INDICATIILE TRANSFUZIEI DIN SANGE SI

PREPARATE DERIVATE DIN SANGE.

PATOLOGIA TRANSFUZIONALA

DEFINITIE

Transfuziile sunt definite ca substutia de sange, fie integral fie, preferabil, fractiuni de sange de la un donator la un primitor.

Preparatele de sânge I. Sânge integralII. Componente sanguine:

1. Masa eritrocitara (MER), suspensia de eritrocite, masa eritrocitara deleucocitata2. Masa trombocitara 3.Concentrat leucocitar4.Plasma proaspata congelata5.Crioprecipitat

III. Derivate plasmatice:1.Solutii de albumina umana2.Factori de coagulare: -concentrat de factor VIII -derivate plasmatice ce contin factor IX (concentrat de factor IX, concentrat de complex protrombinic)3.Preparate de imunoglobuline

I. SÂNGE INTEGRAL

O unitate de sânge integral conţine:• 450 ml de sânge recoltat de la donator• 63 ml de soluţie anticoagulantă de conservare • Nu conţine plachete funcţionale• Nu conţine factori de coagulare (V şi VIII)

I. SÂNGE INTEGRAL

Mod de administrare:• Sângele administrat trebuie să fie compatibil în sistemul ABO

şi Rh cu sângele primitorului• Nu se vor adăuga niciodată medicamente la unitatea de

sânge.• Transfuzia trebuie să dureze maximum 4 ore

Conservare: intre +2 şi +6°C în frigider standardizat

I. SÂNGE INTEGRAL

Indicaţii: hemoragii acute consecutive traumatismelor, interventiilor chirugicale majore, hemoragii digestive superioare

Contraindicaţii: există riscul supraîncărcării volemice la pacienţii cu anemie cronică, insuficienţă cardiacă

Risc de infecţie: unitatea nu este sterilizată, poate deci transmite orice agent infecţios prezent în celule sau în plasmă, inclusiv; HIV 1 şi HlV-2, hepatită B şi C, alte virusuri hepatitice, sifilis, malarie, boala Chagas

MASA ERITROCITARĂ (MER)

Mod de administrare a MER:• ritmul administrarii trebuie sa fie lent - in functie si de gradul

de urgenta clinica; se administreaza in doza de 4 ml/kgc (echivalentul unei unitati la un adult de 70 kg)

• daca apar reactii post-transfuzionale minore (reactii febrile, reactii alergice minore) transfuzia se poate intrerupe temporar si apoi se reia cu un ritm mai lent.

• se pot administra maxim 2 unitati MER intr-o singura sedinta – in functie de starea pacientului

• este necesara iradierea pungilor de MER la pacientii cu hemopatii maligne, anemie aplastica, in special in conditii de allo-transplant.

MASA ERITROCITARĂ

• Indicaţii: se recomanda in special la pacientii cu anemie cronica severa, care au volum plasmatic crescut. Administrarea sangelui integral la acesti pacienti poate determina supraincarcarea volemica, cu precipitarea insuficientei cardiace. MER confera protectie impotriva aportului excesiv de electroliti (Na, K), citrat, amoniac, Ac (antiA), care nu poate fi evitat in cazul administrarii de sange integral.

• transfuzia de MER NU se indica in mod absolut in boli in care anemia se poate ameliora prin alte mijloace, ca de exemplu in anemiile megaloblastice sau feriprive care raspund la tratament substitutiv.

MASA ERITROCITARĂ• indicatie absoluta: Hb<7g/dl, in caz de anemie simptomatica, in

boli in care nu se poate obtine o ameliorare rapida a valorilor Hb prin alte mijloace (ca de exemplu leucemii, mielodisplazii, alte neoplazii cu invazie medulara, post-hemoragic, anemii din bolile cronice, etc).

• in cazul pacientilor in varsta si/sau cu afectiuni cardio-vasculare, respiratorii, renale, neurologice severe asociate, precum si la pacientii cu arsuri necomplicate, transfuzia de MER poate fi inceputa daca Hb=8-9 g/dl.

