Grigore Ureche (1590 - 1647)

Grigore Ureche (1590 - 1647)

Grigore Ureche, cronicar al Moldovei

Unul dintre cei mai mari crturari romni din prima jumtate a secolului XVII este cronicarul Grigore Ureche. Istoricul i scriitorul Grigore Ureche ne-a lsat motenire cronica original n limba romn "Letopiseul rii Moldovei". Aceast cronic se deosebete n mai multe privine de cele scrise n secolele XV-XVI. n primul rnd "Letopiseul rii Moldovei" este scris nu n limba slavon, ci n limba romn, pentru prima dat n istoria cronografiei rii. n al doilea rnd, spre deosebire de letopiseele slavo-moldoveneti din secolele XV-XVI, cronica lui Grigore Ureche nu a fost scris la comand, ci din proprie iniiativ. n al treilea rnd, "Letopiseul rii Moldovei" nu mai era scris de un prelat bisericesc, cum se fcuse de attea ori pn atunci, ci de o persoan laic, reprezentant a marii boierimi, cu nalt funcie n aparatul de stat al Moldovei.Grigore Ureche se trgea dintr-o veche familie boiereasc. Nu ntmpltor unii istorici ncearc, nu fr temeiuri documentare, s-i urmreac arborele genealogic pn la un "Ureache" contemporan cu tefan cel Mare i Sfnt. Tatl crturarului, Nestor Ureche, era un mare boier moldovean, care pe parcursul vieii sale a ocupat n repetate rnduri nalte dregtorii n sfatul domnesc al rii Moldovei, acumulnd de-a lungul anilor moii ntinse. La nceputul anilor 90 ai secolului XVI, n anumite mprejurri politice nefavorabile, Nestor Ureche, mpreun cu familia sa a fost nevoit s se refugieze n ara Leeasc, cum era numit pe atunci Polonia, unde s-a aflat cu treruperi mai mult vreme. n aceast ar cu bogate tradiii culturale i crturreti i-a fcut studiile la coala Friei ortodoxe din Lvov, al crei membru devenise ceva mai trziu (1612) tatl su, iar dup ali cercettori, poate chiar la unul din colegiile iezuite din Polonia, cum a procedat mai trziu Miron Costin, urmaul su direct n ale scrierii istoriei naionale.Ajuns la maturitate, Grigore Ureche a devenit o personalitate cu o rar cultur umanitar, cu un vast orizont crturresc pentru timpul su, cunoscnd n afar de limba matern, limbile latin, polonez, slav veche. Dup mai muli ani de studii i edere n Polonia, tnrul Grigore Ureche se ntoarce n patrie ctre 1617, unde se afl mai muli ani n umbr. Abia n 1627 Grigore Ureche devine al treilea logoft, pomenindu-se astfel n anturajul apropiat al domnilor Moldovei. Ajunge apoi n cele mai nalte dregtorii de stat, ntre care i n cea de mare vornic al rii de Jos pe timpul domniei lui Vasile Lupu (cu ncepere din 1643), funcie pe care o deine pn la sfritul vieii.Grigore Ureche a lsat posteritii o singur dar deosebit de valoroas oper istoriografic: "Letopiseul rii Moldovei, ce cnd s-au desclicat ara i cursul anilor i de viaa domnilor care scrie de la Drago vod pn la Aron vod ", numit mai frecvent "Letopiseul rii Moldovei". Cronica cuprinde perioade de la ntemeierea Statului Moldovenesc n 1359 pn la domnia lui Aron vod (1594), cnd se ntrerupe brusc, probabil din cauza morii crturarului, dei acesta avea intenia de a ajunge cu descrierea evenimentelor pn n timpul domniei contemporanului su Vasile Lupu. Din nefericire, letopiseul lui Grigore Ureche nu s-a pstrat n original, ajungnd pn la noi prin cteva copii mai trzii, care au fost destul de mult refcute prin diferite adaosuri, numite interpolaii ale copitilor de mai trziu - Simion Dasclul, Misail Clugrul i Axinte Uricarul. Se mai cere artat totui c unii cercettori l exclud pe Misail Clugrul din numrul interpolatorilor. Pierderea manuscrisului autograf al autorului a fcut ca "Letopiseul rii Moldovei " s devin cunoscut posteritii datorit mai ales unei copii-redacii a cronicii efectuate prin anii 60 ai secolului XVII de ctre Simion Dasclul. Aceast mprejurare a fcut ca problema paternitii scrierii n cauz s fie pus sub semnul ntrebrii n litereatura de specialitate. Astfel diveri cercettori l-au considerat drept autor al acestui letopise pe Grigore Ureche, Nestor Ureche, tatl cronicarului, Simion Dasclul n aceeai msur drept coautori pe Grigore Ureche i Simion Dasclul. Discuia tiinific n privina paternitii acestei opere nu a ncetat pn n prezent. Dintre istoricii care au venit cu interesante investigaii n aceast controversat problem fac parte P.P. Panaitescu, E. Russev, D. Velciu, M. Scarlat, I.D. Ludat, L. Onu etc. care l consider drept unic autor pe Grigore Ureche, precum i C. Giurescu, C.C. Giurescu, N.A. Ursu, care l consider autor al aceleeai cronici pe Simion Dasclul sau n aceeai msur pe Grigore Ureche i Simion Dasclul.Pentru a scrie letopiseul su, Grigore Ureche a folosit pe larg nu numai izvoare interne moldoveneti, ci i strine, n special cele ale istoricilor polonezi i transilvneni. Dintre izvoarele interne, cel mai important dup cum reiese din cronic este "Letopiseul Moldovenesc", o surs narativ complex. Dintre autorii polonezi au fost n mod critic folosite mai ales operele istoricilor M. Bielski i ale fiului su I. Bielski, ale lui M. Kromer i M. Miehovski, diverse lucrri cu caracter informativ i enciclopedic, care aveau circulaie pe acele timpuri n aria de cultur polonez, n care ptrunser masiv i cartea vest-european. De rnd cu izvoarele scrise, Grigore Ureche a folosit pe larg i tradiia popular oral, amintirile tatlui su, ale boierilor btrni din anturajul familiei sale. Autorul a utilizat toate aceste informaii n mod critic, cerndu-le i trecndu-le prin raiunea i inima sa. Crturarul a tiut s aleag cu grij adevrul istoric i s-l atearn pe hrtie ntr-o limb frumoas i neleas.n Letopiseul rii Moldovei sunt descrise evenimentele mai principale din istoria Moldovei, pe parcursul a circa dou secole i jumtate. Autorul i ncepe cronica cu o "Predislovie...", n care arat importana cunotinelor despre trecut, a istoriei ca domeniu de cunoatere (tiin), despre originea romanic (latin) a poporului romn i a limbii sale, despre unitatea i rdcinile comune ale tuturor romnilor.Referitor la perioada de nceput a istoriei rii Moldovei i la evenimentele de la mijlocul i a doua jumtate a secolului XIV, autorul cronicii nu dispune dect de date cu totul i cu totul sumare, cunoscnd destul de aproximativ chiar i numele primilor voievozi moldoveni n ordinea care au urcat la tron. Doar cu ncepere din timpul domniei lui Alexandru cel Bun tirile incluse n Letopise devin mai ample.Locul central n cronic l ocup vr dubii epoca glorioas a lui tefan cel Mare, lupta eroic a poporului mpotriva cotropitorilor strini i mai ales mpotriva celor otomani. Un numr destul de mare de compartimente ale cronicii sunt dedicate perioadelor de domnie a voievozilor care au urmat dup tefan cel Mare. Pagini interesante i pline de nvminte sunt dedicate fiilor lui tefan cel Mare - Bogdan III-lea cel Grozav i Orbu (1504-1517), Petru Rare (1527-1538; 1541-1547), precum i altor domni cum ar fi Alexandru Lpuneanul (1522-1561; 1564-1568), Ioan Vod cel Viteaz (Cumplit) (1572-1574), Petru chiopul (1574-1577; 1578-1579; 1582-1591) etc.Ca reprezentant al marii boierimi moldovene, Grigore Ureche descrie evenimentele, faptele i aciunile diferitelor personaliti din istoria rii sale prin prisma reprezentrilor sale, a clasei sociale din care fcea parte, aa nct uneori ntlnim aprecieri de-a dreptul tendenioase. n acelai timp, trebuie de menionat faptul c acelai cronicar tinde s-i scrie opera de pe poziii obiective, ale intereselor patriei, ale luptei mpotriva cotropitorilor stini i ale luptei de eliberare naional - scop nobil, care se impune cu deosebit acuitate n timpul vieii celebrului cronicar. Letopiseul rii Moldovei este scris ntr-un limbaj fluent, deosebit de plastic i neles, fiind un apreciat monument de limb i literatur medieval romneasc. n epocile urmtoare (a doua jumtate a secolului XVII - nceputul secolului XIX) cronica lui Grigore Ureche a avut o rspndire destul de mare n manuscris, contribuind la formarea multor generaii de crturari i de lupttori pentru neatrnarea patriei.Paralel cu asemenea importante aspecte cum sunt glorificarea trecutului rii Moldovei, lupta contra invadatorilor strini, perioada de domnie a lui tefan cel Mare, etc., n cronica sa Grigore Ureche acord atenie i unui subiect cum ar fi obria poporului romn i a limbii sale. Datorit studiilor fcute, mai cu seam n mediul cultural polonez, cronicarul moldovean a cunoscut n de aproape cultura umanist european a epocii, iar cunoaterea limbii i a culturii latine l-a ajutat, dup cum observ P.P. Panaitescu, neobositul cercettor al operei lui Grigore Ureche, pe celebrul nostru crturar -i dea seama de apropierea dintre limba latin i limba romn, ceea ce l-a condus la nelegerea unitii de origine i de limb a poporului romn. Aceasta l-a i fcut s afirme n capitolul despre limba moldoveneasc cu deplin convingere, c "de la Rm ne tragem", aducnd drept exemplu cuvintele: carne, gin, muiare, printe, al nostru; cu echivalentul lor latin, "... i altile multe din limba latin, c de ne-am socoti pre amnuntu, toate cuvintele le-am nelege". Ideea este continuat n capitolul "Pentru ara Ungureasc de Jos i Ardealul de Sus", n care se constat c n Transilvania locuiesc "i romni peste tot locul, de mai multu-i ara lait de romni de ctu de unguri". Iar ca un fel de concluzie la cele artate mai sus, Grigore Ureche conchide c "rumnii, ci se afl lcuitori la ata Ungureasc i la Ardeal i la Maramureu, de la un loc sntu cu moldovenii i toi de la Rm se trag". Analznd aceste extrem de importante pasaje din cronic pentru viziunea cronicarului nostru, acelai P.P. Panaitescu arat c aceast din urm tez este cea mai important n concepia lui Grigore Ureche despre originea romnilor, i c avem n faa noastr cea mai veche afirmaie din Moldova despre unitatea neamului i n acelai timp despre originea sa comun, reprezentnd o idee de mare valoare nu numai pentru epoca n care a trit i a activat crturarul.Din anul 1845, cnd Mihail Koglniceanu editeaz pentru prima dat opera cronicreasc a lui Grigore Ureche i pn n prezent, au aprut zeci de ediii, inclusiv la Chiinu, ale acestei monumentale lucrri. Pe aceast cale "Letopiseul rii Moldovei" a cptat o larg rspndire, intrnd masiv i pentru totdeauna n patrimoniul de valori culturale ale poporului romn.

