concordantd cu nevoile gi scopurile urmdrite, crearea de noi obiecte gi bunuri, inexistente ca atarein natur6.

Din punct de vedere structural, activitatea de muncd dezvdluie doud laturi strAns corelate -obiectivd qi subiectivd.

g Procesul de crealie este angrenarea componentelor psihice qi psihofizice ale creativitdlii invederea realizdrii proiectului mental gi oblinerii produsului nou. El are o organizarc complexd qio desfrqurare fazicd, in forma unei succesiuni de etape.

Existd c6teva verigi sau etape:a) congtientizarea qi formularea problemei (a intrebdrii, a ipotezei);b) pregdtirea;c) elaborarea montajului-creativ, care direc{ioneazd, din interior, cdutdrile, combinafiile gi

transformdrile;d) gestalia sau incuba{ia (sedimentarea, filtrarea, decantarea datelor gi conexiunilor);e) iluminarea (gdsirea in minte a cdii de urmat pentru frnalizarea proiectului sau a solutiei la

problema formulatd);f) finalizarea (prin conectarea aparatului operalional-executiv, in plan intern sau extern);g) verificarea gi validarea.Traiectoria procesului de crea{ie dobAndegte un caracter individual, raporturile dintre fazele

mentio nate qi duratele lor variind semnificat iv de la un subiect la altul.Personalitatea creativd exprimd acea organizare psihicd intemd, care predispune gi

favofizeazdperformarea unui act de uealie, intr-un domeniu specific.Indiferent de domeniul de afirmare, personalitatea creativd se caracterizeazd prin valori

pozitive ale unor factori, precum: flexibilitate, fluiditate, combinativitate, imaginafie, deschidereqi sensibilitate la nou, nonconformism, independentd in g6ndire, spirit critic gi disponibilitateintelectuald constructivd, perspicacitate, inteligenfd.

Climotul creativ rezultd, din particularit Sjile structurdrii gi functiondrii r elatiilorinterpersonale in cadrul grupurilor profesionale qi din modul in care, la nivel social global, sepreluiesc qi se recompenseazd eforlurile creatoare ale indivizilor gi grupurilor.

Tema 2. MOTIVATIA

2.1. Definirea pi funcfiile motiva{iei

Orientarea personalitilii este un sistem de imbolduri, care determind selectivitatea rela{iilorgi activitatea omului. Un component al orientdrii personalitdlii este motivalia.

Nici un act comportamental nu apare qi nu se manifestd in sine, fbrd o anumitd direc{ionareqi sustinere energeticd. Chiar in cazul absenlei unui obiectiv sau scop, un comportament are labazd. acliunea unei cauze. Astfel, trebuie cdutat rdspunsul la intrebarea de ce?, de ce s-a produs?Anume motivalia este cea, care conline intrebarea de mai sus.

in sensul ei general, notiunea de motivaJie, introdusd in psihologie la inceputul secoluluiXX, desemneazd aspectul uman. Ea este definitd ca ,,o stare de tensiune, care pune organismul inmiqcare pdnd cdnd ajunge la reducerea tensiunii gi regdsirea integritdtii sale".

Motivatia este totalitatea de mobiluri interne ale comportamentului, fie cd sunt inndscute saudob6ndite, congtientizate sau necongtientizate, simple trebuin{e fiziologice sau idealuri abstracte.

Astfel definitd, motivatia std in spatele tuturor deciziilor, atitudinilor qi acliunilor umane,fiind de aceea denumitd ,,cauzalitatea internd" a conduitei umane.

in acelaqi timp, motivalia trebuie consideratd gi drept o lege generall, de organizare gifuncJionare a intregului sistem psihic uman, ea operdnd distincJia necesard intre pldcut ginepldcut, intre util gi inutil, intre bun qi rdu.

Motivatia este o pdrghie importantd in procesul autoregldrii individului, o forld motricd aintregii sale dezvoltdri psihice qi umane.

Motivalia sensibilizeazd diferit persoana la influenJele externe, frcdnd-o mai mult sau maipufin permeabilS la ea.

Motivatia superioard specificd omului apare in condiJiile activitdtrii voluntare. Aceastd formda motivaliei apare abia la vdrsta preqcolard. Astfel motivalia caracteristicd omului presupuneexisten{a unei reflectdri, care indeplinegte un rol determinat in dirijarea acJiunilor, orientate spresatisfacerea trebuintelor.

Este deosebit de important sd se examineze factorii, ce declanqeazd activitatea subiectului,ce o orienteazd spre anumite scopuri, care permit prelungirea ei dacd scopurile nu sunt imediatatinse, ori care o opresc la un moment dat. Studiul motivatiei inseamnd tocmai analiza acestorfactori qi a mecanismelor, ce le explicd efectele.

