Platon AristotelGeneralitati-definitia dreptului este corelata cu notiunea de justitie si cu rolul juristului in societate-o lege injusta nu este lege, drept-scopul justitiei este de a da fiecaruia ce este al sau-scopul juristului este de a face justitie, asimilata cu ideea de bine-obiectul de reglementare al legii trebuie sa priveasca doar proprietatea, succesiunile, contractele, bunele moravuri si educatia-in greaca ,,dikaion`` desemneaza atat termenul de drept, cat si cel de justitie.-principalul scop al dreptului este educatia. Scopul dreptului nu este nici de a asigura imbogatirea individuala sau generala,nici ordinea sau securitatea juridica.-dreptul nu se diferentiaza de morala

Generalitati-justitia este o virtute universala, care include toate virtutile-justitia este clasificata in: -justitie distributiva - priveste raporturile dintre membrii cetatii si are drept scop principal distribuirea bunurilor, a sarcinilor publice, respectarea proportiei si a egalitatii intre schimburi -justitia comutativa - relatiile dintre particulari; fiecare trebuie sa primeaca nici mai mult, nici mai putin decat cere buna cumpatare-cele doua forme de justitie sunt considerate de unii autori distinctia dintre dreptul public si cel privat-spre deosebire de conceptia lui Platon, nu orice lege este si lege juridica.-sensurile lui ,,dikaion` dobandesc nuante diferite. Astfel, just inseamna echilibrul realizat intre membrii cetatii, un just politic instaurat intre oamenii liberi ai cetatii, intre care se impart onorurile si bunurile. Sensul de drept se regaseste numai in ceea ce priveste raporturile dintre cetateni.

Izvoare:-sensul de drept al lui dikaion ne ajuta sa desprindem conceptia lui Platon in privinta izvoarelor dreptului.-dreptul are sensul de lege-metoda lui Platon de a descoperi legile este fondata pe natura-singurul care are rolul de legiuitor este filosoful ( Republica, Legi )-se acorda o mare atentie educarii viitorilor legiuitori; un filosof trebuie sa aiba studii de matematica si dialectica pentru a putea vedea ideile-descoperirea legilor presupune si un proces de apropiere de divinitate, de purificare -> la Platon, unul dintre izvoarele dreptului il constituie religia-elementul religios va fi preluat de crestinism,

Izvoare:-dreptul are doua mari surse: -dreptul natural: -presupune studiul naturii -omul este un animal social,numai cetatea este naturala -dedus fie din principii ale ratiunii practice, fie din definitii abstracte ale constiintei umane -dreptul scris al cetatii-in ,,Politica`` intalnim elemente de drept constitutional, se analizeaza mai multe constitutii ale statelor si se constanta ca cel mai potrivit regim politic se gaseste intre aristocratie si democratie-fiecare cetatean are posibilitatea de a participa la viata publica, dar distributia onorurilor si a sarcinilor publice tine cont de bogatia, capacitatea si varsta fiecaruia.

fiind dezvoltat in special de Sf. Augustin.Teoria legilor pozitive Teoria legilor pozitive

-dreptul are un puternic caracter normativ, legile trebuie sa fie foarte exigente-initial, Platon este impotriva legilor scrise, demonstrand ca acestea sunt pline de defecte - ,, Filosoful percepe ideea de justitie,dar este incapabil sa comunice celui vulgar fructul cercetarii sale; este incapabil sa faca sa beneficieze de luminile sale prizonierii cavernei``. Legea scrisa afecteaza justitia deoarece aceasta nu poate fi data oamenilor in baza formulelor scrise. Orice lege scrisa se dovedeste injusta cu ocazia aplicarii ei

monarhie aristrocratie democratie tiranie oligarhie demagogie

*cele 3 tipuri de guvernamant degenereaza deoarece legile constitutionale sunt violate de putere. Astfel, ideea legalitatii ia locul central in conceptia lui Platon, acesta ajungand sa-si schimbe conceptia in favoarea legilor scrise.-legile nu vin de la popor, ci de sus, prin intermediul filosofului, care devine legiuitor si dicteaza ansambluri de legi.-nu trebuie uitat faptul ca legile nu sunt altceva decat copii proaste ale justitiei perfecte.-cetatenilor li se cere o stricta obedienta fata de lege-judecatorii trebuie sa aplice cu strictete legile scrise.

-sublinieaza necesitatea legilor, plecand de la observarea naturii-in ,,Retorica`` arata 2 moduri de creare a legilor scrise: -cu ajutorul legiuitorilor prudenti si intelepti -cu ajutorul impartialitatii, dar nu a judecatorilor, care pot cadea intr-o stare de simpatie sau frica, ci a legiuitorului-puterea legislativa / judecatoreasca este detinuta de cel care conduce afaceri publice; conteaza situatia pe care o are - starea materiala, onoruri, nivel de cultura, etc.-stabileste limite alte puterii legilor: -legile pozitive nu pot avea valoare decat daca sunt stabilite in cadrul unui just natural: ,,legea este inteligenta fara pasiune`` -legile trebuiesa emane de la autoritatile competente,dar Aristotel admite faptul ca legile pot lua nastere si datorita cutumei, a jurisprudentei sau direct de la popor

Roma AnticaGeneralitati Cicero

-Roma antica a fost dominta de cultura greaca, inclusiv sub aspect juridic. Juristii romani s-au inspirat din doctrina lui Platon si Aristotel. Cea mai importanta perioada a fost a lui Cicero.-stoicismul roman a fost influentat de cel grec, insa doctrina stoicismului roman este mai degraba o doctrina morala decat juridica. Filosoful, inteleptul cetatii, sta retras, separat de cetate si de interesele acesteia -> nu-l intereseaza scopul dreptului. Exista o lege naturala care consta in ratiunea universala,iar o parte a acestei ratiuni se regaseste in constiinta fiecarui om. Aceasta conceptie morala determina continutul dreptului roman clasic; dreptul natural isi pierde din amploare, iar institutiile juridice nu sunt considerate permanente.1.-Platon a influentat dr. roman, fiind recunoscute doua principii ale acestuia: -ceea ce le place principilor are forta de lege -principele este absolvit de legiNeoplatonismul dezvoltat in Imperiul Roman a sustinut ideea unui drept autoritar, in forma legislativa.2.-Aristotel, datorita faptului ca a fost singurul pana in acel moment care a analizat conceptul de drept si izvoarele acestuia, a exercitat, de aemenea, o puternica influenta asupra jurisconsultilor romani.-justitia inseamna a da fiecaruia ce este alsua; dreptul este ceea ce este just si deriva din justitie; pentru interpretarea si crearea dreptului trebuie sa se recurga la texte, avandu-se in vedere fie traditia jurisprudentiala, fie actele pretorului sau ale Senatului. Modificarea textelor se facea in numele echitatii, prin confruntarea opiniilor juristilor si scolilor de jurisprudenta. Se cercetau doar legile juste. Justul se gasea in dreptul natural. Izvor

-a formulat noi obligatii: obligatia de a respecta in fiecare om, fie si sclav,ratiunea umanitatea, sinceritatea-mostenirea greaca se observa cel mai bine in conceptul de drept natural. A definit legea naturala afirmand ca este ratiunea dreapta, acordata naturii si raspandita in constiinta fiecarui om.Ea este o lege vveritabila, constanta sis eterna-dreptul nu este rezultatul vointei libere, ci este dictat de natura. -dreptul nu se fondeaza pe o pura pozitivitate, pentru ca ar insemna ca in anumite cazuri si legile tiranilor ar fi drept. De aceea ,este necesarsa ne raportam la o justitie naturala.-din jus naturale decurge jus gentium,care serveste cabaza in relatiile reciproce dintre popoare, pentru ca este fondat pe nevoi comune. Jus civile este dreptul pe care il are fiecare popor in particular-desi rcunoaste necesitatea dreptului natural, sustine ca acesta poate fi ameliorat cu ajutorul legiuitorului,care are sensul de a tempera exigentele justitiei pure-ideea dreptului natural comun tuturor oamenilor se intalneste la majoritatea juristilor romani; fundamentele dreptului se gasescinnatura lucrurilor, jus naturale este legat de aequitas, de unde rezulta tratamentul egal al lucrurilor. Desi sclavia este contrara dreptului natural, este considerata fireasca datorita lui jus gentium, fiind justificata si prin faptul ca este intalnita la toate popoarele ca urmare a razboaielor.-jusnaturale este un concept de traditie greaca, in timp ce jus gentium este un concept propriu romanilor

principal - natura

Sf. AugustinDoctrina juridica a Sf. Augustin este marcata de viziunea crestina asupra lumii, asupra statului, asupra legii si a justitiei. Intalnim o distinctie intre legea divina si cea omeneasca, pe care o califica drept profana, elaborand astfel o teorie a legilor profane,o teorie a continutului si izvoarelor dreptului, precum si o teorie a statului.

