astfel întâlnim hanul „Solca” din satul Cocica, de categoria I, ce dispune de un spaţiu

de cazare de 45 locuri, un restaurant, cu 160 de locuri, terasă cu 200 de locuri.

Mai există un popas turistic „Trei brazi” cu cabane şi căsuţe şi restaurant, restaurantul

„Cocica”, berăria „Solca” cu restaurant şi terasă.

În continuarea traseului întâlnim cabana turistică „Palma” care dispune de 24 de

locuri pentru cazare şi 12 camere, bar şi sală de mese, terasă. Hotelul „Zimbru” de

două stele, care are la dispoziţie pentru cazare 160 de locuri, cu restaurant, bar de zi,

salon „Bingo” cu 120 de loc, magazin artizanat; complexul turistic „Ştrand” cu hotel

şi cabană, 10 căsuţe, restaurant, bar, terasă, club, sală de sport polivalentă, teren de

tenis, bazin de înot, bowling cu afişaj electronic, saună, băi de cetină, pârtie de

schi(cu baby schi lift) şi alte dotări, plus restaurantul „Carpaţi”, „Rarău”, o cofetărie,

toate acestea fac din oraşul Câmpulung Moldovenesc o staţiune căutată de turişti.

Oraşul Gura Humorului dispune de un hotel, „Carpaţi” cu 18 locuri, un motel,

o tabără pentru copii cu 130 de locuri, vile ca: „Romana” cu 15 locuri, bucătărie cu

toate dotările moderne necesare, salon, cameră de studiu, terasă, cramă, piscină,

saună finlandeză, „Montana Grup Voroneţ”, „Fabian”, „Simeria” şi o serie de

restaurante ca ”Select”, „Nadianca”, „Dumbrava Humorului”, discoteci, cofetării.

În satul Lucina găsim cabana turistică „Lucina”, categoria I, dispunând pentru

cazare, de 30 locuri, cu bar şi restaurant însumând 160 locuri.

Satul Mănăstirea Humorului beneficiază de un camping numit „Butucea”, casa

„Gheorghiţă”, de două stele – pensiune agro-turistică omologată – cu 16 locuri terasă

în apropierea căreia sunt pârtii de schi neamenajate.

Satul Mestecăniş oferă cazare la cabana turistică „Mestecăniş” cu cabană şi

căsuţe, un restaurant cu 94 de locuri şi loc pentru corturi.


În oraşul Solca, staţiune balneo-climaterică se află un motel. O cabană turistică,

„Trei brazi”, cu cazare la căsuţe, loc pentru corturi, restaurant.

Suceviţa dispune de un popas turistic de categoria I, cu hotel, restaurant şi

căsuţe însumând 70 locuri pentru cazare, pârtie de schi, saună, de un han turistic, cu

cazare în han şi în căsuţe, cu restaurant, terasă şi bar şi o pensiune cu cazare şi

pensiune completă pentru 20 de persoane.

Satul Vatra Moldoviţei se remarcă prin popasul turistic „Vatra Moldoviţei,

care dispune pentru cazare de 44 de locuri, restaurant şi terasă cu 160 de locuri, prin

motelul Mărul de Aur, care are 24 locuri pentru cazare, restaurant, terasă, saună,

pârtie de schi neamenajată, şi prin pensiunea „Tradeus” cu terasă.

În satul Voroneţ întâlnim cabana cu acelaşi nume, complexul turistic „Luci-

Leo” cu restaurant, locuri de cazare în număr de 20, amenajări pentru servirea

produselor culinare specifice stânei, bazin cu păstrăvi, un grup de vile de lux dintre

care vilele: „Nistor”, „Lotus”, „Gabriel”.

Dintre toate locurile de cazare şi popas în Obcinele Bucovinei cea mai

cunoscută este cabana turistică „Deia”. În prezent este dezafectată, însă ea figurează

ca reper în hărţile şi ghidurile turistice. În apropiere găsim o pârtie de schi pentru

începători. În afara posibilităţilor de cazare enumerate mai sus, în Obcinile Bucovinei

întâlnim o serie de cabane forestiere, cantoane silvice, stâne, refugii, sălaşe, etc.

Munţii Rodnei sunt compartimentaţi în trei mari masive sunt compartimentaţi

în trei mari masive: Ineu, Pietrosul şi Bătrâna . Aceşti munţi, o lungă perioadă de

timp au fost slab frecventaţi de turişti, poate şi din cauza numărului redus de cabane

turistice, ceea ce a atras puţin interes pentru marcarea şi remarcarea traseelor

turistice. Satele şi oraşele din aceşti munţi precum şi cele din împrejurimile lor deţin

o bază materială variată cum ar fi:

- hoteluri ca cele din staţiunea balneoclimaterică Borşa, care dispun de 125

locuri pentru cazare, restaurante, baruri, hotelul „Cerbul” cu restaurant şi bar, hotelul

„Perla Maramureşului”, hotelul „ Sălăuţa”, „Someşul”, „Hebe” cu 900 de locuri


pentru cazare, restaurant, pensiune, cu 480 de locuri, bar de zi, saună, sală de sport,

teren de tenis, teren de volei, parc pentru copii, magazin, bază de tratament hidro şi

fizioterapeutic;

- hanuri turistice ca „Butinarilor”, Dealul Moisei”, hanul turistic „Prislop”

situat la altitudinea de 1.455 m., în Munţii Rodnei, care în prezent funcţionează cu

intermitenţă. Se mai întâlnesc vile, cabane ca: vila „Cascada”, „Stibina”, „Brădet”

care însumează peste 275 de locuri pentru cazare cu saună, mofetă, masaj cu personal

medical calificat, restaurant, bar, club, bibliotecă, loc pentru corturi, vila „lotus” cu

restaurant şi o capacitate de cazare de 42 de locuri, cabana turistică Capra Neagră cu

restaurant, „Preluca Izei” care beneficiază de 20 locuri pentru cazare, un loc pentru

corturi, pârtie de schi cu dificultate mică-medie, cabana meteorologică „Pietrosul” cu

loc pentru corturi, „Pusdrele” care în prezent este distrusă însă ea figurează ca reper

în hărţile şi ghidurile turistice, cu loc pentru corturi, apă de izvor şi pârtie de schi

pentru avansaţi.

Cabana din Şaua Curăţel, parter plus etaj, care pune la dispoziţie turiştilor un

număr de 44 de locuri pentru cazare, unde numai una dintre camere poate fi încălzită

(din 5); nu se asigură hrană sau alte facilităţi. Ultimele trei cabane turistice se află la

altitudinea de peste 1500 de m. în Munţii Rodnei.

Nu poate să nu fie remarcată pârtia de schi de la Borşa care cuprinde teleschi

(în 17 minute se parcurge o diferenţă de nivel de 500 m.); capacitate 200 persoane

(oră) până pe culmea Runcu – Ştiol, în continuarea acestuia telescaun (capacitate 400

persoane/oră)până sub vârful Ştiol. Au fost amenajate trambuline naturale pentru

sărituri cu schiurile, de 90 m. (nivel olimpic).

Importanţa cabanelor forestiere din Munţii Rodnei este deosebită, deoarece

masivul este relativ sărac în cabane turistice. Aceste cabane forestiere se află ca

puncte de reper, menţionate în descrierea traseelor montane. Dintre ele se remarcă:

grupul de cabane „Fundătura Izei”, „Izvoarele Borcutului”, „Izvoru Rece”, „Gura

Mihăiesei” şi altele fără denumire.


Dat fiind caracterul de Parc Naţional pe care îl au Munţii Rodnei, locurile

pentru montat corturile sunt în principal următoarele: cabana turistică „Pusdrele”,

Pasul Şetref, Şaua cu Lac, Şaua Gărgălău, Tarniţa La Cruce, Şaua Obârşia Rebri,

Pasul Rotunda, Izvorul Albastru al Izei, poiana Ştiol, La Jgheaburi, lacul Lala Mare

etc.

Munţii Bârgău bogaţi în faună, floră, rezervaţii naturale oferă privelişti

minunate, iar pentru ca ele să fie descoperite, cunoscute de către mai mulţi turişti,

aceştia trebuie să fie înzestraţi şi cu o bază materială corespunzătoare.

Astfel şi aici întâlnim multe hoteluri, vile, hanuri turistice, popasuri turistice,

cabane turistice şi forestiere, pârtii de schi dotate corespunzător şi multe altele. Dintre

cele mai cunoscute sunt: cabana turistică „Cobiliţa” din satul cu acelaşi nume situat la

altitudinea de 830 m., care dispune de spaţii pentru cazare cu 40 locuri, restaurant şi o

pârtie de schi pentru începători şi avansaţi la care se adaugă popasul turistic „Valea

Străjii”, cu restaurant şi terasă.

Satul Piatra Fântânele, staţiune balneo-climaterică, unde conţinutul de iod

atmosferic este cel mai ridicat din ţară, este cunoscut prin hotelul său numit

„Dracula”, construit în 1983, clădirea fiind concepută sub forma unui castel

medieval, de trei stele, dispunând pentru cazare de 134 de locuri, un restaurant cu 200

locuri, bar de zi, cramă, saună, pârtie de schi, telescaun, baby-lift.

Nu pot fi trecute cu vederea nici restaurantele „Olti-Mona”, „Est” din satul

Poiana Stampei cu o capacitate de 70 de locuri, hotelul „Heniul” cu restaurant, terasă,

bar şi cofetărie.

Deoarece cabanele forestiere s-au dovedit a fi un refugiu şi un loc de popas

destul de căutat, cele mai importante din Munţii Bârgău sunt: cabana forestieră

„Dosul Gogoaşei”, „Fântânele” care poate oferi adăpost la 10-12 turişti fiind dotată

cu un magazin alimentar, „Dalbidonul”, „Dorna Mică” şi alte grupe de cabane şi

barăci al muncitorilor de la staţiile de încărcare.


Cabanele turistice din Munţii Suhard sunt absente, fapt c la prim vedere ar

crea mari probleme drumeţilor care s-ar aventura în acest masiv, însă în realitate, pe

teren, întâlnim numeroase cantoane silvice, cabane forestiere, refugii şi cabane

pastorale, precum şi foarte multe stâne sau sălaşe pastorale. Este evident că în aceste

locuri de cazare sau popas confortul este în multe cazuri minim, serviciile turistice

neexistând, astfel că drumeţul trebuie să vină echipat, după caz cu sac de dormit,

hrană sau cort.

Problema se pune total diferit iarna, când înainte de a pleca la drum, trebuie

calculate bine etapele în funcţie de posibilităţile de cazare. Astfel întâlnim: cabana

turistică ”Mestecăniş”, refugiul turistic „Ouşor”, este amplasat sub vârful Ouşor –

1.639 m.- cabanele pastorale „Recele”, „Omu”, „Romego”, cabanele forestiere

„Pârâu Rece”, „Diaca – Burcut”, „Gândacu”, „Rusoia”, „Netedu”, „Făgeţel”,

„Brâncuşorul”, „Ciotina”, şi alte cabane forestiere,; case de vânătoare ca cea din

poiana Rotundă – „Rotunda” sau casa „Cerbu”.

Lângă acestea se adaugă o serie de hoteluri, moteluri, cabane turistice pe care

orice turist le poate frecventa parcurgând traseele montane din munţii Suhard, ca:

hotelul ”Bistriţa” de trei stele, amplasat la poalele muntelui Suhard, şi care dispune de

un restaurant de 120 de locuri, o discotecă, loc pentru pescuit sportiv, magazin,

hotelul „Dorna”, cu restaurant şi bar, hotelul „Căliman”, „SNCFR”, „Vera”,

restaurante ca Bucovina, Veveriţa, Valea Dornelor, Cazinou cu o sală de 300 locuri,

aflat în reconstrucţie, două baze de tratament, 15 vile şi două complexe balneare,

însumând circa 1500 locuri şi multe altele.

În munţii Rarău – Giumalău traseele montane nu se întind pe distanţe foarte

mari, aşa cum se întâmplă în alte masive, iar cele două cabane turistice „Zugreni” şi

„Giumalău” precum şi hotelul alpin „Rarău” oferă posibilitatea drumeţilor de a

străbate aceşti munţi fără dificultăţi majore din punct de vedere al spaţiilor de cazare.

Cabana turistică „Zugreni” deţine trei clădiri (cabana, P plus 2 etaje), pentru cazare

150 de locuri, un restaurant non - stop cu 90 de locuri, un salon pentru recepţii cu 65


de locuri, salon de biliard, discotecă, terasă, saună, sală pentru masaj, magazin, teren

de sport, plajă pe malul râului Bistriţa Aurie.

Cabana turistică „Giumalău” este amplasată în zona sudică a Vf. Giumalău şi pune la

dispoziţia turiştilor 30 de locuri, o pârtie de schi.

Hotelul alpin „Rarău” este amplasat în poiana dintre Piatra Şoimului şi Pietrele

Doamnei, hotel de trei stele, cu restaurant, bar de zi, discotecă, terasă; în apropiere se

află pârtii de schi neamenajate. La circa 200 de m. se află Staţia meteorologică Rarău.

Cu toate acestea importanţa cabanelor şi a cantoanelor forestiere este majoră ca

locuri de popas sau la nevoie ca adăpost pe timp nefavorabil, pe lângă adăposturile

pastorale, care se găsesc aproape în fiecare poiană. Cele mai importante cabane

forestiere de care ar trebui să se ţină seama sunt: cabana „Rusca”, în apropierea

cabanei turistice „Giumalău”, „Poiana Itcani”, „Mestecăniş”, cantonul silvic „La

Pârâu”, şi multe altele.

Toate aceste zone montane sunt incluse în circuitul turistic şi datorită marilor

rezervaţii naturale, peşteri, defilee, lacuri, mănăstiri, schituri, aparţinând deopotrivă

de ortodoxiei, catolicism, romano-catolici sau reformaţi, catedrale, biserici,

monumente de arhitectură veche, care fac ca acest spaţiu să se constituie într-o

atracţie pentru turismul intern şi internaţional, care găseşte aici o bogăţie aproape

unică în planul arhitecturii, lăcaşelor de cult a artei religioase, a picturii

monumentale.

Dintre toate staţiunile renumite din zona centrală a Carpaţilor Orientali , ce se

înscriu pe retina ochiului mai ales pentru izvoarele lor minerale, cele mai cunoscute

sunt:

Vatra Dornei, complex balnear cu bază proprie de tratament, vile,

pavilioane, hoteluri, cabane, popas turistic, pensiuni particulare,

Sângeorz – Băi, complex balnear cu baza proprie de tratament- Hebe (900

de locuri) şi Sind-România(700 de locuri), vile, pensiune;


Tuşnad, cu hoteluri cu baze proprii de tratament (Tuşnad –200 locuri,

Oltul – 250 de locuri, Ciucaş – 150 de locuri, etc) vile, pensiuni, ştrand în aer liber,

terenuri de sport, popas turistic – Moara lui Făgădău, mofete, ape minerale, drumeţii

la Lacul Sf. Ana, mlaştina Mohos, Stânca Şoimilor, etc,

Malnaş Băi, Sovata, cu hoteluri cu baze de tratament, Sovata – 320 locuri,

Brădet – 190 locuri, Aluniş –270 locuri, etc, vile , pensiuni, terenuri de sport, piscină

acoperită (hotel Brădet) ştranduri (lacurile Ursu şi Aluniş), bărci şi posibilităţi de

pescuit pe Lacul Tineretului, pârtie de schi cu baby – lift, drumeţii (popasul turistic

„Stâna de Vale”, hanul turistic „Ursul Negru”, păstrăvăria de la Câmpia Cetăţii, etc);

Slănic Moldova, hoteluri cu baza proprie de tratament (Perla –174 locuri,

Sind-România – 560 locuri)restaurante, vile, pensiuni, terenuri de sport, popicărie,

pârtie de schi şi săniuş, discoteci, locuri de plimbare (Parcul staţiunii şi Valea

Slănicului) scurte drumeţii la păstrăvăria şi cascada de pe Valea Slănicului pe

muntele Pufu ( de unde se deschide o frumoasă panoramă asupra staţiunii), pe

Muntele Cerbu, Dobru;

Covasna, hoteluri cu baza proprie de tratament (Bradul –200 locuri,

Montana – 500 locuri, Herfaistos – 300 de locuri, Dacia – bază de tratament în

incintă, aparatură de tratament cu laser, piscină, saună, mofete, băi calde cu ape

minerale, săli fitness, etc) Turist – 50 locuri, vile, pensiuni, popas turistic (Valea

Zânelor – 40 locuri), scurte plimbări şi/sau la „Balta Dracului” – în parcul

staţiunii )amenajată sub forma uni fântâni larg deschise, în interiorul ei auzindu-se un

zgomot permanent provocat de emanaţiile de CO2, care în ascensiunea lor împreună

cu apa antrenează un nămol fin), la Siclaul sau Planul înclinat (Valea Zânelor,

ingenioasă instalaţie de transport construită în sec XIX care este formată din două

platforme ce alunecă pe şine la o diferenţă de nivel de peste 300 m.), la Chiuruş, locul

unde s-a născut Korosi Csomo Sandor, autorul primului dicţionar tibetano – englez şi

a celei dintâi gramatici tibetane, la cetatea zânelor, etc.