Comportamentul uman trebuie considerat o activitate dirijatd gi nu o reacfie oarecare, scopulfiind cel, care, ?n mare parte, rcgleazd aceastd dirijare. Acceptdnd acest punct de vedere,motivajia trebuie in{eleasd drept o structurd cognitiv-dinamicS, care dirijeazd ac\finea sprescopuri concrete, aspectul dinamic al intrdrii in relalie a subiectului cu lumea, orientarea activi qipreferen{iald a acestuia spre o categorie de situatii qi obiecte.

P rintr e fun c I i i I e mo t iv alle I enumerdm :I. Funclia de activare intemd difuzd, qi de semnalizare a unui dezechilibru fiziologic sau

psihologic.In aceast6 fazd, starea de necesitate apare, dar nu declangeazd incd ac{iunea. De obicei,

aceastd funclie este specificd trebuinlelor, ce posedd o dinamicd deosebitd: debuteazd,cu o alertiinternd, continud cu o agitalie crescdndd, ajung6nd chiar la stlri de mare incordare internd, pentrua se finaliza prin satisfacerea lor.

II. Funclia de mobil sau de factor declanqator al actiunilor efective.Acesta este motivul, definit de psihologulfrancez H. Pieron drept,,mobilul, ce alege dintre

deprinderile existente pe cea, care va ft actualizatd". A identifica un motiv inseamnd a rdspundela intrebarea: de ce? Aceastl func{ie constd in centrarea comporlamentului gi activitdlii pe unobiect anume - satisfacerea stdrii de necesitate individualizate de cdtre motiv.

in virtutea acestei functii, derularea proceselor mentale interne este subordonata gbsiriimij loacelor adecvate pentru atingerea scopului.

m. Funcfia de autoreglare a conduitei, prin care se imprimd conduitei un caracter activ qiselectiv. Eficienta reglatorie a motivatiei este dependentd in egald mdsurd de energizare-direclionare.

Esenlial pentru motivalie este faptul cd. ea instigd, impulsioneazd, declanseazd acliunea, iaracfiunea, prin intermediul conexiunii inverse, influenteazd insdgi baza motivaJionald gi dinamicaei.

2.2. Structura sferei motiva{ionalePrin termenul de motivalie definim o componentd structural-funclionald specificd a

sistemului psihic uman, ce reflectd o stare de necesitate in sens larg.In filogenezd qi ontogenezd se elaboreazd" anumite stdri de necesitate sau sensibilizdri ale

organismului pentru deferite obiecte.Astfel se dezvoltd necesitatea de substante nutritive, de imbrdcdminte, de oxigen, de anumite

condilii de temperaturS, de semnale informa{ionale, de miqcare, acJiune, relaxare, de comunicarecu al1ii, de realizarc de sine $i altele. Toate acestea nu sunt altceva decdt trebuinlq conditrii alevielii.

Deci, primul element din structura motivaliei sunt trebuinlele. Aldturi de trebuinJe sedezvoltd gi motivele, interesele, impulsurile, valenlele, tendinlele, clorinlele, scopurile,ide al ur ile S i c o nv in g er ile omului.

Aceste stdri se cer a fi satisftcute gi ele il determind pe om gi il ,,?mping" pentru a qi lesatisface qi satisfrcute ele formeazd" sfera motivulionald a acestuia.

Trebainlele sunt structuri motivalionalebazale qi fundamentale ale personalitdfii, forfele eimo{ic.g cele mai putemice, reflectdnd cel mai pregnant echilibru biopsihoso cial al omului inconddiile solicitdrilor mediului extem. Ele semnal iz6azdcerintele de reechilibrare in forma unorstdri qi imbolduri specifice.Trebuinfele trezesc la om activismul, sunt.sursa principald a acfiunii. Ea se nagte in urmaapariliei unui dezechilibru in func{ionarea organismurui.Trebuinlele influen{eazd emotiile, gdndiria qi voin}a omului. Aceasta este din cavzalegrturiicu satisfacerea sau nesatisfacerea trebuinlelor.-Influenleazd, emol1ile pentru cd omul incearcddiferite emo{ii de incordare sau linigte, satisfacli" ,u., nero,rllumire. G6ndirea o influenJe azd, prinfaptul cd omul pentru a-$i satisface trebuinlele trebuie sa gaseasca anumite mijloace. G6ndireaeste una din laturile activitdtii psihice, ce asigurd descope-rirea mijloacelo, f.rrt* satisfacereatrebuinlelor.In legdturd cu voinfa, un filosof scria cd ,,trebuintele trec prin capul omului,,, deci suntcongtientizate gi se manifestd sub formd de voin{d. Datoritd voinlei, omul invinge greutdtile,

r ezolv d problemele, c ar e sunt corelate cu satisfacerea trebuinfelor.Dacd omul este insetat sau infometat, el nu se poate gandi la nimic altceva dec6t la cdutarcamijloacelor de a-gi potoli foamea sau setea. Dupd .u- lrJd.* trebuin{ele au iendinla de a reglaorientarea activitdlii psihice a individului.Trebuinfele omului sunt foarte variate. in funcyie de geneza si conlinutul lor, pot ficlasificate in:

