Ni ţă Dobrotă- Economie Politică Dumitru Ciucur - EconomieCreditul

Creditul presupune schimburi de bunuri actuale contra unor bunuri viitoare, cu scopul de a susţine o afacere prezentă, de a asigura consumul actual. Spre deosebire de celelalte schimburi în cadrul creditului, prestaţia şi contraprestaţia sunt separate în timp şi spaţiu; el implică două categorii de persoane: creditori şi debitori.

Creditul constă în transmiterea de bunuri, pe un timp limitat, fixat dinainte, numit scadenţă, contra unei sume de bani – dobândă. Acest act de încredere a creditorului în debitor se referă la schimbarea unui bun în natură sau în bani contra unei promisiuni de rambursare a acestui bun, la un termen dinainte convenit, împreună cu o dobândă.

Creditul este un mijloc de corelare a posibilităţilor de finanţare existente în societate cu nevoile producţiei şi ale consumului. Apariţia relaţiei dintre creditor şi debitor este condiţionat de existenţa concomitentă cel puţin a unui agent economic care dispune de resurse băneşti temporar disponibile şi a unui agent economic care are nevoie suplimentar de astfel de resurse, rezultând de aici o piaţă a creditului.Creditul îndeplineşte o serie de funcţii social-economice pozitive:

a. înlesneşte sporirea capitalului real favorizând o mai buna utilizare a factorilor de producţie

b. contribuie la concentrarea activităţii economice în unităţi mari

c. accelerează tranzacţiile comercialed. sporeşte viteza de rotaţie a monedei şi

contribuie la dimensionarea ei.e. Exercită o influenţă benefică asupra

consumuluiSe poate spune că creditul a cunoscut o tendinţă oarecum inversă faţă de evoluţia monedei. Banii cunosc un proces de generalizare, iar creditul de diversificare.Creditul se poate grupa după mai multe criterii: forma de proprietate a destinatarului (privat, public), durata acordării (la vedere, pe ts, tm tl), modalitatea de garantare (personal, real - pe bază de garanţii), destinaţia (de consum, de producţie (de exploatare, modernizare, investire)).

Ni ţă Dobrotă- Economie Politică Dumitru Ciucur - EconomieDobânda şi rata dobânziiKeynes spunea că dobânda este recompensa pentru renunţarea la lichidităţi pentru o perioadă determinată şi concomitent preţul pe care împrumutătorul acceptă să-l plătească pentru a achiziţiona lichiditatea.

Atât din punct de vedere practic cât şi teoretic dobânda şi rata dobânzii reflectă starea şi tendinţa evoluţiei unei economii.Dobânda a fost şi este evaluată şi definită în sensuri variate. Este considerată o parte a profitului încasat de către proprietarul capitalului bănesc împrumutat de către debitor sau o recompensă, un preţ al spiritului de economisire, pornind de la ideea că orice capital bănesc este consecinţa necheltuirii în totalitate a venitului. De asemenea este apreciată ca o chirie pentru utilizarea capitalului (în general de natură bănească) sau ca un preţ pentru o sumă de bani folosită într-o afacere, preţ neînsuşit prin muncă. Din toate aceste posibilităţi este esenţial a se ştii dacă suma reprezintă o remuneraţie a serviciului adus de întreg capitalul sau doar cea cuvenită celui împrumutat.

Iniţial dobânda a fost legată de creditul pentru consum, dar noţiunea s-a extins apoi şi pentru a desemna o plată pentru a primi dreptul de a folosi creditul cu o destinaţie economico - productivă şi în acest context este esenţial faptul că dobânda este o formă de venit care caracterizează o economie de piaţă eficientă şi în progres. Doar aceste activităţi sunt aducătoare de dobândă.Există două optici privitoare la dobândă:

Dobânda în sens restrâns (sensul iniţial) este excedentul ce revine proprietarului capitalului dat cu împrumut, din remuneraţia proprietarului capitalului împrumutat ca răsplată pentru cedarea dreptului de folosinţă a numerarului pe un timp determinat.