Miron Costin (1633 - 1691)

Miron Costin, cronicar al Moldovei

Mare reprezentant al culturii romneti din secolul XVII. Miron Costin a fost fiul hatmanului Iancu Costin i al Saftei din cunoscuta familie de boieri a Moviletilor din Moldova, s-a nscut n 1633. Deja n 1634 Iancu Costin cu ntreaga sa familie a fost nevoit s se refugieze n Polonia, salvndu-i viaa de mnia turcilor. Aici ei au obinut cetenia (indigenatul) polonez i includerea n leahta polonez. n timpul aflrii n Polonia, viitorul cronicar, i face studiile la colegiul iezuit din oraul Bar. Ajuns la maturitate, Miron Costin devine un om de o aleas cultur, un adevrat politolog, posednd n aceeai msur limbile romn, polon, ucrainean, slav veche i latin. Se ntoarce n patrie abia la nceputul anilor '50, unde n scurt vreme urc virtiginos pe scara unor nalte dregtorii boiereti pn la cea de logoft, pe care a ocupat-o din 1675 pn la sfritul anului 1683, cnd se retrage din activitatea de stat.ndeplinind multe funcii pe lng domnii moldoveni, M. Costin a fost martor i n acelai timp participant la multe evenimente din istoria rii Moldovei, pe care n mare parte le-a reflectat n cronica sa. n 1683, dup nfrngerea oastei otomane, M. Costin, ca participant la asediul Vienei (n tabra otoman) a fost fcut prizonier de ctre regele Poloniei Ian Sobieki, care ns l-a miluit, punndu-i la dispoziie unul din castelele sale de lng oraul Stryi, unde cronicarul a desfurat o activitate crturreasc timp de aproape doi ani. Dup ce i s-a permis repatrierea, M. Costin nu a mai reuit s capete ncrederea domnului Constantin Cantemir, tatl lui Dimitrie Cantemir, care printr-o nvinuire nentemeiat l-a condamnat la moarte n 1691.M. Costin a lsat posteritii o bogat motenire spiritual crturreasc. Principala sa oper este "Letopiseul rii Moldovei de la Aron-Vod ncoace de unde este prsit de Ureche , vornicul de ara de Jos, scos de Miron Costin, vornicul de ara de Jos, n ora Ia, n anul de la zidirea lumii 7183, iar de la naterea mntuitorului lumii Iisus Hristos, 1675 mese ...dni". Letopiseul este mprit n 22 de capitole neintitulate, iar acestea n paragrafe, numite "zaciale", i cuprinde o descriere desfurat a istoriei rii ntre anii 1595-1661, ncheindu-se cu relatarea morii lui tefni vod Lupu i nmormntarea sa. nzestrat cu o nalt miestrie de povestitor, Miron Costin a rmas n primul rnd istoric, cutnd s-i ntemeieze opera sa istoric pe o larg baz documentar. La elaborarea cronicii sale crturarul a apelat pe larg la un ir de lucrri ale istoricilor transilvneni i polonezi: L. Topeltin, "Despre originea i cderea transilvnenilor", P. Piaseki "Cronica celor mai mai nsemnate evenimente din Europa (1568-1638)", A. Guagnini, "Descrierea Sarmaiei europene" etc. ncepnd cu evenimentele din 1633, M. Costin apeleaz frecvent la amintirile i impresiile proprii, letopiseul cptnd ntr-o msur oarecare un aspect de memorii, mai cu seam cnd este vorba de domniile lui Vasile Lupu i Gheorghe tefan.O alt oper costinian este "Cronica Moldovei i a Munteniei", scris n 1677. n cteva mici capitole autorul descrie cuceririle romane n Dacia, precum i un ir de vestigii ale culturii materiale ce atest dominaia roman n Bazinul carpato-dunrean; prezint date convingtoare cu privire la originea latino-romanic a limbii materne, se oprete succint la legenda despre Drago, la credinele i superstiiile moldovenilor, niruie inuturile, rurile i oraele rii Moldovei. n timpul prizonieratului n Polonia, M. Costin scrie "Poiema polon" n versuri (limba polonez), n care proslvete originea roman a poporului su, deplnge soarta grea a contemporanilor si sub dominaie turcilor, exprimndu-i ncrederea c vor fi n stare s izbndeasc n lupta pentru libertate cu ajutorul regelui polon.n ultimii ani de via, Miron Costin a lucrat asupra unei alte opere de larg rezonan i nalt inut tiinific, intitulat "De neamul moldovenilor, din ce ar au ieit strmoii lor". Opera contst din 17 capitole, n care autorul vorbete despre Imperiul Roman, despre Dacia i cucerirea acesteia de ctre Traian, despre strmutarea populaiei romneti din Maramure n Moldova, despre cetile moldovene, despre mbrcmintea, obiceiurile i datinile moldovenilor etc. Scopul urmrit de autor const n a artta originea nobil roman a poporului su, precum i originea comun latin a tuturor romnilor, comunitatea limbii lor numit limba romn, care de asemenea este de origine latin. Drept argumente, Miron Costin aduce nu numai izvoare scrise, ci i mostre arheologice, epigrafice, numismatice i etnografice.Miron Costin a continuat cronologic nu numai letopiseul lui Grigore Ureche, ci i unele dintre ideile de baz ale precursorului su. Dintre acestea face parte i ideea originii romano-latine a comunitii i unitii de neam a poporului su. Miron Costin a dezvoltat aceast concepie n primul rnd n cunoscuta sa oper "De neamul moldovenilor, din ce ar au ieit strmoii lor", scris prin anii 70-80 ai secolului XVII, precum i dou lucrri mai mici de limb polonez: "Cronica rii Moldovei i a Munteniei" i "Istoria n versuri polone despre Moldova i ara Romneasc". Subiectul acestor din urm dou luri este acelai ca i n lucrarea "De neamul moldovenilor, din ce ar au ieit strmoii lor". Autorul ncearc s-i edifice pe vecinii notri din partea de nord, polonezii, asupra originii moldovenilor i a tuturor romnilor, indiferent de ara n care locuiesc. Scopul principal pe care l-a urmrit Miron Costin n aceste lucrri, dar mai cu seam n lucrarea monografic "De neamul moldovenilor, din ce ar au ieit strmoii lor", era acela de a combate basna interpolatorului Cronicii lui Grigore Ureche, Simion Dasclul, i de a arta originea moldovenilor i tuturor romnilor din colonitii adui de mpratul Traian n strvechea Dacie. Dup cum demonstreaz cu diverse argumente tiinifice Miron Costin, chiar numele arat pe descendenii romnilor de astzi, adic contemporani cu el; ei "nu i-au schimbat numele su, ce tot Romanus, apoi cu vremea i dup ndelungate veacuri, romni pn azi i zic". Acest scop este foarte clar formulat chiar n Predislovie: "nceputul rilor acestora i a neamului moldovenescu i muntenescu, i ci sunt i n rile ungureti cu acest nume i romni i pn astzi, de unde unti de ce seminie, de cnd i cum au desclecat aceste pri de pmntu..." Pentru a ilustra cu ct mai mult convingere concepia i viziunea lui Miron Costin referitor la aceat problem, aducem cteva dintre cele mai reprezentative fragmente din lucrarea "De neamul moldovenilor, din ce ar au ieit strmoii lor" - "i aa neamul acesta de carele scriem, al rilor acestora (enumrate i caracterizate de Miron Constin mai sus: "Moldovei i rii Munteneti i romnilor din Ardeal" - A.E.), numele vechiu i mai direptu iaste rumn, adic rmlean, de la Roma.. tot acest nume au inut i in pn astdzi.."."Mcar dar c i la istorii i la graiul i streinilor i nde sine cu vreme, cu vacuri, cu primenele au i dobnditescu i alte numere, iar acela carile iaste vechiu nume st ntemeiat i nrdcinat: rumn. Cum vedem c, mcar c ne rspundem acum moldoveni, rar nu ntrebm: "tii moldovenete?", ce "tii romnete?" pre limba latineasc... i aa iaste acestor ri i ri noastre, Moldovei i rii Munteneti numile cel direptu de moie, iaste rumn, cum s rspundu i acum toi aceia din rile ungureti lcuitori i muntenii ara lor i scriu i rspundu n graiul: ara Romneasc""De neamul moldovenilor, din ce ar au ieit strmoii lor" reprezint un adevrat simbol al contiinei latine i al mndriei originii romane de neam a poporului nostru. Spiritul i ideile din aceast oper au fost dezvoltate, cptnd dimensiuni cu adevrat monumentale n operele lui Dimitrie Cantemir i prin intemediul acestuia, n lucrrile crturarilor colii Ardelene de la hotarul secolelor XVIII-XIX. Miron Costin este considerat n acelai timp drept unul din ntemeietorii poeziei romneti din Moldova. Lui i aparin asemenea opere poetice ca "Viaa lumii", "Stihuri de desclecatul rii Moldovei", etc. Miron Costin prin ntreaga sa oper a adus o mare contribuie la dezvoltarea culturii, istoriografiei, limbii, i literaturii romneti. Majoritatea operelor sale au vzut lumina tiparului i la Chiinu. Dintre acestea fac parte : "Letopiseul rii Moldovei", "De neamul moldovenilor, din ce ar au ieit strmoii lor", "Viaa lumii", etc, fiind accesibile tuturor cititorilorION NECULCE (1672-1745)

Cronicar moldovean, un nume rasunator in literatura romana, s-a nascut in Prigoreni, langa Targul Frumos.Ion Neculce a fost numit in 1691 in slujba de postelnic, apoi in cea de vataf de aprozi, de mare aga, de vel spatar. Sub Dimitrie Cantemir a fost hatman al Moldovei. Dupa lupta de la Stanilesti (1711), Neculce, impreuna cu alti douazeci si trei de boieri credinciosi, a urmat pe domnitor in drumul acestuia in Rusia. Revenit in Moldova, a dobandit importanta dreagatorie de vornic al Tariide Sus; ultima slujba pe care a primit-o cronicarul a fost in 1741: judecator de divan.Ion Neculce a scris Letopisetul Tarii Moldovei, de la Dabija Voda pana la a doua domnie a lui Constantin voda Mavrocordat tarziu, spre sfarsitul vietii, dupa anul 1733. Letopisetul lui, continuare a cronicii ilustrului predecesor Miron Costin, este o opera memorialistica, bazata in principal pe faptele traite de autor. Observator atent al grelei stari in care se aflau tarile romane, Neculce acuza dominatia otomana si pe fanarioti de relele ce apasau epoca. Dragostea fata de pamantul romanesc, stors de bogatii fara mila de cei ce erau datori sa vegheze asupra lui, l-au facut sa exprime cu mult patetism si multa durere: Oh! Oh!, Oh! Saraca tara a Moldovei, ce narocire de stapani c-acestia ai avut! Ce sorti de viata t-au cadzut!Inaintea Letopisetului , cronicarul a asezat un numar de patruzeci si doua de legende istorice, pe care le-a intitulat O sama de cuvinte, care nareaza diferite intamplari din viata unor domnitori, mai cu seama din a lui Stefan cel Mare. Opera lui Ion Neculce este deosebit de importanta in dezvoltarea literaturii romanesti, o intreaga pleiada de scriitori ca Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu, Costache Negruzzi, George Cosbuc, Mihail Sadoveanu gasind in ea bogate subiecte de inspiratie.Slabit de batranete, fostul hatmana al lui Dimitrie Cantemir a decedat la 73 ani, fiind ingropat pe pamantul Neculcestilor de la Prigoneni.

Ion NECULCE - biografie - (opera si scrierile)

