Home >Documents >Semiologia gandirii

Semiologia gandirii

Date post:01-Jul-2015
Category:
View:268 times
Download:6 times
Share this document with a friend
Transcript:

Semiologia gandirii Gandirea reprezinta o posibilitate superioara de cunoastere mai evoluata a psihismului, caracterizata prin reflectarea mijlocita, generalizata a realitatii exterioare si interioare, a insusirilor generale si esentiale a obiectelor si fenomenelor, precum si a relatiilor fundamentale dintre obiecte, fenomene, calitati si relatiilor dintre acestea, un sistem ordonat de operatii de prelucrare, interpretare si valorificare a informatiilor, bazat pe principiile abstractizarii, generalizarii si anticiparii, in scopul rezolvarii unor situatii immediate sau de perspective pentru a gasi o solutie optima adecvata din multimea celor initial posibile. Mecanismele functionarii gandirii sunt indisolubil legate de activitatea cortexului cerebral, fiind correlate cu ansamblul activitatii fiziologice a intregului organism. Structura psihologica a gandirii a fost abordata de cercetatorii din trei unghiuri: din perspective analizei factoriale, a modelarii cibernetice si ca sistem de operatii. Structura gandirii din perspective analizei factorilor se intemeiaza pe admiterea ideii despre multidimensionalitatea gandirii ca sistem si a corelatiilor reciproce dintre diferitele ei componenete sau factori de natura functionala sau operationalaconceptia unifactoriala a lui Spearman, teza multifactoriala a lui Thurstone , modelul tridimensional a lui Guilford. Gandirea, analizata din perspecita modelarii cibernetice, are ca puncte de reper urmatoarele principii: Gandirea este considerate ca o forma particulara, evolutiv cea mai inalta, de modelare informationala in plan intern a lumii externe. Includerea unui ansamblu de porcese si operatii de revelare a determinarilor semantico-pragmatice esentiala ale mesajelor si de exprimare a acesatora in coduri generalizate smbolic abstracte. Gandirea se alaboreaza in cadrul comunitatii individului cu lumea externa Proces de extragere dintr-o anumita sursa a unei cantitati oarecare de informatii , de prelucrare si integrare in asa fel incat sa se obtina raspunsul cel mai bun la o intrebare sau la o situatie critica Structura gandirii poate fi principal modelata si reprodusa de pe un alt tip de sistem substantial decat subiectul (de exemplu calculatoarele) Ea apare ca un program de modificare a situatiei de la intrare intr-o situatie adecvata de iesire. Dinamica gandirii are o orientare incursive-recursiva, recursivitatea reprezentand de altfel un altfel de gen de conexiune inverse optimizatoare care permite corectarea erorilor, refacerea ciclului de prelucrare a informatiei integrarea rezultatelor secventiale in rezultatul final global. Structura gandirii ca sistem de operatii intr-un anume fel ordonate si interconectate,operatia fiind o actiune interna, initial cu caracter obiectual, apoi mintal, ambele fiind ipostaze ale actiunii. Evolutia gandirii, dupa J.Piaget are loc in patru 1

stadii de dezvoltare care reprezinta tot atatea niveluri de integrare sistematica ale intelectului si actiunii. Prezentam o sinteza recapitulative a datelor privitoare la cele patru perioade de dezvoltare piagetiene Perioada senzoriomotorie(0-2) ani,caracterizata prin:actiunile formeaza baza tuturor achizitiilor copilului(actiuni reversibile) aparitia limbajului. Perioada este constituita din substadiile: Exercitiile reflexe (orimele luni) Sadiul primelor deprinderi. Reactiile circulare primare (0-4 luni) Reactiile circulare secundare, schemele intentionale (4-9 luni) Coordonarea schemelelor secundare. Cautarea unui mijloc adecvat unui scop difrerentiat (9-12 luni) Descoperirea de noi mijloace, prin experimentari active si cautarea obiectului disparut (12-18 luni) Inceputul interiorizarii schemelor (18-24 luni) Perioada preoperatorie (2-7/8 ani), caracterizata prin : gandire egocentric, sincretism, inceputul reprezentarilor, deconcentrare progresiva, gandire intuitive, preconcepte. Perioada este constituita din substadiile Aparitia functiei simbolice: imitarea, jocul simbolic, imaginea mental, desenul. Nasterea reprezentarii(2-4 ani) Organizari representative fundamentale fie pe configuratii statice, fie pe similarea unei actiuni proprii(4-5 ani) Reglari representative articulate. Inceputul lagaturii intre stari si transformari (5 -7 ani) Perioada operatilor concrete (7/8 -11/12 ani), caracterizata prin:achizitiile de baza ale gandirii logice: operatii concrete pe fenomene concrete, constructia numarului, a spatiului, a operatiilor temporal, constituirea unui sistem de valori. Perioada este constituita din substadiile: Operatii simple. Conservarea materiei(7/8-9/10 ani) Operatii complexe( terminarea operatilor referitoare la timp, spatiu ,viteza. Conservarea greutatilor si a volumelor)(9/10-11/12 ani). Perioada formala (incepand cu 11/12 ani) este caracterizata prin posibilitati de a rationa abstract, material simbolic, posibilitati de operare cu ipoteze verbalizate, analiza combinatorie reguli de simplificare. Perioada este constituita din substadiile: Geneza operatiilor formale( 11/12-14 ani) Terminarea operatiilor formale (incepand cu 14 ani)

