Sfântul Ioan de Kronstadt - Convorbiri

5/13/2018 Sf ntul Ioan de Kronstadt - Convorbiri

1/42

~ I S F A N T U L lO A N 'D E K R O N S T A D T

STARETA TAISIA (+1915)ofiica duhovniceasciia Sfdntului loan de Kronstadt


2/42

Avand parte de 0 stransa legatura duhovni-ceasca cu pururea pomenitul Parintele nostruloan Serghiev (de Kronstadt), am stat adeseori deyorba cu dansul, pe indelete cateodata, des preinalte lucruri duhovnicesti, Folosindu-ma de aces-te prilejuri am cautat sa-i pun felurite intrebariprivitoare la greutatile ce le intampinam in viatade manastire; apoi, cugetand in sine a mea la ras-punsurile bunului Parinte, rna inchideam serilein chilie si asterneam in scris ceea ce imi spuseseel, straduindu-ma sa-mi amintesc intocmai fiecarecuvant al sau. Pornind de la aceste insemnari aluat fiinta 0 intreaga carte. In ultimii ani de viataai Parintelui loan (nu-mi amintesc cand anume)i-am pomenit 0 data despre aceste insemnari iarel s-a aratat doritor sa le vada si sa le verifice.

5


3/42

Gasindu-le exacte, a facut pe alocuri unele in-dreptari, adaugand cate ceva cu propria-i mana,dupa care mi-a spus: .Bine ai facut ca ai notatspusele mele. Apostolul zice: Va laud. fratilor;ca in toate va aduceti aminte de mine si tinetipredaniile precum vi le-am dat (I Cor. 11:2).Inseamna ca samanta a cazut in pamant bun siva aduce roada, spre a-i hrani si pe altii". lataaceste insemnari, incepand cu anul 1891, an incare Parintele loan a inceput sa mearga in tinu-tul sau natal, in satulSura, cu scopul de a cladiacolo 0biserica de piatra.

6

II

Intorcandu-se cu vaporul din tinutul sau debastina, cand a intrat pe raul Seksna ca sa seindrepte de-a lungul lui spre orasul Riabinsk,Parintele loan a fost intampinat la Cerepovet decatre domnul L. Acesta 11chemase pe bunulParinte si angajase, anume pentru el, un vas ma-re de pasageri. In ajunul ac-lei zile, 17 iulie, euvenisem la Cerepovet ~u treburi de ale manastirii,fara sa fi stiut ceva despre apropiata vizita a Pa-rintelui loan. Pe seara am aflat ca avea sa vina.A doua zi dimineata, descoperind ca intre timpsosise si ca trasese la casa lui Krokhin, negustor ~iprim epitrop al bisericii, m-am dus fara intarziereacolo, mi-am taiat drum prin multimea adunatasi am 'inceput a-l ruga staruitor pe Parintele loansa vina si pe Ia manastirea noastra, aflata pe malul

7


4/42

raului Seksna. Batiusca loan si-a cerut iertare r : anu poate veni deoarece se terne sa nu tina in locvaporul, caci acesta fusese tocmit doar sa ilduca,nu sa fie la cheremul lui. .Daca vrei sa stam deYorba, a adaugat el, bine ar fi sa poti veni cu minepe vapor. Acolo putem vorbi". Si astfel am por-nit la drum. Dupa aceea, avand ingaduinta de laproprietarul vasului, am inceput din nou sa cauts


5/42

ne rulbura sufletele eu indoiala si eu necredinta,ea sa ne rapeasca paeea.

Maica Taisia: Parinte, ai prilejul sa vezi multioameni, sa le asculti pasurile, nevoile, pacatele,tot ceea ce iti dezvaluie ei.

Parintele loan: Da, draga mea, sunt silit saascult multe spovedanii, de la multi oameni; siParintele suspina adanc.

Maica Taisia: E greu uneori, Parinte?Parintele loan: Nu-i usor, dar chiar asta vrea

sa spun a porunca: Datori suntem noi cei tari sapurtam slabiciunile celor neputinciosi (Rom.15:1). Nu este 0 porunca usoara; ea se indreaptamai ales catre pastorii de suflete.

Maica Taisia: Ai intalnit vreodata sufletesfinte, suflete desavarsite?

Parintele loan: Desavarsirea no astra se aflaacolo (arata spre cer) si Unul doar este sfant,Domnul nostru Iisus Hristos.

Maica Taisia: Batiusca, atata vreme cat seafla in trup, omul nu poate scapa de patimi, deispite si de felurite curse. Acestea 11 impresoarade pretutindeni.

Parintele loan: Desigur ca nu poate scapa dee1e, si tocmai de aceea este nevoie sa luam seama

10

la noi insine in chip temeinic si staruitor, In c1ipaispitei omul se afla ea intr-o balanta: vrajmasul11 impinge la pierzare, pe cand un Inger si pro-pria-i constiinta 1 1 trag inapoi. In ce parte se vainclina balanta? Atunci omul trebuie sa se inar-meze cu frica de chinurile iadului. La aceastatrebuie adaugata si rugaciunea inimii, deoareceTara ajutorul lui Dumnezeu noi nu suntem inde-ajuns de tari pentru a ne lupta cu ispitele.

Maica Taisia: Cand omul ia seama la sine,orice abatere cat de mica, cu voie ori lara voie,trage sufletul in jos si-i naruie pacea (vorbesc,fireste, din experienta). Pierzandu-si pacea, seisca intr-insul tulburare, imprastiere, nemultu-mire. Ah, cat de greu ii este sufletului! Ce ane-voie isi recapata Iinisteal

Parintele loan: In astfel de c1ipe este neapa-rata nevoie de cainta, de cainta neintarziata:Striga-va catre mine si-l voi auzi (Ps. 90:15).Domnul stie ca suntem slabi. E gata sa ne ierteorice daca ne pare rausi daca ne cerem iertare.Totul este sa nu ne impietrim inima, sa nu sova-im cu gandul la pacatul facut ci sa ne cairn laraintarziere, aducandu-ne aminte de milostivirealui Dumnezeu. Atunci nu confuzie, nu imprastiere

11


6/42

se va isca, ci intristare a inimii si umilinta, iarDumnezeu pe acestea nu le dispretuieste (Ps.5 0: 1 7).

Maica Taisia: Dar cum s-ar putea sa-ti pas-trezi pacea cu Dumnezeu, odata redobanditaprin Sfintele taine, prin cainta din adancul inimiisau prin mila lui Dumnezeu?

Pdrintele loan: Nimic altceva nu pastreazamai mult pacea, care sta in legatura cu Dumne-zeu, decat trezvia. Indeobste, omul care duce 0viata duhovniceasca si are ravna pentru mantui-rea sa trebuie sa ia seama neincetat la sine, sa-sidea seama de toate miscarile inimii si ale rnintiisale. Vrajmasul II pandeste intruna vrand sa-lprinda, si cum gaseste 0 spartura, adica 0 clipaneacoperita de veghea stapanului casei, se si na-pusteste si face el pe stapanul in sufletul omului,pricinuind nu putina vatamare.Maica Taisia: Cat de greu ii este sufletuluicand, dupa ce s-a curatit si a refacut legatura cuDumnezeu, sfarama iarasi aceasta legatural

Parintele loan: Pe 0 suprafata curata si albase vede si cea mai mica pata: putem spune ace-lasi lueru si despre suflet. Dar pe 0 suprafata in-tunecata si murdara, nu se vede, pentru ca peste

12

tot e intunecime si murdarie. De aici ne damseama ca trebuie sa fim cu mare luare-aminte lanoi insine, sa ne aducern neincetat aminte deDumnezeu si sa avem rugaciune launtrica.

Maica Taisia: Da, Parinte, ajungi sa crezi cae greu sa se pastreze in aceasta cale cineva pecare viata l-a asezat in mijlocul vartejului - chiarfara prihana fiind - cineva de pilda, care avandsa poarte si altora de grija, cauta totodata sa-sipastreze treaza atentia launtrica.

Pdrintele loan: E greu, da; insa ce fapta bunase dobandeste lara osteneala? La urma urmelor,privind lucrurile din alt punct de vedere, nu lu-cram astfel la mantuirea noastra? Nu se ia Impa-ratia lui Dumnezeu cu sila? Din zilele lui loantsoteztitorul pdnd acum imparatia cerurilor se iaprin straduinta si cei ce se silesc pun mana pe ea(Mt. 11:12). Adica sa te lupti, sa te silesti - si nu-mai cei zelosi 0 castiga. E nevoie de rugaciune,

Maica Taisia: Parinte, invata-ma cum sa rnarog.

Parintele loan: A te ruga este eel mai usor,si In acelasi timp eel mai greu lucru. Copilul seroaga in felul sau: el cere de la tatal si de la mamasa ceea ce doreste. Noi suntem copiii Tatalui

13


7/42

Ceresco De ce nu L-am ruga si noi In felul pro-priu noua, pe Tatal nostru? Cum simti asa sa-i" .si spui necazurile tale, sa-ti deschizi inima Infata Lui. Aproape este Domnul de toti cei ee-Lcheama pe El, de toti cei ee-L cheama pe Elintru adevar. .. si rugaciunea lor 0 va auzi (Ps.144: 18,19). Si-ti mai spun: Eu voi veni (II Sam.17:2). Cat este de mare mila lui Dumnezeu catrenoi! Dar poarta-te cu intelepciune si cu maregrija: mintea sa ti-o pazesti de imprastiere, derisipire si de orice desertaciune.

Maica Taisia: Cateodata, Parinte, rna rog cutoata fiinta mea, ca si cand as sta dinaintea feteilui Dumnezeu Insusi. Fiinta mea dispare si ru-gaciunea se face dulce.si arzatoare. Dar asta nuse intampla ues; iar uneori nu-mi ingadui euinsami aceasta stare, de teama ca vrajmasul sanu rna amageasca printr-o astfel de rugaciune,caci sunt lips ita de experienta si neinstare sa-iindur inaltimile. Aceasta lucrare li se cuvine ce-lor mai impliniti decat mine In viata duhov~i-ceasca. Fiindca, desigur, am citit cartile de ascezacare infatiseaza - mai ales celor incepatori, asaca mine - primejdiile indeletnicirii cu rugaciuneacontemplativa - si indeamna pe eel ce se stradu-

14

ieste s a 0 atinga, sa fie cu mare bagare de seama,caci este un dar preainalt de la Dumnezeu.

Parintele loan: Tocmai asta Iti spuneam si eu:fii inteleapta, fii cu bagare de seama, Insa nu ebine sa te feresti de rugaciunea contemplativa.Aceasta rugaciune este 0 revarsare a harului luiDumnezeu. Trebuie sa te rogi pentru ea cu staru-inta, sa 0 pastrezi ca pe 0 comoara, nu sa cauti Invreun chip sa fugi de ea. Vrajmasul uraste acestfel de rugaciune; de aceea si cauta sa te inspai-mante, sa te vicleneasca. Rugaciunea aceasta dasuf1etului pace, liniste adanca,

Maica Taisia: De cand sunt stareta, nu rnamai rog mult, Batiusca. Peste zi rna rapun grijilesi feluritele treburi, iar noaptea de-abia maiajung sa-mi pun capul pe pema. In zori, mai Ina-inte de a rna destepta, iar incep grijile. De cumdeschid usa chiliei sunt coplesita; cu greu rnapot intoarce la rugaciune.

Parintele loan: Mantuirea si rugaciunea nustau In multimea cuvintelor ci In intelegere si Incaldura inimii. Peste zi, lucrul de capetenie estesa ai gandul statornic indreptat catre Du~mezeu,sa ai adica rugaciunea launtrica, tainica, Nici eunu am vreme sa iau parte la slujbe lungi de

15


8/42

manastire, dar oriunde rna due; fie ca sunt pejos, fie In trasura, sau sed, sau dorm, gandul laDumnezeu niciodata nu maparaseste (Ps. 15:18).Niciodata nu rna paraseste gandul ca El esteaproape. Si tu trebuie sa te straduiesti sa faci lafel.

Maica Taisia: IIsimti pe Dumnezeu aproape,Batiusca?

