REVISTA PRESEIBULETIN SĂPTĂMÂNAL AL DIRECŢIUNII PRESEI ŞI INFORMAŢIILOR

DI N M I N I S T E R U L A F A C E R I L O R S T R Ă I N E

Nr. 11— 12. Joi, 28 Aprilie 1938

S U M A R :

I. PRESA STRĂINĂ DESPRE ROMÂNIA

Pag.

a) DINASTIA:

P resa e n g l e z ă ................................................................................ 142„ f ra n c e z ă ................................................................................ 142„ i t a l i a n ă ................................................................................. 142„ elveţiană ........................................................................ 142„ a m e r ic a n ă ............................................................................. 143„ chiliană . . 143„ a u s t r a l i a n ă ......................................................................... 144

b) POLITICA INTERNĂ :

P resa f r a n c e z ă ...................................................... 144„ e n g le z ă .................................................................................. 145„ g e rm a n ă ................................................................................. 146„ i t a l i a n ă ............................................................................. 146„ p o l o n ă ................................................................................. 146„ c e h o s lo v a c ă ......................................................................... 147„ iu g o s l a v ă ............................................................................. 148„ e l v e ţ i a n ă .................................. 148„ a m e r ic a n ă ............................................................................. 149

Pag.c) POLITICA E X T E R N Ă :

P resa f r a n c e z ă ................................................................................. 149„ e n g l e z ă ................................................................................ 149„ i t a l i a n ă ................................................................................ 149„ g e rm a n ă ................................................................................ 150„ c e h o s lo v a c ă ........................................................................ 150„ i u g o s l a v ă ............................................................................ 150„ p o l o n ă ................................................................................ 151„ b u l g a r ă ................................................................................ 151

d) ECONOMIE ŞI FINANŢE:P resa franceză . . . 151

„ e n g l e z ă ............................ '................................................... 152„ g e rm a n ă .......................................................... 152

e) DIVERSE :P resa eng e z ă ................................................................................. 152

„ e n g l e z ă ................................................................................ 153„ italiană . . . ■ ................................. 153„ p o l o n ă ................................................................................ 153

Pag.

II. ACORDUL ANGLO-ITALIANP resa e n g l e z ă ......................................... 154

„ i t a l i a n ă ................................................................................. 154„ f r a n c e z ă ................................................................................. 155„ ■ g e rm a n ă ................................................................................• 156„ p o l o n ă ................................................................................. 157„ iu g o s l a v ă ...................... 157„ c e h o s lo v a c ă ......................................................................... 157„ m a g h i a r ă ............................................................................. 158„ so v ie tic ă ................................................................................. 158„ a m e r ic a n ă ............................................................................. 158

III. RELAŢIILE FRANCO-ITALIENEP resa f r a n c e z ă .................. • ......................................................... 158

„ e n g l e z ă ................................................................................ 160

IV. REZULTATUL PLEBISCITULUI GERMANP resa g e rm a n ă ............................................................................... 161

„ f r a n c e z ă ................................................................................. 161„ i t a l i a n ă .............................. 161„ e l v e ţ i a n ă ............................................................................. 161„ m a g h i a r ă .....................................• ................................... 162„ b e lg ia n ă ................................................................................ 162

V. SITUAŢIA DIN EUROPA CENTRALĂP resa f r a n c e z ă ............................................................................... 162

„ i t a l i a n ă ................................................................................. 164

Pag.

VI. PROBLEMA CEHOSLOVACIEIP resa c e h o s lo v a c ă • . . . . 165

„ g e rm a n ă ................................................................................. 165„ f r a n c e z ă .....................• . . 165

VII. ÎNŢELEGEREA BALCANICĂP resa t u r c ă ............................. 166

„ f r a n c e z ă ................................................................................. 167

VIII. NOUL GUVERN FRANCEZP resa f r a n c e z ă ................................................................................. 167

„ germ ană ............................................................................ 167„ i u g o s l a v ă .......................• .................................................. 168„ polonă ................................................................................. 168„ e l v e ţ i a n ă ............................................................................ 168

IX. EVENIMENTELE DIN SPANIAP ie sa f r a n c e z ă ................................................................................. 168

„ i t a l i a n ă ................................................................................. 168„ p o lo n ă ................................................................ 168

X. PROBLEME EUROPENERecunoaşterea Im periului ita lian de către Cehoslovacia 169Situaţia internă din U n g a r ia ............................................... 169Revizionismul m aghiar . • ......................... 170

REVISTA

PRESA STRĂINĂ DESPRE ROMÂNIA

DINASTIA

Presa engleză.

Inreyistrănd fap tu l că M. S. Begele Carol al României, a suferit în ultim ul timp de gripă, ziarele din 21 şi 22 Aprilie, redau buletinele medicale, iar unele din ele pu­blică articole elogioase la adresa M. Sale Regelui Carol al ll-lea. -g,

TIM ES, DAILY TELEG RA FII, M AXCIIESTER GUARDIAN, EVEN ING STANDARD, DAILY H E ­RALD şi altele se felicită şi felicită acţiunea pe care Re­gele Carol şi guvernul Său, au început-o, pentru elibe­rarea ţării de ameninţarea dictaturii brutale şi mai ales de năpasta unor politicieni iresponsabili, care ţineau să ducă poporul român spre ameninţarea războiului civil.

STAR are cuvinte elogioase pentru rolul Suveranului în consolidarea liniştei interne. „Suveranul României, spune ziarul, este cel mai reprezentativ d in tre capetele încoronate ale Europei. Prin vieaţa Sa, p rin hotărîrile Sale şi p rin a c ţ i u n e a Sa, vădeşte că este făurit dimtr’un aliaj mai tare decât al unui Rupert of Ilentzau, eroul lui Anthony Ilope.

„In desfăşurarea recentelor crize de guvern, hotărî­rile Regelui Carol au evidenţiat o înţelegere personală sclipitoare. Regele Carol are o adevărată şi sinceră ad­miraţie pentru forma de guvernământ monarhică con­stituţională a Angliei şi pentru integritatea aparatului de Stat englez.

In ce priveşte acţiunea guvernului pentru st ârpir ea acţiunii subversive manifestată în ultima vreme, ziarul spune: „ In România, nucleul extremist, comandat de şefi brutali şi fără de scrupule, şi recru ta t din elemente care caută să pescuiască în ape tulburi, se formase, lăsând impresia că puterea lui ia proporţii. Guvernul Regelui Carol, a acţionat la tiinp, tocmai când aceste elemente subversive voiau să arunce ţa ra în foc şi în ruină. Suprima­rea Gărzii de F ier în România, constitue încă o dovadă că autoritatea luptă din răsputeri, spre a salva ţara de in­fluenţe străine.

„Românii sunt p rin esenţă un popor latin şi au foarte puţine a fin ită ţi cu alte temperamente. Energica acţiune de suprim are a primejdiei unei d ictaturi a Gărzii de Fier, este văzută cu ochi buni şi cu m ultă satisfacţie în această ţară, fap t care îndreptăţeşte să se afirme t că atât Regele Carol, câ t şi guvernul şi ţara Sa, nu admit imixtiunea nici unei influenţe străine“ .

Presa franceză.

LE JOURNAL declară, între altele, în tr ’un articol intitulat „Regele Carol va conduce singur mişcarea de regenerare naţională“ :

„In România, ca şi în Iugoslavia, şi mai puţin în Bulgaria, Coroana asumă răspunderea de a transforma ea însăşi regimul. E tapele cele mai grele au fost trecute. Reconstrucţia a început în România, p rin noua Constitu­ţie corporativă".

LE M ATIN relevă faptul că Suveranul face călătorii de inspecţie în toată ţara. In concluzie, ziarul arată că M. S. Regele Carol, este hotărît să pună capăt abuzurilor de tot felul, atât în administraţie, cât şi în activitatea comercială.

L ’EPOQUE scrie la rândul său:„Ceea ce trebue să ne mire, este faptul că s ’au ri­

dicat glasuri noi, care au protestat atunci când Regele Carol a încredinţat puterea Patriarhului Miron Cristea, în vederea creării unui regim autoritar.

„Odată pentru totdeauna', Regele Carol a voit să pună regulă în faţa străinătă ţii" .

EXCELSIOR face următoarele constatări:„Astăzi liniştea domneşte la Bucureşti, şi în provin­

cie. Publicul este satisfăcut de măsurile energice luate de guvern şi nu manifestă nicio simpatie pentru persoanele implicate în complot".

„L ’INTRAXSIGEAXT arată în tr’un articol că M. S. Regele Carol îşi asumă întreaga răspundere şi nu se lasă intimidat. Regele înţelege să asigure ordinea internă care este o condiţie a ordinei externe.

Presa italiană.

Ziarele italiene din 14 Aprilie publică ştirea că M. S. Regele Carol, însoţit de d-l ministru Armând Călinescu, a vizitat inopinat oraşul şi autorităţile din Craiova, adău­gând că această iniţiativă Regală a produs o puternică impresie în rândurile populaţiei.

Presa elveţiană.

JOURNAL DE GENEVE din 4 Aprilie, după ce arată compoziţia noului guvern român, scrie în concluzie:

„Influenţa Regelui Carol, în Consiliile naţiunii, creşte neîncetat. Fără îndoială, a vorbi de dictatură este fals. Regele se înconjoară de consilieri înţelepţi şi rămâne în strâns Contact cu opinia publică. El caută în interior o liniştire graduală, în timp ce în politica externă, El conduce România, în strâns acord cu [Polonia, spre o prudentă neutralitate".

LA TRIBUNE DE GENEVE din 4 Aprilie, scrie în legătură cu consecinţele eventuale ale Anschlussului din punct de vedere economic şi politic:

„România este la rândul ei ţinta politicii de expan­siune a Germaniei, care ca pe timpul lui1 Wilhelm al II-lea, râvneşte mai ales la bogăţiile petrolifere ale Ro­mâniei. Poziţia ei este eu aitât imai grea, că trebue să se păzească şi dinspre Rusia, eare în caz de conflict armat în Europa Centrală, îi va cere de sigur, libera trecere, pen tru a putea ţine angajamentele ei fa ţă de Cehoslo­vacia.

„F aţă d'e această îndoită ameninţare, Regele Carol a hotărît să asume El însuşi răspunderile puterii, proce­dând la o regrupare a forţelor naţionale. După ce a re­m aniat pe baze mai largi,'m inisterul de uniune, prezidat de patriarhul Miron Cristea, E l a ordonat p rin decret dizolvarea tu turor partidelor şi a tu turor organizaţiilor cu caracter politic.

„înalta direcţie a afacerilor publice va fi asigurată în viitor de Suveran în persoauă, asistat de un Consiliu de Coroană, ai cărui membri sunt aleşi printre demni­tarii bisericii, ai armatei şi ai Curţii şi printre persona­lităţile cele mai joroeminente ale ţării.

„In ciuda unor deosebiri serioase, acest regim amin­teşte regimul instaurat pe vremuri în Iugoslavia, de către defunctul Rege Alexandru. Ca şi cumnatul Său,

£ >kESEI 143

Regele Carol a trebuit să ia asupra Sa sarcina de a re­para greşelile săvârşite de politieianii parlam entari, oare făcând să treacă consideraţiile electorale şi chestiunile doctrinare, înaintea intereselor superioare ale Ţării, au semnat propria lor condamnare".

Presa americană.

Revista THE CATHO.LIO WORLD, pa Aprilie, pu­blică un articol, datorit d-lui Leonid I. Sirakhovsky, pro­fesor la Universitatea Maryland, care a vizitat România în vara anului 1935.

Arată România ca „o ţa ră de contraste, plină de fa r­mec şi frumuseţe, ţara tradiţiilor şi a legendelor, a costu­melor pitoreşti şi a cântecelor melodioase — unde apusul şi orientul s ’au amestecat a tâ t de perfect, încât au pro­dus o nouă entitate încântătoare — România e totuşi ţa ra fabricilor, a, sondelor petrolifere, a minelor active şi a oraşelor moderne cu toate indiciile civilizaţiei occi­dentale1 ‘.

După ce descrie situaţia politică externă şi internă, autorul articolului se ocupă de rolul M. >3. Regelui, scriind:

„ S ’au spus multe lucruri greşite despre Regele Ro­mâniei şi prea puţin despre cele adevărate se cunosc în afara Europei. Mai întâiu de toate, Regele este devotat poporului său. El domneşte peste o ţa ră care este ca o familie, cu membrii îm părţiţi unii contra altora. îşi în­deplineşte însă sarcina cu îndemânare şi pricepere. A fost adeseaori sfătuit să asume puterea absolută, dar s ’a m enţinut la forma democratică şi parlam entară a Con­stituţiei, până când n ’a mai fost posibil. Sarcina zil­nică a Regelui Carol este să împace interese divergente şi să satisfacă cerinţele clasei de sus cu o cultură supe­rioară şi ale înapoiatei clase de jos, pentru ridicarea căreia nu cruţă nicio osteneală. Fundaţia Regele Carol este un exemplu măreţ a eforturilor Sale pe terenul promovării educaţiei şi al progresului învăţăm ântului. Dar mai presus de toate, Regele C'arol este o forţă sta­bilizatoare în rolul de monarh constituţional".

Presa chiliană.

Ziarul E|L MERC'URIO clin 20 Februarie, sub titlul: „Carol Regele tineretului11, publică un lung articol semnat de d-na Maria Besa de Diaz.

Autoarea face apologia Suveranului nostru, pe care-L consideră ca un viu simbol al României, scriind între altele :

„Poporul românesc, mai m ult decât oricare altul, prin felul său de â gândi, p rin felul său de a trăi, este mo­narhist. Şi Regele Carol apare ca simbolul viu al Ro­mâniei Mari de mâine şi al unităţii sale.

„Pentru cei ce observă cu atenţie, tocmai Regele Câ- rol apare însufleţit de sentimentul puternic şi unic al datoriei Sale de şef. Acei ce l-au cunoscut din timpul copilăriei Sale, mărturisesc atracţia pe care o exercita personajele importante ale istoriei asupra S a : Scipione, Ş tefan cel Mare, ba chiar Mustafa Kemal sau Mussolini. Ejste evident, că după cum i se citeşte pe chip, E l vrea să fie un Rege care guvernează.

„Această voinţă de acţiune este secretul tăriei Mo­narhului, care'-i permite să transforme, p rin comprehen­siune, dorinţele nelămurite ale maselor. Şeful S tatului este deci cel dintâiu care contribue la schimbările ce se fac în România.

Să ne îndreptăm spre ceea ce se petrece în interior. Totul este în tr ’o adevărată desvoltare, ca şi cum Regele Carol ar voi să însemne urma pasului său pentru viitor.

Despre aşa ceva a cunoscut Universitatea şi Academia şi mai cu seamă toţi supuşii care se pleacă în fa ţa por­ţilor sale de lemn sculptat.

„Dar Suveranul contemplă cu o vădită atenţiune câm­piile unde „boerul" (proprietarul de păm ânt) trăeşte în mod simplu şi oarecum aspru. II preocupă fericirea şi demnitatea ţăranului. Vrea să aducă în faţa ochiului omului dela ţa ră descoperirile moderne.

„Această sarcină a educării poporului, Regele o în­credinţează Fundaţiei Regale de Cultură „Principele Carol" din Bucureşti, care este opera şi obiectul p rin ­cipalei Sale preocupări. Instrucţia ştiinţifică ce se predă acolo şi experienţele practice ce rezultă de pe urm a ei, sunt la curent cu cele mai noi şi detailate descoperiri ale biologiei, psihologiei, ale sociologiei şi economiei. Este condusă de către profesorul Guşti, fost m inistru al instrucţiunii, unul din maeştrii folclorului românesc şi comisarul general al României la Expoziţia din Paris. In timpul verii, echipe de studenţi şi tehnicieni se insta­lează în mijlocul poporului, pentru a studia şi a trans­forma...

„Una din caracteristicile Regelui Carol este dragostea Sa pentru tinerime, tinerimea plină de vieaţă dela ţară şi dela oraş. Suveranul adună tinerim ea şi o face să se antreneze, având de scop renaşterea naţională. O. E. T. R. este o creaţiune regală, născută din experienţa cer- cetăşiei. Directorii acestei organizaţiuni sunt generalul Manolescu, comandantul Sidorovici şi d-şoara Cămără- şescu. Toţi oameni lum inaţi şi plini de abnegaţie. Şeful suprem este Regele. O. E. T. li. este o operă de educaţie fizică şi morală şi datează din Februarie 1937. Numără600.000 de membri, bărbaţi şi femei, departe de orice spirit de partid politic, toţi pen tru serviciul patriei.