- 1' Trebuinle primare (inndscute, cu rol de asigurare a integrit dlii frzicea organismului).2' Trebuintre secundare (formate ?n decursul vielii qi cu rol de asigurare a integrit61ii psihiceqi so ciale a individului).in categoria trebuinlelor primare se incadreazd:- Trebuinlele biologice (sau organice) - de foame, sete, sexuale.- Trebuinlele fiziologice (sau funclionale) - de migcare, relaxare-descdrcare. Ele sunt

^^,::Tu"e.pentru omgi animal, insd la omsunt modelate gi instrumentateSOclOcultural.Cea de a doua categorie de clasificarc sebazeazd

un anumit obiect:pe principiul orientdrii personalitd{ii spre

'a) trebuintrele materiale - staulabaza activitalii vitale ale omului, cum ar fi trebuinJa dehrand, imbrdcdminte, locuinfd, confort, de unelte gi instrumente. Ele s-au format in procesuldezvoltdrii filogenetice, social-istorice a omului qi constituie o insugire generald a speciei umane;b) trebuinlele spirituole - sunt trebuinle specific umane. La ele se referd trebuinJelecognitive qi de delectare esteticd, cum ar fi trebuinlu o" cunoaqtere, estetice, etice, de realizare apropriei personalitdli.Pe baza trebuinlei cognitive se formeazi. trebuinJa independent E, de crealie gtiinliJicd. inacest caz cunoaqterea-devine nu scopul, ci mijlocul de satisfacere a trebuinlelor de crealie.Datoritd trebuinlei de delectare esteticd omul cauta gi se strdduie sd-qi facd traiul, odihna, intr-uncuvdnt s6-qi facd via{a frumoasd.c) trebuin{ele sociale - includ trebuin}ele de a atinge o anumitd. condi{ie de dezvoltare, de acdpdta o apreciere soci4ld, trebuin{a de a fi prieten .u .in.uu, de a iubi, de a particip ala activitd[iin comun, trebuinla de comunicare, anturaj, d.

"oop..are gi integrare social6 etc.o trebuin{d a omului este trebuin} a de a *rnri, iar dacd omul este lipsit de posibilitate a de amunci' el va avea o stare de incordare gi insatisfaclie. La omul multilateral dezvoltat se manifestdtoate trebuintele umane.Maslow H', psiholog american, este unul dintre cei, care s-a ocupat cu studiul trebuintelor.El stabileqte cinci categorii de trebuinJe, pe care le organizeazdqile structure azd,intr-o,,piramid6

a trebuintelor".Maslow face cdteva pr ecizdri in b aza acestei piramide ffig. 15):

Trebuinlele deautorcalizare

Trebuin{ele de stimd qirespect

Trebuinlele de afeliere

Trebuinlele de securitate

TrebuinJele fizio logice gi biologice

FiS, 15 Piramida trebuinfelor (dupi H. Maslow).- trebuinla este cu atdt mai improbabilS, cu cdt este mai continuu satisfrcutd (ceea ceinseamnd cd trebuinta, care motiveazd comportamentul, este cea nesatisfbcutd).- trebuinla nu apare ca motivatie, decdt dac6 cea anterioa.a J

"

i"ril"rsfrcutd (ceea cesugereazi existenfa unei ordini, a unei succesiuni in satisfacerea lor);

- aparilia unei trebuinJe noi dupd satisfacerea alteia anterioare nu se rcalizeazd, brusc" citreptat;- cu cdt o trebuintd se afld spre vdrful piramidei, cu atdtea este mai specific umand (acestea

sunt mai puJin urgente din punct de vedere fericire, creqte eficienta biologicd a organismuiui).Pe baza acestei piramide putem explica inldnluirea trebuinJelor, trecJrea de la unele la iltele,inlocuirea unora cu altele, reuqind sd intelegem mai bine insaqi conduita individului.Satisfacerea fireascd a trebuinlelor se asociazd cu reducerea tensiunilor; nesatisfacerea lor

conduce fie la dilatarea gi exacerbarea acestora, fie la stingerea lor prin saturafie gi reac{ie deapdrale, igsolitd de perturbdri caracteriale; nesatisfacerea lor o perioada mai indei'ngata de timppune in pericol existenta fizicd, qi psihicd a individului.