Dobânda în sens larg este surplusul ce revine proprietarului oricărui capital utilizat în condiţii normale. După Paul Samuelson „Dobânda este preţul specific plătit pentru a treia mare categorie de factori de producţie - capitalul”

Cele două sensuri au semnificaţie istorică. În zilele noastre doar conceptul de dobândă în sens larg este operaţional. (Agentul economic nu face distincţie între capitalul propriu şi cel împrumutat la folosirea lor şi plata pentru fiecare unitate de capital este egală dacă aduce acelaşi serviciu.)

DobândaDobânda şi rata dobânzii sunt două concepte foarte relevante pentru caracterizarea stării şi dinamicii economiei în spaţiu şi timp. Ea a fost definită în diverse forme şi sensuri cunoscând diverse interpretări.În condiţiile actuale dobânda poate fi definită în sens larg şi în sens restrâns.

Dobânda în sens larg este venitul sau remunerarea unui capital antrenat într-o activitate economică oarecare, cu risc normal în raport cu capitalul respectiv avansat. Ea se justifică prin serviciul obişnuit adus de un capital folosit în condiţii normale, iar când utilizarea capitalului are loc în condiţii de risc, acesta se acoperă prin plăţi suplimentare ce măresc suma încasată de proprietar utilizându-se termenul de falsă dobândă.

Dobânda poate lua următoarele forme:- Remunerare pentru orice împrumut bănesc (credit) în condiţii de garanţie;- venit adus de o obligaţiune sau orice altă valoare imobiliară cu aceleaşi garanţii;- venit obţinut prin serviciul realizat de orice element de capital real pe orice piaţă concurenţială cu risc normal sau când factorii de risc suplimentari au fost deja plătiţi cu prime speciale.Deci dobânda este privită ca un venit plătit proprietarului peste dimensiunea capitalului utilizat, deci se poate realiza doar dintr-o activitate economică eficientă, efectul trebuie să fie mai mare ca efortul, de aici rezultând importanţa teoretică şi practică a dobânzii de sintetizator a multor aspecte din activitatea economică.

Dobânda în sens restrâns reprezintă venitul sau remuneraţia capitalului împrumutat, respectiv răsplata primită sau plătită pentru utilizarea sumelor cedate pe un timp determinat. Conceptul de dobândă a apărut cu această accepţie, în condiţiile în care creditul avea ca destinaţie consumul.

Creditul nu avea o destinaţie productivă, dar în condiţiile economiei de piaţă creditul cu destinaţie productivă devine predominant (precumpănitor). În aceste condiţii dobânda ia următoarele forme:

Ni ţă Dobrotă- Economie Politică Dumitru Ciucur - EconomieFormele dobânzii în sens larg sunt:

- dobânda pe piaţa monetară care se aplică împrumuturilor pe termen scurt, împrumuturi contractate între bănci, respectiv între băncile comerciale şi banca de emisiune.

- Dobânda bancară de bază este dobânda practicată pentru certificatele de depozit sau bonurile de trezorerie

- Dobânda aplicată întreprinderilor de către bănci şi de alte instituţii financiare şi care constă din dobânda bancară de bază la care se adaugă un agio stabilit în funcţie de tipul creditului şi de situaţia economică a debitorului.

- Dobânda percepută la operaţiile de scontare a efectelor de comerţ (taxa de scont comercială) dobândă încasată/plătită pentru operaţiunile de rescontare taxa de scont oficială (taxa de rescont )

- Dobânzi corelate ca mărime pentru remunerarea diferitelor forme de plasament pe termen scurt şi mediu, dobânzi pentru depozitele la vedere şi la termen constituite la bănci sau la casele de economii

- Dobânzi pe piaţa obligaţiunilor, tipice pentru plasamentele pe termen lung

- Dividendul sau orice altă formă de remunerare procentuală pentru acţiunile deţinute la societăţile pe acţiuni;