Teoria legilor profane Continutul Dreptului-are la baza 2 principii: -legile profane nu sunt juste -desi sunt injuste, trebuie respectate-in lucrarea ,, De civitate Dei”, Sf. Augustin critica toate institutiile statului, sociale, militare si judiciare. Dreptul nu poate exista decat daca este just, iar justitia consta in a da fiecaruia ce este al sau, insa nu poate fi numita justitie cea care nu il are in centru pe Dumnezeu. => justitia romana este injusta, pentru ca nu are la baza credinta crestina, iar unde nu exista justitie, nu exista nici drept. -desemneaaza prin ,,jus humanum” legile cetatii terestre-legile profane trebuie respectate pentru ca crestinul are nevoie de stat si de legile sale profane; prin urmare este firesc sa le respecte. -justifica respectarea legilor profane injuste prin faptul ca ele ajuta la pacea cetatii. Exista mai multe grade de pace, pacea perfecta si paci inferioare; pacea perfecta este asigurata de o justitie perfecta, crestina, iar pacile inferioare asigura o ordine provizorie. Legile statului nu pot asigura decat o astfel de pace inferioara. -o a 2-a justificare consta in faptul ca, supunandu-ne legilor umane, ne supunem implicit unui plan divin, pentru ca ele au rostul lor in planul lui Dumnezeu; aceste legi reflecta ceva din ordinea lui si de aceea trebuie respectate. -doctrina Sf. Augustin este diferita de tot ceea ce se afirmase pana atunci in epoca, este diferita de dreptul natural; se apropie de

-sensul notiunii de ,,justitie” este diferit fata de cel din antichitate, deoarece la Sf. Augustin justitia inseamna nu egalitate, ci caritate si generozitate. Trasaturi ale justitiei crestine:-are caracter subiectiv – fiind o justitie de caritate, contine reguli imprecise, care se aplica diferit-are ca scop perfectiunea – nu admite realizarea niciunui interes personal. Sustine ideea proprietatii private, dar dezvolta si ideea proprietatii comune, prin punerea in comun a bunurilor de catre crestini. -primele comunitati de crestini au renuntat la proprietatea privata, impartind unii cu altii bunurile, experimentand astfel o alta forma de proprietate, deoarece proprietatea privata nu isi are izvorul in dreptul divin. -lipseste sanctiunea – element de esenta pt. dreptul crestin; el nu poate sanctiona si nu poate fi sanctionat pe pamant.

Dreptul crestin poate coexista cu cel laic. Desi nu au puncte comune, nu se opun unul altuia. Dreptul crestin pune accent pe indepartarea omului de cele materiale, terestre, iar cel laic se ocupa cu lucrurile trecatoare.Pt. un crestin, conteaza respectarea legii divine, neavand importanta ce dispune legea laica.Ex: daca propria viata ii este suprimata de justitie, nu are importanta, daca el a respectat legea divina.

pozitivismul juridic, promovand notiuni ca ordinea publica, respectarea istoriei si a legilor pozitive.

Izvoarele Dreptului Teoria Statului-Sf. Augustin sublinieaza ca exista 3 categorii de leig prin care ni se releva ce inseamna justitia.

1. Dreptul Natural-ne ajuta sa cunoastem ceea ce este just si modul de functioanare al justitiei. Totusi, nu este un adept al dreptului natural, doctrina sa ramanand marcata de puternice sentimente religioase; exista totusi elemente de armonie intre dreptul natural si cel crestin. -Dumnezeu a impus o ordine in natura, iar justitia oamenilor nu ar trebui decat sa execute aceasta ordinea naturala.-sustine ca dreptul natural era bun inainte de caderea in pacatul originar; dreptul natural este legea paganilor, iar crestinii au acces la justitie pe alte cai. 2. Legea lui Moise-desi este fundamental diferita de legea crestina, legea mozaica este sustinuta de Sf. Augustin pentru ca aceasta provine de la Dumnezeu, a fost data direct de acesta, in mainile lui Moise-o considera adecvata acelui timp, fiind depasita de legea crestina 3. Legea lui Hristos -singura capabila sa-I conduca pe oameni spre justitie si spre descoperirea sensului termenului drept, just. Se regaseste in cele 4 Evanghelii-in ,,De Civitate Dei”sublinieaza faptul ca ceea ce este just isi are originea in credinta, deoarece credinta este principiul cunoasterii; acest lucru e valabil si pentru drept. -legile si cutumele nu au valoare decat daca textele divine tac, mai exact au rolul de lex specialia.

-statul trebuie sa se bazeze pe legi crestine, trebuie sa pedepseasca atingerile aduse bisericii crestine, mergand pana la folosirea fortei pentru respectarea credintei. Legile omenesti ar trebui sa fie in concordanta cu cele crestine, dar aceasta nu este neaparat o conditie pentru respectarea si aplicarea lor. -crestinii trebuie sa respecte legile terestre ( desi sunt rele ), pentru ca si ele sunt o parte din intregul ordinii divine. Este ideal ca ele sa fie juste, dar justul nu poate fi cunoscut decat prin credinta-statul crestin trebuie sa evolueze spre crearea unei cetati divine, un refugiu al crestinilor, iar cetatea terestra sa devina una divina, dreptul omenesc devenind astfel crestin.

Sfantul Toma D’Aquino-a preluat teoria dreptului natural si a aratat contributia covarsitoare a crestinismului la crearea si evolutia dreptului

Noi semnificatii ale teoriei dreptului natural

-intalnim distintctia intre dreptul natural si legile omenesti. Dreptul moral nu se confunda cu morala si este schimbator, la fel ca natura omului. => si legile omenesti ar trebui sa fie schimbatoare, pentru ca ele sunt consecinte ale dreptului natural-referitor la legile omenesti pozitive, doctrina Sf. Toma este concentrata pe 5 aspecte: 1. Necesitatea legii omenesti-se justifica nu prin faptul ca legea este un remediu al raului, al pacatului, ci prin faptul ca privine din natura umana, pe care o reflecta. Pe langa dispozitii represive, legea umana are si dispozitii permisive si preventive2. Originea legii-legata de regimul politic; cuprinde dispozitii pentru monarh, pentru cei bogati sau intelepti si pentru popor. 3. Continuitatea legii-explicata prin dreptul natural pentru ca orice lege omeneasca provine din dreptul natural, iar legea creata de legiuitor este expresia justului natural. Dreptul este rezultatul ratiunii si al vointei. Ratiune – pt ca deriva din stiintele naturii; vointa – pt ca puterea legislativa i-a adaugat forma scrisa, rigiditate, precizie. 4. Calitatile legii-trebuie sa fie justa ( sa reflecte binele comun si nu interesele personale ale legiuitorului )-trebuie sa fie corespunzatoare conditiilor de spatiu si timp5. Autoritatea legii-nu poate exista decat daca legea este justa si corespunde justului natural. Daca este justa, va fi inteleasa si aplicata de oameni. In caz contrar, daca este injusta, trebuie sanctionata de judecator. => la Sf. Toma, autoritatea legii este conditionata

Din conceptia Sf. Toma rezulta ca termenul de drept se confunda cu cel de just, ca la greci si romani. Justul deriva din natura; nu ofera reguli fixe. => dreptul natural, la Sf. Toma, are rolul de a oferi reguli generale, imprecise, schimbatoare. Legile pozitive omenesti ocupa locul central in ansamblul dreptului natural. Dreptul natural este aplicat de judecator atunci cand legea pozitiva tace.

Contributia crestinismului la crearea si evolutia dreptului-in lucrarea ,,Summa Theologiae” , Sf. Toma subliniaza dublul rol jucat de crestinism in formarea dreptului:1. divinitatea are rolul de a ne arata ca natura umana nu este singura in Univers, ca exista o lume spirituala deasupra ei2. Cunoastearea umana poate fi ajutata de revelatia divina. Dumnezeu calauzeste omul si il ilumineaza de-a lungul vietii, ajutandu-l sa descopere adevaruri rationale

Termenul drept- aceeasi semnificatie ca la Aristotel – adica dreptul este obiectul justitiei. Se recunoaste existenta dreptului natural si al gintilor; dreptul pozitiv nu poate avea ca izvor decat legile omenesti, care sunt profane

Legea suprema este cea eterna, din care deriva totul, pentru ca ea este divina. Principiile sale nu sunt cunoscute direct de om, ci prin legea naturala, lege care poate fi cunoscuta de orice om, indiferent daca este crestin sau pagan. In Tratatul Legilor – se arata ca legea omeneasca deriva din cea naturala, este o prelungire a acesteia. Izvoare:

1. Vechiul Testament – legea veche 2. Noul Testament – legea noua

Scopul izvoarelor este de a ne dezvalui existenta divinitatii, prin care ne putem salva sufletul => existenta vesnica. Fara credinta insa, si fara a respecta legile divine nu putem accede la aceasta lume noua, pe care Dumnezeu vrea sa o imparta cu noi. Legea noua ( a lui Hristos ) – total diferita de legea umana, nu are continutul si forma legii scrise; este atipica deoarece presupune o evolutie interioara. Legea crestina este o stare de spirit, pe care trebuie sa o traim in permanenta.