A' Maslow a elaborat clasificarea sa, pomind de la aprecierea locului gi importanJaconlinutului motivului in structura personalitdlii.

Acum vom descrie ,,piramida", care cuprinde 5 niveluri motiva{ionale:I. Trebuin\e biologice ffiziologice) - necesitatea de brand., je odihnd, de sexualitate, depdstrare a sdndt6{ii, de oxigen, anumite condi}ii de temperaturd.2. Trebuin\e de securitale - necesitatea de siguran{d existen{iald, de securitate emotionald,profesionald, sociald, relaf ionald3; Trebuintre de afeliere - necesitatea de stimd gi respect din partea celor din jur.4. Trebuintre de status (sociale) - necesitatea de apartenenli gi adeziune, de identificare

alctivd cu un grup sau categorie sociald, de a fi membru al unei familii gi de a aveao familie, dea fi il consonan{d cognitivd qi afectivd cu membrii grupului.

5. Trebuin{e de autorealizare - necesitatea de a1i atinge propriul tdu poten{ial creativ, de aobline performante inalte, de a contribui in mod propriu gi oiiginal la atingerea unor obiectiveprofesionale sau sociale.

Urmdtorul element din structura motivafiei este motivul. Motivul exprimd forma concretdactuald, in care se activeaza gi se manifestd starea de necesirare.

Cdnd individul i$i dd searna de deficitul de substanfe nutritive din organism gi se oienteazd"spre inldturarea lui, trebuin{a s-a transformat deja in motiv. Nu toaie motivele sunt insdconqtiente. Existd unele motive inconqtiente a cdror substrat nu este clar delimitat, dar careindeplinesc un rol important in activitate.

Spre deosebire de trebuintS, care nu intotdeauna reugegte sd declanqe ze o ac[iune,. motivulasi gurd efectuarea comportamentelor corespunzdto are de satisfacere.

Aqadar' motivul poate fi definit mobilul, ce declanseazd, susline energetic si orienteazdacliunea.De aici decurg 9i, ryle 2 segmente ale motivului: unul energizant si dinamogen, altul

i:"i;r::: si direclional' intre ut"it. doud segmente existd o interailiun" qi o interdJpenden{d

Motivele sunt extrem de variate:- individuale gi sociale;- inferioare gi superioare;- minore gi majore;- egoiste gi altruiste. Ele nu aclioneazdindependent unele de altele, ci interdependentformdnd, in structura

perso nalitdfii, configuralii sau constetalii demotive.Motivul este factor declanqator al acfiunii, in cadrul cdruia este cuprinsd o cerinj tt f'16 demediu, o preferinfd.I n t e r e s e le r epr ezintd, ori entdri

activitate.selective, relativ stabile gi active spre anumite domenii de

Dacd un individ incepe multe activit[ti pi nu finali zeazd corcspunzdtor nici una dintre ele,inseamnd cd el nu $i-a format incd interes.i". Pi. *rt tendinJe, preferinle spirituale, atracliiirezistibile ale individului centrate pe un obiect fizic, i persoand sau o activitate, fard a vizamater iale utile sau avantaje.Tendinla este expresia orient5rii. Impulsul orientat spre un anumit obiect, determinat infuncfie de anumite trebuinJe qi valenfe, devine tendinld. ",/rv

u' q'uu'L (-,uTendinla are un aspect funcfional, care consta irrtr-o stare de tensiune. Acest fenomenmotivaJional este determinat din interior prin t..urin1" gi impulsuri qi din exterior prinintensitatea qi calitatea valen{elor. ''vurrur'r }rInteresele sunt formaliuni motivalionale mai complexe decdt trebuinfele qi motivele,deoa^re ce impl i cd or ganizar e, constanld gi' efi cienld-In structura lor psihicd intrd eiemente c.ognitive, afective si volitive. orientarea spre oactivitate presupune ptezenla unor cunogtinle, inirarea in nrncliuni a activismului mintal, trdfueaei ca o stare agreabila, care produce pldcere, au. ,*, totodatd, impinge spre ac{iune, sprecontrol, spre punerea in disponibilitate a,unor calitd[iale voinJei (hotdr6rea, perseverenta etc.).Existd interese generale qi personale, pozitive'si nugatiue, profesionale si extraproJbsionale(de timp liber).cea mai rdspanditd clasificare a intereselor este cea in funclie de domeniul de activitate incare se manifestd (interese tehnice, interese gtiin{ifice, interese sportive, interese literar-artistice).Foarte importante sunt interesele creativ e,'caracterirut"--pri" ciutarea unor noi solu{ii, a unorprocedee inventive, a unor proiecte originale. rUn alt fenomen motiva{ional

.tt" impulsul. rmpulsul constd chiar in aparitia uneiexcitabilitatri accentuate al unor centre nervoase. Impulsurile sunt tendintele, care constau intr-opornire spre miqcare, ac{iune.Datoritd impulsului apar trebuinlele . Dacd termenul de trebuinldindicd aspectul de confinut,apoi termenul de impuls desemne azd aspectul procesual al trebuintrei. Acegti doi termeni nu pot fiseparaJi. Impulsul se naqte odatd cu trebuinla.