La 18 ani, adolescentul este p reparat milităreşte. Mai târziu, dacă este un intelectual, Fundaţiile Carol îl vor aju ta şi ocroti prin secţiunile de „folklor", de creaţii literare, încredinţate profesorului Rossetti, \critic lite­ra r pătrunzător. F ără a in tra în detalii, există biblio­tecile şi instituţiile dela Bucureşti şi Iaşi, care dovedesc o organizaţie care urmăreşte să desvolte toate calităţile naturale ale românului şi ale României.

„Experienţa este încă nouă, dar nu rămâne nicio în ­doială că Regele C'arol dă dovadă, de voinţă de a fi: Regele tinerim ii1 ‘.

Ziarul EL IM PARCIAL din 26 Februarie, sub sem­nătura cl-lui Dario Ovalle Castillo, şeful Protocolului din Ministerul Afacerilor Străine, din Santiago de Chili, publică un articol dedicat M. S. Reginei Maria a Româ­niei, în care compară în mod foarte elogios pe Suverana noastră cu mai multe Regine renumite din istorie, între care cu bunica Sa Regina Victoria a Angliei, cu Eli- sabeta 11-a a Spaniei, cu Eugenia, de Guzman, cu Elisa- beta Austriei, contimporanele Reginei Victoria.

„Dacă Regina Maria, s.ţrie ziarul chilian, în loc de a purta Coroana României ar fi ajuns să fie Regina Spa­niei sau îm părăteasa Rusiei, cursul istoriei ar fi fost altul. Nici bolşevism în Rusia, nici revoluţie în Spania; însă soarta şi1 voinţa mamei Sale, Marea Ducesă Maria Alexandrovna de Rusia, i-au a ră ta t un alt drum pentru fericirea unui popor care avea nevoie tocmai de căl­dura unei Regine tinere şi blânde.

Educată la o curte care, până la un anumit punct, era lipsită de prejudecăţi1, vieaţa Măriei de Edinburg, cât a fost prinţesă moştenitoare a Tronului României, s ’a des­făşurat în t r ’un mod liniştit.

„Până a nu începe incendiul să ardă în Balcani, moş­tenitoarea se preocupă mai1 puţin de soarta Regatului.

144 REVISTA

Cu isbuenirea primului războiu, se deşteaptă în Ea sen­timentele de abnegaţie şi mila pentru soldaţii ce luptă în favoarea cauzei naţionale.

O vedem atunci' îndreptându-<se spre lagăre, îngri­jind pe răniţi, luptând spre a înlătura holera, împărţind ajutoare şi, între bubuitul tunului şi mugetul funtunei se prepară pe nesimţite pentru greaua sarcină pe care i-o rezerva Tronul.

„In 1014. când a isbucnit marele conflict care a semă­nat în toată lumea planşete şi oroare, din afecţiune şi convingere s ’a plecat de partea aliaţilor şi aju tată de intuiţia Sa de femee, şi-a dat seama, din primul mo­ment, de care parte ar putea fi victoria.

„Când România s ’a decis a se declara de partea aliaţilor împotriva Puterilor Centrale, au început preo­cupările din cauza ocupării celor mai importante pro­vincii româneşti de către armatele duşmane.

„In curând, Regele Perdinand şi Regina Maria, care, între timp se suiseră pe Tronul României, au trebuit să-şi părăsească Capitala, ocupată de trupele germano-bulgaro- turce.

„In mijlocul grijilor de guvernare, în t r ’o modestă casă dela Iaşi, Curtea Regală românească a fost nevoită să suporte, alături de poporul şi de soldaţii Săi, cele mai m ari suferinţi. Regina M aria mai activă ca oricând în haina Sa de soră de caritate, plină de grijă pentru tot ee era la ordinea zilei, muncea, zi şi noapte,, fără de odihnă. Din spital în' spital, îngrijea de toate lipsu­rile. Crucea Roşie de sub conducerea Sa, a avut o orga­nizare perfectă şi a oferit ţării cele mai valoroase ser­vicii.

„România nu va uita niciodată munca şi abnegaţia plină de valoare a Suveranei ei. din acele zile de res­trişte" încheie articolul ziarul EL IM PARCIAL.

Presa australiană.

Cotidianul LE COURRIER AUSTRALI EN din Syd- ney, sub titlul: „Istoria vieţii mele“ , face o recenzie a lucrării. Majestăţii Sale Regina Maria a României, scriind următoarele:

„Nicio vieaţă omenească nu poate fi redată fidel, scrie M.-S. Regina României, dacă i se smulg cele două perioade esenţiale în formarea caracteru lu i: „copilăria şi adolescenţa".

„Astfel, autoarea a voit, înainte de a ne povesti vieaţa Ei românească, să evoce anii Ei din copilărie, mai întâiu în Anglia şi în Scoţia, apoi în Rusia şi la Malta, în fine adolescenţa la Coburg, la Devonport, la Berlin, până în momentul căsătoriei.

„Născută în Anglia, nepoată a Reginei Victoria şi a Ţarului Alexandru II , Regina M aria a României a păs­tra t despre marea Suverană o amintire neştearsă şi por­tretul pe care ni-1 oferă este unul din cele mai vii şi mai spirituale în această galerie unde apar înaintea ochilor noştri toate personajele Europei dinainte de războiu".

POLITICA INTERNĂ

Presa franceză.

„Instituirea regimului corporativ în România va în­semna trium ful politicii M. S. Regelui Carol“ , este titlul unui articol apărut în LE P E T IT JOURNAL din 1 A pri­lie a. c.

„P atria rhu l Miron Cristea, scrie ziarul, a format al doilea m inister al său. El se gândise, atunci când cola­bora eu oamenii albiţi în serviciul Statului, numai să dea,

în plin acord eu M. S. Regele Carol, o nouă constituţie ţării. Acum este vorba de a suprima efervescenţa po­litică şi luptele dintre partide.

„ P rin tr’un decret, noul guvern declară dizolvate toate organizaţiile politice. Sunt lăsaţi deoparte vechii politi­cieni, profesionalii portofoliului, acei care nu se intere­sează, decât de lupte şi combinaţii fructuoase. Se face apel la forţei noi. Se cere tehnicienilor s:ă colaboreze pen­tru a duce la bun sfârşit sarcina esenţială, care este de a conserva independenţa economică, politică şi militară a României.

„M. S. Regele vrea, organizând ţara Sa în tr ’un bas­tion înaintat al civilizaţiei occidentale latine şi creştine, să opună o autoritate monarhică unei dictaturi. Este foarte interesant faptul eă Suveranul României a declarat că se interesează mai ales de conducerea politicii externe şi de organizarea apărării naţionale.

„Cui va aparţine petrolul românesc ? Aceasta este în­trebarea care se pune la Berlin ca şi la Londra. La a- ceastă întrebare M. S. Regele Carol răspunde: Româ­nia nu este a nimănui, iar petrolul românesc este al Sta­tului român.

„Nu se poate îndeajuns aproba hotărîrea M, S. Re­gelui Carol de a da o astfel de dovadă de completă in­dependen ţăşi fermitate şi de a fi declarat noilor săi miniştri că le dă urm ătorul consemn: sprijiniţi pe noua constituţie nu veţi avea de împlinit funcţiuni politice în vechiul înţeles al cuvântului, ci va trebui să trageţi împreună plugul ce trebue să deschidă calea progresului poporului român.

„Diriguitorii politicii româneşti nu pot uita că Polo­nia înţelege să joace un rol de primul plan, adăugând o nouă axă planului geometric al E uropei: axa Marea Baltieă-Marea Neagră. Există desigur acum o luptă de influenţă, pentru a nu spune de penetraţie, de care Ro­mânia nu se poate desinteresa".

LE MATIN scrie: „Pentru a calma spiritele, a fost ne­voie de autoritatea personală a M. S. Regelui Carol, care a trebuit să ia măsuri împotriva partidelor, a căror activitate risca să compromită însăşi securitatea Statului.

„•Suveranul a făcut deci apel la un minister de teh­nicieni, pe care îl prezidează tot patriarhul Miron Cristea.

„Sforţările Suveranului se îndreaptă în prim ul rând asupra problemelor politicii externe şi a organizării şi apărării teritoriului ţă rii" .

JOURNAL DES DEBATS dn 2 Aprilie 1938, co­mentează astfel formarea noului cabinet român: „Re­manierea cabinetului din Bucureşti este o nouă măr­turie a voinţei M. S. Regelui Carol de a modifica bazele şi fizionomia vieţii politice române.

„Primul minister Miron Cristea reunea pe foştii pre­şedinţi de consiliu. Ideia care inspirase formaţiunea a- eeasta era să se facă oarecum schiţarea unei concentrări a tu tu ro r forţelor politice. Acest guvern a dat autori­tatea sa noii Constituţii care a introdus în structura Statului modificări fundamentale.

„Suveranul a refăcut guvernul cu ajutorul elemente­lor tinere şi a tehnicienilor. Misiunea noului cabinet va fi să realizeze în domeniul administrativ opera începută de guvernul precedent în ordinea constituţională. Este o operă ce cere mai m ult suflu. Trebue deci să consi­derăm acest guvern ca fiind instalat pe o perioadă des­tu l de lungă.

„Disolvarea organizaţiilior politice a fost hotărîtă în principiu pentru a facilita o refacere a vieţii administra­tive şi sociale.

„Un consiliu de Coroană permanent va cuprinde, îm­

P R E S E I 145

preună cu şeful guvernului actual, pe foştii preşedinţi de consiliu, dela profesorul Iorga la mareşalul Averescu, cărora li se adaugă persoane de încredere ale Suve­ranului.

Politica externă rămâne neschimbată. Abea mai este nevoie să se mai spună acest lucru având în vedere că ea este, mai mult ca oricând, îndrum ată de Monarh.

„S ’a spus că noul m inistru al afacerilor străine, d-l Comnen, ar avea relaţii personale cu Fuehrerul. Noi nu credem de fel că acest fapt ar fi de natu ră să influenţeze asupra simpatiei pe care — lucrul este de notorietate publică — el o poartă Franţei, şi încă mai puţin asupra atitudinii Suveranului.

„Şi pentru a vorbi sincer ar fi greşit să ne mirăm când1 unii dintre prietenii noştri nu caută să-şi întrăineze sim­patia ţărilor autoritare. E i trag consecinţele unei stări de lucruri la care noi am contribuit mai mult decât de ei. Criticile pe care le îndreptăm contra oamenilor de Stat, care par că se rezervă, riscă mai curând să-i îm pingă în tabăra adversarilor noştri, decât să-i îndrepte spre noi. Aceasta este realitatea crudă şi evoluţia vieţii interna­ţionale din ultima lună nu este menită să ascundă lec­ţiile' ‘.

LA TRIBUNE DES NATIONS din 7 Aprilie, ocu- pându-se de noul guvern român, scrie între altele:

„Trebue să vedem prin aceasta un nou pas în politica prin care Regele este nu numai arbitrul ci adevăratul şef al României.

„România, într'adevăr, se teme de a deveni în t r ’o zi câmpul de bătaie între Rusia şi Germania.

„Primele măsuri au fost: dizolvarea asociaţiilor poli­tice române, constituirea unui Consiliu de Coroană şi crearea unui Consiliu economic superior".

LA TRIBUNE DES NATIONS în tr ’alt articol face, sub semnătura d-lui Jean Ţhouvenin, un istoric al eve­nimentelor politice din ultimul timp în România. In ceea ce priveşte noul guvern, ziarul scrie:

„Noul guvern are ca scop să dizolve toate vechile par­tide, să suspende vieaţa politică şi să reorganizeze vieaţa naţională în afara oricărei activităţi parlamentare.

„Regim de autoritate, desigur; dar regiru de autori­tate bazat pe continuitate prin intermediul persoanei Regale şi Dinastiei.

„Aceste reforme interne ne interesează deoarece legă­turile care ne unesc cu România sunt atât de strânse încât orice atinge această ţară , ne atinge şi pe noi".

întreaga presă franceză din 20 Aprilie continuă să se ocupe de atitudinea energică adoptată de guvernul ro­mân, faţă de încercările de tulburare a ordinei publice, făcute de clemente iresponsabile şi fără niciun răsunet în opinia publică română.

Ziarele subliniază că aceste măsuri sunt menite să con­solideze situaţia României, atât din punct de vedere in­tern, cât şi din punct de vedere extern.

Astfel, LE JOURNAL, LE MAT IN, P E T IT PAR1- S'IEN, L ’OEUVRE, L ’ORDRE, L ’ERE NOUVELLE, L ’HUMANITE, LE POPUL AIRE, L ’INTRANSI- GEANT, CE SOIR, JOURNAL DES DEBA'TS, LE FIGARO, LE JOUR şi. LE TEMPS, adică presa fran­ceză dela dreapta până la stânga, fără nicio excepţie, laudă acţiunea guvernului român şi scoate în relief importanţa ci pentru progresul şi liniştea ţării.

LA REPUBLIQUE publică un articol în care arată că mişcarea sediţioasă dejucată la vreme de guvernul ro­

mân, îşi avea sursele de inspiraţie peste graniţă, dela duşmanii permanenţi ai poporului român, Ziarul salută cu satisfacţie măsurile luate la Bucureşti.

PETIT JOURNAL arată că guvernul român este ho- tărît să menţină cu îndârjire independenţa ţării. „Nu este lipsit de interes să reamintim în această privinţă, spune ziarul, recentele declaraţii făcute de d-l N. P. Comnen, noul ministru al afacerilor străine rom ân".

PA RIS SOIR şi PARIS M IDI publică articole în acelaşi sens, subliniind excelenta impresie pe care un produs-o în toate cercurile măsurile luate ele guvernul român.

Presa engleză.

Acţiunea guvernului român, pentru reprimarea ac­ţiunilor subversive încercate în ultim ul fimp, este co­mentată de majoritatea ziarelor engleze în mod favora­bil. Ştirile despre arestarea membrilor fostei Gărzi de Fier sunt redate cu o satisfacţie vădită.

THE TIM ES din 19 Ianuarie publică un articol de fond favorabil, în care scrie:

„A utorităţile viguros d irija te da către d-l' m inistru Armând Călinescu, p r in tr ’o acţiune rapidă, au întâm ­pinat pe c'ei ce încercau să lucreze în urmbră, pe pro­priul lor teren, întrebuinţând1 cu succes energia împotriva violenţei. Guvernarea a fost pusă pe bază autoritară, iar nu totalitară, prin noua Constituţie. Articolul din T I­M ES se încheie cu consideraţiuni favorabile, privitoare la activitatea guvernului români*.

In corpul ziarului se mai publică în aceeaşi ches­tiune un reportaj, în care se arată că autorităţile desmint povestea cu „Insula Şerpilor*'.

DAILY TELEG R A FII publică un reportaj în ace­laşi sens, arătând că plecarea la Roma anunţată de Co- dreann, pentru a inspira traducerea cărţii sale a inspi­rat bănueli deoarece el n u ştia. italieneşte deloc.

„De atunci opera Gărzii de F ie r s ’a transform at în conspiraţie, în loc de mişcare politică", încheie ziarul.

TH E M ANCHESTER GUARDIAN seric:„Regele a şi început o energică politică de reformă

a ţării. Această îi va asigura sprijinu l popularităţii, la care trebue adăugat chipul cum sunt privite de românii inteligenţi, F ran ţa, Marea Britanie şi Mica înţelegere. Europa în întregimea ei, se poate consola de suprim area Gărzii de Fier. Dacă ar fi reuşit să ajungă la putere, Cehoslovacia, această insulă pacifică, ta re zace părăsită în Europa Centrală, a r fi văzut încă un fragm ent din frontiera ei, în mâinii duşmane. Dacă G arda de F ier e doborâtă în cele din urmă, România va fi fost eliberată ea însăşi de o teamă constantă şi ea va putea să se în­toarcă în curând la o vieaţă propriuzis democratică, cu un nou sentiment de încredere şi de securitate. O ase­menea Românie, va avea o influenţă favorabilă, de o foarte mare valoare în această p arte a Europei".

NEW S CHRONICLE din cecaşi zi scrie:„Veşti bune. pentru democraţie, sosesc din România.

Noul regim, zdrobeşte pe fascişti. El doboară Garda de Fier, cu o mână de fier. Sim patiile României, par a se îndrepta încăodată cu tărie în direcţia Angliei.

„Românii doresc totuşi să-şi păstreze independenţa. Acum răm âne doar ca ţăi de democratice să-şi asigure continuitatea prieteniei Româneşti, p r in tr ’o colaborare cordială' ‘.

146 REVISTA

DAILY MAIL şi DAILY HERALD, vorbind în a- ceiaşi termeni, atribue succesul acţiunii guvernului d-lui ministru Călinescu, energicul exponent al autorităţii gu­vernului.

Ziarele din 20 Aprilie înregistrează ştirea condamnării lui C. Z. Codreanu.