Spre deosebire de Sf. Augustin, Sf. Toma face o distinctie intre legea crestina si drept, acesta din urma fiind accesibil tuturor, inclusiv necredinciosilor. Doctrina Sf. Toma readuce in prim-plan teoria dreptului natural al antichitatii. Intalnim distinctia drept public – drept privat. Drept public:-sustine teoria laica a suveranitatii – deschide calea apoi pentru separarea statului de biserica. Suveranitatea este pt toti, inclusiv pt necredinciosi si este explicata prin intermediul dreptului natural: ea deriva din natura; dominatia politica este naturala => suveranitatea nu este considerata o consecinta a pacatului omenesc. Regele ramane supus Papei; regele se ocupa de lucruri terestre, fiind legat de dreptul natural => supusii, in chestiuni materiale, se supun regelui, iar in cele spirituale, Papei. Drept privat:-marcat de teoria proprietatii private; se respinge teoria proprietatii obstesti, comunitare, a

crestinilor. Se face referire la notiunea de vanzare-cumparare, de uz, de contracte, de delict. Institutia casatoriei – regim mixt, juridico-religios: are si un rol divin, de unire cu Hristos si cu biserica => interdictia divortului, a poligamiei si a incestului. Concluzie: doctrina Sf. Toma, desi tributara Antichitatii, a insemnat un progres al teoriei dreptului natural; a construit fundamentele vigorii artei juridice, fara a sacrifica scopurile spirituale ale omului

Laicizarea dreptului

-dupa epoca Sf. Toma se observa tendinta de a conferi omului un rol tot mai important in cunoasterea dreptului, cu ajutorul ratiunii. Se trece de la superior la inferior, de la Dumnezeu la oameni sau de la rege la popor. Procesul de laicizare, numit si de rationalizare ( cunoastere cu ajutorul ratiunii ). Astfel, apar noi teorii care au influentat puternic modernizarea dreptului: teoria contractului social, teoria separatiei puterilor, teoria drepturilor inalienabile.

Influente asupra teoriei statului Definitia dreptului

Hugo Grotius

-crearea fiecarui stat este precedata de un contract social prin care poporul transmite puterea guvernantilor si isi stabileste forma de guvernamant. Dupa, poporul pierde puterea de a-i controla sau pedepsi pe guvernanti => guvernantii nu sunt obligati sa-si respecte promisiunile asumate prin pactul social. Pactul trebuie sa aiba forma tratatului international, si nu forma actelor interne, a contractelor; Grotius invoca forta obligatorie a tratatelor internationale

-dreptul este mijlocul rational de a asigura pacea; dreptul este imuabil. Preia de la Aristotel ideea ca omul este un animal social => simpla sociabilitate a oamenilor este suficienta pentru crearea dreptului; sociabilitatea decurge din dreptul natural si se realizeaza prin intermediul pactului social. -dreptul natural al lui Grotius se situeaza intre curentul dogmatic al dreptului natural crestin si curentul rationalist al dreptului natural modern, care tinde sa elimine dreptul divin pozitiv.

Thomas Hobbes

-statul este creat tot pe baza unui contract social, pt a se mentine siguranta si pacea,

deoarece homo hominis lupus, iar starea

naturala a oamenilor, preexistenta statului

este razboiul tuturor contra tuturor. La fel

ca la Grotius, cu ocazia incheierii

contractului social, oamenii cedeaza

anumite drepturi in favoarea statului, dar

nu puterea ca la Grotius, ci drepturile lor

naturale, in schimbul pacii. Statul este

totalitar. Contractul se incheie intre stat si

popor si nu intre suveran si popor.

Statul este singura sursa a dreptului,

numai el spune dreptul si il defineste, pt

-datorita faptului ca suveranul este

unicul legiuitor, lega este cea care

determina dreptul.

=> un act este legal daca este conform

cu legea facuta de suveran.

-in literatura de specialitate se considera

ca Hobbes s-ar apropia de pozitivismul

juridic.

Conceptia sa este axata pe 3 coordonate,

care o diferentiaza de pozitivism:

-sustine existenta unei legi naturale, pe

care se fondeaza pacea si securitatea;

legea pozitiva este doar mijlocul prin

care se atinge pacea si este legata de

ca el are puterea de comanda, iar legea

este un comandament. Puterea statului

are un caracter absolut, este suverana.

Legile sunt facute de monarh, dar el nu

este supus legior sale; el este ex lege si

supra legem.

legea naturala

-puterea statului nu este limitata de drept

-legea pozitiva este subordonata legii

naturale, care ii arata ce trebuie sa fie.

Sistemul juridico-politic al lui Hobbes

nu se identifica cu cel pozitivist.

John Locke

-omul este natural sociabil; nu se afla intr-o stare de razboi, ci intr-o stare de natura, care cuprinde mai multe drepturi fundamentale: dreptul la libertate, la munca, la proprietate privata.Contractul social are ca scop garantarea drepturilor naturale. Autoritatile publice sunt inversite cu putere si trebuie sa garanteze aceste drepturi naturale, iar daca abuzeaza de puterea incredintata, poporul are dreptul sa-si ia inapoi suveranitatea. =>bilateralitatea obligatiei politice: -obligatia poporului de a se supune legilor pozitive ale statului -obligatia statului de a respecta drepturile naturale ale oamenilor.-este considerat fondatorul liberalismului politic.-scopul statului nu este pacea si securitatea individului, ca la Hobbes, ci maximum de libertate pentru om.

-dreptul trebuie sa asigure libertatea individului,prin toate categoriile sale de prescriptii: dreptul comanda, limiteaza, permite, interzice, etc.

-legea se caracterizeaza printr-o generalizare colectiva, nu are valore decat prin pactul colectiv. Exista o dubla generalitate a legii:1. o generalitate formala – provine din autoritatea statala, ceea ce implica faptul ca legea, venind de la toti, este legata de democratie2. o generalitate materiala – releva prescriptiile pe care legea le statueaza.Aceasta dubla generalitate are 2 consecinte:1. Legea, fiind un act de vointa generala, nu poate sa se pronunte asupra particularului2. legea este expresia vointei generale => ea este rationala si legitima. Doar legea poate implini, pt ca ea asigura libertatea si justitia.

=> Rousseau nu respinge dreptul natural, dar il transfigureaza, in sensul ca nu are semnificatie si

J.J. Rousseau

-cel mai de seama reprezentant al Teoriei contractului social-omul se afla intr-o stare de natura; omul nu este un animal social, ci un animal cu doua tendinte: mila si perfectabilitatea, care-l fac uman. -omul se asociaza cu altii, incheie un contract prin care cedeaza totalitatea drepturilor sale naturale entitatii create prin contract, statul, care i le restituie imediat. Drepturile naturale, prin intermediul contractului, devin drepturi civile. -pactul are la baza totalitatea

vointelor individuale care se contopesc intr-o vointa generala, care este ratiunea publica. Suveranul este reprezentat de ansamblul cetatenilor. Guvernarea democratica este un ideal neadaptabil la oameni.

validitate decat prin intermediul ratiunii publice si a legii pozitive civile.-Rousseau nu este nici pozitivist; da legilor absolute o forma umana

Conceptia lui Kant referitoare la drept.-face o separare a dreptului de morala, precum si intre dreptul natural si dreptul pozitiv.-dreptul natural-ansamblul conditiilor datorita carora preferinta arbitrara a fiecruia se poate armoniza cu preferintra arbitrara a celorlalti, in cadrul unei legi universale de libertate-dreptul se fundamenteaza pe necesitatea convietuirii, iar dreptul natural este, de fapt, intregul drept, nemaireprezentant un set de drepturi particulare. -dreptul pozitiv – normele de reglementare sanctionate de legiuitor. Este dependent de vointa legiuitorului, dar un factor important este cadrul vietii sociale, care inseamna limitarea libertatii individului, pentru a putea coexista cu libertatile celorlalti-distinctia intre dreptul natural si cel pozitiv consta in faptul ca dreptul natural este bazat pe ratiune, iar cel pozitiv pe inspiratie, din aceasta cauza ajungand sa fie arbitrar.-la fel ca Rousseau, Kant considera libertatea si egalitatea cele mai importante valori juridice. Ele sunt atat drepturi innascute, naturale, dar si cele mai importante drepturi ce trebuie reglementate de dreptul pozitiv.

Drepturile inalienabile omului-cunoscute si ca drepturile fundamentale ale omului, s-au afirmat in timpul Revolutiei Americane si Revolutiei Francee din sec XVIII, fiind consacrate in Declaratia de Independenta a Statelor Americane – 1776 si Declaratia Drepturilor Omului si Cetateanului – 1792.

=> analiza continutului declaratiilor pune 3 probleme: <=

Cine este titularul drepturilor inelienabile?

Cine proclama drepturile inalienabile si in numele cui?

Care sunt drepturile acestea si ce forta normativa au?