Cronicar

Mama, Catrina, era fiica marelui boier Iordache Cantacuzino; tatal, om nou, se pare tot grec de origine, moare de timpuriu.Familia, in urma unei incursiuni poloneze care distrusese conacul, se refugiaza in Tara Romaneasca, la rudele cantacuzine, unde ramane timp de patru ani. intors in Moldova, NECULCE se afla rareori in primul plan al vietii politice; exceptie fac domniile lui Antioh si Dimitrie Cantemir, a caror ruda devenise prin casatoria cu nepoata lor de sora. Hatman in timpul celui din urma, este nevoit sa pribegeasca in Rusia dupa lupta de la Stanilesti (1711). Prudent, se intoarce in tara abia dupa noua ani - doi petrecuti in Rusia si sapte in Polonia- si numai cu firman de iertare de la Poarta. Repus in drepturi, va ocupa, pana la sfarsitul vietii, diverse dregatorii, si, aproximativ din 1733, incepe sa-si scrie cronica, Letopisetul Tarii Moldovei de la Dabija Voda pana la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat. Opera mai mult de memorialist, Letopisetul este precedat de 42 de legende istorice (O sama de cuvinte), reprezentand prima culegere de folclor romaneasca. Bucurandu-se de o larga circulatie si fiind un permanent izvor de inspiratie pentru scriitori, legendele au consolidat faima lui NECULCE Dar cronica, in intregul ei, prin exceptionalul talent de povestitor al autorului, ramane o opera de seama a literaturii romane si, prin caracterul firesc, popular, al discursului, o piatra de temelie pentru formarea lb. noastre literare.Trecand de la prelucrarea de documente si marturii orale la memorii si apoi chiar la jurnalul direct, Letopisetul lui NECULCE este strain oricarei incercari persuasive. Daca ilustrul predecesor, Miron Costin, a dorit sa impuna posteritatii propria imagine, structurand in cronica sa o personalitate nu totdeauna fidela realitatii, aceasta nobila duplicitate lipseste cu desavarsire talentatului sau urmas, iar legenda bunului batran", a sfatosului intelept", pe buna dreptate azi spulberata, nu se datoreaza intentiilor mistificatoare ale lui N., ci relei lecturi a inaintasilor. Nici o clipa cronicarul nu vrea sa se arate mai bun decat este, nici o clipa ispita moralizarii nu-1 tulbura; invocarea dreptatii divine ramane un gest pur mecanic in slujba rafuielilor personale. De fapt, candid, insusi ni se marturiseste ca un om al timpului sau: ca di vremi ca cei mari, stapanii nostri, imbla amagindu-sa unul pi altul pentru lacomie si cinstea acestii lumi si calca pravilile si legaturile cu giuramantul celi adevarate, dar noi cesti mici, vadzand pi cei mari, cum li vom tine, sau cum ne va da Dumnadzau bine sau spori sau bisug ?" Dragostea de tara a cronicarului nu trebuie pusa la indoiala: fara a fi teoretizata, ea se manifesta mai ales prin solidaritatea pe care i-o ghicim cu destinu-i oricat de zbuciumat, prin transformarea pamantului ei intr-un centru al lumii in jurul caruia se invarte mapamondul. La fel, nu dorinta fatarnica de a aparea democrat" in fata posteritatii il mana pe NECULCE sa planga prostimea", caci ori de cate ori are prilejul el isi apara in mod deschis interesele de clasa. Dar structurala sa lipsa de prejudecati, vremurile neiertatoare care, sub permanenta amenintare a mortii, mineaza din adanc conventiile sociale, interesul egal raspandit de ochiul sau de scriitor asupra a tot ce inseamna viata il fac ca, atunci cand razboaiele, molimele, foametea se lasa peste Moldova, sa ne vorbeasca sincer indurerat de bietii oameni", de suferinta umana, una si aceeasi pentru toti. La randul lor, vaicarelile" nu sunt stereotipiile unui batran siret, ci fatise, zgomotoase izbucniri de indignare. Caci Letopisetul, daca nu construieste pentru noi o personalitate, prin fiecare pagina ne dezvaluie un temperament. NECULCE este prapastios, sensibil, temator; furia si revolta, repede aprinse, curg odata cu cerneala pe paginile cronicii. De altfel, pamfletul este la mare cinste, expresie a starii psihice aproape permanente a scriitorului, care nu incearca nici un moment sa se disimuleze: rautatile" lui NECULCE sunt expuse la vedere, savurate pe indelete. Iata cum talmaceste el omagiul pe care un vizir turc il aduce dusmanului sau exceptional de viteaz: Si iesind acel ghenarel neamt den cetate, l-au imbracatu vizirul cu caftan si cu mari cinste l-au slobodzit, de s-au dus la tabara ce mari nemteasca, cu dobi si cu surle dem-preuna cu tot oamenii lui, dzicandu-i vizirului: Aferim, sluga buna si credincioasa! Macar di s-ar afla om harnic si drept ca tine si la imparatia noastra! Cu putine oasti sa stai sa te bati cu atata puteri atata vreme! Si dupa ce-au marsu la nemti, inca mai mari cinste au dobandit. Dzic unii sa hie dat vizirul bani sa s-inchine si sa hie fost cu stirea imparatului nemtesc, si vizirul inca sa-s faca obraz despre imparatul turcescu. Ca tabara ce mare nemteasca si de intre niste balti la loc tari iar turcii nu cutedza sa marga la dansii, si nemtii asisdere nu cutedza". Prin naivitatea sa, mecanismul imediat al insinuarii, ajuns pana la urma tic, isi pierde virulenta devenind aproape amuzant. De altfel tot Letopisetul apare ca o nesfarsita insiruire de zvonuri, de vorbe strecurate la ureche, pe care pana cronicarului abia mai pridideste sa le noteze. Tonul este mereu cartitor". Dar ceea ce il intereseaza indeosebi pe cronicar este nota de senzational. Tot ce iese din comun, toate brustele rasturnari de situatie, il atrag, si el pare incapabil sa li se impotriveasca. Realitatea, ne spune mereu N., nu este doar ceea ce pare sa fie, ci fiecare fapt are in spatele sau un ce misterios, o a doua fata, expresiva si dramatica, si mai ales ea merita interesul nostru. Zic unii" este umbra de poveste a fiecarui eveniment. Atuncie, pe acie vreme, era un ficior de mazil, de-1 chema Davidel. Slujisa in Tara Lesasca, de agiunsesa rohmistru, si era la cinste mare. Ave ceteala, pravila mare, si nu stiu ce i se pare lui, ca imbla pentru domnia Moldovei. Intaiu au scris la nemti, de inchina tara, apoi au fugit de la Iesi in Camenita. Din Camenita s-au dus cu carti la hanul s-au dzis catra hanul ca, de i-a da oaste sa marga cu dansul, s-a inchina: cata tara si cetati a Moldovei au luat lesii, toate s-or inchina la dansul. S-au marsu hanul singur cu dansul de au pradat in Tara Lesasca, si nemic den cate au dzis n-au fostu. Ce margand si hanul cu-mparatia la oaste la Varadin, au marsu si el. S-au grait hanul vizirului, si era numai sa-1 puie domnu in Moldova. Numai, prindzand de veste Dumitrasco beizadeao, au spus vizirului ca acela-i un om nebun, nu este de domnie. S-ase au lipsit de n-au luat domnia cat s-ar rumpe un par". Dar aceste rezolvari ale ultimului moment, cat s-ar rumpe un par", tin de melodrama. Ea domina mai ales inceputul cronicii si NECULCE are o arta neintrecuta in a pune in valoare situatiile induiosatoare". O melodrama de cea mai buna calitate este scena uciderii lui Miron Costin. Insinuarile uneltitorilor, varsta inaintata a domnului care de numai cat ii sosasa ceasul si lui", momentul de doua ori tragic din viata cronicarului, - atunce-i murisa si giupaneasa" nevinovatia lui, care-1 face sa spere inutil in izbanda dreptatii, cruzimea gratuita a executorului - si mult s-au rugat lui Macreiu sa-1 duca pana la Iesi, iar Macreiu, ca un om rau si de nimic, nu i-au fostu mila de sufletul stapanu-sau si s-au grabit de l-au omorat, ca de l-ar hi dus in Iasi, poate s-ar hi indreptat si n-ar hi perit" -, toate sunt cu abilitate scoase in evidenta, prudent dozate, si-1 simtim pe NECULCE la fel de induiosat ca si cititorul. Chiar si aceste sumare consideratii de pana acum sunt suficiente pentru a ne da seama ca interesul cronicii lui NECULCE este in primul rand cel literar. Cu totul altfel decat la Miron Costin sau Can-temir, din paginile ei nu auzim niciodata ridicandu-se glasul istoricului sau al ganditorului; NECULCE nu are pretentii de carturar, nu-1 obsedeaza originea neamului si trece usor peste enuntarea ei; mai mult, desi toate datele pe care ni le da sunt in marea lor majoritate exacte, NECULCE nu este interesat de marturia pe care trebuie s-o lase, de adevarul pe care trebuie sa-1 transmita. Pateticul crede, cititorule", al lui Miron Costin, se transforma in seninul cine va ceti si le va crede, bine va fi, iara cine nu le va crede, iara va fi bine; cine pre cum ii va fi voia, asa va face". Caci pentru NECULCE nu adevarul este ultima realitate, ci povestea: acesta este motivul, cauza fundamentala a existentei cronicii sale. In mod vadit cronicarului ii place sa scrie. Inevitabil eterogena prin continut, nesustinuta de o vointa formatoare, cronica se arata totusi inchegata si structurata. Unitatea de ton o da duhul mereu povestitor. Scrisul curge fara pauze, fara timp de respiratie, fara plictiseli; sub pana lui NECULCE totul se transforma in poveste: intamplari vazute sau inchipuite, uneltirile de la Poarta, fiscalitatea timpului, politica internationala. Niciodata interesul nostru nu adoarme, fiindca orice eveniment oricat de abstract, oricat de indepartat, coboara in ograda" noastra, trezeste mania sau mila noastra. Cronicarul este o Seherezada si Letopisetul sau o alta O mie si una de nopti. Fiecare domnie este un basm si, ca orice basm, el este stereotip: amestecaturi" la Poarta, mita, alegere, uneltirile boierilor din tabara adversa, mazilire - si jocul se reia neschimbat. Savoarea se afla insa in variatiile pe aceeasi tema, in chipul neasteptat prin care se manifesta schema prestabilita. Dar aceasta orologerie nu are menirea de a masura timpul abstract al istoriei, ci o durata subiectiva, si tocmai acest fapt da o structura complexa cronicii, o evolutie semnificativa naratiunii. Timpul netrait de martor, timpul pastrat in memoria colectiva se strange in legenda; la origine - era de aur a lui Stefan cel Mare. incet, apoi, vremea se deruleaza intrand in istorie. Totusi intamplarile, oricat de cumplite, pamfletele, oricat de virulente, isi pastreaza haina de basm. Este de fapt o sarbatoare a placerii de a povesti, si aici anecdota, portretul pitoresc, amanuntul colorat se succed fara intrerupere. Dar scurgerea vremii este distructiva, si feeria pierde tot mai mult din importanta (fara a muri vreodata) pentru ca evenimentul trait sa intre pe primul plan. Se intampla acum un fenomen unic in literatura noastra veche". Paginile cronicii se transforma intr-un roman de cea mai pura factura moderna. Timpul subiectiv se dilata, isi pierde autonomia, durata sa fiind impusa acum de intensitatea trairii. Si personajul principal al acestui timp, intruchipat de Dimitrie Cantemir, va fi unul de structura moderna, o personalitate care se construieste sub ochii nostri, dar care, totusi, nu ni se dezvaluie niciodata. Credincios lui insusi, NECULCE nu aplica scheme prestabilite, nu abstractizeaza nici acum, ci se multumeste sa constate ca eroul sau isi schimba chipul dupa unghiul din care este privit. Aceasta moderna pulverizare" are darul de a lasa o impresie de viata de neuitat. La inceput personaj de planul doi, urmarit la Poarta, in rivalitatea sa cu Brancoveanu, Cantemir acapareaza pana la urma scena intreaga. El apare mai intai ca un fermecator conviv, si -basm autentic - obtine o coroana prin maiestria-i de cantaret: Atunce era un turcu, de-1 chema Smail-efendi, si era om de casa imparatului, din cei dinlontru. Si era si capichihaia hanului si ave bun prietesug acel turcu cu Dumitrasco beizade, fiiul lui Cantemir-voda. Ca merge de multe ori turcul la gazda lui Dumitrasco-voda, si-1 cinstie beizade (ca poate fi be si vin) si-i dzice beizade in tambura. Ca asa stie a dzice bine in tambura, ca nici un tarigradean nu pute dzice ca dansul. Si-i era foarte dragu acelui turcu". Dar iata, imaginea anterioara arata altfel, si NECULCE se grabeste sa o cheme din memorie, sa o suprapuna peste cea de acum. Mirarile si indoielile cronicarului ni se transmit, si Dumitrasco-Voda ne apare ca o personalitate deconcertanta, paradoxala, nu lipsita de mister: Ca era atunce nerabdatoriu si manios, zlobiv la betie, si-i iesisa numele de omu rau. Iar acmu, viind cu domnia, nu stiu sa-si piarda numele cel rau: au doar mai la varsta venisa, au doar chivarnisisa viiata lui, unde nu era pace? Ca ase sa arata de bun si de bland! Tuturor use deschisa si nemaretu, de vorovie cu toti copiii." Dupa cateva pagini urmeaza alta succinta caracterizare, de mare subtilitate: Cantemir este invatat", dar intelept"; nu este lacom de bani, ci de faima: Era omu invatat. Numai la giudecati nu pre pute lua sama bine, poate fi-traind mult la Tari-grad in strainatate. Lacomie nu ave mare, lucrurile lui poftie sa fie laudate." In mod vadit NECULCE admira sincer hotararile si actiunile domnului sau: abilitatea sa diplomatica, mai ales, intr-un veac al tuturor vicleniilor, ii reclama intreaga pretuire: si vadzand ca atunce trage toata crestinatatea bucuria si nadejdea crestinilor, adeca moscalilor, au inceput si el a sa ajunge cu crestinii si a-i instiinta de la Poarta. Si ase cu mestesug au scris la Poarta, ca sa-i de voie sa faca a sa agiunge cu moscalii si ce-ar vide si-ar intelege, de toate sa faca stire Portii. Deci veziriul, gandind ca va hi drept Portii datu-i-au si ace voie." Dar nu evo utia domnului il intereseaza pe N., ci reactiile omului Cantemir, si pe acestea le poate urmari in confruntarea cu evenimentele neobisnuite pe care vremurile primejdioase i le scoteau cu darnicie in cale. intamplarea nocturna cu pasa Tighinei", plina de romantism, este un exemplu de miraculoasa conciziune, caci intr-o singura pagina se gaseste materia densa a unei nuvele. 30 de turci, sub comanda unui aga, se indreapta spre Iasi, pentru a ridica si a pune la adapost de armatele rusesti pe turcii balgii". Crezand ca ii soseste mazilirea, Cantemir actioneaza temerar, ca un om al hotararilor repezi: Si indata au si trimis de au facut spaima in targu, sa se pazeasca cum ca vine un podghez moschicesc sa loveasca targul. Deci s-au facut mare spaima noaptea in balgii si in tot targul, si fugie care cum pute, de s-au implut toata tara de spaima. Si s-au pornit si doamna la Cetatuie, iar voda au incalecat de au purces inaintea acelui aga cu 30 de turci: de a vede ca or sa-1 mazileasca, sa-i taie pre toti. Deci margandu si aflan-du-i dormind pre campu dencolo de Aron-voda, au navalit de i-au prinsu pre toti si au inceput a-i lega. Atunce au gasit la aga si cartile pasii ce scrie sa ridice pe balgii sa-i duca la Tighine, iar nu de mazilie. Deci cetind Dumitrasco-voda cartile, fiind luna, s-au cait ce-au facut si, poroncind sa-i sloboadza si sa li de inapoi ce le-ar fi luat, au si inceput a-i mustra, cu ce treaba man ei pre campu noaptea, la o vreme ca aceasta, fiind lucru de nepace, si nu i-au facut lui stire. Si el s-au gandit ca este podghiaz moschicescu." Urmeaza o inscenare abila, in care domnul Moldovei isi arata latura aventuroasa a firii sale, capacitatea de a se strecura din situatiile aparent fara iesire: Iar Dumitrasco-voda s-au zabovit toata noaptea, facandu-s-a cerca podghiaz, si a doua zi iar au venit la Iesi. Deci atunce, la prinsoarea acelor turci, s-au tamplat de-au perit unu turcu de moldoveni. Deci voda au statut cu acel aga de au impacat lucrul pentru acel turcu si pentru acele ce dzice turcii ca le mai lipsascu, atunce noap-ta, cand i-au prinsu. Si i-au datu acelui aga Dumitrasco-voda o mie de lei, dzicand si turcul aga ca a lui vina este, caci au mas pre campu". Imaginea continua sa se imbogateasca. Destinul planeaza asupra acestei existente. Este poate singura data cand in paginile cronicii rasuna o nota tragica: Tara sa bejenisa dintr-ace spaima ce sa facusa. Boierimea mai toti fugisa de pre langa dansul, de-i lasasa singur, socotind unii ca sa va mazili din pricina turcilor. Altii socotie ca or vini moscalii si or luoa tara, si n-a mai fi Dumitrasco-voda domnu stapan. Bucatele se scumpisain Iasi, ca nu aduce nime de nici o parte, fiind bejenii. Zlotasii fugie cu banii si la visterie nu aduce, in nedejdea moscalilor. Slujitorii numai ce ramasese vro cinci, sese steaguri de lefecii si siimenii din curte. Iara alti slujitori de tara, cine cum putusa, sa dusese si nu mai vinie nice la o slujba. Si feluri de feluri de spaime imbla". Aceasta personalitate complexa se afla in fata unei rascruci, daca nu a istoriei, in tot cazul a propriei existente. Si NECULCE este magistral in sugerarea dificultatii optiunii. Cateva cuvinte sunt suficiente pentru a ne da proportia zbuciumului domnului parasit de sfetnici si dregatori. La sfatul cronicarului de a urma indicatiile Portii inca cu manie mi-au raspunsu, dzicand ca voi toti va chivernisiti, ca sa ramaneti la crestini, si numai eu singur pentru voi sa ramaiu la pagani; ca v-am vadzut eu credinta ca ati fugit toti, si eu am ramas singur; pentru tara, n-or prada-o tatarii, ca moscalii acmu sosescu, si eu stiu pre bine ca n-or bate turcii pre moscali. Deci vazand si eu ca mi-au raspunsu ase cu scarba, m-am temut a mai raspunde, sa nu cumva cad in vreo primejdie a vietii". Este autentic raspunsul lui Cantemir sau doar o inventie tarzie a cronicarului, pentru a se disculpa pe sine? Din punct de vedere al desfasurarii naratiunii acest lucru nu are importanta, atat de logic, de firesc se prinde in ordinea evenimentelor. Romanul" urmeaza mai departe, imbogatit cu alti eroi, cu scene de gen, cu evenimente dramatice, si din nou eroul isi arata alt chip, venit si el sa se alature mozaicului deja inchegat. in timpul luptei de la Stanilesti plange si intreba in toata oastea, cine sa va afla un voinic sa iasa pe furis, sa se sloboada la Iesi, sa de stire doamnei sa fuga". Si iata-1 pe abilul, prudentul diplomat transformat intr-un aventurier cu porniri de adolescent, visand sa se deghizeze si, romantic, sa strabata o intreaga armata pentru a-si salva doamna: Apoi Dumitrasco-voda, vadzand ca nu gaseste nimeni sa ispite el singur sa marga si cu Braha, capitan de darabani. Si-si gasisa si cealmale si haine turcesti sa s-imbrace, sa iasa noaptea din obuz, sa intre in oastea turceasca, ca doar ar pute strabate la Iesi la doamna, sa o iei si sa fuga." Cu un sigur instinct, NECULCE nu va dezlega nici pana la sfarsit taina personajului sau. in final il vedem pe Cantemir din nou schimbat, un alt chip vine si se adauga, fara a anula pe celelalte: Ca i se schimbasa hirea intr-altu chipu, nu precum era domn in Moldova, ca precum era mai nainte, tanar, pre cand era beizade in dzilele fratane-sau, lui Antiohie-voda, inca si mai rau si iute la betie. Sa scarbie, si usa ii era inchisa, si nu lasa pre moldoveni nicaiuri din targu sa iasa afara, fara ocazul lui." Personalitate captivanta si misterioasa, Dumitrasco-voda se departeaza tot mai mult, pierdut de ochiul cronicarului in ceata timpului si a departarii. Dar aceasta drama se profileaza pe fondul luptei de la Stanilesti, a carei evocare este capodopera cronicii si o pagina de neegalat a literaturii noastre. NECULCE isi dezvaluie aici intreaga masura a talentului sau. Toate mijloacele vizuale si auditive sunt puse in slujba recrearii vietii; desfasurarea epica are un ritm propriu, bine marcat, impresionant: Si indata s-au si ridicat cu obuzul de acole, de langa Casele Banului, si au purcesu in sus prin intuneric, de nu sa vede mana.

