CAPITOLUL . III.

PROCESUL INVESTIŢIONAL, SURSELE DE FINANŢARE A INVESTIŢIILOR

ŞI GRADUL DE UTILIZARE A ACESTORA ÎN AVICULTURĂ

INVESTMENT PROCESS, FINANCING INVESTMENT AND UTILIZATION

THEIR POULTRY

În condiţiile crizei financiare globale şi a relativ recentei aderări la Uniunea Europeană, România

are nevoie de concentrarea acţiunilor şi a talentelor de care dispune, nu numai pentru supravieţuire dar în

special pentru a-şi identifica direcţiile de dezvoltare rapidă, de reducere a inadvertenţelor structurale şi

economice, de folosire a oportunităţilor cu efect asupra creşterii competitivităţii, prin valorificarea

calităţilor oamenilor şi a muncii deja realizate până în prezent.

Fig III.1 Evolutia ciclica a activităţii economice Cyclic evolution of economic activity

Pentru a răspunde acestei nevoi, Guvernul României, , a iniţiat proiectul „Elaborarea Strategiei

Guvernamentale pentru îmbunătăţirea şi dezvoltarea mediului de afaceri”, care porneşte de la analiza

situaţiei economice prezente, poziţionarea României faţă de alte state membre UE, analiza bunelor

practici internaţionale şi, nu în ultimul rând, de la consultarea reală şi efectivă cu mediul de afaceri

românesc. O componentă a acestul proiect se refera la agricultură cu toate sectoarele sale. Cea mai

importantă componentă a acestui proiect se referă la investiții, atât prin măsuri de stimulare a investițiilor

private cât și prin componente din fonduri publice sau prin implicarea instituțiilor statului 1

1 DOBREA C. Analiza cost beneficiu a proiectelor de investiții - 2009

POSDRU/88/1.5/S/52614

III.1Procesul investiţional

The investment process

Reprezintă o consecutivitate de etape, acţiuni şi operaţiuni de desfăşurare a activităţii

investiţionale. Decurgerea procesului investiţional depinde de obiectul investirii. Nici un investitor nu

poate investi capital într-un obiectiv anume, fără a deţine suficiente informaţii ce anume îi

pregăteşte viitorul în exploatarea obiectivului respectiv. Pentru aceasta, înainte de a trece la luarea

deciziei de investire, investitorul desfăşoară prin intermediul organelor specializate o importantă

acţiune de prognoză, în baza căreia, acesta va putea obţine toate informaţiile cu privire la

posibilităţile pe care i le oferă viitorul în exploatarea obiectivului în care investeşte.

De asemenea orice proces investiţional se desfăşoară, mai ales, pe fiecare obiectiv, în mod

distinct, deoarece fiecare asemenea obiectiv necesită executarea unor operaţii bine determinate, cu

parametrii ce nu pot fi modificaţi. Respectiv şi delimitarea etapelor procesului investiţional deseori

sunt predeterminate de tipurile de investiţii.

Pentru ca procesul investiţional să deruleze într-un mod adecvat este necesar de a crea anumite

condiţii economice, politice, sociale, financiare şi de altă natură prielnice activităţii investiţionale atât la

nivel microeconomic, cât şi la nivel macroeconomic.

Drept subiecţi ai procesului investiţional pot fi: investitori şi intermediari: bănci, instituţii de

proiectare, organele de supraveghere de stat, experţi, companii de asigurare etc.

Subiecţii procesului investiţional pot fi clasificaţi după următoarele criterii:

I. După forma organizatorico--juridică

1. Persoane juridice,

2. Persoane fizice,

3. Organe de stat

4. Organe publice locale

II. După destinaţia activităţii de bază:

1. Investitori individuali

2. Investitori instituţionali.

III. După forma de proprietate a capitalului investit

1. Investitori privaţi

2. Investitori de stat

3. Investitori municipali

99

POSDRU/88/1.5/S/52614

IV. După mentalitatea comportamentului investiţional

1. Investitori conservativi,

2. Investitori relativ - agresivi,

3. Investitori agresivi.

V. După scopul investirii

1. Investitori strategici,

2. Investitori de portofoliu

VI. După apartenenţa rezidenţială

1. Investitori autohtoni

2. Investitori străini.

Dacă vorbim de procesul investiţional la nivel macroeconomic, atunci putem menţiona că subiecţi

pot fi investitorii, care joacă rolul de titulari sau beneficiari de investiţii. Pentru coordonarea activităţii de

investiţii la nivelul titularilor se organizează diverse direcţii sau servicii specializate pe problemele de

planificare, dezvoltare a investiţiilor, care constau în efectuarea unor studii a ramurii, sectoarelor;

stabilirea posibilităţilor de amplasare a viitoarelor obiective; furnizarea informaţiilor, declanşarea

procesului investiţional la unităţile subordonate. La unităţile beneficiare de investiţii, se organizează

diverse secţii, birouri, servicii specializate de investiţii cărora le revin sarcini de pregătire şi înfăptuire a

procesului investiţional.

Proiectanţii desfăşoară activitatea de elaborare a documentaţiei tehnico-economică, necesară

realizării obiectivelor de investiţii, a unor procese tehnologice sau îmbunătăţirii celor existente, producerii

de maşini, utilaje, instalaţii aferente producţiei de bunuri materiale, precum şi organizării şi sistematizării

teritoriului sau localităţilor.

Antreprenorii, sunt persoanele, întreprinderile sau companiile, oferta cărora a fost acceptată de

către beneficiar. Acesta îndeplineşte funcţiile:

organizarea locului de muncă;

Deschiderea frontului de lucru pentru subantreprenori;

Construcţia şi darea în exploatare a obiectivului proiectat.

Decidenţii, au calitatea de a lua decizii referitoare la desfăşurarea procesului investiţional (aceştia

pot fi conducătorii întreprinderilor sau organele implicate în procesul investiţiilor).

Băncile comerciale, sunt acelea care participă la constituirea şi păstrarea resurselor, acordarea

creditelor, decontarea investiţiilor, recuperarea surselor împrumutate.

Furnizorii, care contribuie la continuitatea procesului investiţional, efectuarea unor livrări etc.