Acţiunea conjugată a soarelui, pădurii, apelor şi altitudinii are efecte

miraculoase asupra unor boli în care numai natura poate da asemenea rezultate.

În Munţii Baiului mişcarea turistică se află încă la început. Motivele principale

care au determinat această rămânere în urmă sunt legate printre altele de vecinătatea

munţilor Bucegi, care prin peisaje extrem de variate şi prin amenajările complexe ce

au absorbit aproape total fluxul de turişti de pe Valea Prahovei.

Pătrunderea pe toate traseele turistice se face fi dinspre Valea Prahovei, fie

dinspre Valea Doftanei. Aceste văi sunt străbătute de căi de comunicaţie moderne

care permit accesul rapid la majoritatea punctelor de pornire. Pe Valea Prahovei se

ajunge atât pe calea ferată, cât şi pe şosea, în staţiunile Sinaia, Poiana Ţapului,

Buşteni, Azuga, Predeal, cele mai vizitate staţiuni montane din România.

Sinaia, recunoscută staţiune balneo – climaterică, numită adesea „Perla

Carpaţilor” este situată pe versantul sud-estic al Masivului Bucegi, la altitudinea de

1.000 m. Staţiunea beneficiază de o importantă bază materială, cu dotările

corespunzătoare, care satisfac nevoile oricărui turist. În prezent Sinaia dispune de o

capacitate de cazare de aproape 4.500 de locuri (2.015 în hotelurile Montana, Sinaia,

Palas, Alpin, Păltiniş, Caraiman, Internaţional, 2.050 în vile şi case de odihnă, 208 în

hanuri, 233 la cabane, în sezonul estival se adaugă 240 locuri în campinguri)

restaurante multiple. Există două staţii PECO, un serviciu Salvamont, magazin

alimentar, foto-sport.

Formaţia Salvamont Sinaia devine, prin activităţile de marcare, prevenire a

accidentelor de salvare, de ocrotire a naturii de construcţie a unui refugiu model, una

din prestigioasele formaţii de salvatori montani din Carpaţi.

Ocolul Silvic Sinaia, cu sediul chiar în centrul oraşului a manifestat o grijă

permanentă pentru pădurile Bucegilor şi Baiului, păzindu-le de distrugere şui

dezvoltându-le, astfel încât azi aceşti munţi au cele mai frumoase păduri prahovene,

adevărate parcuri naţionale.


În extremitatea sudică, pe versantul stâng al Prahovei se află hanul „Izvorul

Rece” cu 80 locuri, restaurant, braserie, camping cu 160 locuri, loc de recreere şi de

plecare în numeroase drumeţii. În nordul oraşului se află hanul Vadul Cerbului (128

locuri, 80 în căsuţe, restaurant)punct de plecare, după traversarea Prahovei, pe

Muntele Cumpătu şi în cartierul Cumpătu (vile, restaurante, rezervaţie naturală,

trenuri de sport, etc) De lângă gară se urcă la cabana Piscul Câinelui (950 m.

altitudine, 17 locuri, restaurant, belvedere spre Sinaia şi Munţii Bucegi).

Între obiectivele turistice din oraş reţin atenţia: mănăstirea Sinaia, castelul

Peleş, Foişorul, Expoziţia de artă decorativă Europeană, Muzeul Rezervaţia Naturală

Bucegi şi alte clădiri importante.

Turismul sportiv a pregătit poligoane cartate pentru concursuri, unul dintre ele

fiind poligonul marelui Campionat Naţional din 1978: Sinaia – cota 1500-Vânturiş,

care a cuprins aria Colţilor lui Barbeş, platoul Pietrei Arse şi Gemenea. După 1989

turismul montan amator, deşi desfăşurat în cadrul general al unei economii de recul, a

început să dezvolte şi activităţi concurenţiale moderne cu unele rezultate rapide şi

vizibile.

Au apărut societăţi comerciale de turism, cabane particulare şi cabane noi sau

refăcute. În schimb Cabanele „Vârful cu Dor” şi Cabana Mioriţa au ieşit din

circuitul drumeţiei montane. Cabana Piatra Arsă trece în patrimoniul Ministerului

Tineretului şi Sportului păstrând pentru drumeţia montană o jumătate din capacitatea

sa.

S-au îmbunătăţit instalaţiile pe cablu care leagă oraşul de Platoul Bucegilor

(Telecabina Sinaia – cota 1400- 2328 m. lungime, 590 m. diferenţă de nivel, 35

locuri; telecabina „Cota 1400”-„Cota 2000” – 1950 m. lungime, 550 m. diferenţă de

nivel,28 locuri, telescaun Cota 1400- Cota 1950 –2.100 m. lungime, 560 m. diferenţă

de nivel) numeroase dotări care permit desfăşurarea în bune condiţii a turismului şi a

tratamentelor în afecţiuni ale tubului digestiv, nevroze, etc.


Poiana Ţapului, aşezare aparţinând oraşului Buşteni, deţine numeroase vile,

ca şi locuri unde iarna se pot practica sporturi de sezon. Aerul curat, bogat în ozon,

liniştea deosebită şi cadrul natural pitoresc îi conferă atributele unei importante

staţiuni climaterice.

Buşteni, se desfăşoară îndeosebi pe dreapta Prahovei, între 800 m. şi 940 m.

altitudine. În prezent este o importantă staţiune climaterică. Dispune de 2.183 de

locuri de cazare dintre care 413 în hotelurile „Silva”, „Caraiman”, „Carmen” şi

„Căminul Alpin”, 910 locuri în vile, 660 locuri în cabanele din Munţii Bucegi.

Localitatea reprezintă cea de-a doua „poartă” însemnată de intrare în Munţii Bucegi

şi cel mai important punct de plecare pe trasee de alpinism cu grade diferite de

dificultate. De aici pleacă telecabina care urcă la cabana „Babele” (2611 m. lungime,

1237 m. diferenţă de nivel, 20-25 locuri). De asemenea din Buşteni se pot organiza

excursii pe culmea Zamora şi la Vf Cazacu. Obiectivele turistice mai importante din

oraş sunt: Muzeul memorial Cezar Petrescu, punctul zoologic, păstrăvăria,

monumentul Ultima grenadă, etc. În oraş există diverse magazine, locuri de

agrement, etc.

Azuga, se desfăşoară la o altitudine de 940-1020 m. În Azuga există o

păstrăvărie, iar în sudul oraşului se află popasul „Azuga” cu 40 de locuri în 20 de

căsuţe. Din diferite puncte ale oraşului se poate porni în excursii pe Clăbucete, în

Munţii Neamţului, la Vf Cazacu, la poienile din lungul văii Azuga.

Predealul, prin condiţiile naturale (bioclimat tonic, aer curat, puternic ozonat,

prin dotări şi servicii, reprezintă una dintre cele mai însemnate staţiuni climaterice

româneşti. În prezent în zona oraşului există aproape 4500 locuri de cazare dintre

care:1632 locuri în 71 de vile, în majoritate pe culmea Cioplea, aproape 1100 locuri

în hotelurile „Cioplea”, „Orizont”, „Carmen”, „Bulevard”, „Rozmarin”, „Predeal”,

„Căprioara”, „Cireş”, „Trei brazi”; 1513 locuri în cabane, din care 93 la „Clăbucet

Plecare” şi 60 la „Clăbucet Sosire”, magazine, staţie PECO, serviciu Salvamont.


În Predeal funcţionează 14 pârtii de schi, dintre care 7 cu grad de dificultate

medie (cele mai lungi – Sub Teleferic, 1200 m., 350 m. diferenţă de nivel, Clăbucet,

2400 m., 400 m. diferenţă de nivel) Ele sunt dotate cu instalaţii de telescaun, două

instalaţii de teleschi (pe Clăbucet) şi mai multe babyschiuri. Pârtii uşoare se află în

jurul cabanelor Clăbucet, al hotelurilor Trei Brazi, Orizont, ca şi în lungul văii

Puriştoaca. Predealul nu reprezintă numai o importantă staţiune climaterică şi a

sporturilor de iarnă ci şi o însemnată bază de plecare în traseele turistice în toate

masivele din împrejurimi.

Munţii Cindrel, Lotru şi Şureanu, constituie împreună unul dintre cele mai

întins masive din ţară, deţinând o suprafaţă relativ mare în cadrul Carpaţilor

Meridionali şi prezintă o serie de trăsături comun, care se reflectă atât în caracterele

geografice ale peisajului, cât şi în obiectivele turistice pe care le deţin. Dintre cele

mai importante componente le bazei materiale constituite aici, pe traseul de culme

care urcă din localităţile de la margini spre vârfurile cele mai înalte, care fac legătura

între cele trei masive muntoase, se remarcă:

-în Munţii Cindrel: cea mai cunoscută staţiune climaterică şi pentru sporturile

de iarnă, situată la altitudine de 1450 m., este Păltiniş, bogată în zăpezi de lungă

durată. Cazarea şi masa se asigură în peste 80 de vile, hoteluri moderne, pensiuni

particulare, restaurante, cantine, baruri ca: Cabana Păltiniş (82 locuri de cazare,

restaurant), Cabana Casa Turiştilor (180 locuri de cazare, restaurant), hotel

Păltiniş(80 locuri de cazare, restaurant). Staţiunea dispune de un club cu sală de

spectacole, bibliotecă, terenuri de sport, săli de jocuri distractive, popicărie, pârtii de

schi şi săniuş (telescaun, teleschi şi babylift sub Vf. Onceşti).

În afară de staţiunea Păltiniş, pe traseele montane menţionate se mai găsesc şi o

serie de cabane cum sunt: cabana „Fântânele” cu pârtie de schi, bufet, 52 locuri de

cazare. „Gâtul Berbecului”, 60 locui cazare, restaurant, „Curmătura”, 10 locuri cazare

în cabană şi 14 în căsuţe, restaurant, posibilităţi de agrement: loc de campare, plajă,

înot şi pescuit în pârâul Şteaza, „Oaşa”, 60 locuri, restaurant, posibilităţi de agrement:


loc de campare, plajă, înot şi pescuit. canotul silvic „La Duşi”, refugiul Cinaia, 30

locuri la pricini, sală de mese şi multe altele.

- în Munţii Lotrului se remarcă:

Voineasa, staţiune climaterică, cea mai importantă de pe Valea Lotrului, cu

numeroase hoteluri („Lotru”, „Brădişor”, „Vorneşiţa”, „Poieniţa”, „Lotrişor” cu

peste 2000 de locuri pentru cazare) restaurante, terase, magazine, braserie, berărie,

farmacie, modernă sală de spectacole (350 locuri), bibliotecă (la hotelul „Lotru”)

importantă bază de tratament (hotel „Brădişor”) 12 vile dotate în stil „familial”. La

aceste se adaugă cabana „Prejba” situată sub Vf Prejba, 80 locuri de cazare, bufet;

oraşul Brezoi care conţine condiţii deosebite pentru escaladarea munţilor şi

organizarea unor drumeţii plăcute. Important centru economic cu posibilităţi de

divertisment diverse: cabana „Obârşia Lotrului”- un important complex turistic

montan (cabana veche 35 locuri, 80 locuri în căsuţe, 40 locuri în bungalow-uri),

restaurant, staţie meteo, magazine, loc de campare, cantoane forestiere, hanul „Gura

Latoriţei”, 10 locuri de cazare, bufet, staţie auto.

- în Munţii Sureanu găsim cabana „Sureanu” situată sub Vf Sureanu, cu

46 locuri de cazare, inaccesibilă auto, cabana „Oaşa”, „Prislop”, situată pe versantul

nordic al munţilor Sureanu are 50 locuri de cazare, pârtii de schi pentru începători şi

avansaţi în vecinătate, „Voievodu”, accesibilă auto, cu 78 locuri de cazare; Gradiştea

de Munte- zona cetăţilor dacice din munţii Orăştie; cabana „Costeşti”, etc.

Masivul Făgăraş, prezintă importanţă în mod deosebit, pentru alpinismul de

iarnă. Parcurgerea crestei principale, în condiţii de iarnă, pe zăpadă şi viscol

reprezintă o performanţă deosebită, în special pentru sportivii care urmează să-şi

depăşească normele stabilite în vederea obţinerii unei calificări de alpinism.

Întinsul masiv de granit roşu al Retezatului Central, prezintă un interes deosebit

pentru alpinişti, având în cuprins peste 150 trasee, unele din ele de cea mai mare

dificultate. Ca şi Făgăraşul, masivul Retezat este recomandat practicării alpinismului

de iarnă.


Munţii Cernei şi Mehedinţi oferă multiple trasee în special în apropierea

staţiunii Băile Herculane. În masivul Aninei şi Semenicului, întâlnim renumitele

Chei ale Nerei, Caraşului şi peretele muntelui Rol cu numeroase trasee de alpinism.

Apusenii – cu nucleul lor Bihor – Vlădeasa, de o frumuseţe nebănuită, oferă

tuturor alpiniştilor posibilitatea deschiderii unor noi trasee, atât în pereţii de deasupra,

cât mai ales în subteran (peşteri).

În afară de staţiunile amintite se mai remarcă prin dotările lor menite să atragă

turistul, şi cele de la Băile Herculane, importantă staţiune balneoclimaterică , Soveja

situată pe valea pârâului Suşiţa, la contactul Munţilor Vrancei cu Subcarpaţii de

Curbură. Aceasta pune la dispoziţie hotelul „Zboina”, o stea, cu 300 locuri, hotelul

„Mioriţa”, o stea,, 100 locuri şi trei vile, o stea, capacitate totală 40 locuri. Vatra

Dornei amplasată pe culoarul depresionar ce desparte grupa nordică de cea centrală a

Carpaţilor Or8ientali, are o capacitate de cazare de 220 locuri la hotelul „Cembra” şi

vilele „Ozon”, „Suhard”, „Pârtiei”, „Pinului”. Vidra, situată pe malul lacului Vidra

(altitudine 2055 m.) pe versantul nordic al Munţilor Lotoriţei, dispune de o capacitate

de cazare de 100 locuri puse la dispoziţie de cele 5 vile.

5. SERVICIILE TURISTICE ŞI INDICATORII LOR DE EFICIENŢĂ

Serviciul turistic se prezintă ca un ansamblu de activităţi ce au ca obiect

satisfacerea tuturor nevoilor turistului în perioada în care se deplasează şi în legătură

cu aceasta. O parte a activităţilor ce dau conţinut prestaţii turistice vizează deci

acoperirea unor necesităţi obişnuite, cotidiene (odihnă, hrană), altele prezintă

caracteristici specifice turismului şi respectiv formelor particulare de manifestare a

acestuia.

Prin natura lui serviciul turistic trebuie să asigure condiţii pentru refacerea

capacităţii de muncă, simultan cu petrecerea plăcută şi instructivă a timpului liber; de

asemenea el trebuie astfel conceput încât, în urma efectuării consumului turistic,

individul să dobândească un plus de informaţii, cunoştinţe, chiar deprinderi noi.


Numai astfel se poate vorbi despre un conţinut al prestaţiei turistice în concordanţă cu

cerinţele epocii moderne, cu exigenţele tuirismului contemporan.

O altă cerinţă a consumului turistic, la care serviciul turistic prin conţinutul său,

este chemat că contribuie efectiv, o constituie asigurarea unei odihne active a

turistului. Ca rezultat al creşterii productivităţii muncii şi perfecţionării proceselor de

conducere, al promovării pe scară largă a progresului ştiinţific şi tehnic, se reduce

săptămâna de lucru, se măresc dimensiunile timpului liber zilnic şi săptămânal.

Odihna activă tinde să devină o componentă tot mai importantă a serviciului turistic,

ea reprezentând totodată un procedeu modern, eficient de deconectare, de tratament

pentru ameliorarea consecinţelor nefavorabile ale suprasolicitării nervoase. Pornind

de la aceste premise, organizatorilor de turism le revine sarcina conceperii unor

vacanţe, cu posibilităţi multiple de desfăşurare a unor activităţi recreative: culturale,

artistice, sportive, stimulatoare a unor pasiuni, etc, menite să diversifice agrementul

tradiţional şi să sporească atractivitatea manifestărilor turistice, să răspundă criteriilor

odihnei active. Aceste preocupări sporesc în intensitate odată cu transformarea

turismului în fenomen de masă, cu creşterea frecvenţei de petrecere a timpului liber

în afara reşedinţei permanente.