Parintele loan: Da, drag a mea, 1 1 simt aproa-pe, foarte aproape de mine. Este cu mine intot-deauna, dupa cum Insusi a spus: Voi locui inei... si voifi Dumnezeullor (I I Cor. 6 : 1 6). Altfelcum as putea eu lucra intreaga zi, daca nu dindarul lui Dumnezeu?

Maica Taisia: Intr-adevar, Parinte, ai 0 lucrareaparte. Te jertfesti pentru lume, uitand cu totulde tine insuti.

Parintele loan: Ei, poate-i cam mult spus. Mil.lupt dupa puterile mele, cu ajutorul lui Dumne-zeu, pentru mantuirea oamenilor. M-am pregatitpentru aceasta, Inca de la hirotonie. Preotii, ur-masii apostolilor, trebuie sa traiasca pentru turmalor, nu pentru ei insisi: Voi sunteti sarea ptimdn-tului; daca sarea isi pierde gustul, cu ce vasara? Maica Taisia: Stiu, Parinte, ca slujesti de

16

o buna bucata de vreme ca preot.De ce de abiaacum ai iesit la iveala?

Parintele loan: Inainte a fost un timp de pre-gatire. Cum s-ar putea sa iesi la lupta Tara sa tefi pregatit si Tara sa fi castigat experienta?

Maica Taisia: Nu ti-a fost usor, Batiusca;acum insa esti deasupra tuturor ispitelor si pati-milor; cate se apropie de tine se sfarma de stancacredintei si a harului care este in tine.

Parintele loan si-a facut semnul crucii, apoia spus suspinand:

Pdrintele loan: Mult spus - deasupra tuturorispitelor si patimilor. Nu, nu sunt nepatimitor,Dar harullui Dumnezeu - si hand Lui care estein mine n-a fost in zadar (I Cor. 15: 10) mi-a dattotdeauna tarie si m-a imbarbatat. Ale noastrenu sunt decat slabiciunile si pacatele; putinta dea sluji e de la Dumnezeu.

Maica Taisia: Ai 0 credinta tare, Parinte,ceea ce se pare.ca mie imi lipseste. Da-mi si miedin ea!

Parintele loan, zambind:Pdrintele loan: Ia cat poftesti, ia cat poti sa

duci cu tine! Domnul e bogat In indurari.

17


9/42

Maica Taisia: Glumesri, Batiusca, dar euadesea rna clatin. Nu rna clatin in credinta inDumnezeu, desigur. 0, nu, in El cred cu tarie,cred neclintit. Dar uite de pilda: am eu nadejdede mantuire pe calea pe care-am ales-o? A fostde la Dumnezeu aceasta cale sau de la bunul meuplac? Si ce-i cu toate visele mele, despre carestii? Si inca multe alte lucruri simt ca au lipsade 0 verificare duhovniceasca, plina de har si denadejde.

Pdrintele loan: Nu-ti face griji degeaba.Mantuitorul ti s-a aratat pentru prima oara canderai copil inca. Ce fel de amagire poate fi? Te-achemat, pe aceasta cale, sa-l slujesti Lui, si ti-alasat un testament intru mantuirea tao

Maica Taisia: La sfarsitul viziunii mi-a spus:.Jvlai intai trebuie sa trudesti." Si asta fac, dintoata puterea mea; dar 0 fac oare intr-un fel caresa-i placa Lui? Primeste EI nevointele mele, Iisunt placute?

Parintele loan: Cum sa nu primeasca ceeace EI Insusi a incununat cu biruinta? Uite cebiserica mare ai inaltat, in atat de scurta vreme,si neavand nici un fel de mijloace. Nu ti-uincununat Domnul lucrarea cu izbanda? Pentru

18

manastirea ta si pentru surorile fecioare pe careIe calauzesti spre mantuire, Domnul iti va ras-plati insutit, caci este drept si bun.

Maica Taisia: Dar toate astea sunt lucruriexterioare, Batiusca, dragul meu. Biserica amridicat-o prin donatii pe care oamenii le-audobandit la randul lor 'din mana altor oameni!Toata lumea rna lauda pentru asta. lata rasp latadinafara pentru lucruri dinafaral Dar sufletulmeu? Ce am do bandi t eu in atat ia ani demanastire?. Parintele loan: N-ai dobandit nimic pentrusuflet, zici? Numai Dumnezeu, cunoscatorulinimilor, poate sa judece. Cat timp suntem pepamant, Taisia, sufletul este in chip de nedes-partit legat de lucrurile dinafara, iar, stradaniilenoastre, chiar de natura rnateriala fiind, pentruDomnul si intru slava Lui Ie intreprindem. Faraindoiala ca EI le primeste, Spui ca biserica s-acladit prin donatiile altora. Ehei! Mult mai lesnee sa cladesti cu banii tai decat cu ce ajungi sastrarigi prin colecte indelungi si anevoioase.Spui ca esti laudata pentru aceasta biserica. Darcum sa nu fii laudata pentru 0 asemenea infap-tuire? La urma urmelor, numele lui Dumnezeu

19


10/42

va fi slavit de mii de guri, de acum in vecii veci-lor. Iar pomenirea ta, ca ctitor al bisericii, nu seva stinge in Biserica.

Maica Taisia: Dar din pricina grijilor legatede constructie, mai adaugandu-se si feluritelehartuieli ale staretirii, nu mai am nici rugaciune,nici post, nici nevointa manastireasca.

Pdrintele loan: Nevointele nu iti sunt doarpentru suflet, ci Si pentru binele obstesc. Si deaceea sunt mai de seama decat daca ar fi doarpentru tine insati. Cat despre post, pe nedrept teponegresti, Hrana ti-e simpla si putina. Nu sepoate sa te lipsesti cu totul de ea atunci candmuncesti.

Maica Taisia: Dar pacatele legate de slujbastaretirii?

Parintele loan: Dar Mielul lui Dumnezeu,care a luat asupra sa pacatul lumii? Cere de laDumnezeu credinta si nadejde: Pentru aceea,incingdnd mijloacele cugetului vostru, trezindu-va, ndddjduiti desavdrsit in harul care vi S2 vada voua, la aratarea lui lisus Hristos (I Petru1:13), spune Apostolul Petru.

20

Maica Taisia: Roaga-te pentru mine, Parinte,pentru ca Domnul sa-mi ajute pentru putemice-le tale rugaciuni.

Parintele loan: Ma rog, si am sa rna rog me-reu. Dar si tu sa te rogi pentru mine; rugaciuneata are indrazneala.

Maica Taisia: Dar ce-i rugaciunea mea? Marog pentru tine, Parintele meu, pe de 0 partefiindca imi e drag sa rna rog pentru tine. Esti untata iubitor, caruia oricine ii doreste tot binele.Dar pe de alta parte rna sfiesc si rna tern sa rnarog pentru tine lui Dumnezeu, caci cine sunt eupe langa tine?

Ptirintele loan: Nu, Taisia, nu-i drept sa rnaridici atata in slavil Sunt eel dintai dintre pacatosi.Doar insusi Apostolul cerecredinciosilor sa seroage pentru dansul: Fratilor; rugati-va pentrunoi (l Tes. 5:25). Iar alt Apostol spune: Rugati-va unul pentru altul (Iacov, 5: 16). Mai usor nerugam pentru cei ce se roaga si ei pentru noi.

Maica Taisia: Ti-am scris odata, Batiusca,cerandu-ti sa te rogi pentru .amaduirea mea de 0boala, si am primit 0 mica alinare, dar nu vinde-carea cu totul.

21


11/42

Parintele loan: Asta inseamna ca nu aveainevoie de vindecare. Nu cauta sa scapi de boala,Trebuie sa induram sa tim bolnavi 0 vreme. Totuleste pentru binele tau, pentru mantuirea tao

22

III

Maica Taisia: Convorbirea aceasta cu Parin-tele loan a avut loc laprima sa vizita, pe 18 iulie1891 si a fost sensa de mine, cuvant cu cuvantaproape, chiar in seara aceleiasi .zile. Ea a fostpurtata pe drumul de la port la manastire, undeParintele a ramas foarte putina vreme (deoareceproprietarul vasului 11rugase sa nu zaboveasca)apoi inapoi de la manastire spre vas.Apropiindu-ne de chei, si sosind clipa des-partirii de iubitul Parinte loan, m-am intristat sii-am spus:

Maica Taisia: In curand ne despartim, Parin-te scump. Cata dulceata a avut pentru mineconvorbirea noastra! Dumnezeu stie daca vommai avea prilejul sa ne mai yedem vreodata,

23


12/42

Parintele loan: Sa multumim lui Dumnezeupentru ceea ce am primit. Singura ai spus catotul a fost peneasteptate, fara sa fi fost pus lacale: s-ar putea ca Domnul sa nu fie intotdeaunala fel de milostiv? lisus Hristos ieri si azi si inveci este acelasi (Evr. l3:8).La ce bun sa isco-desti viitorul? Sa ne incredem in Dumnezeu.

Maica Taisia: Te-a igrab it atat de tare,Batiusca, incat nici macar n-ai mancat ceva. Masimt vinovata ca ai ramas flamand.

Parintele loan: Dimpotriva, sunt prea satul,Vreau sa fiu flamand. Cand trupul flamanzeste,sufletul ~ multumit, se simte mai in largul lui, E-mai usor sa te inalti duhovniceste, pe cand untrup plin inrobeste si trage in jos sufletul. Nunumai eu paine traieste omul (Mt. 4:4).

Medea Taisia: E de mirare, Parinte, cum facidin orice intamplare, cat de marunta, cat deobisnuita - si chiar din orice cuvinteI- 0 adeva-rata pilda! Ce inteles inalt ai scos - din nimicatoata.

Parintele loan: Crestinul trebuie sa fie foarteatent cu fiecare cuvant, sa caute ca prin el safoloseasca pe aproapele sau.

24

Maica Taisia: Uite, Parinte scump, ne apro-piem de port, ne despartim. Si spunand acestea,am inceput sa plang.

Parintele loan: Cine ne va despdrti pe noide dragostea lui Dumnezeu? (Rom 8:35). Noi,si tu si eu, il iubim pe Domnul. Nimic in viatade acumsi nici in cea viitoare nu ne va puteadesparti de aceasta dragoste. Crede doar si ainadejde. Tine ee ai, ea nimeni sa nu ia eununata (Apoc. 3:11).

Maica Taisia: Cum as putea sa-mi arat sin-cera, adanca recunostinta pentru ca ai venit lamanastirea noastra? Ah, de-as putea sa-ti fiu sieu cumva de folos!

Parintele loan: Sa placi intotdeauna Dom-nului, nimic altceva nu poate fi mai imbucuratorvenind din partea tao De nimic altceva nu enevoie.

Maica Taisia: Cu sfintele tale rugaciuni demi-ar ajuta Domnul sa izbandesc in viata du-hovniceasca, nu numai te-as bucura ci mi-ar fisi de folos sufletuiui. Dar cum sa afli, ca sa sebucure inima tit de parinte? Ne vedem rar silocuim la mare departare unulde altul.

25


13/42

Parintelv loan: Dar eu tocmai asta lti spun:ca am sa aflu. Sa crezi ca de-acum ne vom vedeaadesea. Eu am sa calatoresc in fiecare an intinutul unde m-am nascut, iar la intoarcere voitrece mereu pe la manastirea voastra.

26

IV

Maica Taisia: Dupa ce Parintele, despar-tindu-se de mine, s-a imbarcat, ill-am intors lamanastire, plina de nadejde si de bucurie, si amsi scris toate cele vorbite.Ultimele cuvinte ale Parintelui loan s-au im-

plinit cu prisosinta. Cautand sa cumpar cevapamant 'in Petersburg pentru a ne construi acoloun metoc ca astfel sa mai putem aduna resursemateriale pentru manastirea noastra, care eralipsita si de capital si de proprietati, eram nevoitasa raman din cand in cand In capitala. Acestease intamplau pe vremea Mitropolitului lsidor. Incapitala II vedeam adesea pe Parintele loan, cutoate ca nu era niciodata ragaz pentru convorbiriduhovnicesti. In schimb vara, In -timpul vizitelor

27


14/42

sale la manastire - la intoarcerea din Nord. undese nascuse - fiind timp de zile intregi, sau ehiarsaptamani, in legatura nemijlocita eu aeest Parin-te plin de har, am avut parte de bueurii nepaman-testi. Imi seria de obieei din Sura, satul lui debastina, sau din Arhanghelsk, instiintandu-macand soeotea ca are sa vina la noi si cam cat aveasa stea, de asemenea daca avea sa calatoreascape vaporul lui sau pe unul inchiriat. Sarcinamea era sa-l intampin la locul convenit. Atunciincepea vacanta mea, odihna mea spirituala,invierea puterilor mele, inaltarea duhului meu.Lucrurile stateau astfel: Calatoream impre-"una de la portul nostru, Borki, la manastire.