Orice proiect de investiţii este alcătuit din anumite mărimi constante care sunt stabilite prin

diferite metode de calcul utilizate de către specialişti şi care sunt strict necesare elaborării unui

100

POSDRU/88/1.5/S/52614

proiect, indiferent de mărimea sa. Toţi aceşti parametri sunt strâns legaţi între ei, alcătuind un

sistem întreg, care exprimă o valoare, un capital necesar transformării diverselor resurse de

produse finite sau servicii.

Aceşti parametri sunt supuşi unor riscuri, fapt despre care investitorul trebuie să cunoască

în măsură deplină. Principalii parametri sunt:

1. Volumul capitalului investit. Acest indicator constă în faptul că orice proiect, pentru a

exista , necesită resurse financiare pentru achiziţii de materiale, utilaje, instalaţii, de terenuri precum

şi pentru achiziţionarea resurselor umane. Încă înaintea fazei de execuţie şi achiziţiilor, se fac

cheltuieli pentru instruirea personalului, unele studii de piaţă şi prognoza, care de asemenea se

includ în volumul cheltuielilor de investiţii.

Tot în volumul cheltuielilor de investiţii se includ şi cheltuielile pentru modernizări-

retehnologizări , atunci când e vorba de capacităţi de producţie care trebuie modernizate şi reduse

la capacitatea iniţială de fabricaţie sau dezvoltarea capacităţii în anumite cazuri.

Există mai multe categorii de cheltuieli pentru investiţii :

1) Prima categorie o constituie activele fixe , dintre care cele mai cunoscute sunt :

cheltuieli pentru clădiri şi alte construcţii speciale;

cheltuieli pentru echipamente şi instalaţii de lucru, necesare procesului tehnologic, de

întreţinere, precum şi de reparaţii;

cheltuieli pentru achiziţionarea terenurilor pe care se efectuează construcţiile

obiectivului;

alte active.

2) O altă categorie sunt cheltuielile preliminare, care cuprind toate sume de bani, cheltuite

cu diverse activităţi de proiectare, studii de prognoză şi marcheting, plata diverşilor specialişti în

consulting , cu instruirea personalului necesar pentru desfăşurarea procesului de producţie al

obiectivului.

3) Valoarea capitalului de exploatare care include toate cheltuielile

făcute pentru achiziţionarea materii prime, materiale auxiliare, combustibil, energie şi salarii

necesare pentru funcţionarea pe toată perioadă de timp a rodajului în gol.

4) Valoarea dobânzilor pentru creditele acordate de către băncile finanţatoare.

2. Durata de execuţie a investiţiei şi eşalonarea cheltuielilor în timp.

Având în vedere că în timpul perioade de execuţie a investiţiei sunt scoase din circuitul

economic productiv, importante resurse umane, materiale, financiare, este de dorit ca aceasta etapă

să fie cât mai scurtă. Efectele scurtării acestei perioade sunt:

reducerea imobilizării de fonduri destinate investiţiei;

101

POSDRU/88/1.5/S/52614

reducerea cheltuielilor privind organizarea şantierului;

obţinerea unui profit suplimentar prin livrarea în avans a unor produse.

Pentru proiectanţi şi executanţi, indicatorii de bază care semnifică eficienţa şi importanţa

scurtării duratei de fabricaţie sunt următorii :

a) economisirea fondurilor de investiţii

b) reducerea imobilizărilor de capital investit

c) încasări suplimentare prin mărfurile vândute în avans .

d) obţinerea unui profit suplimentar ca urmare a unor încasări în avans, ceea ce

pentru agentul economic constituie o preocupare de bază .

3. Durata de viaţă a obiectivului de investiţie. Fiecare investitor este călăuzit de dorinţa

ca, prin fundamentarea unei decizii de proiect de investiţii şi respectiv, înfăptuirea obiectivului de

investiţii, să asigure capitalului investit, o utilizare de durată cât mai mare, care se materializează,

în mod normal în obţinerea unui profit satisfăcător, ce poate permite reluarea ciclului de producţie

pe scară lărgită.

Există mai mulţi factori care condiţionează lungimea duratei de viaţă a obiectivului de

investiţii .

4. Stabilirea fluxurilor de numerar. Diferenţa dintre încasările totale şi cheltuielile totale

constituie fluxul de numerar. Acest flux este indicativul care exprimă ceea ce se cheamă

„ situaţia la zi ”, adică ce câştig sau pierdere sunt luate în calcul pentru fiecare an. Potrivit

metodologiei B.I.R.D. privind indicatorii de apreciere a eficienţei economice a proiectului de

investiţii, distingem mai mulţi indicatori ca:2

veniturile brute, care înglobează volumul total de încasări într-o anumită

perioadă de timp.

cheltuielile totale, care includ cheltuieli cu investiţia ca şi cheltuieli cu

producţia.

5. Valoare reziduală şi cea de recuperare. Orice element al capitalului fix, investit într-un

anumit obiectiv, nu-şi epuizează decât teoretic, în totalitate, valoarea cu care a intrat în calculul

valorii investiţiei. Fiecare din elementele componente ale unui obiectiv îşi are durata de

exploatare, care diferă de la unul, la altul.

Orice proiect de investiţii are in componenţa sa activităţi ale căror caracteristici principale sunt

prezentate în cele ce urmează:

sunt identificabile din punct de vedere cantitativ şi calitativ, au un rol bine definit in

viaţa proiectului, ceea ce presupune că orice abatere intervenită in faza de realizare sau execuţie se

2 POP V., și colab. stabilirea fluxurilor de numerar 2009 102

POSDRU/88/1.5/S/52614

reflectă negativ, prin compromiterea parţială sau totală a obiectivelor proiectului; toate activităţile sunt

consumatoare de resurse (materiale, informaţionale, umane, de timp), fiecare dintre acestea având un cost

asociat şi o anumită disponibilitate; una dintre responsabilităţile esenţiale ale managerului de proiect este

armonizarea momentelor în care resursele sunt necesare cu cele in care acestea sunt disponibile,

diferenţele semnificative fiind de natură să genereze dificultăţi in atingerea scopului propus;

fiecare activitate are un început şi un sfârşit bine determinat in timp şi condiţionat

de aspecte de natură tehnică, economică, instituţională etc.;

între diferitele activităţi ale unui proiect pot exista relaţii de interdependenţă

(desfăşurarea unei activităţi este condiţionată de finalizarea alteia) sau relaţii de independenţă, caz în care

activităţile se pot desfăşura fără o legătură directă;

activităţile proiectelor manifestă un grad de autonomie ridicat în raport cu

activităţile curente ale organizaţiei; pentru implementarea unui proiect fiind utilă şi necesară construcţia

unei structuri, cu caracter temporar, care interferează cu structura organizatorică de bază a organizaţiei;

rezultatele acţiunilor sunt dependente de sistemul de evaluare impus sau adoptat, de

deciziile generate de rezultate, interesele evaluatorului, timpul disponibil pentru evaluare şi conexiunea

rezultatelor cu nevoile grupului ţintă.3

III.1.1 Etapele procesului investiţional

Stages of the investment process

Procesului investiţional îi sunt caracteristice anumite etape de realizare. În sursele de literatură

găsim mai multe clasificări a etapelor procesului investiţional.

