Tema 11. Leadershipul

1. Influenţa şi puterea în management. Forme ale puterii şi influenţei.

2. Managerul şi liderul. Teorii ale leadershipului.

1. Ce este influenţa şi puterea?

Influenţa – comportamentul unei persoane ce generează schimbări în comportamentul, relaţiile, opiniile, senzaţiile altor persoane.

Puterea – posibilitatea de a influenţa comportamentul altora.

Forme ale puterii

Bazată pe forţare ( teamă) Bazată pe stimulare Bazată pe cunoştinţe (puterea expertului) Bazată pe charismă (puterea exemplului) Bazată pe tradiţii (puterea legitimă)

Forme ale influenţei

Convingerea Participarea (atragerea subalternilor în

procesul decizional)

Asupra convingerii influenţeazăurmătorii factori

Managerul trebuie să se bucure de încredere

Argumentarea trebuie să ţină cont de nivelul intelectual al subalternilor

Scopurile urmărite de manager nu trebuie să contrazică sistemul de valori al angajaţilor

Comportamentul managerului trebuie să fie exemplu pentru subalterni

Limite ale convingerii

Este acţiune de o singură dată Acţionează încet Rezultatul final este incert

2. Deosebiri dintre manager şi lider

Manager Administrator Indică Se bazează pe sistem Activează conform

scopurilor stabilite de alţii Utilizează argumente Control Profesionist Este stimat Face lucrurile corect

Lider Inovator Inspiră, încurajează Se bazează pe oameni Activează conform

scopurilor sale Utilizează emoţiile Încredere Entuziasm Este adorat,admirat Face lucruri concrete

Ce este leadershipul?

Leadershipul este capacitatea de a influenţa persoane şi grupuri pentru a-i determina să-şi orienteze eforturile spre realizarea scopurilor oganizaţionale.

Leadershipul formal – procesul de influenţă de pe poziţia postului ocupat.

Leadershipul neformal – procesul de influenţă prin capacităţi.

Teorii ale leadershipului

Teorii de pe poziţia calităţilor personale (teoria oamenilor iluştri)

Teorii behavioriste Teorii situaţionale

Teorii de pe poziţia calităţilor personale

Cei mai buni lideri posedă un set de calităţi comune.

Calităţi ale liderului în opinia lui R.Stogdill

Capacităţi intelectuale Dominaţia asupra altora Încrederea în sine Activ şi energic Cunoaşterea afacerii

Calităţi ale liderului în opinia lui Woren Benis

Dirijarea atenţiei Dirijarea importanţei Dirijarea încrederei Autodirijarea

4 grupe de calităţi ale liderului eficient

Fiziologice – înălţime, greutate, exterior,starea sănătăţii

Psihologice sau emoţionale – redate prin caracterul omului ( iniţiativa, creativitatea, onestitatea, ambiţia, agresivitatea etc.)

Intelectuale – capacitatea de a soluţiona problemele şi de a adopta decizii calitative (logica, raţionalitatea, originalitatea, intuiţia etc.)

Personale – calităţile dobîndite sau dezvoltate (abilitatea de a coopera, de a se schimba, de a convinge etc.)

Teorii behavoriste

Eficienţa activităţii de conducere este determinată nu atît de calităţile managerului, cît de comportamentul, atitudinea acestuia faţă de subalterni.

Gruparea clasică a stilurilorClasificarea stilurilor de către grupul de

cercetători de la Universitatea din Ohio “Sistemele de conducere 1, 2 ,3 şi 4’’ elaborate

de R.LikertReţeaua managerială Blake-Mouton

Gruparea clasică a stilurilor

Autoritar Democrat Liberal

Conţinutul celor trei stiluri clasice

Stilul autoritar Stilul democrat Stilul liberal

Natura

stilului

Concentrarea puterii în mîinele liderului.

Prerogativa în stabilirea scopurilor şi a metodelor de atingere a acestora.

Comunicarea descendentă

Delegarea autorităţii cu menţinerea poziţiilor cheie de către lider.

Adoptarea deciziilor este devizată pe niveluri

Comunicarea are loc în ambele direcţii

Eliberarea liderului de responsabilitate în favoarea grupului

Oferirea posibilităţii autogestiunii în regimul dorit de grup.

Comunicarea are loc,de regulă, “pe orizontală”

Avantajele Atenţie urgenţei şi ordinii

Intensificarea obligaţiilor individuale în executarea sarcinilor

Permite de a executa munca fără amesticul liderului

Dezavantajele Stoparea iniţiativei individuale

Necesită mai mult timp Grupul poate pierde direcţia şi viteza în luarea deciziilor

Clasificarea stilurilor de către grupul de cercetători de la Universitatea din Ohio

Două variabile de bază: Structura relaţiilor (determinarea rolurilor,

regulile şi procedurile de executare a sarcinilor etc.)

Relaţiile în cadrul acestei structuri (încrederea reciprocă, simpatia, armonia etc.)

“Sistemele de conducere 1,2,3 şi 4” elaborate de R.Likert

Două variabile de bază în comportamentul liderului Atenţia faţă de muncă (executarea sarcinilor) Atenţia faţă de angajaţiSistemul 1 – stil autoritar-exploatator (bazat pe

frică şi constrîngere)Sistemul 2 – stil autoritar-paternalist (se aplică

recompense, dar subordonaţii rămîn supuşi)Sistemul 3 – stil consultativSistemul 4 – stil participativ

Teorii situaţionale ale leadershipului

Teorii situaţionale încearcă să determine ce comportament şi calităţi personale corespund situaţiilor concrete

Modelul lui Fred FeadlerModelul situaţional Hersey-Blanchard

(teoria ciclului de viaţă)

Modelul situaţional a lui F.Feadler

La bază două variabile: Lider orientat sper relaţii Lider orientat sper sarcină

Stilul se determină cu ajutorul scării LPC - least preferred co-worker