Drumul ducea prin paduri; cam la doua miledepartare de manastire, cand ireceam hotarul,Parintele loan prindea sa binecuvinteze tinutulde 0 parte si de alta, spun and: "Fa-l roditor,Doamne, si apara aeestea toate spre folosulmanastirii unde se slaveste numele Tau." Pedrum intreba ce mai fae maicile, cum stau eusanatatea, si asa mai departe. Apropiindu-ne desatucul aflat cam lao mila de manastire, satucee alcatuia intreaga-i parohie, oamenii se stran-geau pe langa trasura sa primeasca binecuvantare

28

de la inaltul nostru oaspete. Mujicii isi deseope-reau eapul, eu adanca plecaciune, iar femeile,eu eopii in brate, se inghesuiau care mai de caresa ajunga la Parintele loan pentru ea acesta sa-sipuna mainile pe crestetele pruneilor. De pretu-tindeni se auzeau glasuri: "Batiu~ea, soarelenostru, eomoara noastra!" Iar Parintele loan, in-clinandu-se adanc in toate partile, le raspundea:Ziua buna, fratilor! Sanatate, maicutelorl Satraiti, pruncutii lui Dumnezeu! Tatal Ceresc sava blagosloveasca pe toti! Hristos sa fie cu voi!Hristos sa fie eu voi!De indata ee incepeau sa se zareasca acare-

turile manastirii - casa in care locuia preotul,arhondarieul, si celelalte - maicile ne si ieseauin intampinare, cantand armonios, eu glas tare:.Jnnecuvantat eel ee vine intru numele Domnu-lui"; si tot cantau asa mergand pe langa trasurapana la biseriea mare; aeolo ne ieseau inaintepreotii, pe cand c1opotul eel mare suna sarbato-reste. Intregul alai avea ceva voios, eeva ca dePaste; caci toata lumea avea sa se inalte duhov-niceste, pentru toti avea sa fie sarbatoare! Dupaliturghia la care se impartasea de obicei multalume, Parintele loan se indrepta spre gradina,

29


15/42

uncle fusesera poftiti cu acest prilej preotii sifeluriti oaspeti. Se aducea un samovar cu totdichisul iar dragul nostru parintel, stiind ca fie-care se bucura sa primeasca ceai din mana lui,se silea sa-i mangaie pe toti, Dupa aceea obis-nuia sa faca 0 plimbare printre sirurile de copaci,fie singur, fie in tovarasia cuiva; nimeni nu cute-za sa-l stinghereasca. Iar cand, strabatand terasa,intra in casa, toti, parca simtind ca gradina aramas pustie, plecau. Parintelui loan iiplacea sastea afara, la aero I~i petrecea ziua In gradina;alteori mergeam cu trasura la camp. Uneori, candvremea era calda, in noptile Taraumezeala, dor-mea pe cerdac. Cateodata, strangand in juru-icativa prieteni, cunoscuti si maici din manas-tire, 'cauta un loc unde sa se aseze si incepea sane citeasca dintr-o carte mai dinainte aleasa dedansul. Insa eel mai adesea ne citea din Evan-ghelie, din Apocalipsa sau din vreun Prooroc,talcuind cele citite. De multe ori se intrerupeadin citanie pentru a discuta pe marginea textu-lui. Cand socotea ca am stat destul sau candobosea sa citeasca, imi spunea: "Maicuta, ce-arfi sa facem 0 plimbare pana la Schit?" Zis sifacut! Trasura mergea agale, nefiind nici 0 graba,

30

iar Batiusca, in timpul acesta, se ruga in taina,statea de yorba cu mine sau atipea, Oamenii,oricat de multi ar fi fost, niciodata nu tabarau peel niciodata nu-l stanjeneau, Voi descrie maitarziu acest "Schit", loc foarte iubit de Parinteleloan; acum, sa rna intorc la convorbirile cu el,atat de pline de invataminte.Intr-una din zile am vorbit despre credinta,

Eu, aratand punctul meu de vedere, am spus cacredinta noastra nu este oarba si intunecata asacum oamenii obisnuiesc sa 0 infatiseze, numind-o:credinta oarba,

Maica Taisia: Gasesc ca taina credintei eaccesibila intelegerii - nu atat mintii cat sufletu-lui, inimii. Nu .cred" in' chip iresponsabil, orbes-te, ci in chip constient, adica dandu-mi cumvaseama de ce, pentru ce si cum anume sa credo

Parintele loan: Doar oamenii duhovnicestiinfatiseaza astfel lucrul, insa oamenii lumesti,cei care cred, nu inteleg taina credintei. Oricum,sunt taine cu totul de nepatruns, de neintelespentru ratiune - taina Treimii, bunaoara. Cine 0poate pricepe? Trei dar unul, unul dar trei!

Maica Taisia: Aceasta se arata prin insusirileDumnezeirii intreit ipostatice. Teologia invata

31


16/42

astfel: Dumnezeu Tatal este ratiunea cea maiinainte de veci, Dumnezeu Duhul este datatorulde viata, sfintenia atotputernica, ipostatica, inte-legatoare, viata vietilor si asa mai departe. Cuminsuti ai scris in J 1 I 1 ' I 1 a / * : "Gandesc in Tatal,cuvantez in Fiul, respir in Duhul Stant". Asastand lucrurile, aceasta nepatrunsa taina estelamurita si infatisata simplu prin pilde si asema-nari si astfel nu mai e cu totul de neinteles.

Parintele loan: Da, asa este pentru credin-ciosii luminati duhovniceste. Dar oare tori potpatrunde acest concept? Si, pe de alta parte,tocmai in aceasta sta maretia credintei noastre -ca nu este intr-atat de limpede incat sa poata ficunoscuta. Altfel s-ar preschimba in stiinta si si-arpierde maretia. Pot sta cu frica si cutremur dinain-tea a ceva care, ingradit fiind de puterea mea deintelegere, ajunge sa imi fie cunoscut si devineastfel, ca sa spunem asa, mai mic decat mine?Nu! Vom "intelege" mai bine in veacul viitor.Acum ne e destul sa.,intelegem in parte", asacum spune Apostolul despre credinta: acum*Viata mea In Hristos

32

cunosc Inparte, dar atunci voi cunoaste pedeplin,precum amjost cunoscut si eu (1Cor. 13:12).

Maica Taisia: Acum vedem ca prin oglinda;iar atunci, fata cdtre fata (1 Cor. 13: 12), amadaugat eu, apoi am urmat: cu adevarat IIvornvedea pe Domnul fata catre fata, Batiusca? Pareca firea omului cea muritoare nu poate induraaceasta!

Parintele loan: Nu, nu poate indura eatavreme omul este in trup, cata vreme vietuiestein lume si e inconjurat de zarva pamanteasca.Adu-ti aminte ce i-a spus Dumnezeu lui Moise:Fata Mea nu vei putea s-o vezi, ca nu poate ve-dea omulfata Mea si sa traiasca (Iesire 33:20).Dar in veacul viitor, cand omul va fi duhovni-cesc, Domnul ise va dezvalui acestuia in masurain care poate sa-L indure; dar asta e treaba luiDumnezeu. Omul in ee-l priveste, ca sa nu fieindepartat din Imparatia lui Dumnezeu, dinprealuminatul locas al sfintilor cei vesnic tineri,cei fara de moarte, cei purtatori de lumina, demireasma, cei preaveseli, are a se pregati pesine aici; trebuie s a tina poruncile lui Dumnezeucu cainta, sa se lucreze pe sine prin fapte bune.Trebuie sa-i intre in obisnuinta sa cerceteze casa

33


17/42

lui Dumnezeu cea de pe pamant, sa stie cat demare e sarcina ei ziditoare pentru sufletele cres- .tinilor, sa se deprinda sa respire aerul ceresccare inmiresmeaza intreaga Imparatia cerurilor:intreg soborul sfintilor, In Biserica se slavescpururea virtutile, lucrarile vrednice de laudaeroismul tuturor sfintilor! 'Celor care sunt ai lui Dumnezeu li s-a dat har

si mila Tara de masura prin Intruparea Fiului luiDumnezeu. Dar si de la ei se cere mult: contem-plarea neintrerupta, treaza a lucrarilor iconomieilui Dumnezeu, prin implinirea poruncilor Lui;ascultare; iubire intreolalta si supunere unul fatade celalalt; adevar si sfintenie. De aceea trebuiesa ia fiecare aminte l~ sine insusi, cum sta scris:De ne-amfi judecat noi insine, n-amfi judecati(I Cor. 11:31). Ah, cum despica vrajmasul sufle-tul omului in doua, intorcandu-I de la Dumnezeuprin ispite si prin dragostea de trup si de celetrupesti, de lume si de ceea ce are pre! in lume:s~ava pamanteasca, frumusete trupeasca, avutie,$1 tot felul de desfatari, cele mai multe dintre elepacatoase! Dragostea de Dumnezeu se stingeprin dragostea pacatoasa; de aceea trebuie sa-sisupravegheze omul schimbarile inimii sale, ca

34

nu cumva sa se. desparta de Dumnezeu, Izvorula tot binele.

Maica Taisia: Nu stiu, Parinte - gresescpoate - dar cercetandu-mi des inima nu gasescintr-insa nici 0 dorinta pentru ceva pamantesc,Simt ca traiesc cumva inafara lucrurilor paman-testi, iar partasia cu lumea si insotirea cu ea, 0primesc doar de nevoie.

Parintele loan: Sa multumesti Domnuluipentru ca ti-a daruit aceasta .nepatimire. Ea nueste un bun al noastru. Doar Puterea lui Dumne-zeu 11poate tinea pe om intr-o astfel de stare.

Maica Taisia: Imi gasesc sprijin in deasa im-partasanie, in citirea Evangheliei - care uneoriraspunde intocmai gandurilor mele si rna lumi-neaza. Citesc adesea si din Jurnal. Ce gandurisfinte si minunate! De pilda: "Cum curg raurilein mare, asa si sufietele oamenilor in Dumne-zeu". Sau: "Gandesc in Tatal, cuvantez in Fiul,respir in Duhul Sfant". Ce inaltime!

Pdrintele loan: Nu de la mine au venitacestea, ci din iluminare de sus. Am simtit asu-pra-mi aceasta iluminare si am socotit drept unpacat sa nu scriu si s a T IU tin minte gandurileizvorate din lucrarea ei. Am pastrat timp de

35


18/42

cateva decenii aceste insemnari - ele alcatuiesccarti intregi.

Maica Taisia: Si au 0 trasatura aparte, Parinte,Fara sa vrea, eel ce Ie citeste e cuprins de bucuriesi purtat spre lumina, spre adancimile cunoasteriicurate a lui Dumnezeu. Cum sa spun, mie mi separe ca nimicesti orice vrajmasie intre Dumnezeusi om, ca ii unesti, Bunaoara: "Traiesc prinDumnezeu, in Dumnezeu si cu Dumnezeu iarDumnezeu traieste in mine". Ce poate fi maipresus? Este insasi teologia Sfantului loanBogoslovul: Dumnezeu s-a saldsluit fntre noi sidin plinatatea lui noi toti am luat, si har pestehar (loan 1:14,16). Singura deosebire e de cu-vinte. Fata de toata invatatura ortodoxa e, dacapot indrazni sa spun asa, un fel de continuare, 0lamurire a ceva nu inca pe deplin inteles, 0intregire a neintregului. Parca prcgusti ceva dinviata viitoare, fericita, a Bisericii, a BisericiiTriumfatoare; II apropii pe om de aceasta deneatins viata si ilunesti cu ea.