In acelaşi timp, presa înregistrează ştirea privitoare la decretul prin care românii domiciliaţi în străinătate, care uneltesc contra ţării lor, sunt decăzuţi din naţiona­litatea română.

TIMES, în tr ’o corespondenţă, se ocupă de scrisoarea lui Codreanu către Stelescu şi Bcliniace, evidenţiind că ea conţine indicii asupra vinovăţiei în asasinarea lui I. G. l)uca.

Presa germană

Ziarele germane din 1 Aprilie comentează evenimen­tele politice din România.

KOELNISCH E ZEITUNG, în tr ’o corespondenţă din Bucureşti, arată că felul în care s ’a constituit guvernul român, dovedeşte păstrarea cursului autoritar în con­ducerea Statului şi totdeodată eliminarea partidelor din vieaţa politică.

Remarcând pasagiul din manifestul guvernului, pri­vitor la politica externă a României, ziarul scrie: „ în ­sărcinarea d-iui Comnen cu conducerea Ministerului Afacerilor Străine, este îmbucurătoare şi prin faptul eă d-sa, fiind ani îndelungaţi reprezentantul României la Berlin, este u n excelent cunoscător al Germaniei noi. Legăturile personale pe care noul m inistru al A fa­cerilor Străine al României le a re cu conducătorii poli­tici ai celui de al treilea Reich, pot juca, în anumite îm­prejurări, un rol im portant pentru viitoarele raporturi ale României cu G erm ania".

Comentarii asemănătoare face şi DEUTSCHE AL­LGEM EINE ZEITUNG.

VOELKISCH ER BEOBACHTER publică şi el un lung articol de comentarii al corespondentului său din Bucureşti, susţinând între altele că misiunea noului gu­vern, este ca, după disolvarea formală a partidelor po­litice, să puie de fap t capăt activităţii lor. Misiunea a- ceasta este destul de simplă, deoarece de multă vreme partidele nu mai dispun de prea m ulţi aderenţi în mase.

In concluzie, ziarul susţine că ceea ce se petrece astăzi în România, aminteşte experienţa de acum 150 de ani a lui Iosif I I , a unei revoluţii de sus în jos, în vieaţa Sta­tului.

Presa italiana.

Presa italiană din 1 Aprilie, acordă o însufleţită aten­ţie evenimentelor politice din România şi în deosebi con stituirii celui de al doilea cabinet prezidat de I. P. S. S. Patriarhul Miron Cristea, publicând în întregime lista oficială a guvernului.

GIORNALE D ’ITA LIA constată în două lungi re­portaje din Bucureşti, că situaţia politică a României se îmbunătăţeşte, pe zi ce trece, astfel încât s ’a crezut necesar să se procedeze la normalizarea funcţiunii gu- vernative a Statului, prin constituirea unui nou cabinet, în locul celui a cărui misiune, de a propune naţiunii noua Constituţie şi de a prezida operaţiile de plebiscit, s ’a ter­minat c-u o desăvârşită izbândă politică şi naţională.

Ziarul adaugă că principala preocupare a noului gu­vern român va f i de a se duce la bun sfârşit opera de pacificare a spiritelor şi de a îndrepta naţiunea spre noile orientări cuprinse în recenta Constituţie. '

MESSAGERO spune că ziua■ de 30 Martie poate fi numită ziua normalizării vieţii politice a României şi a începutului celei de a doua etape în opera de reformă a Statului. Guvernul demisionat a îndeplinit în 48 de zile o misiune istorică, încredinţată de Suveran, de a anunţa şi vota Constituţia şi de a alcătui noul buget al Statului, In acest fel s ’au aşezat temeliile pentru organizarea Ro­mâniei ca Stat modern, pe principiul reprezentării pro­fesionale.

Ziarul constată, în continuare, că noul cabinet, ca şi cel precedent, are un caracter autoritar de netăgăduit. E l şî-a început activitatea cu un act de mare energie, prin publicarea decretului de disolvare a tuturor par­tidelor şi grupărilor politice, măsură, salutară pentru întreaga naţiune şi dovadă sigură că România a pornit pe un drum cu desăvârşire nou.

•TRIBUNA scrie: „România, una dintre naţiunile cele mai bogate din Europa, ajunsese din pricina lup­telor politice în t r ’o stare de îngrijorătoare depresiune, astfel încât era nevoie să se taie fără milă şi întârziere cangrena, pentru ca ţara să nu ajungă pe o pantă p ri­mejdioasă. Ziarul adaugă: „In şase săptămâni, guver­nul de uniune naţională s ’a bucurat de experienţa tu­turor foştilor preşedinţi de consiliu, ceea ce a constituit un frumos exemplu de solidaritate naţională. E l a de­săvârşit opera ce-i fusese încredinţată prin mandatul special al Suveranului, aducând pacea în spiritele agi­tate, prezidând entuziastul plebiscit, care a consacrat noua Constituţie, şi alcătuind bugetul pentru noul exer­ciţiu financiar.

„N oul, guvern, întregit cu elemente tinere, s ’a pus imediat la lucru, în tr ’un limpede şi prompt spirit au­toritar, procedând la disolvarea partidelor care, în ma­joritatea lor, semănau u ra şi discordia în ţa ră " .

Ziarul relevă apoi înalta semnificaţie a discursului rostit de M. S. Regele Carol la depunerea jurământului noului guvern, în care Suveranul îşi exprimă încrederea ca operă cabinetului va schimba faţa ţării.

„Tinerii, care deţin acum puterea, au şi ei o misiune istorică de îndeplinit. Ei au datoria să creeze- acel Stat solid şi modern, care se cuvine să existe şi care trebue să aşeze România printre ţările puternice şi capabile să se apere".

Presa polonă.

Ziarele polone din 1 Aprilie se ocupă pe larg ide schimbarea guvernului român, publicând cuvântările rostite de M. S. Regele Carol şi de I. P. S. S. Patriarhul României.

GAZETA POLSKA constată că „schimbarea guver­nului are de scop în primul rând întinerirea şi asigura­rea, unei activităţi mai eficace şi mai elastice“ .

Vorbind despre opera primului guvern prezidat deI. P. S. S. Patriarhul Miron al României, ziarul scrie: „ In interior, guvernul a dus o politică de centru-dreapta, având caracter naţionalist moderat. In domeniul extern el a continuat politica indicată de M. S. Regele Carol încă de acum doi ani. împlinind cu fidelitate obliga­ţiunile luate, neangajându-se în discuţii ideologice şi apreciind în mod real situaţiile şi modul de procedare. Atitudinea plină de rezervă înţeleaptă, pe care Româ­nia a avut-o faţă de Anschluss şi de tendinţa de a ajunge

P R E S E I 147

la înţelegere eu Ungaria, dovedesc că politica română înţelege perfect de bine noua situaţie şi că este destul de elastică pentru a se putea adapta. Baza continuităţii şi consecvenţei acestei politici este liniştea şl stabilizarea internă. Guvernul exercită puterea nu numai în numele, dar şi sub conducerea directă a Suveranului. Schimba­rea guvernului nu va avea înrâurire asupra politicii in­terne şi externe, scopurile şi metodele rămânând aceleaşi'*.

K URJER W ARSZAW SKI scrie: „P rin tre membrii noului guvern, personalitatea cea mai interesantă este ministrul de externe. D-l N. P. C'omnen este unul din cei mai de seamă diplomaţi, fiind considerat drep t cel mai bun cunoscător al stărilor din Germania, unde timp de mai mulţi ani a îndeplinit funcţiunile de m inistru plenipotenţiar şi a avut prilejul să cunoască metodele nouei diplomaţii germane şi să desvolte o vie activitate economică în interesul României, fără a se lăsa influen­ţa t de politica germană. Aceasta este o garanţie că cu toată retragerea din guvern a d-lui G. Tătărescu, cursul politicii externe a României nu va suferi o oscilare prea mare dela linia de până acum. Din punct de vedere po­lonez, venirea d-lui C'omnen în fruntea M inisterului de Externe, este importantă, deoarece noul m inistru este partizan hotărît al colaborării celei m.ai strânse dintre România şi Polonia".

K U R JER POLSKI, organul marei industrii, con­stată: „Schimbarea Guvernului în România nu însem­nează o modificare a orientării inaugurate de prim ul guvern al Patriarhului Miron. Este vorba de o „schim­bare a gărzii" : guvernul precedent, alcătuit din per­soane mai în vârstă şi de mare autoritate, a înlesnit in­troducerea unor importante reforme; acum, oameni mai tineri, poate cu mai puţină autoritate, dar cu mai multă energie, urmează să pună în aplicare aceste reform e".

In continuare, ziarul constată că reformele clin Ro­mânia sunt de o mare însemnătate pentru vieaţa Sta­tu lui şi tind la însănătoşirea administraţiei, la înltăura- rea sistemului de protecţionism politic, a cărui influenţă era în trecut atotputernică.

Presa cehoslovacă.

Atitudinea presei cehoslovace faţă de evenimentele în legătură cu formarea noului guvern, a fost favorabilă •noilor hotărîri ale M. S. Regelui, în privinaţ disolvării partidelor şi a conducerii politicii externe. Presa salută de asemenea, cu o deosebită satisfacţie, prezenţa d-lui ministru Petrescu-Comnen la Departamentul Afacerilor Străine.

Ziarul CESKE-SLOVO, organul partidului sgcialist- naţional, scrie:

„România s ’a hotărît pe ce c-ale să meargă. La veni­rea Patriarhului Dr. Miron Cristea, s ’a crezut că gu­vernul acesta este numai provizoriu şi că Regele va re­veni curând la regimul partidelor politice. Evenimen­tele însă a evoluat altfel. Regele s ’a hotărît să nu mai revină la regimul partidelor democratice, ci să întă­rească, în schimb, regimul regal autoritativ. Democraţia presupune o mare toleranţă şi respect faţă de părerile altora, rezultate toate d in tr ’o mare experienţă politică. In România, regimul unor partide a făcut să crească ne- toleranţa şi ura, mai ales împotriva democraţiei. Chiar liberalismul economic a trebuit acum să fie înmormân­ta t în interesul ţării. Situaţia externă, nesigură, reclamă de asemenea o concentrare a tuturor forţelor naţionale şi o majorare a investiţiilor militare. De aceea, Regele a constituit' un Consiliu de Coroană, format din politi­

cienii şi oamenii de S tat cei mai încercaţi. Politica ex­ternă şi-a rezervat-o, num ind ca m inistru de externe pe d-1 Petresc-u Comnen, care de ani de zile lucrează în acest departam ent şi prezintă cele mai mari garanţii că se va păstra linia politică de până acum' a României. Regele Carol s ’a gândit că momentele politice actuale cer o eoncentrai’e a tu tu ro r foreţlor, sub o singură co­m andă".

Revista L ’EUROPE CENTRALE în numărul său din 23 Aprilie, comentează sub titlul: „înfrângerea nazişti­lor românii ‘, raportul întocmit de miniştrii de interne şi clc justiţie privitor uneltirilor mişcării legionare, apro­bând în întregime măsurile luate de guvern pentru „a scăpa tava clc o organizaţie teroristă în serviciul unor interese străine'1.

Articolul semnalează apoi documentele descoperite la sediul acestei mişcări, din care reiese că şeful ei, era hotărît a doua zi după victorie să rupă cu Mica în ţe ­legere şi cu Franţa şi să sc înţeleagă cu Germania.

In acelaşi număr revista publică un articol asupra personalităţilor guvernului român, articol din care re­dăm următoarele:

„In cercurile politice române se declară că prin per­sonalitatea şefului său şi al programului, acest guvern prezidat de Patriarhul Miron Cristea este continuarea celui d intâiu. El concentrează puterea executivă şi toate forţele politice.

„In domeniul economic, concentrarea forţelor se ma­nifestă prim faptul că portofoliul comerţului şi industriei a fost încredinţat guvernatorului Băncii Naţionale, pe când acel al finanţelor rămâne în mâinile d-lui Canci- cov, ceea ce înseamnă că nimic nu va fi schimbat în politica financiară a României.

„M inistrul justiţiei este un om a cărui împotrivire ho- tărîtă contra mişcărilor extremiste este bine cunoscută şi care va colabora cu m inistrul de interne, ale cărui idei sunt identice ideilor sale.

„In ce priveşte politica externă, persona noului minis­tru al afacerilor străine, d-1 Comnen, arată, că România va rămne credincioasă liniei sale de conduită anterioară. De altfel, declaraţia guvernam entală spune că această politică, pusă sub garanţia supremă a Regelui, se spri­jină pe alianţele României, pe amiciţiile ei tradiţionale şi totdeodată pe relaţiunile amicale pe care le are cu toate ţările fă ră excepţie şi în deosebi cu statele vecine.

„In ce priveşte programul interior al noului guvern, el comportă înainte de toate, o reform ă a administraţiei p rin naţionalizarea serviciilor, instaurarea unei autono­mii administrative (ţara fiind de aci) înainte îm părţită în şapte regiuni) bazată în acelaşi timp de trad iţii is­torice şi interese economice.

„Guvernul mai anunţă controlul administraţiei şi lupta contra corupţii. S ’a în fiin ţa t un Consiliu naţional eco­nomie, compus de experţi î n t r ’adevăr competinţi, care au prim it sarcina de a întocmi un plan economic conceput în mod metodic.

..In fine, preponderenţa elementului român în Stat va fi asigurată.

„In acelaşi timp, toate partidele politice au fost disol- vate, măsură care până în prezent nu a provocat reac- ţiuni din partea conducătorilor lor, care au adoptat o atitudine de espectativă: Se pregăteşte o lege care va fixa statutul organizaţiilor politice. Se socoate că va fi o încercare pentru a creia o organizare politică pe baza corporativă.

„Pentru moment, trebue să ne mărginim a constata eă evoluţia internă a ţă rii continuă în linişte".

14S REVISTA

Presa iugoslavă.

NOVOSTI din Zagreb, cu data de 11 Aprilie, pu­blică sub titlul: „Desfăşurarea evenimentelor politice in Romănia“ , un lung articol de fond în cars scrie, între altele:

„Ultimele schimbări în alcătuirea guvernului român n ’au surprins pe nimeni la Bucureşti, deoarece chiar dela început a fost clar că guvernul P atriarhu lu i Miron, format la 10 Februarie, are un caracter provizoriu şi o misiune specială, de a rezolva cele două probleme: rea­lizarea noii Constituţii şi alcătuirea noului buget.

„Dată fiind această misiune, a fost clar că trebuia să se ajungă la un nou guvern alcătuit în cea mai mare parte din tehnicieni. Situaţia s ’a desfăşurat astfel, încât cel de al doilea guvern, de sub preşedinţia Patriarhului Miron va avea ca misiune de a aduce legi practice, pe baza noii Constituţii. Noul cabinet are elemente mult mai tinere. S ’au retras toţi membrii bătrâni, toţi foştii prim-miniştri de al căror nume a fost legată, mai mult sau mai puţin, conducerea partidelor politice. In fruntea guvernului a rămas o personalitate cu cea mai mare autoritate morală, Patriarhul Miron Cristea — iar pen­tru resorturile ministeriale au fost numiţi tehnicieni din fostele partide politice — însă fă ră nicio legătură cu par­tidele şi fără vreo obligaţie faţă de ele. Astfel de ex. ministrul de Justiţie d. Cancicov, m inistrul de industrie şi comerţ d. Constantinescu, foşti liberali’; m inistru de interne d. Călinescu, ministrul comunicaţiilor d. Ghel- megeanu şi m inistrul muncii d. R. Ralea, foşti membri ai partidului naţioual-ţărănesc.. „Concomitent cu formarea noului guvern, au fost pu­blicate şi câteva decrete, care sunt în spiritu l noii Con­stituţii şi care confirmă actuala situaţie. Acestor decrete aparţine m ai întâi de toate, decretul priv itor la lichi­darea tu turor partidelor şi grupărilor politice.

„Prin aceasta, existenţa partid'elor politice pierde orice sens şi pentru a preîntâmpina noi complicaţii şi o nouă înflăcărare a pasiunilor politice, s 'a creat această situa­ţie, ca partidele politice să nu mai activeze şi ca, în viitor, orice grupare politică să se poată disolva şi să existe numai în cadrul unor legi speciale ce se vor ela­bora ulterior. Trebue să recunoaştem că votul unanim din 20 Februarie, în folosul noii Constituţii, a fost în mare măsură recunoştinţă şi satisfacţie că noua Consti­tuţie a pus capăt politicii de partid care adusese ţara aproape de războiul civil.

„Din toate părţile din ţară sosesc ştiri că noul regim a pus capăt partidelor politice şi aceasta se resimte în special în oraşe unde locuitorii sunt m ulţumiţi cu noua stare de lucruri.