Diversificarea serviciilor turistice se numără printre preocupările fundamentale

ale organizatorilor de turism, ca una dintre principoalele modalităţi de stimulare a

cererii turistice şi de realizare a unui nivel calitativ ridicat de satisfacere a nevoilor

consumatorilor – turişti. România – dispunând de un patrimoniu turistic de o mare

atractivitate precum şi de condiţiile materiale necesare valorificării acestuia, înscrie

diversificarea ofertei de servicii ca obiectiv prioritar în promovarea turismului inter şi

internaţional.

Diversificarea se poate realiza prin antrenarea în circuitul turistic a unor zone

şi alcătuirea unor programe mai variate, multiplicarea acţiunilor oferite turiştilor în

legătură cu fiecare dintre serviciile de bază prestate, sporirea formelor de agrement şi

a serviciilor complementare. Dacă, în cazul serviciilor de bază, perfecţionarea


priveşte mai ales aspectul calitativ, categoria serviciilor complementare reprezintă

terenul cel mai fertil apariţiei de noi tipuri de aranjamente şi facilităţi.

Din categoria serviciilor de bază fac parte cele de transport, cazare.

Alimentaţie, tratament, agrement sau orice altă activitate ce reprezintă motivaţia de

bază a călătoriei ca: vânătoare, alpinism, schi, yachting, etc.

5.1. Serviciul de cazare turistică

Serviciul de cazare vizează, prin conţinutul său, crearea condiţiilor şi confortul

pentru adăpostirea şi odihna călătorului. El este produsul a ceea ce se numeşte

producţia hotelieră – sector care în accepţiunea actuală, înglobează ansamblul

activităţilor desfăşurate în spaţiile de cazare. Serviciul de cazare se prezintă ca o

activitate complexă, decurgând din exploatarea capacităţior de cazare, fiind alcătuit

dintr-un grupaj de prestaţii oferite turistului pe timpul sejurului în unităţi de cazare.

Dezvoltarea şi calitatea serviciului de cazare sunt dependente, în primul rând,

de existenţa unei baze tehnico – materiale de cazare (hoteluri, moteluri, hanuri, case

de odihnă, cabane, popasuri turistice, etc) adecvate cu dotări corespunzătoare, care să

ofere turiştilor condiţii optime şi care să îndeplinească după caz şi alte funcţii. În a

doilea rând, serviciul de cazare este influenţat de dotarea cu personal a capacităţilor

de cazare, de nivelul de calificare a lucrătorilor, de organizarea muncii în unităţile

hoteliere. În acest context, insuficienţa spaţiilor de cazare, echiparea lor

necorespunzătoare, neconcordanţa dintre nivelul confortului oferit şi exigenţele

turiştilor, ca şi numărul mic al lucrătorilor , sau slaba lor pregătire, influenţează

negativ calitatea prestaţiei turistice şi prin intermediul acesteia, dimensiunile

circulaţiei turistice şi posibilităţile de valorificare a patrimoniului.

Industria hotelieră, considerată în cele mai multe ţări o activitate distinctă a

economiei, are ca domeniu de referinţă totalitatea proceselor desfăşurate în unităţile

de cazare în legătură cu primirea, sejurul şi plecarea călătorului.


Conţinutul industriei hotelier a evoluat paralel cu dezvoltarea capacităţilor de

cazare şi implicarea lor în activitatea turistică, îmbogăţindu-se cu noi funcţii şi forme

de prestaţii.

La început, existenţa hotelului, unitate reprezentativă pentru capacităţile de

cazare şi suport material al industriei hoteliere a fost legată de efectuarea unor

deplasări, înalte scopuri decât cele turistice, cele mai multe dintre dotările de această

natură fiind amplasate în afara oraşelor, în zonele turistice şi, implicit, activitatea lor

se orientează spre satisfacerea nevoilor turiştilor. Concomitent cu aceste schimbări,

industria hotelieră se cristalizează ca sector particular, îşi defineşte cu precizie

funcţiile, se perfecţionează continuu adaptându-se exigenţelor mereu sporite ale

călătorilor şi în special ale turiştilor.

Legătura dintre activitatea turistică şi industria hotelieră este complexă, de

profunzime şi se desfăşoară în ambele sensuri. Pe de o parter, industria hotelieră se

desfăşoară ca urmare a circulaţiei turistice şi, pe de altă parte, dezvoltarea turismului

este condiţionată de exigenţele unor spaţii de cazare, de gradul lor de echipare, de

calitatea şi varietatea prestaţiilor oferite.

Se ştie că pe lângă atracţia exercitată de un obiectiv turistic, amenajările legate

în principal de condiţii de odihnă şi agrement, contribuie în mod hotărâtor la prezenţa

turiştilor în zona respectivă. Rolul acestor dotări şi implicit a serviciului de cazare

este şi mai important în cazul turismului rezidenţial, de odihnă, de sejur lung, când

turistul doreşte să-şi petreacă vacanţa într-un cadru natural, fără să fie însă lipsit de

confortul specific civilizaţiei moderne.

Valorificarea superioară a patrimoniului turistic prin atragerea în circuitul

economic a diferitelor zone, reprezintă o altă latură a aparatului industriei hoteliere, la

dezvoltarea turismului şi indirect a întregii economii. Astfel, zone deosebit de

frumoase, de bogate în obiective turistice, pot rămâne în afara interesului turiştilor,

datorită echipării necorespunzătoare sau lipsei unor condiţii minime de campare,

după cum zone mai puţin dotate din punct de vedere turistic sunt solicitate pentru


confortul pe care îl oferă. Cunoaşterea acestui aspect al relaţiei turism – industrie

hotelieră are deosebită valoare pentru orientarea investiţiilor şi direcţionarea

dezvoltării sectorului hotelier.

Nivelul de dezvoltare a industriei hoteliere reprezintă de asemenea, măsura

satisfacerii nevoii pentru turism a populaţiei. Sporirea veniturilor băneşti,

urbanizarea, creşterea timpului liber, etc. au provocat mutaţii în comportamentul

consumatorilor, în sensul intensificării cererii turistice a acestora.

Servicii hotelier insuficiente în raport cu nevoile populaţiei sau calitativ

necorespunzătoare, pe lângă efectele negative asupra odihnei şi recreerii oamenilor,

vor determina schimbări în destinaţia veniturilor şi disponibilităţile de timp liber şi

indirect scăderi în circulaţia turistică. Ele trebuie să creeze condiţii ca o parte

importantă a populaţiei să beneficieze de posibilitatea petrecerii vacanţei sau

sfârşitului de săptămână într-o zonă turistică.

Industria hotelieră şi respectiv calitatea serviciului de cazare influenţează nu

numai dezvoltarea turismului, în general ci şi eficienţa acestei activităţi. Prin atracţia

exercitată serviciile de cazare asigură o bună valorificare a potenţialului turistic, a

disponibilităţilor de forţă de muncă, a capacităţii bazei tehnico – materiale,

conducând la realizarea unor coeficienţi superiori de exploatare. De asemenea,

complexitatea serviciilor de cazare, diversitatea lor reprezintă un factor de prestigiu

de atractivitate a produsului turistic şi indirect de creştere a eficienţei comercializării

lui.

La rândul ei industria hotelieră suportă influenţa dezvoltării turistice. De fapt,

ea evoluează sub incidenţa unui complex de factori şi fenomene socio- economice, a

exigenţelor acestora, determină eforturi de adaptare din partea industrie hoteliere,

eforturi care se materializează în sporirea capacităţilor de cazare şi modernizarea

acesteia, în apariţia de unităţi hoteliere cu funcţii complexe, care să se adreseze

anumitor categorii de turişti în diversificarea gamei serviciilor oferite.


Din categoria serviciilor hoteliere complementare ,ce întregesc funcţia de

cazare, se pot menţiona: primirea şi distribuirea în hotel a corespondenţei turiştilor,

servicii de schimb valutar, păstrarea obiectelor de valoare, spălatul şi călcatul

lenjeriei, curăţarea hainelor şi a încălţămintei, repararea unor obiecte din dotarea

turistului, manipularea bagajelor, asigurarea parcării autoturismelor, etc.

Tot în această grupă sunt cuprinse şi: dotarea camerelor la cererea clienţilor cu

inventar suplimentar (perne pentru paturi suplimentare, paturi, etc.) Dacă vorbim

despre eficienţa activităţii de cazare ea poate fi apreciată şi evaluată prin intermediul

criteriilor şi indicatorilor generali precum şi pe seama unor elemente care ţin de

specificul acestei activităţi.

Astfel se operează cu indicatori de efort ca: numărul mediu al personalului,

valoarea medie a activelor fixe, cheltuielile activităţii de cazare, capacitatea

disponibilă exprimată în locuri sau în locuri-zile, şi cu indicatori de efect, ca: încasări

din prestaţiile hoteliere, încasări din prestaţiile suplimentare, profitul, etc.

Veniturile sunt date de mărimea încasărilor din prestaţiile hoteliere. Acestea se

află în directă legătură cu volumul activităţii, exprimată prin numărul turiştilor, cu

calitatea serviciilor; gama prestaţiilor suplimentare oferite turiştilor, etc.

În ceea ce priveşte cheltuielile ele reflectă prin conţinutul şi structura lor

specificul activităţii: cheltuielile cu salariile reprezintă 40% din cheltuielile cu

cazarea, cheltuielile cu chirie - 10-15%, cheltuielile generale - 10%, de întreţinere –

5%, amortizările – 5%, în timp ce cheltuielile cu transportul, depozitarea, lipsesc sau

sunt neînsemnate.

În activitatea hotelieră propriu – zisă cheltuielile reprezintă 60-69% din

volumul încasărilor, rezultă că rata rentabilităţii în acest domeniu este foarte mare:

35-40%.

Există însă abateri semnificative determinate de confortul de cazare, ocuparea

cu turişti români sau străini, amplasarea unităţii într-o zonă de mare circulaţie

turistică sau dimpotrivă.


În sistemul indicatorilor de eficienţă a activităţii de cazare, cei mai importanţi

sunt:

- productivitatea muncii, care se poate exprima fie valoric fie fizic.

▪ Valoric: WL=CA Np

Unde CA= valoarea încasărilor

Np = numărul personalului

▪ Fizic: WL=Ni

Np

Unde Ni= numărul de înnoptări realizate anual

Np= numărul personalului

-încasarea medie pe unitatea de prestaţie (îm), este un indicator specific şi se

calculează prin raportarea încasărilor la capacitatea de cazare, sau prin raportarea la

locurile de cazare / zi.

îm= CA = CA Cc Lc

Unde:CA= volum încasărilor

Cc= capacitatea de cazare

Lc= locurile de cazare /zi

-cheltuielile medii este de asemenea un indicator specific ce reflectă consumul

de resurse pe loc sau loc-zi.

-rata rentabilităţii este un indicator sintetic de eficienţă şi în funcţie de baza de

calcul, rata rentabilităţii se poate calcula prin mai multe formule:

r = Pr x 100 r = Pr x 100 r = Pr x 100 CA Cp CUnde: CA = cifra de afaceri

C= capitalul investit

Cp = volumul cheltuielilor

-coeficientul de utilizare a capacităţii de cazare reprezintă un indicator pentru

aprecierea eficienţei de cazare, se calculează ca raport între capacitatea de cazare


efectivă utilizată într-o perioadă dată (numărul de înnoptări, numărul de zile – turist)

la capacitatea maximă posibilă (înmulţind numărul de locuri de cazare cu 365 zile),

Cvc = - NZT x 10

Cmax

În care: NZT = numărul zile turist

C max = număr zile calendaristice de funcţionare.

5.2. Serviciul de alimentaţie publică

Alimentaţia publică reprezintă una din laturile importante ale servicii turistice,

încadrându-se în categoria serviciilor de bază. Deşi ca activitate economică,

alimentaţia publică nu este destinată să satisfacă în exclusivitate nevoia

consumatorului turist, ea se asociază tot mai frecvent activităţilor de turism, iar

dinamica ei este din ce în cea mai influenţată de evoluţia circulaţiei turistice.

Dependenţa strânsă dintre alimentaţia publică şi activitatea turistică este

evidenţiată printre altele de asocierea lor într-un sector de sine stătător în ţările

consacrate pe plan turistic. O astfel de tendinţă este mai prezentă în ţara noastră în

contextul reaşezări şi modernizării structurilor organizatorice în turism. De asemenea

raporturile de intercondiţionare sunt evidenţiate şi de efortul permanent al

alimentaţiei publice de a se alinia noutăţilor intervenite în volumul, structura şi

exigenţele cererii, rezultat al dezvoltării turismului intern şi internaţional, al

diversificării şi multiplicării formelor de turism.

Privită prin prisma calităţii sale de componentă a produsului turistic respectiv a

serviciilor de bază alimentaţia publică determină calitatea prestaţiei turistice în

ansamblul ei, influenţează conţinutul şi atractivitatea ofertei turistice cu multiple

implicaţii asupra dimensiunilor şi orientării fluxurilor turistice.

Este necesar ca alimentaţia publică să fie prezentă în toate momentele cheie

ale consumului turistic: puncte de îmbarcare, mijloace de transport, locuri de

destinaţie şi sejur. Locuri de agrement. Numai astfel, serviciul de alimentaţie va

răspunde sarcinii de a asigura ansamblul condiţiilor pentru că turistul, aflat temporar


în afara reşedinţei permanente, să-şi poată procura hrana necesară. Aceasta cu atât

mai mult cu cât el reprezintă principala cale de satisfacerea a nevoi cotidiene de hrană

pentru toate categoriile de turişti.

O altă necesitate este aceea de a exista o largă tipologie de unităţi de

alimentaţie publică, în măsură să satisfacă o paletă diversificată de trebuinţe. În afara

unei adaptări a reţelei de unităţi la momentul şi locul desfăşurării programului

turistic, structura tipologică a acestuia trebuie să răspundă deopotrivă nevoilor de

hrană şi divertisment să-l poată servi pe turist în orice împrejurări.

O caracteristică destul de importantă a serviciului de alimentaţie publică

decurge din necesitatea de a răspunde în egală măsură cerinţelor turiştilor autohtoni şi

străini.

Astfel, în structura produselor comercializate trebuie să fie prezente preparate

din bucătăria naţională şi internaţională, din cea specifică anumitor ţări şi zone.

Legătura dintre alimentaţie publică şi oferta turistică este profundă şi de

intercondiţionare reciprocă. Ea dobândeşte noi valenţe în condiţiile în care

gastronomia devine element de selecţie a destinaţiilor turistice, când celelalte

componente ale ofertei turistice sunt sensibil apropiate şi comparabile. De altfel,

produsul turistic, având drept principală motivaţie gastronomia, este o realitate, din ce

în ce mai prezentă şi a generat o nouă formă de vacanţă, cunoscută sub denumirea de

vacanţă gastronomică (pescărească, vânătorească, etc.).

Diversitatea şi originalitatea gastronomiei se constituie ca element de atracţie

principală sau complementară, fapt ce explică şi justifică atenţia acordată acestui

domeniu de servire turistică.

Componentă de prin ordin în structura unei oferte turistice elevate, alimentaţia

publică se recomandă, pe zi ce trece, ca un sector cu multiple şi noi posibilităţi, în

ceea ce priveşte ridicarea calităţii servicii turistice în condiţii de înaltă eficienţă. Se

tinde din ce în ce mai mult, ca alimentaţia publică, pe lângă funcţia fiziologică

propriu-zisă, să îndeplinească şi unele funcţii de agrement, odihnă, recreere – în


general, de petrecerea timpului liber. Ţinând seama de faptul că turistul cheltuieşte o

parte însemnată din bugetul său de timp (după unele calcule 20-25%) în unităţile de

alimentaţie publică, o atenţie sporită se acordă atracţiei pe care aceasta o exercită,

contactelor sociale ce se pot realiza în cadrul lor.

Dezvoltarea şi perfecţionarea activităţii de alimentaţie publică reprezintă una

dintre coordonatele definitorii ale prezentului şi viitorului, constituindu-se într-o

preocupare permanentă a agenţilor economici în sfera comerţului şi turismului, a

organelor ce gestionează acest sector de activitate.

Perfecţionarea activităţii de alimentaţie vizează o serie de evoluţii cantitative şi

calitative. În privinţa evoluţiei cantitative se poate vorbi despre o creştere

semnificativă a volumului activităţii, pe seama sporirii cererii rezidenţilor şi a

intensificării circulaţiei turistice, dublată de repoziţionarea diferitelor grupe de

mărfuri. Pe plan calitativ, modificările, vizând adaptarea la exigenţele şi tendinţele

cererii, se desfăşoară în direcţia modernizării şi perfecţionării producţiei, a

îmbunătăţirii şi diversificării formelor de comercializare şi servire.