-

Intenlia este urmdtorul component al motivafiei. Ea poate fi conceputd ca punerea inmiqcare cu ajutorul sistemului verbal, a unei structuii de actiune, care este format6 de asemeneacu ajutorul sistemului verbal in conformitate cu ..tin[r" fa]d de sarcin6, de satisfacereatrebuinlelor, de rcalizarea scopului propus.Inten{ia este un fenomen foarte important. Dacd scopul propus nu a fost atins, inten{ia nus-arealizat' dar tensiunea psihicd t u rrud., ci se menfi". riu ror-a oe imfursientru continuareapreocupdrii de problemd. Intenfia este o tendin{d congiientizatd.

Alt fenomen motivational este valenta. Spre deosebire de celelalte fenomene motivalionale,valenta nu reprezintd o anumitd funclie interioard a organismului, ci o calitate a obiectelor, princare se satisfac trebuinfele.

Trebuinlele pot fi satisfbcute in mai multe feluri. De exemplu, trebuinta desatisfbcutd cu mai multe feluri de alimente, setea cu mai multe feluri de b6uturi.

Valenlele reprezintd, conJinutul trebuintelor, iar ultimul poate fi modificatcursul experientei individuale

hrand poate fi

qi imbogdtit in

Valenla poate fr pozitivd, dar gi negativd. Drept exemplu ar putea sewi: pedeapsa,mustrqrea, frustrarea, privarea de informalii. Deci aceste fenomene au o valentd negativd.

O valenld negativd de asemenea are Si eSec. Dupd cum e qi firesc omul tinde spre obiectivecu valenld pozilivit.

Dorinla este o trebuinfd congtientizatd. in timp ce trebuintele sunt limitate, dorinlele suntevident mai numeroase, pentru cd fiecare trebuinld poate fi satisfbcutd de o gamd mai mare deobiecte, situatii. Iar dorin{a marcheazl,trecerea de la motive spre scopuri sau pioiecte.

Scopul este o imagine mintald a rezultatului, a efectului dorit, un gdnd prezent a ceea ceurmeazd. sd fie realizat in viitor.

Aspirulia reprezintd,ndzuinta spre scopuri, ce depdqegte condifiile, la care aajuns subiectul.Spectrul de aspiratii ca qi modurile de satisfacere a dorinJelor gi aspiraliilor sunt prefiguratesocial.

Convingerile sunt idei ad6nc implantate in structura personalitdJii, putemic trdite afectiv,care,,impinge", impuls ioneazd spre actiune.

Nu orice idee este o convingere, ci doar cea, care reprezintd, pentru individ o valoare, ocertitudine subiectivS, care il ajutd sd stabileascd ceea ce este valabil, optim, necesar, s6 distingdintre bine qi rdu, frumos gi ur6t, adevdr gi minciund. Agadar, sunt convingeri nu-uiideile-valoare, care se contopesc cu trebuinlele gi dorinlele individului, cu aJpiraliile qindzuin{ele lui, cu trdsdturile lui de personalitate.

Ele iqi au rdddcinile in afectivitatea persoanei, in emotiile, sentimentele gi pasiunile ei. Maimult decdt atdt, ele se impun in comportament, il orienteazi permanent, de aceea sunt nu doarconstant provocate, ci gi virulerrt apdrate, mai ales c6nd sunt contrazise gi atacate. tn acesteimprejurdri ele devin adevdrate idei-fortrd.

Convingerile intrd in functiune in imprejuririle de alegere sau conflict valoric.Idealurile reprezirrtd, proieclii ale individului in sisteme de imagini.qi idei, care ii ghideazd

intreag6 existen{d.Idealurile reflectd o stare sau o situalie proiectatd in viitor, spre care tinde subiectul in

migcarea ascendentd de devenire qi de autodesdvdrqire. Ele reflectd gi transfigureazd, atdtexperienla proprie, cdt qi experienta semenilor, devenind, in cele din urmd, anticipdri,geteralizdri qi optimizdri ale proiectului existential.

Idealul nu reprezintd o simpld formuld cognitivd de viald, preluatd necritic din afard, prinimit a1ie, ci este pldmddit de individ in funclie de particularit 61ile lui proprii. Numai in felulacesta el se integreazd, valorilor personalitd\ii, iar cu timpul devine o valoare personald, reuqindsd motiveze comportamentul.