„Cu satisfacţie a fost primită şi deriziunea noului g’u- . vem, privitoare la însănătoşirea eficace a vieţii publice şi administrative. Sub preşedinţia unuia d intre consilie­rii regali, s ’a în fiin ţat un Consiliul suprem de control, care va urm ări execuţia exactă a bugetului unor resor­turi. Ca un lucru nou, în reorganizarea guvernului, a fost în fiin ţat Consiliul Permanent cTe Coroană, care pâna acum se întrunea num ai în cazuri excepţionale. In acest Consiliu, au fost num iţi foşti prim-miniştri, mareşalii şţ mareşalul Palatului. Regele poate la nevoie să lărgească alcătuirea Consiliului de Coroană. Funcţiunea noului or­gan este de ordin consulativ, însă Regele poate să-i dea şi o misiune specială.

„Situaţia unui consilier este egală cu situaţia unui mi­nistru şi, prin funcţiunea sa, Consiliul Permanent de Co­roană, corespunde Consiliului secret al Regelui englez. Se aşteaptă ca noul guvern să elaboreze o nouă lege elec­torală, o nouă lege pentru organizarea aparatului de Stat

şi a administraţiei locale, legea pentru organizarea Mi­nisterului Economiei Naţionale şi despre înfiinţarea Consiliului suprem economic11.

Ziarele iugoslave din 20 Aprilie urmăresc cu viu in­teres desfăşurarea situaţiei din România.

Presa publică cu titluri mari condamnarea lui C. Z. Co- dreanu. Ea Relatează emoţia pe care a provocat-o în opi­nia publică românească, descoperirea acţiunii subversive a fostei Gărzi de Fier, care urmărea turburarea păcii in­terne, precum şi satisfacţia pe cate au provocat-o în toate cercurile, energicile măsuri ale guvernului din Bucureşti.

Presa elveţiană.

Toate ziarele au publicat informaţii privitoare la ten­tativa de lovitură de Stat a d-lui Cod rea nu şi la măsu­rile luate de guvern, la arestarea a 200 dc conducători, la procesul d-lui N. lorga contra d-lui Codreanu şi la condamnarea acestuia. Diferitele informaţii au apărut sub diverse titluri: „Lovitură de Stat nereuşită în Ro­mânia?*, „Campania contra svasticii“ etc. Multe ziare au reprodus de asemenea declaraţiile, ziarului „Univer- sul“ , cu privire la temerile încercate în România faţă de intensificarea propagandei germane.

LA LIBERTE, ziar din Fribourg, prezintă la 15 şi 16 Aprilie principalele puncte ale noului clceret-lege, care va completa vechea lege asupra apărării Statului şi ale noii legi a presei.

JOURNAL ET FEU IL L E d ’AVTS DE SION din 18 Aprilie consacră un lung articol „României şi ministru­lui său al afacerilor străine, d-l P. N. Comncn“ , descriind cariera şi activitatea noului ministru.

XATIOXAL-ZETTUNG din Bale, dela 20 Aprilie, pu­blică o corespondenţă particulară din Bucureşti, Ziarul afirmă că acţiunea. îndreptată împotriva Gărzii de Fier, nu este decât începutul unei „acţiuni de curăţire“ de mare anvergură, dirijată împotriva tuturor tendinţelor politice, grupate sub semnul svasticii,

LE COURRIER DE GENEVE ,din aceeaşi zi, urmă­reşte activitatea d-lui Codreanu, dela întemeierea partidu­lui şi arată ascendentul pe care a ştiut să-l câştige asupra unui număr de compatrioţi. Ziarul arată că programul mişcării condusă de d l Codreanu, seamănă aceluia al na- ţionaZ-sodalismului german, Garcla de Fier reuşind să facă a domni teroarea în România, prin atentatele sale de o cruzime fără seamăn, Organul elveţian declară că după alegerile din Decemvrie 1937 şi după eşecul experienţei Goga, Suveranul a văzut că nu există altă soluţie pentru ţară, decât instituirea unui regim autoritar şi disolvarea partidelor politice,

VOLKSRECII'T din 20 Aprilie, ziar socialist din Ziirich, scrie:

„In România se desfăşoară o luptă între, diferitele forme de fascism, care încearcă să cucerească puterea. D-l Goga reprezenta un fascism „creştin11. D-l Codreanu un fascism „social şi demagogic11. Scopul lui Codreanu era să ajungă la putere. Lovitura dată d-lui Codreanu poate avea repercursiuni fericite în politieai internă a României11

NEUE ZtlRICH ER ZEITUXG din 21 Aprilie pu­blică un lung articol, consacrat d-lui Codreanu, în care spune:

„România a scăpat de războiul civil. Guvernul a ştiut să intervină la timp contra d-lui Codreanu şi a legiona­rilor săi. D-l Codreanu este nu numai duşmanul regimu­lui actual, d'ar şi acela al tu turor oamenilor de Stat ro­

P r e s e i 149

mâni. Toţi trăiesc sub ameninţare cn moartea, pronun­ţată de Garda de F ie r" .

Articolul face istoricul clesvoltării Gărzii de Fier, dela începuturi, din 1923, şi al activităţii desfăşurată de d-l Codreanu. Ziarul spune că arestarea d-lui Codreanu, se datoreşte faptului că cu prilejul inspecţiei întreprinsă pe neaşteptate dc Regele Carol şi de ministrul de interne, au apărut bănuieli cu privire la un plan de lovitură de Stat. D-l Codreanu vroia să reziste cu armele. Documen­tele găsite nu lasă nicio îndoială asupra faptului că d-l Codreanu avea intenţia să întreprindă zilele acestea un marş spre Bucureşti şi să dea■ astfel semnalul revoltei. Grabnica intervenţie a guvernului a înlăturat primejdia războiului civil.

Presa americană.

Revista CHURCH MANAGEMENT AND RECORD OF OHRISTIAN WORK. (Cleveland), din lima A pri­lie, publică un articol semnat de Paul B. Anderson, de­dicat I. P. S. ,S. Patriorhidui Miron Cristea şi în special activităţii sale politice. Vorbeşte pe larg despre influenţa ce exercită atât în politica internă cât şi în cea externă. Menţionează cu acest prilej, succesul ce a reputat în ajustarea relaţinnUor cu bulgarii şi iugoslavii în dome­niul minoritar religios. Autorul se referă mai. departe, la rolul jucat de cler, în domeniul cultural şi economici şi la sforţările depuse dc preoţi, spre ridicarea nivelului ţăranilor, spunând:

„In domeniul politic:, clerul a luat parte, dar, în t r ’o mică măsură; din cei 12.000 preoţi în România, numai vreo 2—300 s ’au înscris în. Garda de F ier, şi un num ăr ceva mai mare, în Partidul Naţional-Creştin. E deci greşit a afirma că biserica se amestecă în politică; de altfel Patriarhul însuşi, a insistat ca clerul să evite luptele politice. Aşa fiind situaţia, de ce a acceptat

'Preşedinţia Consiliului de M in iş tr if‘.Tot autorul răspunde că aceasta se datoreşte fap tu lu i

că problema care confruntă ţara nu e numai de natură politică, cât mai ales una de onoare şi destin. E semni­ficativ, că Regele a cerut ca foştii premieri să lucreze sub conducerea Patriarhului, deci sub disciplina bisericii. Mal departe, scriitorul desminte aserţiunea că Patriar­hul şi biserica au preluat politica antisemită a fostului guvern. E l afirmă că I. P. S. S. Patriarhul, este un na­ţionalist român şi priveşte problemele evreilor în lumina problemelor mai mari, de minorităţi etnice şi religioase. Autorul articolului adaugă:

„Se zice că dânsul s ’a r fi exprimat în favoarea măsu­rilo r care să limiteze exercitarea drepturilor cetăţeneşti, acelora care sunlt cetăţeni prin naştere. F de prevăzut că va căuta să aplice o politică mai tare, în această p ri­vinţă, dar nu se crede că dânsul va fi iu favoarea mă­surilor contra evreilor, numai fiindcă sunt evrei. P roba­bil că problema cea mai -marei cu care se găseşte confrun­tat, este asanarea vieţii politice'1.

POLITICA EXTERNĂ

Presa franceză.

Presa franceză din 19 Aprilie se ocupă de declara­ţiile■ d-lui N. P. Comnen, ministrul afacerilor străine:

LE TEMPS publică un articol de fond, în care ob­servă, între altele:

„In declaraţiile făcute de curând, d-l Comnen, mi­nistrul afacerilor străine, a definit cu cea mai mare pre­

cizie, atitudinea ţării sale: menţinerea păcii, în tărirea tratatelor, alianţelor şi prieteniilor încheiate de Româ­nia, credinţă fa ţă de Mica înţelegere şi1 de înţelegerea Balcanică.

„Sunt cuvinte, scrie LE TEM PS, pe care le apreciem la adevărata lor valoare. Politica externă, astfel defi­nită, este aceea pe care o apără guvernul din Bucureşti, salvgardând odată cu eai şi Coroana, şi liniştea internă, contră unor agitatori de extrema dreaptă, care au tur. burat prea multă vreme întreaga vieaţă a n a ţiu n ii" .

Presa engleză.

TIM ES din 8 Aprilie publică o corespondenţă din Bucureşti, în care se referă la declaraţia adresată pre­sei de d-l ministru Petrescu-Comnen. După ce subliniază hotărîrea noului ministru al afacerilor străine, de a lupta pentru, menţinerea păcii, prin întărirea alianţelor şi a legăturilor de prietenie cu celelalte ţări, ziarul rezumă pe larg declaraţiile dela 7 Aprilie:

SUNDAY TIMES din 10 Aprilie comentează declara­ţiile făcute dc d-l N. Petrescu-C omnen, ministrul de afa­ceri străine al României.

Ziarele subliniază în special pasa jele care se referă la afinitatea de suflet dintre naţiunile italiană şi română, menţionând că1 politica română, fa ţă de Franţa şi de Mica. înţelegere, rămâne neclintită şi că România va urma pilda Marei Britanii, punând cea mai marc atenţie în politica externă, asupra menţinerii păcii.

Ziarul socoate că aceste fapte par să indice o regru­pare a forţelor în bazinul mediteranean.

Presa italiană.

Presa italiană din 9 Aprilie, consacră coloane întregi declaraţiilor pe care, d-l m inistrul Comnen, le-a făcut presei române şi străine.

GTORNALE D ’ITALIA, în tr ’un lung articol, apărut cu litere cursive în ultima pagină, purtând titlul: „Ami­ciţia italo-română, în tr ’o declaraţie a ministrului de afa­ceri, străine Comnen“ , reproduce „în extenso“ , expozeul d-lui m inistru Comnen, scoţând în relief, în mod deosebit, pasajul în care d-sa vorbeşte despre întărirea vecliei şi indestructibilei amiciţii cu Italia. Ziarele adaugă că un fap t simptomatic, felul în care d-l ministru Comnen, s ’a exprimat cu privire la Societatea Naţiunilor. „Di­plomat de carieră, accentuează ziarul, şi prin urm are un oim experimentat în meseria sa, d-l Comnen, deşi a a fir­mat că România va continua să colaboreze cu Cteneva, pentru realizarea idealului de pace, totuşi a adăugat ime­diat-, că după cum România va evita orice imixtiune în! afacerile interne ale altor ţări, tot astfel ea nu va admite ca alte ţări să se. amestece în propriile ei afaceri interne. Aceasta înseamnă că România, în cazul când la viitoarea sesiune dela Geneva, se va aduce din nori în discuţie chestiunea minorităţii evreeşti, este hotărîtă să apuce taurul de coarne şi să tragă toate consecinţele".

TRIBUNA, sub titlul: „Noile directive ale politicii externe române, în declaraţiile d-lui m inistru Comnen“ , şi având ca subtitlu fraze din expozeul fă,cut, pe întreaga pagină, scrie că declaraţiile d-lui m inistru Comnen, după cum era de aşteptat din partea m inistrului unui Stat autoritar, au fost însufleţite de un sim ţ al realităţii, care nu s ’a prea întâlnit până azi în acţiunile oficiale ale politicii externe româneşti.

„Cu priv ire la Italia, d-l m inistru Comnen nu s ’a mărginit să facă obişnuitele şi prea ades hărţuitele alu­zii la. originea comună latină, ci a introdus ceva nou şi

156 REVISTA

în primul rând' a vorbit de Duce, fap t absolut neobişnuit ca îu tr ’o declaraţie de politică externă românească, să se rostească numele d-lui Mussolini. In felul acesta s ’a d a t o mare satisfacţie poporului român, doritor de a se ajunge la o clarificare de raporturi cu Italia. Afirma­ţia oficială cu privire lia sentimentele României faţă de Duce, apare şi mai semnificativă, încheie ziarul, în a ju ­nul plecării la Roma a d-lui m inistru Al. Duiuliu Zamfi- rescu, care va prezenta scrisorile de acreditare d in partea M. S. Regelui Carol, Suveranului Italiei şi îm părat al Etiopiei. Apoi, fap tu l de a fi pus pe tapet chestiunea Ungariei şi Bulgariei, constitue încă o dovadă că un spirit non şi o viziune realistă a pătruns la palatul Sturza. Afirm aţia că Societatea Naţiunilor, trece prin- t r ’o criză, venită d in partea unu i diplomat realist ca d-l Comnen, este de natură să deschidă ochii oficiali­tăţii româneşti eu privire la Cariatidele dela Geneva” .

GAZETTA DEL POPOLO , în tr ’un lung reportaj, după ce analizează în tr ’un spirit foarte favorabil declaraţiile d-lui Comnen, spune că d-sa a ţinu t un limbaj nou, a rostit cuvinte clare, despre tot ceea cg interesează poli­tica externă a României, mai cu deosebire în ce priveşte Geneva, şi încheie declarând că din tonal şi cuprinsul ex­pozeului rezultă că România, care a avut în Titulescu si în câţiva din succesorii săi pe cei mai straşnici apără­tori ai Genetici, a regăsit însfârşit drumul realităţii.

Presa germană.

Oficiosul D EUTSCHE DIPLOM A TISCH POLI- TISCHE KORRESPONDENZ, în numărul din 11 Aprilie, publică un articol de comentarii în legătură cu expunerea d-lui Comnen, ministrul afacerilor străine ul României, asupra politicii externe a României, în care scrie între altele, următoarele:

„In obişnuitul tablou al tradiţionalelor prietenii şi alianţe ale României, d-l Comnen a intercalat o decla­raţie amicală şi pozitivă cu priv ire la raporturile Ro­mâniei cu Germania şi Italia, documentând astfel im­portanţa pe care d-sa o acordă acestui sector al politicii externe a ţării sale.

„In ee priveşte raporturile cu Italia, m inistrul de externe al- României s ’a referit la substratul comun al înrudirii de rasă d in tre cele două naţiuni şi la atitudi­nea personală a d-lui Mussolini, elemente care formează o garanţie pentru menţinerea prieteniei reciproce.

„In ce priveşte Germania, d-l m inistru Comnen s ’a putut referi la lunga sa activitate în capitala Reichului, care i-a dat posibilitatea să cunoască în toată adâncimea lor mulţimea raporturilor germano-române. D-sa a dat asigurări că se va strădui să d.esvolte şi mai mult aceste raporturi, în special în domeniul economic şi cultural. Această atitudine a fost prim ită cu satisfacţie în Ger­mania. Berlinul împărtăşeşte în totul concepţia minis­trului de externe al României, privitoare la cultivarea firească a punctelor de contact în tre cele două ţări, şi în special a celor economice, care se desvoltă de câtva, timp atât de favorabil. Dovadă că şi Germania îm păr­tăşeşte acest punct de vedere, o avem în schimbul de telegrame cordiale între cei doi miniştri, în care s ’a rea­firm at integral dorin ţa de a cultiva şi de a desvoltă şi mai mult relaţiile d in tre cele două ţări, a tât în intere­sul lor, cât şi a l păcii generale.

„Această atitudine corespunde în tru totul şi ţintei supreme a politicii germane de a lega, după posibilităţi, eu toate Statele, raporturi de armonie şi colaborare eficace, contribuind astfel în mod real la menţinerea păcii generale. Punctul acesta de vedere principial al politicii germane este cunoscut. Este însă îmbucurător

că şi alte State care privesc la fel evoluţia păcii în Eu­ropa încep tot mai mult să recunoască această predis­poziţie a Germaniei.

„O atare evoluţie îndreptăţeşte speranţa ce cultivăm de a ne apropia tot mai m ult de stabilirea unor relaţii armonioase, bazată pe mai multă încredere între State. Căci acolo unde există bunăvoinţă şi respect pentru rea­lităţi, problemele de Stat vor putea găsi cu siguranţă şi drum ul înţelegerii1*.

FRA NKFURTER ZEITUNG, ca şi alte ziare ger­mane din aceeaşi si, reproduc- integral acest comentariu oficial.

Presa cehoslovacă.