2

Dezvoltarea mentala, deci, se inscribe intre doua repere, unul ca punct de plecare, altul ca punct de sosire si anume, inteligenta senzorio-motorie (practica) si inteligenta conceptual ( teorectica). Procesul de transformare a informatiilor , de interpretare, de explicare,, are loc datorita unui sistem de operatii fundamentale (analiza, sinteza, comparatia, abstractizarea, generalizarea, concretizarea), a functiilor instrumentale (forma algoritmica si euristica) si a operatiilor specifice care asigura demersul operational al gandirii: notiuni, judecati, rationamente. Analiza permite delimitarea esentialului de neesential, descompunerea mintala a obiectului sau fenomenului in partile sale component, desprinderea diferitelor insusiri ale intregului. Analiza la deficient mintali este fragmentara, dominata de elemente nesemnificative, nesistematice, fiind dependent de perceptii anterioare care le face sa ramana detasate de semnificatia lor reala. Sinteza, proces opus analizei, reprezinta reconstituirea obiectului, fenomenului din elementele sale definitorii sau includerea obiectului intr-o ordine logica. Compararea, stabilirea numitorului comun, a particularitatilor, a deosebirilor unui grup de grup pe plan concret sau mintal.Comparatia este o conditie a procesului de analiza si sinteza.La deficientii mintali compararea se reduce la simpla descriere succesiva a fiecarui obiect, fara a le raporta unul la altul, sau cand realizeaza acest lucru se recurge la indici neconcludenti, iar in raport cu normalul numarul insusirilor diferentiatoare este mai mare, in timp ce stabilirea asemanarrilor dintre obiect este mai dificila decat stabilirea deosebirilor. Comparatia la deficientii mintali reflecta incapacitatea de a se deprinde de aspectele perceptive, acestea orientandu-se cu prioritate dupa criterile care ii sunt accesibile, ca de exemplu, culoarea, marimea, aspectul exterior, utilitatea practica. Abstractizarea, desprinderea unui element ale unui fenomen care devine criteriu de definire, descriere independent, de celelalte care nu sunt luate in considerare . Abstractizarea poate fi pozitiva atunci cand acentul cade pe operatia de extragere a insusirilor sau negative, cand se au in vedere insusirile care trebuie neglijate sau se subliniaza si insusirile neesentiale in scopul inlesnirii procesului de generalizare. Generalizarea, procesul de sistematizare, ierarhizare a materialului , permitand clasificarea obiectelor si fenomenelor in grupe si subgrupe. Procesul de abstractizare si generalizare la deficientii mintali nu este posibil, , nefiind in stare sa extraga esentialul dintr-o problema, acestia vor stabili judecati si rationamente eronate. Deficientul mintal nu este capapbil de o gandire abstracta, l nu reuseste sa desprinda ceea ce este secundar, sa se apropie de esenta unor lucruri simple, ei nu pot depasi concretul sensorial, nu pot ajunge la stadiul formal si deci, nu deosebesc esentialul de neesential , generalul de particular. Procesul de clasificare este dificil fie la nivelul obiectelor , fie la cel al imaginilor, urmand succesiv etapele: asezare intamplatoare-grupare pe baza unor 3

asociatii situative, clasificare pe baza utilizarii notiunii generale. Procesul de generalizare pe baza desprinderii a mai multor elemente este extreme de dificil. Forma algoritmica si ea euristica a operatiilor instrumentale dobandesc trasaturi distinct la deficientii mintali. Acestea constituieformele strategice ale gandirii pe baza carora se ajunge la o deplina cunoastere, la rezolvarea situatiilor noi pe baza organizarii informatiei, fara o risipa inutila de procesementale, prin utilizarea experientei mintale dobandite anterior. Gandirea, prin definitie, este un process ierarhic, de organizare si control asupra ordinii de desfasurarea a operatiilor mintale, iar la deficientul mintal aceste planuri de organizare ierarhica a proceselor mintale nu sunt structurate. Demersul operational al gandirii se realizeaza cu ajutorul notiunilor , judecatilor, rationamentelor, care au de asemenea o simptomatologie sfecifica la deficientul mintal. Notiunile sa asociatiile de notiuni realizate prin contiguitate simultana sau succesiva, asemanare, asonantie prin contrast sau prin cauzalitate sunt rezultatul activitatii de abstractizare si generalizare.Ele sunt concrete si abstracte.Cele concrete reflecta legaturile si relatiile dintre obiecte si corespund obiectelor si fenomenelor concrete. Cele abstracte reflecta numai anumite insusiri ale obiectelor, pe care le gandim facand abstractive de obiectele carora le apartin.Deficientii mintali opereaza in general cu notiuni concrete, dar in cele mai multe cazuri nu percep sensul notiunilor, tulburare denumita de Aurelia Sarbu acatalepsie. Ei sunt capabili sa defineasca numai notiunile concrete, cu exceptii pentru notiunile abstracte, dar si atunci sub forma unor exemple concrete.Intre notiuni exista diverse raporturi logice care reflecta de fapt relatile dintre obiecte si fenomene: De identitate: acelasi obiect poate fi gandit fie drept luna fie drept satelit natural al pamantului De supra sau subordonare: caine-notiune specie este o notiune subordonata celei de mamifer- ca notiune gen. De incrucisare: caine,urs, foca sunt notiuni coordinate in cadrul unei notiuni care le integreaza in aceea de animal. Judecatile sunt lanturi de notiuni ce reflecta legaturile dintre obiecte si fenomenele lumii reale prin care se afirma sau se neaga ceva despre lucru. Rationamentul reuneste judecatile de baza carora se obtin noi judecati.Rationamentele sunt inductive, de la particular la general, deci in judecati particulare extragem o concluzie sau o judecata generala, deductive, de la general la particular, adica din judecati generale cunoscute se ajunge la formularea unui adevar particular, de transductie, de la general la general, de analogie adica se stabileste concluzia pe baza unor judecati particulare fara o analizare suficienta Gandirea se definete ca proces cognitiv de nsemntate central n reflectarea realului care, prin intermediul abstractizrii coordonate n aciuni mentale, extrage i 4