1. opinia omului natural ( Declaratia Americana )-se refera la libertatea unui om concret, aflat sub dominatia coroanei britanice, libertatea raspunde finalitatii imediate a eliberarii2. opinia omului politic ( Declaratia Franceza )-vorbeste despre libertatea abstracta a unui om abstract, denumit cetatean

1. Declaratia Americana-ofera o explicatie religioasa: dat fiind faptul ca suntem creati de Dumnezeu, suntem egali si suntem inzestrati cu anumite drepturi inalienabile => avem dreptul sa le proclamam, pentru ca ne apartin; au fost create de Dumnezeu pentru noi. 2. Declaratia Franceza-nu neaga faptul ca omul e creatura lui Dumnezeu, dar subliniaza ca drepturile inalienabile au o semnificatie politica; nu sunt rezultatul vointei lui Dumnezeu, pentru ca omul se poate declara titular al drepturilor pe care natura sa umana le presupune

1. Declaratia Americana-situeaza in centru conceptul de libertate2. Declaratia Franceza-situeaza in centru conceptul de egalitate

Ambele Declaratii sublineaza ca scopul suprem este fericirea publica, fapt ce a determinat analiza metodelor de acces la fericirea publica si continutul fericirii

Fericirea publicaMetode Continut

Declaratia Americana: -presupune analiza drepturilor fundamentale pe

-pleaca de la ideea contractului social si afirma ca poporul construieste Republica, nu statul fondeaza poporul => doctrina liberala.-orice guvernare este rea de la natura; fericirea publica se construieste prin afirmarea libertatii, unde poporul are rolul central

Declaratia Franceza:-sustine primatul statului in fondarea Republicii-doar puterea politica are rolul de a garanta drepturile fundamentale, iar libertatea individuala trebuie incoronata de egalitate

care le proclama Declaratiile ( drepturi inalienabile)1.Dreptul la siguranta-are la baza teoria lui Hobbes, potrivit careia scopul statului este siguranta individului; aceasta siguranta presupune doua conditii: puterea politica sa nu aiba drept de viata sau de moarte asupra cetateanului si sa nu fie ( puterea politica ) niciodata proprietatea cuiva, iar suveranul sa nu fie stapanul supusilor sai, puterea acestuia trebuind sa se exercite in numele legii. -statul, odata creat, trebuie sa se autolimiteze prin lege.-constitutionalistii germani au formulat o conceptie care arata ca se ajunge la un cerc vicios, in sensul ca statul nu poate fi limitat decat prin regulile pozitive create chiar de el. 2.Libertatea constiintei-considerata fundamentul tuturor libertatilor public; este un scop mai mare decat siguranta; este legata de ratiune3.Dreptul de proprietate-legitimitatea sa provine din teoria lui Locke, care considera proprietatea o extensie a dreptului la siguranta; daca un om are dreptul de a-si apropria propria viata ca un bun, are automat si dreptul de a-si apropria bunurile din natura, dar nu alti oameni, pt ca nu sunt bunuri.-justificarea proprietatii consta in ideea de munca; ceea ce produce omul, ii apartine-posedand un bun, individul are, simbolic, posesia propriei lui persoane, un drept la protectie asupra fericirii, la o protectie fata de interventia statului-proprietatea permite asigurarea libertatii si egalitatii, simbolizand un drept universal la fericire privata-asocierea conceptului de libertate alaturi de cel de egalitate este, de fapt, un mit, un ideal.

Rationalistii moderniHegel

-se opune doctrinei antice a dreptului natural-omul este un produs al istoriei, nu un substrat al acesteia-dreptul natural se bazeaza pe libertatea individului, iar sistemul de drept este expresia libertatii realizate-dreptul natural nu se opune celui pozitiv-omul este membru al societatii sub un dublu aspect: -in cadrul statului rational, unde obligatia esentiala a omului este realizarea interesului sau -in cadrul statului propriu-zis,ca individ social, intervine, participand la puterea legislativa-drepturile omului se transforma in obligatii ale cetatenilor-este sustinatorul proprietatii private, sustinand ca proprietatea colectiva este o contradictie in termeni.

Pozitivismul juridic-curentul pozitivist a aparut pentru a se opune solutiilor propuse pana la inceputul sec XX, care defineau conceptul de drept si justitie fundamentate pe jus naturale-doctrina pozitivista, aparuta la sfarsitul sec XIX, exclude notiunea de just din definitia dreptului. -aceasta doctrina a dat nastere la 3 curente de gandire:

Scoala Exegezelor Scoala Engleza Scoala Germana-a aparut in Franta, intre 1830-1880-determinata de procesul de codificare al lui Napoleon-exclude filosofia dreptului din studiul juridic-promoveaza o filosofie etatista; valoarea dreptului natural s-a transferat la dreptul pozitiv, creat de vointa suverana a statului

-reprezentant:Jeremy Bentham-critica sistemul de common law si propune codificarea; inlatura orice element extrajuridic, pentru a construi o stiinta a dreptului autonoma-legea este comandamentul celui care are puterea asupra altuia; dreptul este un ansamblu de semne care provin de la suveran, iar scopul legii trebuie sa fie binele public.-John Austin continua doctrina lui Bentham, plasand legea si jurisprudenta in stiinta dreptului pozitiv

-dreptul isi are originea in creatia populara inradacinata istoric-apare ideea codificarii legilor in vigoare (ideea codului unic)-un sistem rational al drepturilor naturale trebuie sa permita constructia unui sistem de drept pozitiv, sub forma codului unic-Savigny nu este de acord cu ideea codificarii dreptului; legile si codurile transforma dreptul dintr-un sistem flexibil intr-unul rigid-dreptul este expresia constiintei juridice populare, care nu este altceva decat vointa istorica a dreptului, care se manifesta in cutume => scoala pozitivista este opusa celei istorice-pozitivismul neaga rolul istoriei, subliniind rolul stiintei in elaborarea dreptului

Criza Dreptului

Pozitivismul juridic a declansat o adevarata criza a dreptului, prin reactia sa fata de dreptul natural. Au fost reconsiderate fundamentele dreptului, termenul ,,drept”dobandind noi semnificatii. Pozitivismul a dat nastere la doua mari tendinte: teoriile formaliste ( juridicizarea si etatizarea dreptului ) si teoriile antiformaliste ( sociologizarea dreptului; ancorarea lui in realitatea sociala )

1. Teoriile formaliste-situeaza in centru - legea si statul, carora le confera un rol esential in explicarea dreptului-pozitivismul juridic german a fost criticat la inceputul sec XIX, cand se constata o noua tendinta, cea a autonomiei dreptului, care a presupus existenta a 2 mari obiective: 1. Sistematizarea stiintei dreptului – operatiunea intelectuala de stabilire a regulilor juridice prin deductie. In Germania, dreptul este considerat un drept pozitiv. 2. Autonomia conceptelor dreptului – are 2 componente: - formularea unei TGD - separarea filosofiei dreptului de stiinta dreptului => inlaturarea speculatiilor filosofice

Juridicizarea dreptului – Teoria normativistaHans Kelsen- critica conceptia traditionala conform careia dreptul este produsul fortei statului, pentru ca dreptul

limiteaza statul, iar aceasta limitare rezida in vointa statului (autolimitare)

- construieste o teorie pura a dreptului, diferita de TGD.

- ideea centrala: notiunile, conceptele fundamentale ale dreptului trebuie sa fie epurate de orice semnificatie etico-politica => TGD trebuie sa fie pur juridica, nu morala, filosofica sau politica.

-conceptia sa normativista este compusa din 2 teze fundamentale:

1. Teza separatiei dreptului de morala- Kelsen critica teoria conform careia norma juridica este actul de vointa al legiuitorului, care consta in obtinerea

de la altul a unui comportament determinat intr-o situatie precisa.

- vointa subiectiva de a obtine de la altul un comportament e semnificatia subiectiva a ceea ce trebuie sa aiba loc

=> distinctie intre fapt si drept. Comportamentul pe care trebuie sa-l aiba o persoana este independent de

subiectivismul dintr-un ordin. Vointa legiuitorului trebuie sa fie independenta de subiectivism.

2. Teoria normativista propriu-zisa- dreptul = sistem de norme ierarhizate

- legiuitorul, cand reglementeaza o conduita determinata, este abilitat de o alta norma juridica, ce ii

confera aceasta abilitare => omul se supune normei juridice, nu unor simple comandamente; este obedient dreptului, nu actului de enuntare al ordinelor, care nu pot fi obiective, decat daca o norma juridica da

emitentilor ordinelor o asemenea putere. In statele moderne, aceasta norma juridica este Constitutia, careia i se

supun toate celelalte norme => formarea dreptului pe trepte/grade.

Validitatea Constiutiei se fundamenteaza pe o norma ipotetica, fundamentala, care are o singura prescriptie:

destinatarii normelor trebuie sa se conformeze normelor puterii constituante.

- dreptul natural si cel pozitiv sunt notiuni diferite si ireconciliabile. Dreptul natural sustine ca validitatea

normei depinde de preceptele de justitie => situarea ei in afara ordinii juridice pozitive si existenta unei morale absolute si unice careia trebuie sa i se conformeze dreptul pozitiv.

- obiectul dreptului: descrierea normelor sistemului si desemnarea celor valide, nu stabilirea de norme

juridice sau stabilirea a ceea ce trebuie sa fie.