Într-un sens mai conclusiv procesul investiţional cuprinde două etape:

1. Etapa de concepţie – proiectare, caracterizată prin stabilirea oportunităţii şi necesităţii

obiectivului precum şi obţinerea unei eficienţe economice sporite, ca urmare a studiilor tehnico –

economice de prognoză şi marketing

2. Etapa de execuţie propriu zisă, caracterizată prin supunerea efectivă resurselor

materiale şi umane procesului de transformare în vederea realizării materiale a

elementelor concepute teoretic în etapa de concepţie –proiectare.

Prima etapă este caracterizată printr-un consum scăzut de resurse materiale, spre deosebire

de cea de a doua etapă, când punerea în aplicare a prevederilor proiectului necesită un consum

mai mare de resurse materiale şi umane.

Procesul investiţional de asemenea mai poate cuprinde şi următoarele etape:

3 Bilaus M. Gestiunea investițiilor 2009

103

POSDRU/88/1.5/S/52614

1. Etapa preinvestiţională – care presupune că pentru ca un proiect să fie acceptat şi pus

în funcţiune, este necesar de a parcurge anumiţi paşi ce ar permite luarea deciziei referitoare la

un proiect.

2. Etapa investiţională propriu zisă. Etapa investiţională pentru un proiect diferă în funcţie de

mărimea lui. Înfăptuirea unei investiţii poate fi divizată în următoarele subetape:

Negocierile şi înscrierea contractelor, care necesită ţinerea contului de obligaţiunile

juridice şi financiare.

Elaborarea documentaţiei tehnice şi de proiect prin întocmirea graficului de lucru,

alegerea locului de amplasare, elaborarea unui plan amănunţit de exploatare şi alegerea

tehnologiilor şi utilajelor.

Etapa construcţiei care include pregătire spaţiului şi construcţia nemijlocită a

obiectului.

Pregătirea cadrelor care coincide cu etapa construcţiei şi are ca obiectiv creşterea

rentabilităţii şi profitabilităţii.

Darea în exploatare, etapa constând în asumarea obligaţiunilor, stabilirea graficelor

stricte şi îndeplinirea la timp a misiunilor. Faza investiţională depinde foarte mult de factorul

timp.

3. Etapa de exploatare sau etapa postinvestiţională. Aceasta etapă ţine de două elemente şi

anume de perspectiva de lungă durată şi perspectiva de scurtă durată. Perspectiva de scurtă durată

presupune începutul unui ciclu de producţie care va permite de a depista problemele şi erorile

apărute în faza precedentă. Aceste probleme trebuie soluţionate în perioade foarte scurte de timp.

Perspectiva de lungă durată evidenţiază doi factori:

costul de producţie

venitul din vânzări

Trebuie de menţionat faptul că acestor etape de realizare a procesului investiţional le revin

şi anumite grupe de riscuri.

Astfel, în etapa de pregătire a proiectului se definesc activităţile ce compun proiectul,

resursele necesare, participanţii şi competenţele lor în cadrul proiectului, se identifică factorii interni

şi externi de influenţă. Printre categoriile de riscuri specifice acestei etape, se pot enumera riscuri

ce apar la stabilirea specificaţiilor de proiect şi a necesarului de resurse. În perioada de execuţie a

proiectului, factorii de risc sunt determinaţi de caracteristicile tehnice ale proiectului, experienţa şi

modul de lucru al echipei de execuţie, parametrii exogeni (în principal macro - economici) ce pot

să afecteze sumele necesare finanţării în această etapă. Pe parcursul realizării proiectului apar unele

104

POSDRU/88/1.5/S/52614

cauze sau factori de risc inerenţi proiectelor de investiţii ce pot influenţa rezultatele economice,

cum ar fi:

• creşterea preţurilor la materii prime, materiale şi energie, creşterea preţurilor la resursele

de muncă şi financiare peste nivelurile aşteptate, modificarea preţurilor echipamentelor care se desfac pe

piaţa externă sau pe cea internă.

• schimbarea condiţiilor în ceea ce priveşte factorii ce s-au avut în vedere în

proiectarea obiectivelor , în analiza economică şi financiară inclusiv prelungirea duratei de realizare

a obiectivului sau de atingere a parametrilor proiectaţi;

• erorile de estimare a beneficiilor, costurilor şi veniturilor, depăşirea volumului de

investiţii prevăzut iniţial;

• evoluţia tehnologiilor, progresul tehnic şi economic.

Expunerea la risc nu încetează odată cu punerea în funcţiune a obiectivului de investiţii,

aceasta continuă şi pe perioada de funcţionare a acestuia uneori cu intensitate mai mare. Printre

elementele care în mod cert îşi schimbă nivelul pe durata de funcţionare a obiectivului de

investiţii şi care pot crea probleme putem menţiona:

insolvabilitatea cererii, ce conduce la reducerea volumului vânzărilor consecutiv cu

ridicarea preţurilor;

reducerea preţurilor din cauza concurenţei şi ca rezultat reducerea vânzărilor;

scăderea capacităţii de absorbţie a pieţii la produsele şi serviciile oferite – micşorarea

volumului vânzărilor;

apariţia unui produs alternativ - micşorarea cererii, neajunsul de mijloace circulante –

mărirea volumului de mijloace împrumutate;

creşterea preţurilor la material primă, la fel creşterea plăţilor obligatorii – reducerea

profitului.4

III.1.2 Proiect de investiții

În practica economică un proiect este privit ca o cheltuială pe care o face un agent economic

(persoană fizică sau juridică) cu scopul de a obține bunuri și/sau servicii. Pe de altă parte, un proiect

înseamnă și un efort concret pe care-l face agentul economic. Înfăptuirea acestuia are la bază o structură

de resurse de o mare diversitate din punctul de vedere al naturii lor (materiale, financiare, tehnice, umane,

valutare, etc.). Evaluarea acestora în expresie bănească este o necesitate în special pentru fundamentarea

deciziilor economice ce privesc proiectul respectiv. Pentru a obține efecte utile de natură economică,

socială, ecologică, etc. un proiect trebuie privit ca o “cheltuială certă pentru un viitor incert” (Pierre

Mosse).