De asemenea perfecţionarea activităţii de alimentaţie mai vizează şi

componenta sa comercială. În această direcţie se înregistrează modernizarea reţelei

comerciale din punct de vedere structural şi al distribuiri în teritoriu, precum şli

diversificarea formelor de servire. Astfel în ceea ce priveşte structura reţelei, se

remarcă tendinţa de realizare a unor unităţi cu funcţii complexe care să răspundă unor

cerinţe variate /de exemplu, în staţiunile turistice să satisfacă nevoia de hrană şi

agrement. De asemenea , apar noi tipuride unităţi – cafenea, snack-barul, bistro-ul,

drugstore, restorante, etc.- mai bine adaptate particularităţilor diferitelor segmente de

clientelă.

Paralel cu modeirnzarea diferitelor forme de comercializare şi servire are loc o

diversificare a prestaţiilor cu caracter complementar oferite de unităţile de

alimentaţie publică, servicii diferenţiate structural în funcţie de beneficiari (turişti sau

populaţie rezidentă). Modernizarea acestor obiective va asigura participarea sporită a


alimentaţiei publice la satisfacerea nevoilor consumatorilor, creşterea rolului său

economic şi social.

Eficienţa economică a alimentaţiei publice se poate urmări prin indicatori

generali şi prin indicatori specifici acestui domeniu. Dintre aceştia se enumeră

indicatori ai eforturilor ca: volumul cheltuielilor totale, volumul cheltuielilor de

circulaţie, numărul mediu de personal operativ, fondul de salarii cheltuit, indicatori ai

efectelor, ca: volumul desfacerilor de mărfuri prin unităţi de alimentaţie publică,

producţia culinară, profitul.

Cheltuielile în acest domeniu au un conţinut complex, determinat de varietatea

proceselor din acest domeniu. Printre principalele elemente de cheltuieli se enumeră

cheltuielile cu salarii 60%, cheltuielile cu reparaţiile şi întreţinerile 15%, cheltuieli cu

transportul, depozitarea şi pregătirea desfacerii 15% şi cheltuieli specifice (scobitori,

şerveţele).

Rata rentabilităţii în alimentaţia publică este în medie de 5-15%, dar este mult

mai mare decât în cazul comerţului cu amănuntul.

Cei mai semnificativi indicatori, pe lângă cei enumeraţi mai sus, sunt:

- productivitatea muncii, care se poate exprima fie valoric fie fizic.

▪ Valoric: WL=CA Np

Unde: CA= volumul desfacerii de mărfuri

Np = numărul personalului

▪ Fizic: WL=CA

Nl

Unde: CA= valoarea desfacerilor

Nl= numărul de locuri la masă

-încasarea medie pe consumator (îm), care se poate calcula după formula

îm= CA Nc Unde:CA= volum desfacerilor

Nc= numărul de consumator


- afluxul de consumatori la masă este un indicator specific şi se poate calcula ca

raport între numărul de consumatori şi numărul de locuri la masă.

- numărul de consumatori ce revin la un lucrător operativ se poate determina prin

raportarea numărului de consumatori la numărul de lucrători.

- profitul mediu pe lucrător se poate calcula după formula

Pf.m = Pf

Nl

Unde: Pf = profitul

Nl = numărul de lucrători

- rata rentabilităţii exprimă volumul profitului obţinut la fiecare mie de lei desfacere

în alimentaţia publică.

Se calculează în două moduri:

a.ca raport procentual între masa profitului (P) şi volumul de desfacere (D)

R= P x 100

D

b.ca diferenţă între cota medie (procentuală) de adaosuri (abateri) comerciale (A)

folosite de unităţile de alimentaţie şi nivelul mediu (procentual) al cheltuielilor de

producţie şi circulaţie înregistrat de acestea (C):

R= A - C

Având în vedere sistemul de formare a preţurilor în alimentaţie, valoarea lui

(A) din formula de mai sus provine din raportarea unei mese absolute (în lei) a unor

venituri brute (rabat, adaos, TVA) la preţul final de vânzare în alimentaţie (compus

din preţul de „alimentaţie” + veniturile brute).

Alţi indicatori (parţiali) de eficienţă utilizaţi în alimentaţia publică: gradul de

utilizare a timpului de muncă, fluctuaţia personalului, nivelul de calificare, raportul

dintre personalul operativ şi cel tehnico administrativ, raportul desfacerii medii pe

mp. suprafaţă comercială, pe un loc la masă, la 1000 lei fonduri fixe, coeficientul de

utilizare al utilajelor.


5.3. Serviciul de agrement – divertisment

Preocupările pentru realizarea dezideratului de odihnă activă, caracteristică

esenţială a vacanţelor în societatea contemporană –stimulează eforturile de dezvoltare

a acestor activităţi care să controbuie şa satisfacerea nevoilor fizice şi psihice ale

turistului, creând cadrul necesar petrecerii plăcute şi instructive a timpului liber.

Aceste activităţi sunt cunoscute sub denumirea de agrement – domeniu ce poate fi

definit prin ansamblul mijloacelor şi formelor capabile să asigure individului sau unei

grupări sociale o stare de bună dispoziţie, d plăcere, să dea senzaţia unei satisfacţii, a

unei împliniri, să lase o impresie şi o amintire plăcută. Această accepţie evidenţiază

pe de o parte varietatea acţiunilor de agrement şi multitudinea planurilor pe care

acţionează, iar pe de altă parte, faptul că agrementul se constituie ca un element

fundamental pentru satisfacerea nevoilor turiştilor.

În concordanţă cu cerinţele turistului agrementul vizează destinderea şi

reconfortarea fizică al acestuia, divertismentul şi dezvoltarea capacităţilor sale. În

cazul acoperirii nevoilor fizice, activităţile sportive, cele care pun în mişcare

organismul – de la simpla plimbare până la realizarea unor performanţe- deţin un loc

important. În ceea ce priveşte latura psihică, activităţilor cultural – distractive şi celor

instructiv – educative le revine un loc hotărâtor: ele au ca obiectiv crearea unei

atmosfere de destindere, amuzament, comunicare, contribuind la îmbogăţirea

bagajului de cunoştinţe ale turistului.

Pe plan economic, dezvoltarea agrementului răspunde exigenţelor de creştere a

atractivităţii staţiunilor turistice.

Agrementul reprezintă mijlocul principal de individualizare a ofertei turistice,

de diversificare a produselor, stimulează circulaţia turistică, fiind o sursă importantă

de încasări, de creştere a eficienţei economice a activităţii.

Dezvoltarea agrementului reprezintă un mijloc de asigurare a competitivităţii

staţiunilor turistice.


Creşterea rolului agrementului în caracterizarea localităţilor turistice, în

satisfacerea nevoilor turiştilor a determinat transformarea sa în motivaţie turistică

propriu – zisă, conducând la apariţia unor noi tipuri de vacanţe, vacanţă de schi,

alpinism, yachting, tenis, etc.

Agrementul reprezintă un element important de care trebuie să se ţină seama în

amenajarea zonelor turistice. Tot mai frecvent se vorbeşte – în procesul de amenajare

– despre o strategie a agrementului, care să valorifice componenta economică a

fiecărei zone, să realizeze o planificare de ansamblu şi pe termen lung a raporturilor

om – natură, să asigure o dimensionare raţională a dotărilor, o adoptare a acestora la

configuraţia spaţiilor şi peisajelor.

Organizarea agrementului se particularizează pe forme de turism: de litoral,

montan de vară şi/sau de iarnă, balnear , etc. iar mijloacele şi formele de agrementare

se diferenţiază în interiorul acestora după numeroase caracteristici dependente de

specificul zonei sau grupurile de turişti. De exemplu în cazul turistului de litoral, a

cărui motivaţie o reprezintă cura helio – marină şi/sau practicarea sporturilor nautice,

organizarea agrementului înseamnă: amenajarea plajelor pentru o cură activă

(topogane, jocuri, concursuri) existenţa unor centre de iniţiere în practicarea

sporturilor nautice şi puncte de închiriere a materialului sportiv (bărci, hidrobiciclete,

schiuri, iole, surfing-uri); realizarea unor porturi de agrement, cluburi de vacanţă, etc.

Aceste componente se întâlnesc şi în dotarea litoralului românesc, iar lor li se mai pot

adăuga alte mijloace de agrement ca: parcuri de distracţii, săli de spectacol, terenuri

de sport, ş.a.

Strategia de dezvoltare a agrementului ţine seama pe de o parte, de motivaţiile,

aspiraţiile, şi aşteptările turiştilor, iar pe de altă parte de profilul structura şi specificul

staţiunilor. Corespunzător, desfăşurarea activităţii de agrement presupune existenţa

unor echipamente adecvate (porturi de agrement, puncte de închiriere, mijloace de

transport pe cablu, piscine, centre de echitaţie, terenuri şi săli de sport, etc.), personal

cu pregătiri de specialitate (animatori), programe (excursii, concursuri, expoziţii,


festivaluri, ş.a.). Un alt aspect ce trebuie avut în vedere în elaborarea concepţiei de

organizare a agrementului este asigurarea implicării efective a turistului în

desfăşurarea programelor de divertisment. Are loc astfel trecerea de la calitatea de

spectator la cea de participant activ, aceasta constituind o caracteristică a concepţiei

moderne de agrementare a staţiunilor, se poate afirma că dezvoltarea activităţilor de

agrement influenţează direct orientarea fluxurilor turistice şi implicit desfăşurarea

unei activităţi eficiente.

5.4. Serviciul de transport

Transportul reprezintă o componentă de bază a serviciului turistic, asigurând

deplasarea turiştilor de la reşedinţă la locul de petrecere a vacanţei, sau pe toată

durata călătoriei. Este mai complex decât transportul din alte domenii de activitate,

vizând pe lângă voiajul propriu-zis, ansamblul operaţiunilor, condiţiilor şi facilităţilor

legate de organizarea deplasării fizice a turiştilor şi a unor bunuri destinate

consumului acestora. Sunt cuprinse serviciile oferite turiştilor ce practică o formă

organizată de turism şi prestaţiile oferite turiştilor ce călătoresc cu mijloace proprii

Serviciile de transport prezintă un rol important în turism, în sensul că asigură

pătrunderea în zone de interes turistic, asigură întâlnirea cererii cu oferta şi

transformarea acestora din potenţiale în efective, se permite valorificarea

potenţialului turistic al zonei (ţării).

Timpul total de vacanţă al unui turist poate fi compus din două elemente: timp

de transport şi timp de sejur. Pentru ca turistul să beneficieze de o utilizare cât mai

completă a vacanţei el este interesat de deplasări rapide.

Pentru ca în cazul formelor de turism, transportul sau durata călătoriei ocupă

un loc important, toate aceste elemente sunt elemente de fundamentare a deciziei de a

opta pentru anumite forme de turism.

Obiectivul de scurtare a timpului de călătorie este mai stringent în cazul

deplasării cu mijloace proprii, unde intervine oboseala, stresul, etc.


Organizarea transportului trebuie să ţină seama de necesitatea creşterii

confortului său, acesta fiind important în stimularea deplasării turiştilor. Creşterea

confortului duce la îmbunătăţirea condiţiilor în interiorul mijloacelor de transport şi

vizează şi alte elemente ca: asigurarea transferului de la staţia de destinaţie la hotel şi

invers, desfăşurarea fără întrerupere a călătoriei şi în cazul folosirii mai multor tipuri

de mijloace de transport, efectuarea unor prestaţii auxiliare, privind transportul

bagajelor, alegerea de trasee interesante.

Un alt aspect care trebuie luat în considerare îl reprezintă ponderea ridicată a

costurilor serviciilor de transport la tarifele pentru aranjamente turistice. În activitatea

de transport trebuie să se asigure o mai bună corespondenţă între conţinutul

serviciilor prestate şi nivelul tarifelor, în sensul că reducerea costului nu trebuie să

se facă prin diminuarea calităţii serviciilor ci printr-o utilizare mai raţională a

capacităţii de transport precum şi prin folosirea combinată. Se recomandă acordarea

unor facilităţi sau reduceri în perioada de slabă activitate turistică.

Pentru efectuarea traficului turistic se poate apela la o gamă variată de mijloace

de transport. Utilizarea unui tip de transport este determinată de factori legaţi de

specificul călătoriei şi particularităţile mijloacelor de transport şi de o serie de

elemente care ţin de psihologia turistului.

În alegerea formelor de transport turistul porneşte de la gruparea lor după

natura mijlocului folosit:

Transport aerian

Transport feroviar;

Transport naval;

Transport rutier.

Locul fiecăruia în structura traficului turistic este dependent în egală măsură de

dinamismul turismului, de dezvoltarea generală a transportului de călători.

Transportul rutier, deţine primul loc pe plan intern şi internaţional. Se

realizează cu ajutorul autocarelor, microbuzelor şi autoturismelor. Opţiunea turiştilor


este motivată de avantajele pe care aceştia le oferă şi pe care autoturismul le oferă în

privinţa mişcării, costului călătoriei, etc.

Dinamica transportului rutier este influenţată de gradul de dezvoltare a reţelei

de drumuri. Este vorba de densitatea şi calitatea reţelei (autostrăzi, drumuri

modernizate) şi de echiparea cu utilităţi necesare (staţii de benzină, loc de campare,

etc).

Un rol important în alegerea acestei categorii de transport îl deţine costul, care

este mai mic decât al altor mijloace de transport, cheltuielile rămân relativ constante.

Dezvoltarea şi solicitarea traficului rutier a dus la perfecţionarea tipurilor de

aranjamente turistice de tipul turismului de închirieri, folosirea combinată a mai

multor tipuri de transport.

Transportul feroviar. Deţine un loc important în traficul turistic datprită

avantajelor pe care le prezintă ca regularitatea şi certitudinea realizării deplasării ca

urmare a independenţei mijloacelor feroviare faţă de starea vremii; costul relativ mai

redus faţă de transportul aerian; comoditatea oferită prin intermediul vagoanelor de

dormit.; îmbarcarea - debarcarea în interiorul localităţilor, etc. În formarea opţiunilor

pentru acest tip de transport se adaugă o serie de particularităţi a crescut gradul de

confort, a sporit substanţial viteza de deplasare, s-a dezvoltat gama serviciilor

suplimentare oferite, condiţiile pentru utilizarea trenurilor de călătorii internaţionale

fără întreruperi repetate.

Aceste avantaje împreună cu cheltuielile reduse stimulează exploatarea

transporturilor feroviare.

Transportul aerian este utilizat pe distanţe mari şi foarte mari.

Acest tip de transport este mai puţin folosit datorită dezavantajelor care îl

caracterizează, cum ar fi cele legate de dependenţa acestora de condiţiile atmosferice,

de costurile ridicate, de faptul că îmbarcarea – debarcarea se efectuează în afara

localităţilor.


Totuşi prezintă şi multe avantaje ca: reducerea duratei călătoriei, creşterea

gradului de confort, posibilitatea unor călătorii pe cele mai variate rute, etc.

Transportul naval este una dintre formele de deplasare puţin solicitate, datorită

vitezelor mici de deplasare, costurilor mari, necesităţii de a folosi şi alte mijloace de

transport. Transporturile navale se realizează astăzi mai mult sub forma croazierelor,

transformându-se de fapt dintr-o modalitate de deplasare într-una de agrement.

În ceea ce priveşte eficienţa activităţii de transport turistic, există o serie de

indicatori specifici acestui domeniu, indicatori care se calculează diferit, în funcţie de

forma de exploatare:

a. pentru parcul propriu

-coeficientul de utilizare a parcului (Cup)calculat ca raport între numărul de

zile active – maşină (Za) şi numărul de zile calendaristice –maşină (Zc):

Cup = Za x 100

Zc

-coeficientul de utilizare al capacităţii de transport (CUC), calculat ca raport

dintre capacitatea efectiv folosită (C km.- număr călători –kilometrii) şi

capacitatea teoretică (Lkm- locuri kilometrii)

CUC = C km. x 100

L km.

-parcursul mediu (Pm) se calculează ca raport între parcurusl total (Pt) efectuat

într-o anumită perioadă (zi, lună, an) de toate mijloacele de transport ale

parcului şi numărul maşinilor – zile în activitate (Nmza):

Pm (z,l,a) = Pt x 100

Nmza

b. pentru mijloacele destinate închirierii (autoturisme în sistemul Rent – a –

Car):

- încasarea pe medie pe automobil, pe zi – maşină - inventar, pe zi – maşină-

activă (În lei sau în valută).