Marele cotidian independent NARODNI POLITIKA din 1 Aprilie, a publicat un articol despre noul guvern român, din care extragem următorul pasagiu privind politica externă:

„Pe noi.ne interesează, în special, orientarea externă a noului guvern. In proclamaţia guvernului se accen­tuează că cea mai mare garanţie este clată p rin însăşi voinţa Regelui. Noul m inistru de externe e cunoscut ca un diplomat iscusit şi un colaborator loial, oride câte ori a avut prilejul s ’o dovedească faţă de reprezentanţii Micii înţelegeri. D-l m inistru Comnen a fost mulţi ani m inistru la Berlin şi în apeastă calitate a stat în strânse legături cu m inistrul nostru şi cu m inistrul Iugoslaviei. De a semenea a fost în strânse legături şi cu factorii conducători germani.

„Sperăm că d-l m inistru Comnen va continua şi mai departe pe aceeaşi linie de colaborare comună în Mica înţelegere.

„Faptul că însăşi Suveranul României preia condu­cerea politicii externe, întăreşte în noi această convin­gere. După cum citim în proclamaţia noului guvern, po ̂litica externă a României doreşte» să menţină şi mai de­parte alianţele tradiţionale şi raporturi de bună prie­tenie eu toate Statele, fără excepţie, şi în primul rând cu vecinii” .

Z iand YENKOV, organul Partidului Agrarian, scrie următoarele:

„Din schimbul de telegrame dintre noul titu lar român al externelor şi m inistrul de externe al Cehoslovaciei, deducem clar dorinţa de colaborare pe bazele încercate aie politicii comune din Mica înţelegere. Acest fapt este cu atât mai însemnat cu cât noul ministru de externe al României preia totodată şi preşedinţia Consiliului Micii înţelegeri şi deci în manile lui vor sta toate iniţia­tivele de colaborare în viitor. Despre noul ministru de externe al României se ştie că a fost totdeauna, un adept al politic-ii Micii înţelegeri şi a stat în strânse legături cu diplomaţii noştri, atât la Berlin, cât şi la Geneva. Politica externă a României, reprezentată prin voinţa Regelui, găseşte în noul titu lar al externelor o nouă con­cretizare, în sensul că rămâne pe aceleaşi linii pe care şi ie-a trasat, indiferent de schimbările din interior” .

Presa iugoslavă.

Rub titlul: „Politica externă a României11, oficiosul SAMOUPKAVA, din 9 Aprilie, analizează recentele de­claraţii făcute de d-l N. P. Comnen, ministrul de externe al României.

Ziarul subliniază cele două principale elemente, pe care se întemeiază politica externă a ţării amice şi aliate: menţinerea păcii şi salvgardarea integrităţii naţionale si a Rtatidui.

P R E S E I 151

„Aceste două principii, încheie SAMOUPRAYA, au drept consecinţă naturală întărirea legăturilor de ami­ciţie şi alianţă şi caracterizează eforturile desfăşurate pentru desvoltarea relaţiilor existente cu toate Statele şi în deosebi eu vecinii". *

VREME din Belgrad, eu data de 10 Aprilie 1938, pu­blică sub titlul „România restabileşte raporturile diplo­matice cu generalul Franco''1, următoarea corespon­denţă din Bucureşti:

„Conform deciziunii luate la ultima conferinţă a în ­ţelegerii Balcanice, d-l Comnen, iminSstrul afacerilor

străine al României, a făcut ieri un schimb de note cu reprezentantul local al generalului Franco, în vederea numirii unui agent diplomatic pe lângă generalul Franco în Spania naţionalistă. Expozeul d-lui Comnen a fost pri­mit cu satisfacţie de presa română.

Sub acest titlu, acelaşi ziar reproduce în rezumat u- nele pasagii din articolele de comentariu, publicate cu această ocazie de ziarele UNIVERSUL, DREPTATEA, VIITORUL şi FRONTUL, însoţindu-le de următoarele rânduri;

, In general presa, română şi opinia publică româ­nească a fost, în unanimitate favorabilă expozeului clar al noului ministru de externe".

Presa polonă.

Declaraţiile d-lui ministru N. |P. Comnen, asupra poli­ticii externe a României, sunt reproduse de întreaga presă polonă din 9 Aprilie:

Ziarele subliniază în deosebi importanţa pasajului re­feritor la alianţa dintre Polonia şi România.

K U RJER PORANNY, însoţeşte declaraţiile de urmă­torul titlu: „Alianţa polono-romănă este o puternică garanţie a păcii14.

GAZETA POLSKA din 15 Aprilie publică, sub titlul „O politică independentă şi realistă44, o corespondenţă din Bucureşti, semnată de d-l Ştefan Werner, care sus­ţine că politica externă a României îşi continuă evoluţia începută în August 1936. „Este o eroare a susţine, scrie ziarul, că România a in trat în sfera de influenţă a axei Berlin-Roma. De asemenea a r fi exagerat să se spun'a că în politica externă a României n ’au intervenit niciun fel de schimbări. Politica românească trece p r in tr ’o evolu­ţie, iar modificările care au loc nu se referă la scopurile urm ărite, ci numai la metodele întrebuinţate. In fond este vorba de o revenire la criteriile durabile ale politicei naţionale, care derivă clin interesele fundamentale* ale Statului şi din situaţia lui geografică; este o revenire la politica realităţilor. Scopurile principale ale politicei ro­mâneşti, adică menţinerea păcii şi inviolabilitatea fron­tierelor, au rămas şi vor rămâne neschimbate, aşa pre­cum este permanent caracterul defensiv al acestei poli­tici, dat fiind faptul că România şi-a realizat toate aspi­raţi unile teritoriale şi aproape toate aspiraţiunile ei et­nice. Evoluiaz’ă în schimb metodele, care de altfel întot­deauna trebue să fie elastice, căci numai în felul acesta politica pe care o servesc poate fi încununată de succes.

„Declaraţiunea am ănunţită făcută presei de către noul ministru de externe, d-l Petreseu-Comnen, ne permite să ne orientăm în această evoluţie şi să îmbrăţişăm cu p ri­virea drumul pe care l-a făcut România din August 1936 şi pân'ă astăzi.

Astăzi România păşeşte, pe un drum piopriu, fă ră a fi legată de vreunul din blocurile ideologice şi ţinând ' seama numai de interesele ei economice şi politice.

In cadrul unei astfel de politici româneşti, alianţa ţ-u Polonia trebue să ccupc unul din locurile de frunte, iftl

A r

numai din cauză că alianţa aceasta constitue un acord defensiv, bazat pe interese identice comune. A lianţa aceasta se consolidează din zi în zi mai mult în măsură ee evoluţia, politicei externe româneşti apropie to t mai vădit concepţiile politice ale Bucureştilor şi V arşoviei".

Referindu-se la declaraţiile d-lui m inistru Petreseu- Comnen, privitor la alianţa polono-romănă, scrie: „Cu­vintele acestea au astăzi o deplina valoare, deoarece sunt expresia nu numai a intereselor comune ale celor două ţări, dar şi a concepţiilor comune asupra metodelor cu care trebue să tindă la apărarea acestor interese".

In concluzia articolului său, d-l Werner spune: „In România se vorbeşte astăzi tot mai m ult de o înţelegere cu Ungaria şi eu Bulgaria. Deoarece dezideratele bul­gare şi ungare nu depăşesc problema minorităţilor, înţe­legerea dintre cele trei capitale nu pare a fi nici prea d i­ficilă şi nici prea îndepărtată. Când se va ajunge la acest lucru, atunci realizarea marelui bloc neutru dela Balticlă şi până la Marea-Neagră, Marea Egee şi Marea Adria- tică nu va întâmpina dificultăţi prea mari. In această di­recţie se îndreaptă astăzi tot mai limpede concepţia po­litică românească, dându-şi seama că numai un astfel de bastion al Statelor pacifice, nelegate de nicio ideologie în politica externă, poate asigura a tâ t interesele lor pro­prii, cât şi pacea europeană, menţinând echilibrul forţe­lor şi înfrânând orice imperialisme".

•

Presa bulgară.

MIR din 16 Aprilie publică un articol sub titlul „Ra- porturile romăno-bulgare4 4, în carc reproducând declara- ţiunile d-lui ministru Comnen, observă că în aceste de­claraţia ni există un pasagiu care de multă vreme nu a mai fost întâlnit în dcolaraţiunile miniştrilor de externe ai României, relativ la raporturile cu Ungaria şi Bulga­ria. Reproducând acest pasagiu, ziarul arată că această declaraţiune nu este o surpriză, dată fiind desvoltarea raporturilor romăno-bulgare, şi adaugă:

„Dacă se are în vedere eă la. vecinii noştri politica in­ternă şi externă este condusă de Şeful Statului, aceste declaraţiuiii devin şi mai preţioase şi constitue o dovadă că o înţelegere între cele două S tate nu este exclusă._ „Câţiva paşi s ’au făcut prin realizarea ferry-boatului

şi a convenţiei aeriene. P rin bună voinţă se poate ajunge şi mai departe.

,,D-1 m inistru Comnen cunoaşte bine nevoile Dobrogei, în calitatea sa de fost deputat de Silistra.

„In fa ţa evenimentelor atât de schimbătoare şi a a t­mosferei grele internaţionale, nu există nimie mai bun şi mai de dorit decât stabilirea unor raporturi de reală vecinătate între cele două ţări. Dar, ea aceste raporturi să ia aspectul unei prieteni sincere şi trainice, nu se poate a nu se recunoaşte eă acest lucru va fi eu putin ţă numai prin acordarea unor drep turi reale minorităţilor bulgare din Rom ânia".

ECONOMIE ŞI FINANŢE

Presa france

LA R eP I BLIQUE din 10 Aprilie, sub titlul „PMana internaţională a petrolului român4f , scrie:

* deveni oare D unărea m are arteră petroliferă.VujgSc al Ill-lea Reich?^.IttjjL937 Germania nu a cumpărat. României decât

'ir-,.* ,j;n totalul petrolurilor export te. Nu tot ast

REVISTĂ

stau lucrurile pentru Anglia şi posesiunile ei din Medi- terană.

„In tr ’adevăr, Anglia. împreună cu Malta-, Cipru şi Gi- braltar, au participat în exportul român de petrol cu 16,7 la sută. Acest grup constituind cel mai bun client- al României.

„Totuşi, principalele interesate sunt ţările aliate sau vecine României şi Italia, pentru care isvoarele româneşti de petrol au de asemeni o importanţă strategică.

„Se poate constata că participarea Cehoslovaciei, Un­gariei, Iugoslaviei, Bulgariei, Turciei şi Italiei, la expor­tul român de petrol în 1937 a însemnat 26,8 la sută din totalul petrolului exportat.

„Se vede deci im portanţa acestui grup de naţiuni, care este în mod firesc condus să ridice o barieră contra ten­dinţelor de expansiune economic'ă a Germaniei.

„In fine, România nu pare a avea interes a se lăsa in­tegrată în sistemul comercial al Reichului, care nu poate plăti cu devize forte sau în aur.

„Adevăratul stoc de bogăţii al iRomâniei este consti­tuit de rezei-vele ei de petrol. Ea le va apăra prin toate mijloacele în puterea ei. Rezultă din toate acestea că mo­mentul este prielnic pentru constituirea unui bloc econo­mic al Europei dunărene cu participarea Italiei11.

Presa engleză.

E \ EXIXG STANDARD din 5 Aprilie sc ocupă dc si­tuaţia deţinătorilor de bonuri româneşti dinn Anglia.

Arătând că la Bursă s ’a simţit o tendinţă de îmbună­tăţire în urma raportului că sunt probalităţi ca în cu­rând să se încheie un agrement între România şi deţină­torii de bonuri.

Presa germană.

NET ES W IE N E R JOURNAL din 15 Aprilie, publică o corespondenţă din Sibiu, semnată dc d-l E. II. Osclw- nitzkey, în care se ocupă de populaţia şi vieaţa econo­mică a României. In tre altele scrie:

„Germanismul este un element cultural.„ In tr ’un Stat, în care treizeci la sută din populaţie

este străină, lucrul principal este faptul în ce măsură se reuşeşte să se câştige această populaţie pentru o colabo­rare la problemele comune de S ta t11.

Descrie apoi bogăţiile naturale pe care Ic arc România şi încheie exprimânclu-şi regretul că deşi România este una din ţările cele mai frumoase în Europa, în ce pri­veşte natura şi totul este foarte ieftin , ca nu prea este vizitată.

D IV ERSE

Presa engleza.

Expoziţia Naţională Română dela Londra continuă să fie un punct de atracţie pe care ziarele engleze nu pre­getă a-l releva. Mai m ult încă, constatând că expoziţia este „remarcabil de interesantă1' . Ziarele sc întrec în laude fără obişnuita lor economie dc cuvinte.

YORKSHIRE POST din 7 Aprilie scrie sub titlul „România la L ondra", că expoziţia subliniază marea în­semnătate a directivelor date de 31. S. Regele Carol I I în opera■ de desvoltare a ţării sale, atât prin Fundaţia Culturală Principele Carol, a cărei prezentare a găseşte neobişnuit de frumoasă, cât şi prin Straja Ţării, un ex­trem de u til şi bine organizat instrument pentru forma­rea tineretului în spirit paşnic şi de muncă.

LIVERPOOL DAILY POST publică în numărul din 7 Aprilie un lung articol asupra României, care începe astfel: „Expoziţia românească urma să fie inaugurată cu prilejul vizitei la Londra a M. S. Regelui Carol II. Cu toate că această vizită a fost amânată pentru motivele internaţionale pe^care le cunoaştem. Suveranul Româ­niei. a dat totuşi organizatorilor expoziţiei dispoziţiuni ca să se termine lucrul început, pentru bunul motiv că mai m ult ca oricând acum publicul englez, ca şi celelalte po­poare, trebue să cunoască toate adevărurile asupra Ro­mâniei11.

Ziarul constată apoi câtă dreptate a avut Suveranul României procedând astfel şi arată amănunţit, descriind amplu fiecare sală a expoziţiei, principiile regale pe care se construieşte cultura română de azi, ca şi tineretul de mâine al ţării. E l prezintă'îndeosebi activitatea echipelor regale, care creează o civilizaţie nouă pe temeiuri de fol- klor autochton şi de veche cuminţenie ţărănească.

BIRMIXGHAM POST din 8 Aprilie, sub titlul ,,Dcs- coperirea României, scrie: „Deşi nevoit să-şi- amâne vi­zita la Londra, Suveranul României, a înlesnit totuşi or­ganizarea unei întreprinderi fascinante: Expoziţia ro­mânească. Ea dovedeşte că o înţeleaptă propagandă na­ţională impresionează mult mai adânc şi mai convingă­tor, dând o id-eie exactă asupra ţării, atunci când este făcută, ca această admirabilă expoziţie, fără intenţii po­litice ş'i laude neplăcute pe care alţii le folosesc în astfel de îm prejurări11.

După ce descrie pe larg expoziţia, ziarul arată că vizi­tatorul care va intra în palatul care găzduieşte azi Ro­mânia, va avea o revelaţie care transformă numele Ro­mâniei d in tr’o noţiune politică şi geografică în tr ’o ţară vie şi plină de posibilităţi.

M ANCHESTER GUARDIAN din 8 Aprilie începe prin a exprima sentimentul de jenă pe care trebue să-l aibă vizitatorul englez atunci când intră în expoziţia ro­mânească şi, când constată cât de puţine lucruri ştia el până în prezent despre această minunată ţară care este România.

Ziarul consideră expoziţia românească plină de fru ­museţe şi nobleţe. E l laudă dc asemeni instinctul artistic al românului, care se exprimă atât de caracteristic în toate manifestările lui.

„A lături de toate acestea, adaugă ziarul, vizitatorul expoziţiei româneşti va adm ira marile străduinţe ale M.S. Regelui Carol II, pentru a da ţăranului şi tineretului român o educaţie cât mai moderna şi constructivă11.

T'IMES din 12 Aprilie scrie: „Această expoziţie pre­zintă un interes deosebit, ca o ilustraţie a vieţii ţărăneşti, a ţării şi a fundaţiilor regale de cultură şi educaţie. Me­nirea acestora din urmă este clădirea ‘unei civilizaţii noi şi originale, bazată pe folklor-ul, simţul ,artistic şi vechea tradiţie a poporului român, cuprinzând un câmp întins de activitate, ca îm bunătăţiri agricole, adm inistraţia lo­cală şi recreaţie organizată, pe lângă arte şi meserii

„In ce priveşte partea artistică, expoziţia reflectă arta ţărănească mai ales în ţesături, ol'ărie şi sculptură în lemn. C'âte-şi trei sunt foarte răuşite, ţăranul român având un dar natural pentru desenuri abstracte, deşi mo­tivele variază dela desene pu r geometrice până la plante, păsări şi animale stilizate. In ce priveşte colorile, ţăranul desenator pare a nu face niciodată vreo greşeală, mode lele caracteristice fiind totodată şi bogate şi armonioase.