4 BILAUS M. Gestiunea investițiilor 2009 105

POSDRU/88/1.5/S/52614

Noțiunea de proiect implică trei elemente definitorii: durată, risc și eficiență. Pentru a avea o

privire completă asupra noțiunii trebuie să avem în vedere o imagine tridimensională a acestuia, respectiv:

contabilă, economică și financiară.

Dimensiunea contabilă este cea mai restrictivă și reduce noțiunea de proiect la cea de imobilizare

a activelor. Din acest punct de vedere un proiect reprezintă toate bunurile mobile sau imobile,

achiziționate sau create etc.

Dimensiunea economică lărgește sfera de cuprindere a unui proiect și conform acestei accepțiuni

un proiect reprezintă toate consumurile de resurse care se efectuează în prezent în speranța obținerii în

viitor a unor efecte economice, eșalonate în timp și care, în sumă totală, sunt superioare cheltuielilor

inițiale de resurse. Dacă se face referire la durată, vom observa că accentul cade mai mult pe

materialitatea efortului dar și pe eficiența acțiunii. Dimensiunea financiară are în vedere toate cheltuielile

de resurse pe o perioadă de timp și, în consecinăă, asigură echilibrul dintre resurse și nevoi.

Prin urmare vom avea următoarea definiție a unui proiect:

Proiect – un proces unic, constând într-o mulțime de activități coordonate și controlate, cu

termene de începere și de terminare, care garantează realizarea unui obiectiv conform cerințelor

specificate incluzând restricții de timp, cost, resurse. Din această definiție, un proces constă dintr-un set

de activităăi desfășurate într-o perioadă de timp determinată, planificate și controlate, care au drept scop

producerea unei schimbări în bine a situației beneficiarilor organizației.

Trăsături principale ale proiectelor Proiectele pot fi simple sau complexe, dar ele au unele

trăsături constant comune. La fiecare proiect sunt prezente următoarele:specificațiile proiectului;, planul

proiectului;, orizontul de timp;, bugetul proiectului;, planul de cheltuieli;, identificarea unor zone de

incertitudine;, evaluarea unor riscuri posibile.

Toate aceste elemente sunt comune tuturor proiectelor, dar implementarea lor depinde de fiecare

proiect, de mărimea acestuia și de efortul depus, concretizat în muncă.

Proiectele de investiții Activitatea de investiții se înscrie pe coordonatele unei strategii de

dezvoltare economico - socială și se desfășoară pe bază de proiecte. Proiectul de investiții poate fi definit

ca un ansamblu optimal de acțiuni de investiții bazate pe o planificare sectorială, globală și coerentă, pe

baza căreia o combinație de resurse umane, materiale etc. provoacă o dezvoltare economică determinată.

Primul element pentru definirea unui proiect de investiții il reprezintă setul de obiective.

Obiectivele proiectului sunt criterii cuantificabile ce permit aprecierea modului de realizare a

proiectului.În general la realizarea unui proiect trebuie atinse trei obiective generale:

obiective specifice produsului sau serviciului ce urmeaza sa fie realizat prin proiect;

obiective de timp;

obiective de cost.

106

POSDRU/88/1.5/S/52614

Aceste obiective generale sunt apoi divizate în obiective partiale. Aceasta divizare permite o mai

buna monitorizare a realizarii acestora.

1.     Obiectivele finale specifice produsului vizeaza atingerea caracteristicilor produsului

la standardele de performanta si de calitate cerute.

2.     Obiectivele de timp vizeaza încadrarea realizarii în termenul acordat atât a întregului

proiect, cât si a fazelor de realizare a acestuia.

3.     Obiectivele de cost vizeaza marimea costurilor realizate si încadrarea acestor

cheltuieli de realizare a proiectului într-un buget alocat.

Obiectivele trebuie sa îndeplineasca urmatoarele criterii regasite sub acronimul SMARTER:

      Sa fie specifice – usor de înteles, legat de ceea ce se doreste sa se obtina prin

proiect;

      Sa fie masurabile – în termeni de calitate, cantitate; sa se exprime în cifre, procente;

      Sa fie aprobate – un obiectiv care nu a fost aprobat de catre finantator sau client

risca sa conduca proiectul spre esec.

      Sa fie realiste, posibil de atins – sa existe capacitatea de a le atinge; factorii externi

si interni sa permita realizarea lor;

      Timp finit – sa se specifice intervalul de timp în care se asteapta realizarea lor;

      Evaluate – evaluare a gradului de atingere a obiectivelor;

      Revazute – pot fi revizuite, redefinite.

Fig. III.I.3.1 Reprezentarea obiectivelor

Proiectul de investiții în avicultură reprezintă modalitatea concretă prin care o succesiune

de activități coordonate generează un rezultat economic unitar – producția avicolă. Altfel spus

dezvoltarea, modernizarea, retehnologizarea, aplicarea măsurilor de bunăstare a păsărilor, a altor

măsuri de politică agricolă se pot realiza doar prin proiecte de investiții. Din această definiție un

proiect, pentru a fi aplicat, necesită un ansamblu de mijloace prestabilite, pentru implementarea cărora

107

POSDRU/88/1.5/S/52614

trebuie întreprinse acțiuni (activități) în mod coordonat. Orice activitate se va desfăăura într-o ordine

prestabilită.

Fazele unui proiect La toate proiectele se identifică patru faze:

1. concepția;

2. planificarea;

3. realizarea;

4. încheierea.