5.5 Servicii turistice suplimentare

Cunoscute şi sub numele de servicii complementare acestea au o contribuţie

din ce în ce mai importantă la accesul activităţilor turistice şi cuprind, în principal,

activităţile ce au ca obiect stimularea odihnei active, a distracţiei, a petrecerii plăcute

a timpului liber, fără a se substitui serviciilor de agrement. Unele din aceste servicii

sunt cunoscute cu anticipaţie de către turist intrând în costul iniţial al programului; cu

cele mai multe însă turistul ia contact numai la destinaţie, consumul rămânând numai

la latitudinea lui, plata efectuându-se separat, pe măsura solicitării şi obţinerii lor.

Serviciile complementare se caracterizează prin varietate. Ele asociindu-se

unor servicii de bază sau având o existenţă de sine stătătoare.

Indiferent de modul cum sunt organizate cele mai importante servicii

suplimentare sunt: servicii de informare, de intermediere, cu caracter special, cu

caracter sportiv, de tratamente balneo-medicale, servicii diverse.

Serviciile de informare, intervin în perioada de pregătire şi aranjare a prestaţiei

turistice , dar şi pe parcursul desfăşurării călătoriei. Pe lângă informarea propriu-zisă

care trebuie să fie rapidă şi de calitate, aceste servicii îndeplinesc şi funcţia de

sfătuitor al turistului. Informarea trebuie să fie complexă, să privească atât

programele manifestărilor turistice, cât şi elementele generale solicitate de turişti.

Dintre serviciile de intermediere, cele mai frecvent se întâlnesc serviciile de

rezervare de locuri pentru mijloace de transport, la manifestările cultural artistice, în

alte spaţii de cazare, etc. şi cele de închiriere a unor obiecte pentru practicarea

diferitelor jocuri sau sporturi.

Serviciile cu caracter special sunt prilejuite de forme particulare ale turismului-

de afaceri, de congrese, etc.- şi se încadrează unor segmente bine determinate:

servicii de secretariat, traduceri, etc. pentru oameni de afaceri, programe de vânătoare

şi pescuit sportiv; programe şi servicii speciale pentru copii mici- supraveghere,

unităţi de alimentaţie publică specifice, terenuri de joacă cu dotările adecvate,

programe artistice; asistenţă medicală, asistenţă medico-veterinară pentru animalele


turiştilor , ş.a. În această categorie sunt cuprinse de asemenea, serviciul de ghid

însoţitor, interpret, dispecer.

Dintre serviciile turistice cu caracter cultural – educativ recreativ se pot

menţiona: participarea la spectacole, vizitarea de muzee, expoziţii întâlniri cu

personalităţi din domeniul culturii, artei, ştiinţei şi altele.

Un rol important îl au excursiile. Ele favorizează îmbogăţirea cunoştinţelor

prin contactul cu locuri şi oameni, stimulează nevoia de informare şi indirect

dezvoltarea circulaţiei turistice.

Serviciile cu caracter sportiv, vin, de regulă în completarea formelor obişnuite

de agrement. Ele îmbracă forme mai speciale când se adresează unor turişti mai

experimentaţi. Organizarea acestor activităţi presupune existenţa unui personal de

specialitate care să asigure iniţierea, îndrumarea şi supravegherea desfăşurării

acţiunilor; de asemenea sunt necesare dotări adecvate – săli de sport, terenuri, piscine,

pârtii de schi, alte obiective cu destinaţie sportivă – şi a unor puncte de închiriere a

materialului sportiv.

Servicii de cură şi tratament balneo – medical pot fi considerate suplimentare

în situaţiile cu care turistul îşi completează sejurul într-o staţiune cu efectuarea unor

tratamente cu caracter preventiv. Serviciile de asistenţă medicală prilejuite de astfel

de situaţii, fac parte tot din această categorie.

În afara serviciilor enumerate, organizatorii mai pot oferi şi alte tipuri de

servicii independente – schimb valutar, servicii bancare, CEC, servicii de asigurări,

etc, sau facilităţi de plată ori de altă natură, venite să stimuleze activitatea turistică:

reducerea de tarife, posibilitatea achitării costului sejurului în rate, vânzarea

anticipată cu reducere a unor servicii pe bază de abonament, simplificarea unor

servicii vamale.

6. CIRCULAŢIA TURISTICĂ. CEREREA ŞI OFERTA TURISTICĂ


Din punct de vedere economic, cererea turistică reprezintă un fenomen socio –

economic complex, componentă esenţială a existenţei a existenţei pieţei serviciilor,

care precede procesul de vânzare-cumpărare şi consumul.

Turismul, ca activitate economică are propria cerere turistică aflată în continuă

modificare. Aceasta este alcătuită din ansamblul persoanelor care îşi pun în practică

dorinţa de a se deplasa periodic sau temporar, în afara reşedinţei proprii, sau ţării,

pentru alte motive decât prestarea unor activităţi remunerate la locul de destinaţie.

Consumul turistic include totalitatea cheltuielilor efectuate de turişti pentru a

cumpăra servicii şi bunuri legate de motivaţia turistică.

Motivaţia turistică reprezintă un ansamblu de mobiluri interioare, determinate

de educaţie, nevoi, cerinţe, interese, gusturi, având un caracter personal, care

orientează şi dinamizează activitatea unei persoane în realizarea unor atitudini,

acţiuni, ş.a.

Piaţa turismului este foarte sensibilă; cererea turistică nu este determinată

numai de forţele pieţei i şi de fluctuaţiile conjuncturii, şi de oferta şi destinaţia

produselor turistice. Ea depinde şi de numeroşi factori exogeni, fără legătură directă

cu turismul, dar care influenţează nivelul cererii.

În acest sens trebuie făcută o prezentare şi o analiză a circulaţiei turistice, nu

înainte de a prezenta principalele motive care determină atât actul plecării în vacanţă

şi călătorie cât şi destinaţia către care se orientează turistul.

Din studiile efectuate de Institutul de cercetare pentru Turism (ICT. 1996,

1998) şi Institutul de Marketing şi Anchete Sociologice (IMAS 1996,1998) a reieşit

ponderea medie a destinaţiilor de vacanţă:

staţiuni de litoral 42,9%

staţiuni montane 32,8%

staţiuni balneare 14,7%

circuite, excursii în ţară 10,1%

agroturism, turism rural 7,7%


în alte ţări 10,3%

la rude, prieteni 28,9%

Litoralul şi muntele rămân punctele forte ale turismului românesc, în ultimii

ani, menţinându-se pe primele locuri. Scade ponderea turismului balnear şi creşte

ponderea concediilor sau scurtelor sejururi petrecute la rude şi prieteni.

Din codificarea motivelor care conduc la o activitate turistică au fost

înregistrate următoarele opţiuni.

odihnă recreere destindere 62,5%

distracţie divertisment 28,6%

Soare, plajă, sporturi nautice 21,0%

Sporturi de iarnă – schi, săniuş 3,7%

Excursii, drumeţii montane 10,9%

Îngrijirea şi menţinerea sănătăţii 16,3%

Dorinţa de schimbare a decorului 14,8%

Cunoaştere, informare culturală 12,3%

Nu au practicat activităţi turistice 2,6%

În ceea ce priveşte relaţia dintre motivaţia turistică şi vârsta persoanelor

chestionate se desprind mai multe observaţii:

Nevoia de odihnă ca motiv al deplasării într-un sejur turistic este mai mare la

persoanele aflate în plină activitate profesională:71,2% la grupa de vârstă între 40

şi 50 de ani şi 69,9% la grupa de vârstă 50-59 de ani;

Grupele de vârstă mai tinere au alte motivaţii (de deplasare, distracţie,

plăcerea)- 57,6% la persoanele sub 20 de ani, şi 41.3% pentru grupa de 20-29 de

ani.

Grupele de peste 60 de ani sunt mai puţin atrase de turism, ca urmare a scăderii

veniturilor, a stării de morbiditate, a stărilor negative, lipsa unor facilităţi turistice.


Soarele, plaja, sporturile nautice sunt atracţii pentru persoanele tinere (sub 20

de ani 31,5%, între 20-29 ani 25,3%, între 30-39 de ani 22,3%)

Din punct de vedere al ocupaţiei o mai mare pondere în deplasările turistice

pentru odihnă, recreere, destindere, o deţin intelectualii – 71,9%

Scăderea participării la turism de vacanţe, concedii se manifestă în funcţie de

înaintarea în vârstă şi evoluţia veniturilor, creşterii gradului de sărăcie. Şomerii şi

muncitorii în ultimii patru ani aproape că nu au fost plecaţi niciodată în vacanţă, iar la

polul opus se află intelectualii, 53,8%, elevii şi studenţii 59,8%.

Din cele prezentate rezultă că principalele caracteristici ale cererii turistice sunt:

dinamism, care se manifestă prin dese oscilaţii, uneori bruşte care se datorează

în principal labilităţii motivaţiilor, precum şi altor factori endogeni (familiale,

personale, sociale) şi exogeni (politici, dezastre naturale, accidente de poluare,

etc.)

diversitatea şi eterogenitatea exprimate prin intermediul unor elemente date de

personalitate, mod de viaţă, gusturi, mediul socio-economic, al potenţialilor

clienţi. La fiecare turist aceste elemente se pot combina în mod diferit,

determinând o anumită cerere.

Sezonalitatea accentuată, determinată d prezenţa unor factori socio-economici,

psiho-sociali, culturali, naturali. Atenuarea sezonalităţii în timp şi spaţiu se face

prin intermediul diversificării ofertei şi o strategie promoţională adecvată.

Elasticitatea faţă de importanţii factori (economici, psihologici, conjuncturali,

geografici) datorită faptului că activităţile turistice satisfac în principal cerinţele

personale ale turiştilor.

În funcţie de destinaţiile turistice din studiul Comisiei Naţionale de statistică, anul

1999, reies următoarele:

CAPACITATEA SI ACTIVITATEA DE CAZARE TURISTICAPE DESTINAŢII TURISTICE


UM 1998Total Litoral Balnear Montan Delta

Dunării Oraşe reş.jud

Alte loc.

Structuri de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică

Număr 3.127 698 487 693 66 397 786

Din care: hoteluri

Număr 815 257 101 74 14 231 138

Capacitate existentă

Locuri 287.268 118.051 48.460 34.784 2.829 44.660 38.484

Din care: hoteluri

Locuri 162.861 74.882 29.240 11.351 1.538 33.726 12.124

Capacitate în funcţ.

Mii loc-zile

53.164 10.538 12.412 8.584 456 13.529 7.644

Din care: hoteluri

Mii loc-zile

36.142 7.588 9.522 3.387 339 11.672 3.634

Turişti cazaţi Mii 5.552 806 622 821 51 2.471 781

Din care:străini Mii 810 49 33 77 10 577 64

Înnoptări Mii 19.183 5.159 5.099 2.524 104 4.471 1.826

Din care străini Mii 2.207 386 199 273 19 1.175 155

Indicii de utiliz.a capacit. în funcţ.

% 36,1 49,0 41,1 29,4 22,8 33,1 23,9

Durata medie a şederii

Zile 3,5 6,4 8,2 3,1 2,1 1,8 2,3

UM 1999Total Li

toralBalnear Montan Delta

Dunării Oraşe reş.jud

Alte loc.

Structuri de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică

Număr 3.250 729 435 691 69 418 908

Din care:

hoteluri

Număr 811 255 101 74 12 235 134

Capacitate

existentă

Locuri 282.806 118.228 45.768 34.129 2.692 43.760 38.22

9

Din care: Locuri 161.528 74.870 28.968 11.038 1.116 34.091 11.44


hoteluri 5

Capacitate în

funcţ.

Mii loc-

zile

51.275 9.454 11.500 8.826 400 13.581 7.505

Din care:

hoteluri

Mii loc-

zile

34.910 6.988 9.415 3.448 231 11.481 3.347

Turişti cazaţi Mii 5.109 679 665 790 39 2.261 675

Din care:străini Mii 795 35 26 72 9 597 56

Înnoptări Mii 17.670 4.337 5.300 2.317 87 4.022 1.607

Din care străini Mii 1.981 264 178 227 14 1.168 130

Indicii de

utiliz.a capacit.

în funcţ.

% 34,5 45,9 46,1 26,3 21,2 26,6 21,4

Durata medie a

şederii

Zile 3,5 6,4 8,0 2,9 2,2 1,8 2,4

Analizând datele din tabelele de mai sus se observă:

Litoralul românesc al Mării Negre constituie o destinaţie importantă a

României şi ocupă locul II în ceea ce priveşte numărul de turişti (13,3%) şi numărul

de înnoptări (24,5%), confirmă atracţia acestuia, indiferent de conjunctura

economică. În structură, pe litoral, numărul turiştilor străini s-a diminuat continuu;

după numărul înnoptărilor realizate de turiştii străini, litoralul ocupă locul I cu 13,3%

din total. Litoralul se caracterizează printr-un sejur mediu ridicat de 6-7 zile/turist şi

4-5 zile/turist străin, valori mai reduse faţă de 1998.

Destinaţia Munte, cu întreaga reţea de staţiuni, complexe turistice şi cabane,

reprezintă o destinaţie turistică solicitată în tot timpul anului de către segmente dintre


cele mai variate de turişti. Lipsa dotărilor, dispersia neuniformă de spaţiu a acestora

ca şi absenţa unor elemente de infrastructură generală nu permit o valorificare optimă

a potenţialului turistic montan, de mare complexitate, diversitate peisagistică şi de

valoare internaţională.

Astfel turismul montan, deşi deţinea, în alţi, ani locul II, la număr de turişti total

şi străini, în anul 1999, deţinea locul III în ceea ce priveşte numărul de turişti (15,4

%), şi numărul de înnoptări (13,1 %), iar în ceea ce priveşte turiştii străini ocupă,

locul III , turiştii care au realizat un număr de înnoptări de 227, ceea ce reprezintă

11,4 % din total.

Sejurul mediu este redus în raport cu prima destinaţie, ceea ce presupune ca, în

mare parte (excepţie turismul pentru schi), muntele este preferat în turismul de week-

end.

În ceea ce priveşte turismul organizat de agenţiile de turism, pe acţiuni turistice şi

zone turistice situaţia se prezintă astfel în anul 1999:

TURISTI

(mii persoane)

TURISTI

Zile (mii)

Durata medie a

sejurului- (zile)

1997 1998 1999 1997 1998 1999 1997 1998 1999

Acţiuni turistice Interne -total

1.524 1.421 1.299 9.125 9.013 8.569 6,0 6,3 6,6

Din total:-zonă montană-oraşe

335 295 343 1.345 1.127 1.346 4,6 3,8 3,9

Zonă staţiuni balneare 308 315 302 3430 3747 3.779 11,1 11,9 12,5Zonă litorală 367 382 297 2852 2884 2.408 7,8 7,5 8,9Zonă montană. Sate şi trasee turistice alpine

181 136 111 760 635 505 4,2 4,7 4,5

Zone istorice 87 69 70 188 123 156 2,2 1,8 2,2Zone de peisaj religios 3 3 4 7 7 8 2,3 2,3 2,0


Croaziere fluviale 3 2 2 5 5 4 1,7 2,5 2,0Circuite diverse 33 18 17 67 44 36 2,0 2,4 2,1Alte zone 207 201 153 471 441 327 2,3 2,2 2,1

La baza datelor deţinute stau o serie de indicatori de cuantificare a circulaţiei

turistice, dintre care:

Capacitatea de cazare turistică existentă reprezintă numărul de locuri de cazare

de folosinţă turistică înscrise în ultimul act de recepţie, omologare sau clasificare a

structurii de primire turistică cu funcţiune de cazare turistică, exclusiv paturile

suplimentare care se pot instala în caz de necesitate.

Capacitatea de cazare turistică în funcţiune (exprimată în locuri – zile)

reprezintă numărul de locuri de cazare puse la dispoziţie turiştilor de către

structurile de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică, ţinând cont de

numărul de zile cât sunt deschise structurile în perioada considerată. Se exclud

locurile din camerele sau structurile închise temporar din lipsă de turişti pentru

reparaţii sau alte motive.

Indicii de utilizare ai capacităţii de cazare turistică în funcţiune – se calculează

prin raportarea numărului de înnoptări realizate, la capacitatea de cazare turistică

în funcţiune, din perioada respectivă.