• se recomanda transfuzie MER, chiar daca Hb<10 g/dl, la pacientii cu: beta-talasemie majora, sepsis, supresie medulara programati pentru transplant medular sau cu boala neoplazica (leucemie, limfom, carcinom, sarcom sau statusuri precanceroase)

MASA ERITROCITARĂ

• Contraindicatii: anemii hemolitice autoimune (se dezvolta rapid anticorpi impotriva antigenelor eritrocitare si efectul acestora este anulat)

• Riscul de infecţie: acelaşi ca la sângele integral• Conservare: aceleaşi condiţii ca la sângele integral• Investigatii obligatorii in transfuziile de MER/sange integral: a. Determinarea grupei sanguine eritrocitare in sistemul ABO si in sistemul Rh b. Determinarea ABO si Rh trebuie sa se faca la fiecare transfuzie atat din sange de la pacientul ce urmeaza sa fie transfuzat cat si din sangele din punga de MER de la Centrul de Transfuzii.

MASA ERITROCITARĂ

CONCENTRATE PLACHETARE / MASA TROMBOCITARA (MT)

• Prepararea si administrarea de MT 1. Se folosesc mai multe metode pentru recoltarea trombocitelor: a. Folosirea trombocitelor de la donatori obţinându-se mici cantităţi de la mai mulţi donatori, care ulterior sunt amestecate. Această metodă este laborioasă, duce cu timpul la alloimunizare şi la scăderea eficienţei transfuziilor. b. Utilizarea unui singur donator, căruia i se face o trombocitafereză, prin separarea trombocitelor din 4-5 L de sange. Aceasta metoda creste eficienta transfuziei de MT scazand riscul de aloimunizare. 2. Administrarea MT se poate face rapid. Ritmul trebuie redus, sau transfuzia intrerupta daca apar reactii adverse.

CONCENTRATE PLACHETARE / MASA TROMBOCITARA (MT)

• Dozaj: 1 UC plachetar/10 kg greutate corporala; 1U MT creste numarul de trombocite cu 10000/ mm3.

• Mod de administrare:

• După amestecare (pooling), concentratele plachetare se vor administra cât mai curând cu putinţă, în general în primele 4 ore de la preparare, pentru a se evita riscul de proliferare bacteriană.

• Concentratele plachetare nu vor fi refrigerate înainte de administrare, deoarece aceasta reduce capacitatea funcţională a plachetelor.

CONCENTRATE PLACHETARE / MASA TROMBOCITARA (MT)

• Durata administrării MT tb să fie de cc 30’.• Concentratele plachetare preparate din sângele integral al

donatorilor Rh D pozitivi nu trebuie administrate unui primitor femeie Rh D negativ, in perioada fertila,

• Complicatii: Reacţiile alergice urticariene şi cele febrile ne-hemolitice, mai ales la pacienţii politransfuzati.

• Risc de infecţie: Acelaşi ca în cazul sângelui integral, dar o doză normală adult reprezintă 4-6 donatori

• Conservare: Maximum 72 ore intre +20 si +24° C (cu agitare), daca nu au fost colectate în saci speciali pentru plachete validaţi pentru o perioada mai lunga de conservare; Nu se va conserva intre +2 si +6° C. O conservare prelungită creşte riscul de proliferare bacteriană şi de septicemie

CONCENTRATE PLACHETARE / MASA TROMBOCITARA (MT)

• Indicatiile transfuziei de MT. 1. Indicatii absolute: Tr<10.000/μl, fara evidenta de sangerare activa si:• a. cu supresie de maduva osoasa sau cancer• b .stari precanceroase• c. hipoplazie de maduva osoasa2. Indicatii relative • a. Trombocite intre 10000 – 20000/μl:• -Trombocitopenii asociate cu factori care cresc riscul de

sangerare b. Tr>20000/μl, in prezenta unor hemoragii active amenintatoare de viata

CONCENTRATE PLACHETARE / MASA TROMBOCITARA (MT)

d.Trombocite < 50000/ μl si:-sangerare activa ( scaderea Hb cu 2g/dl sau Ht cu mai mult de 6% in mai putin de 24 ore);-pacient cu traumatism sau in perioada perioperatorie (trei zile postoperator sau pacient in terapie intensiva – sepsis, C.I.D);-pacient programat la o procedura invaziva ca biopsia, toracocenteza, punctie lombara, bronhoscopie, extractii dentare).• e.Trombocite < 100000/μl si politraumatism sau traumatism cranio-

cerebral sever.