Faza de concepție Această fază este crucială, scopul ei fiind definirea elementelor caracteristice

ale proiectului, necesare pentru ca forul decizional al firmei, eventual și finanțatorul, să poată lua o

decizie privind implicarea în acest proiect. Dacă decizia este pozitivă, începe a doua fază, cea de

planificare detaliată. Dacă nu, proiectul se termină înainte de a implica firma în cheltuieli inutile. În

studiul care se realizează trebuie să fie puși în evidență următorii factori:

capacitatea firmei de a realiza proiectul în timpul cerut;

costul final al proiectului;

cheltuielile implicate;

bugetul cerut pentru proiect;

specificațiile proiectului, incluzând aspecte de calitate și cerințe de siguranăă;

identificarea unor probleme majore a căror rezolvare este accesibilă firmei;

definirea activităăilor majore și estimarea costurilor, a resurselor necesare și a celor

disponibile;

acceptarea altor condiții contractuale (cerințe geografice, ecologice etc.)

În concluzie, în faza de concepție a unui proiect sunt definiți parametrii proiectului în termeni clari

și neambigui iar proiectul trebuie să fie acceptat de beneficiar.

Faza de planificare După aprobarea derulării proiectului începe a doua fază – planificarea

detaliată a acestuia, definindu-se abordarea informațională a proiectului, sarcinile proiectului precum și

organizarea resurselor și proceselor. Prin planificare se vor stabili etapele de execuție și momentul

execuției acestora, resursele necesare și momentele la care trebuie să fie disponibile, pe ce buget se

mizează. O bună planificare va necesita timp și resurse, dar va salva firma de la cheltuielii inutile și vor fi

evitate multe erori în momentul realizării proiectului.

Verificarea poate conduce la concluzia că proiectul nu este fezabil, prin urmare se va renunța la

proiect înainte de a se face cheltuieli majore. Planificarea în timp a activităților constă în:

se descriu activitățile proiectului;

se stabilesc dependențele dintre activități;

se estimează durata fiecărei activități și lista resurselor necesare;

108

POSDRU/88/1.5/S/52614

se calculează drumul critic.

Drumul critic precizează ruta de finalizare a proiectului. Durata drumului critic este comparată cu

termenul limită pentru finalizarea proiectului. În cazul în care durata proiectului este prea mare, se

studiază posibilitatea reducerii duratei de realizare a unor activități prin utilizarea mai multor resurse, prin

negocierea unor noi termene limită sau chiar oportunitatea realizării proiectului respectiv.Pentru

planificarea în ansamblu a etapelor și activităăilor proiectului se utilizează diagramele GANTT.

Programul proiectului poate fi prezentata în detaliu sau sumar. Obisnuit programul poate fi reprezentat

sub doua forme diferite:

graficul Gantt;

graficul termenelor intermediare (milestone).

Graficul Gantt sau graficul cu bare, reprezinta activitatile cu ajutorul unor bare. Lungimea unei

bare este data de durata activitatii ce o reprezinta. Barele sunt plasate de-a lungul unei axe a timpului

calendaristic. În acest fel se pot preciza, pentru fiecare activitate, datele de început si de sfârsit, precum si

rezervele de timp ale acestora. Plasarea activitatilor în timp permite uneori depistarea dependentelor

dintre activitati.

Fig 4 Graficul Gantt

Graficul termenelor intermediare (milestone) este asemanator cu graficul Gantt, dar identifica

numai datele intermediare de executie a principalelor faze sau lucrari ale proiectului. Este folosit ca

interfata cu beneficiarul.

Faza de realizare În această fază activitățile cheie sunt monitorizarea permanentă a activităților și

a costurilor, evaluarea periodică a progresului realizat în desfăăurarea proiectului și introducerea unor

acțiuni de corectare atunci când este cazul. Un proiect nu se realizează exact conform planificării, dar

nerespectarea planificării va conduce la evoluții necontrolate ale proiectului.

109

POSDRU/88/1.5/S/52614

Faza de terminare (de încheiere) În această fază sunt apreciate informațiile utile privind

evaluarea proiectului. Aceste informații includ: dacă metoda utilizată a avut succes; performanțele echipei

de lucru și “a fost sau nu acest proiect un succes?”. Un proiect are succes dacă este realizat în timpul

prevăzut, cu resursele alocate și la nivelul de performanță dorit.

Elementele componente ciclului de viaţă a proiectului Ciclul de viaţă a unui proiect cuprinde

următoarele etape:, Identificare, Analiză, Formulare., Pregătire, Estimare (funcţie de criteriile stabilite),

Asumare., Implementare, Monitorizare, Raportare, Evaluare finală.

III,1.3 Studiul de fezabilitate

Studiul de fezabilitate, în practica internaţională se admite că nu constituie un scop în sine, el fiind

numai un instrument de fundamentare a deciziei de a îmbunătăţi situaţia tehnică şi economică a unui

agent economic, luând în considerare implicaţiile generate de această acţiune, precum şi cadrul general în

care ea se va desfăşura. Analiza economică şi financiară constituie unul dintre cele mai importante

capitole ale studiului de fezabilitate. La baza ei stă o nouă concepţie cu privire la rezultatele activităţii

companiilor (companiei proiect) şi anume obţinerea de profit net, asigurarea unei rentabilităţi care să

asigure totodată recuperarea investiţiilor sau satisfacerea unei nevoi publice în cazul proiectelor de interes

local (parteneriatul public privat).Structura studiului de fezabilitate

A. Introducere

B. Prezentarea sectorului industrial in care este cuprins proiectul;

C. Piaţa, preţul, distribuţia:

D. Prezentarea organizaţiei şi a iniţiatorului (instituţiei finanţatoare):

E. Prezentarea proiectului:

F. Costul investiţiei şi planul de finanţare:

G. Analiza financiară:

De-a lungul realizarii proiectului cele mai importante procese sunt cele de planificare. Dupa

importanta lor aceste procese pot fi de baza sau auxiliare.

Modul de realizare a proiectelor determina atractivitatea acestora pentru finanțatori.

Obiectivele prezentate și intocmirea studiului de fezabilitate determina in cele mai multe cazuri

acceptarea sau respingerea finanțării. În situația fondurilor europene un studiu de fezabilitate bine

întocmit acumulează un punctaj mai mare, astfel proiectul are toate șansele sa primeasca finantare.