Funcţia turistică a unui teritoriu a unei localităţi se bazează pe raportul dintre

numărul de locuri de cazare şi numărul populaţiei rezidenţiale stabile:

Ft = Na Nps

numărul mediu de turişti se exprimă prin raportul dintre suma turiştilor

înregistraţi într-o perioadă dată (T) şi numărul zilelor din perioada respectivă(n):

Nt = T n

şi arată intensitatea circulaţiei turistice într-un anumit interval de timp (calendaristic

sau sezon turistic).

durata medie a sejurului se determină prin raportarea numărului de zile/turist

(NZT) la numărul turiştilor (T)


Ds = NZT NTşi reflectă posibilitatea ofertei turistice de a reţine turistul într-o anumită zonă,

regiune sau ţară.

densitatea circulaţiei turistice este indicatorul care pune în legătură directă

circulaţia turistică cu populaţia rezidentă a zonei. Se calculează ca un raport

dintre numărul de turişti (T) şi numărul populaţiei (P):

D= T P

preferinţa relativă a turiştilor se calculează ca raport între numărul de turişti

spre o destinaţie dată (T1) şi totalul emisiunii turistice a zonei respective (T) sau

totalul populaţiei rezidente (P):

Pr = T 1 sau Pr = T 1

T P

şi furnizează informaţii privind orientarea geografică a fluxurilor turistice emise de

un bazin de cerere (zonă).

Ultimii doi indicatori permit cuantificarea fluxurilor turistice dintr-o ţară sau

zonă şi orientează politica de dezvoltare a activităţii turistice de dimensionare a

ofertei în funcţie de solicitarea turistică.

calcularea coeficientului de elasticitate a cererii în raport cu variaţia

veniturilor. Se calculează în scopul aprecierii cererii potenţiale ce s-ar putea

transforma în cerere efectivă la o modificare a variabilelor sale:

Ex = DY ; Dx Y x

În care: Ex = elasticitatea cererii turistice;

Dy = variaţia cererii turisatice;

Y = volumul cererii turistice

Dx = variaţia veniturilor

x = volumul veniturilor

Dy = Ex Dx y


X

Ex = 1,5 – 1,8 la venituri

Pentru activitatea agenţiilor de turism:

acţiunea turistică este modalitatea specifică de desfăşurare şi condiţiile asigurat

de agentul economic organizator pe parcursul călătoriei turistului

turiştii participanţi la o acţiune turistică sunt persoanele care beneficiază de

serviciile oferite şi vândute de agentul economic care organizează activitatea

turistică respectivă;

numărul turiştilor – zile pentru o acţiune turistică se determină prin înmulţirea

numărului persoanelor participante cu durata efectivă în zile a acţiunii respective.

În ceea ce priveşte oferta turistică, in literatura de specialitate au fost formulate

mai multe definiţii ale acesteia. Dintre multitudinea acestora reţinem următoarea:

oferta turistică cuprinde resursele turistice naturale şi antropice, echipamentul de

„producţie” a serviciilor turistice, masă de bunuri alimentare, industriale destinate

consumului turistic, forţa de muncă specializată în activităţi specifice, infrastructura

turistică şi structurile de primire, condiţiile de comercializare (preţuri, tarife, facilităţi,

etc.).

Dotată cu diverse şi spectaculoase forme de relief, îmbinate armonios pe întreg

teritoriul ţării, bucurându-se de o climă favorabilă proiectării turismului în tot cursul

anului, înzestrată cu o floră ţi faună bogate, cu numeroase monumente istorice, de

artă şi arhitectură, România poate satisface prin resursele sale turistice, preferinţele

diverselor segmente ale cererii turistice interne şi internaţionale.

Resursele turistice cuprind ansamblul atracţiilor turistice naturale şi antropice

dintr-o zonă, regiune sau ţară. În România, cadrul natural este bogat, variat şi

complex, cu o structură peisagistică deosebit de armonioasă. Complexitatea

potenţialului turistic ca şi gradul său de atractivitate, în general, sunt în strânsă

corelaţie cu formele de relief şi cresc progresiv, de la câmpie către munte; desigur,

litoralul Mării Negre şi Carpaţii româneşti fac excepţie.


Începuturile turismului montan datează de la sfârşitul secolului XIX, când i-au

fiinţă diferite asociaţii de turism. Asociaţia transilvană Carpatină, la Sibiu (1880),

Cercul Excursioniştilor la Bucureşti(1891), primele cabane în Cindrel, Făgăraş şi

Bucegi, se pun bazele primei staţiuni montane din ţară (Păltiniş la 1450 m). Ulterior

turismul montan a cunoscut o dezvoltare susţinută; pe lângă cabanele iniţiale s-au

conturat complexe şi microstaţiuni turistice montane, unele dintre ele devenind

staţiuni montane recunoscute, apreciate şi peste hotare.

Din analiza gradului de echipare tehnică a masivelor montane (cazare, pârtii de

schi şi mijloace de transport pe cablu, accesibilitate, poteci marcate, etc.) precum şi a

circulaţiei turistice rezultă următoarele:

dotarea corespunzătoare din punct de vedere tehnic, din totalul de 60 masive

analizate, circa 20 dispun de o anumită echipare tehnică, iar numai 13 au o dotare

mai bună (Postăvaru, Bucegi, Gârbova, Cindrel, Semenic, Ceahlăul, Muntele Mic,

Tarcău, Făgăraş, Rodna, etc.);

neconcordanţa dintre valoarea şi complexitatea potenţialului turistic montan şi

gradul de înzestrare tehnică (Masivele Postăvaru şi Gârbova au cea mai bună

amenajare pentru turism, în comparaţie cu Parâng, Rodna, Făgăraş, etc, cu cele

mai complexe resurse turistice, dar cu o slabă dotare tehnică);

echiparea diferenţiată, cu mari discrepanţe a masivelor montane: doar trei

(Bucegi, Postăvaru, Gârbova) deţineau, în 1994, peste 75% din capacitatea de

cazare, peste 70% din mijloacele de transport pe cablu şi peste 90% din pârtiile

amenajate; mai pregnant apare faptul că peste 80% din spaţiile de cazare cu

confort superior se concentrează tot aici, restul munţilor deţin cabane şi vile de

confort redus (excepţie Semenic, Ceahlău şi Rodna);

necorelaţie între capacitatea de cazare, lungimea şi capacitatea pârtiilor de schi,

realizându-se valori reduse (de până la 5 m pe loc cazare) chiar în staţiunile

montane din Bucegi şi Postăvaru, faţă de 6-6,5 m/loc cazare pe plan mondial (şi

chiar 8 – 8,5 m/loc cazare în staţiunile cu pondere mare a turismului la sfârşit de


săptămână); aceeaşi necorelaţie se observă şi între spaţiile de cazare şi capacitatea

orară a tuturor mijloacelor şi dotărilor pentru sporturi de iarnă (pârtii,

teleferice)indicele respectiv fiind cu mult sub media internaţională;

masivele montane sunt în general, acoperite cu o reţea densă de poteci turistice

(peste 11.000 km. lungime) dar se impune verificarea, completarea, întreţinerea şi

chiar reducerea acestora în multe masive, din necesitatea de a proteja şi conserva

mediul natural (Retezat, Parâng, Ceahlău, etc.)

Analizele realizate mai sus evidenţiază cu claritate că lanţul carpatin românesc

dispune de un potenţial turistic deosebit de complex şi cu reale posibilităţi de

utilizare, dar insuficient valorificat. Concentrarea turismului în munţii din bazinul

prahovean se datorează apropierii de puternicele centre urbane şi turistice, Bucureşti

şi Braşov, de existenţa unei infrastructuri generale, de tradiţie, etc. şi mai puţin de

valoarea potenţialului turistic (excepţie Masivul Bucegi).

Oferta Carpaţilor româneşti este dată şi de o serie de servicii suplimentare.

Turiştii veniţi pentru practicarea sporturilor de iarnă – în general tineri şi persoane

până în 50 de ani – realizează deja – prin schiat –(în afara concursurilor), folosirea în

mod plăcut, prin sport, a sejurului într-o staţiune. Ca urmare, în cadrul activităţilor

„apres schi” (sportul cu schiul fiind dependent numai de programul de funcţionare a

instalaţiilor de transport pe cablu), locul principal îl ocupă programele de seară din

diversele unităţi de alimentaţie publică (cu program de varièté, cu programe de

animare, etc.) şi în al doilea rând activităţi culturale desfăşurate în staţiune sau în

centre urbane din apropierea staţiunii.

Predilecţia spre anumite modalităţi de utilizare a timpului după programul de

schi se poate explica, pe de o parte, prin nevoia de relaxare, puternic resimţită de cei

mai mulţi schiori, după un număr de coborâri (şi urcări) şi prin lungimea nopţilor de

iarnă.

Deoarece, în staţiunile pentru sporturile de iarnă, factorii climatici specifici

sezonului rece oferă posibilităţi şi pentru alte sporturi (săniuş, patinaj) de multe ori


complementare pentru iubitorii schiului sau principale pentru însoţitorii lor, existenţa

amenajărilor, a echipamentului şi a mijloacelor necesare pentru practicarea acestor

sporturi reprezintă condiţii principale pentru buna funcţionare a unor astfel de

staţiuni, pentru a li se asigura o poziţie solidă în cadrul competenţei internaţionale.

Turismul pe litoralul românesc a apărut într-un cadru organizat în a doua parte

a sec. XIX, dar a căpătat o mare amploare după 1956, când a început realizarea unor

mari complexe hoteliere, în baza unui plan general de sistematizare. Condiţiile

naturale deosebit de favorabile pentru practicarea unui turism complex au permis

construirea în cele 12 staţiuni, a unei baze materiale puternice, de cazare, tratament,

alimentaţie publică, agrement, comerţ general, etc. litoralul românesc fiind considerat

prima zonă turistică din ţară, cu toate că prin specificul său, activitatea de turism se

caracterizează printr-o accentuată sezonalitate.

Astfel, capacitatea sa de cazare era în 1999 de 287.268 locuri, cele 12 staţiuni

având peste 270 de hoteluri şi 350 unităţi de alimentaţie publică.

Însă potenţialul turistic al litoralului este suficient valorificat, mai ales resursele

balneare de o mare valoare terapeutică: apele termale – minerale, nămolurile

sapropelice şi de turbă (de altfel, baza de cazare pentru cură balneară reprezintă

numai 13,1% din spaţiile litoralului).

Deoarece diversele staţiuni turistice s-au dezvoltat pe seama anumitor factori

naturali, între cele trei grupe mari – staţiuni de litoral, staţiuni balneare şi staţiuni

profilate pe sporturile de iarnă - există, pe lângă asemănări, multe deosebiri în ceea

ce priveşte capitolul serviciilor suplimentare din afara unităţilor de cazare (şi într-o

anumită măsură şi în spaţiile de cazare). În staţiunile de litoral, într-un timp, o

pondere mare în ansamblul serviciilor suplimentare au constituit-o agrementul şi

sporturile nautice, în cele balneare, o serie de proceduri şi acţiuni specifice, iar în cele

destinate practicării sporturilor de iarnă, o anumită pondere este deţinută de alte

sporturi de iarnă decât cele principale şi de plimbările cu sănii trase de cai.


Referitor la staţiunile de litoral, aici factorii naturali care au determinat apariţia

şi dezvoltarea staţiunilor respective sunt formaţi, în principal, din mare, Soare, nisip,

şi unde, în general, clientela este constituită din copii şi adulţi până la 55-60 ani,

nevoia de mişcare este mare. Ca urmare, lărgirea gamei de mijloace pentru

practicarea celor mai diferite sporturi a fost şi reprezintă o cale principală de urmat

pentru modernizarea ofertei acestei staţiuni.

O dată cu accentul pus pe mediul acvatic se cere asigurarea de posibilităţi

variate pentru sporturile ce se practică pe suprafeţe de teren amenajate. Totodată

având în vedere multitudinea de preferinţe, durata sejurului şi programul de plajă, un

loc important în cadrul activităţilor la care recurg turiştii în aceste staţiuni îl ocupă

acţiunile cultural artistice Orientarea spre asemenea ofertă decurge şi din faptul că

majoritatea clientelei străine este formată din persoane aflate la vârsta activă, care

fiind foarte ocupate, îşi găsesc mai puţin timp în restul anului pentru a-şi satisface

interesul pentru cultură.

Nepresupunând un program cât de cât riguros atât în timpul fiecărei zi cât şi pe

toată durata de şedere, sejurul în staţiunile de litoral se împacă foarte bine cu

excursiile, începând de la cele de câteva ore până la cele de câteva zile.

Având în vedere că unele staţiuni de litoral (Efori Nord, Neptun şi Mangalia)

şi-au creat vad pentru piaţa turistică externă la tratamentul bolilor aparatului

locomotor şi că la acest tratament recurg, cu preponderenţă persoanele de vârsta a

treia, care vin mai des în perioadele din afara sezonului de vârf, când beneficiază de o

serie de înlesniri, în cadrul serviciilor suplimentare ce corespund dorinţelor şi

preferinţelor lor, un rol însemnat îl ocupă procedurile adjuvante, tratamentele cu

produse originale româneşti, diversele genuri de cură. În ceea ce priveşte partea de

distracţii amuzament, o mare contribuţie pot să o aibă serile distractive de orice fel

(inclusiv petrecerea timpului în baruri şi în restaurante cu specific), excursii prin

împrejurimi (inclusiv tururi de litoral) plimbările cu trăsuri sau docare de cai, de

măgari ( a se vedea staţiunile de litoral din Bulgaria.


Unele elemente de potenţial se degradează sau se reduc treptat (plaja, nămolul,

etc) conducând la diminuarea potenţialului turistic al litoralului.

Analizând datele furnizate de Comisia Naţională de Statistică, structurile de

primire cu funcţiuni de cazare turistică din 1999

FIGURĂ 1- STRUCTURI DE PRIMIRE CU FUNCŢIUNE DE

CAZARE TURISTICĂ

FIGURĂ 2-CAPACITATE DE CAZARE EXISTENTĂ (locuri)


FIGURĂ 3-CAPACITATE DE CAZARE ÎN FUNCŢIUNE (mii locuri -zile)

Tot în cadrul ofertei de prestaţii turistice suplimentare româneşti se înscriu

cele oferite de agenţiile de turism intern şi internaţional. Până în anul 1990, agenţiile

de turism internaţional utilizau pentru valorificarea prestaţiilor „tarifarul turistic

general”, întocmit, anual, de Ministerul Turismului În acest catalog erau prezentate

reglementări în vigoare care priveau turismul din România, tarifele pentru serviciile

turistice, valabile pentru toate zonele turistice din ţară.


După anul 1990, ultimul an al apariţiei acestui catalog, operatorii de turism şi-

au construit propriile programe şi tarife de vânzare.

Unele dintre aceste programe cuprindeau:

punerea în valoare a patrimoniului geografic din zonele de interes turistic,

Atracţia pe care o reprezintă Munţii Carpaţi s-a materializat prin organizarea de

programe specifice, precum, drumeţii pe trasee montane marcate, cure de teren,

alpinism, acţiuni de orientare turistică, programe pentru amatori şi profesionişti.

Staţiunile turistice montane Sinaia, Predeal, Poiana Braşov, etc. au fost in-

troduse în circuitul turistic prin programe de scurtă durată (1-2 zile) sau sejururi de 7

zile.

Zona Transfăgărăşanului a fost cuprinsă în programe de 1-2 zile, cu traseul Sf.

Gheorghe, Braşov, Făgăraş, Bâlea Cascadă, Bâlea Lac, etc.

punerea în valoare a monumentelor şi obiectivelor istorice.

O serie de monumente, mănăstiri, biserici şi castele au fost cuprinse în programe

tematice, cum ar fi de exemplu programul legat de legenda Dracula, care include

vizitarea Mânăstirii Snagov – Bucureşti, Turnul Chindiei, Ruinele Curţii Domneşti

din Târgovişte, Biserica Meşterul Manole din Curtea de Argeş, Castelul Bran,

Ansamblul Medieval şi casa Dracula din Sighişoara.

Reintroducerea în circuitul turistic a Castelului Peleş din Staţiunea Sinaia a condus la

creşterea circulaţiei turistice în această zonă atât prin programele organizate cât şi

prin deplasările pe cont propriu ale turiştilor şi protocoale special organizate pentru

delegaţiile oficiale.

- punerea în valoare a folclorului obiceiurilor şi tradiţiilor vechi româneşti

precum şi a tezaurului etnografic.

Un program cu această temă a fost realizat de unitatea cu specific „Nunta Zamfirei”

din staţiunea turistică Eforie Nord, program care a fost vândut cu succes datorită

prezentării într-o manieră deosebită a obiceiurilor de nuntă la români, servicii unor


preparate culinare tradiţionale, dar şi antrenării turiştilor, prin ghizi-animatori, în

spectacol.

punerea în valoare a formelor şi mijloacelor de agrement.

„Agrementul” este elementul care completează şi măreşte valoarea unui

program turistic, fapt care conduce la includerea acestuia în tipologia de programe

turistice; este transpus în practică prin agrement cultural – distractiv, realizat în

unităţi de alimentaţie, baruri, cabarete prin utilizarea dotărilor, aparaturii şi utilajelor

de agrement, prin organizarea de manifestări cu tematică specială de agrement sau

promovare turistică (Miss Litoral, Carnavalul Zăpezii, concursuri şi festivaluri de

mare amploare, etc.)

punerea în valoare a metodelor originale de tratament româneşti.