P R E S E I 153

Olăria, în deosebi, este extrem de frumoasa, cu decoraţii îndrăzneţe de pensulă.

„Expoziţia este bine înscenată. Se deschide cu o ca­meră eu decoraţii murale în stilul vechilor picturi bise­riceşti, ilustrând „Fundaţiile Regale unite, fiecare Rege fiind arătat alături de instituţia pe care a înzestrat-o. Urmează apoi o cameră lungă cu nişe conţinând mo­dele excelente de diverse tipuri caracteristice de locuinţe, precum şi 42 de tablouri, clare şi decorative, povestind activitatea unui grup de studenţi în toate fazele ei din clipa când au fost chemaţi de Fundaţie. Mai departe este un interior complet al unei case ţărăneşti...

„Alte camere conţin diverse exemple de artă şi mese­rie ţărănească, costume din diferite districte, covoare, bastoane sculptate, cornuri, fuse, icoane, oale ş i alte obiecte. Jos se află o cameră pentru a arăta mişcarea ti­neretului, având la un capăt o dioramă fotografică a unui sat românesc din m unţi11.

GREAT BRITAIN & TH EEA ST. o publicaţie impor­tantă, publică în numărul său- din 19 Aprilie un articol despre raporturile anglo-române.

Se subliniază că în ultimul timp aceste relaţiuni au luat o formă nouă care este foarte folositoare ambelor ţări.

Publicaţia relevă totodată marea semnificaţie a fap­tului că în acelaşi timp cu inaugurarea radio-jurnalului român în limba engleză, s ’a deschis la Londra impresio­nanta expoziţie a aşezămintelor de cultură regale. GREAT R RITA IN vede în acest fap t o nouă izbândă a străduin­ţelor M. S. Regelui Carol, pentru afirmarea României şi pentru o cât mai bună cunoaştere a ei peste hotare.

Articolul afirmă că aceste manifestări vor f i călduros preţuite în sensul lor real, nu numai- de poporul englez, dar şi de cel american: amândouă având astfel prilejul să cunoască România ca ţară nouă de construcţie şi de efort pacific.

TIM ES din 2 Aprilie anunţă solemnitatea care s ’a desfăşurat la postul de radio din Bucureşti, c-u prilejul inaugurării primei emisiuni a jurnalului vorbit în limba engleză.

Ziarul descrie solemnitatea, redând cuvântările lui sir Reginald Hoare, ministrul Marei Britanii la Bucureşti, şi a d-lui D. Dimăncescu, directorul general al Presei şi Propagandei.

SUNDAY TIM ES din 3 Aprilie scrie:„Opinia publică română a prim it cu mult entusiazm

ştirea despre inaugurarea difuzării în englezeşte de 4 ori pe săptămână de către sistemul Naţional de Radio. Sen­timentele filo-engleze din România: cresc pe zi ce trece.

„Astăzi d-nii Dimăncescu, directorul general al Pro­pagandei şi Presei şi sir Reginald Hoare, m inistrul An­gliei la Bucureşti, pleae'ă la Cernăuţi pentru deschiderea unei ramuri a Societăţii Anglo-Române11.

Presa engleză.

THE TIM ES din 22 Aprilie face analiza unei lucrări recent apărută, a d-lui Sacheverell Sitwell, descriind im ­presiile sale d in tr’o călătorie întreprinsă în România:

„D-l Sitwell mărturiseşte în introducerea sa eă a cu­noscut foarte puţin România înainte de călătoria sa şi că vizita sa a durat numai o lună. Cartea sa deci este re­marcabilă, redând un tablou al ţării, care nu numai că este exact, ci este şi sensibil tra ta t. Această calitate din urmă e de notat, în tru cât atmosfera subtilă a României nu este tocmai uşor de in terp re ta t11.

Ziarul rezumă în câteva rânduri călătoria, scoţând în evidenţă caracteristicile menţionate de autor şi încheie:

„Pentru oricine care nu cunoaşte România, descrierea d-lui Sitwell, a mănăstirilor Suceviţa şi Voroneţ, va fi ca o revelaţie a frumuseţei. In ciuda câtorva superficia­lităţi, inevitabile în tr ’o schiţare a tâ t de scurtă, cartea ne dă un tablou clar ,a: unei ţări pu ţin cunoscută şi prea puţin înţeleasă11.

Presa italiană.

IL MESSAGERO din 14 Aprilie, ca şi- GAZZETTA DEL POPOLO, cu aceeaşi dată, IL GIORNALE D TT A ­L IA şi LA TRIBUNA, din 15 Aprilie, publică în mare evidenţă articole foarte elogioase, dedicate echipei de că­lăreţi români care vâ lua parte la Concursul hipic inter­naţional ce va avea loc la. Roma în cursul lunii Mai. Zia­rele fac istoricul izbânzilor hipice repurtate de echipa naţională românească, în frunte cu locotenentul Rang, care a ieşit al doilea la Cupa Naţiunilor din 1936 şi con­tinuate de către căpitanul Chirculescu, pe cai naţionali, de sânge curat, iu ţi şi rezistenţi.

„Echipa românească, încheie ziarele de mai sus, va fi urm ărită la apropiatul concurs internaţional cu multă atenţiune şi cu o respectuoasă adm iraţiune, fiindcă atunci când spiritul sportiv însufleţeşte în t r ’o măsură a tâ t de puternică o echipă tânără şi plină de avânt naţional, chiar cele mai luminoase şi mai invidiate izbânzi încoro­nează odată cu succesul speranţe şi mai îndrăsneţe pen­tru viitor11.

Presa polonă.

POLSKA ZBRAJNA clin 15 Aprilie publică, sub sem­nătura lui Jan Kleczynski, un articol intitulat E x p o ­ziţia românească de la Politechnică“ . Autorul face un scurt istoric al arhitecturii româneşti şi constată că ex­poziţia organizată la Varşovia de Academia de Arhitec­tură din Bucureşti este o contribuţie preţioasă la apro­pierea culturală dintre Polonia şi România, „In ceea ce priveşte apropierea aceasta, scrie ziarul, s ’a făcut un mare pas înainte, graţie entusiazmului generaţiilor t i­nere, care sun t conduse în ambele ţă ri de lozuiea culti­vării individualismului naţional. Lucrul acesta este f i­resc şi logic. Se pot apropia unii de alţii numai aceea care se respectă reciproc şi care sun t puternici11.

154 REVISTA

ACORDUL ANGLO-ITALIAN

Presa engleză.

Ziarele conservatoare şi de dreapta, anunţă semnarea acordului italo-enejlez cu mare entuziasm şi cu bogăţie de amănunte.

Ziarele laburiste profită de ocazie să atace pe primul ministru, acuzăndu-l că ar fi dat dovadă de slăbiciune, acordând Italici mai multe privilegii decât a dobândit in schimb.

THE OBSERVER din 17 Aprilie scrie: ..Eşit din întunericul recentelor neîncrederi şi neînţelegeri, marea înfăptuire va avea o influenţă enormă pentru cauza păcii din Europa. In actualele îm prejurări, extinderea lui binefăcătoare este nelimitată1'.

Ziarul scoate in evidenţă faptul că marca satisfacţie a opiniei publice din Anglia şi din Italia, nu derivă din conţinutul propriu zis al agrementului. Sentiment ui de uşurare şi bucurie s ’a manifestat cu m ult mai înainte de a se cunoaşte-amănuntele. încheie exprimându-şi spe­ranţa că cele patru puteri de care depinde pacea, se vor sili să egaleze trium ful ilarei Britanii şi Italici şi vor în­cerca din nou realizarea pactului în patru.

THE EVEXIX'G STANDARD, sub semnătura redac­torului său diplomatic, redă părerea d-lui Chamberlain, cum că acordul anglo-italian este începutul unei mari acţiuni politice, care va trebui să aducă Europei o eră de stabilitate şi de pace.

,,D-1 Chamberlain vrea să se încheie pe aceeaşi bază mai multe acorduri imediate, care vor începe p r in tr’o apropiere franco-italiană. Posibilităţile acestei apropieri vor forma obiectul întrevederilor dintre d-nii Chamber­lain şi Daladier. Totuşi, scopul principal al d-lui Cham­berlain va fi de a realiza 1111 acord cu Germ ania", scrie ziarul arătând în aceeaşi ordine de idei că vizita pe care d-l Chamberlain o va face în zilele de Paşti, lordului Londondcrry, va avea o importanţă specială.

,,Se presupune în anumite cercuri că guvernul brita­nic este dispus să reia negocierile cu Germ ania", încheie ziarul.

THE TIM ES din 18 Aprilie arată că d-lui Cham­berlain şi judecăţii sale sănătoase se datoreşte că Anglia a profitat promt şi cu hotărîre de ocazia oferită de guver­nul italian.

„In tot cazul, scrie ziarul, agrementul a pus capăt fricţiunilor, şicanelor şi neîncrederii, a căror origine este în tr ’adevăr clară şi uşor de explicat, dar, care nu avea niciun .motiv de a exista şi deci n ’ar trebui să mai apară de acum înain te" .

THE DAILY TELEG R A FII & MORNING POST insistă asupra trium fu lu i personal, pe care-l constitue acordul pentru d-l Chamberlain şi adaugă:

„Clauza privitoare la evacuarea Spaniei de către ita­lieni, constitue cea mai fericită perspectivă de reglemen­tare a problemei spaniole ivită dela începutul războiului civil* ‘.

„Nu vedem în tru cât acordul ar putea şă aducă atin­gere bunelor relaţii ce există în tre F ran ţa şi Anglia. El a r putea din contră să servească drept model, dacă nu imediat, cel pu ţin apropriat, în tre Marea Britanie şi Germania, sau, cel puţin, între F ran ţa şi I ta lia " .

T IIE DAILY MAIL socoteşte că pactul reprezintă un trium f pentru d-l Chamberlain: „Primul ministru me­rită pen tru stăruinţa sa şi pentru realismul său cele mai depline laude şi cele mai sincere mulţumiri din partea compatrioţilor săi".

DAILY EX PRESS scrie că bunul simţ a învins şi cere ca politica externă engleză „să continue pe noua cale‘‘.

Din contră, NEW S CIIRONICLE îşi încheie astfel articolul de fond: Tot ce Marea Britanie, pare că poate să spere dela acord, este.de natură condiţională. In tr 'ade­văr, Ita lia nu promite decât că nu se va deda în ce ne priveşte, la acte de provocare şi agresiune. In tre neosti- litate şi amiciţie, este o oarecare distanţă.

„Acest agrement nu poate fi privit acum decât ca un armistiţiu, iar nu ca o pace adevărată. Numai când Italia va da dovezi de bună credinţă, p rin o continui­tate de acţiuni bune, atunci şi armistiţiul va fi urm at de o amiciţie deplină".

Presa italiană.

Ziarele din 15 Aprilie comentează pe larg fericita în­cheiere a acordului italo-britahic, subliniind că colabora­rea între Borna şi Londra, consacrată în aceste acorduri, este primită foarte favorabil de străinătate, care o soco­teşte drept un mare act de pace.

In editorialul său GIORNALE d 'ITALIA subliniază:„Acordul italo-britacin aduce Europei, în ajunul 'Paş-

telui, un nou, im portant şi imediat element de pace şi prevestirea unor fericite desvoltări viitoare. De acest lucru îşi dau seama toate guvernele şi popoarele Euro­pei, după cum se dovedeşte prin repedea şi călduroasa reacţiune pe care aceste acorduri au trezit-o în străină­ta te " .

Ziarul face apoi un istoric- al negocierilor şi insistă că noul acord'■ nu urmăreşte decât pacea şi colaborarea in­ternaţională. El adaugă;

„Reciproca totală a intereselor naţionale şi imperiale a celor două ţări nu are şi nu poate avea o semnificaţie polemică sau ostilă pentru vreo altă naţiune şi nici nu poate reprezenta începutul unei noi direcţii politice ita­liene. Politica italiană continuă a urma calea sa, fixată prin axa Roma-Berlin, care nu este de fel atinsă prin acest acord.

„Cele două. directive, care se îndreaptă dela Roma spre Berlin şi Londra, scrie ziarul, tind spre pace. spre cla­rificarea situaţiei e'uropeme şi spre crearea unei ordine mai solide şi mai adevărate pe continent şi marile lui insule. Nu există între ele nici fricţiuni, nici contradicţii. Această fermă viziune şi aceste intenţii ale Romei sunt îm părtăşite desigur şi de Londra. Şi aceasta este do­vedită şi prin faptul că guvernul italian a ţinu t neîn­trerup t informat guvernul german de negocierile italo- britanic?, până 1a. încheierea lor" .

LA STAMPA afirmă că nu poate f i vorba de reveni­rea la Siresa, căci, după părerea sa, este cu neputinţă, să, se revină, la „combinaţii politice care nu mai au nicio v a l o a r e Ş i ziarul continuă:

„înţelegerea italo-britanică 1111 trebue şi nu poate turbura celelalte colaborări rodnice, cărora Italia fascistă şi-a1 consacrat de mult timp întreaga activitate diploma-

P R E S E I 155

tieă şi politică. Nu poate fi deci vorba de întoarcerea la vechile formule, ci de o nouă orientare, bazată pe cola­borarea internaţională, solidă şi durabilă, cu toate guver­nele care lucrează pentru binele poporului nostru".

Presa italiană din 17 Aprilie se felicită de semnarea acordului anglo-itdlian, care consacră în ochii opiniei publice italiene succesul diplomaţiei fasciste şi întăreşte poziţia internaţională a Italiei.

Presa se bucură ele asemeni, în mod real, de reluarea raporturilor pline de încredere amicală cu Anglia şi vede în rezultatul negocierilor italo-britanice un fa p t de na­tură a exercita o influenţă profundă asupra situaţiei politice europene,' a însenina atmosfera internaţională şi a deschide drumul spre o rezolvare treptată şi satis­făcătoare a probelemelor europene.

Acordurile încheiate la 16 Aprilie, consacră în prunul rând, pentru ziarele italiene, paritatea absolută a A n ­gliei şi Italiei pe planul imperial.

,.Această paritate, declară MESSAGGERO, este con­secinţa de neînlăturat a campaniei din Etiopia şi a po­liticii prevăzătoare a d-lui Mussolini".

Ziarele scot în evidenţă principalele puncte ale acor­durilor anglo-itefliene şi, relevă cu deostbire confirmarea declaraţiei din 2 Ianuarie 1937, relativă la stătu quo în Mediterana occidentală, reafirmarea independenţei şi- integrităţii Arab iei, seudite şi a Yemenului, precum şi recunoaşterea poziţiilor respective ale Angliei şi Italiei în Orientul apropiat.

Presa scrie de asemeni că declaraţiile italiene, referi­toare la chestiunea retragerii voluntarilor străini, din Spania, sunt conforme întru totul cu atitudinea de tot­deauna a Italiei.

Acordul italo-bnitanic ocupă paginile ziarelor italiene, din 18 Aprilie, care subliniază în titluri pe opt coloane, că acest acord este socotit în lumea întreagă ca un eve­niment de importanţă vitală şi ca o premisă pentru o în­ţelegere europeană mai largă.

In afară de editoriale, ziarele reproduc corespondenţe din toate ţările, în care se subliniază ecoul mondial al acestui acord şi satisfacţia cu care el a fost pretutindeni prim it, dându-i-se în acelaşi timp interpretarea unui element fundamental de echilibru şi colaborare interna­ţională.

GIORNALE D ’ITA LIA scrie că acordurile dela Roma constituesc un nou pas pe calea constructivă a Europei.

„Lumea, adaugă ziarul, va lua act că acest pas a fost îndeplinit alături de Marea Britanie, de Italia fascistă. D ar mai ales trebue să ia act toţi aceia care aici sau dincolo de Ocean pretind să denunţe spiritul de agre­siune al fascismului, ca şi cum el n ’ar fi decât un pro­gram orb de războaie şi nu un sistem de idei şi acţiune, ridicându-se până la cele mai înalte raţiuni ale civiliza­ţiei naţionale şi internaţionale.

„Italia a dat deci semnătura ei noului act de solida­ritate şi*pace, care se leagă de actele consacrate mai de mult cu Germania şi Iugoslavia şi de întreg sistemul de amiciţii politice, pe care guvernul fascist a ştiut să-î creeze şi să-l apere în E uropă".

GIORNALE D ’ITA LIA notează că intrarea în vi­goare a acordurilor anglo-italiene este imediată sub as- pectul politic, în timp ce sub aspectul legal ca depinde de două fapte, şi anume: retragerea clin Spania a arme­

lor şi voluntarilor italieni şi recunoaşterea formală a imperiului italian de Marca, Britanie.