Si au marsu toata noaptea, si pan-in dzuo au agiunsu la Stanilesti, supt deal. Iar de focurile turcilor si a tatarilor era cuprinsa costisa pana pre suptu padure, tot campul acela, pana in Husi. Iar turcii si tatarii de la focu audzie hreamatul obuzului, si nemica nu sa clintie, ca cum ar fi niste morti in revarsatul zorilor." S-a remarcat puterea de inregistrare si de memorare a cronicarului.Este de fapt o mare putere de retraire. Sub ochii nostri se desfasoara toata inceata inaintare, de fiara monstruoasa, a obuzului moschicesc". Moscalii la turci niciodata navala nu mai da, ce tot turcii da navala la moscali, pana isi istovie focul, si apoi iar sa da inapoi, iar moscalii tot catinel dupa dansii. Si sa largisa sireagurile cele de moscali, in lature, cat alergai cu calul; atata sa largisa moscalii de la carale lor. Iar cand au fost marti dimineata, turcii s-au stransu toti departe, si acolo s-au facut meteredzu si si-au asadzat toate puscile. Si au inceput a bate pre vrasmas, cat intunecasa lumea, de nu sa vede omu cu om, si sa vede numai para cum iesie din pusci. Ca cum ar arde unu stuhu mare, trestie, pe niste vant mare, ase sa vede focul iesind din pusci." S-a remarcat si marea modernitate a descrierii bataliei, pulverizata in nenumarate actiuni aparent incoerente, vazute mereu dinauntru, din punctul de vedere al ostasului simplu. Ca nu memoria este cea care are rolul principal ne-o dovedeste faptul ca pana la sfarsitul cronicii vom mai intalni descrieri de conflicte armate, unele la care NECULCE nu a participat. Dar chiar imaginate, maiestria narativa ramane aceeasi: Mai pre urma iarasi s-au radicat turcii cu navala asupra cetatii, vadzand ca au iesit o sama de moscali din cetate. Si s-au si pornit turcii asupra moscalilor sa-i ie in unghi, iar moscalii s-au facut a fugi asupra vasilor si au lasat poarta cetatii deschisa. Iar turcii, cum au vadzut poarta cetatii deschisa, au lasat pre moscali de-a-i mai gonire s-au si inceput a intra in cetate. Si i-au lasat de-au intrat vo 4000-5000 si au slobodzit portile cetatii di i-au inchis. Si ase moscalii den cetate, fiind supus, au si-nceput a le da foc si din frunte si din coada, si den dos a le da bombi, pan-i-au potolit pre toti. Da sa de inapoi, portile cetatii era inchisa. Si cati n-au perit, i-au luat pre toti de grumadzi. Iar turcii cei ce ramases-afara, de n-apucas-a intra in cetate, i-au si aruncam lagumul. Atunce moscalii cei de afara, ce sa facus-a fugi, spre vasa, s-au si-ntorsu inapoi intr-insii a-i omori cati scapasa de lagum. Asijdere si moscalii di pre apa au prins a-i improsca cari s-apucas-a sa lipi de zidul cetatii, ca nu pute sa sa mistuiasca nici intr-o parte. S-au inceput moscalii a-i bate si di pe apa, cat i-au potolit, ca la 30 000 - 40 000 de turci". Neintrecut ramane mai ales NECULCE in surprinderea maselor de oameni, de fapt multimea este eroul principal al cronicii. Domnii, boierii vin si dispar impinsi de roata istoriei, multimea este insa mereu prezenta, agitata, nelinistita. Timpul, in drumul sau coborator, aduce asupra ei nenumarate suferinte: domni si boieri hrapareti, foamete si molime - tara e transformata intr-un camp de bataie, jefuita pe rand de amandoua taberele in conflict, intr-un drum de trecere a tuturor trupelor Europei. Oamenii bejenesc in cautarea unui colt in care se poate vietui: Totu intru acestas an era multi oameni den Tara Romaneasca si den Moldova stransi la Milcov. Si candu era nevoi dincoace, ei fugie dincolo la munteni, iar cand era nevoi dincolo la munteni, ei trece dincoace. Tot ase imbla, cu viclesug." Mai ales spre sfarsitul cronicii, tonul amar se accentueaza, umbrind, puterea basmului, dar niciodata nu reuseste sa predomine. Si este de mirare cum, dupa lectura, ceea ce ramane este un sentiment de plenitudine, de robustete si nu de sumbru pesimism. Pentru ca in Letopiset atrocitatile, grozaviile, tradarile marsave si calamitatile de tot felul sunt insirate ca margelele pe ata. Si totusi, este suficient un moment de ragaz, cativa ani de pace, pentru ca tara sa infloreasca, pamantul sa se umple de oameni si de roade. Este o putere, o vitalitate neostenita in aceasta umanitate pe care privirea lui NECULCE o imbratiseaza fara incetare. Si recunoastem astfel in opera sa - cronica a tarii si nu a domnilor - o sora geamana a picturii lui Pieter Brueghel. Si aici pamantul misuna de oameni, nu de o multime amorfa, fiara cu o mie de guri, ci de oameni, fiecare cu propria-i individualitate, dar toti la un loc un musuroi in agitatie neintrerupta; si aici se intind ospete, se merge la vanatoare si la cosit, in timp ce corbul negru al mortii pandeste implacabil; mai ales, si aici Icar se prabuseste in mare fara ca nimic sa se schimbe din mersul lumii, caci taranul hotarat, isi trage mai departe brazda lui - si te intrebi fara voie, care din cele doua gesturi cere mai mult eroism. S-a observat in cronica lui NECULCE lipsa marilor sentimente. Dar nu in triumful vitalitatii de neinfrant se afla sublimul celei mai remarcabile lectii ale sale ? Viata merge inainte, si, prin suferinta si moarte, tot ea este cea care se manifesta, care se impune: aceasta este filosofia lui NECULCE Carturari, Miron Costin si Dimitrie Cantemir cauta sa demonstreze, sa-si expuna gandul, de aceea ei sunt mai usor de descifrat. NECULCE insa nu vrea sa demonstreze nimic, el se multumeste sa aduca viata in paginile cronicii sale, si in felul acesta ea este, paradoxal mai profunda", caci misterul existentei si al povestii" se pastreaza intreg. Marii naratori de mai tarziu au urmat acest drum in mod constient. NECULCE a fost manat doar de instinct. Efectul nu este insa mai putin puternic. Ni-1 putem inchipui pe cronicarul nostru admirand fantasticele calendare pictate pe peretii manastirilor din Bucovina, in care fiecare zi a anului este consacrata unei suferinte, unei atrocitati. Dar ce bucurie a picturii, a culorii, a povestirii peste aceste cortegii ale mortii, care celebreaza viata!Manastirea GALATA

Hram: nlarea Domnului (la 40 de zile dup Sf. Pati)

Adresa: str. Mnstirii nr. 4 Iai

Manastirea Galata, mrturie a multor secole de istorie i spiritualitate ortodox, strjuiete oraul Iai ca o rugciune nflcrat a dreptei credine i ca un remarcabil monument de cultur romneasc.