110

POSDRU/88/1.5/S/52614

Fig. III.3.1 relationarea activitaților în procesul de planificare

Calcularea fluxurilor financiare Analiza este formată dintr-o serie de tabele care ilustrează

fluxurile financiare ale proiectului, detaliate pe total investiţie, costuri de operare şi venituri, sursele de

finanţare şi analiza fluxului de numerar pentru sustenabilitatea financiară. Metodologia ce va fi utilizată

este analiza fluxului de numerar actualizat (FNA) 6, care utilizează o metodă incrementală care compară

scenariul “cu proiect” cu alternativa scenariului “fără proiect”. netă actualizată a tuturor costurilor, sau,

alternativ, pentru un cost dat, maximizează nivelul rezultatului. Rezultatele ACE sunt folositoare pentru

acele proiecte ale căror beneficii sunt dificil, dacă nu imposibil, să fie evaluate, în timp ce costurile pot fi

determinate cu mai multă certitudine.

Cash flow In prezent, patronii si managerii exploatațiilor avicole și nu numai trebuie sa invete

macar bazele managementului financiar. Daca astepti ca altcineva din organizatie sa se ocupe de partea

financiara, n-o sa ai parte decat de probleme. Aptitudinile de baza ale unui manager financiar incep in

punctele critice: gestionarea banilor si contabilitatea, care trebuie sa fie supusa unor controale financiare

pentru a asigura bunul mers al organizatiei.

Managerii noilor exploatații agricole și zootehnice trebuie sa invete sa genereze rapoarte

financiare, sa le analizeze si sa inteleaga stadiul in care se afla afacerea din punct de vedere financiar.

Analiza financiara arata situatia reala a afacerii - vazut in acest fel, managementul financiar este cea mai

importanta parte a managementului. Acest prezentare va ajuta la intelegerea practicilor de baza ale

managementului financiar si la construcția unui sistem de practici absolut necesare pentru sanatatea

economica a exploatației..

Previzionarea cash flow-ului si urmarirea rezultatelor efective ale acestuia sunt doua activitati

esentiale aflate in stransa legatura. O buna previzionare a cash flow-ului, numita si buget de cash flow,

sta la baza procesului financiar al unei firme si este deosebit de important a pentru supravietuirea acesteia.

111

POSDRU/88/1.5/S/52614

Fig. III.4.4 diagrama cash – flow

Fig. III.3.5 componența cash – flow composition of cash - flowPreviziunile referitoare la viitorul proiectului trebuie să fie făcute pentru o perioadă apropiată de durata vieţii

economice a acestuia şi destul de îndelungată pentru a cuprinde impactul pe termen mediu şi lung.

III.3 Finanțarea proiectelor de investiții

Financing investment projects

Finantarea proiectelor de investitii trebuie sa fie diferentiata de finantarea traditionala directa sau de finantarea din

sursele proprii firmei (autofinantarea). În cazul unei finantari directe clasice creditorii analizeaza capacitatea întregului

portofoliu de active al firmei de a genera fluxuri de numerar pentru a fi siguri de rambursarea împrumuturilor pe care le acorda.

Activele si finantarea lor sunt integrate portofoliului de active si raspunderilor generale ale firmelor. Adesea asemenea

împrumuturi nu sunt garantate prin gaj sau colateral.5

5 Costache M Cashflow Management si Bugetarea Anului 2012

112

POSDRU/88/1.5/S/52614

Tab III.3.2Finantarea clasica si finantarea pe baza de proiect: Traditional financing and financing on the project:Criterii de comparatie

Finantarea clasica Finantarea pe baza de proiect

A. Organizarea firmei (afacerii):

         marile afaceri sunt de obicei organizate în forma clasica.         fluxurile de numerar generat de diferite active si afaceri nu sunt diferentiate

         proiectul poate fi organizat ca o societate cu raspundere limitata sau ca societate în comandita simpla pentru a utiliza mai eficient beneficiile fiscale          activele si fluxul de numerar ale proiectului sunt separate de alte activitati ale sponsorului

B. Controlul si monitorizarea

         controlul apartine în principal managerilor         consiliul de administratie monitorizeaza performantele corporatiei în numele actionarilor         o monitorizare directa este facuta de catre investitori

         managerii ramân în control dar sunt supusi unei monitorizari mai atenta decât în cazul unei finantari clasice;         separarea activelor si fluxului de numerar faciliteaza monitorizarea         contractele ce guverneaza investitiile în actiuni si în instrumente de creditare a companiei de proiect contin obligatii si alte provizioane care faciliteaza monitorizarea

C. Alocarea riscurilor

         creditorii au recurs total la sponsori         riscurile sunt dispersate pe întregul portofoliu de active         anumite riscuri pot fi transferate altora prin încheierea de contracte de asigurare, angajarea în activitati de hedging

         creditorii au în general recurs limitat si în anumite cazuri nu au recurs la sponsorii proiectului         expunerea financiara a creditorilor este specifica proiectului         aranjamentele contractuale redistribuie riscurile legate de proiect

D. Flexibilitatea financiara

         finantarea poate fi în general aranjata rapid         fondurile generate intern pot fi folosite pentru a finanta alte proiecte eludând disciplina pietei de capital

         presupune mai multe informatii, contracte si costuri mai ridicate de tranzactie si deci un timp mai îndelungat pentru aranjare         fluxul de numerar generat poate fi retinut pentru proiecte ale proprietarilor

E. Fluxul de numerar disponibil

         managerii au o mare libertate pentru alocarea acestuia         fluxurile de numerar sunt nediferentiate si apoi alocate conform politicii firmei

         managerii au o libertate limitata         prin contract fluxul de numerar disponibil trebuie sa fie distribuit actionarilor

F. Structura contractelor de creditare

         creditorii se bazeaza pe întregul stoc de active al sponsorului pentru a li se rambursa datoria          in general datoria este negarantata (când împrumutatul este o mare corporatie )

         creditorii se bazeaza numai pe anumite active pentru rambursarea creditelor         in general datoria este garantata si contractele de creditare sunt adaptate caracteristicilor proiectului

G. Capacitatea de îndatorare

         datoria financiara utilizeaza o parte a capacitatii de îndatorare a sponsorului

         sprijinul pentru creditare din diferite surse (beneficiarii produselor proiectului) poate fi canalizat pentru a sprijini         capacitatea de îndatorare a sponsorului poate fi efectiv marita         se poate ajunge la un nivel de îndatorare scazut