prelucreaz informaii despre relaiile categoriale i determinative n forma conceptelor, judecilor i raionamentelor. Gndirea este principala prghie psihic, prin care individul uman - deci i copiii aflai n plin proces de maturizare intelectual, inclusiv colarii handicapai mintal -realizeaz, mai mult sau mai puin eficient, adaptarea contient la condiiile de mediu. Adaptarea se face ntr-un proces continuu, ciclic, n care, conform concepiei piagetiene, secvenele se desfoar n doi timpi: asimilarea de noi informaii, dar nu printr-o simpl adiiune la vechiul bagaj cognitiv, ci printr-o interaciune complex cu acesta; ntre vechile informaii i achiziii cognitive (parial depite) i cele noi, mai complete i mai veridice, apar nepotriviri i contradicii, se produce un anumit dezechilibru, care face necesar: acomodarea vechiului bagaj cognitiv la elementele de progres ale noii informaii, obinndu-se astfel un nou echilibru cognitiv (desigur, relativ) ceea ce determin, implicit, o mai bun adaptare (temporar). i procesul continu astfel prin noi secvene cognitive. Dar gndirea se dezvolt nu numai prin lrgirea i precizarea bagajului informaional, pe calea descris - cale evident dinamic - ci i prin perfecionarea suportului operaional, aceasta accentund j mai mult dinamismul procesului cognitiv. Este cunoscut faptul c fora motorie a acestui proces o reprezint activitatea, n sensul larg al acestei noiuni, i c, n mod concret, cogniia, activitatea de nvare se desfoar prin transformarea (interiorizarea) treptat a aciunilor exterioare n aciuni i operaii mintale. De exemplu, comparnd ntre ele diferite obiecte concrete, ntr-un proces de manipulare efectiv a obiectelor respective, apoi folosind imagini ale acestora i apoi reflectndu-le prin limbaj, copilul i formeaz, treptat, capacitatea de a efectua comparaia n plan mintal, fr suport extern, opernd cu reprezentrile corespunztoare, iar apoi cu noiuni i concepte. Prin caracteristicile i mecanismele sale, gndirea se profileaz ca un proces psihic extrem de complex, care, n stare de normalitate, focalizeaz i valorific optim ntreaga activitate cognitiv a fiecrui individ, asigurndu-i acestuia un echilibru stabil i adaptarea eficient la condiiile de mediu, la solicitrile multiple ale acestuia. Dimpotriv, n cazul persoanelor cu deficien mintal, gndirea sufer o serie de afeciuni i, interacionnd cu celelalte funcii i procese psihice, focalizeaz insuficienele ntregii activiti cognitive, determinnd scderea, uneori drastic (n cazurile accentuate de deficien mintal) a eficienei intelectuale sub nivelul minim al adaptabilitii. Una din caracteristicile importante ale dinamicii dezvoltrii psihice la deficienii mintal - inclusiv ale dinamicii dezvoltrii inteligenei - o reprezint vscozitatea genetic, fenomen pus n eviden de Barbel Inhelder (1963). Bazndu-se pe teoria piagetian a dezvoltrii stadiale a inteligenei, autoarea citat a evideniat faptul c, n