Ctitorul ei, Domnul Petru chiopul, i d numele dup cartierul sinonim din Constantinopol unde rezidau domnii moldoveni atunci cnd mergeau la Poart s primeasc firmanul de domnie.

naintea acestei mnstiri Petru chiopul mai zidise una, "Galata din vale", terminat, probabil, n anul 1579, care s-a drmat la puin timp dup terminare, datorit aezrii pe un teren neprielnic.

Catapeteasma bisericii "nlarea Domnului"Singura cldire a Mnstirii Galata care se pstreaz n forma ei original este biserica, cu hramul "nlarea Domnului", sfinit n anul 1584.

nconjurat de un zid puternic, cu un turn-clopotni impuntor, biserica Manastirii Galata este o excepional realizare arhitectonic, novatoare pentru acea perioad, rod al sintezei ntre elementele tradiionale moldoveneti, care domin, i influene de factur bizantino-muntean. Astfel, acestei biserici i sunt caracteristice elemente arhitectonice care nu se mai ntlnesc n Moldova pn atunci: nlocuirea peretelui dintre gropni i naos cu trei arcade susinute de coloane, apariia turlei secundare peste pronaos, brul median care mparte faada n dou pri egale, iluminarea absidelor cu trei ferestre .a. Biserica Manastirii Galata a servit apoi ca model bisericii Aroneanu (1594), Mnstirii Dragomirna (1608-1609), Mnstirii Trei Ierarhi (1639).

Pictura original a bisericii nu se mai pstreaz, fiind distrus, odat cu catapeteasma i alte obiecte bisericeti, de incendiul din 1762. Pn la noi au ajuns doar cteva fragmente de fresc, unul din cele mai importante fiind tabloul votiv.

Paul de Alep admir pictura al fresco, remarcnd n special portretele lui Petru chiopul, al soiei i cel al fiicei Domnitorului. Tronul Domnesc era aurit i avea deasupra o cupol cu cruce i vulturul bicefal. Sfnta Mas era acoperit cu un baldachin de lemn sprijinit pe colonete decorate cu flori de crin, frunze i alte sculpturi aurite. naintea altarului ardeau lumnri.

Pelerinul antiohian menioneaz cele patru sfenice sculptate n lemn aurit i stranele din abside.

Fragmentele de fresc descoperite cu prilejul restaurrii bisericii au dovedit c la repictarea locaului, n secolul al XIX-lea, zugravii au ncercat s imite pictura iniial, fr ns a reui s o i egaleze calitativ. La fel au stat lucrurile i n ceea ce privete pictura din paraclisul "Sf. Ap. Iacov", ctitorit de Petru chiopul n casa domneasc zidit alturi de biseric. Modul n care a fost aezat acest paraclis, n aa fel nct Domnitorul, aflat n sala alturat, s poat asculta sfintele slujbe, vdete, nc o dat, evlavia ctitorului Manastirii Galata. Restaurat, paraclisul este i astzi loc de rugciune i reculegere pentru pelerini.

Odat cu fondarea bisericii "nlarea Domnului", Petru chiopul a mai zidit i casa domneasc, unde se retrgea adesea. Ulterior, aceast cas a cunoscut diverse modificri arhitectonice (n sec. al XVIII-lea, de pild, i s-a adugat etajul). Ceea ce se mai pstreaz din vechea cldire este structura parterului i pivnia. Restaurat, casa domneasc adpostete astzi, pe lng paraclisul "Sf. Ap. Iacov", i muzeul mnstirii, unde pot fi admirate exponate de o deosebit frumusee i valoare artistic. Aici pelerinul poate admira i celebrul "rou de Galata", ntr-un fragment din vechea fresc a mnstirii. n incint se mai pstreaz clopotul druit de Petru chiopul bisericii "Galata din vale".

La origine, biserica mnstirii Galata a avut fresce exterioare care au fost ruinate de timp. De-a lungul anilor viaa de rugciune a Galatei s-a mpletit cu numeroase activiti gospodreti. n a doua jumtate a veacului al XVII-lea, tria la Galata un foarte talentat clugr, Gherasim, care a lucrat ntre altele, diferite veminte i poale de icoane, comandate de ctitorii unor mnstiri din ara Romneasc.

n anul 1865, aici a funcionat o coal de sericicultur, condus de M. Viltimescu.

Lucrrile de restaurare din anii '70 au scos la iveal morminte domneti (Despina i Vlad, doi copii ai lui Petru chiopul i Maria Amirali, soia voievodului).

Restaurarea a dat ansamblului monastic o unitate compoziional i stilistic. Astfel, robusteea bisericii este compensat de zvelteea turlelor, stabilitatea cubic a palatului domnesc i verticalitatea turnului clopotniei.

Atelierul de croitorie bisericeascDup 1990, cu binecuvntarea I.P.S. Daniel, Mitropolitul Moldovei i Bucovinei, Galata a devenit mnstire de clugrie.

Maicile i surorile de aici se ocup cu confecionarea vemintelor liturgice i cu arta broderiei. Atelierul de croitorie bisericeasc de la Galata este apreciat nu numai n Iai, ci n toat Moldova

Manastirea GOLIA

Manastirea Golia se afl pe strada Cuza-Vod din Iai.

Ioan Golia, ctitorul mnstirii care i poart numele, a fost mare logoft la curtea domnitorilor Ioan Vod cel Viteaz i Petru chiopul (n secolul al XVI-lea).

Prima atestare a acestui complex monastic dateaz din 1564. Manastirea Golia va fi refcut substanial n timpul lui Ieremia movil i mai ales n timpul lui Vasile Lupu care a rezidit din temelii biserica manastirii ce poart hramul "nlarea Domnului".

Lucrrile de construcie ale bisericii manastirii Golia s-au ncheiat pe la 1660, n vremea domnitorului tefni Lupu.

n secolul al XVII-lea au fost ridicate i zidurile incintei de aproximativ 1,5m precum i turnurile de aprare. Cel mai nalt dintre ele, Turnul Goliei, are 30 m nlime fiind de form ptrat cu latura de 5,5 m.

Cel mai impresionant edifiu al manastirii Golia este desigur, biserica, nalt de 30 m, construit n stilul caracteristic epocii de fast i prosperitate avoievodului Vasile Lupu. Prin dimensiuni, este cea mai mare cldire ridicat pn la mijlocul secolului al XVII-lea n Moldova.

plan dreptunghiular

abside false integrate n perei

In interior, biserica Manastirii Golia este compartimentat n:

pridvor

pronaos

gropni

naos

altar

Iniial a avut trei turle, ns dup incendiul din 1686, cauzat de atacul polonezilor condui de Ian Sobieski, acoperiul a fost refcut, astfel c n prezent pot fi vzute patrru turle, diferite ca nlime.

Faadele sunt acoperite cu piatr fuit, dup moda Renaterii trzii i a barocului iar n interior sistemul de boli prezint influene ruseti.

Manastirea CETATUIA

Ctitorul Manastirii Cetatuia este Domnul Gheorghe Duca. Zidirea s-a inceput in anul 1669 si s-a finalizat in 1672.Biserica Cetatuia a fost inconjurata de la inceput de ziduri inalte de piatra, cu metereze si drum de straja, turn de intrare si turnuri de colt. In incinta manastirii s-au mai construit chilii, baie, bucatarie, pivnite si staretie cu trapeza.Unicitatea Cetatuiei consta in aceea ca aici s-a pastrat intregul ansamblu de arhitectura monasticaPe latura sudica a incintei se afla cladirea cu sala gotica "Anastasia Doamna".Un loc aparte il ocupa palatul rezervat gazduirii domnului, cladire fortificata, specifica sec. al XVII-lea. Bucataria (cuhnea) sau, dupa unele opinii, baia turceasca, este singura constructie de acest fel care ni s-a pastrat intr-un ansamblu manastiresc.Turnul clopotnita si masivitatea zidurilor dovedesc ca manastirea a fost gandita si ca loc de refugiu si rezistenta armata, in caz de nevoie, fiind cu adevarat o "cetatuie".Biserica manastirii este o biserica specifica arhitecturii religioase din Moldova secolului al XVII-lea, fiind totusi o sinteza originala a unor elemente arhitectonice disparate.Epocile de slujire si cultura ale Cetatuii sunt bine reflectate in Muzeul manastirii, care poate fi vizitat de pelerini.O superba panorama a Iasilor se poate admira din turnul "Cina Pelerinului", aflat in cladirea staretiei.La Cetatuia a funcionat o tiparni cu litere greceti, adus de la Veneia.Ajuns o ruin la sfritul secolului XIX, a fost restaurat n perioada interbelic la cererea istoricului Nicolae Iorga.

Manastirea TREI IERARHI - Iasi

Hram: Sf. Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigore de Nazianz, Ioan Gur de Aur (30 ianuarie)

Adresa: Bd. tefan cel Mare i Sfnt nr. 28

Edificiu unic n arhitectura romneacs, ctitorie a domnitorului Vasile Lupu, Biserica Trei Ierarhi a fcut parte, iniial, dintr-un ansamblu mnstiresc (din care s-a mai pstrat doar sala gotic, azi muzeu de art medieval).

Biserica Trei Ierarhi a fost menit a ndeplini funcia de sediu al Mitropoliei Moldovei dar, mai mult dect att, biserica trebuia s depeasc n fast i somptuozitate orice alt edificiu ortodox contemporan.

Rezultatul efortului constructorilor adui la Iai de peste mri (arhitectul bisericii, Ianache din Constantinopol, era armean) a fost pe msura ambiiei ctitorului, Biserica Trei Ierarhi strnind admiraia vizitatorilor ei nc de la inaugurarea ei, n 1639.

Biserica Trei Ierarhi este construit n plan triconc alungit, avnd dou turle, una pe pronaos i alta pe naos. Pe faadele exterioare se poate observa un bru median, care le mparte n cte dou registre, element specific bisericilor din secolul al XVII-lea.

Motivele care ornamenteaz faada sunt de influen armeano-georgian. Ferestrele sunt decorate cu chenare cu cornie i baldachine. Elementele decorative din exterior, de o bogie neasemuit, ofer impresia unei adevrate broderii din piatr. Pot fi desluite brie n torsad, romburi, cercuri, rozete, flori, solzi etc.

Multe dintre motivele decoraiei i regsesc analogii n sculptura popular n lemn. n total, pe suprafaa faadelor, pot fi numrate treizeci de frize cu decoraii diferite care nconjoar edificiul.

Din cauza multiplelor incendii (legenda spune c turcii i-au dat foc creznd c este fcut n ntregime din aur) biserica Manastirii Trei Ierarhi a fost renovat ntre 1882-1890 care au adus anumite schimbri, ns exteriorul i forma s-au pstrat n forma iniial. In interior, din vechea pictur (refcut ulterior) se mai pstreaz, bine conservate, portretele domnitorului i ale membrilor familiei sale.

n timpul celui de-al Doilea Rzboi Mondial a fost acoperit cu saci de nisip pentru protecie.

Biserica Trei Ierarhi adpostete mormintele lui Vasile Lupu, cel al primei sale soii, Tudosca, ale fiilor voievodului tefni i Ioan, dar i cel al voievodului i crturarului Dimitrie Cantemir, precum i cel al domnitorului Alexandru Ioan Cuza.