Parintele loan: Inteleg ce vrei sa spui. Darnici tu nu esti lipsita de intelegere duhovni-ceasca! Chiar in acest scop a si fost scris textul,e adevarat. Ce anume face chipul neasemenea

36

cu prototipul sau? Pacatul! Dar pacatul e sfasiatin bucati de Dumnezeu-Omul; catapeteasma pa-catului e rupta, Cine ne mai impiedica atunci?Ce ne sta in cale?

Maica Taisia: Gandindu-rna la aceasta uniredintre Dumnezeu si om, ajung Tara voie sa rn aintreb: de ce atatea osteneli, atatea lipsuri, atatalupta pentru Imparatia Cerurilor, daca ea, asemeniCelui ce 0 daruieste, e numai dragoste, bucuriesi pace? Mii de sfinti din vechime au stralucitprin nevointele lor, si aceleasi nevointe sunt ran-duite si pentru monahii de astazi. Insa Dumnezeu,dragostea vesnica, nu cere, pentru a se salasluiin inima omului, decat dragoste: Fiule, da-miinima ta (Intelepciunea lui Solomon 23:26).Nevointele ascetice sunt pline de osteneala sidurere. Uneori Ie asemuiesc cu litera legii: literaomoara, dar duhul dd viata (II Cor. 3: 16).

Parintele loan: Amesteci doua lucruri deo-sebite. Fiecare lucru isi are ceasul si locul lui.De nevointele ascetice e nevoie pentru prega-tirea omului launtric, pentru nimicirea patimilorincuibate intr-insul, pentru a putea ajunge famasura vdrstei deplinatatii lui Hristos (Efes.4:13) cand omul va fi in stare saprimeasca si S1

3 7


19/42

poarte in inima sa Imparatia lui Dumnezeu.Dumnezeu este intotdeauna cu noi, la usa inimiinoastre, cum sta scris: lata. eu stau la usa si bat(Apoc.3:20). Dar este inima intotdeauna in sta-re sa IIprimeasca? De aceea ni se si infatiseazascrieri si pilde de nevointa, ca intarire intru desa-varsirea noastra. Prin ele ne putem curati inimapentru a primi intr-insa Imparatia lui Dumnezeu,adica pe Hristos Insusi.Cunosti troparul Marelui Mucenic Teodor

Tiron: "Ca 0paine dulce se aduse Sfintei Treimi".Ce inseamna asta? Cum sa talcuim acest cuvant?Pentru ca painea sa fie dulce si buna, rain~

trebuie cernuta bine, curatata de orice materiestraina, de orice necuratie. Doar atunci va fipainea curata si va avea gust. Si inima noastrala fel trebuie sa ficoCa sa fie 0jertfa bineplacutalui Dumnezeu, trebuie mai Intai curatita depatimile dintr-insa, cemute acestea si zvarliteafara. Numai atunci va fi inima 0 jertfa bine-placuta lui Dumnezeu.

Maica Taisia: Parinte, cum trebuie sa inte-legem porunca privitoare la "faptele bune"?Trebuie numaidecat sa tainuim aceste fapte?

38

Parint ele loan: Dar eu asa inte leg: Salumineze lumina voastra inaintea oamenilor,asa incdt sa vada faptele voastre cele bune si saslaveasca pe Tatal vostru eel din ceruri (Mt.5:16). Sa vada oamenii faptele voastre bune caprintr-insele sa slaveasca pe Domnul. Sa primeas-ca printr-insele 0pilda vie, un indemn viu spre aface si ei fapte bune. Dar uite fata de cine trebuiesa fie ele tainuite! Si Parintele loan arata cudegetul ins pre inima. lata de cine trebuie saascundem totul: Sa nu stie stdnga ta ce facedreapta ta (Mt.6:3). Prin "mana stanga" se intelegeparerea de sine si slava desarta.

39


20/42

vParintele loan, cum se stie, obisnuia sa citeasca

la Utrenie canoanele, iar sedalioanele dupa catis-me si antifoane. Era saptamana glasului al treileasi, dupa citirea antifoanelor, "Cei ce seamanacu lacrimi vor secera spice le vesnicei bucurii",Parintele loan ~ , = , . intoarse spre mine si imi spuse:lata 0mangaiere pentru tine, Taisia! Cei ce sea-mana cu lacrimi vor secera eu bucurie in veaculviitor. Ce des mangaie Domnul pe eel ce crede!Adu-ti aminte ca nimic nu sta mai presus de os-tenelile si durerile pentru Domnul.La Utrenie s-a citit Evanghelia in care Domnul

Ii apare Mariei Magdalena. Dupa ce a citit Evan-ghelia, Pariutele s-a intors si mi-a spus: "Ai auzit,maicuta, cum a mangaiat-o Domnul pe Maria

40

Magdalena: Marie, de ce plangi, pe cine cauti?Cauta-L, cauta-L pe Iisus, si ti se va arata. Multemangaieri primeste eel ce crede. In timpul SfinteiLiturghii, bunaoara, se revarsa uneori atatea man-gaieri, se dezvaluie atatea taine, se lumineazaatat de mult sufletul!"

Maica Taisia: Cand liturghisesti, Batiusca,pare ca iei parte la tot ceea ce se petrece; sufletulti se inalta atat de mult!

Parintele loan: Adevarat, r n a straduiesc sa-mipatrund sufletul de tot ceea ce se intampla sisa-mi indrept cugetul si inima toata spre ceea cese petrece.

Maica Taisia: Sunt tare fericita ca slujestiSfanta Liturghie cu noi!

Parintele loan: E usor sa slujesti intr-o bise-rica asa de frumoasa ca a voastra, Duhul maicilorde la strana raspandeste curatie, silinta, evlavie.Indecbste, ai maici bune. E 0 manastire buna,care nu va fi lipsita de indurarile lui Dumnezeu.Vorbele: "e usor sa slujesti aici" si .biserica

frumoasa" le-a rostit Parintele loanfiind inca inaltar, indata dupa ce se impartasise. Se indreptacatre mine si, in mod vadit din preaplinul inimii,imi spuse: "Cat e de bine aici! E usor sa slujestil

41


21/42

o biserica minunata!" Nu se putea 0mangaieremai mare pentru mine, caci biserica, de la primulpana la ultimul banut, fusese ridicata prin trudapl ina de lacrimi, din donatii cu greu dobandite.

Maica Taisia: Si cat de bine este sa fim im-preuna, Batiusca! Raspandesti pace, ca 0 bisericavie a lui Dumnezeu. Cand vii la noi, te urmeazalinistea si bucuria. Vitam de toate, nu ne maigandim decat la Dumnezeu. Si te rog un lucru:Scrie-mi si mie macar un cuvant, cand te va In-demna Domnul. Sa nu rna uiti pe mine, pacatoa-sa. Doar Iti sunt fiica duhovniceasca! Sa nu uitide mine, sa nu rna lasi, Parintele meu scump!

Pdrintele loan: lata raspunsul meu: Domnula spus prin Proorocul: Oare femeia uita pepruncul ei? .. Chiar cdnd ea fl va uita eu nu tevoi uita pe tine (Is. 49: 15). Si eu, dupa puterilemele, te voi pomeni pe tine impreuna cu totsoborul.Odata parintele loan sedea cufundat In gan-

duri. .Doamne, ce fel de am este acesta?" mi-amspus eu In sinea mea. Deodata, el se intoarsecatre mine, tintuindu-ma cu ochii sai plini deblandete si de pace si imi spuse: "Ghice~te!" Num-am rnirat, caci faptul ca Parintele putea

42

patrunde gandurile omului nu era 0 noutate pen-tru mine. Asa ca, 'uitandu-ma drept In ochii lui,i-am spus: "Nu iscodesc, Batiusca, Te pot privi Inochi, nu sunt fatarnica. Dar orice om cu judecata,mai ales daca e inclinat sa priveasca viata duhov-niceste, nu poate sa nu se uimeasca vazandu-te.De aceea si eu rna mir:ce fel de om esti? Cumse vor sfarsi toate acestea?

Parintele loan: Ei, ei! la te uita ce taine maiscrutezi tu! "Cum se vor sfarsi acestea toate?"Dar si inceputul $i sfarsitul sunt din mila Dom-nului. Cauta si cunoaste dupa roade, cum. spuneEvanghelia: Dupa roadele lor ii veti cunoaste(Mt, 7:16). Cauta si In tine insati aceste roade,caci sunt, trebuie sa fie. Si adu-ti mereu aminteca pacea vine de la Dumnezeu. Vrajmaeul nupoate da pace duhovniceasca. Lucrarea lui e satulbure, nu sa linisteasca.Maica Taisia: Parinte, mai voiam sa te intrebceva. E multa vreme de cand caut sa rna inde-partez de rudenii. Le scriu arareori. Sunt paispre-zece ani de cand i-am vizitat ultima oara. Ei rnacauta si incearca sa se apropie de mine, si suntunii care spun ca e pacat sa-ti parasesti ueamurile;ca daca esti indatorat sa faci bine strainilor, cu

43


22/42

atat mai mult alar Uti. Eu rna srraduiesc sa rnainstrainez de acestea toate, caci sta scris: DU$-manii omului vorfi casnicii lui (Mt. 10:36). Pelanga asta, ce ne leaga? Ei doar rna impedica dela indatoririle pe care le am, si rna tern ca multpacat vine odata cu dansii. Care iti este parerea?

Pdrintele loan: Faci bine. Stai departe de ei.Aminteste-ti ca nimeni nu poate sluji la doi sta-pdni (Mt. 6:24). Acum ai alte neamuri: suroriletale in Hristos. Pentru ele vei da seama inaintealui Dumnezeu. Cat despre rudele tale, odata cele-ai lasat, nu te mai uita in urma (Ier. 46: 15).Nu-i razboi mai crunt duhovnicesc decat acelacu rudele: Dusmanii omuLui vorfi casnicii lui(Mt. 10:36). Asa era pe vremea lui Hristos, asae si acum, si asa va fi mereu.

44

VI

Odata rna spovedearri Parintelui loan, insirandtoate abaterile mele. Dupa ce rna asculta, imispuse:

Parintele loan: Toate aceste pacate sunt, casa spunem asa, de neinlaturat, poate de zi cu zi,pentru care trebuie sa ne cairn tara '!1cetare incugetul nostru cautand a ne indrepta. Dar ia.spune-mi: inima cum iti este? Se afla in ea cevasimtiri pacatoase: manic, pica, dispret, ura, pizma,lingusire, ranchiuna, banuiala, osandire, razbu-nare? Sa ne pazeasca Domnul de acest venin!Acesta e lucrul eel mai de seama.I-am raspuns ca nu simteam in mine vreo

vrajmasie, manic, dorinta de razbunare sau cevade felul acesta; rna puteam insa invinui de a fi

45


23/42

banuitoare, lipsita de incredere in oameni; aceas-ta neincredere se nascuse in mine ca urmare afaptului ca intalnisem multi oameni nedrepti sinecinstiti, Parintele loan imi raspunse:

Parintele loan: Nu ai dreptate. Aminteste-ti:Dragostea indelung rabda ... dragostea nu gdn-deste raul (ICor. 1 3 :4 ,5 ) ... chiar acolo unde raulexista. Acopera totul cu dragoste;' nu ramane lanecuratia lumeasca; tinde catre desavarsirea luiHristo~. Totusi, chiar ~i Iisus nu se incredea inei, pentru ca ii cunostea pe toti (loan 2:24).

Maica Taisia: Cum, Batiusca, pot sa rna in-cred in oameni cand am suferit pe nedrept si faravreo vina atatea din partea lor? Uneori, de fricaviitorului, rna arat neincrezatoare si banuitoare.