5

timp ce adolescentul normal atinge cu uurin stadiul operaiilor inelectuale formale, inclusiv ntreaga palet a gndirii reversibile, deficientul mintal stagneaz, adesea, n dezvoltarea sa intelectual, rmne la nivefui unor trepte intermediare, fr a putea atinge nivelul gndiri formale. La rndul su, L.S. Vgotski (1934, trad.1971) a demonstrat n studiile sale comparative c, n raport cu dimensiunile largi ale proximei dezvoltri la copilul cu intelect normal, la copiii deficieni mintal zona proximei dezvoltri a inteligenei este limitat, restrns, cu att mai limitat cu ct gravitatea deficitului intelectual este mai mare. Ca expresie a acestui fapt, deficientul mintal face pai mruni, leni i nesiguri n evoluia sa intelectual, de fapt, n evoluia ntregii sale viei psihice. Datorit particularitilor enumerate ale dezvoltrii inteligenei, datorit dificultilor ntmpinate n gndire, elevii cu handicap mintal recurg adesea n activitatea lor colar la soluii puerile n rezolvarea sarcinilor cognitive; ei nu simt nevoia de feedback, pe care nu-l solicit - dup cum, de regul, nu solicit nici ajutorul adultului (cadru didactic, printe sau alte persoane cu care interacioneaz), iar dac-l primesc i, eventual, l folosesc n situaia concret dat, nu-l transfer i nu-l utilizeaz n alte situaii similare. Comparnd punctele de vedere exprimate de LS. Vgotski i B. Inhelder cu privire la dezvoltarea inteligenei i la particularitile gndirii deficienilor mintal observam c ele sunt, de fapt, complementare, mpreun fcndu-ne s nelegem mai bine c ntrzierea n dezvoltarea intelectual, deci, i a gndirii la deficienii mintal, nu reprezint o simpl ncetinire n raport cu ritmurile susinute ale aceluiai proces la copilul obinuit. Fenomenul respectiv este, de fapt, o manifestare a tulburrii complexe a dinamicii dezvoltrii intelectuale la deficienii mintal, inclusiv a dinamicii dezvoltrii i a manifestrii gndirii, caracterizat prin numeroase inegaliti i oscilaii i concretizat ntr-o evoluie ncetinit, greoaie, inconsistent i neterminat. O alt trstur a gndirii la handicapaii mintal o reprezint ineria proceselor gndirii. Dup A. R.Luria (1960), cauza acestui fenomen trebuie cutat n dereglarea accentuat a mobilitii proceselor nervoase fundamentale - excitaia i inhibiia - pe care se bazeaz activitatea nervoas superioar. La nivelul gndirii, ineria patologic este n strns legtur cu simptomul central al sindromului oligofrenic, simptom care, dup M.S.Pevzner (1959), const n dificulti accentuate de abstractizare i generalizare, la rndul lor acestea gsindu-i explicaia n diminuarea capacitii corticale de analiz i sintez. Dup S.l. Rubinstein (1979), una dintre cele mai frecvente manifestri ale simptomului central, adic ale dificultilor de abstractizare i generalizare, const n concretismul excesiv al gndirii, n incapacitatea accentuat a colarului cu handicap mintal de a se desprinde de concretul nemijlocit, de situaia trit n momentul dat, de a face generalizri i de a verbaliza (contientiza) propria experien. 6

De asemenea, aceti elevi se caracterizeaz printr-un sczut spirit de observaie, prin slaba manifestare a interesului cognitiv, deci, printr-o insuficient curiozitate, ceea ce influeneaz negativ procesul antrenrii lor n activitatea cognitiv, inclusiv n activitatea de nvare la clas. O alt caracteristic important o reprezint inconsecvena gndirii (sau lipsa de coeren), mai ales la acele forme etiologice ale deficienei mintale (de origine traumatic, postencefalitic etc.) pentru care este proprie pierderea accelerat a capacitii de concentrare i efort. colarii cu asemenea deficien pot ncepe corect o activitate -de exemplu, rezolvarea unei probleme accesibile lor - dar, la prima greeal ntmpltoare, n virtutea ineriei, se pot abate de la rezolvarea corect, alunecnd pe o pist fals, datorit unei eventuale asemnri de procedee cu care au fost deprini anterior. Ca urmare a caracteristicilor menionate, gndirea deficienilor mintal i pierde, frecvent, rolul de coordonare asupra activitii desfurate de acetia. Primind o sarcin (problem) de rezolvat, ei nu o analizeaz, nu-i stabilesc n prealabil momentele principale de parcurs, ci trec direct (impulsiv) la rezolvare, orientndu-se dup elemente ntmpltoare, dup asemnri de form cu alte situaii etc. Prin urmare, colarilor cu handicap mintal le lipsete momentul de orientare n sarcina primit, adic de judecare, n prealabil, a condiiilor de rezolvare a sarcinii respective. n activitile colare cotidiene, ntlnim i alte frecvente manifestri ale ineriei patologice la handicapaii mintal, att n gndirea lor, ct i la nivelul altor procese i funcii psihice. Aa sunt lentoarea operaiilor mintale, dar i practice, pe care elevii le efctueaz cu inabi jjtate, numeroasele stereotipii prezente n comportament i n vorbire, repetarea fr discernmnt a unor abloane nsuite mecanic, srcia exemplificrilor originale, dificultile accentuate de aplicare n practic i de transfer a achiziiilor realizate anterior, lipsa de iniiativ manifestat n activitatea de nvare etc. O manifestare a ineriei la colarii cu handicap mintal const n dificultile majore pe care ei le ntmpin, mai ales n secvena acomodativ a procesului cognitiv. Ca urmare a acestui fapt, se ntmpl ca, n depozitul mnezic al copiilor respectivi, s coexiste fragmente de informaii nvechite i contradictorii cu elemente cognitive noi, avnd un grad mai mare de autenticitate. Dup C. Punescu i I. Muu (1998), un asemenea tip de achiziii cognitive constituie, de fapt, un fals progres, deoarece informaiile sunt nregistrate mecanic, iar reproducerea lor ulterioar se face prin simpl recitare i nu printr-o autentic operare. Reprezentnd una din principalele manifestri ale vscozitii mintale, falsul progres la elevii handicapai mintal se concretizeaz n restrngerea accentuat a ariei de aplicabilitate a unor cunotine, pe care ei le-au asimilat la anumite lecii, dar ntmpin dificulti majore sau nu sunt deloc capabili s le foloseasc independent (adic din proprie iniiativ) la alte discipline sau pentru a rezolva, cu ajutorul lor, situaii problematice cu care ei nu sunt familiarizai. Incapacitatea sau 7