Manastirea CETATUIA

Ctitorul Manastirii Cetatuia este Domnul Gheorghe Duca. Zidirea s-a inceput in anul 1669 si s-a finalizat in 1672.Biserica Cetatuia a fost inconjurata de la inceput de ziduri inalte de piatra, cu metereze si drum de straja, turn de intrare si turnuri de colt. In incinta manastirii s-au mai construit chilii, baie, bucatarie, pivnite si staretie cu trapeza.Unicitatea Cetatuiei consta in aceea ca aici s-a pastrat intregul ansamblu de arhitectura monastica.Pe latura sudica a incintei se afla cladirea cu sala gotica "Anastasia Doamna".Un loc aparte il ocupa palatul rezervat gazduirii domnului, cladire fortificata, specifica sec. al XVII-lea. Bucataria (cuhnea) sau, dupa unele opinii, baia turceasca, este singura constructie de acest fel care ni s-a pastrat intr-un ansamblu manastiresc.Turnul clopotnita si masivitatea zidurilor dovedesc ca manastirea a fost gandita si ca loc de refugiu si rezistenta armata, in caz de nevoie, fiind cuadevarat o "cetatuie".Biserica manastirii este o biserica specifica arhitecturii religioase din Moldova secolului al XVII-lea, fiind totusi o sinteza originala a unor elemente arhitectonice disparate.Epocile de slujire si cultura ale Cetatuii sunt bine reflectate in Muzeul manastirii, care poate fi vizitat de pelerini.O superba panorama a Iasilor se poate admira din turnul "Cina Pelerinului", aflat in cladirea staretiei.La Cetatuia a funcionat o tiparni cu litere greceti, adus de la Veneia.Ajuns o ruin la sfritul secolului XIX, a fost restaurat n perioada interbelic la cererea istoricului Nicolae Iorga.

Mnstirea Sucevia: Istoric

Este situat pe oseaua Rdui- Cmpulung Moldovenesc, la 18 km sud vest de oraul Rdui i nici 100 m de osea n stnga ei. Cine viziteaz schitul din Marginea este obligatoriu s se deplaseze i la Sucevia care se afl la numai 5 km spre sud, spre Cmpulung. Drumul, printre dealuri i poieni cu iarb, este foarte frumos i plcut ochiului. Mare parte din acest drum vom fi nsoii de susurul rului Sucevia care curge paralel cu oseaua i care trece la 100 m nord de mnstire. nainte de primul pod peste Sucevia ntlnim un drum forestier care duce spre stnga la Pietrele Muierii, monument al naturii. nainte de a ajunge la mnstire avem pe partea stng dealul Pliu, iar n faa mnstirii se ridic maiestuos dealul Furcoi, cu pune verde pe coam i pdure de conifere n dreapta i n stnga acestei poieni. Complexul monahal Sucevia este construit ntr-o poian, la bazaunui deal acoperit de puni i pdure. Continund drumul spre Cmpulung, la 3,5 km de mnstire se afl poapsul turistic Bucovina.

Scurt istoric Tradiia ne spune c nc din sec. al XV-lea aici a fost un schit de lemn atestat n documente i n sec. al XVI-lea, dup care, n ultimele decenii ale secolului al XVI-lea, cu cheltuiala familiei de boieri Movol (dintre ei, Ieremia care a domnit ntre anii 1595-1606) s-a construit o bieric. Prima ctitorie a familiei Moviletilor a fost o construcie mai modest, datnd din preajma anului 1581, ctitor fiind Gheorghe Movil, episcop de Rdui. n timpul domniei lui Petru chiopul (1582-1591), familia boierilor movol ajunge la o situaie economic i politic deosebit de prosper, ceea ce a favorizat construirea unei mnstiri impresionante, prima cldire fiind biserica. ntr-un document din decembrie 1584 se precizeaz c la acea dat era deja terminat. Ajuns domn, Ieremia Movil mrete ansamblul, adugnd nc dou pridvoare deschise la sud i la nord exonartextului* bisricii, o cas domneasc ale crei ruine se vd i astzi pe latura de nord a complexului, chilii, i alte anexe. Tot n timpul lui Ieremia, ntre anii 1595 i 1596 s-a pictat interiorul i exteriorul bisericii. n anul 1831 chiliile vor fi distruse de un mare incendiu. Ele vor fi restaurate i transformate n 1860. Importantele lucrri de restaurare, desfurate n perioada 1954-1960, au redat ansamblului arhitectonic aspectul original. n 1966 au avut loc alte reparaii, care au ters urmele lsate de cutremurele din 1977 i 1986.

exonartex= spaiu care precede nartexul (pronaosul) care poate fi nchis, asemeni unei ncperi, sau deschis cu stlpi ori coloane

Aprecieri tehnice privind construcia bisericiiConstrucia este din zid, pe fundaie foarte nalt, din bolovani de piatr, n plan triconoc, cu interiorul repartizat n altar, naos, camera mormintelor, pronaos, i pridvor nchis. Are i dou pridvoare deschise. Altarul este luminat de o fereastr la rsrit i cte una la sud i la nord. Catapeteasma (iconostasul), sculptat n lemn de tis, n stil baroc-rococo recondiionat n 1801, se nal pn la bolt. Naosul primete lumin de la cele trei ferestre de pe fiecare absid. Deasupra naosului se nal turla octogonal, pe un sistem de boltire specific moldovenesc. Este aezat la exterior, pe trei baze suprapuse, una ptraat i dou atelate. Ca i la Humor i Moldovia, deasupra Camerei mormintelor se afl tainia destinat n trecut pstrrii obiectelor de pre. n gropni sunt nmormntai voievozii Ieremia i Simion Movil. Lespezile mormintelor constituie valori artistice ale sculpturii artistice medievale romneti. n pronaos sunt nmormntai membrii familiei Movil. Pridvorul nchis are dou intrri opuse nord i sud , iar uile sunt masive, din lemn de stejar, la fel i ua care d din pridvor n pronaos. Accesul se face prin cele dou pridvoare deschise, amplasate pe latura de nord, i pe cea de sud. Dintre elementele arhitecturale ntlnite n timpul lui tefan cel Mare, ntlnim i la Sucevia pe cele de influen gotic, ct i pe cele de influen renascentist. Biserica este acoperit cu indril, iar pardoseala este din lespezi de piatr.

Pictura fin ce mbrac zidurile din interior i la exterior prezint pe fundalul renaterii veacului al XVI-lea o serie de inovaii care anun o nou concepie a picturii din secolul al XVII-lea n Moldova. Ea a fost executat de doi pictori moldoveni, Ioan zugravul, i fratele su Sofronie, i se pstreaz n forma ei original. Cei doi zugravi dovedesc autentice caliti de miniaturiti, culorile vii, strlucitoare realiznd contraste puternice. Tabloul votiv se desfoar pe peretele de vest al naosului. n partea dinspre sud, ntreaga familie a domnitorului Ieremia este reprezentat ntr-un cortegiu solemn, anunnd ceremoniile de la curte, iar la cealalt parte a uii de intrare n naos se afl al doilea tablou votiv, cu Mitropolitul Gheorghe Movil. Din pictura exterioar remarcm Scara virtuilor, impresionant prin intensitatea emoional cu care sunt redate strile sufleteti. Pictura mural de la Sucevia considerat testamentul artei moldoveneti (Paul Henrz), marcheaz sfritul epocii de efervescen creatoare care a fost veacul al XVI-lea, ale crei elemente cu pictur exterioar constituie adevrate capodopere ale artei medievale. n veacul urmtor, pitorescul vemnt de pe faadele bisericilor va fi nlocuit cu o decoraie sculptat n piatr, care va atinge culmea miestriei , aprnd ca o dantel de piatr la Dragomirna (turla) i mai ales la Trei Ierarhi din Iai.

Pentru valoarea artistic i cultural de excepie, mnstirea Sucevia figureaz printre capodoperile culturii universale luate n eviden de UNESCO.

Mnstirea Dragomirna: Istoric

La 12 kilometri de Suceava, aproape de pdure, spre satul Mitocul Dragomirnei a fost ridicat Mnstirea Dragomirna. Mitropolitul Anastasie Crimca, fiul negustorului sucevean Ioan Crimca i al Cristinei a pus piatra de temelie a acestei mnstiri n anul 1602. nainte de construirea marii mnstiri, o alt biseric mai mic fusese ridicat. Aceast bisericut poate fi vazut astazi n curtea Mnstirii Dragomirna, fiind de fapt prima biseric ctitorit de mitropolitul Anastasie Crimca mpreun cu rudele sale - Lupu i Simion Stroici. Pisania de la intrare arat c biserica st sub hramul Sfinilor Enoh, Ilie i Ioan Boteztorul. La scurt timp dup numirea sa ca Mitropolit al Moldovei, Anastasie Crimca ncepe s construiasc Mnstirea Dragomirna. Lucrrile au fost terminate n 1609, iar mnstirea a fost sfinit la srbtoarea Pogorrea Sfntului Duh. Arhitectura moldoveneasc a acelui timp va cunoate multiple inovaii prin aceast construcie cu proporii i elemente inovative. Cu o structur ngust i alungit, avnd o absid poligonal n partea de vest, ansamblul impresioneaz prin alura sa monumental. Biserica ni se dezvluie ca un edificiu deosebit, unde cadrele ferestrelor cu elementele de factur gotic se armonizeaz perfect cu bogatele decoraiuni ale turlei ce sunt de influen pur romneasc. Odat paind n biseric, nu putem s nu remarcm nalarea gradual a camerelor, ncepnd cu pridvorul i mergnd spre altar, bogata reea de nervuri aliniate aproape peste tot, colorate n rou, albastru i auriu, i ncarcarea lor cu linii. Sursa de inspiraie a fost probabil desenul din vechile manuscrise bisericeti. i, pentru ca totul s fie perfect, mai sunt amplasate, din loc n loc, cteva sculpturi. Pereii i bolile naosului, precum i cei ai altarului sunt acoperii cu picturi n fresc de o mare valoare plastic. Fr ndoial c la coala de pictur tradiional moldoveneasc s-au format cei trei pictori ai Dragomirnei.

Stilul brncovenesc este rezultatul firesc al evoluiei artistice i culturale din prima jumtate a secolului XVII. Construit pe o baz romneasc cu o tradiie nu foarte solid conturat, specificitatea stilului brncovenesc din perspectiva unui stil original/specific romnesc este ndoilenic. Gustul barocizant al vremii i influena elegantei renateri trzii, suprapuse elementului naional au dus la construirea unui stil ecletic cu statut derizoriu. n definitiv, ce este stilul brncovenesc? Un grup de lcauri de cult fcute mai mult sau mai puin de aceleai echipe de meteri /sau n maniera primelor echipe, care au scris pagina fondatoare a stilului), dup indicaiile sau opiunile voievodului eponim, pe un teritoriu limitat i ntr-o perioad relativ scurt de timp. Prestigiul peste timp al acestui melanj (unii vor folosi termenul de sintez, ceea ce l pozitiveaz, i d un aer de seriozitate funciar, rezultat din savanta, alchimica premeditare a componentelor aduse laolalt i a reetei mpreunrii) de renatere italian, materiale locale i tehnic combinatorie a meterilor se datoreaz n mare msur redescoperirii sale ca stil naional. Or, nici unul din termenii sintagmei nu este aplicabil dintre ei, cel mai puin cel de naional. Din motive pe care teoria artei le-a lmurit demult, vom putea vorbi cel mult despre idiomul sau maniera de edificare proprii unei echipe de meteri lucrnd pentru i la comanda lui Brncoveanu n zona Vlcei i a Olteniei. Ct despre naiune, ea va mai avean de ateptat dou secole ca s fie conceptualizat, necum s mai aib i influene att de drastice asupra artelor i a artitilor cutrei naiuni[1].

Domnia lui Constantin Brncoveanu (1688-1714) marchiaz un punct important n evoluia culturii i artelor pe teritoriul Trii Romneti. n ciuda condiiilor vitrege de politic intern, domnia lui Brncoveanu a fost mai lung i mult mai stabil. n plus, o bun parte din imensele sume ncasate dintr-o fiscalitate fr precedent au fost investite n cultur i art. Stilul brncovenesc, asociat din inerie cu numele acestui domnitor i este doar parial tributar. Acest stil, s-a nscut dintr-o evoluie fireasc a artelor din ultimele decenii crra li s-au suprapus diferite influene externe.