• Contraindicaţii: purpura idiopatică trombocitopenică autoimună (autoAc antiplachetari)

CONCENTRATE PLACHETARE / MASA TROMBOCITARA (MT)

• Compatibilitatea in transfuziile de MT. a. Compatiblitatea în sistemul Rh nu este necesară dacă concentratele de trombocite sunt preparate corectb. Compatibilitatea HLA nu este absolut necesara.c. Dacă transfuzia de trombocite reprezintă o urgenţă majoră şi nu sunt disponibile concentrate compatibile AB0, se pot administra şi trombocite incompatibile AB0; unicul inconvenient al transfuziilor de trombocite incompatibile este o scădere a eficienţei acestora (numărul de trombocite creşte mai puţin decât dacă s-ar administra trombocite compatibile), neexistând pericolul unor reacţii hemolitice severe ca în cazul transfuziilor incompatibile de eritrocite.

PLASMĂ PROASPĂTĂ CONGELATĂ

• Prepararea si administrarea PPC Plasma proaspătă congelată (PPC) este porţiunea fluidă separată după centrifugarea unei unităţi de sânge, îngheţată la cel puţin -18°C în primele 6 ore de la colectare. Ritmul administrarii este rapid. In caz de reactii adverse, transfuzia se poate opri sau ritmul poate fi incetinit Exista un nivel plasmatic normal de factori de coagulare stabili, albumină şi imunoglobuline. Nivelul de factor VIII este de cel puţin 70% din cel al plasmei proaspete normale.

• Risc de infecţie: dacă plasma nu a fost tratată, riscul este acelaşi ca la sângele integral. Conservare: la -25°C , sau temperaturi mai joase, maximum un an

PLASMĂ PROASPĂTĂ CONGELATĂ• Contraindicatii:- cresterea volumului de sange sau a concentratiei de albumina;- coagulopatii care pot fi corectate prin administrarea de vitamina K;- pentru normalizarea testelor de coagulare anormale in absenta sangerarii.• Precauţii: reacţiile alergice acute, mai ales in caz de transfuzii

rapide.• Compatibilitatea în transfuziile de PPC: este necesară

compatibilitatea în sistemul AB0, dată fiind prezenţa în plasmă a anticorpilor naturali anti-A/B. Compatiblitatea în alte sisteme nu este absolut necesară.

PLASMĂ PROASPĂTĂ CONGELATĂ (PPC)

• Indicatiile PPC 1.Sangerari active datorate deficientei mai multor factori de coagulare sau riscul de sangerare datorita acestor deficiente. 2. Purpura trombotica trombocitopenica (PTT) – “plasma exchange” – plasmafereza + transfuzii masive de PPC (PEX) 3. Deficitul de vitamina K. 4.Sangerare severa datorata terapiei cu anticoagulante orale (ACO) sau reversarea urgenta a efectelor ACO.

PLASMĂ PROASPĂTĂ CONGELATĂ• Cantitatea de PPC transfuzata depinde de indicatie a. In hemofilii, este preferabila administrarea de concentrate purificate. b. In PTT, procedura de plasma exchange impune utilizarea unor cantitati mari de PPC, 30-50ml/kg c. In CID, insuficienta hepatica severa, cantitatea este deseori limitata de riscul hipervolemiei. Se admnistreaza de obicei maximum 1-1,5 L/zid. In deficitul de vitamina K, administrarea PPC este necesara doar in prezenta sindromului hemoragic. De obicei se administreaza o singura transfuzie de PPC pana la 1-1,5L concomitent cu vitamina K parenteral.

PLASMĂ PROASPĂTĂ CONGELATĂ

• Doza: Plasma trebuie administrata in doze calculate pentru a obtine minim 30% factori plasmatici, adica de obicei 10-20 ml/Kgc.