dificultile accentuate n realizarea transferului constituie un indiciu important al rigiditii gndirii la copiii cu deficien mintal. Trebuie s reamintim, de asemenea, c rigiditatea, ineria patologic la nivelul gndirii se manifest, mai ales, n timpul unor activiti de nvare, bazate pe folosirea excesiv a mijloacelor verbale, insuficient asociate cu mijloace intuitive i practice. colarii cu handicap mintal, ndeosebi, cei din clasele mici, manifest adesea stereotipii i perseverri - expresie a ineriei patologice a gndirii i comportamentului lor - nu numai la lecii, ci i n timpul liber, n momente de relaxare etc. De exemplu, jocurile spontane din recreaii ale acestor elevi sunt srace n form i coninut sau, pur i simplu, sunt ocolite (desigur, nu n mod contient), locul lor fiind luat de activiti care nu solicit gndirea: deplasri, fr un anumit scop dintr-un loc n altui, manipulri ntmpltoare de obiecte (aflate prin preajm), imitarea unor activiti (jocuri) ale altor copii, de regul mai mici etc. n ultima perioad, sunt exprimate puncte de vedere optimiste -fundamentate pe date de cercetare - din care se desprinde posibilitatea influenrii pozitive a dezvoltrii capacitilor intelectuale -deci i ale gndirii - la copiii care au suferit afeciuni cerebrale sau deprivri ndelungate de stimulare i care, conform unor evaluri complexe, se situeaz n zona de ineficient mintal. O condiie esenial pentru reuita influenrii terapeutice a unor astfel de copii i pentru aducerea lor ct mai aproape de parametrii normali ai dezvoltrii, inclusiv ai dezvoltrii gndirii, o reprezint abordarea ct mai de timpuriu posibil i includerea n programe personalizate de terapie complex. Exist, ns, i prerea c, de fapt, fr a elimina ideea abordrii timpurii, n caz de nevoie, niciodat nu este prea trziu pentru a ncerca o modificare in bine, o ameliorare a strii de handicap mintal. Ana Roth-Szamoskozi (1998), exprim ideea c, spre deosebire de concepiile care menioneaz importana stimulrii timpurii a capacitilor recuperatorii, compensatorii i activatoare la persoanele cu deficiene neurofizio-logice sau datorate deprivrii de stimulare, Feuerstein i colaboratorii si subliniaz caracterul structural modificabil al psihicului uman pe tot parcursul evoluiei sale, independent de vrsta subiectului ... n aceast accepiune, termenul de modificabilitate cognitiv este foarte puternic ancorat n practica educativ, recuperatorie i stimulativ. Feuerstein a elaborat i a validat un set de instrumente de mbogire cognitiv care se adreseaz cu mare percizie unor funcii psihice deficitare i care au ca scop fundamental creterea modificabilitii psihice, adic a capacitii organismului de a profita de experiene de nvare. Este necesar ca, de pe o asemenea poziie optimist n cazul deficienilor mintal de diferite vrste, s fie elaborate i experimentate modele diverse de intervenie, bazate pe forme accesibile ale nvrii cognitive mediate, dar i ale nvrii afective, ale nvrii practice etc.

8

Simptomatologia gandirii deficientului mintal Gandirea deficientului mintal, desi prezinta cele mai multe tulburari ,nu a fost sufficient studiata, lucrarile marginandu-se la aspect limitate, fara a exista decat foarte putine lucrari de sinteza.Desi gandirea nu a fost studiata sub aspectele particulare ale operatiilor fundamentale ale gandirii, cercetarile au pus in evident simptomele, tulburarile majore, definitorii ale gandirii deficientului mintal, ca de exemplu, vascozitate genetic, eterogenitatea, heterocronia. Gandirea deficientului mintal la gradul de debilitate este deficitara in mod evident la nivelul proceselor superioare ale gandirii. Caracteristicile marcante se pot sintetiza astfel: Gandirea concreta, situativa, bazata pe clisee verble, pe imaginarea macanica a actiunilor si limbajul celor din jur. Lacune majjore in achizitia conceptelor abstracte si o slaba capacitate de discernamant In general se manifesta prin dezordini intelectuale Incapabili sa ajunga la conexiuni( sau le percep gresit) similitudini, opozitie succesiune, incluziune, reversibilitate, sau ireversibilitate. Incapabili sa sintetizeze, structureze formele si structurile partiale in ansambluri. Rationamentele sunt incomplete, plecand de la date pertiale, subiective, fara semnificatie. Gandirea deficientului mintal sever se caracterizeaza prin cateva trasaturi dinstincte: Imbecilii pot ajunge la nivelul neointelectului care permite sa se foloseasca de experienta anterioara pentru a se adapta la o situatie noua. Gandirea fragmentata, labila, lipsita de functia de elaborare si ganderalizare, incapabil de a vedea ansamblul, de a se ridica la notiunea generala. Pot utilize conceptele ca principiu de clasificare, desi sunt incapabili sa se verbalizeze cu asemenea concept. Gandirea deficientului mintal profund se caracterizeaza prin: Gandirea are la dispozitie numai paleointelectul care le permite numai utilizarea reflexelor conditiontate Absenta totala a relatiilor psihice cu mediul inconjurator : activitatea se reduce la o viata pur vegetative intre gesture si senzatii de dezvolta in fel de activitate circular Activitate circular este insotita de o activitate in echo adica imediata reproductive a suntetului sau gestului. La idiot gasim sisteme inchise care se repeat la infinit (stereotipii) Tulburarile gandirii