Cercetdrile romdnegti de psihologie au demonstrat cd in structura psiholo gicd, a idealului seinclud trei elemente fundamentale:

sensul Ei semnificalia vielii (direclia, spre care se orienteazd o persoand, definitd infunctie de modul de existenld sociald, culturd spirituald, valoare morald);

scopul vielii (ca obiect al vietii, ca valoare personalS suprem6, ce prefigureaz[ destine,componentd intelectual-voluntard, dar gi axiologicd a idealului);

modelul de vtald (ghidul propus a fi urmat qi atins, un fel de Eu ideal, care cdlduzeqteviala).

Idealul (moral, fiziologic, estetic, politic, existenlial etc.), ca ceva ce nu existd, dar ar puteafr, ca motiv central al existen{ei, ca opliune valoricd qi programativd de via16, ca ,,steacdlduzitoare" reprezintd o adevdratdforld spirituald, decisivd pentru individ.

Concepliu despre lume gi viald constituie o formatiune motivalionald cognitiv-valoricd demaximd generalitate, ce cuprinde ansamblul pdrerilor, ideilor, teoriilor despre om, natur6,societate. Ideile qi teoriile din cadrul ei nu au doar o valoare de fapte de cunoagtere, ci deconvingeri. Formatd sub incidenla conditiilor de via1d,, dar gi a culturii gi educafiei, fiindrczultanta experientelor personale trdite pe drumul sinuos al vie{ii, ea reuneqte cognitivul cuvaloricul gi se implinegte in acliune.

Intte convingeri, idealuri Si conceplia despre lume qi viald existd o foarte strdnsdinterdependentd, impreuni constituind un complex motivalional de piim ordin al personalitdlii.

2.3. Formele (tipurile) motiva{ieiExistd mai multe forme ale motivaliei, ce se clasificd, de obicei, doud cdte doud perechi

opuse, contrare.I. Motivafia pozitivi qi negativiMotivatia pozitivd este produsd de stimuldrile, cum ar fi lauda, incurajarea gi se soldeazd cu

efecte benefice asupra activitdlii sau rela{iilor interumane, cum ar fi apropierea activitdtrilor,angajareain ele, preferarea persoanelor etc.

Pozitive vor fi apreciate acele motive, a cdror satisfacere, nu intrd in conflict cu exigenlele gietaloanele morale, care funcfioneazd" la nivel social sau care, prin natura lor, genercazdcomportamente gi activitafl orientate spre.atingerea unor scopuri sociale.

Motivalia negativd este produsd de folosirea unor stimuldri, cum sunt amenin\arca,blamarea, pedepsirea gi se asociazi cu efecte de abtinere,. evitare, rcfuz.

Motivele negative se caracterizeazd" prin faptul cd satisfacerea lor, pe l6ngd un efectadaptativ de moment, asociat cu reducerea tensiunii initiale qi oblinerea unei doze de pldcere qisatisfacfii de moment, genereazd" efecte perturbatoare, secundare, cate) cumuldndu-se in timp,conduc la serioase dezechilibre gi disfunclii in planul intem al sistemului personalitdtii sau inplanyl relaliondrii individului cu mediul social.

In cea mai mare parte, aceste motive se leagd gi se adreseazd.primordial sferei biologicului qifiziologicului. Din categoria lor fac parte, trebuinla pentru alcool, pentru fumat, pentru droguri,pentru mdncdruri excesiv de condimentate sau excesiv de grase, trebuinfa de acumulare excesivda bunurilor materiale, trebuinta de aventurd.

II. Motivafia cognitivi qi afectiviMotivalia cognitivd iqi are originea in activitatea exploratorie, in nevoia de a gti, de a

cunoaqte, de a fi stimulat senzorial, forma ei tipica pentru curiozitatea pentru nou, complex,pentru schimbare. Se numegte cognitivd, deoarece as\ioteaz6, dinl[utrul proceselor cognitive(percepliei, gdndirii, memoriei, imagina tiei), stimulAnd activitatea intelectuald.

Astfel de explorare se trece la reproducere, de aici la infelegere, apoi la interes gtiinfific,pentru ca in final sd se ajungd la inclinalia creativ6,. Ea iqi gdseqte satisfacfia in nevoia de aintelege, explica, rczolva cu un scop in sine.

Motivafia afectivd este determinatd de nevoia omului de a simti bine in compania altora.Cdnd copiii invald pentru a-gi satisface pdrin{ii sau pentru a nu pierde aprobarea, dragostea lor,spunem ci sunt animati de o motivatie afectivd.

III. Motiva{ia intrinsecl qi extrinseciDegi activitd{ile noastre sunt motivate, nu in toate activitSlile motivele ocupd aceeaqi pozilie.