• Alte variante de plasma: • PLASMĂ LICHIDĂ: Plasma separată dintr-o unitate de sânge integral şi

conservată la + 4°C. Nu conţine factori de coagulare labili (Factor V şi Factor VIII).

• PLASMĂ DE-CRIOPRECIPITATA: Plasmă din care aproximativ jumătate din cantitatea de fibrinogen şi de Factor VIII a fost îndepărtată sub formă de crioprecipitat, dar care conţine toti ceilalţi constitutenti ai plasmei normale.

• PLASMĂ "INACTIVATĂ" VIRAL: Plasma tratată prin inactivare cu albastru de metilen/ lumină ultravioletă, pentru a reduce riscul transmiterii infecţiei cu HIV, hepatita B şi C.

COMPLICATII POSTRANSFUNZIONALEClasificare:

Complicatii imunologice: reactii imunologice impotriva eritrocitelor (hemoliza intravasculara sau extravasculara), trombocitelor, leucocitelor, imunoglobulinelor (IgA) sau a altor antigene plasmatice

Complicatii non-imune:-supraincarcarea volemica-contaminarea bacteriana-transmiterea unor boli: hepatita cu virus B sau C, infectii cu citomegalovirus, SIDA, sifilis, malarie, toxoplasmoza, bruceloza-hemocromatoza secundara-toxicitatea citratului

Reactii hemolitice datorate incompatibilitatii de grup sanguin

Simptomele datorate unei transfuzii sanguine incompatibile depind de tipul intravascular sau extravascular al hemolizei.-hemoliza intravasculara: se datoreaza unei incompatibilitati in sistemul ABO, cu participarea complementului. La scurt timp dupa administrarea transfuziei, pacientul prezinta frison, dureri lombare si toracice, eritem facial, urmate de febra inalta.-hemoliza extravasculara: simptomatologia este mai atenuata, manifestata doar prin frison si febra, aparute dupa una sau mai multe ore. Cauza cea mai frecventa este legata de prezenta anticorpilor anti-D, datorita unei incompatibilitati in sistemul Rh. -reactia hemolitica postrtransfuzionala tardiva: apare la un interval de 7 zile, la pacientii imunizati in antecedente prin transfuzie sau sarcina; vor prezenta anemie, febra, icter, uneori hemoglobinurie.•

Reactii transfuzionale acuteExceptând reacţiile alergice urticariene şi reacţiile febrile ne-hemolitice, reacţiile acute pot fi fatale şi necesită tratament de urgenţă.

Reactii usoare:-semne: urticarie, eruptii-simptome: prurit-Tratament: se încetineşte ritmul transfuziei. Se administrează antihistaminice i.m, de ex. clorfeniramină, 0,1 mg /kg sau echivalent. Dacă nu apare o ameliorare clinică în 30 de minute, iar simptomele se agraveaza, cazul va fi tratat ca o reacţie moderat-severa

Reactii transfuzionale acuteReactii de severitate moderata:

-semne: congestia fetei, urticarie, frisoane, febra, agitatie, tahicardie-simptome: anxietate, prurit, palpitatii, dispnee usoara, cefalee-etiologie: hipersensibilitate (moderat-severa), reactii febrile nehemolitice (Ac antileucocitari sau antiplachetari, Ac anti-proteine, inclusiv anti Ig-A, posibila contaminare cu pirogeni si/sau bacterii)-tratament: Se opreşte transfuzia. Se administrează antihistaminice pe cale im (ex.clorfeniramină, 0.1 mg/kg sau echivalent), precum şi antipiretice oral sau rectal (ex: paracetamol 10 mg/kg: 500 mg - 1 g, la adult). Se administrează iv corticosteroizi şi bronho-dilatatoare dacă apar fenomene anafilactice (bronhospasm, stridor).