9

In clasificarea tulburarilor de gandire vom apela la cea elaborate de C. Gorgos, mentionand acele tulburari care sunt frecvente si specific diferitelor forme clinice de deficient mintala. Studiile privind nvarea la deficienii mintali aupermis s se constate c deficitul cel mai marcant se manifest n incapacitatea lor de afixa sau organiza elementele sarcinii.n cadrul teoriei sindroamelor specifice pot fi amintite : teza heterocroniei(R.Zazzo), a heterogenitii (H.Pieron), a heterodezvoltrii (C.Punescu), a incompetenei sociale (E.A.Doll), teza vscozitii genetice ( B.Inhelder), teza ineriei mintale,oligofrenice (A.R.Luria), teza rigiditii conduitei (K.Lewin). 1.Tulburari in discursivitatea gandirii: Lentoare ideativa Vascozitate genetic Inertie mintala Perseverare Rigiditate mintala 2. Tulburari in productivitatea gandirii Autism Asociatii anormale Asociatii superficial Anideatie Lentoarea ideativa: se caracterizeaza prin: Scaderea numarului de idei si a posibilitatiilor de asociere Lentoarea elaborarilor judecatilor si rationamentelor care se bazeaza in totalitate pe experienta anterioara Lipsa spriritului de inventivitate si creativitate In general, toate starile de deficient mintala sunt marcate de utilizarea intr-o maniera pasiva a posibilitatilor cognitive, recurgand in permanenta la experiente, la ceea ce a invatatsi foarte putin la inventivitate la solutii noi.Comparativ cu copilul normal, care este orientat spre gasirea unor solutii noi si de perspective, deficientul este orientat spre solutii similar din experienta proprie, incercand sa-si reaminteasca un model analogic. Aceasta tendinta de directionare retrospective si nu prospectiva a judecatilor confera gandirii deficientului aceasta caracteristica lentoare, de stagnare si platitudine. Vascozitatea genetica este o alta caracteristica esentiala a conduitei cognitive a deficientului mintal.Prin extensie,conceptul de vascozitate genetica este utilizat ca un calificativ atribuit intelectului subiectilor subdotati sau noncreative.Conceptul este folosit si in caracterizarea mentalitatii epileptic sub denumirea de glischroidie avand ca simptome: vascozitate mintala, afectivitate lipicioasa adezivitate particulara fata

10

de persoane, obiecte, situatii,lentoaore intelectuala, reactii explosive, conduita de perseverare intr-o anumita actiune, in general prin imaturitate. In problematica deficientei mintale conceptul de vascozitate genetica a fost folosita de Barbel Inhelder si de H Sinclair pentru explicarea rationamentului deficientului si stabilirea diferentei intre conduita cognitiva a acestuia si cea a normalului, vascozitatea fiind o caracteristica a dinamismului itelectual. Barbel Inhelder conchide ca deficientul mintal se caracterizeaza prin lentoare in trecerea de la un stadiu la altul, prin tendinta de plafonare, de regresare, la stadiul inferior atunci cand intampina dificultati, precum si prin dificultatea de a depasi stadiul operatilor concrete.Comparand dezvoltare mental a copilului normal cu cea a deficientului mintal, B. Inhelder nu gaseste forme noi de rationament. Deficientul mintal parcurge aidoma, celui normal aceeasi succesiune de stadia dar in mod diferit.La cel normal exista o accelerare progresiva a dezvoltarii, ca urmare a unei mobilitati crescande a gandirii operatorii. El trece intr-o cadenta relative rapida prin multe stadia successive, detasandu-se dupa o perioada de oscilare de formele anterioare de rationament. Deficientul mintal, desi parcurge aceeasi dezvoltare, acesta se caracterizeaza prin lentoare specifica si uneori chiar stagnare de lunga durata.Incetinirea dezvoltarii conduce la stagnare care se instaleaza mai repede la un copil cu coeficientul 50 decat la unul cu coefcientul 70 sau in raport cu un copil normal imde trecerile de la un mod de gandire la altul se realizeaza repede pana la terminarea adolescentei. Evolutia gandirii copilului normal tinde in permanenta spre un echilibru progresiv, cu o mare mobilitate a rationamentului si o buna stabilizare a achizitiilor.Dupa J. Piaget, in evolutia normal se produce o stare de echilibru final care indica faptul ca noua structura s-a terminat si ca ea functioneaza satisfacator. In schimb, evolutia gandirii deficientului mintal tinde spre un fals echilibru caracterizat prin vascozitatea rationamentului, prin incapacitatea de a parasi un anumit punct de vedere pentru un altul, nefiind capabili de a efectua operatii. Aceste false echilibre reflecta vascozitatea ganetica si in consecinta nu pot incheia constructiile operationale. Conduita cognitiva a deficientului nu depaseste stadiul operatiilor concrete adica gandirea nu poate sa se degajeze de perceptia obiectelor pentru a ajunge la nivelul formal. Conduita cognitive apare ca o constructive operatorie neterminata. Deficientul mintal nu ajunge la ultimul stadiu de dezvoltatre intelectuala, acela al operatiilor formale, cheia de bolta care asigura coerenta edificiului, nedepasind stadiul operatiilor concrete. Constructia rationamentului deficientului mintal se caracterizeaza prin aceasta intarziere genetic marcanta, prin incleierea in stadiile vechi de gandire. Aceasta vascozitate genetic constituie caracteristica primordial a sistemului cognitive, fara insa a se extinde si asupra personalitatii in ansamblu.