Dacd sursa generatoare este solidard cu activitatea desfdquratd de subiect, atunci vorbim deexisten{a unei motiva\ii directe sau intrinseci. Specificul acestei forme de motivalie constd insatisfacerea ei prin insdqi indeplinirea actiunii adecvate ei.

Dacd sursa generatoare a motivaliei sugeratd acestuia sau chiar impusd de o altd persoand nuizvordqte din specificul activitdlii desfEqurate, atunci avem de a face cu o motivafie indirectd sauextrinsecd.

Din punctul de vedere al eficien{ei - nivelul de performaniS qi consumul de efort (energie) gitimp - activitatea intrinsec motivatd este superioard celei extrinsec motivate.

-

Astfel, pe c6nd activitatea intrinsec motivatd, av6nd sursa de satisfactie in ea ins6qi, seefectueazd cu pldcere gi cu un efort de mobilizare relativ redus, cea extrinsec motivatd seefectueazd sub semnul unei solicitari qi condiliondri exteme,frrdo pldcere interioard qi cu unefort intens de mobilizare voluntard.

De acest lucru ne ddm seama dacd punem aldturi doud situalii legate, de pildd, de activitateade invdfare: prima, in care studentul invafd dintr-o atrac\ie inierioia, incercand satisfaclie incursul desfrqurdrii activitdtii propriu-zise, inJdrirea venind din congtientizarea Hrgiiii giimbogd{irii orizontului de cunoagtere; cea de-a doua, in care studentul inva!6, fie penlru a hldudat qi a primi o recompensd, dar frrd, a avea imboldul interior cdtre aceajta, fre cd, opteazd.penqu o profesie datoriti salariului mare, fie de frica qi controlul din partea pdrintilor.

In raport cu mai multe tipuri de sarcini gi solicitdri, activitatla incepe pe suportul uneimotivalii extrinseci gi, apoi, treptat, se poate transforma in activitate intrinsec motivatd.

$i, sub acest aspect, ne putem referi tot la activitatea de invdfare. Un student, care, initrial, nuare nici o atracJie pentru invd{dturd, pe mdsurd, ce asimileazd cunoqtin{e gi pe baza lordob6ndeqte capacitdli qi competenle, pe care inainte nu le-ar fi putut tarrrri, va trece de lasuportul motivatiei extrinseci la cel al motivafiei intrinseci - satisfa clia rczultynd din insdqiactiv itatea d e ?nvdfare.

O specie particulard a motiva{iei intrinseci este motiva{ia cognitivd sau epistenicd. Forma eiinifiali este curiozitatea, privitd ca o trebuin{d de a obline inftrmalie frri a avea nevoie deadaptarc imediatd.

9y- pot fi apreciate aceste forme ale motivatiei din perspectiva productivitdlii lor? Fdrd,indoiald cd ele sunt inegal productive. MotivaJia pozitivd, intrinsecd gi cea cognitivd sunt multmai productive decat motivafia negativd, extrinseid, afectivd.

Productivitatea mai mare sau mai micd a formelor motivaJiei depinde de particul arltdlileconcrete ale situafiei, dar qi de factorii, cum ar fr: vdrsta iubiectrilor, temperamentul saucaracterul lor.

in explicarea motivafiei poate fi folosit qi principiul homeostaziei. prin homeostazie seinfelege tendinfa organismului de a menline constanli parametrii mediului intem, restabilindu-lenivelul, c6nd acesta este perturbat de o influen{d exteini.

Despre homeostazie s-a vorbit qi cu privirelarelalia dintre individ qi mediul social. Omultransformd mediul qi, totodatd, se transformd pe sine. Deci, pe l6ngd rnotivalia homeostat icdapare gi motivaJia de dezvoltare, autorealizare, aotodepdgire.

2.4. Motiva{ie gi performanfiIndividul aclioneazd', de reguld, sub influenla unei constelatii: comportamentul esteplurimotivat. Motivalia conduce la oblinerea,rtrot p.ifor-anJe inalte.Performanfa este un nivel superior de indeplinire a scopului. Din perspectiva diverselor

fory. ale activitdlii umane (ioc, tnvdlpre, muncd, crealie) ...u ""

inteieseazd este valoareamotivaJiei qi eficienJa ei propulsivd. in acest context, problema relatiei dintre motivatie giperformanJd are nu doar o importantd teoreticd, ci qi una practicd.

Relalia dintre intensitatea motivaliei qi nivetit performanlei este dependentd decomplexitatea actiuitfi[ii (sarcinii), pe care subiectul o are de indeplinit.

Cercetdrile psihologice au demonstrat cd in sarcinile simple (repetitive, rutiniere, cucomponente automatizate, cu putine alternative de solutionare) pe mdsurd ce cregte intensitateamotivaliei, cregte gi nivelul performanfei.