Etatizarea dreptului. Pozitivismul etatist francez-teoria germana conform careia statul este supus dreptului, pe care tot el il creeaza, autolimitandu-se astfel, pentru ca este un stat de drept s-a impus si in Franta. -reprezentant: Carre de Malberg - preia teoria germana a statului – persoana juridica si a autolimitarii statului, subliniind ca statul este natiunea organizata juridic, iar Parlamentul este expresia vointei generale a natiunii, este organul suprem al statului - doctrina sa se formeaza in contextul in care, la inceputul sec XX, legea este contestata ca fiind singura sursa a dreptului. - ideea dominanta a lui Malberg este ca statul este supus dreptului => a. exista un drept superior dreptului pozitiv creat de stat, ale carui reguli sunt inspirate de un principiu de justitie fondat pe solidaritate b. se formuleaza teoria autolimitarii, inspirata de cea germana. Daca crearea statului este un simplu fapt nesusceptibil de a primi o calificare juridica, ceea ce nu este cazul pentru alte persoane juridice care primesc calificarea juridica de la stat, atunci existenta statului se identifica cu actul care il instituie (extensie a conceptiei de stat-persoana juridica) - este la celalalt pol al teoriei lui Kelsen, pentru ca in spatele dreptului se afla un fapt, nu o norma juridica. Statul este prin definitie limitat de drept, pentru ca el nu se poate naste si nu poate subzista decat printr-o norma juridica. Statul este o putere limitata de drept, o organizatie juridica creata de Constitutie. - spre deosebire de Kelsen, Malberg considera ordinea de drept nu o ierarhie de norme juridice, ci o ierarhie de organe. - critica teoria lui Kelsen de creare a dreptului pe grade de norme. Stabileste o ierarhie a autoritatilor de stat. Autoritatile statale sunt cele care cedeaza statului vointa primara si initiala, iar unitatea statului este compromisa cand nu exista o autoritate cu putere de decizie mai mare, care sa o faca o autoritate predominanta => superioritatea puterii constituante. - constituirea puterilor statale = stabilirea regulilor juridice care acorda statut statal autoritatilor si le confera competenta => ordinea juridica nu se poate rezuma la o ierarhie de organe. Nu exista organe fara drept; dreptul este cel care ierarhizeaza autoritatile - doctrina lui Malberg propune o ierarhizare a autoritatilor si a functiilor ( legislativa, executiva, judecatoreasca, constituanta – cea constituanta fiind cea mai importanta, pentru ca ea creeaza Constitutia si stabileste ordinea juridica )

2. Teoriile antiformaliste- critica normativismul juridic si se pot grupa, la randul lor, in mai multe curente: 1. decizionismul juridic 2. scoala liberului drept 3. realismul american 4. realismul scandinav

5. sociologia dreptului 6. teoriile pluralismului juridic

Decizionismul juridic Scoala liberului drept- fondatorul: Carl Schmitt

- critica teoria normativista a lui Kelsen si

critica conceptia liberala a statului de drept.

Afirma ca este inadmisibil ca o norma juridica

sa-si creeze conditiile propriei sale aplicari. Este de neconceput ca o norma sa se realizeze prin ea insasi . - sustine ca normativismul omite faptul ca nu

exista norma fara interventia unei autoritati

care sa decida. Decizia luata de o autoritate face posibila existenta normei => teoria decizionista, numita si

decizionism juridic

- disocierea facuta de Kelsen intre

validitatea unei norme, care reprezinta modul

de existenta al acesteia si eficacitatea sa

(aplicabilitatea) este nesemnificativa, in

conceptia lui Schmitt. Piramida lui Kelsen este o

pura iluzie.

- in privinta ordinii de drept, spre deosebire de

Kelsen, Schmitt afirma ca validitatea acesteia are

fundamente diferite, pentru ca in varful ordinii de drept nu sta o norma, cu atat mai

putin o norma fundamentale ipotetica, ci sta decizia suveranului (cel care decide starea

exceptionala, care presupune imprevizibilitate.

Ea permite suspendarea oridnii de drept in cazul

in care existenta statului e pusa in pericol.

- Schmitt critica doctrina liberala. Statul este legiuitor, iar rationalitatea legii se

apreciaza dupa criterii formale – competenta autoritatii si procedura urmata.

Legalitatea = principiu de legitimare

Legea = justitie.

- Statul-legiuitor este caracterizat de separarea societatii civile de entitatea statului.

- reprezentant: Francois Geny

- critica Scoala Exegezelor

- doctrina sa precede Scoala germana a liberului drept.

- Scoala germana afirma ca exista mai multe izvoare de drept,

nu numai legea, iar cercetarea libera a dreptului este o noua

cale pentru metodologia juridica. Prin aceasta viziune se

deschide calea sociologiei juridice.

- Scoala liberului drept sustine 2 teze:

1. Decaderea legii, ca unic izvor de drept

- in Franta, din cauza industrializarii, s-a ajuns la o

neconcordanta intre lege si trebuintele sociale, legiuitorul

refuzand adeseori modificarea legii dupa evolutia societatii.

- Geny critica monopolul legii ( dreptul se refera la acte si

institutii umane, nu la obiecte ideale ), critica natura functiei jurisdictionale, care nu consta in solutionarea

doar in baza legii scrise si aplicarea legii scrise, ci are rolul de a crea dreptul. Se recunosc, alaturi de lege, si alte

izvoare de drept: cutuma, jurisprudenta, doctrina, dar si

izvoarele reale izvorate din libera cercetare stiintifica,

care hranesc dreptul si devin drept adevarat cand sunt

acceptate de izvoarele formale ale dreptului.

Clasificare izvoare (daturi):

- daturile reale ale realitatii economice, sociale si morale pe

care se fundamenteaza normele juridice

- daturile istorice constitutive ale traditiei si a tot ce este

legat de istoria unei tari

- daturile rationale constitutive a tot ce inseamna natura

lucrurilor sau natura umana (dreptul natural )

- daturile ideale corespunzatoare aspiratiilor omului

*Primele 2 categorii corespund circumsantelor de fapt, iar

ultimele doua preceptelor normative care trebuie sa inspire

opera legiuitorului, a magistratului sau a teoreticianului.

Preceptele releva notiunea de just (indefinibila) si fac obiectul

elaborarii stintifice a dreptului.

Inca din anii ’20, statul a devenit un stat social ( stat-providenta ). Schmitt afirma ca este

un stat social, pentru ca intervine in toate

domeniile existentei, nu numai in economie, spre

deosebire de doctrina liberala ( a noninterventiei

statului ).

2. Cercetarea libera a dreptului

- scop: umplerea lacunelor legii, inlaturarea ambiguitatii si antinomiei legii.

- Fr. Geny opteaza pentru un dualism metodologic:

interpretarea legii si libera cercetare stiintifica.

Sustine teza interpretarii subiective ( inseamna

cercetarea vointei autorului textului ). Daca apare o

contradictie intre libera cercetare stiintifica si vointa legiuitorului, cea din urma are prioritate.

Realismul American Realismul Scandinav- influentat de Fr. Geny si Scoala liberului drept din Franta.- fondator: Oliver Wendell Holmes, a carui doctrina e compusa din 4 teze fundamentale:

1.Conceptia instrumentala sau functionalista a dreptului- dreptul = mijloc de realizare a diferitelor politici puse in practica de guvernantii unei tari; acesta nu mai este definit ca ansamblu de reguli si concepte deduse din cateva principii, ca in tezele formaliste ale dreptului

2. Teza nedeterminarii- normele juridice contin termeni imprecisi, care fac dificila aplicarea in practica a normei respective. Ele au un continut nedeterminat.- legata de teoria precedentului judiciar in sistemul de common-law. Potrivit teoriei precedentelor, se recunoaste o anumita autoritate normelor carora judecatorii le-au validat existenta in cauze solutionate de ei anterior

3. Teoria comportamentalista (Behaviorism)- hotararea judecatoreasca = rezultatul intuitiilor personale ale fiecarui judecator

- reprezentant: danezul Alf Ross

- dreptul = fenomen psihic-normativitatea juridica = constrangere psihologica- dreptul = ansamblu de norme juridice

Astfel, un sistem juridic national, considerat un sistem valid de norme, poate fi definit ca un ansamblu de norme care sunt real operationale in spiritul judecatorului, pentru ca sunt resimtite de el ca social-obligatorii, deci, respectate. - forta obligatorie a normei juridice in realismul scandinav il diferentiaza de cel american- Ross critica distinctia facuta de Kelsen intre eficacitatea ( sein ) si validitatea ( sollen ) dreptului. Pentru Ross, Kelsen este un cvasipozitivist.

- pledeaza pentru reorientarea gandirii juridice, care trebuie sa fie descriptiva si critica fata de deciziile judiciare

4. Teza anticonceptualista - faptele continute in cauze si in hotararile judecatoresti au consecinte sociale- contine 2 aspecte: - gandirea juridica trebuie sa ramana cel mai aproape posibil de modelele de comportament impuse de tribunale sau alte autoritati care aplica dreptul, evitand conceptualizarile juridice inutile - gandirea juridica nu trebuie sa faca nicio judecata de valoare asupra acestor modele si cu atat mai putin sa elaboreze o teorie a justitiei

Sociologia dreptului Pluralismul Juridic

- Rudolph von Ihering afirma ca scopul dreptului este sa corespunda protectiei a ceea ce este necesar pentru afirmarea personalitatii omului, in special in aspectele legate de onoarea sa si de proprietate

- Max Weber afirma ca dreptul este compus din norme juridice odronate ierarhic si stabilite dupa o procedura, norme prealabil definite dupa alte norme- ordinea de drept este un sistem logic clar, o ordine completa, fara lacune. In caz de litigiu, solutiile depind de supunerea unei situatii concrete la o norma juridica, generala si abstracta, prin intermediul unui rationament deductiv.