11

O alta particularitate a sistemului cognitiva rezida din faptul ca, desi deficientul ajunge la un nivel superior, rationamentul sau pastreaza amprenta nivelurilor anterioare si deseori apare fenomenul de regresare la stadiul inferior atunci cand intampina dificultati. La deficientul mintal coexista in permanenta doua moduri de gandire, trasaturi ce apartin celor doua moduri de dezvoltare, rationamentul osciland in acelasi moment intre aceste doua niveluri de dezvoltare. Deficientul mintal depaseste cu mare dificultate schema sa de gandire.Adaptare sa la la lumea exterioara este relativa, el asimileaza reduce totul la dimensiunile rationamentului sau, deformand realitatea in functie de schemele anterioare. In loc ca noile informatii sa conduca la modificarea structurilor mai vechi pentru a le transforma, din contra acestea, sunt dinc e in ce mai accentuate.Evaluarea faptului ca deficientul a achizitionat o anumita notiuneeste infirmata de conditiile in care acesta trebuie sa opereze cu ea pentru a solution o problema practica.in realiztate, ne gasim in fata unui fals progres noitiunile sunt inregistrate mecanic si pur si simplu le recita fara a fi capabil de o veritabila operare. O alta particularitate a sistemului cognitive este aceea ca dezvoltatea intelectuala cunoaste un fenomen de ingradire de plafonare de inchidere spre deosebire de copilul normal care este coerenta, in care elementele se solidarizeaza intr-un system , care este atat un sistem inchis cat si unul integrabil intr-un system care permite achizitia de noi informatii, date, fapte. Deficientul mintal ajunge la o oarecare structura care constituie piedici in realizarea progresiei. Nivelurile de rationament ale deficientei mintale profunde sunt mai omogene decat in cazurile deficientei mintale lejere. Debili profund manifesta rationamente omogene ce pot fi raportate la varsta de 2 ani, iar debili lejer de 13-14 ani, capabili de operatii concrete, dqar nu si formale, manifesta un mod de rationament corespunzator celui de 6-7 ani. Vascozitatea genetica este mai evidenta la debili patologici unde structura mintala este mai fragile , mai vascoasa, caracterizata prin frecvente perseverari. Inertia mintala: Aceasta notiune este introdusa de H Ey si A.R. Luria sub denumirea de inertie oligofrenica, pentru a define caracteristica esentiala a deficientei mintale, lentoarea.La deficientii mintali se constata stagnari atat la nivelul informatiilor ,conostiintelor cat si la nivelul deprinderilor.Dupa expresia lui A.R. Luria daca este dificil sa-i faci pe copii oligofreni sa invete ceva este si mai dificil sa ii dezveti Aceasta inertie a operatiilor gandirii este evident in toate situatiile de invatare, ca de exemplu, modificarea unui algoritm de calcul, o regula gramaticala, chiar daca in interventia pedagogica se incearca solutii mai adecvate. Este o caracteristica opusa mobilitati ce se exprima prin diminuarea nivelului la care se desfasoara procesele intelectuale,prin predilectia individului pentru activitatiile de rutina sau tipice si prin ritm lent, Inertia influenteaza intregul procces de cunoastere, avand consecinte asupra procesului de generalizare si in consecinta, 12

necesitatea de a utilize o metodologie bazata pe tehnici ce solicita activitatea gandirii si nu simpla reproducere a informatiilor, cunostiintelor. Inertia se datoreaza unei alterari a activitatii cerbrale sub forma inhibitiei patologice pusa in evident de E.E.G. Ractiile vasculare ale deficientului mintal demonstreaza o lipsa de atentie. De exemplu daca la copilul normal reflexul de orientare este provocat chiar si de stimuli slabi, la deficientul mintal acestia sunt fara efect. De asemenea, reactiile la stimuli puternici se sting extrem de repede la deficientii mintali in comparatie cu normalii. Sistemul verbal este mai fragil, mai fragil decat sistemul perceptive-motric. Asa se explica de ce deficientul mintal poate intelege o comanda verbal dar nu o poate realize pe plan perceptiv-motric , fara a putea insa sa verbalizeze actiunea efectuata. Simptomatologia inertiei mintale se poate sintetiza in urmatoarele caracteristici: Adaptarea este dificila in situatii noi si in special dupa starile conflictuale Reactiile sunt lente, inerte, vascoase. Heterocronia Termenul este introdus de Rene Zazzo i ofer o nou dimensiune de comparare a deficientului mintal cu normalul, fiind o caracteristic a deficientului cu ct debilitatea este mai profund. Conceptul de heterocronie contribuie la precizarea diagnosticului de deficien mintal, la discriminarea acestora, de pseudodebilitate n mod special, precum i n stabilirea etiologiei diverselor cazuri dedebilitate mintal.Heterocronia se caracterizeaz prin decalajul fundamental dintre creterea fizic icea mintal, dintre dezvoltarea somatic general i dezvoltarea general, dintre vrstacronologic i cea mintal. Dezvoltarea mintal a debilului mintal nu se realizeaz nacelai ritm cu dezvoltarea fizic, existnd ntre acestea un decalaj temporal. nconsecin apare un sistem de echilibru particular, cu trsturi specifice, fiind vorba de overitabil structur. Esenial n teza heterocroniei este deci tendina de a defini debilulprintr-o structur de ansamblu. R.Zazzo apreciaz coeficientul de inteligen ca fiind utiln diagnostic, dar fr ca acesta s conduc la formularea prognozei. Esenial, dupR.Zazzo, este ca debilul s fie definit ca o structur de ansamblu.Heterocronia constituie o noiune cheie n descrierea genezei conduitelor copiluluidebil mintal i totodat un termen operatoriu n formularea diagnosticului. Prin aceasta seprecizeaz c debilitatea mintal este mai mult o structur particular determinat de ointegrare dizarmonic a ritmurilor de dezvoltare asincron.Heterocronia constituie cheia tuturor particularitilor, a tuturor specifitilor debilitii mintale, iar raportul dintre vrsta mintal i cea cronologic apare ca otensiune a unui sistem de echilibru special, a unei structuri originale. Un copil debil dezece ani cu vrsta mintal de ase ani nu poate fi comparat cu un copil normal cu vrstamintal de ase ani. Debilul mintal poate avea performane fizice mai bune, for i vitez mai mari, o bogat experien, dar rmne ntr-o inferioritate net