In sarcinile complexe insd (creative, bogate in conlinut gi in alternative de rezolvare)creqterea intensitd{ii motivatiei se asociazd, p6ni la un punct, cu cregterea performanlei, dupicare aceasta din urmd scade.

Eficien{a activitd{ii depinde insd nu numai de rela{ia dintre intensitatea motivaliei gicomplexitatea sarcinii (care poate fi o sarcind de inv6{are, de muncd sau de creafie), ci gi de

rela\ia dintre intensitatea motiva{iei qi gradul de dificult ate al sarcinii, cu care se confruntdindividul.Cu cdt intre mdrimea intensitdlii motivatiei qi gradului de dificultate al sarcinii existd o mai

mare^ corespondenfd qi adecvare, cu at0t qi eficienta activitdlii va fi asigurat6.In acest context, in psihologie a apdrut ideea de optimum motivaltnal, deci a unei intensit6li

optime a motivaJiei, care sd permitd oblinerea unoi performanfe inalte sau cel putin a celorscontate.

De optimum motivafional putem vorbi in doud situalii:a) cdnd dificultatea sarcinii este perceputd (apreciitd) corect de cdtre subiect;b) uneori dtficultatey sarctnii este perceputd incorect de cdtre subiect. Ca urmare, subiectulnu va fi capabil s5-9i mobilizeze energiile qi eforturile corespunz6toare

indeplinirii sarcinii.Intr-un caz el va fr submotivat, va activa in condiJiile unui. deficit energetic, ceea ce va

conduce in final lanerealizarea sarcinii.In cel de-al doilea caz, subiectul vafr supramotivat, va

energie, care l-ar putea dezorganiza, stresa, i-ar putea cheltuia se confrunta cu sarcina.

Pentru a obline un optimum motivalionalintensitatea motivaliei qi difi cultatea sarcinii.

In cadrul activitatrii trebuie sd ne mullumim nu cu oriceperforman{e cat mai bune, cdt mai inalte, care sd insemne nu doarnalitAlii, ci o autodepdsire aposibilitdlilor ei.

activa in condi{iile unui surplus deresursele energetice chiar inainte de

este necesard, o uSoard dezechilibrare irrtre

fel de performan{d, ci cuo simpld realizare a perso

Stimulul motivational, care impulsioneazd. spre.rcalizarca unor progrese qi autodepdqirievidente, poartd denumirea de nivel ,,de aspira[ii". Acesta trebuie raportat la posibilitd{ile giaptitudinile subiectului (un 7 va fi un nivel de aspiralie crescut pentru un student iub, ur""ptubii,pentru unul mediocru, dar o deceptie, pentru unul bun). Este bine ca nivelul de aspiratie - ientrua avea un efect pozitiv - s6 fie cu pulin peste posibilitdtile de moment.

Tema 3. AFECTIVITATEA

3.1. Aspecte teoretice qi metodologice generale

Conceptul de afectivitate, in psihologia generald, a fost multd vreme greu de definit. I.M.Testus (1736-1865) acum doud secol e preciza cd psihicul uman se compune din intelect, voin{dqi sentimente, fenomenele afective au continuat sd fie identificate, cdnd cu procesele senzoriall,cdnd cu instinctele individului cu trebuinlele sau cu reflexul unor modificdri vegetative-organicein sfera trdirilor psihice congtiente.

Datoriti cercetdrilor psihologice contemporane, afectivitatea a dob6ndit statut de aspectfundamental al personalitdlii de componen[dbazald,, infrastructurala a psihicului, dar gi de notalui definitorie, deoarece pentru afectivitate omul se diferen{iazd de roboti gi calculatoare deinteligen{d artificial5., fiind rezonanta subiectivd generala a individului, intim qi relaJional trditd"laschimbdrile de tot felul din mediul sdu intern sau extem.

Omul nu se rapotl;eazd, indiferent la realitate, dimpotrivd, obiectele, fenomenele,evenimentele, care aclioneazd, asupra lui, au un ecou, o ,eronantrd in congtiinta sa, trezes claviald,lluTit: tr^ebuinle., corespund sau nu nevoilor lui, ii satisfac sau nu necesitagle, aspiraliile,idealurile. Intre stimulii interni gi realitatea inconjuritoare au loc confruntdri gi ciocniri, ale c6rorefecte sunt tocmai procesele afective. in timp ce aprobarea sau satisfacerea cerinJelor intemegeneteazf' pldcere, mullumire, entuziasm, bucurie, contrazicere sau nesatisfacerea lor conduce lanepldcere, nemullumire, indignare, tristele etc. in cadrul proceselor afective pe prim plan se afld