„Aceste două fapte, continuă ziarul, sunt pe cale de realizare: în Spania, războiul se îndreaptă spre o în­cheiere, care comportă o demobilizare naturală a com­batanţilor, iar în ce priveşte recunoaşterea imperiului italian, guvernul britanic a şi îndeplinit demersurile preliminare la Geneva, astfel încât nu va mai trebui m ult timp pentru ca validitatea legală a acordurilor să se găsească verificat".

TRIBUNA scrie între altele: „Acordul italo-britanic creează condiţiuni pentru o ulterioară înaintare spre de­finitiva pacificare a Europei. Toată lumea îşi dă seama că restabilirea amiciţiei italo-engleze nu poate să nu aibe fericite repercusiuni asupra raporturilor franco- italiene. Această impresie este ea însăşi o indicaţie de pace şi de lucru bun".

LAVORO FASCISTA declară, că motivele care au împiedecat realizarea pactului propus de d-l Mussolini în Iunie 1933 au, fost înltăurate.

„Italia şi Germania, scrie ziarul, au reparaţ, p rin m ij­loacele lor, nedreptăţile cele mai usturătoare, care de­term inau deseehilibrul şi imposibilitatea unui acord sin­cer. Bolşevismul, bătut în Spania şi în declin în F ran ţa , făcut inofensiv la Geneva, nu mai poate ameninţa şi în­venina în mod serios Europa. Se poate spune, deci, fără a păcătui p rin optimism, că pacea voită de d-1 Musso­lini este în perspectivă şi chiar în acţiune".

Presa franceză.

In genere presa franceză a prim it favorabil acordul anglo-italian.

,/OURNAL DES DLBATS din 16 Aprilie scrie în legătură cu semnarea acestui acord:■ „Constituirea axei Roma-Berlin este un fapt deplorabil, din care Italia nu poate trage glorie şi satisfacţie, dar la consolidarea căreia a contribuit o extraordinară acumu­lare de greşeli săvârşite de Anglia şi de F ranţa. Prim a consecinţă a axei a fost realizare Anschlussului, opera­ţie care are un caracter mai ameninţător pentru-Itab’a Hecât pentru puterile occidentale. Nu putem nu tri spe­ranţa, de a disloca de pe acum această axă. dar trebue să ne străduim a atenua efectele existenţei ei, reparând greşelile făcute şi apropiindu-ne de Italia. Acest lucru a fost înţeles, de d-1 Chamberlain.

„Trebue să restabilim bunele relaţii cu Italia, în tă­rind totdeodată înţelegerea franco-britanică".

LE TE MBS scrie în editorial:„Fericita soluţie a negocierilor anglo-italiene consti-

tue un eveniment capital în ordinea internaţională, de natură a clarifica atmosfera politică în Europa.

„S ’a pus astfel capăt rivalităţii celor două puteri în Mediterana şi în Orientul Apropiat, ceea ce constiue un rezultat esenţial pentru politica de pace.

„Calea este de aci înainte deschisă, unei normalizări q relaţiunilor franeo-italiene, şi totul lasă a se spera, că există de ambele părţi dorinţa de a se ajunge la o înţe­legere.

„O altă eventualitate, care reţine atenţia cercurilor politice în momentul de faţă, este viitoarea vizită la Londra a d-lor Daladier şi Bonnet, unde vor examina cu oamenii de S tat britanici toate problemele interesând cooperarea franco-britanică pe planul general al poli­ticii europene,

156 REVISTA

,.Fără să existe, propriu zis, o alianţă formală între Anglia şi F ranţa, cooperarea lor în toate domeniile este atât de intimă, că are valoarea unei înţelegeri bine sta­bilite. Trebue să se ştie că în forma lui actuală, acordul între Paris şi Londra este o realitate tot atât de sigură ca axa Roma-Berlin. El nu este îndreptat contra nimă­nui şi lasă poarta larg deschisă tu turor celorlalte pu ­teri, oricare ar fi regimul lor interior. El este în primul rând un instrument de ordine şi de pace în Europa şi reacţionează prin însăşi natura sa, contra oricărei po­litici tinzând să constitue blocuri ideologice rivale pe continent1'.

Ziarele franceze din 17 Aprilie, continuă să acorde o mare importanţă încheierii aeordidui anglo-italian.

LE P E T IT JOURNAL scrie:„Nu s ’ar putea stărui îndeajuns asupra semnării unui

astfel de acord. Nu este vorba de un nou „gentlemen’s agreeinent", ci de un adevărat tra ta t de pace.

„Ce simplu ar fi să se trimeată acum la Roma o per­sonalitate franceză eminentă, care să aibă talentul şi calitatea de a vorbi în numele F ran ţe i11.

LE JOUR-ECHO DE PARIS afirmă: „Calea este trasată pentru F ranţa. Să lucrăm repede11.

LE P E T IT PA R ISIE N declară: „Anglia şi Italia făcând pace, guvernul francez a trimis instrucţiuni d-lui Jules Blondei, dacă doreşte să procedeze chiar de pe acum la rezolvarea diferendelor franco-italiene după modelul acordului italo-englez. însărcinatul nostru cu afaceri va exprima de asemeni dorinţa F ran ţei de a ve­dea reluâudu-se cu Italia relaţii normale şi amicale11.

L ’OEUVR'E scrie: „Acordul anglo-italian este socotit de personalităţile cele mai calificate, ca fiind totodată prudent Şi larg- I u rezumat, el este considerat c a ’un cadru excelent în vederea unei colaborări judicioase” .

LE PO PU LA IRE. socialist, afirmă: ..In acest acord, nimic nu reaminteşte directivele generale ale politicii europene de organizare a păcii11.

Ziarul încheie, spunând că socialiştii îşi rezervă en­tuziasmul şi sforţările pentru o soluţie care ar însemna acceptarea colaborării internaţionale fără exclusivitate şi cu renunţarea la războiu.

Oficiosul comunist L TI UMANI TE este de părere că „acordul anglo-italian nu este un tratat de pace, ci mai de grabă o primă dată agresiunii“ .

LA RLPUBLIQUE din 18 Aprilie scrie:„Acordul anglo-italian este anunţarea unei destinderi

generale în Eur.opa.„Franţa trebue să se bucure iu special, fiindcă acest

acord’ instaurează o- climă favorabilă aproprierii sale cu Italia.

„Această destindere generală se manifestă de altfel în presa europeană

„La Londra, ca şi la Roma, este o deplină satisfacţie; dar şi la Berlin, unde se gândeşte că acordul anglo-ita­lian consolidează pacea în Vest; dar şi Ia Praga. unde se socoteşte că acest acord este profitabil Cehoslovaciei; de asemeni şi în E g ip t11.

Presa germană.

Comentând semnarea acordului italo-britanic, ziarul NATIONAL ZEITUNG din 16 Aprilie scrie:

„Germania, care a fost totdeauna ţinută în curent de guvernul din Roma, cu evoluţia negocierilor anglo-ita- liene, primeşte acordul cu cea mai vie satisfacţie, de

oarece este convinsă că nicio încercare de pacificare ge­nerală a Europei, nu ar fi avu t sorţi de reuşită, dacă nu se isbutea să se elimine în prealabil neînţelegerea anglo- italiană.

„In consecinţă, toate svonurile ce s ’ar putea răspândi cu privire la o pretinsă neîncredere a Germaniei, ar fi pur şi simplu ridicole şi a r putea fi puse în circulaţie numai de oameni care nu înţeleg până la ce punct este solidă axa Roma-Berlin.

„Şi ziarul încheie, făcând urări, să se ajungă în cu­rând la o clarificare şi în raporturile anglo-germane, care, deşi mai bune decât acelea dintre Italia şi Anglia de până ieri. a r putea fi şi mai amicale11.

Presa germană din 17 Aprilie anunţă sub titluri mari, semnarea acordului anglo-italian, subliniind „marea satis­facţie care domneşte la- Eoma“ .

Ziarele scot în evidenţă că axa Roma-Berlin rămâne neclintită.

DEUTSCHE ALLGEM EINE ZEITUNG scrie:„Semnând acordul acesta, d-l Mussolini, a cules un

mare succes pentru politica imperială. Voinţa sa încor­dată spre imperiu a fost o forţă activă. Axa Roma-Ber­lin a constituit un fel de rezervă politică11.

Ziarul face apoi o paralelă între Anschluss „care a su­primat o primejdioasă încordare europeană“ şi acordul italo-britanic, „care a contribuit la pacificarea Europei“ .

LOKALANZEIGER scoate în relief „construcţia plas­tică a acestui acord, scriind:

„Această metodă de contact direct între doi parteneri, este singura în măsură să ducă la succes. Ea exclude orice perturbare a terţilor. Liga dela Geneva nu va fi acest te rţ11.

IIAMBURGER FREMDENBLATT ironizează de ase­meni Societatea Naţiunilor, spunând:

„Se poate vorbi de recunoaşterea imperiului italian de către Anglia, ca despre un fapt, căci ocolul d-lui Cham- berlain, pe la Geneva, nu reprezintă decât o formalitate ridiculă, destinată să satisfacă opoziţia11.

Oficiosul DEUTSCII D IPL0M A TI9CH -P0LITISU H E KORRESFONDENZ din 19 Aprilie comentează acordul italo-britanic şi scrie între altele:

„Pentru diferite motive. Germania primeşte cu cea mai mare satisfacţie, un eveniment politic, cum este acordul încheiat între Italia şi Marea Britanie.

„Unele din concepţiile care au fost realizate prin acest act, există de multă vreme în Germania. Ia r dacă mai ţinem seamă, pe deasupra, că acest acord eliberează un Stat amic ca Italia, de încordările intervenite în relaţiile sale eu alte ţări, Germania primeşte un astfel de eveni­ment, cu atât mai m ultă satisfacţie, cu cât această satis­facţie izvorăşte d in tr’un sentiment de sinceră prietenie. Căci caracterul relaţiilor italo-germane este acela al unei axe şi nu al unui perete, dat fiindcă este vorba de comu­nitatea principiilor fundamentale care slujesc cultura, dreptul şi pacea.

„După cum este un avantaj pentru Italia, debarasarea Germaniei de anumite elemente turbulente din relaţiile sale externe, tot aşa este avantajos pentru Germania să vadă că Italia îşi tranşează pe o cale directă, eu Marea Britanie, toate divergenţele relative la Mediterană şi la Africa.

„Acordul italo-britanic este.o operă de bunăvoinţă şi de bun simţ. Rezultatul dovedeşte din nou că, chiar dacă s ’a pierdut un timp preţios în prealabile erori de înţele­gere, se poate totuşi ajunge la o soluţionare corectă, dacă

P R E S E I = 157

nu se punea prea multă întârziere în a privi îm prejură­rile aşa cum se prezintă ele în realitate” .

VOLKISCHER BEOBACHTER scrie:„Noi, germanii, salutăm cu mare simpatie acordul,

fiindcă el constitue un nou pas pe calea către pacea euro­peană. Ca şi în cazul amiciţiei geonano-italiene, ce se exprimă prin axa Berlin-Roma, noi nu ne ascundem sa­tisfacţia asupra faptului că noua operă d'e pace a fost realizată prin aceleeaşi metode de care politica externă naţional-socialistă s ’a servit pentru a colabora la paci­ficarea Europei, adică metoda negocierilor directe şi bi­laterale. Numai prin această metodă s ’a pu tu t rezolva pe cale ‘paşnică litigiul din bazinul mediteranian, provocat prin metoda colectivă folosită la Geneva” .

BERLINER TAGEBLATT, în tr’o corespondenţă pri­mită dela trimisul său la Roma, scrie că manifestaţiile dela Roma, din timpul vizitei Cancelarului H itler, vor dovedi omenirii că „axa Roma-Berlin rămâne intangibilă, dai fiindcă ea nu există numai pe hărtie“ .

Presa polonă.

Ocupându-se de acordul anglo-italan, ziarul K U R JER PORANNY din 16 Aprilie scrie:

„Opinia publică poloneză îl salută cu o adevărată sa­tisfacţie şi vede în el înapoierea la relaţii normale între două mari puteri.

„Polonia a privit cu aceeaşi satisfacţie şi nota b rita­nică din i) Aprilie, prin care se cere punerea ia ordinea de zi a viitoarei sesiunii a Consiliului, a chestiunii Abi- siniei, spre a se ajunge la o soluţie definitivă a acesteia.

„Calea aceasta, pe care Polonia a apucat-o dinainte, nu poate duce decât la întărirea echilibrului şi păcii în Europa1 ‘.

Comentând acordul anglo-italian, ziarele din 19 A pri­lie subliniază importanţa lui capitală pentru cele două ţări şi pentru pacea mondială.

EXPRESS PORRAXY, ziar guvernamental, scrie în­tre altele:

„Acordul aranjează coexistenţa ceior d'ouă imperii, pre­tutindeni unde se întâlnesc interesele lor. Noua amiciţie a fost stabilită pe picior de egalitate. înţelegerea italo- britanică este de asemeni foarte folositoare şi pentru restul Europei.

„Poiinia, amică a Italiei şi colaboratoare a Marei B ri­tanii, potrivnică oricărei îm părţiri a Europei în blocuri vrăjmaşe, salută această înţelegere cu adevărată m ulţu­mire, în tru cât ea va contribui la pacificarea Europei” .

ILUSTRU WAXNY K U RJER CODZIEXXY scrie:..Acordul deschide un capitol nou în istoria politică a

Europei. El restabileşte echilibrul european, sdruneinat în urma Anschlussului, şi suprimă despărţirea Statelor în două tabere ostile. Ameninţarea directă a unui războiu european dispare, întrecerea în înarmări se va încetini. Primăvara aceasta începe în tr ’o atmosferă de optimism” .

Presa iugoslavă.Presa iugoslavă de toate nuanţele se ocupă cu o deo­

sebită satisfacţie de acordul italo-britanic, socotindu-l unul din evenimentele cele mai importante ale istoriei politice din ultimii ani.

Ştirile şi comentariile cu privire la acest acord, sunt publicate sub titluri mari pe prima pagină şi cu fotogra­fiile d-lui Mussolini, contele Ciano, d-lui Chamberlain si lordului Halifax.

In comentarii, acordul între Ruina şi Londra, precum şi recunoaşterea Imperiului Italian şi a politicii dusă de

d-l Mussolini, fac obiectul unei vii aprobări şi se subli­niază că Belgradul a ştiut să ia înaintea marilor puteri în politica de apropiere şi amiciţie fa ţă de Italia. Zia­rele încheie, subliniind că pretutindeni nu poate să existe decât bucurie, fa ţă de acest eveniment care va aduce zile mai bune în Europa.

PO LITICA din 17 Aprilie, după ce analizează textul acordului, scrie între altele:

„Spre deosebire de Gentlemen’s Agreement” -ui, încare totul a fost generalizat, noul acord precizează exact toate chestiunile pendinte în tre Italia şi Mama Britanie, nu numai în M editerană ci şi pretutindeni unde se încrucişează interesele celor două imperii colo­niale vecine. In aceasta constă cea mai nnare valoare a noului pact. Partea cea mai slabă a acestui pact, după pă­rerea presei engleze, constă în fap tu l că a rămas des­chisă chestiunea in trării în vigoare a pactului.

„Aplicarea lui este condiţionată pe de o parte de re­cunoaşterea anexării Abisiniei şi pe de altă parte de retragerea trupelor italiene dini Spania.

„Nu ar fi exclus ca cu toată bunăvoinţa guvernului englez, chestiunea anexării Abisiniei să nu poată fi u r­gentată şi odată cu aceasta, deci şi intrarea în vigoare a noului pact.

„De asemeni şi retragerea trupelor italiene depinde de durata războiului spaniol.

„.Astfel, după doi ani de d iferite amânări, amiciţia italo-britanică este încheiată din nou şi pe bază foartă solidă. Acest pact reprezintă un mare succes pentru po­litica d-lui Chamberlain. Se aşteaptă noi şi însemnate urm ări pentru amândouă Statele. Se crede că prin acest pact se netezeşte calea apropierii franco-italiene şi pen­tru tratativele anglo-germane, adu-ându-se astfel cele p atru mari puteri europene ţie platform a păcii, ceea ce reprezintă scopul final al acţiunii d-lui Chamberlain” .

VREME, cu aceeaşi dată scrie: „La acest mare succes al politicii externe italiene, să a lă tu ră un nou şi foarte im portant succes al generalului Franco, în Spania. în timp ce astăzi se începe o nouă eră a prieteniei dintre Rama şi Londra, raporturile cu Parisul se află în t r ’o perioadă de stagnare, deoarece se aşteaptă decizi unea guvernului francez privitoare ia reglementarea raportu­rilor cu italia.