H. Falimentul          se pot evita mai usor problemele de insolvabilitate         finantatorii au recurs asupra întregului portofoliu de active          dificultatile intr-o anumita afacere

         costul rezolvarii problemelor financiare este mai redus         proiectul poate fi izolat de posibilul faliment al sponsorului         creditorii au sanse mai reduse sa-si

113

POSDRU/88/1.5/S/52614

pot consuma încasarile din proiectele viabile

recupereze creditele; datoria nu poate fi rambursata prin proceduri asupra altor proiecte

Sursa: Finnerty John, „Project Financing - Asset Based Financing Engineering”

Mecanismul finantarii proiectelor de investitii Termenul de finantare a proiectelor de investitii este adesea utilizat

gresit si poate si mai des neînteles. Pentru a fi mai clara definitia este important de precizat ceea ce termenul de finantare a

proiectelor de investitii nu înseamna Finantarea proiectelor de investitii nu este o modalitate de obtinere a fondurilor pentru a

finanta un proiect care are o asemenea rentabilitate încât s-ar putea sa nu fie capabil sa determine rambursarea împrumuturilor

sau sa asigure o rata acceptabila a rentabilitatii pentru cei ce investesc în actiunile companiei de proiect.

Cu alte cuvinte finantarea pe baza de proiect nu este o modalitate de finantare ce nu poate fi finantat pe baze conventionale.

Finantarea proiectelor de investitii necesita o atenta inginerie financiara în scopul alocarii riscurilor si resurselor între partile

implicate intr-o maniera unanim acceptata. Un proiect trebuie sa includa toate facilitatile care-i sunt necesare pentru a constitui

o entitate viabila si independenta economic. De exemplu un proiect nu poate fi o parte integranta a unei alte unitati economice.

Daca proiectul se va baza pe anumite active aflate în proprietatea altora în orice stadiu al ciclului sau operational, accesul

neconditionat al companiei de proiect la aceste facilitati trebuie sa fie garantat tot timpul indiferent ce evenimente s-ar produce.

Fig. III.3.5 Participantii la finantarea unui proiect de investitii Participants in the financing of an investment project

Schema generala de functionare a finantarii proiectelor de investitii are în centru o companie distincta numita „Special

Purpose Vehicle” (SPV) formata dintr-un consortiu de actionari ce pot fi investitori sau alte parti interesate în proiect

(operatori, cumparatori). Aceasta intra în relatii contractuale cu toate partile implicate în proiect, de regula contracte ferme si pe

termen lung în care se stipuleaza rolul si responsabilitatile partilor. Între acestia se evidentiaza compania (sau companiile) care

are interesul direct în realizarea proiectului de investitii si care poarta denumirea de sponsor. Acesta, în functie de interesele sale

si în urma unei analize economico-financiare poate considera ca este avantajos sa formeze o noua entitate juridica care sa

construiasca, sa detina si sa exploateze proiectul.

Principalele surse de finantare internationala a proiectelor de investitii sunt:

Capitalul propriu (mai rar);114

POSDRU/88/1.5/S/52614

Creditele bancare (creditul furnizor, creditul cumparator, creditele de export);

Emisiunea privata de obligatiuni;

Emisiunea de actiuni;

Împrumuturi de la organismele financiare internationale (BIRD; CFI; BERD; BEI);

Asistenta financiara guvernamentala (agentiile guvernamentale de creditare).

Creditarea, parte componenta de baza a tehnicii si operatiunilor bancareNecesitatea

diversificarii operatiunilor, tehnicilor, produselor si serviciilor bancare Bancile comerciale constituite in

Romania dupa 1989 sunt societati pe actiuni si au caracter universal adica realizeaza toate produsele si

serviciile bancare pentru toate ramurile, sectoarele si segmentele economiei nationale. Nu mai exista deci

banci ingust specializate. Cel putin in aceasta perioada de trenzitie. De exemplu, inainte de cel de-al

doilea razboi mondial specializarea ajunsese asa de departe in sectorul bancar incat existau banci

organizate special pentru credite ipotecare.

In general nevoia de creditare apare din lipsa fondurilor proprii pentru a face fata in intregime

cheltuielilor ocazionale de desfasurare normala a activitatii complexe a fiecarui agent economic

(productie, investitii, comerciala etc.).

II: 1 Programe Europene de finanțare a investițiilor

1. Politica agricolă comună (PAC) În linii mari, sunt două motive care au condus la apariţia

acestei politici.

a) Primul, a fost nevoia unei “fluidizări” a comerţului european cu produse agricole, şi mai ales

dorinţa ţărilor exportatoare de a se asigura de certitudinea plasamentului produselor lor.

b) Al doilea motiv, a fost o anumită temere faţă de situaţia în care forţa de muncă eliberată din

agricultură ca urmare a mecanizării n-ar fi putut fi absorbită în acelaşi ritm de celelalte sectoare ale

economiei, caz în care veniturile agricole ar fi scăzut şi mai mult relativ la cele din industrie.

Obiectivele politicii de dezvoltare rurală, definite în Regulamentul Consiliului nr. 1257/17 mai

1999 referitor la sprijinul pentru dezvoltare rurală, sunt:

- Ameliorarea exploataţiilor agricole;

- Garantarea siguranţei şi calităţii produselor agricole;

- Asigurarea unor niveluri stabile şi echitabile ale veniturilor fermierilor;

- Protecţia mediului;

- Dezvoltarea de activităţi complementare şi alternative generatoare de locuri de muncă, pentru a

contracara procesul de depopulare a zonelor agricole şi a întări substanţa economică şi socială a zonelor

rurale;

115

POSDRU/88/1.5/S/52614

- Îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi viaţă în zonele rurale şi promovarea şanselor egale.

Principiile care stau la baza politicii de dezvoltare rurală, definite în acelaşi regulament, sunt:

- Principiul multifuncţionalităţii agriculturii, în sensul unei interpretări mai largi acordate

activităţilor agricole, în plus faţă de rolul tradiţional de furnizor de produse agricole;

- Principiul abordării multisectoriale şi integrate a economiei rurale, în sensul diversificării

activităţilor, creării de surse suplimentare de venit şi ocupare, şi prezervării patrimoniului rural;

- Principiul flexibilităţii financiare în sprijinirea dezvoltării rurale, în sensul descentralizării

deciziei, subsidiarităţii, şi implicării partenerilor locali;

- Principiul transparenţei în elaborarea programelor de dezvoltare rurală, bazat pe

simplificarea legislaţiei.