O particularitate a ofertei de tratament a constituit-o aplicarea şi promovarea

metodelor originale de tratament româneşti: Gerovital, Pell-Amar, Boicil, metode

care au înregistrat succese pe plan internaţional, în special, în perioadele când acestea

au fost susţinute de inventatorii produselor

excursiile externe cu sejururi scurte de 1-2 zile oferite turiştilor străini, fiind

organizate în oraşe, din ţări cu obiective turistice intens solicitate de turişti

(Istambul, Cairo, Tel-Aviv, Kiev, Varna, etc)

În continuare voi prezenta un extras din oferta de programe destinate turiştilor

străini „ONT Litoral Mamaia” şi „ONT Carpaţi Braşov”.

„ONT LITORAL MAMAIA” (EXTRAS OFERTĂ)Nr crt Denumirea ac-

ţiunilorDurata Mijloc de

transportProgramul pe scurt

1. Delfinariu 3 ore Auto Plecare din staţiune la ora 9,00 sau 14,00, tur scurt Constanţa, răcoritoare, vizionarea specta-colului cu delfini. Retur orele 12,00 sau 17,00.Caracteristica principală a pro-gramului: agrement.

2. Băi reci de nămol 4 ore Auto Plecare din staţiune în jurul orei 9,00; tratament naturist cu nămol pe malul lacului Techirghiol, Retur orele 12,00


Caracteristica principală a pro-gramului: tratament

3. Tur Litoral noaptea 6 ore Auto Plecare din staţiune în jurul orei 20,00; efectuarea turului lung de Litoral; prezenţa turiştilor în ba-rul de noapte Paradis sau Melody în jurul orei 22,00; vizionarea programului, retur în staţiune în jurul orei 1,00.Caracteristica principală a pro-gramului: agrement.

4. Echitaţie şi cină rustică

7 ore Auto Deplasare la Herghelia Man-galia; program demonstrativ de echitaţie, plimbări cu docarul.Caracteristica principală a pro-gramului: agrement şi sport.

5. Excursii Delta Du-nării

2 zile Auto Vapor

Plecare din staţiune ora 7,00; vi-zită la Muzeul Deltei din Tulcea; plimbări cu vaporul, hidrobuzul şi bărci pe canalele Deltei; Cazare hotel Lebăda – Crişan; dejun şi cină cu specialităţi de pescărie; Retur Tulcea; cină şi sosire în staţiune la ora 22,00. Retur orele 12,00 sau 17,00.Caracteristica principală a pro-gramului: cadrul natural, gastro-nomie specifică.

6. O după amiază în Satul de vacanţă

6 ore Auto Plecare din staţiune ora 18.00. Obiective: vizitarea colecţiei de etnografie şi folclor din Constanţa, vizionarea paradei de costume populare, vizitarea expoziţiei cu vânzare, vizită în satul de vacanţă Mamaia, vizionarea unui program de cântece şi dansuri la una din casele din incinta satului, cină. Retur ora 24. Caracteristica principală a programului: etnografie şi folclor.

7. Excursie Istambul 3 zile Vapor Plecarea din staţiune ora 15.00, formalităţi de îmbarcare, agrement pe vas, cină şi mic dejun, debarcare, tur oraş Istambul, bazar, sosire Constanţa ora 15.00Caracteristica principală a pro-gramului: excursie externă.


„ONT CARPAŢI BRAŞOV”(EXTRAS OFERTĂ)

Nr crt Denumirea ac-ţiunilor

Durata Mijloc de transport

Programul pe scurt

1. Excursie la stână cu căruţa (sania)

4 ore Căruţa (sania) Transport c căruţa (sania) la stână. Se oferă: ţuică de brad, gustare specifică, foc de tabără, muşchi file preparat individual de turişti, băuturi, taraf de muzică populară, jocuri distractive.Caracteristica principală a pro-gramului: agrement rustic

2. Seară medievală la restaurantul „Cetatea” din Braşov

6 ore Auto Se oferă degustare de vinuri, program artistic cu specific medieval şi cină. Se înmânează diplome sau certificate de participare. Caracteristica principală a programului: agrement.

3. Excursie în satul Şirnea

½ zi Auto, căruţă sau sanie

Se oferă micul dejun într-o casă ţărănească, preparate culinare specifice zonei, muzeu local, vizită gospodării ţărăneşti.Caracteristica principală a pro-gramului: turism rural.

Retrospectiva cu privire la oferta turistică românească am prezentat-o numai cu

intenţia de a sugera reorientarea conţinutului noilor programe ce urmează a se realiza,

în vederea integrării într-un context turistic viabil, introducând în ofertă caracteristici

distincte, particulare româneşti.

7.INDICATORI ŞI NORME DE GESTIUNE ŞI DEZVOLTARE TURISTICĂ

Stabilirea capacităţii generale de primire este dată de un anume context care nu

este mereu acelaşi. Aprecierea se realizează printr-o largă utilizare a unor standarde şi

norme. Se disting două categorii de norme:

generale – utilizate pentru mai toate structurile turistice (nivel cazare, dotări

turistice, infrastructură);


speciale – care se aplică unei forme de turism sau produs turistic, sau care se

referă la analiza unor aspecte socio-economice, fizice, culturale, ş.a.

Toate normele existente impun o anumită strategie de utilizare a resurselor

turistice naturale şi antropice, care să conducă la o exploatare optimă a acestora.

Indicatori generali.

Un indicator general valabil, cu largă utilizare în turism, este capacitatea

optimă de primire (suportabilitate) a teritoriului, cu formula:

1. Cp = Si x Ni x Ki, unde:

. Cp = capacitatea optimă de primire;

Si = suprafaţa/volumul fiecărei resurse (factor)

Ni= norma de spaţiu (volum pentru fiecare persoană)

Ki = indice de utilizare a fiecărei resurse (factor la ora de vârf)

2. Cp = S x Kv/N, unde:

Cp = capacitatea optimă de primire

S= suprafaţa în ha, m2

Kv = coeficient de atractivitate a zonei

N = norma de spaţiu pentru o persoană.

Mai des utilizată este formula 2.

Un alt indicator important se referă la intensitatea utilizării spaţiale ce reprezintă

volumul de zile turist ce se poate atinge într-o anumită zonă. Aceşti indici sunt în

funcţie de caracteristicile cadrului natural:

pentru zone intens dezvoltate, cu multiple resurse turistice, care permit o

diversificare a activităţilor turistice, 500 zile turist/ha/an;

pentru zonele extensiv dezvoltate, care au resurse limitate: 200 zile/turist/an;

pentru zone naturale protejate (Parcuri Naţionale, Rezervaţii ale biosferei,

rezervaţii naturale) 5 zile/turist/an.

Pe baza acestui indice se pot calcula dimensiunile fluxurilor turistice şi ale bazei

materiale turistice.


Indicatori speciali.

Aceştia sunt folosiţi diferenţiat pentru formele de turism existente şi se referă la:

Turismul de litoral

Existenţa turismului de litoral este influenţată de mărimea şi calitatea zonei costiere

marine. Pe litoralul Mării Negre au fost diferenţiate trei tipuri de ţărmuri:

ţărm cu plajă largă, nisipoasă,

ţărm cu plajă delimitată de faleză, lacuri sau zone mlăştinoase,

ţărm fără plaje, dar unde fundul mării puţin adânc, cu pantă lină, permite

realizarea unor plaje artificiale.

În cele ce urmează voi prezenta principalii indicatori care influenţează exploatarea

turistică a plajelor:

1. Capacitatea optimă de primire

Co =S : L/N, unde

Co = capacitatea optimă de primire

S= suprafaţa plajelor (m2)

L= lungimea plajei (m)

N= norme de spaţiu pentru turist (m2)

2. Gradul de utilizare a plajei

- intensivă 8-12 /m2

- medie 6-8 /m2

- mică 4-6 /m2

3. Indicele de simultaneitate a prezenţei vizitatorilor

Se stabileşte pe baza duratei medii de plajă, în sezon de la 3 – 4 ore până la un

interval cuprins între 9.00 – 17.00, aceasta şi în funcţie de profilul staţiunii, nivel de

dotare şi amenajări pentru cură şi agrement. Pentru perioada optimă de plajă indicele

de simultaneitate are valori cuprinse între 1,25 – 1,40.

4. Capacitatea zilnică a plajei


Cz = Is x Cn, unde

Cz = capacitatea zilnică a plajei

Is = indicele de simultaneitate

Cn = capacitatea optimă potenţială, care se calculează astfel:

Cn = suprafaţa plajei / Np(suprafaţa pentru vizitator.

Turismul montan şi de sporturi de iarnă.

Pe glob, şi în ţara noastră turismul montan are o arie largă de dezvoltare ca

urmare a prezenţei extinse a zonelor montane.

Valorificarea şi amenajarea pentru turism a spaţiului montan este în funcţie de

altitudinile medii şi maxime, de relief, densitatea fragmentării lui, nivelul pantelor.

Pentru drumeţii, excursii sau simple plimbări este nevoie de un spaţiu bine

amenajat, cu poteci marcate, locuri de odihnă, fumat, cu o bună accesibilitate. Se

admite o încărcare de 100 persoane la hectar, iar pentru terenurile mai accidentate

sau fragile, din punct de vedere ecologic, un număr de 30-80 persoane la ha.

pentru practicarea sporturilor de iarnă există un număr mare de indicatori,

deoarece serviciile turistice sunt mai complexe. Această formă de turism este în

funcţie de o multitudine de factori naturali (altitudine, orientare faţă de punctele

cardinale, mărimea pantei, acoperirea cu vegetaţie, condiţiile de climă)

În continuarea sunt înfăţişate principalele norme care răspund de dezvoltarea

sporturilor de iarnă:

1. Capacitatea caracteristică a mijloacelor de transport pe cablu oferă o

imagine reală a potenţialului instalaţiilor în funcţie de condiţiile concrete ale

zonei în care sunt amplasate şi reprezintă produsul dintre capacitatea orară

(Q) şi diferenţa de nivel (AH) a tuturor instalaţiilor:

Cc= Q x AH

2. Indicatorul privind accesul la instalaţiile de transport = L/Np, unde:

L= lungimea instalaţiilor de transport pe cablu


Np= numărul locuitorilor din reţeaua de cazare (operaţional pe plan mondial

= 2,80 – 3,20)

3. Indicatorul privind gradul de satisfacere a cererii turistice =Q/Np, unde

Q= capacitatea instalaţiilor de transport pe cablu

Np = numărul locurilor din reţeaua de cazare (operaţional pe plan mondial

=1,25-2,00)

4. Capacitatea instalaţiei de transport pe cablu se poate diminua prin metoda

diferenţei:

Ct = g x B/a, unde:

Ct= capacitatea orară a telefericelor (pers/oră)

g= debitul orar pe lăţimea pârtiei

b = lăţimea pârtiei (m)

a= randamentrul telefericului (a mediu =0.9)

5. Debitul instalaţiei ce deserveşte pârtia

Ho = Cz x Hs / K x T x h, unde:

Ho= capacitatea orară a telefericului (pers/oră)

Cz = număr de schiori pe zi

Hs= diferenţa de nivel parcursă de un schior pe zi

K= coeficient de încărcare a instalaţiei

T= timpul în ore de funcţionare

H = diferenţa de nivel a pârtiei.

6. Capacitatea orară a instalaţiilor de urcat (CH) indicvă numărul maxim de

persoane ce pot fi transportate pe pârtie.

7. Indicatorul privind potenţialul staţiunii din punct de vedere al gradului de

dotare cu instalaţii de transport pe cablu (puterea staţiunii)=Q x H / Np,

unde:

Q x H = capacitatea caracteristică a mijloacelor de transport (Q – capacitatea

orară şi H diferenţa de nivel)


Np = numărul locurilor din reţeaua de cazare (operaţional pe plan mondial =

500 – 100)

8. Capacitatea de cazare necesară domeniului schiabil într-o staţiune de iarnă,

rezultă din relaţia:

Np=Ns/Kox Ks, unde:

Np = capacitatea de cazare a staţiunii

Ns= numărul de turişti

Ko = coeficientul de influenţă a Week-end-ului (pentru zille lucrătoare K=1)

Ks= ponderea schiorilor din totalul turiştilor (valori relative)

Indicatori specifici

1. Capacitatea optimă a pârtiilor de schi

Există mai multe variante de calcul pentru acest indicator, dintre care:

a. Co= capacitatea optimă a pârtiei

Q= debitul orar mediu în funcţie de viteza schiorului şi distanţa minimă

de siguranţă dintre doi schiori;

Z= diferenţa medie de nivel pe care o coboară într-o zi un schior în

funcţie de tehnica sa.

L= coeficientul de corecţie a debitului mediu în funcţie de lăţimea pârtiei

de 30 m lăţime)

b. Cz=S/s=b x h/s x sin , unde:

S= suprafaţa schiabilă(în m2)

S= suprafaţa destinată unui schior pe zi

= panta pârtiei

c. Capacitatea pârtiei (Cz) în raport cu debitul (Q) al instalaţiei:

Cz = Q x K x T x h/Hs, unde:

Q = capacitatea orară a telefericului (pers/oră)

Hs = diferenţa de nivel parcursă de un schior

K = coeficientul de încărcare a instalaţiei


T = timpul în ore de funcţionare

h= diferenţa de nivel a pârtiei

2. Debitul pârtiilor de schi, în funcţie de panta pârtiei (Q) este:

Panta pârtiei Debitul pârtiei (persoane/oră/în

lăţimea pârtiei)

Sub 45% 9-12

Peste 45% 5-8

3. Indicatorul de simultaneitate exprimă numărul de schiori ce se pot găsi

simultan în zona schiabilă şi se deduce prin relaţia:

Cps= Nt+Np+Na+Nr unde:

Cps= capacitatea zonei schiabile(Nr schiori)

Nt= numărul schiorilor aflaţi în teleferice

Np= numărul schiorilor aflaţi pe pârtie

Na= numărul schiorilor ce aşteaptă la rând la teleferice

Nr= numărul schiorilor aflaţi în afara pârtiilor în repaus.

8. CONCLUZII ŞI PROPUNERI

Analizând cele prezentate pe parcursul lucrării, am observat că zona Carpaţilor

dispune de numeroase resurse naturale şi antropice, de amplasamente care însă nu

sunt valorificate corespunzător. Acum, la sfârşit de lucrare, m-am simţit nevoită să

mă refer puţin şi la tehnica turismului de iarnă, subiect abordat din ce în ce mai des şi

care necesită o implicare într-o acţiune de valorificare a unor amplasamente pe linie

de turism de iarnă. Pentru a face acest lucru trebuiesc clarificate şi stăpânite, în

primul rând, următoarele aspecte:

1. Identificarea condiţiilor naturale.

2. Definirea lucrărilor care se impun pentru valorificarea amplasamentului

3. Problema accesului spre amplasament

4. Asigurarea resurselor pentru energie: electricitate, apă şi chiar gaz.


5. Identificarea clientelei în perspectivă

6. Rezolvarea corelării dintre turiştii schiori şi capacitatea de primire a

staţiunii

7. Aspectul pozitiv al completării turismului de vară cu cel de iarnă spre un

turism stabil continuu de-a lungul întregului an.

8. Turismul de iarnă în sprijinul dezvoltării întregii zone montane aferente

9. Schiul ca stimulent de atracţie dar nu şi de încasări directe

10.Efortul şi efectul economic generate prin desfăşurarea turismului de iarnă.

Un aspect important îl constituie asigurarea energiei. Telefericele, iluminatul şi

producerea zăpezii artificiale apelează imens la electricitate. Deşi, la ora actuală ea

este peste tot la dispoziţie, se constată totuşi că implică un efort mare pentru

asigurare, fapt care face adesea ca lucrurile să întârzie.

Pentru o perspectivă mai îndepărtată este indicat să se aibă în vedere şi

asigurarea apei necesare producerii zăpezii artificiale. Zăpada artificială substituie

lipsa zăpezii naturale mai ales la început de sezon, când temperatură negativă este,

dar zăpadă nu!

Tot instalaţia de zăpadă artificială îi dă turistului care urmează să vină,

siguranţa unui concediu dedicat schiului.

Oferta, odată concretizată, trebuie să asigure o clientelă de calitate cert

numeroasă, care să se coreleze cu întreaga reţea a staţiunii.

Factorul principal în atragerea turistului este evident publicitatea. Dar cea mai

eficientă publicitate este cea pe care o fac acei turişti care se reîntorc la casele lor

mulţumiţi sub toate aspectele.

