Sistemul osos

Cuprins• Structura scheletului • Rolurile oaselor• Structura osului• Compozitia osului • Tipurile de oase• Oasele craniului , viscerocraniului• Coloana vertebrala• Cutia toracica• Bazinul• Membrele superioare• Membrele inferioare• Structura osului• Articulatiile

•Scheletul uman este format din 206 oase separate, unite între ele prin diferite articulaţii. Mărimea, respectiv forma diferitelor oase este determinată de funcţia anatomică. Cel mai mare os este femurul având 50 de cm iar ce mai mic este scăriţa (2,6 mm), una din oscioarele auditive.

Oasele sunt structure dure, rezistente, de culoare alb-galbuie al caror ansamblu formeaza scheletul.

Rolurile oaselor:

• conferă corpului o formă și un suport;

• reprezinta parghiile cu rol in miscare;

• de producere a unor elemente figurate ale sângelui;

• formeaza cavitati de protectie (cutia craniana, canalul vertebral, cutia toracica, bazinul);

• depozit de saruri minerale;

• reprezinta loc de insertie pentru muschi;

• confera pozitia bipeda a omului.

Structura osului :• Osul este alcatuit din 2 tipuri de tesut:• Tesut osos compact|Osul lung - partea de mijloc a osului

lung,numita corpul osului sau diafiza.La exterior exista o membrana numita periost,pe seama caruia osul creste in grosime.De mentionat faptul ca la copii toate oasele produc aceasta maduva si va avea o culoare rosie,la adult doar oasele late si va fi galbena iar la varstnici va fi gri-cenusie si va fi nefunctionala.

• Tesut osos sponginos - extremitatile osului lung ,numite epifize .Formate din 95% tesut osos spongios la interior si 5% tesut osos compact spre exterior.Intre epifiza si diafiza se afla metafiza,sau cartilajul de crestere epifizo-diafizar pe seama caruia osul lung creste in lungime.Cresterea va fi dinspre epifize spre diafiza.Suprafata de articulare a epifizei este formata dintr-un strat subtire de tesut cartilaginos hialin.

Compozitia osului :

•Osul este format din 20% apa si 80% reziduu uscat.Este alcatuit dintr-o matrice organica solida ,care este intarita considerabil de depozitele de saruri de calciu. Matricea organica a osului- formata din 90-95% fibre de colagen,restul fiind substanta fundamentala ,impreuna constituind oseina. Fibrele de colagen se constituie in special de-alungul linilor de tensiune si dau osului marea sa rezistenta la socuri.

Tipuri de oase :•Oasele scheletului sunt împărțite în patru grupe:•oasele lungi, care sunt alungite, cu rolul de a amortiza șocurile. Acestea au o parte interioara, numită diafiză și două capete numite epifiză. Regiunile intre diafize si epifize se numesc metafiză. Oasele lungi sunt mai compacte decât celellalte oase. Din această categorie fac parte oasele membrelor, precum femurul, tibia si falangele.•oasele scurte, care sunt mai puțin compacte compacte, destul de subțiri, mici. Exemple de așa oase sunt: oasele carpiene și metacarpiene, vertebre;•oasele neregulate, care au forme și dimensiuni variate, de exemplu: oasele bazinului.•oasele late, oase subțiri, curbate, de dimensiuni mici, exemple sunt: oasele pieptului, oasele craniului.•oasele pneumatice, in jurul foselor nazale, frontal, maxilar, sfenoid, etnoid.•in lungimea unui tendon-> rotula

Craniul

•Oasele neurocraniului •Osul frontal 1 os

•Osul etmoid 1 os

•Osul sfenoid 1 os

•Osul occipital 1 os

•Osul parietal 2 oase

•Osul temporal 2 oase

Oasele viscerocraniului

•Osul lacrimal : 2 oase

•Osul nazal : 2 oase

•Cornetele nazale inferioare : 2 oase

•Vomerul : 1 os

•Osul maxilar : 2 oase

•Osul palatin : 2 oase

•Osul zigomatic : 2 oase

•Mandibula : 1 os

Coloana vertebrala

•Este alcătuită din 34-35 de vertebre:

•Vertebre cervicale 7 (prima atlas,a doua axis)