- Maurice Hauriou sustine ca daca statul si alte entitati colective sunt institutii private sau publice, in interiorul carora se creeaza norme juridice, atunci statul nu poate fi unica institutie producatoare de drept.

- Leon Duguit arata ca dreptul este nu ceea ce este sanctionat oficial de stat, ci ceea ce este socialmente necesar. Statul nu exista sub forma puterii publice sau a suveranitatii. Acestea sunt concepte vide, golite de continut. Ideea suveranitatii statului apare ca fiind perimata in fata obligatiilor internationale ale statului. Duguit creeaza o teorie a serviciului public, serviciile publice sunt asigurate de stat sub autoritatea lui. Totodata, subliniaza necesitatea distinctiei intre functiile exercitate de grupuri si

functiile exercitate de indivizi => echilibru intre guvernanti si guvernati.

- respinge teoria etatista a dreptului, care a fost sustinuta de pozitivisti

Teoriile Idealiste (dreptul = produsul sociabilitatii omului; corespunzator idealului de justitie)

- opus pozitivismului s-a dezvoltat curentul idealist, pentru care dreptul = produsul sociabilitatii omului, fiind o opera a spiritului omenesc

NeokantianismulGiorgio del Vecchio Rudolph Stammler

- in Italia s-a dezvoltat un pozitivism critic, axat pe

natura spirituala si morala a dreptului

- Giorgio del Vecchio face o critica neokantiana a pozitivismului juridic- sistemele reflecta idealul de justitie, care permite

realizarea libertatii persoanei

- face o distinctie intre conceptul de drept, obiect al

cercetarii logice si ideea de drept corespunzatoare

idealului de drept, obiect al cercetarii deontologice .

Mai exista si cercetarea fenomenologica , care

studiaza dreptul din punct de vedere istoric si

sociologic.

- pentru a putea formula o definitie a dreptului, trebuie mai intai sa izolam dreptul de factorii istorici si sociologici. - conceptul dreptului nu poate fi cercetat decat de o stiinta pura a dreptului ( Kelsen ) si este expresia unei vointe inviolabile , coerctivia , autonoma si suverana . - ca la Del Vecchio, dreptul este corespunzator idealului de jusitie, acest ideal avand la baza doua principii: - respectarea personalitatii fiecaruia: vointa niciunui om sa nu fie supusa vointei

- orice persoana este un subiect de drept, cu un drept

subiectiv caruia ii corespunde o obligatie corelativa.

Idealului de drept ii corespunde principiul de justitie,

conform caruia orice persoana are posibilitatea de a nu fi

impedicata sa-si exercite propria libertate.

- idealul de drept sustinut de Del Vecchio seamana cu

conceptia lui Kant, insa exista si diferente: Del Vecchio

sustine ca dreptul nu trebuie definit prin continutul sau, ci prin forma sa universala, astfel

incat sa se regaseasca in orice sistem juridic.

- conceptul de drept – strans legat de actiunile umane;

apartine domeniului dreptului orice actiune a unui

subiect evaluata dupa cum este compatibila sau

incompatibila cu actiunile altui subiect. Dreptul se raporteaza la actiunile mai multor subiecte care au dreptul subiectiv de a actiona. Acestui drept ii

corespunde obligatia corelativa a altui subiect de a nu

impedica pe altul sa-si exercite dreptul.

- in domeniul dreptului, actiunile sunt intotdeauna bilaterale si coordonate, iar in domeniul moralei actiunile sunt unilaterale si necesare, pentru ca se

raporteaza doar la subiectul care actioneaza =>

demarcatie drept/morala- deosebire fata de Kant: distinctia drept/morala nu

consta in caracterele actiunii, ci in trasaturile interne ale

unui act. Dreptul permite ceea ce este prescris de

morala, dar nu reglementeaza obligatia morala.

Dreptul si morala sunt complementare.

altuia - principiul participarii: omul nu trebuie sa fie exclus din comunitatea sociala din care face parte, ci trebuie sa fie implicat in viata comunitatii.

*In literatura de specialitate se apreciaza ca aceste doua principii au un continut vag, imprecis si ca reiau definitia kantiana a dreptului just ( libertatea fiecaruia trebuie sa fie in concordanta cu libertatea tuturor )

Fenomenologia dreptuluiFenomenologie = intoarcerea la concretul lucrurilor, la puritatea lor fenomenala, pentru a putea sa le observam esenta ( eidos ).

Toate obiectele sunt, de fapt, fenomene, pe care constiinta le poate cunoaste doar prin cercetarea esentei lor. In

drept, aceasta conceptie filosofica a fost introdusa de Edmund Husserl, care a criticat toate conceptiile aparute pana la el ( naturalismul si pozitivismul juridic).

Acest fenomen a cunoscut doua tendinte: tendinta axiologica, marcata de asimilarea cercetarii esentei

conceptelor juridice cu cea a valorii acestora si tendinta existentialista, care sustine ca dreptul este in mod

exclusiv opera omului, data fiind libertatea totala a omului in domeniul valorilor.

- metoda fenomenologica - caracter descriptiv, are doar rolul de a constata si de a evidentia in fata tuturor

esenta ( eidos ) si structura dreptului.

Se considera ca exista trei categorii de eidos, care impreuna formeaza structura dreptului:

-eidos cu caracter generic: dreptul in substanta sa esentiala apare ca fiind un ansamblu de norme

-eidos cu caracter special: normele care compun dreptul au continut etic si vocatie de comandament

-eidos cu caracter particular: avand vocatie de comandament, normele juridice conduc comportamentele

umane

Curentul Axiologic Existentialismul Juridic- Edmund Husserl sustine ca dreptul are la baza cutuma. Cu toate acestea, acolo unde simpla traditie a unei

comunitati releva relatiile sociale in mod nedeterminat,

dreptul are un singur izvor determinat: vointa legiuitorului

(fie a monarhului, fie a Parlamentului, fie a statului).

Membrii comunitatii se supun unei astfel de vointe in mod

constient si voluntar; nu este o simpla subordonare fata de

stat, ci in baza consimtamantului poporului- doctrina lui Husserl are in centrul analizei forma generala de obedienta fata de drept, forma care

apare ca o obligatie ce vine din exterior. Autorul nu

cerceteaza structurile juridice efecive sau conceptele de

drept. Pentru el, dreptul este ceea ce ne obliga din exterior.- doctrina sa a fost continuata de fiul sau, Gerhart Russel si

de un discipol, A. Reinach

- esenta dreptului consta in caracterele a priori si necesare

ale concepelor juridice. Metoda fenomenologica a

restrangerii cercetarii la structura interna a lucrurilor ajuta la

desprinderea eidos-ului, a conceptelor si a institutiilor

juridice.

- dreptul are propria sa esenta; normele juridice sunt

entitati ideale, dar reale (putem studia structura lor interna).

- dreptul poate uneori devia de la esenta sa, punandu-se astfel

problema daca dreptul pozitiv trebuie sa se conformeze esentei sale?, sau, altfel spus, care este raportul dintre un fapt juridic si valoarea sa? ( ceea ce trebuie sa fie

ordinea juridica)

- fundamentul axiologic al dreptului pozitiv si al

normelor juridice se regaseste in efectivitatea acestora.

- existenta precede esenta- pentru drept, problema nu este cunoasterea

esentei apriorice a acestuia, pt ca dreptul si lumea, in general, depind de actiunile umane,

de experienta omului, de interesele si de valorile

lui.

- reprezentanti: M. Scheler, N. Hartmann, E. Fechner- valorile = calitati obiective ale lucrurilor, sunt a priori si ierarhizate . Exista valori absolute, care sunt fundamentul principiilor

juridice supreme. Deasupra tuturor valorilor absolute se afla demnitatea persoanei umane, din care deriva principiile

juridice supreme: libertatea de exprimare ( cea

mai importanta ), libertatea economica, dreptul

la viata privata. Aceste libertati au caracter universal si se repeta in fiecare epoca istorica.

Reprezinta situatii sociale tipice, din cauza

repetarii lor neintrerupte.

- dreptul are 2 categorii de izvoare: reale si

ideale (tinandu-se cont de separarea kelseniana dintre sein si sollen, dintre fapt si

valoare).

- are loc o reabilitare a dreptului natural,

afirmandu-se ca omul descopera valorile si preceptele dreptului natural, dar ramane liber si creator in deciziile si optiunile sale.

Nu este vorba de un drept natural cu un continut

preexistent sau variabil, ci despre un drept natural al carui continut este in continua devenire.