Parintele loan: Dar de ce sa iscodim viitorul?Ajunge zilei rautatea ei (Mt. 6:34). Sa ne lasam caniste prunci in seama Tatalui Ceresco Dumnezeunu va ingddui sa fiti ispititi mai mull decal puteti(I Cor. 10:13). Banuielile nu fac altceva decat sate chinuie, si nu ajuta la nimic. Te vatemi singura,inchipuindu-ti dinainte un rau care poate nici nuva fi. Atata vreme cat noi nu facem rau, trebuiesa induram raul care ni se face, daca Domnulingaduie sa ne fie facutl

46

I-am spus odata Parintelui ca din cand incand sunt prada unei grele ispite pe care nu 0pot deslusi in cuvinte. Este un fel de mahnire,dar in faza cea mai cumplita ajunge sa fie aproa-pe deznadejde. E ca si cand un nor negru imi sta,amenintator deasupra capului si mi se pare ca nuam nici 0 cale de scapare. Totul e atat de intune-cat, atat de greu apasa pe sufletul meu, incat numai am alt cuvant pentru a numi aceasta ispitadecat "de iad". Daca ar tine mai mult, ar pricinuimoarte sau nebunie.Parintele loan mi-a raspuns: .Aceasta ispita

se ingaduie asupra sufletelor mai tari, mai incer-cate in razboiul nevazut. Vrajmasul 0 aduce asu-pra ta fiindca vede ca nevointele tale se apropiede tel, vede ca ti s-a pregatit 0 rasp lata in cer sivrea sa te doboare cu 0 lovitura grea, lipsindu-teastfel de cununa tao Pe multi i-a nimicit cu dez-nadejdea. Fii tare, fii viteaza; lupta impotrivauneltirilor vrajmasului; nu te lasa amagita, Saporti crucea aceasta cu smerenie, cu rabdare.Spune-ti ca iti e data spre a te smeri mai mult, siDomnul 0 sa te ajute. eel al carui suflet e interne-iat pe stancanu se va clinti de vanturile ispitelorde la vrajmasul, de furtuna, pentru ca temelia e

47


24/42

tare. Dar cine isi cladeste casa sufletului pe nisip,sufletul care nu II are pe Hristos piatra de teme-lie, usor e distrus la cea mai mica suflare. Pe scaraduhovniceasca sa urci, nu sa cobori. Sa cresti cuduhul si cu cugetul. Ai fost chemata sa paste-resti mica ceata de fecioare pe care Domnul le-aales pentru viata de manastire. Sa nu socotestica 0 sarcina ca aceasta e de mica insemnatate,ori de insemnatate mai mica dedit virtutile sinevointele ascetice pe care le lucrai in singu-ratate, mantuindu-ti numai sufletul tau. Acumnu mai ai Iiniste pentru ca iti slujesti aproapele.Nevointele tale sunt acum grijile si necazurile.Sunt griji si dureri mucenicesti, fiindca t e rastig-nesti pentru toti, din dragoste de Dumnezeu side aproapele. Ce poate fi mai presus de aceasta!"A doua zi de dimineata am mers impreuna

cu Parintele la biserica; sfanta masa din altar ede marmura. Pe neasteptate Batiusca m-a intre-bat: "Din ce e facut acest altar?" Mirata, m-amuitat la el si i-am spus: "Din marmura", El a ur-mat: "Va sa zica e facut din piatra; si inima ta safie ca piatra asta. Fii darza; imbarbateaza-te".

Maica Taisia: Uneori, Parinte, pregatindu-made Sfanta Impartasanie, nu ajung sa mai priveghez

48

in ajun. Cad ostenita fie de truda zilei, fie dinalta pricina, si simt nevoia sa dorm. De aceea rnadue tulburata la biserica.

Parintele loan: Crezi oare ca a nu dormi sauniscai alte nevointe au atata pret sau atata tariein c a t sa nedea indrazneala inaintea sfantuluipotir? hi amintesti de talharul de pe cruce? Ungeamat de cainta din strafunduri, credinta in CelRastignit: iata adevarata noastra indreptatire, nubietele noastre nevointe, Sigur ca e nevoie delupta, dar nu cu gandul ca aceste lucruri vor fibune sa ne faca vrednici: Inima infrdnta si sme-rita Dumnezeu nu 0 urgiseste (Ps. 50: 19).

49


25/42

VIIDe multe ori l-am rugat pe Batiusca sa pri-

measca a lua manastirea noastra in paza sa pentrua 0 calauzi duhovniceste. Nu rna gandeam,fireste, la vreun folos material - hotarat lucru,nu l-am sacait niciodata pe Parintele loan cuastfel de lucruri. Ii ceream doar sa vegheze du-hovniceste, cu har, asupra manastirii noastre,incredintata fiind si stiind din experienta ca Dorn-nul ii dezvaluia starea inimilor omenesti,Parintele imi raspunse: "Maicuta, multe maiiti inchipui despre mine! Ma socotesti mult preasus! Si chiar daca as avea ceva, e numai si numaidin harul lui Dumnezeu. Desigur, toate sunt cuputintd celui ce crede (Marcu 9:23). Dupa ere-dinta ta, daca asta e voia Lui cea sfanta, eu nurna irnpotrivesc cererii tale de a te sprijini In

50

lucrarea de mantuire, si cum am mai spus, rnavoi ruga pentru voi toate; caci st mie irni e dragamanastirea voastra".

Aceasta discutie a avut loc pe cand Parinteleloan se afla la noi la manastire. Doua sau treizile dupa aceea, am pornit impreuna la 0 plim-bare cu trasura, mergand ca de obicei lntai siintai la "Sihastrie". Atunci cand Batiusca aveade gand sa stea acolo in singuratate pentru a seruga ori pentru a se odihni, el ne ruga sa incuiempoarta asa incat sa nu vina nimeni sa-l stinghe-reasca, De asta data IaCU la fei. Nu-i de prisos saadaug ca locul era irnprejmuit cu un gard de lemn."Sihastria", schitul nostru, se alcatuia dintr-unpatrat perfect in mij locul caruia se ridica 0 cas ade lemn cu un singur cat. in jumatatea de rasaritse afla 0 biserica inchinata Sfantului Apostol siEvanghelist loan Bogoslovul. De aceasta partesunt chilii, iar de cealalta parte a gardului e 0gradina cu siruri de pomi, in care Parintelui loaniiplacea sa se plimbe, rugandu-se in taina.In timp ce Parintele se plimba, eu, nevrand

sa-l stingheresc, rna asezam mai mereu pe sea-rile pridvorului, asa incat daca Batiusca ar fi avutnevoie de ceva, sa-mi poata spune. De asta data

51


26/42

Parintele loan nu s-a plimbat prea mult pringradina. Era limpede ca se ruga, fiindca se totoprea, incrucisandu-si brate le pe piept si ri-dicandu-si ochii la cer. La un moment dat seindrepta cu pasi repezi de un scaun aflat pe unadin carari si 1 1 trase pana la peretele dinspre sudal altarului. Eu, luata pe neasteptate, m-amfastacit si n-am indraznit nici macar sa incercsa-l ajut. Apoi l-am vazut trag and inca un scaun,la fel cu eel dintai. M-am grab it sa-i dau ajutor,dar el 1 1 si pusese langa c elalalt, d upa care im ispuse: "A~aza-te, am sa-ti citesc ceva". Zicandacestea, scoase din buzunar 0 carte destul degroasa, 0 deschise la locul unde era pus zalogulsi incepu sa citeasca. Redau pe scurt cele citite.La Lavra Pecerska (a carei intemeieior este,

precum se stie, sfantul Antonie) a raposat unbatran care ocupase un loc de seama in manas-tire, bucurandu-se de pretuirea tuturor. Staretulmai ales era cu osebire intristat, fiind ca 1 1 avu-sese pe batran sfatuitor si ajutator apropiat lacarmuirea manastirii, Spre marea lui durere, incadin prima zi a mortii trupul batranului incepu sase strice vazand cu ochii. Nu i se putea citiEvanghelia la capatai, nu i se puteau canta nici

52

panahide, si asta nu doar langil sicriu, ci nicimacar in chilia de alaturi. Duhoarea umplea toatamanastirea, care de altfel nu era mare, si totisocoteau aceasta 0 pedeapsa de la Dumnezeu.La miezul noptii, pe cand avva isi facea canonulsi se ruga pentru odihna de curand raposatului,auzi venind dinspre icoana Mantuitorului unglas care 1 1 inc unosti inta c a batranul avea multepac ate pe care nu le spovedise. Si fiindca murisecu ele nespovedite, nu putea dobandi iertare dela Pronia Dumnezeiasca. A doua zi de dimineatastaretul Ii stranse pe frati, le aduse la cunostintacele aflate de la Mantuitorul cu privire la batransi propuse ca timp de patruzeci de zile sa seroage cu totii si sa posteasca mai mult pentruacesta. Obstea a inceput a se ruga cu staruintapentru sufletul lui. In cea de a patruzecea zi, pecand se ruga noaptea dinaintea aceleiasi icoanea Mantuitorului, avva iar a auzit glasuire: "Nupentru postul si rugaciunile voastre, amestecatecu pacate, 1 1 iert pe fratele raposat, ci pentru ru-gaciunile robului meu Antonie, care in timpulpamantestii sale vietuiri mi s-a rugat mie ca niciunul din cei ce se nevoiesc in manastirea inte-meiata de dansul sa nu piara".

53


27/42

Terminand de eitit istorisirea, Parintele loaninchise eartea, 0puse la loe in buzunarul rasei si,sculandu-se repede, spuse: .Ei, hai sa mergern,maicuta". Am plecat. 0 vreme am mers asa intacere. Stiind ca Parintele nu facea niciodataeeva lara vreun rost anume, cautam sa-mi inchi-pui talcul purtarii lui. In cele din urma, Parinteleincepu singur: "La ee te gandesti, maicuta?"

Maica Taisia: Cum sa nu rna gandesc, "Ba-tiusca, de vreme ce mi-ai dat 0 astfel de ghici-toare? La drept vorbind, pricep ca nu mi-ai eitittextul lara un seop anume, asa ca as vrea sa-miinchipui care e acest scop. N-ai vrea sa-mi spui?

Parintele loan: Nu; daca e nevoie, Domnuliti va dezvalui, Eu unul n-o sa-ti spun nimic .

Maica Taisia: Nu pot sa trag decat 0 singuraeonc1uzie! Dupa cum sfantul Antonie l-a rugat peDomnul ca toti eei ce se nevoiesc in manastireasa sa se mantuiasca, tot astfel prin sfintele talerugaciuni Domnul va mantui pe eei din manas-tirea no astra. Aeum cateva zile te-am rugatpentru aeest lucru, nu-i asa?

Parintele loan: Da, Domnul mi-a dat manas-tirea voastra, si rna rog neincetat pentru ea...

54

Covarsita de puternicele sirntaminte starnitede aceasta intamplare, nu-mi puteam adunagandurile. Mi-am dat seama ea eeea ee spuseseParintele loan era de mare insemnatate, de marebueurie pentru intreaga manastire, si absorbitaeu totul, am uitat pana si sa-i multumesc pentrunepretuitul dar duhovnieese. In eele din urma,venindu-mi in fire, i-am spus: .Batiusca, nu-mista in putere sa-ri multumesc. Ce cuvant de re-cunostinta s-ar potrivi cu un asemenea dar? "

Parintele loan: Lui Dumnezeu i se euvinemultumire, nu mie nevrednicului. Aminteste-tieuvintele Apostolului: Se cuvine ca noi sa luamaminte cu atdt mai mult la cele auzite, ca nucumva sa ne pierdem (Evrei 2:1).

Maica Taisia: Il1liamintese, Batiusca, dar nusunt prea obisnuita eu aeest verset pe care 11repetiatat de des. N-ai vrea sa mi-l serii, ca sa-l tin maibine minte?

Pdrintele loan: Nu Taisia, sunt obosit.Dar apoi, dupa un seurt rastimp de tacere,

continua: "Ei, s-ar putea si sa 11seriu".Maica Taisia: Nu, Batiusca; daca esti ostenit,

ee sa te mai necajesti? 0 sa-l memorez sau 0 sa-lseriu eu singura.

55


28/42

Si am renetat citatul.Parintel; loan: Ei, hai, 0 sa-l scriu! Omul tre-

buie sa se sileasca: tine minte: omul trebuie sase sileasca spre binele aproapelui si spre slavalui Dumnezeu.Am luat aceasta drept 0 pilda pentru mine.