13

fa de copilul normalcu aceeai vrst mintal. Ei nu sunt identici, pentru c normalul dispune de posibilitisuperioare, de o experien mai larg i mai bogat, de automatisme mai complexe, areun statut social total diferit de cel al debilului mintal de aceeai vrst mintal. Ritmul dedezvoltare al debilului mintal este mult mai lent i n aceasta const elementuldifereniator. Copilul normal crete fizic i mintal n acelai ritm, avnd astfel o identitatede timp n creterea fizic i intelectual. La debilul mintal nu apare acest sincronism, iar decalajul dintre vrsta cronologic i cea mintal crete progresiv, pentru c dezvoltareamintal nu se svrete n acelai ritm cu dezvoltarea fizic. Heterogenitatea Tez lansat de H.Pieron, prin care relev proporia inverscare exist ntre heterogenitatea aptitudinilor i nivelul global mediu al deficienilor mintal. Indicele de heterogenitate se poate explica prin relativa independen a unor aptitudini n raport cu inteligena. Noiunea de heterogenitate trebuie comparat cu cea deheterocronie a lui R.Zazzo i conceput ca o idee cluzitoare pentru nelegereamentalitii debilului mintal i dinamicii comportamentului, ca un simptom nuclear ceexplic deficiena mintal.. HeterodezvoltareaTez lansat de C.Punescu denumete o caracteristicprimordial structurii psihice a deficienei mintale, i anume, prezena unor aspecte aleactivitii psihice, ce sunt dezvoltate sub limit, iar a altora peste limita atins de copilulnormal de aceeai vrst mintal. Perseverarea este o form de inerie mintal ce se caracterizeaz prinlips de fluen a ideaiei, aderen la o idee, atitudine, conduit. Perseverarea este orepetare sau o continuare a unei activiti care persist odat ce s-a declanat, dupexpresia lui Zazzo fenomenul persist atunci cnd cauzele reale au disprut.Perseverarea mbrac forme variate : de persisten a unor concepte i structuri cognitive ; de meninere a unor activiti (gesturi) motrice, dei acestea trebuiau nlocuite cualtele adecvate noilor situaii. Rigiditatea mintal Este o noiune introdus de K.Lewin i reluat de Goldstein pentru a desemna rezistenala schimbare sub toate formele, incluznd idea de fixare, perseverare. Fenomenul de rigiditate mintal conduce la dificulti de adaptare la situaii i idei noi . Rigiditatea mintal apare la nivelul condiionrilor atunci cnd deficientul mintal manifest tendina de a se rentoarce la condiionrile mai vechi, mai consolidate i ntmpin mari dificulti n stabilirea altora. Rigiditatea mintal este evident mai ales n absena supleii n gndire, fiind o consecin ce decurge din vscozitatea genetic, particularitate caracterizat prin revenire la modurile deraionament, la

14

conduitele cognitive anterioare, specifice stadiului anterior de dezvoltare.Deficientul mintal ajunge n stadiul operaiilor concrete, dar nu i nsuete mecanismul reversibilitii, ceea ce duce, de asemenea, la o anumit rigiditate, exprimat prin incapacitatea de a aplica cele nvate ntr-o form nou sau n circumstane deosebite. La deficienii mintali rigiditatea este mai accentuat, ceea ce i mpiedic s se adapteze la situaii noi. Rigiditatea mintal se manifest n egal msur i n conduita ,comportamentul deficientului mintal, fapt ce l-a determinat pe J.S.Kounin s vorbeasc de rigiditatea conduitei pentru a defini conduita de adaptare caracterizat prin stabilitatepasiv i perseverare comportamental. Unii autori o denumesc psihorigiditate incluznd-o n tulburrile de caracter, avnd ca simptomatologie : absena supleii adaptative,comportament neadecvat, refuz de adaptare

Bibliografia:

15