Măsurile de dezvoltare rurala legate de investiții sunt::

Măsuri de modernizare şi diversificare a exploataţiilor agricole:

a) Investitii. Se acordă sprijin financiar pentru investiţiile în exploataţiile agricole (spre exemplu,

echipamente agricole) care au ca scop eficientizarea producţiei, diversificarea acesteia, îmbunătăţirea

calităţii produselor, inclusiv prin standarde de igienă şi sănătate, protejarea mediului, sau îmbunătăţirea

condiţiilor de viaţă ale animalelor. Ajutorul financiar (comunitar şi naţional, cumulate) acordă fonduri

nerambursabile în proportie de 50% – 75 % (pentru perioada 2007 – 2009), respectiv în proporţie de 40%

– 65% (pentru perioada 2010 – 2013) din valoarea eligibilă a proiectului. Sprijinul se acordă numai pentru

fermele care îndeplinesc standarde minime de mediu, igienă, şi de bunastare a animalelor.

Se acordă de asemenea sprijin financiar pentru investiţii în ameliorarea procesului de

prelucrare şi comercializare a produselor agricole, în scopul creşterii competitivităţii şi valorii adăugate a

producţiei agricole. Contributia Comunitatii este de maximum 50% din valoarea proiectului.

b) Instalarea fermierilor tineri. Se acordă sprijin pentru înfiinţarea de ferme de către persoanele în

vârstă de cel mult 40 de ani, care nu au mai condus o ferma agricolă anterior. Ajutorul se acordă fie sub

forma unei prime, fie prin subvenţionarea dobânzii unui împrumut bancar. Sunt eligibile numai fermele

care îndeplinesc standarde minime de mediu, igienă, şi de bunastare a animalelor.

c) Activităţi de formare profesională, în special în domeniile calităţii produselor şi protejării

mediului.

d) Conservarea şi protejarea pădurilor. Se acordă sprijin financiar persoanelor fizice, asociaţiilor

sau autorităţilor locale pentru ocrotirea patrimoniului forestier, incluzând activităţi de împădurire,

ameliorarea tehnicilor de exploatare forestieră, prelucrarea şi comercializarea produselor forestiere, s.a. În

cazul împăduririlor suprafeţelor cu destinaţie agricolă, în plus faţă de ajutorul propriu-zis pentru

împădurire, se acordă şi compensări anuale atât pentru asociaţii şi autorităţi locale cât şi pentru

persoanele fizice, pentru o perioadă de până la 25 de ani.

116

POSDRU/88/1.5/S/52614

Sprijin pentru alte activităţi: reparcelarea terenurilor, dezvoltarea serviciilor în mediul

rural, renovarea satelor, protejarea patrimoniului, promovarea turismului şi activităţilor mesteşugăreşti,

s.a.

Finanţarea măsurilor de politică agricolă comună Măsurile de politică agricolă comună sunt

finanţate din bugetul comunitar, prin intermediul Fondului European de Orientare şi Garantare Agricolă

(FEOGA). Crearea Fondului a fost prevăzută încă de la început, în Tratatul CEE (articolul 40). În mod

practic, Fondul a fost constituit în 1962, actul oficial care îi conferă bază legală fiind Regulamentul CEE

25/1962, modificat prin Regulamentul CEE 728/1970 şi prin Regulamentul CE 1258/1999.

Constituirea FEOGA reprezintă concretizarea principiului solidarităţii financiare stabilit la Stresa,

care presupune finanţarea comună a măsurilor comune. În fapt, aceasta înseamnă că unele ţări

subvenţionează în parte agricultura altor ţări. În general, ţările net contribuitoare sunt şi cele care doresc

reformarea sistemului actual al PAC, în scopul reducerii cheltuielilor agricole.

În cadrul Fondului există doua linii de finanţare distincte: secţiunea garantare şi secţiunea

orientare.

Secţiunea Garantare finanţează:

-funcţionarea organizaţiilor comune de piaţă;

-măsurile de dezvoltare rurală din prima categorie, a măsurilor însotitoare, precum şi

măsurile de dezvoltare rurală din a doua categorie, a modernizării şi diversificării exploataţiilor agricole,

dar care nu intră sub incidenţa Obiectivului 1 al Politicii Regionale;

-măsuri veterinare (vizând sănătatea şi condiţiile de creştere ale animalelor) şi fito-sanitare;

-măsuri generale de informare şi evaluare.

Secţiunea Orientare finanţează măsuri de dezvoltare rurală în zonele care intră sub incidenţa

Obiectivului 1 al Politicii Regionale, şi anume:

-investiţii în exploataţiile agricole şi în activităţi de prelucrare/comercializare a produselor

agricole;

-întinerirea populaţiei agricole;

-activităţi de formare profesională;

-stimularea dezvoltării activităţilor neagricole;

Fondurile alocate FEOGA-orientare sunt consumate pe bază de programe de dezvoltare

multianuală, prezentate de statele membre la începutul fiecărui exerciţiu financiar. Astfel, pentru perioada

2000-2006, programele au trebuit depuse pâna la 3 ianuarie 2000, la momentul actual operând Programul

Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013. Selectarea proiectelor propuse de beneficiarii finali se

realizează la nivel descentralizat, de către autorităţile naţionale/regionale competente din fiecare stat

membru.

117

POSDRU/88/1.5/S/52614

Gradul de utilizare a surselor de finantare În perioada 2006-2007, conform datelor Uniunii

Crescatorilor de Pasari din Romania (UCPR) s-a a derulat t un program de investitii de cca 170 milioane

euro, mai mult de jumatate din aceasta suma a fost folosita pentru modernizarea abatoarelor si a fabricilor

de procesare, in timp ce cu restul de bani s-au modernizat fermele de pasari. Sursele de finantare atrase în

acest program nu reprezinta decât 10% din suma alocată Romaniei pentru agricultură în perioada de

preaderare. s-au creat totuși in perioada respectivă cca 1500 de locuri de muncă.

118