Reabilitarea Dreptului Natural- reconsiderarea teoriei dreptului natural => critica modernismului, care a fost dezvoltata in

special in Franta si Germania.- aceasta reabilitare a fost sustinuta in special de Leo Strauss si Scoala Germana. In Franta, cel mai de seama sustinator a fost Michel Villey.- ambele scoli, si cea germana, si cea franceza, sunt antimoderniste, subliniind ca doar intoarcerea la dreptul natural poate salva dreptul

Criza modernismului. Leo Strauss si Scoala Germana- Leo Strauss constata o criza a dreptului modern, deoarece acesta are anumite defecte: 1. presupune egalitatea intre femei si barbati, iar acest lucru este un esec 2. istoricismul – este un defect deoarece sustine ca este bun si just ceea ce este validat istoric; pune accent doar pe ceea ce este ( sein ), nu si pe ceea ce trebuie sa fie ( sollen ) 3. pozitivismul – criticat deoarece, in materia dreptului, in etica, in politica nu este posibila nicio judecata obiectiva, universala. Pozitivismul afirma ca exista mai multe sisteme de valori, iar judecatile izvorate din ele sunt rezultatul deciziilor subiective si arbitrare *Atat istoricismul, cat si pozitivismul considera ca subiectul ocupa pozitia centrala in constructia dreptului.

- modernistii plaseaza in locul divinitatii subiectivitatea. Dreptul natural antic trimite la raporturile subiectului cu lumea din care provine. Subiectul are obligatia de a indeplini ceea ce trebuie in functie de ceea ce este. Drepturile nu preexista obligatiilor, iar drepturile care ii revin subiectului vor fi determinate prin raportarea la ordinea si finalitatea acestei lumi ierarhizate- Leo Strauss nu respinge doctrina liberala. Este de acord cu democratia liberala, dar nu accepta democratia de masa, unde este imposibila formarea unei veritabile opinii individuale. - propune intoarcerea la antichitate, la traditia socratica, pentru ca ea permite omului modern sa devina un cetatean activ, constient de problemele comunitatii. - Scoala germana sustine ca exista un principiu mai puternic decat orice statut juridic, si anume dreptul natural, care se regaseste in declaratiile drepturilor omului.- reabilitarea dreptului natural are loc, in special, dupa WWII, cand, in doctrina, jurisprudenta si legislatie, se pune accent pe respectarea drepturilor omului. In cazul in care o lege este contrara drepturilor omului, ea este nevalida juridic, iar “ juristii trebuie sa gaseasca curajul sa-i refuze caracterul juridic” => s-a pus problema de a sti daca autoritatile care au misiunea sa aplice dreptul trebuie sa-l respecte inclusiv atunci cand este contrar valorilor fundamentale si drepturilor omului. Scoala germana sustine ca raspunsul este legat de relatia dreptului cu morala: validitatea normelor juridice depinde de conformitatea lor cu morala; daca normele nu sunt morale, nu constituie drept- aceasta conceptie a fost criticata de Scoala anglo-saxona ( H.L.A. Hart, Lon Fuller ), care a sustinut separarea dreptului de morala; exista o regula de recunoastere care stabileste criteriile de validitate a normelor juridice, aceasta nefiind nici valida, nici invalida, ea nu rezulta din ratiunea juridica, precum norma fundamentala a lui Kelsen.- Scoala anglo-saxona sustine ca exista un continut minim al dreptului natural ( forme minimale de protectie a persoanelor, a proprietatii si promisiunilor ), care trebuie sa se regaseasca in mod necesar in orice sistem de drept pozitiv

- Scoala germana afirma existenta unui drept superior, izvorat din moralitatea interna a dreptului; legile imorale nu trebuie nici respectate, nici aplicate. - dreptul superior este cel natural (sta la baza dreptului pozitiv)

Declinul modernismului in conceptia lui Michel Villey- Michel Villey nu este de acord cu dreptul modern ( individualist si lipsit de realism si obiectivitate )- inclina spre dreptul natural, despre care afirma ca il regasim in dreptul roman, singurul care pastreaza ceea ce este autentic in drept- impotriva conceptiei lui Kant si a lui Kelsen: critica notiunea de drept subiectiv, deoarece dreptul nu se afla in relatie cu un subiect, ci cu natura lucrurilor; subiect = individ- carenta majora a modernismului: individualismul, pentru ca nu tine cont de sociabilitatea naturala a omului si este fondat pe un voluntarism rational, face confuzie intre ordinea de drept si politica, anexand dreptul moralei. => alterarea dreptului- subliniaza ca trebuie ca omul sa se intoarca la dreptul natural, la gandirea juridica antica a dreptului natural, care este vazut ca reprezentand un nou realism juridic- doctrina sa sutine ideea separarii dreptului de morala, la fel ca pozitivismul juridic pe care il critica- doctrina lui Villey este axata pe doua critici majore:

1. critica pozitivismului juridic: este criticat pt ca dreptul nu poate fi creat de om, deoarece ii preexista, fiind inscris in natura lucrurilor

2. critica dreptului natural modern: nu poate fi acceptat, pt ca, desi se predtinde a fi un drept al omului si pentru om, el pleaca de la o premisa falsificata, si anume starea de natura.

- Villey considera ca omul trebuie sa graviteze in jurul dreptului si nu dreptul in jurul omului.- singurul capabil sa arate ce este dreptul: jus naturalismul antic: dreptul este sollen provenit din sein, adica ceea ce trebuie sa fie izvoraste din ceea ce este

Critici aduse doctrinei lui Villey:

1. S-a reprosat ca autorul confunda notiunile de individ si de subiect, iar sustinerea unui drept natural clasic, antic, insemana invocarea unui drept rational impracticabil, fiind, in fapt, doar un demers teoretic

2. Ideea ca dreptul graviteaza in jurul omului, care este respinsa de Villey, nu are sens individualist, ci are sens universalist, fondat pe ideea de libertate, deoarece omul si dreptul nu au niciun sens fara ideea de libertate. Universalitatea subiectului a fost in mod gresit asimilata de Villey individualismului

3. Criticata deoarece promoveaza intoarcerea la jus naturalismul antic, la prima versiune a dreptului natural, fondat pe o armonie cosmica, iar acest lucru ridica 3 probleme:a. Cum poate fi aplicat dreptul natural inaplicabil antic in societatea actuala,

contemporanab. Naturalismul antic este destul de ambiguu, de neclar, in raport cu lumea moderna si nu

poate solutiona problemele societatii actualec. Natura lucrurilor nu este altceva decat natura institutiilor romane si nu a dreptului

- ca o reactie la reabilitarea dreptului natural, Scoala anglo-saxona de drept

promoveaza o orientare noua in gandirea juridica: neopozitivismul juridic

Neopozitivismul juridic- pozitivismul traditional a fost criticat, cunoscand astfel noi semnificatii, legate de redefinirea conceptului de drept, de sistemul juridic si de institutiile juridice- rolul esential in evolutia pozitivismului revine Scolii anglo-saxone de drept, in cadrul careia s-au formulat noi teorii, care au dus la un nou curent de gandire: neopozitivismul juridic- reprezentanti: H.L.A. Hart si Neil MacCormick

Negarea jusnaturalismului. Doctrina lui Neil MacCormick (neoinstitutionalism juridic)

- neopozitivismul juridic se caracterizeaza si prin negarea puternica a jusnaturalismului- doctrina lui MacCormick a fost denumita in literatura de specialitate neoinstitutionalism juridic- MacCormick repudiaza jusnaturalismul, pt ca dreptul nu se fondeaza pe valori si principii universale- critica normativismul pur al lui Kelsen, pentru ca ordinea de drept pozitiva se bazeaza nu pe sollen, care reprezinta o pura constructie teoretica, ci se bazeaza pe fapte institutionale in care se inscrie actiunea sociala- sustine ca propozitiile normative nu pot deriva din propozitii descriptive ( nu putem sa-l inferam pe sollen din sein). Totusi, pe planul actiunii sociale, interferenta lui sein cu sollen este necesara- ordinea juridica = fapt institutional, compus din reguli juridice care sunt necesare pentru determinarea actiunii actorilor sociali. Neoinstitutionalismul largeste astfel problematica pozitivismului, ordinea juridica nemaifiind compusa doar din reguli juridice care corespund criteriilor de validitate stabilite de regula de recunoastere a lui Hart, ci si din norme care provin din operatiuni logice de interferenta efectutate pe baza altor norme ale sistemului de drept- neoinstitutionalismul nu poate concepe existenta unei institutii independent de normele care o compun. Normele juridice valide care formeaza ordinea juridica institutionala ne ajuta la stabilirea principiilor juridice capabile sa raspunda interesului general si realizarii justitiei.