Reactii transfuzionale acuteReactii severe:

-semne: frisoane, febra, agitatie, hipotensiune, tahicardie, hemoglobinurie, sangerare inexplicabila (CID)-simptome: anxietate, durere toracica, durere la locul perfuziei, insuficienta respiratorie, dispnee, dureri lombare, cefalee-etiologie: hemoliza intravasculara acuta, contaminare bacteriana si soc septic, supraincarcare volemica, anafilaxie, leziuni pulmonare acute asociate transfuziei-tratament: Se opreşte transfuzia. Se administrează adrenalină (ca sol. 1:1000) 0.01 mg/kg im lent. Se administrează corticosteroizi iv şi bronho-dilatatoare, dacă apar semne de anafilaxie (bronho-spasm, stridor). Dacă există semne clinice sau de laborator de CID, se administrează plachete si , fie crioprecipitat sau plasmă proaspătă congelată. Dacă se suspectează bacteriemie (frisoane, febră, colaps vascular, în absenţa semnelor de hemoliză) se începe administrarea iv de antibiotice cu spectru larg.

Contaminarea bacteriană şi şocul septicSângele poate fi contaminat:• cu bacterii care provin de pe tegumentele donatorului, în timpul puncţiei venoase (de obicei stafilococi) • prin bacteriemie care există la donator în momentul donării (ex: Yersinia)• prin manipulare incorectă în timpul pregătirii componentelor sanguine• din cauza defectelor sau deteriorării pungii de plasticUnele bacterii contaminante, în special Pseudomonas, cresc la temperaturi cuprinse între +2°C şi +6°C şi supravieţuiesc sau se pot multiplica şi în unităţile de eritrocite conservate la această temperatură.Stafilococii preferă temperaturi mai ridicate şi pot prolifera în concentratele de plachete, de la +20°C la +24°C, limitând durata de păstrare a acestora.

Semnele contaminării bacteriene apar de obicei la scurt timp după începerea transfuziei, dar se pot manifesta şi cu o întârziere de câteva ore. O reacţie severă este caracterizată de instalarea brutală a frisoanelor, hipertermiei şi hipotensiunii. Suport terapeutic de urgenta cu ATB cu doze mari.

Supraîncărcarea volemicaApare cu predilectie la persoanele varstnice, cu anemie

severa, carora li se administreaza rapid o cantitate mare de sange.

Primele simptome si semne sunt reprezentate de dispnee, tuse seaca, jugulare turgescente, raluri subcrepitante bazal bilateral. Se va intrerupe transfuzia.

Supraîncărcarea volemica poate avea drept urmare insuficienţă cardiacă şi edem pulmonar.

Pentru profilaxia acestei complicatii, in cazurile de anemie severa se administreaza numai 250 ml MER.

Reacţiile anafilacticeReprezinta o complicaţie rară a transfuziilor de

componente de sânge sau derivaţi plasmatici. Riscul este mai mare dacă produsele se administrează rapid, dar mai ales la pacienţii la care se foloseşte plasmă proaspătă congelată pentru schimb plasmatic. Citokinele plasmatice pot fi una din cauzele bronho-constrictiei şi vaso-constricţiei la unii pacienţi. Deficitul de IgA la primitor este o cauza rara de reacţii anafilactice severe. Pot fi cauzate de orice produs sanguin, deoarece majoritatea conţin urme de IgA.

Survine la câteva minute de la începerea transfuziei şi se caracterizează prin: colaps cardiovascular, insuficienţă respiratorie, fără să fie însotite de febră.

Reacţiile anafilactice pot fi fatale daca nu se intervine rapid si agresiv.

Leziunile pulmonare acute asociate transfuziei

Determinate de obicei de plasma donatorului care conţine anticorpi împotriva leucocitelor primitorului.

Se instaleaza rapid insuficienţă respiratorie acută într-un interval de 1-4 ore de la începerea transfuziei şi la examenul radiologie apar opacifieri pulmonare.

Nu există terapie specifică. Este nevoie de tratament de suport respirator si general în unitatea de terapie intensivă.

Purpura post-transfuzionalăReprezinta o complicaţie rară, dar potenţial fatală, a transfuziei de concentrate eritrocitare sau plachetare, determinată de anticorpi împotriva antigenelor specific plachetare la primitor. Frecvent intalnita la pacienţi de sex feminin. Semne şi simptome: semne de sângerare, trombocitopenie acută, severă, la 5-10 zile după transfuzie, cu valori ale trombocitelor sub 100 x 109/L

Tratament: când trombocitele scad sub 50 x 109/L, cu pericolul unor sângerări oculte la valori mai mici de 20 x 109/L.