Domnul sa te binecuvanteze", i-am raspuns,"Fiecare cuvant pe care il rostesti imi e scump.fti ascult cu mar~ luare-aminte predicile si dupaaceea, acasa, insemnez totul, dupa cum insem-nez si ceea ce vorbim noi. 0 fac pentru man-gaie;ea si folosul meu. Dupa ce pleci, e 0 maremangaiere pentru mine sa-ri recitesc spusele.Dar ~l pentru ceilalti e de folos sa-ti asculte sisa-ti citeasca vorbele pline de har".

Parintele loan: Ei, poti sa le dai si altora, darmai intai vreau sa vad ce ai scris.

I-am aratat parintelui carnetelul meu. EI acitit cateva pagini, a indreptat pe ici pe colo cateceva si dandu-mi-l inapoi, mi-a spus:

Parintele loan: Am sa rna uit pe el, cand 0sa am mai mult timp; sa mi-l dai atunci. E bineca lti amintesti vorbele mele. Sfantul Apostolspune: Va la~d, Irati/or, ca In toate va aducetiaminte de mine si tinetipredaniile precum vi Ie-am

S6

dat. (1 Cor. 11,2). lnseamna ca samanta cade inpamant bun si aduce roada, indeajuns ca sa-ihraneasca si pe altii,

Maica Taisia: Batiusca, eu cred ca imprasti-erea mintii, desi nu e in sine 0 forma anume depacat, impiedica si alunga prezenta lui Dumnezeutot atat cat si alte pacate.

Parintele loan: Dar cum, nu socotesti ca im-prastierea este un pacat? Este lipsa de atentie.Despre ea a vorbit Mantuitorul cand a spus:Simone, Simone, iata satana v-a cerut sa vacearrui cape grdu (Luca 22:31). (" A cerne"adica ,~aimprastia").

Maica Taisia: Despre lipsa de atentie vorbeaIisus, Parinte?

Parintele loan: Sigur ca despre lipsa deatentie,

57


29/42

VlnParintele loan iubea foarte mult flo rile si

natura; oamenii iiaduceau intotdeauna flori.Uneori lua in mana vreun trandafir sau vreodalie, inflorite la vremea cand Parintele se aflala noi, si saruta floarea spunand: "Sarut manacare a facut aeeste preminunate miresme. 0,Ziditorule, Ziditorule, ee minunat esti Tu panasi. in eel mai mie firieel de iarba si in fieee frun-zulita!" Tinea 0 vreme floarea in mana, apoi 0daruia unuia din eei de fata, slavindu-L maideparte pe Ziditor pentru bunatatea Sa fat a deoameni. Castigatorul unei asemenea flori seumplea de 0bueurie rara margini.

Daca era imbiat eu zmeura din gradina, coap-ta la vremea aeeea, spunea: "Ce milostiv esteDomnul, ee bland, ee darnic, ee bun! Uitati-va

58

si vedeti: El nu ne da doar hrana de care avemnevoie,de care nu ne putem lipsi, ei ne rasfata,ne, desfata eu fel de fel de fruete, care mai decare mai bune. Si ee bogatie de gusturi! Fieearebobita, dupa felul ei, isi are dulceata, mireasma,gustul ei aparte".Un vizitator i-a spus odata ca, aeum, agrieul-

tura din zilele noastre izbuteste si mai grozavelueruri, dandu-ne 0 bogatie si mai mare de pro-duse. Parintele loan, uitandu-se mai departe lafructe rani a arunea vreo privire eelui ee spuseseaeestea, raspunse: "Cultura e cultura iar Ziditorule Ziditorul. Omul a fost inzestrat eu inteligentatoemai pentru a putea luera, imbunatati, sau cumse spune astazi, a eultiva - lntai pe sine insusi,apoi fapturile lui Dumnezeu, fie aeestea fructe,sau pomi, sau oriee alteeva din eele date deDumnezeu omului. E usor sa faei sa creasca sisa imbunatatesti 0 samanta gata facuta; dar sascoti aceasta samanta de unde nu e niei una, orio .picatura de apa de unde nu e apa - ia incearcasa faci una ea asta prin eultura dumitale! Din apaodata facuta poti mult $1bine sa faei caderi deapa; din orice materie - pamant, nisip, lut - potisa inalti cladiri uriase. Dar daca nu sunt aceste

59


30/42

materii, ce poti sa faci? 0, Ziditorule preabun,pana cand Te va nesocoti zidirea Ta,pana cand ,nu se va inclina dinaintea slavei Tale?Parintelui loan ii mai placea sa culeaga fructe

de gradina si le manca direct de pe ramura.Cateodata se strecura in tufele de zmeura sauprintre straturile de capsuni si, mancand, strigade acolo: "Maicuta! Sunt hoti In gradinal Nu-tipazesti bine ograda!" lubea gradina noastra side fiecare data cand pleca din manastire se du-cea acolo si, ca si cand i-ar fi parut rau ca pleaca,isi lua ramas bun, spunand: "Cu bine, gradinitalIti multurnesc pentru mangaierea pe care tot-deauna mi-o dai! Ce clipe sfinte am petrecut insinguratatea tal" Si altele de felul acesta. .Ba-tiusca", spuneam eu, "dar nu ruai ai de gand samai vii pe la noi si la anul?" lar el raspundea:.Viitorul e in mana lui Dumnezeu, Daca mai tra-iese pana atunci, am sa mai vin".Uneori se intampla ca Parintele sa soseasca

la noi la cositul fanului. Atunci 11luam cu noi lacamp, unde lucrau maicile, potrivind astfel lu-crurile incat sa fie de fata cand ele beau ceaiul.Ce bucurie era pe maiei! Pe masura ce ne apro-piam, se iveau departe, in zare, siluete negre eu

6 0

sorturi si basmale albe. Cateva samovare fume-gau. Se asternea pe pamant 0 fata de masa tara-neasca, simp la, priponita la colturi eu pietre ea san-o ia vantul. Alaturi, maldare de cesti, zahar,preeum si saculete eu eovrigi si painisoare. Cumse apropia Parintele, maicile intonau tare imnullui indragit, in einstea Nascatoarei de Dumne-zeu: .Bucura-te, Imparateasa". Parintele loan seindrepta spre mas a pregatita pentru dansul. Cate-odata se plimba prin faneata, se aseza pe vreocapita, vorbea eu maieile care eoseau, in vremece corul canta mai departe. Apoi venea si clipaceaiului. Ne strange am cu totii imprejurul ces-tilor si samovarelor fierbinti, ne asezam pe iarbaiar Batiusca impartea covrigii din traista, dade aoamenilor ceai din paharullui cautand sa bueurepe toata lumea. Cand pleca de la faneata, maicile11insoteau cu alai, cantandu-i "intru multi ani",pana ce pierdeau din ochi trasura.

Parintelui ii placea sa cantam, si le indemnamereu pe maici sa cante, si la gradina, si la schit,iar in zile1e ploioase si in ehilie. In fiecare zi elranduia cc anume sa cantam dupa masa. Uneoriasculta, cufundat in rugaciune; alteori mergeaprintre maici, Iamurindu-le intelesul cantarilor,

61


31/42

mai ales la irmoase; cateodata canta si el eudansele, eu mare insufletire, dirijand eu bratul.Daca se intampla vreodata sa calatoresc im-

preuna eu dansul pe raul Volga, luam pe vapor,eu binecuvantare, patru pana la sase maici dincor. Ele cantau atat pe vas cat si in bisericutelede pe mal, unde ne opream pentru a sluji Li-turghia, de care Parintele nu se putea lipsi nicimacar 0 singura zi.

Cand treceam prin padurile si campiile cetine au de manastire, el intotdeauna rostea ruga-ciuni de binecuvantare, ca sa fie roditoare si eu _belsug pentru manastire. Uneori, cand nu se aflanimeni in preajma, eerea sa fie opriti caii, i~iscotea rasa asezand-o pe locul unde sezuse sipomea intr-o scurta plimbare pe camp. De-a lun-gul cararilor ee legau manastirea si schiturile,puseseram banci pentru ea maicile, mergand pepotecile singuratiee, sa se poata aseza, indelet-nicindu-se eu roeodelia sau odihnindu-se candieseau sa culeaga ciuperci ori fructe de padure,Cand Parintele loan se afla la noi, bancile prin-deau bine pelerinilor veniti sa-l vada pe Batiusca,Stiind ca avea sa treaca ziinic pe acolo, si uneorichiar de mai multe ori in aceeasi zi, acestia

62

asteptau din vreme sosirea noastra iar cand ve-deau trasura in departare, se apropiau linistiti, inranduiala, de Parintele loan pentru a lua bla-goslovenie de la dansul. Fetele ii aduceau flori,mai ales violete albe si purpurii, care ii placeaufoarte mult Parintelui. Odata. luand un manunchidin acestea si uitandu-se cu luare-aminte la 0floricica din mana sa, Parintele rosti din Evan-ghelie:

Parintele loan: Nici Solomon, In toata slavalui, nu s-a imbrdcat ca unul dintre acestia. s .daca iarba cdmpului, care astazi este si mainese arunca In cup tor, Dumnezeu astfel 0 imbracd,oare nu cu mult mai mult pe voi, putin ere-dinciosilor? Cate de limpede adevarul luiDumnezeu! Cautati mai intdi imparatia luiDumnezeu si dreptatea Lui si toate se vor adaugavoua (Mt. 6:30,33). Am vazut asta eu oehii mei.Cand am inceput sa eaut sa-L slujesc pe Domnuldin toate puterile mele prin rugaciune, miloste-nie si alte felurite lucrari, aproape nici n-am maiavut nevoie sa-mi port de grija - de grija celordinafara, vreau sa spun. Din mila lui Dumnezeu,oamenii rna imbraca, imi dau vesminte, rna

63


32/42

ajura si, buni cum sunt, ar socoti 0 ocara sa nuprimesc ravna lor.

La acestea eu raspunsei:Maica Taisia: Daca ai stii, Batiusca, ee bucu-

rie este sa faca omul ceva pentru dumneata, sa-tipoata fi cumva de folos! Crede-ma, Batiusca,pentru orice lueru primeste inapoi insutit! Decate ori nu am vazut eu ochii mei asta, si multispun la fel, '

Parintele loan: Te ered, caci asa mi se intam-pla si mie. Dar e si firese sa fie asa. Domnul nerasplateste pentru orice, chiar si pentru un paharde apa dat in numele Lui.

Maica Taisia: Da, si eu rn a gandesc adeseala aceste cuvinte: Cine primeste pe un drept innume de drept rasplata dreptului va lua (Mt.10:41); desi stiu ca s-a spus apostolilor aceasta,si nu se leaga de ce vorbim noi acum, ci indeob-ste de credinta si ravna fata de eei drepti, fata decei ce s-au dat pe sine cu totul lui Dumnezeu.

Parintele loan: Dar lti amintesti cuvantulApostolului: Dumnezeu nu este nedrept, ca sauite lucrul vostru si dragosrea pe care ati aratat-opentru numele Lui, voi, care ati slujit si slujitisfintilor (Evr. 6: 10)? Sigur ca Apostolul nu

64

vorbeste aiei de sfintii din cer, ci de slujitorii luiDumnezeu care lucreaza pentru EI, pentru man-tuirea poporului Sau, Dumnezeu judeca in tainape eei ee indraznesc sa-i ponegreasca pe acestia,judeca mai eu seama pe clevetitori, pe defai-matorii eelor nevinovati, A spus prin Proorocul:Cine se atinge de voi (adica de alesii lui Dum-nezeu), se atinge de lumina ochiului Lui (al luiDumnezeu) (Zah. 2:12). Vezi, ii numeste "oehiul"Lui! Iar sfintii la randul, lor, cat L-au iubit peDomnul! Cu toate ca erau fapturi slabe, trupesti,si in eiuda grozavelor amenintari eu eaznelemuceniciei, au infruntat, pentru dragostea luiHristos, ehinuri si moarte, ca sa nu fie lipsiti deEl in vesnicie. Cand crestinii din Roma au vrutsa-l scape pe Sfantul Ignatie Purtatorul de Dhm-nezeu de moartea muceniceasca ee i se prega-tise, el singur le-a cerut in epistola pe care le-ascris-o: "Nu ma opriti sa merg la Domnul. Vreausa fiu macinat de dintii fiarelor ea 0 jertfa bine-primita Domnului meu"*. Ce mare, ce sfantadragoste!