Un alt punct de care trebuie să se ţină seama este faptul că între acţiunile legate

de domeniul schiabil, dintr-o staţiune, există o strictă interdependenţă. Astăzi, acest

aspect se rezolvă cu apel la calcul, la nivel de proiectare. Să fiu mai clară: între

capacitatea „Q persoană/oră” a telefericelor , suprafaţa schiabilă a pârtiilor „S/ha”,

numărul maxim al schiorilor pe zi „Cz” şi capacitatea Np – locuri de pat din cadrul


cazării se dau date orientative şi îndrumări de calcul exacte, în literatura de

specialitate.

Interesant este faptul că Q, adică capacitatea orară tuturor instalaţiilor de

teleferic, constituie motorul care imprimă cadenţa întregii activităţi.

Dacă luăm ca exemplu Branul, în situaţia actuală, aici turismul se desfăşoară

într-un spaţiu de timp limitat la aproximativ 3 luni pe timpul verii, plus doar câteva

zile cu ocazia sărbătorilor de iarnă. În restul anului camerele destinate cazării

turiştilor, rămân neocupate. Prin promovarea şi a turismului de iarnă, fiind că la Bran

condiţiile naturale sunt deosebite se va ajunge la perpetuarea turismului de-a lungul

întregului an. Rămâne ca să se iniţieze anumite formule originale şi de specific

printre care şi schiul de fond plimbare, tractarea schiurilor cu cai sau moto –şenilete,

care pot deveni foarte atrăgătoare.

Şi iată că prin afirmaţiile făcute în cadrul acestui punct am abordat probleme

care ţin de turismul rural. De aceea turismul de iarnă va interveni în completarea şi

sporirea rentabilităţii turismului localităţilor rurale, respectiv, d la o perioadă de

numai ¼ din an la aproape 1 an întreg.

Mai adaug faptul că, încă din desfăşurarea turismului de vară ar trebui să se

facă apel la căi expeditive de procurare de material de schi „second hand”!!!

În afara exploatării masei lemnoase pe timpul iernii, muntele rămâne în

stăpânirea animalelor sălbatice care, odată cu coborârea oilor devenite stăpâne pe

toată ambianţa mirifică şi chiar pe stânele părăsite.

Turismul de iarnă prin reţeaua de teleferice mari a început să reia în stăpânire

zona înaltă, cea de deasupra pădurilor.

Important pentru viitor este să se urmărească o asociere a activităţilor în care

drumurile şi telefericele să devină utile şi pentru celelalte activităţi montane, nu

numai pentru turismul de iarnă. Un exemplu incontestabil îl oferă telefericele de la

Sinaia şi Buşteni


Tot în relaţia cu muntele apare şi problema mult dezbătută a respectării

echilibrului ecologic. Turismul de iarnă este acuzat că pretinde „exces de defrişări”.

Şi în această direcţie intervin cu următoarea precizare, rezultată din calcul matematic:

întregul domeniu schiabil din Poiana Braşov are o suprafaţă de pârtii de 40 ha. Ori

aceasta reprezintă echivalentul a 1mp. la 17,5 din suprafaţa întregului nostru lanţ

muntos carpatin. Şi acest raport pleacă de la cele 9 pârtii luate în considerare, fapt

care ne conduce la afirmaţia că o singură pârtie, care ar deveni o staţiune din mediul

rural, ar stabili un raport de 10 ori mai mic, adică 1mp la 175 ha, practic aproape

nimic!!!

Însă un amplasament pentru domeniul schiabil constituie, pentru un punct

turistic o puternică atracţie, căci schiul a devenit un hobby, iar în jurul lui se

desfăşoară multiple activităţi generatoare de încasări însemnate.

Costul biletului de teleferic nu este cel care acoperă cheltuielile directe de pe

reţeaua domeniul schiabil. Într-o staţiune de iarnă încasările substanţiale sunt

generate pe multiple alte căi cum sunt: cazarea, restaurantele, animaţia prin

competiţii, barurile de noapte şi apoi comerţul cu specific local. De exemplu în

cadrul Poienii Braşov ar trebui să ia fiinţă o expoziţie permanentă de prezentare a

produselor din reţeaua industrială a Braşovului , apoi, printr-o deplasare organizată la

producătorul dorit turistul să-şi poată cumpăra sau comanda ceea ce doreşte, iar

comenzile mai mari să-i fie transportate, contra cost, la adresa lui. E vorba de:

mobilă, covoare, îmbrăcăminte, articole de artizanat, şi chiar de stabilirea de relaţii

economice cu firme braşovene. Astfel s-ar promova forma de export intern cu

consecinţe benefice pentru economia locală.

În ceea ce priveşte efortul şi efectul economic asigurarea unei oferte valoroase

pe linie de turism de iarnă implică iniţial şi apoi pe parcurs un efort economic

substanţial.

Amenajarea domeniului schiabil, dotările care se impun şi gama mare a

serviciilor pretind costuri importante. În cadrul serviciilor intră întreţinerea zăpezii


pe pârtie atât prin manoperă cât şi cu şeniletele de zăpadă, şcolile de schi, închirierea

de material schi şi asigurarea iluminatului seara a pârtiilor.

Gong inaugural pe litoral

Marea este un alt nume al Verii. Puţini sunt cei care să nu viseze la plaje

însorite şi nopţi dezmierdate de briza mării, să revadă un colţ de staţiune care i-a

produs nu-ştiu-ce bucurie, ori să reîntâlnească oameni care într-un fel sau altul, i-au

asigurat, poate, sezoane la rând, frumuseţea concediului, la care tânjeşte un an întreg.

În fond, odihna, ca şi munca, este un drept la fel de preţios. Mai ales că nimic nu se

face pe gratis. Ministrul Dan Matei Agathon ştie foarte bine toate acestea. Şi mai ştie,

poate ca nimeni altul, că pe litoral se află aproape jumătate din patrimoniul turismului

nostru – ca structuri de primire – şi, normal, o asemenea „salbă de focuri” ale

industriei vacanţelor trebuie să producă bucurii şi bani. Mulţi bani, aşa cum se

întâmplă în ţările unde industria iluziilor este mai bine pusă la punct şi adună venituri

ce se socotesc în miliarde de dolari. Mai mult de atât a devenit o axiomă faptul că, în

anii când litoralul merge bine turismul românesc atinge cote performante. Aşadar, nu

mai poate mira pe nimeni importanţa ce se acordă deschiderii sezonului estival.

Tradiţional ea se petrece pe 1 mai. Tot tradiţional, după două zile de vâlvă, scandaluri

şi alte trăznăi, având ca actori principali – tinerii, desigur, o parte infimă dintre ei-

hotelurile se închid la loc din diverse pricini , aşteptând să vină vara cu adevărat. Şi

unele rămân cu lacătul pe uşă până spre sfârşitul lui iunie…

Un exerciţiu penibil, comis de gura autorităţilor, cum se spune.

De doi ani, Dan Matei Agathon a făcut din litoral o prioritate a turismului

românesc, iar „tablourile” din marea expoziţie a sezonului estival sunt cu totul altele.

Este în afara oricărui dubiu că debutul din acest an al vacanţelor de la ţărmul Mării

Negre s-a produs în condiţiile unor staţiuni pregătite de star ca niciodată. E mai mult

decât un semn de bun augur, vremea însăşi – turismul, ca şi agricultura, sunt la

cheremul capriciilor naturii, poate şi de aceea unii se cred doctori în aceste domenii –

ţinând, cum se spune, cu îndrăzneţii, cu curajoşii. Exemplele sunt multe: la Mamaia


şi la Costineşti – ce diferenţă între cum se prezenta acum un an şi cum arată la această

dată!; la Neptun ori Saturn, lumea a înţeles deopotrivă că a pregăti cu simţ

gospodăresc, intrarea în regatul vacanţelor, ce seamănă cu un fel de revelion nesfărşit

nu este un hatâr care se face cuiva. E condiţia elementară de a gândi la modul

profesionist „o campanie” ce nu mai admite nici un fel de pete negre. Se mai schimbă

aşadar şi mentalitatea celor care deţin hoteluri şi alte stabilimente de vacanţă.

Din păcate este cu neputinţă să facem o cronică a celor două zile în care

ministrul turismului, însoţit de o armată de ziarişti- este admirabilă relaţie pe care

Dan Matei Agathon o are cu mass-media, indiferent că reprezentanţii ei sunt

obiectivi, că îl laudă sau că îl critică – au străbătut Litoralul de la Mamaia până la

Saturn. Au fost vizitate hoteluri, mai ales cele în care vor fi cazaţi turiştii ce deja au

început să sosească prin celebrele firme TUI şi Thomas Cook – şi restaurante, au fost

tăiate panglici inaugurale la Hotel Savoy în Mamaia şi la Neptun, în mijlocul străzii

proaspăt refăcute după standarde serioase, s-au revăzut structuri de primire ce

urmează să fie privatizate şi s-a mers pe plajă… Între fotografii există şi „troiţa”,

altarul unde s-a oficiat ulterior, pentru prima dată, într-o astfel de manieră, slujba de

Înviere. Insist asupra acestui detaliu. S-au auzit unele voci din rândul prelaţilor

ortodocşi care au formulat diverse critici. „În această lume ortodoxă, mi-e neplăcut să

spun din nou, există multă scleroză şi prostie, rezistenţă în ceea ce înseamnă o

abordare lucidă şi inteligentă a realităţilor de azi, având ca efect , între altele,

migrarea unor credincioşi către diverse secte….” Mai adaug doar faptul că, pentru

anul 2003, turismul balnear şi România – ţara vinului, vor constitui două repere ale

programului naţional de turism. De altminteri, expediţia pe Litoral a cuprins şi o

vizită la celebra podgorie Murfatlar. Vinul, când este de calitate este şi un bun prieten

al vacanţelor.

„Pe litoral, ar putea fi foarte bine cu preţuri rezonabile şi mulţi turişti”

În perioada 25/28 martie, la Neptun s-au desfăşurat lucrările Bursei Naţionale

de Turism – Litoral 2002. Peste 200 de touroperatori, hotelieri, prestatori sau firme


producătoare de materiale şi instalaţii pentru industria hotelieră şi-au expus oferta, au

purtat discuţii pe marginea eternei probleme a relansării turismului românesc, s-au

făcut comparaţii, au fost comentate date statistice, s-au purtat negocieri, s-au semnat

contracte, bine-nţeles a fost îndelung combătută iniţiativa Guvernului privind

majorarea TVA până la 15% şi pentru turismul internaţional. „Familia „turismului se

comportă ca orice familie în România zilelor noastre. Cu certuri, cu împăcări, cu

păreri pro şi contra, cu ochiul aruncat în ograda vecinului, cu discuţii pe ton înalt…

ca, până la urmă totul să se încheie cu o strângere de mână. Nu ştiu dacă această

mentalitate este benefică, dar sper, fiindcă aşa suntem noi, românii făcuţi, să se

termine totul cu bine. Si nici nu se poate în alt fel dacă parcurgem cu atenţie discursul

dlui Dan Matei Agathon, ministrul turismului: „Vremurile se anunţă bune pentru

turismul românesc, având în vedere că în 2001 a fost cel mai bun an din ultimii 17,

încasările valutare depăşind pragul psihologic, de 500 milioane de dolari. Am avut o

creştere de 17,7% la turiştii din UE., ceea ce reprezintă un boom al turismului

românesc.

Creşterile cu 25% ale fluxului turistic dinspre Germania, Austria sau Ţările

Scandinave relevă acest lucru. De acum depinde doar de noi ca trendul pozitiv să se

înregistreze în continuare”. La BTL 2002 pe lângă ofertanţii tradiţionali Mangalia

SA., Neptun Olimp SA, Hotel Savoy sau Hotel President, au sărit cu oferte şi

societăţi mai mici, rezultate în urma nenumăratelor proceselor divizare sau

privatizare. Printre acestea Euro Hotels care a ieşit pe piaţă cu hotelul Caraiman (de 3

stele), complet refăcut şi cu hotelul Orlando, tot de trei stele, din Venus, care se

aliniază standardelor internaţionale.

După cum spunea dl. Bogdan Şendrea, general manager al Euronst, această

aliniere este absolut necesară pentru ca România să redevină polul de atracţie pentru

turiştii din toată lumea. Este necesar, mai declara dl. Sendrea, ca politica de preţuri

să fie una echilibrată, care să nu descurajeze turiştii şi care să permită lansarea noilor

investitori în domeniu. De altfel, ministrul Dan Matei Agathon accentua acest aspect


arătând că este imposibil ca un pachet de servicii, în Bulgaria, să coste, în medie cu

100 de Euro mai puţin ca în România.

Sezonul estival a sosit, iar apariţia unor hoteluri noi ca Orlando şi Caraiman, ca

Iaki sau multe altele îmbrăcate în haină nouă, duc la selectarea clientului.

O selecţie care trebuie să ofere posibilităţi tuturor. Deşi multă lume consideră litoralul

ca o destinaţie de odihnă şi de distracţie, el este un loc făcător de minuni în ale

sănătăţii. Este remarcabil faptul că , după renovarea bazei de tratament de la hotelul

„Mangalia” în acest an au poposit aici peste 400 de turişti germani urmând ca prin

contractul încheiat cu TUI, în vară, să mai viziteze Mangalia încă 10.000.

Interesul stârnit de balnearul românesc este, poate, unul dintre motivele pentru

care Ministerul Turismului urmează să deruleze un program comun pentru

revigorarea şi promovarea acestui segment al turismului.

În mare acestea au fost problemele abordate la BTL 2002, în discuţii tăioase

sau amiabile, în spaţii mai largi sau reduse, cu calm sau cui patimă. Cât despre

preţuri, ele încă se negociază. Sfatul meu este să puneţi bani deoparte căci, cu un

milion de lei – un milion două sute mi lei, , în plin sezon, pe cameră, nu ştiu cui îi va

da mâna. La aceasta se adaugă taxa de staţiune /1-4% în Mamaia, 5% în Mangalia),

taxa de salubritate, taxa de salvare, taxa de …, taxe care s-au înmulţit ca ciupercile

după ploaie.

Cu toate acestea viitorul nu-i aşa de sumbru. Se mai găsesc soluţii şi pentru

buzunare mici. Important este ca litoralul să poată oferi tuturor măcar câteva zile de

odihnă, de relaxare.

Speranţa după BTL 2002: preţuri bunicele, servicii bunuţe (chiar bune) cultul

clientului, etc.

În speranţa că am reuşit, cât de cât, să atrag atenţia asupra acestor două mari

„teme” ale turismului, las la latitudinea dumneavoastră să decideţi unde vă veţi

petrece, cât mai plăcut şi util, vacanţele.


BIBLIOGRAFIE

*** Ghidul litoralului, The Romanian Seaside Guide

Editura Publirom, Bucureşti, 2000

*** România:Turism =Tourisme =Tourism Editura Pagini Naţionale, Bucureşti

*** Tribuna economică, V, anul 10, nr,14. 1999

*** România turistică, an III, nr 157-161 2002

*** România pitorească, an II, nr 145-150 2002

Bojan, Neagoe Gheorghe

Carpaţii Orientali 1. Obcinele Bucovinei, Rodnei, Bârgăului, Suhardului, Rarău Giumalău

Editura Cantemir, Bucureşti, 1999

Bran Florina Economia turismului şi mediul înconjurător

Editura Economică, Bucureşti, 1999


Checiu, Stela Maria

Vizitaţi România Editura Alcor Edimpex, Bucureşti, 1999

Cosmescu Ion Turismul: Fenomen complex contemporan

Editura Economică, Bucureşti, 1999

Draica Constantin Ghid practic de turism internaţional şi intern

Editura All Beck, Bucureşti, 2000

Ghica Moise

Radu

Sinaia –Perla Carpaţilor: Geografie, Istorie, Turism

Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 1999

Iordan Ion România: Ghid turistic Editura Garamond, Bucureşti, 1998

Popescu Nae Munţii Bucegi, Sinaia, Munţii Baiului, Editura Şchei, Braşov, 1999

Postelnicu Gheorghe

Introducerea în teoria şi practica turismului,

Editura Dacia, Cluj Napoca

Stăncioiu, Aurelia Felicia

Dicţionar de terminologie turistică Editura Economică Bucureşti 1999

Stănciulescu Gabriela

Managementul turismului durabil în ţările riverane Mării Negre

Editura Dacia, Cluj Napoca, 1997

Vlăsceanu, Gheorghe

Zona turistică. Litoralul românesc Editura Casa Editorială Odeon, Bucureşti, 1997

Zmeu Costache Cu noi la drum Editura pt. Turism, 1991

Date post:	18-Jun-2015
Category:	Documents
Upload:	johnbubu2010
View:	6,308 times
Download:	13 times

Licenta - turismul

Documents