Se administrează doze mari de corticosteroizi, imunoglobulină iv timp de 5 zile. Numărul de plachete revine la normal în mod obişnuit după 2-4 săptămâni.

Boala grefă-contra-gazdă transfuzionalaEste o complicaţie rară, potenţial fatală, a transfuziei. Apare la

pacienţi, cum sunt:• Primitorii imunodeficienti de transplanturi de măduvă,• Pacienţi imunocompetenţi care primesc transfuzii cu sânge de la o persoană cu care au în comun un antigen tisular compatibil (HLA), de obicei, rude de sânge.

Semne şi simptome: apar in mod obişnuit la 10-12 zile de la transfuzie, fiind caracterizate de: febră, erupţie cutanată cu descuamare, diaree, hepatită, pancitopenie

Tratament de susţinere; nu există terapie specifică.Boala grefă-contra-gazdă poate fi prevenită prin iradierea cu radiaţii

gama a componentelor celulare ale sângelui, pentru a se opri proliferarea limfocitelor transfuzate.

HemocromatozaNu există mecanisme fiziologice care să elimine excesul de fier şi din

acest motiv pacienţii care sunt dependenţi de transfuzii acumulează în organism, după o perioadă îndelungată de timp, fierul excedentar, rezultând hemocromatoza.

Semne şi simptome: pigmentarea cu aspect bronzat a tegumentelor, disfunctie cardiaca, ciroza, diabet, atrofie testiculara, artropatie.

Cel mai important test screening pentru diagnosticul hemocromatozei este nivelul seric al feritinei. Deoarece cresterea feritinei serice poate fi intalnita si in alte conditii clinice (infectii, neoplazii, afectiuni hepatice), diagnosticul trebuie confirmat prin biopsie hepatica.

Tratament: se folosesc pe scară largă chelatori de fier, cum este desferalul, in injectii intramusculare profunde, pentru a reduce la minimum acumularea de fier la aceşti pacienţi. Se poate administra si subcutanat.

Infectii transmise prin transfuziePrin transfuzie pot fi transmise următoarele infecţii:

• HIV-1 şi HIV-2• HTLV-I şi HTLV-II• Hepatita virală de tip B şi de tip C• Sifilis (Treponema pallidum)• Boala Chagas (Trypanosoma cruzi)• Malarie• Virusul citomegalic (CMV)• Alte infecţii rare transmisibile prin transfuzie, inclusiv: parvovirusul uman B19, bruceloza, virusul Epstein-Barr, toxoplasmoza, mononucleoza infecţioasă, boala Lymes.

Deoarece o reacţie transfuzionala intârziata poate apare dupa zile, săptămâni, sau luni de la transfuzie, asocierea cu transfuzia poate fi uşor ignorata.

Transfuzii masive cu volume mari de sângeTransfuzia masivă este definită ca înlocuirea unei pierderi

de sânge echivalentă sau mai mare decât-volumul sanguin total al pacientului, în mai puţin de 24 de ore• 70 ml /kg la adult,• 80-90 ml /kg la copil sau nou născut

La astfel de pacienţi morbiditatea şi mortalitatea sunt mari, nu din cauza volumelor de sânge transfuzat, ci din cauza traumatismelor iniţiale, al leziunilor tisulare şi organice, secundare hemoragiei şi hipovolemiei.

Cu toate acestea, administrarea unor volume mari de sânge şi lichide de înlocuire poate, prin ea însăşi, să dea naştere unui număr de complicaţii.

Transfuzii masive cu volume mari de sânge

HiperpotasemiaConservarea sângelui are ca efect şi o creştere moderată

a concentraţiei potasiului extracelular, cu atât mai mare cu cât durata conservării se prelungeşte. Aceasta creştere este rareori semnificativă din punct de vedere clinic, cu excepţia exsanguino-transfuziei practicate la nou-născut. Se va folosi sângele cel mai proaspăt disponibil în serviciul de transfuzie, cu o durată de conservare mai mică de 7 zile.