*Din Epistola catre Romani a Sfantului Ignatie al Antiohiei

65


33/42

IXIn timpul vizitei sale din 1903, Parintele loan

a savarsit sfintirea bisericii noastre de iarna, in-chinata Sfintei Treimi. Se stransese multa lume,deoarece chiar in acel an aveau loc niste cursuriprofesorale la care luau parte mai bine de sapte-zeci de profesoare.Ar fi pacat sa nu vorbesc despre mare1e eve-

niment intamplat datorita rugaciunilor Parinteluiloan. Lucrul s-a petrecut in vazul intregului satsi is-a dus vestea in tot tinutul. Pe atunci toatalumea vorbea si scria despre el. Acum, dupamoartea Parintelui, 11gasesti pomenit in celepublic ate pe atunci de dl A. Goltison. S-a in-tamplat in 1903, la inceputul lunii iunie. Prinpartile noastre bantuia "ciuma siberiana", simureau zilnic vite si cai. Pretutindeni se intrase

66

in carantina. Mii .gandeam cu groaza cum am safac sa-l aduc pe Parintele la manastire. Toti ceicare veneau cu vaporul de la mari ori de la micidepartari, aveau de mers pe jos sapte mile sijumatate de la chei pana la manastire. De fapt,la noi in manastire nu patrunsese molima si numurise nici 0 vita, insa din pricina carantineidimprejur nu puteai sa mergi nicaieri, niciinauntrul nici inafara manastirii altfel decat pejos. In cele din urma, trebuia sa fac cumva, fiesa-l instiintez pe Parintele ca nu mai putea savina la noi la Leusino, fie, nesocotind primejdia,sa rna due sa-l iau. lar eu, rugandu-ma, ill-amhotarat pentru acest din urma lucru. Cu maregrija, calatorind noaptea pentru a scapa de arsitazilei, m-am dus cu un docar usor, tras de un singurcal. Cam la 0mila de chei era 0 linie de cararsinaprin care de-abia am putut strab ate , si numaifiindca dobitoacele din manastireerau tefere nis-a ingaduit sa trecem. De abia trecusem de ba-riera cand ne-au iesit in cale doua care ducandcai morti spre a fi ingropati intr-un loc pregatitanume. Teama si nelinistea mea crescura, eramaproape sigura ca aveam sa-mi pierd calul. Incele din urma am ajuns la chei si am inceput sa

67


34/42

stropesc cu aghiazma si sa tamaiez ca1u1,care ft ,apoi dus 1a grajduri. Dimineata m-am dus sa-lintampin pe Parintele si Inca de pe vapor i-ampovestit totul. Ascultandu-ma, Batiusca s-a ridi-cat de 1a10cu1sau si a inceput sa umble pe punteavasu1ui, rugandu-se. Dupa cam 0 jumatate deora, s-a asezat din nou 1anga mine si mica spus:"Ce cornoara este rugaciuneal Prin rugaciunedobandim orice de 1a Domnu1, toate 1ucruri1ebune, biruind orice ispita, orice necaz, oricemahnire." Din aceste cuvinte am simtit ca sinecazu1 nostru cu ciuma siberiana avea sa fiebiruit prin rugaciunile sale, si i-am si spus-o."Ei da, toate sunt cu putintd eelui ee erede(Marcu 9:23), raspunse Parintele.

Cand vaporu1 s-a apropiat de cheiu1 .Borki",se si stransesera nu mai putin de 0 suta de taranisi proprietari care voiau sa-i ceara Parintelui loansa se roage ca sa fie izbaviti de cump1ita pedeap-sa a pierderii vitelor, "Ce-o sa ne facem fara vite?Cu ce-o sa ne hranim? N-o sa mai avem nici cuce ara, saracim eu totul. Si asa suntem destu1 desaraci, da' daca ni se prapadesc vite1e are sa fievai de noi", spuneau ei.

68

"Din pricina pacatelor voastre a ingaduitDomnu1 sa se abata asupra voastra nenorocireaasta", spuse Parintele loan. "Pentru ca 1 1 uitatipe Dumnezeu. Zi1ele de sarbatoare ne sunt la-sate ca sa mergem 1abiserica si sa ne rugam luiDumnezeu, dar voi va pierdeti timpul cu bautura.Ce lucru bun poate sa iasa daca tot bei intruna?Doar stiti ce va poate pielea!""Stirn, Parintele, cum sa nu, la nimic nu-ibuna bautura, aduce doar ponoase!""Va dati voi seama, fratilor, ca numai si nu-

mai pentru pacatele noastre suntem napastuiti?""Cum sa nu ne dam, Batiusca' Roaga-te pen-

tru noi pacatosii!" Si cu totii cazura In genunchi.Parintele ceru sa se aduca un vas si sa fie

umplut cu apa din rau, Dupa ce facu aghiazma,spuse: "Oameni buni, luati fiecare acasa din apaaceasta si stropiti-va vitele cu ea. Domnul s-amilostivit de voi".Merse apoi la tarm, unde erau caii nostri

(printre care si calul care rna adusese pe mine)si ii stropi cu mana lui; dupa care porniram sprernanastire Tara nici 0 teama. Taranii plecara pela casele lor; carantina fu ridicata. lar cat despreciuma, nu mai ramase din ea decat amintirea,

69


35/42

impletita cu uimirea si veneratia fata de marelerugator al Tarii Rusesti .. Cu toate ca la noi Inmanastire nu murise nici una din vite, l-amrugat totusi pe Parintele sa le stropeasca si peele si sa se roage sa le mearga bine. Nepretuitulom al rugaciunii, sfintind apa, ceru sa aducemla el toate vitele si le stropi pe fiecare In partecu aghiazma. Binecuvanta ~i caii.Parintelui ii erau dragi animalele. Am sa vaistorisesc drept pilda 0 intamplare pentru care

pot pune eu insami marturie, impreuna cu toticei ce erau de fata cand s-a petrecut.Odata mergeam cu vaporul, impreuna cu Pa-

rintele, pe Volga, impotriva apei. Plutiseram pretde cinci ore dupa-amiaza; era la vremea cositu-lui. Toti eram pe punte unde Batiusca ne citeadintr-o carte, stransi imprejurul lui, care pe sea-une, care pe banci, care de-a dreptul pe jos.Dupa ce a terminat de citit Parintele s-a intorsspre capitanul vasului, A.A.M., care se afla si elacolo, si iispuse: .Prietene, hai sa Inceti~imputinl E 0 seara atdt de frumoasa, fanul raspan-deste atata mireasina! Ce incantare!". Vaporulincetini si ne apropiaram de un catun de peintinsul mal al Volgai. Pe malul celalalt era un

70

camp si taranii lucrau la fan; unii faceau capite,altii carau fanul pana la 0 pluta aflata la mal..Deodata, un cal cu 0 incarcatura grea de fan, ros-togolind-o pana la pluta, nu mai putu opri carulincarcat, si nici taranul care 11strunea nu mai fuin stare sa-l opreascaPe pluta se starni 0 zapa-ceala nemaipomenita; calul si fanul mergeau lapieire sigura. Taranul, aruncand friiele 'in apa,sari intr-o barca si 0 lua, purtat de curent, dupacal. Vaporul se opri. Toti starn si ne uitam ingro-ziti la dobitocul care avea sa piara. Ce se intam-plase? Parintele loan, care statea pe punte langaparapet, i~i tot facea semnul crucii, rugandu-sesi spunand cu glas tare: ,,0, Doamne, pazestecalul nevinovat, pazeste faptura tal Doamne, tul-ai facut spre slujba oamenilor; sa nu piara,scapa-l, 0, preamilostive Ziditorule!"; si se rugamereu asa. Facu de mai multe ori semnul cruciiin vazduh incotro era calul; acesta inota cuin-carcatura lui de fan de parca ar fi mers pe fundulalbiei. Cand ajunse In mijlocul raului, unde apaera foarte adanca, ni se opri inima privind ladobitoc. Intr-o clip a , gandeam, va fi inghitit deapa, Dar calul inota mai departe, si In curar.dajunse aproape de malul celalalt. Taranul vas lind

71


36/42

in urma lui In barca era si el foarte aprcape detarm. Apuca repede triiele (care pluteau la su-prafata apei), ajunse calul din urma si 11ajuta saiasa la maL Dinspre sat veneau alergand alti taranisi, impreuna, incepura sa dea ajutor omului aflatin necaz. Mai intai deshama calul care simtin-.du-se scapat de primejdie, incepu sa se scuture,sa se tavaleasca prin iarba, apoi sari vioi in picioare.Fanul se udase, dar nici acesta pana sus, desinoua ni se paruse ca doar varful ramasese deasu-pra apei. Fiindca toate acestea se petrecusera invazul tuturor si toata lumea 11vazuse pe Parinteleloan rugandu-se ca animalul sa scape, multimede oameni se stransera pe tarm, in frunte cu sta-panul calului, ca sa-i multumeasca scumpuluinostru rugator, parintelui nostru, taicutului nostrucare ne pazea pe toti. EI insa, ca sa scape, cerucapitanului de vas sa porneasca mai departe.Multe lucruri ziditoare si minunate m-a in-

vrednicit Domnul sa vad si sa aud in rastimpulpetrecut impreuna cu Parintele loan. EI avea unobicei vrednic de toata luarea aminte: scotea dincele mai marunte intamp lari, din cele carepareau de rand si cu totul neinsernnate, inva-taminte pentru cei din jur. lata un exemplu:

72

Ne aflam odata la bordul unui vas, iar Batiuscane citea, dupa cum ii era obiceiul. Terminand decitit, ramase tacut, rugand doar pe cineva samute din locoomasa pe care se aflau niste carti.Batea un vant puternic si temandu-ma ca nucumva cartile sa cada in apa, am inceput sa .lestrang ca sa le aduc in cabina. Parintele priveatinta ceva pe dusumea; rna striga si spuse: "Mai-cuta, ia uite cum se lupta biata gaza! Uite-o,uite-o aici! Biata vietate e doborata si nu sepoate ridica, dar nu se da batuta; se lupta cu van-tul. Vantul impinge indarat, iar ea se opintesteinainte. Ce vietate inteleapta! Intocmai asavrajmasul - diavolul - se lupta cu sufletul. IIrastoarna, ca intr-un vartej, din calea mantuiriipe care merge, dar sufletul se lupta si el si nu seda batut, Gaza asta ne invata ceva".Nu 0data, in noptile luminoase de vara, admi-

ra asfintitul soarelui, spunand: "Cat de minunateste Ziditorul in toata zidirea Sa! la uite ce fru-musete de soare! Daca faptura e asa de minunata,cu cat mai mult Facatorul!"

73


37/42

xE cu neputinta sa infatisez toate convorbirile

sau sa arat, unul cate unul, cuvintele cu careParintele loan incanta inimile tovarasilor sai dedrum. Cat despre sumedenia de tamaduiri savar-site inaintea ochilor nostri, atat de felurite si deuimitoare, nu le voi infatisa, fiind atat de rnultesi de cunoscnte tuturor. Trebuie totusi sa poves-tesc cate ceva despre imprejurarile care vadeauputerea lui de patrundere, de 'inainte-vedere side apropiere de lumea duhului.

In vremea rugaciunii de taina parea ca IIvede pe Dumnezeu in fata ochilor si ca vorbestecu Elcum ai vorbi cu cineva de aproape. Parea caii pune lui Dumnezeu intrebari si ca primesteraspunsuri de la El. Drept pilda am sa povestescurmatoarea intamplare:

74

Odata, Parintele statea singur pe punte, ti-nand in miini mica sa "Evanghelie de calatorie",din care citea. Eram si eu pe punte, dar cevamai departe. Deodata, zarindu-ma, Batiusca imiIaCU semn cu mana sa rna apropii. .Asculta aici,maicuta", mi se adresa el, chemandu-ma langadansul. "Uite: Eu am zis fntru uimirea mea (Ps.115:2) este tradus: am spus in delirul meu! Cetraducere gresita! Nu-i totuna, asa-i? Nu-i totuna".Eu spusei ca ar trebui tradus cu "exaltare" sau"uluire", ceea ce se potriveste si cu cuvintele ceurmeaza.Ce voi rasplati Domnului pentru toatecdte le-a dat mie? (Ps. 115:3). Parintele incu-. viinta si, punand cartea deoparte, ramase tacut.