Predecesorii lui Brncoveanu, Matei Basarab (1632-1654) i erban Cantacuzino (1678-1688) au reuit s contureze un caracter unitar, romnesc, n art. Epoca lui Matei Basarab a fost o epoc de sintez deplin n forme de-a-ntregul munteneti, a tuturor elementelor motenite de la secolele precedente[2]. n cei 40 de ani, dintre domniile lui Matei Basarab i erban Cantacuzino, instabilitatea politic a dus inevitabil la o stagnare cultural (cu excepia literaturii istorice). erban Cantacuzino, n ciuda diversitii elementelor culturale a ncercat s continue dezvoltarea unui stil romnesc, al crui apogeu de dezvoltare a fost atins abia n vremea domniei lui Brncoveanu. De aceea, asocierea stilului muntenesc sau brncovenesc cu numele lui Brncoveanu pn la confundarea cu un stil personal[3] al domnitorului este puin sintetic i forat. Rdcinile romneti ale acestui stil sunt cu aproape o jumatate de secol mai vechi. Conturarea definitiv a stilului, prin asimilarea unor elemente occidentale se face n timpul lui Brncoveanu, ca evoluie fireasc a viziunii arhitecturale. Bineneles, aceast evuloie nu este fortuit. Apariia unui stil unitar, att laic ct i ecleziasctic era n acel moment o necesitate, pe care Brncoveanu a facilitat-o i a susinut-o prin ideile sale culturale reformatoare, i, mai ales financiar. Trebuind s duc politica pe care a dus-o i simind nevoia de reprezentare la nivel corespunztor aspiraiilor i ambiiilor sale, Brncoveanu n-a avut de ales. El a ncurajat prin toate mijloacele formele care rspundeau cel mai adecvat programelor sale,iar aceste forme, n pas cu gustul barocizant al vremii, puneau un accent apasat tocmai pe decoraia sculptural. Aadar, promovnd cele cteva tipuri tradiionale de structuri arhitectonice, meterii lui Brncoveanu i-au concentrat atenia, ca inovatori exclusiv asupra aparatului ornamental care dobndete o puternic expresivitate.[4] Stilul brncovenesc a salvat arhitectura munteneasc de monotonia rutinei. Nevoia unei noiri n acest domeniu se manifestase nc de timpuriu: activitatea pietrarilor, din vremea lui Matei Basarab, nu constituise dect o ncercare de a ndeplini aceast cerin de noutate, prin reintroducerea n decoraia monumentelor, a sculpturii, din ce n ce mai rar folosit, n cea de-a doua jumatate a secolului XVII[5] Una dintre trsturile fundamentale stilului brncovenesc este importana deosebit deosebit pe care o acord ornamentului. Ornamentul pare a fi orientat: spre deosebire de celelalte elemente ale operei arhitectur, el este/trebuie s fie distribuit mai ales n zonele de vizibilitate maxim, acolo unde poate fi perceput i decodat, tinznd aadar spre exterior. Opera de arhitectur brcoveneasc este decorat i n zonele cu vizibilitate redus, ba chiar i n zonele practic inaccesibile privirii curente. Nevoia de ornamet vine din nevoia de aliniere cu alte culturi, din presispoziia general spre baroc. Toate culturile foloseau ornmentul n arhitectur, marea lor majoritate nu n ipostaza de accesoriu, de surplus, ci chiar ca element constitutiv, indispensabil al operei, de aceeai natur ontologic cu toi ceilali atomi ai acesteia. Decorul poate fi sculptat n piatr (decoruri florale) sau aplicat sub forma unor reliefuri din stuc (motive de inspiraie oriental). Ornamentul, confer construciilor n stil brncovenesc expresivitate i elegan baroc. Evoluia planurilor, att n arhitectura civil, ct i n cea religioas trece de la ceva ct se poate de simplu (aproape banal) la ceva ct se poate de ncrcat. Aceast schimbare este specific n primul rnd arhitecturii baroce, care renun la simplitatea Renaterii n favoarea unor decoraii somptuoase, uneori excesive. Stilul brncovenesc pstreaz totui un echilibru ntre simplitate i ornamentare excesiv. Ca un fapt important, s-a constat c n timpul domniei lui Constantin Brncoveanu, mult mai bogat mpodobite dect ctitoriile domneti erau cele ale Cantacuzinilor familie nrudit cu voievodul. Mai diverse ca repertoriu de forme, incluznd cu mult curaj motive occidentale, mai abundente ca suprafa contaminat, ornamentele n piatr de la ctitoriile cantacuzineti sunt n acelai timp executate ntr-un relief nalt.[6] Principala ctitorie a lui Constantin Brncoveanu mnstirea Hurezi (v. imag dreapta) este o interpretare simplificata a bisericii episcopale de la Arge. Practic, Manea zidarul, ncearc s menin la mnstirea Hurezi linia stilistic specific romneasc. Elementul de atracie[7] l formeaz pridvorul , mai scund dect pronaosul dar intr-un raport echilibrat cu peretele de deasupra arcadei. Coloanele (n special bazele i ancadramentele lor) sunt similare celor de la Biserica Doamnei din Bucureti. Acestea sunt reprezentative pentru noua orientare stilistic. Decoraia care apare aici (motivul vegetal stilizat ntr-un relief foarte puin adnc i modelatura faadelor, similar monumentelor anterioare din stuc[8]) este repretat aproximativ de toate ctitoriile brncoveneti. Aici ornamentaia este bogat, ns multe alte edificii brncoveneti nu fac risip de ornamente. n schimb, monumente de spaiu sacru, realizate n aceeai perioad de membrii familiei Cantacuzino decorul ajunge la un grad de autonomizare. Spre exemplu biserica Fundenii doamnei de lng Bucureti (v. imag. stnga), ctitorie a sptarului Mihail Cantacuzino din 1699, monument unic n arhitectura romneasc. Acadramentele i coloanele sunt realizate n maniera brncoveneasc, ns decoraia sculptural n iatr este mult mai bogat, realizat ntr-un relief nalt cu motive de inspiraie apusean. Restul faadelor sunt cmpul de desfurare a unei fantezii irepresibile. n afar de medalioane cu flori i fructe, n afar de panourile cu vaze i cu flori tratate aproape naturalist, ca n miniaturile persane sunt nchipuite adevrate peisaje.[9]O alt caracteristic a arhitecturii brncoveneti este predispoziia pentru logii, foioare, galerii i pridvoare - idee preluat de la arhitectura Renaterii sau de la reedinele priciare de la Constantinopol. Acestea contribuie la monumentalitatea formelor, sub o nfiare sofisticat i bine-ordonat, care s se impun de la distan. Att construirea spaiului sacru, ct i cea a spaiului privat se fundamenteaz pe aceleai idei estetice. Intresant este c, apare un foarte mare interes pentru spatiul privat. Arhitectura rspundea cerinelor de via ale boierimii i domniei, care trebuia permanent s-i etaleze statutul social; bogia. Haina fcea omu, mai ales n lumea medieval, pentru c ea era un simbol al statutului su social,era o uniform. De altfel, n Evul Mediu, fiecare stare, fiecare meserie, i avea uniforma ei. Ca i haina, locuina, casa, prin confortul pe care l conferee i aspectul agreabil pe care-l deinea, a devenit un simbol al poziiei sociale nalte, posibilitilor i puterii economice a posesorului su.[10]

Palatul de la Mogooaia (v. Imag sus.), palatul domnesc de la Bucureti (astzi disprut) i palatul de la Potlogi sunt cele mai importante monumente de arhitectur lai contruite din voina lui Brncoveanu. Diferenele stilistice sunt aproape insesizabile. i Palatul de la Mogooaia i cel de la Potlogi au fost conruite ntr-o ordona ritmic specific Renaterii cu o decoraie braroc, exuberant. O carateristic specific contruciilor brncoveneti laice este comunicarea perfect a arhitecturii cu peisajul. Palatul de la Mogooaia este construit pe malul unei ape, iar faada palatului se dubleaz prin reflectarea n ap. Din nou, un element inspirat de arhitectura renascentist. mprejmuirea cu zid masiv i intrarea printr-o poart fastuoas flancat de un turn, colonada ce susine arcadele trilobate din piatr, cu capitel compozit duc cu gndul la arhitectura din Istambul. Practic avem de-a face cu o mbinare/ o suprapunere stilistic elegant i bine realizat. Toate elementele preluate din diverse culturi dau arhitecturii laice o not monumental monumental.

Cea mai rspndit trstur a arhitecturii brncoveneti este ecletismul. De un stil pur nu poate fi vorba nici n secolele anterioare. Pe fondul unor structuri e obrie romno-bizantine, cu cteva influene gotice (care fcuser carier n Moldova) s-au adugat elemnte orientale, renascentiste i baroce. Pe scurt, aa poate fi definit stilul brnovenesc. O mbinare reuit de stiluri diverse.

SERBAN CANTACUZINO

Stranepot al lui Radu Serban, ctitorul manastirii Comana, fiu al lui Draghici Cantacuzino mare spatar, feciorul Elinei, fiica cea mica a lui Radu Serban si al postelnicului Constantin Cantacuzino (1678-1688), n vremea caruia si-a nceput cariera ca mic dregator. Dupa moartea acestuia din urma, trece de partea marelui domn Constantin Brncoveanu (1688-1714), varul sau drept dupa tata, n timpul caruia ajunge dregator nsemnat n sfatul domnesc: mare comis trimis n solie la Constantinopol (1692-1696), mare paharnic (1700-1703), si mare vornic (1706-1709). Ca Mare paharnic, la 1700, cum arata pisania de deasupra usii de intrare n pronaosul bisericii manastirii Comana, n calitate de stranepot al lui Radu Serban, ctitorul de la 1588, a nnoit biserica, adaugndu-i pridvorul, a ridicat si alte zidiri, devenind astfel cel de-al doilea ctitor al manastirii cu hramul Sfntul Nicolae de la Comana.

A facut danii de pret si altor biserici si manastiri, iar dupa moartea n ianuarie 1696, a primei sotii Maria, fiica marelui vornic Ghinea Rustea-Valeanu, nmormntata sub o candela cu inscriptie n locasul Comanei, mpreuna cu cea de-a doua sotie Adriana Falcoianu, a ispravit bolnita manastirii Bistrita Olteana, unde i se pastreaza portretul, biserica Selari din Bucuresti, a ridicat din temelie schitul Boscoavele de lnga Pitesti la 1696 si biserica Sfintii Apostoli de la Rosiorii de Vede n 1708, iar ntre 1704-1705 a rennoit pictura bisericii manastirea Cozia, ctitoria lui Mircea cel Batrn. S-a stins din viata fara urmasi, dupa 17/28 ianuarie 1710, fiind nmormntat alaturi de prima sa sotie n biserica manastirii Comana necropola si a altor urmasi ai lui Radu Serban.Odat reconstruit imaginea formelor iniiale ale complexului monastic ridicat de ctre Radu erban spre sfritul secolului al XV-lea, vom prezenta n succesiunea lor principalele etape de refaceri sau adugiri ce au avut drept rezultat modificarea aspectului su iniial.I. Prima aciune de refacere const din nlocuirea pardoselii din naosul i pronaosul bisericii cu una realizat din crmizi dpretunghiulare de mari dimensiuni (50 x 25 x 9 cm). n suprafaa altarului vor fi utilizate crmizi de dimensiuni obinuite (26 x 15 x 4 cm). Aceast intervenie se petrece n intervalul dintre anii 1662 i 1668, potrivit cronologiei oferit de cercetarea arheologic .II. Cea mai important aciune de refacere este ntreprins n anul 1700 de marele vornic erban Cantacuzino care, prin amploarea lucrrilor efectuate, s-a dovedit a fi un "desvrit ctitor" . Cu aceast ocazie, pe faada de vest a pronaosului este pus pisania ce menioneaz succint lucrrile efectuate ct i pe autorul lor. Este vorba despre:

- Adosarea unui pridvor la faada de vest a bisericii, ncpere ce azi nu se mai pstreaz dect sub forma unor fundaii i a unei pardoseli ntruct este i ea refcut ntr-o etap ulterioar.- Etajarea chiliilor de pe latura de est i practicarea unor ferestre n zidul de incint, la nivelul etajului, n condiiile n care se menine zidria ncperilor dar se modific cea a galeriei. Aceasta este nlocuit cu un portic realizat din arce ce se sprijineau pe coloane realizate din crmizi de forma unui sfert de cerc, materiale descoperite n molozurile rezultate din dezafectarea acestor construcii. Tot acum, la nivelul parterului se amenajeaz o nou pardoseal din crmid.- Etajarea corpului de chilii de pe latura de vest are loc n condiiile reconstruirii sale integrale, pe vechiul plan chiar dac zidurile trasnversale sunt, de cele mai multe ori, uor decalate fa de vechiul traseu. Tot cu aceast ocazie, la extremitatea de nord a corpului de chilii se adoseaz o nou ncpere. n grosimea zidurilor despritoare dintre cele dou chilii au fost create firide terminate la partea superioar cu un arc n plin cintru al crui contur este subliniat de o sprncean de zidrie.Galeria parterului este nlocuit printr-un portic realizat din 14 travee, dintre care 13 cu arcul n acolad subliniat de o sprncean realizat din crmizi aezate pe lat. Ultimul arc, cu o deschidere mai mare, a fost deviat spre vest n raport cu aliniamentul faadei, n scopul realizrii unei legturi ntre corpul de chilii i casa egumeneasc. Arcele se sprijineau pe coloane din crmizi de format special prin intermediul unor imposte realizate din dou crmizi n retragere. Ca urmare a ridicrii cotei de nivel a pardoselii cu 0,60 m, n fiecare chilie se vor practica n zidul de incint noi ferestre. Etajul coninea o suit de ncperi precedate de o galerie ce suprapunea porticul. Ferestrele nou create n zidul de incint sunt delimitate la partea superioar de un arc n form de mner de co. - Refacerea i supranlarea turnului de nord-vest de la al doilea nivel al gurilor de tragere. Prin ridicarea cu 2,05 m a cotei de nivel a planeului dintre parter i etaj, parterul devine mai nalt cu 1,45 m dac se are n vedere faptul c i nivelul de clcare al acestuia a fost ridicat cu 0,60 m. Tot acum sunt obturate gurile de tragere i ua de acces la nivelul etajului din secolul al XVI-lea, practicndu-se noi goluri ce se mai pstreaz i azi. In sfrit, pe latura de est a turnului se adoseaz o mic ncpere cu dou nivele.- Refacerea casei egumeneti pe vechile pivnie, parterul modificat fiind suprapus de un etaj. Noua rezolvare primit de planul parterului determin realizarea la nivelul pivniei a noi puncte de sprijin amplasate n nava de sud sub forma unor ziduri ce leag cele patru pile de latura sudic a pivniei. Pe latura de nord se adoseaz un foior, ridicat pe un soclu nalt lucrat din crmid i sprijinit pe latura sa de nord de dou contraforturi. Un numr de 10 coloane de piatr, cu capitele i baze profilate sunt dispuse pe soclu i susin arcuri n acolad. Deasupra bazei i sub capitel, coloanele au cte o brar ornamental cu motive florale. Cele dou coloane ncastrate n zidria faadei au brara decorat cu un vultur bicefal ncoronat- Legarea casei egumeneti de turn i corpul vestic de chilii printr-o ncpere desprit n dou nave prin intermediul a trei pile de zidrie legate prirn arcade ce susin planeul nivelului superior. Din acest moment accesul la nivelul superior al turnului se va efectua prin intermediul casei egumeneti.- Compartimentarea a dou dintre ncperile mai mari ale corpului de cldiri cu destinaie gospodreasc i extinderea acestuia spre est.- Refacerea, parial pe noi fundaii, a zidului de sud al incintei, caruia i se adaug contraforturi la exterior.- Adosarea a patru corpuri de zidrie cu utilitate sanitar: cte unul pe laturile de est i de nord i dou pe latura de vest, toate n exteriorul incintei.- Construirea unui paraclis n colul de sud-est al incintei, azi disprut, a crui pisanie arat c i "alalte case i chili ce se vd" sunt "fcute de Serban-Cantacuzino" .- nlocuirea pardoselii din interiorul corpurilor de chilii de pe laturile de est i de vest ale incintei are loc la mijlocul secolului al XVIII-lea, aa dup curo ne indic o moned descoperit n stratul-suport de argil al amenajrii. i de aceast dat este folosit crmida.Dup mai bine de un secol de la importantele lucrri de construcie i refacere efectuate de erban Cantacuzino, ansamblul mnstirii de la Comana se afla ntr-o stare avansat de degradare, consecin a campaniilor militare desfurate n jurul ei la sfritul secolului al XVIII-lea, a cutremurului nregistrat n primii ani ai secolului al XIX-lea dar i a lipsei de grij artat de clugrii greci faa de aezmnt. Cu toate daniile acordate mnstirii de ctre domnitorii fanarioi vederea unor reparaii, spaiul locuibil se restrnge ntruct se renun la corpurile de cldiri de pe laturile de est i de sud ale incintei, fapt explicabil i prin numrul redus de clugri existent n raport cu acela din secolul al XVII-lea.

- Zidul de sud al incintei prezint probleme de stabilitate, motiv pentru care la interior sunt amplasate dou contraforturi.- Alipit de zid dar n exteriorul incintei se adoseaz o nou construcie cu destinaie gospodreasc - azi disprut - mult redus ca suprafa n raport cu cele anterioare.- Zidul de vest al incintei este consolidat i el cu ajutorul unor contraforturi plasate la exterior.- Pardoseala de crmizi din interiorul bisericii este nlocuit cu una din plci de piatr de form neregulat, n cadrul creia sunt utilizate i fragmente din lespezile de mormnt, dovad a lipsei totale de repsect fa de mormintele ctitorilor i a urmailor lor. Monedele descoperite pe suportul de mortar al acestei pardoseli au oferit posibilitatea datrii ei n primele dou decenii ale secolului al XIX-lea .- Ultimele transformri, petrecute la mijlocul secolului al XIX-lea, i pun amprenta i asupra bisericii ca urmare a demantelrii i refacerii altarului i naosului. Demantelarea efectuat pn la nivelul pardoselii de piatr este urmat de supralrgirea absidelor altarului i a naosului care acum sunt poligonale la exterior i semicirculare la interior. Tot acum se desfiineaz zidul despritor dintre naos i pronaos i are loc supranlarea ferestrelor i a uii pronaosului precum i obturarea ferestrelor din registrul superior al faadelor ca urmare a ridicrii cotei de nivel a pardoselii cu 0,87 m fa de cea iniial. La rndul su, pridvorul este refcut din temelii.n final, interiorul bisericii va fi decorat cu o nou pictur mural. Da nu numai biserica ci i restul ansamblului cunoate noi modificri ca urmare a renunrii la unele componente i a nlocuirii lor cu altele noi, diferite ca amplasament i arhitectur. Este vorba de:- Drmarea turnurilor din colurile de nord-est, sud-est i sud-vest ale incintei i a turnului de intrare cu clopotni. Acesta din urm a fost demantelat pn la nivel de fundaie i nlocuit cu cel actual, ridicat pe alte fundaii. Tot acum se efectueaz reparaii i completri n colul de sud-vest al zidului de incint care este refcut complet. Tot n aceast zon se va prelungi spre sud corpul de vest al chiliilor.- La nivelul parterului corpului de chilii de pe latura de vest, ca urmare a practicrii unor ui ce permiteau accesul direct din portic n fiecare chilie, dispare funcia de ncperi de trecere a vestibulelor, acestea devenind ncperi locuibile cu att mai mult cu ct ntr-o etap anterioar se renunase la corpul de chilii de pe latura de est.- La nivelul etajului corpului de chilii de pe latura de vest, n vederea obinerii unor ncperi mai mari, se renun la unele ziduri despritoare i implicit la sistemul de boltire, acesta fiind nlocuit cu un planeu lucrat din grinzi de lemn. Aceste ncperi vor primi cte o fereastr ce corespundea spre galeria de acces. La rndul lor, vechile ui i ferestre vor fi redimensionate. Totodat, arcadele galeriei de acces sunt refcute de la nivelul parapetului, pe pile ptrate, cu o mic baz din crmid.- n turnul de nord-vest se refac planeele de lemn iar ferestrele sufer uoare modificri.

Pictura exterioara a bisericilor moldovenesti

Construite n general pe locul unor aezminte monahale mai vechi, bisericile moldoveneti cu fresce exterioare dateaz din secolul XVI, mai precis din anii de dupa 1530. n acel timp mai multe biserici ctitorite de domnitorul Petru Rare (1527-1538; 1541-1546) i de ali mari boieri ai rii au fost mpodobite cu minunate fresce exterioare.

Este adevrat ns, c pentru anumite biserici din secolul XV (Probota Veche, construit dup 1456; Putna, 1469; Sfntul Nicolae din Rdaui, 1481-1486; Sfntul Ioan din Vaslui, dupa 1490), exista mrturii documentare i arheologice care atesta prezena n Moldova a unei picturi exterioare ntr-un context de decor arhitectural. Un studiu recent asupra evoluiei decorului arhitectural a identificat o anumit tendin de simplificare a faadelor, manifestat dup 1501, indice semnificativ al pregtirii bisericilor n vederea unor vaste desfurri iconografice exterioare. Fie c vom considera apariia acestor picturi exterioare ca o consecin a unei evoluii locale, sau n legatur cu manifestri asemntoare din Transilvania, Ungaria, Austria, Slovenia, Elveia, sau chiar ca o expresie a influenei bisericilor greceti sau srbeti unde Judecata de Apoi i Imnul Acatist (Imnul neaezat) sunt reprezentate n exterior, cert este c acest fenomen moldovenesc care s-a manifestat ntre anii 1530 i 1552 pe dousprezece ansambluri murale exterioare i pe replicile lor, la Sucevia din 1596 i la Sfntul Elias din 1643, reprezinta un "caz estetic" singular n ntreaga evoluie a artei postbizantine.

Patru sunt factorii ce definesc acest fenomen:

creerea de noi tipuri arhitecturale,

existena unei comenzi speciale iniiata de domn oi avnd tot sprijinul acestuia oi al naltului cler

elaborarea unei teme oi a unui program iconografic original cu mesaje oi finalitate explicita, configurata cum se cuvine pe plan semantic oi artistic, oi, n fine

existena unor ateliere oi a unor artioti autohtoni capabili sa satisfaca exigenele artistice ale cometenilor.

Tipuri de construcii

Prototipul arhitectural al acestor biserici este elaborat n Moldova de-a lungul secolului al XV-lea, ntr-o ambiana cultural marcat de influena Bizanului i a Serbiei, locul de origine al planului triconc ce a fost adoptat aici. Moldova se distinge de modelul srbesc prin absena pilatrilor din zidrie care flancau absidele i susineau turnul clopotniei pe naos. Rolul lor este preluat de arce butante sprijinite pe console. Presiunea este astfel transmisa contraforturilor conform modelului gotic; n plus, constructorii moldoveni au gsit un sistem original de a reduce diametrul interior al turlei prin mijlocirea mai multor arce de bolta dispuse piezi sau chiar intersectate n acelai plan atunci cnd nu susin dect cupolele. Acest sistem se aseamna cu soluii constructive armeniene i orientale.Din punctul de vedere al planului, bisericile moldoveneti adopta soluii originale, introducnd o gropnia ntre naos i pronaos (aceast situare nu variaz niciodat) i, n anumite situaii ( Humor, Moldovia, Sucevia), deasupra exista o camera scund, incint secret sau simpla sacristie. Aceast tendin de dezvoltare a planului n lungime - proprie acestei arhitecturi - este confirmat prin prezena pe partea vestic a bisericilor a pridvorului deschis (Moldovia Veche, Neam, 1497; Sfntul Gheorghe, Suceava; Probota) sau a pridvorului nchis (Baileti, 1493; Prhui, 1522; Humor, 1530; Baia, 1532; Moldovia, 1532), ceea ce diversifica soluiile arhitecturale pentru satisfacerea mai multor funcii: clopotnia, extinderea gropniei, loc de pocina, spaiu de protecie al intrrii i de liber comunicaie ntre exterior i interior. O ntreag serie de elemente constructive sau decorative ale stilului gotic (contraforturi, bolta cu penetraii, sau bolta pe nervuri, ancadramentul ferestrelor, mprumutata din arhitectura laic), adesea semnate cu nsemne ale unor lucrtori identificate i pe antiere din Transilvania subliniaz originalitatea cu care aceast arhitectur mpletete tradiia constructiv bizantin i gotica. Silueta edificiilor, puternic individualizata de linia frnt ascendent a acoperiurilor cu articulaii multiple, contribuie ntr-o maniera decisiv la definirea aspectului specific i original al acestei arhitecturi.

Donatori i ctitori

Cel mai important donator al picturii exterioare moldove