Ratele dobânzii depind de numeroşi factori generali şi de conjunctură şi oscilează între cele două limite: maximă şi minimă.Dobânda simplă este suma încasată pentru închirierea serviciului adus de un capital în condiţiile în care dobânda nu se capitalizează; este rara folosită Ds= Cx d’x n.Dobânda compusă: suma respectivă presupune capitalizarea dobânzii, adică se calculează dobândă la dobândă: Dc = Sn-C; Sn=C(1+ d’)n

Dobânda este un venit contractual şi forfetar şi este considerată brută. Din dobânda brută dacă se scade o primă de risc de insolvabilitate a debitorului şi cheltuielile de gestiune ale creditorului rezultă dobânda netă sau pură.În concluzie, spre deosebire de profit şi dividend dobânda este câştigul (venitul) realizat cu orice element de capital real şi pe orice piaţă concurenţială atunci când riscurile sunt inexistente sau când toţi factorii de risc au format obiectul unor prime speciale de asigurare.

- dobânda de pe piaţa monetară folosită în general în cadrul creditelor pe termen scurt contractate între băncile comerciale sau între băncile comerciale şi cea centrală;

- dobânda bancară de bază practicată pentru certificatele de depozit sau bonuri de trezorerie.

- dobânda aplicată întreprinderilor de către bănci sau alte instituţii financiare;

- dobânda ca taxă de scont comercială sau scontul comercial precum şi dobânda ca taxă de rescont.

- Dobânda pentru plasamentele pe termen scurt şi mediu ce se practică de către casele de economii sau de către bănci pentru depozitele la vedere şi la termen, construcţia de locuinţe etc.

- Dobânda pe piaţa obligaţiunilor (tipică pentru plasamentele pe termen lung).

Indiferent de forma pe care o ia dobânda mărimea ei este funcţie de cererea şi oferta de capital şi celelalte condiţii ale pieţei (conjunctură, comportament, climat economico-social).Mărimea dobânzii se calculează prin masa şi rata dobânzii. Masa este mărimea absolută a dobânzii, iar rata dobânzii este mărimea ei relativă (d’) şi se calculează ca raport procentual între masa dobânzii (D) şi capitalul utilizat în condiţii normale (C).

d’=D/C*100

Intuitiv acesta este preţul plătit pentru utilizarea sumei de 100 unităţi monetare pe o perioadă de 1 an.Dimensiunea ratei dobânzii diferă în funcţie de operaţiunile de creditare, durata creditului, aspecte cantitative şi calitative ale creditului.

Rata dobânzii poate fi: - nominală (neinfluenţată de inflaţie)

- reală (corectată cu rata inflaţiei)

De asemenea rata dobânzii poate fi: - brută (care nu ţine cont de rata impozitelor)

- netă (corectată cu rata impozitelor)Dobânda este simplă: se calculează ca şi produs între mărimea creditului, rata dobânzii şi numărul de ani. (nu este prea utilizată).

Ni ţă Dobrotă- Economie Politică Dumitru Ciucur - EconomieRata dobânzii sau mărimea relativă a dobânzii este raportul procentual între masa dobânzii şi capitalul utilizat în condiţii normale. Poate fi considerată preţul plătit pentru folosirea sumei de 100 de unităţi monetare pe termen de un an.Rata nominală a dobânzii este raportul dintre cele două mărimi exprimate în preţurile de piaţă concurente, adică în puterea de cumpărare a banilor(d’n). Dacă aceasta este corectată cu rata inflaţiei (i’) se obţine rata reală a dobânzii (d’r=d’n-i’).Mărimea ratei dobânzii depinde de natura operaţiunilor de creditare, de durata împrumutului, de aspecte cantitative şi calitative ale creditului.

Dobânda compusă (Dc ) rezultă din diferenţa între suma ce revine proprietarului după n ani (Sn) şi creditul acordat (C).

Dc = Sn – C

Iar Sn= C(1 +d’)n

Dobânda brută este un venit contractual şi forfetar. Dacă din aceasta se scade prima de risc de insolvabilitate a debitorului şi cheltuielile de gestiune ale băncii rezultă dobânda netă.

Ni ţă Dobrotă- Economie Politică Dumitru Ciucur - Economie

Ni ţă Dobrotă- Economie Politică Dumitru Ciucur - Economie