Parandu-mi-se ca linistea lui si clipa de ragazimi sunt prielnice, m-am hotarat sa-i infatisezgandurile care rna tulburau cu privire la stare ade dincolo de mormant a mamei mele. Fiind 0buna crestina, ea se impotrivise totusi cu stras-nicie intrarii mele in manastire si nu-mi dadusebinecuvantarea sa. Ma nelinistea gandul ca Dum-nezeu ar putea sa-i socoteasca aceasta cerbiciedrept un pacat, Si, in ceasul acela, l-am intrebatpe Parintele. .Roaga-te pentru ea", imi spuse el.Stand mai departe nemiscat cu Evanghelia in

75


38/42

mana, privea stamitor undeva in departare, Nui-am mai pus din nou intrebarea, si am ramaslanga el in tacere pret de un sfert de ora. Deodata,intorcandu-se catre mine, Parintele loan imispuse cu hotarare: .Dumnezeu s-a milostivit deea!" N-am indraznit sa iau aceste cuvinte dreptun raspuns la intrebarea mea, odata ce lucrul mise paruse de-acum incheiat, asa ca rna uitainedumerita la Batiuscar i.De cine s-a milostivitDumnezeu? Despre cine vorbesti?" "Despremama ta, fireste", raspunse el. Jti spun caDumnezeu s-a milostivit de dansa". .Jubite Pa-rinte", spusei eu mai departe, "vorbesti ca sicum ai fi primit 0 descoperire de sus!""Cum,altfel?" raspunse. "Nu ~til ca Tara descoperire desus nu "e po ate vorbi despre un astfel de lucru?Nu se glumeste cu asa ceva."

Pot da dovezi nu numai despre clarviziuneaParintelui loan, ci si despre faptul ca el, princuvantul lui Dumnezeu, avea putere sa scoatademoni, stravazandu-le capcanele. Dau numaicateva exemple:

Calatoream odata impreuna cu Parintele loanpe calea ferata baltica, aflandu-ma singura cudansul intr-un compartiment separat. Aveam de

76

-vorbit despre lin lucru insemnat. Incepu 0 discu-tie adanca, duhovniceasca, plina de marturisiri.Deodata Parintel~ sari in picioare, si Tara sa semiste din locul unde statea, intinse mana dreapta,scuturand-o in aer ca si cum ar fi amenintat pecineva: uitandu-se tint a in departare striga tare:.Domnul Dumnezeu sa va opreasca pe voi petoti!" Cu acestea, isi TaCUcruce, se aseza la loccu obisnuitul sau suras plin de blandete, privin-du-ma, si punandu-si mana dreapta pe umarulmeu, spuse: .Ei, maicuta, nu te-ai speriat, nu?".Ba da, Parintevam fost inspaimantata", ras-punsei. "Dar am priceput pe data ca-i amenintipe demoni. Cum, chiar poti sa-i vezi?" .Da,maicuta, da; dar de ce vorbim noi de asta? Haisa vorbim mai departe despre ale noastre". Siastfel, stand de Yorba, am ajuns la Oranienbaum,de unde Parintele lua un vapor spre Kronstadt.Iar eu m-am intors cu acelasi tren la Petersburg,mangaiatasi inviorata de convorbirea cu mareleParinte care avea putere pfma si asupra duhurilorcelor de sub ceruri.

S-a mai petrecut un fapt asemanator, desprecare pot spune cele ce urmeaza:

77


39/42

Parintele loan slujea intotdeauna la hramulbisericii noastre de metoc, Sfantul loan Bogo-slovul. Venea in ajunul privegherii, iesea dinaltar la polieleu si citea el insusi acatistele sicanoanele. Ramanea peste noapte la noi, panain ziua propriu-zisa a sarbatorii, cand slujeaLiturghia impreuna cu ceilalti preoti, la ora 10dimineata, De obicei se scula devreme, la 4 saula 5 a. m. si scria predici sau facea alte feluriteinsemnari. La 7 sau la 8 a. m. iesea sa se invio-reze si rna lua intotdeauna si pe mine la 0 plim-bare cu trasura. Mergeam in ostrov unde eraliniste si pustiu. Linistea si aerul curat erau 0adevarata odihna pentru pastorul care avea sa. fie inconjurat toata ziua de lume si de zarva.Parintele loan folosea aceste ceasuri pentrurugaciunea sa tainica, iar eu stiind aceasta, nu-lstingheream niciodata cu vreo yorba, inafara decazurile cand incepea el singur discutia. Intr-unadin aceste dimineti treceam pe podul Nikolai,de unde, asa cum iispusesem vizitiului, aveamsa facem la stanga si sa mergem de-a lungul fa-lezei. Cand trasura s-a apropiat de capela aflataacolo, am zarit pe parte a stanga un convoi deinmormantare. Carul cu sicriul era tras de un

78

singur cal si nu-l insoteau decat vreo opt-nonaoameni, incat fiecare dintre acestia se putea ve-dea bine. Parintele loan s-a schimbat deodata lafata; a inceput sa scruteze staruitor convoiul si,cum acesta mergea de-a lungul falezei paralelcu acea parte a trasurii in care rna aflam eu, atrebuit sa se incline spre mine, astfel incat n-amputut sa nu vad schimbarea de pe chipul sau. Incele din urma convoiul a luat-o prin alta parteiar Parintele, intrucatva mai linistit, incepu sa-sifaca de mai multe ori semnul crucii. Apoi,intorcandu-se catre mine, spuse: "Ce inspaiman-tatoare emoartea unui betiv!" Crezand cli vor-beste despre raposat din pricina ca ar fi cunosc~tlumea care insotea convoiul, l-am intrebat: ,,11stiai, Parinte?" "Tot atat de bine cum ilstiai sidumneata", raspunse el. Neintelegand nimic,mi-am exprimat presupunerea de mai sus, adau-gand ca eu nu cunosteam pe nici unul dintre ceiindoliati. "Nici eu", raspunse Parintele, " daram vazut draci, bucurandu-se de moartea unuibetivan".

79


40/42

XITrebuie acum sa povestesc despre ultima

oara cand Dreptu~ acesta a vizitat manastireanoastra. Era in anul 1908, anul mortii .sale. Pa-rintele era foarte slabit, nu putea manca aproapenimic, vorbea foarte putin; in cea mai mareparte a timpului citea; cauta singuratatea. Cutoate acestea slujea in fiecare zi in biserica rna-re, care ii placuse intotdeauna atat de mult sidespre care spusese adesea ca ii lum ineazasufletul. A stat atunci la noi la manastire timp denoua zile; iar in ziua plecarii m-a intrebat: "Catezile am petrecut aici, maicuta?" Raspunzandu-ieu, el spuse mai departe: "Am slujit asadar nouazile pentru mine insumi, cum e randuiala pcntrucei raposati, Inseamna ca n-am sa rna mai intorcaiei niciodata. Multumesc, va multumesc tuturor

80

pentru ravna voastra fata de mine, pentru dra-gostea voastra, pentru tot!" Maieile I-au insotit,ca de obicei, eu cantari si lacrimi. Era limpedepentru toata lumea ca nepretuitul nostru luminatorse stingea. Cand am plecat de la manastire cutrasura si am trecut de satul Leusino iesind incamp, Batiusca a inceput sa. se into area si sa seuite de multe ori lung in urma la manastirea caredisparea din fata ochilor sai, Crezand ca poate auitat ceva sau ca vrea sa spuna eeva eelor ramasiin urma, l-am intrebat ce este. Dar el raspunse:Ma mai bueur 0 data de vederea manastirii"voastre. Ce manastire plina de liniste, sfantalDumnezeu s-o aiba in paza. Cu adevarat Domnuleste eu voi!" Aceste cuvinte ale sale, minunate,pline de dragoste, ne sunt acum de multa man-gaiere.De la eheiul .Borki" am mers eu vaporul euaburi in josul fluviului Volga pana la Riabinsk,pe raul Kama, unde fusese poftit Parintele loan.Erau eu noi cinei maici de la strana care, potrivitranduielii Parintelui loan, cantau slujbe biseri-cesti acolo pe vas iar peste zi cantau la dorintaParintelui. Aceasta era de fapt singura mangaierece-i ramasese in timpul petreeut pe vapor. I.n

81


41/42

ajunul zilei cand aveam sa ne despartim, Batiuscale-a rugat pe maici sa cante toate Heruvicele pe'care le stiau sau ale carer note Ie aveau cu dan-sele. Au iesit la iveala multe variante ale acestuiimn (caci aveam cu noi note) si maicile, standlanga Parintele, au inceput sa cante, Cand avenit randul Imnului Heruvic "Simonovskaia"Parintele a spus: ,,Acesta este cantecul meu pre-ferat! Pe acesta 11cantam cand eram mic". Sile-a rugat sa-l mai cante 0 data. Apoi maicile aumai cantat, la cererea Parintelui loan, "De tinese bucura toata faptura" si "Mai presus de ce-ruri". Cat s-a cantat, Parintele a stat intr-o laturea vaporului, invelit intr-o rasa calduroasa si ast-fel asezat, dirija cu mana dreapta si cant~ ~i el.Cand maicile terminara de cantat "Mai presusde ceruri", Parintele facu urmatoarea remarca:.Este frumos, dar e pe alta melodie. Eu 11cantamaltfel". Si cu glasul sau armonios, insa acumtremurator, canta tot imnul de la inceput pana lasfarsit, pana la versul: "In aceasta ne yom man-, tui". Toata lumea plangea. Si cum s-ar fi pututsa nu planga? Ispravind de cantat, Batiusca seridica in picioare, se intoarse spre maicile carecantasera si spuse: .Ei, fie ca Dumnezeu sa ne

82

mantuiasca pe noi pe toti! Va multumesc, mai-cilor, pentruminunata, pentrudulcea cantare cucare m-ati mangaiat si acum si intotdeauna. Adoua zi ne-am despartit de Batiusca. Era 6 iulie1908."Sfarsind aeeste insemnari ale convorbirilor

ce le-arn avut cu pururea pomenitul Parinteleloan, ered ca nu e de prisos sa adaug:

1. Seopul in care dau la iveala aceste Insem-nari nu este altul decat a;ela de a imparti eu ere-dinciosii aceasta cornoara duhovniceasca, spre aputea si ei sa castige din ele folos duhovnicesc.Mi-am deschis sufletul inaintea Parintelui loansi nu m-am sfiit sa 0 fac si inaintea cititorilor. Siei sunt oameni, traitori pe pamant, impovaratide neputinte si de aceea vor fi ingaduitori custangaciile mele.2. Iirog pe cititori sa creada toate cele seriseaici, intelegand ea nu am nici un motiv sa spunneadevaruri despre un om care a murit si staacum inaintea fetei lui Dumnezeu. Daca le-as fidatla iveala in timpul vietii lui, unii s-ar fipututarata neincrezatori, socotind ca sunt de parte a

83


42/42

Parintelui. ea admiratoare a lui. Imi dau seamade mare a insemnatate a luerului si n-as fi facutniciodata eeva nepotrivit eu vederile mele; euatat mai mult la varsta mea inaintata ar fi deneiertat. Am de-aeum saptezeci de ani si rnapregatesc sa-l urmez pe Batiusca in vesnicie,0, dragul meu Parinte, multa mangaiere mi-ai

dat c a t timp ai trait, indulcindu-mi marea eeaamara a aeestei vieti. Dar si aeum, dupa ee te-aidus, mi-ai lasat multe dulei adueeri aminte ..

84

Date post:	14-Jul-2015
Category:	Documents
Upload:	catenaaurea2003
View:	209 times
Download:	33 times

Sfântul Ioan de Kronstadt - Convorbiri

Documents