Transfuzii masive cu volume mari de sânge

Toxicitatea citratului şi hipocalcemieToxicitatea citratului este rareori o problemă, dar poate

să apară în special când se transfuzează cantităţi mari de sânge integral. Citratul fixeaza calciul ionic din plasma, cu aparitia spasmelor musculare si prelungirea intervalului QT pe ECG. Daca se administreaza o cantitate mai mare de 2 l de sange la fiecare 20 minute, se adauga obligatoriu 1 g calciu gluconic pentru fiecare litru transfuzat.

Transfuzii masive cu volume mari de sânge

Depleţia fibrinogenului şi a factorilor de coagularePlasma suferă o pierdere progresivă a factorilor de coagulare în

cursul conservării, în special a Factorilor VIII şi V atunci când conservarea nu se face la temperaturi de -25°C sau mai joase. Concentratele eritrocitare şi unităţile deplasmatizate sunt lipsite de factori de coagulare, care se găsesc în componenta plasmatică. Dilutia factorilor de coagulare şi a plachetelor apare ca urmare a administrării unor volume mari de fluide de înlocuire.

Transfuziile masive sau cu volume mari pot avea deci ca efect şi tulburări de coagulare.

Transfuzii masive cu volume mari de sângeDepleţia plachetara

Funcţia plachetară se pierde rapid în cursul conservării sângelui şi nu există, practic, nici o plachetă funcţională după 24 de ore.

Tratament: concentratele de plachete se vor administra numai atunci când pacientul manifestă semne clinice de sângerare microvasculara, ex: sângerare din plăgi, mucoase, locuri de pătrundere a cateterelor, escoriaţii, denudări tegumentare, iar numărul de plachete scade sub 50 x 109/L.

HipotermiaAdministrarea rapidă a volumelor mari de sânge sau a lichidelor de

înlocuire, direct din frigider poate avea ca rezultat o reducere semnificativă a temperaturii corpului.

Tratament: se vor lua masuri atente în timpul transfuziilor unor volume mari de sânge sau fluide de inlocuire.

Transfuzii masive cu volume mari de sângeCoagularea intra-vasculară diseminată

Coagularea intra-vasculară diseminată este activarea anormală a sistemelor de coagulare şi de fibrinoliză care apare ca urmare a consumului de factori de coagulare şi a plachetelor. CID poate să se manifeste în cursul unei transfuzii masive de sânge, deşi ea poate fi cauzată mai curând de motivele pentru care se face transfuzia, decât de transfuzia propriu-zisă:• şoc hipovolemie,• traumatisme,• complicaţii obstetricale

Tratamentul va fi îndreptat spre corectarea cauzelor de bază şi corectarea defdicitelor de coagulare pe măsură ce acestea se manifestă.

Transfuzii masive cu volume mari de sângeMicro-agregatele

Leucocitele şi plachetele se pot agrega în timpul conservării sângelui integral, dând naştere micro-agregatelor. In timpul transfuziei, mai ales în cazul unei transfuzii masive, aceste microagregate pot să determine embolii pulmonare, prezenţa lor fiind implicată în apariţia sindromului de insuficienţă respiratorie a adultului (ARDS). Cu toate acestea, sindromul de insuficienţă respiratorie care apare după transfuzie se datorează mai curând leziunilor tisulare consecutive şocului hipovolemic.

Tratament: filtre care permit îndepărtarea micro-agregatelor, dar studiile efectuate nu au confirmat că utilizarea acestora împiedică apariţia sindromului.

BIBLIOGRAFIE1. Uhl L, Kruskall M.S., Complications of transfusions: transfusion reactions and transfusion-transmitted diseases. în Young NS, Gerson S, High K, Clinical Hematology, Mosby-Elsevier, 2006, 1272-1989 2. Slichter S.J., Evidence-Based Platelet Transfusion Guidelines. Hematology 2007: 172-178 3. Triulzi D.J., Transfusion-Related Acute Lung Injury: An Update, Hematology 2006, 497-501 4. Petrov, Cucuianu, Bojan, Urian. Hematologie Clinica, Ed Casa Cartii de Stiinta 2009.