•Vertebre toracice 12

•Vertebre lombare 5

•Vertebre sacrale 5 unite formand osul sacru

•Coccigele 4-5 unite intre ele

Cutia toracica•Vertebrele toracale 12•Stern•Coaste

Bazinul•Osul coxal 2 oase unite anterior intre ele formand simfiza pubiana

•Osul sacru 5 vertebre sacrale unite intre ele si articulate lateral cu oasele coxale

Membrele superioare• Humerus

• Radius

• Cubitus(Ulna)

• Oase carpiene

• Oase metacarpiene

• Falange

Membrele inferioare

•Femur

•Rotulă (Patelă)

•Tibie

•Peroneu (Fibula)

•Oase tarsiene

•Oase metatarsiene

•Falange

Structura internă a oaselor

•Oasele organismului viu deloc atât de uscate, albe şi rigide, precum am putea crede văzând scheletele expuse în muzeu. Osul viu este de culoare cenuşie, fiind acoperit de o membrană rezistenţă – peri os – prin care pătrunde venele şi nervii destinaţi oasele. •Deşi oasele par a fi compacte, în realitate sunt pline de mici cavităţi. Sub periost urmează compacta osului, sau ţesutul osos de tip Havers. Dacă facem o secţiune transversală la nivelul unui os putem observa o mulţime de mici cercuri. Aceste aşa numite canale Havers străbat longitudinal osul, având rolul de a adăposti vasele şi nervii care pătrund din perios în os. În lungul acestor canale, în mici lacune osoase, sunt situate nişte celule de dimensiuni microscopice celulele osoase sau osteocitele, care formează partea solidă a osului.•Stratul poros, buretos, ce se întinde sub ţesutul compact, se numeşte ţesut osos spongios, cu toate că şi acesta este solid. În sfârşit în interiorul osului, întâlnim măduva osoasă. Aici este produsă marea parte a celulelor sangvine.

Muschii• Peste 500 de muşchi —aşa numiţii muşchi scheletici—se

ataşează de oasele noastre. Muşchii se inseră pe oase prin intermediul prelungirilor numite ligamente. În timpul mişcării, muşchii corespunzători se contractă, deplasând osul care aparţin de aceştia. Muşchii şi oasele formează împreună cele mai mari sisteme organice ale organismului nostru: Sistemul osos şi muscular.

• Scheletul este flexibil datorită articulaţiilor care unesc oasele. Unele articulaţii sunt însă fixe, oasele fiind sudate între ele la nivelul marginilor, astfel încât par a fi un singur os.

O altă categorie importantă a legăturilor inter osoase este articulaţia mobilă, dar măsura mişcării este variabilă. Cea mai mare articulaţie a organismului nostru, articulaţia genunchiului de exemplu funcţionează ca o balama permite înainte şi înapoi a gambei, dar nu permite mişcări laterale şi orientate înainte. La fel funcţionează şi articulaţia degetelor.

• Articulaţiile coloanei vertebrale • Coloana vertebrală umană este formată din 26 de oase

separate: vertebre; acestea sunt unite prin articulaţii. Vertebrele se deplasează puţin faţă de vertebrele învecinate dar aceste deplasări mici, adunate la un loc determină o flexibilitate deosebită a coloanei vertebrale. Dacă nu ar fi aşa, nu ne-am putea apleca în faţă, în spate sau lateral.

• La întâlnirea capului şi a coloanei vertebrele găsim un altfel de articulaţie. Datorită celor două proeminenţe (condiţii) ale omului occipital care se potrivesc în cavităţile articulare ale primei vertebre, ne putem aplica capul înainte şi înapoi .Prima vertebră cervicală se numeşte atlas (după titanul din mitologia greacă care ţine pe umeri întreaga lume). Atlasul, de forma unui inel, se potriveşte cu a doua vertebră cervicală, axis articulaţia dintre ce le două vertebre se numeşte articulaţie pivotantă care permite rotirea antebraţului.

• Oasele care se articulează în şa, se pot deplasa în direcţii diferite, dar nici unul nu se poate deplasa faţă de celălalt os. O asemenea articulaţie este între osul metacarpian al degetului mare şi oasele carpiene. Datorită acestei caracteristici ale articulaţiei în şa, ne putem întoarce degetul mare spre palmă. Fără această capacitate, ne-ar fi foarte greu să apucăm obiectele.

Bibliografie• Google images• Wikipedia• Referate.ro• Medicina.ro• Didactic.ro

Proiect realizat de : APETRE DIANA GABRIELA Clasa a XI a A