Conceptul de drept si structura sistemului juridic. Conceptia lui H.L.A. Hart- Hart are ca preocupare centrala definirea dreptului, lucrarea sa principala fiind ,,Conceptul de Drept”. Nu ofera o definitie propriu-zisa a dreptului, dar subliniaza ca in definirea dreptului este foarte important limbajul juridic folosit, regulile de semantica si sintaxa, deoarece pot aparea probleme de interpretare. Claritatea unei reguli nu depinde, totusi, doar de limbajul folosit, ci si de contextul aplicarii ei (stabilirea starii de fapt, organizarea procesului, administrarea probelor). => aceeasi regula poate fi clara intr-un litigiu, iar in altul poate pune probleme- normele juridice au un continut deschis, ceea ce face ca unele litigii sa fie usoare, iar altele dificile. Sunt dificile litigiile in care nu decurge nicio solutie juridica din lege sau jurisprudenta, autoritatile care sunt chemate sa aplice dreptul dispunand astfel de putere discretioara in stabilirea sensului normei si sferei ei de aplicare. Dar aceasta putere discretionara a autoritatilor executive afecteaza impartialitatea si neutralitatea puterii judecatoresti, pt ca aprecierea facuta asupra normei are caracter subiectiv (fondata pe principii extrajuridice, cu continut social, politic sau economic)- aplicarea regulii depinde de obiectivele legiuitorului, in funcite de acestea putem constata daca litigiile dificile intra sau nu sub sfera de incidenta a normei. Norma are un continut deschis din cauza formulelor lingvistice, continand astfel o doza de indoiala => tulburari in aplicarea normei, daca nu se tine cont de obiectivul legiuitorului- trebuie sa existe obedienta fata de norma juridica bazata pe acceptarea deliberata a regulii (deriva din obisnuinta oamenilor de a se supune legilor), dar a fi obedient fata de o norma nu inseamna obisnuinta, chiar daca este o practica sociala generalizata. Orice conduita neconforma normei reglementate este dezaprobata de membrii grupului social.- Izvoarele dreptului: pe langa izvoarele formale (considerate imperative), exista si izvoare facultative (influente cauzale sau materiale care conditioneaza judecarea litigiului si care tin inclusiv de buna-credinta). Precizeaza ca izvoarele facultative nu fac parte din sistemul de drept.

- Structura sistemului de drept – conditii de existenta ale sistemului de drept: 1. normele de conduita reglementate si valide trebuie respectate de catre cetateni 2. exista o regula de recunoastere care determina criteriile de validitate juridica, iar modificarea normei trebuie sa fie recunoscuta de autoritati ca reprezentand modele publice si comune

Sistemul de drept e compus din doua categorii de norme: - primare (stabilesc modelele de comportament care trebuie urmate) - secundare/de recunoastere (stabilesc modul in care regulile primare pot fi identificate, edictate, abrogate sau modificate). Sunt reguli de recunoastere, releva criteriile de validitate a normelor juridice, reguli de creare a normelor, de schimbare si de decizie ( instaureaza competente de jurisdictie ).- toare regulile valide ale sistemului de drept sunt recunoscute prin intermediul unei reguli ultime de recunosatere care cuprinde criteriile de validitate pentru toate regulile din sistem- Hart subliniaza faptul ca nu se pune in discutie validitatea acestei norme ultime de recunoastere, dupa modelul lui Kelsen, care nu cerceteaza validitatea normei fundamentale.

Totusi, arata ca aceasta norma nu este una ipotetica, ca la Kelsen, nici o fictiune, ci un fapt social. S-a spus ca piramida lui Kelsen este rasturnata si vizualizata invers, de la varf la baza. Si pt aceasta ultima regula exista obligatia de obedienta, care este o obedienta fata de Constitutie, iar obedienta se refera la toate regulile secundare, care trebuie respectate- validitatea normei juridice este legata de eficatitatea sa

Reconstructia Dreptului- critica pozitivismului a cunoscut o evolutie interesanta si in gandirea nord-americana, care a tras atentia asupra necesitatii recorelarii dreptului cu justitia si a reducerii dreptului la fapte: - rolul judecatorului trebuie regandit, nemaifiind suficient sa se limiteze strict la normele de drept, pt ca trebuie luate in calcul si o serie de criterii exterioare dreptului (Dworkin) - autorul german Jurgen Habermas considera ca reconstructia dreptului nu se poate face decat daca acesta se fundamenteaza pe morala, deoarece, in caz contrar, dreptul nu-si poate justifica legitimiatea - critica pozitivismului juridic cunoaste o noua dimensiune si in Italia. Scoala italiana de drept este marcata de doua axe de gandire: - pastrarea normativitatii dreptului - realismul discursului juridic

Ronald Dworkin- pe langa inversarea piramidei lui Kelsen, o alta transformare a pozitivismului juridic a constat in extinderea notiunii de ordine juridica, care, in opinia lui Dworkin, cuprinde atat norme emise de legiuitor, cat si principii de justitie- dreptul nu mai e un fapt institutional, ca la MacCormick, ci dreptul = fapt interpretativ; inainte de a fi un ansamblu de norme care se aplica mecanic, este atitudinea interpretativa a unei comunitati care realizeaza justitia- norma juridica are intotdeauna sens, pt ca ea corespunde satisfacerii unui interes material, a unei valori, a unui scop sau principiu.- atitudinea interpretativa este utila in aplicarea dreptului, care presupune dimensiunea istorica (precendentele judiciare). Totusi, aceasta atitudine nu presupune continuarea a ceea ce am facut intotdeauna in drept, in toate detaliile, ci doar examinarea sensului normei juridice, pentru a fi intelese, aplicate, exstinse, modificate sau limitate in functie de acest sens. => Aplicarea dreptului trebuie sa imbine dimensiunea istorica cu reconstructia dreptului, acesta din urma revenind judecatorului. Pentru a atinge acest obiectiv, el trebuie sa faca o reconstructie globala si coerenta a istoriei juridice. Pentru acest lucru este foarte important principiul unitatii dreptului, care se adreseaza judecatorilor si administratiei publice si presupune crearea unei conceptii coerente a justitiei si echitatii. => un nou criteriu cu privire la drept: o propozitie de drept este adevarata daca ea apare ca cea mai buna interpretare a fenomenului juridic- Dreptul = coerenta narativa, care presupune reluarea istoriei dreptului si reconstructia sa interpretativa, care nu trebuie sa se departeze nici de continutul istoriei, nici de structura institutionala. Trebuie interpretata istoria, nu prezentata una noua.

Reguli de interpretare a dreptului:a. Regula convenientei – pt a fi aplicat, dreptul trebuie mai intai identificat in mod concret,

autoritatile trebuie sa stabileasca dreptul care convine faptelor (identificarea normelor, precedentelor si principiilor aplicabile in litigii, si care determina solutiile acestora )

b. Regula valorii: odata ce lista de interpretari posibile a normei a fost stabilita, este aleasa acea interpretare conforma cu morala politica sau conforma cu teoria generala a justitiei Scopul dublei interpretari - asigurarea integritatii dreptulului si unitatea sa.

Elaborarea dreptului: doar legiuitorul il poate crea; el traduce politica sa in norma juridica, care are ca scop binele intregii comunitati. Judecatorul nu este liber in aplicarea dreptului; deciziile dificile nu pot fi motivate prin argumente politice, care releva problematica obiectivelor propuse de guvernanti, ci prin argumente de principiu, care fixeaza drepturile subiective ale partilor in momentul faptelor- conceptul de justitie: - fiind adeptul conceptiei traditionale liberale ( autonomie, non-interventie ), aplica aceasta conceptie si ideii de justitie pe care o considera prioritara asupra ideii de bine. Ulterior, isi schimba opinia, afirmand ca ideea de bine nu este numai un concept de drept privat, ci si de drept public => statul trebuie sa intervina pentru a asigura binele cetateanului (un minimum de conditii). Solutia sa: redistribuirea mai justa a resurselor pt a asigura o viata mai buna; justitia este o conditie a posibilitatii sale. - rolul judecatorului trebuie regandit: acesta trebuie sa judece si pe baza unor criterii exterioare dreptului; exista principii deasupra normei juridice, de care el trebuie sa tina seama. Scopul acestui demers este acela de a pronunta cea mai buna solutie - conceptia sa este dominata de morala, care trebuie recunoscuta ca aflandu-se la temelia sistemului de drept. Morala trebuie pusa atat inaintea, cat si la finalul crearii dreptului, dat fiind ca, ulterior, orice act de aplicare a dreptului trebuie motivat, justificat. Aceasta este considerata teza esentiala a lui Dworkin (justificarea dreptului prin morala). Morala politica consta in respectarea egalitatii si acordarea de atentie egala pentru cetateni. In privinta separatiei puterilor, este importatanta separarea puterii legislative de cea judecatoreasca. - defineste politica ca tipul de standard care determina un scop de atins din punct de vedere economic, social sau politic. Principiul este definit ca un standard care trebuie observat, nu pt ca permite atingerea unei situatii economice, sociale sau politice, ci pt ca constituie o exigenta a justitiei sau a echitatii, sau a unei alte dimensiuni a moralei - distinctia dintre politica si principii a determinat numeroase critici, in special din partea lui Neil MacCormick, care afirma ca moralitatea procesului judiciar nu provine din structura interna a dreptului, ci e impusa din exterior, de o teorie a justitiei, al carei criteriu de identificare este conturat de principii obiective, izvorate din relatiile sociale existente la un moment dat.