..Berlinul, pe de altă parte, pare a fi foarte satisfăcut din cauza că, atât cercurile, oficiale italiene, cât şi presa, subliniază în legătură eu tratativele eu Anglia, că axa Roma-Berlin rămâne baza politi ii externe italiene şi că acestui pact nu i sn poate atribui o notă anti-germană” .

Presa cehoslovacă.

Presa cehoslovacă din 17 Aprilie primeşte cu satis­facţie acordul anglo-italian.

CESKE SLOVO salută acordul în termeni foarte cul- duroşi. Sub titlu l „Axa falsă“ , ziarul scrie:

„Anischlussul a deşteptat la Roma interesul pentru Europa Centrală şi pentru Cehoslovacia. Faptul că un a r­ticol cu tendinţe ostile Cehoslovaciei, şi inspirat desigur de Berlin, a fost cenzurat în Italia, dovedeşte că Italia redevine un element im portant în Europa Centrală. Centrul de gravitate al axei se m ută la Roma. Axa a fost inventată de Berlin. Cu ajutorul ei. Italia a luptat eco- nomiceşte şi milităreşte pen tru Berlin, dar d-l Musso­lini are prea. desvoltat sim ţul realită ţii pentru a nu în­ţelege rolul care se voia a i se im pune să-l joace” .

PRAVDO LIDU, organ socialist, declară:„înţelegerea franco-italiană, va urm a acordului cu

Anglia. D ar chestiunea se pnne de a şti dacă Italia va

158 REVISTA

respecta angajamentul pe care l-a luat acum. Nu va face ea o schimbare totala de îndată ce situaţia îi va fi mai favorabilă şi de îndată ce se va fi refăcut după sdun- cirnil provocat de Anschluss?11.

Ziarul de extremă dreaptă XEDELNY LIST scrie: ,.D-1 Chamberlain a reuşit, după ce a înlăturat pe d-l Eden, să întărească din nou relaţiile anglo-italiene. în ­ţelegerea care s ’a încheiat acum a schimbat situaţia europeană. Această înţelegere ne este foarte favorabilă. Situaţia va fi şi mai favorabilă pntru moi atunci când o înţelegere asemănătoare va fi încheiată între F ran ţa şi Italia.

„Nu ne putem aştepta ca Italia să sfărâme imediat axa Roma-Berlin. Ea va voi să păstreze această carte. Deo­camdată, înţelegerea anglo-italiană a în tărit poziţia Ita­liei în axă. Prim ejdia care me-a am eninţat după Ansch- luss, devine p rin acordul italo-britanic mult mai slabă. Trebue ca germanii noştri să-şi dea seama de acest lucru. Atunci va fi lesne să ne înţelegem cu ei“ .

Presa maghiară.

PE ST E R LLOYD din 13 Aprilie scrie în tr ’o cores­pondenţă din Londra, cu privire la acordul anglo- italian:

„Atâta timp cât Londra şi Roma nu erau de acord, n ’a doraniţ adevărata linişte în centrele de politică ex­ternă ale Continentului. Acum va înceta, în sfârşit, o- ceastă nesiguranţă. După trei ani de nelinişte se resta­bileşte echilibrul european11.

Presa sovietică.

IZViESTIA cu data de 14 Aprilie 1938, comentează conţinutul pactului italo-britanic, afirmând următoa­rele: •

„Nieiuna din cele două ţări nu oferă celeilalte nimic, afară de obligaţiuni „morale11. Dar si în acestea se ob­servă o nuanţă foarte semnificativă: Italia obţine to­tuşi ceva real din partea Angliei, — recunoaşterea su­veranităţii asupra Abisiniei, recunoaşterea intereselor Italiei în Palestina şi perspectiva obţinerii unor credite pe termen lung în Anglia. In schimb, Anglia va trebui să se mulţumească de a crede platonic în realitatea an gajamentelor luate fa ţă de ea de Italia, anga jam en t care de altfel au mai fost luate, aproape în aceeaşi mă sură, de Roma, cu ocazia semnării1 „gentlemen agree- ment-ului11 din Ianuarie 1937, şi cere, după cum se ştie,

au fost călcate de Roma exact peste o săptămână după semnarea acestui acord11.

V ESTI din Kiev, cu aceeaşi dată, afirmând de aseme­nea, că toate punctele acordului italo-britanic sunt de­favorabile Angliei, care în schimbul unor concesiuni concrete, n ’a obţinut din partea Italiei nim ic , afară de angajamente pur platonice, adaogă:

„Diplomaţia britanică urmăreşte o înţelegere cu Sta­tele miei, în scopul de a satisface, pe socoteala altora, poftele agresorilor. Aceasta ştiind, probabil, că o nouă îm părţire a lumii, pe care o urmăresc provocatorii dc războaie, va lovi în prim ul rând în interesele Imperiului britanic.

„Politica de concesiuni parţiale, prin sacrificarea in­tereselor ţărilor mici, poate numai să îndemne ph agre­sori de a revendica tocmai ceea ce nu vrea să le cedeze burghezia engleză. In aceasta constă greşeala de căpe­tenie a politicii d-lui Chamberlain11.

Presa americană.

Presa americană comentează pe larg acordul anglo- italian.

TH E HERALD TRIBUNE, în articolul său de fond întitulat „Acordul miglo-italian înseamnă trium ful rea- lismului“ , scrie; „Noul acord este cel mai de seamă tra ­tat, încheiat în vederea apărării păcii, dela acordurile din Locarno. Dacă nu se vor produce incidente menite să saboteze acest acord, scrie ziarul, vom avea pace cel puţin zece ani. Anglia, asociindu-se cu Italia, în ce p ri­veşte politica sa în Mediterană, Nordul Africei şi Marea Roşie, a dat dovadă că preferă cooperarea cu d-l Musso­lini, în locul ostilităţii italiene11.

Ziarul îşi expirmă admiraţia pentru abilitatea diplo­matică a Ducelui şi pentru marea înţelepciune a d-lui Chamberlain.

THE SUN declară că acordul anglo-Ualian mentă aprobarea internaiţonală.

THE NEW YORK TIMES declara că cercurile ofi­ciale americane consideră acest acord drept un prim succes al poticii realiste dusă de d-l Chamberlain.

In continuare, ziarul scrie că, dacă Anglia a recunos­cut Imperiul italian, Statele Unite urmează să se ocupe şi ele de această problemă.

THE N EW YORK POST recunoaşte că pactul italo-britanic dă putinţa să se respire mai în voie.

RELAŢIILE FRANCO-ITALIENE

Presa franceză.LE PE TIT JOURNAL din 13 Aprilie, ocupăndu-se de

situaţia internaţională, scrie între altele: „Reconfirmarea uniunii franco-italiene este nu numai de dorit, dar nece­sară, azi, când nori negri se adună din toate părţile şi ameninţările devin tot mai puternice11.

L ’EPOQUE subliniază: „Se vorbeşte despre o apro­p ia tă călătorie a principelui de Piemont în Adigele de Sus. Italia face bine că ia măsuri pentru viitor, căci oa­menii uită adesea promisiunile lor cele mai solemne. Oricum, conducătorii popoarelor trec, fie ei şi dictatori,

şi geografia rămâne. O frontieră nu se discută, ea se apără11.

FIGARO publică dela corespondentul său din Roma: „Impresia de destindere cu Italia este foarte precisă, a tât dela Paris cât şi dela Londra şi Italia .crede că se. produce o adevărată răsturnare a situaţiei ce îi deschide perspective aproape neaşteptate pentru desvoltarea for­ţelor sale pacifice şi pentru punerea în valoare a im­periului ei11.

Rclaţiunile franco-italiene continuă să facă obiectul comentariilor presei franceze din 15 Aprilie.

P R E S E I 159

LE JOURt-ECHO DE PA R IS scrie: „In mijlocul p ră ­buşirii' securităţii colective, singura politică posibilă este aceea dela Stresa“ .

L ’EPOQUE declară: „Apare ca sigur că Anglia este decisă să strângă şi mai mult relaţiunile sale cu noi. F ran ţa întreagă se bucură mult de această tendinţă, care îi dă mari speranţe. Pentru prima oară, de mult timp, orizontul este mai puţin negru. Anglia a îuţeles-o. Digul aşteptat a început să se desemneze".

EXCELSIOR scrie dela corespondentul său din Lon­dra: „Din izvor sigur aflu că guvernele francez şi bri­tanic iau în considerare posibilitatea de a renaşte fron­tu l dela Stresa, făcând ca F ran ţa să adere la acordul anglo-itâliau, ce urmează să fjte încheiat sâmbătă Ia

. Roma1 ‘.

LA REPUBLIQUE afirmă: ,.In bazinul meditera- nian trăesc laolaltă trei comunităţi Imperiale ale căror interese sunt perfect conciliabile, cu condiţia ca ele să fie respectate de cel de al patrulea riveran, Spania".

LE PEU PLE constată că bazele acordului anglo-ita- ian erau stabilite dela început. Politica d-lui Chamber- l'iin Cerea încheierea acestui acord, ceia ce exclude fa p ­tul că d-so ar fi pu tu t să pună condiţiuni prealabile.

Chestiunea trimiterii unui ambasador francez la Roma continuă să retină atenţia ziarelor franceze. Ele subli­niază că membrii guvernului francez nu sunt încă hotă­r î t ' asupra celei mai bune proceduri de urmat.

Unde ziare afirmă că în cursul săptămânii viitoare va pleca la Roma un trimis extraordinar, cu misiunea de a negocia, caro va prezenta scrisori de acreditare adre­sate Regelui Împărat, numai după terminarea viitoarei sesiuni a Consiliului Societăţii Naţiunilor, adică după : Mai.

LE MATJ.N crede a şti. că acest trimis extraordinar va avea 'prerogative de ambasador şi că el va deveni ti­tularul ambasadei, după reuşita negocierilor între cclc două ţări.

A lte ziare afirmă că chiar de pe acum ar putea să fie trimis lo, Roma un ambasador acreditat pe lângă Regele Italiei şi împăratul Etiopiei.

ACTTOX FRAXQAISE şi JOU R deplâng nehotărîrea actuală şi subliniază că Franţa ar face un gest frumos, dacă ar pune capăt actualei situaţii, numind imediat un ambasador Im Rama fără a m xi aştepta indicaţii dela Geneva.

Comentariile ziarelor franceze din 19 Aprilie se referă tot la relaţiile franco-italiene.

LE JOUR-ECHO DE PARIS, scrie:„Cu niciun preţ nu trebue ca negocierile ce se vor

duce, — care ue altfel au fost începute sâmbătă, — cliiar iu cursul acestei dimineţe, să'aibă aparenţa unui schimb în natură sau al unei tâ rgue li: să lichidăm în prim ul rând dificultăţile ce există în tre noi şi apoi să numim un ambasador".

L ’EPOQUE declară:, „Nu trebue să ne aşteptăm ca numirea viitorului am­

basador al Franţei pe lângă guvernul din Roma să se nroducă mai înainte de sesiunea dela Geneva. In curând se va şti care va fi personalitatea de prim plan pe cave guvernul francez o are în vedere pentru a l reprezenta la Roma".

LE FIGARO afirmă:„De oarece vom sfârşi cu siguranţă în t r ’un fel sau

altul, „să recunoaştem", acea ce englezii an şi „recunos­cut". este mai bine s ’o facem ca venind din partea noastră. In ceea ce priveşte ambasada dela Roma, ea nu este făcută pentru a răsplăti bnna ţinu tă a Statului pe lângă care este acreditată. E a este făcută pen tru a apăra interesele ţării respective. Marile noastre interese au ne­voie să fie apărate cu toată au to rita tea".

Ziarele din 2 Aprilie concentrează conversaţiile lor asupra conversaţiilor franco-italiene.

„Două erau metodele posibile, scrie LE JOURXAL, sau să se numească imediat un ambasador, pentru ca el să fie instalat înainte de sosirea d-lui H itler, sau să se aştepte term inarea manifestaţiilor prilejuite de această călătorie. Cehoslovacia a ales prima metodă, recunoscând, cu începere de ieri, în mod formal Im periul Italian. Xoi, am optat pentru a doua".

,,Comentând această situaţie, — limpede definită dc LE JOURXAL — presa sc arată în general optimistă.

„Fără îndoială, scrie L ’EPOQUE, nu vom avea un ambasador Ia Roma, când va veni acolo Fuehrerul can­celar, dar atmosfera va fi limpezită. Aceasta este princi­palul şi avem de ce să fim m ulţum iţi".

LA REPUBLIQUE subliniază:„Ceea ce im portă mai mult decât reglementarea cutărei sau cutărei chestiuni în litigiu, este de a înţelege că nu putem. în situaţia actuală din Europa, să facem luxul de a ne menţine pe pici«r de ostilitate faţă de Ita lia" .

PE T IT PARI'SIEX. felicitându-se de primirea făcută d-lui Blondei, de contele Ciano, exprimă speranţa că ne­gocierile în curs vor evolua repede şi vor duce „la resta­bilirea între Roma şi Paris a legăturilor amicale cc existau în 1935, graţie d-lui Laval“ .

LE FIGARO observă:„Tn posesia pactului anglo-italian şi cu promisiunea

franceză, d-1 Mussolini va putea să primească pe d-1 Hitler, cu numeroase şi im portante atale în cartea sa. întreaga problemă a echilibrului, ca bază esenţială a po­liticii italiene, se găseşte de fap t rezolvată în acest mo­ment, care a fost ales pentru apoteozarea axei Roma- Berlin".

L ’HOMME LIBRE. crede că „prelungirea neînţele­gerii franco-italiene, ameninţă să agraveze situaţia încor­dată din Europa. Reconcilierea franco-italiană va per­mite, în schimb, să se producă o destindere generală, de care vor putea profita toate naţiunile pacifice".

L ’OEUVRE, observă că întru cât calea trasată de A n ­glia nu va f i• urmată clecăt clacă Italia îşi retrage trupele din Spania, „toată lumea urează succes complet d-lor Daladier şi Bonnet, şi citeşte cu interes ultimele ştiri pri­mite din R om a".

Presa pariziană din 24 Aprilie continuă să se ocupe de problema relaţiunilor franco-italiene.

L ’EPOQUE scrie:„Procedura luată în considerare pentru recunoaşterea

cuceririi italiene în Etiopia este mult prea subtilă. Ea este poate necesară pentru respectarea „form ei". Dar aceasta nu este altceva decât un lucru de neînţeles, fiindcă mai multe Puteri s ’au înclinat în faţa faptului împlinit. Să jnai aşteptăm 4 sau 5 luni pen tru a rezolva definitiv această chestiune a Etiopiei, este acum o ade­vărată absurditate, pacea mondială fiind ameninţată de

160 REVISTA

pericole atât de grave. Acesta este singurul punct c!p vedere realist. Nu mai este nevoie să se menţină ficţiunea unui Stat negru în Africa“ .

LE JOURNAL declară:.,Singurul lucru care prezintă importanţă între Italia

şi F ran ţa este substituirea unui sp irit amical şi le.al za- •darnicelor discuţii ideologice. De aceea, un gest spontan a r fi avut mai mult preţ, mai ales acum când suntem chemaţi să arătăm că F ran ţa este legată din ce în ce mai mult de A nglia'1.

LE PEUPLE. aduce elogii politicii de „realism“ , inau­gurată de d-l Chamberlain, însă se întreabă dacă ca este în concordantă cu politica Angliei şi Franţei, fa ţă de So­cietatea Naţiunilor.

»EXCELSIOR din 26 Aprilie scrie cu privire la nego­

cierile franco-italiene:„După unele informaţii se pare că guvernul italian

înclină să se mulţumească cu un simplu acord de „bună­voinţă reciprocă" între F ran ţa şi Italia. Acest acord ar putea fi urm at, fără alte amânări, d'e un schimb de am-, basadori ce a r prezida ulterior la lichidarea pe cale di­plomatică a chestiunilor puse de noua stare de lucruri din Africa Orientală. „Bunăvoinţă" există dela sine în­tre două mari naţiuni latine la fel de doritoare de a înlătura neînţelegerile dăunătoare sentimentelor şi inte­reselor lor comune. Dar, se subliniază în cercurile gu­vernamentale franceze, acesta este un motiv în plus pen­tru a se clarifica din toate punctele de vedere ansam­blul şi amănuntele poziţiilor respective ale Italiei şi Franţei, pentru a asigura în felul acesta cât mai bine colaborarea lor, în vederea pacificării Europei".

LE FIGARO subliniază:„S ’a putut ered'e l|i un moment dat că guvernul din

Roma era dispus la o reglementare sumară sub forma unei declaraţii comune, sau a unui schimb de scrisori al căror text a r fi urm at să fie stabilit în cursul acestei săptămâni. Se şopteşte însă că din partea Italiei se tinde să se reducă această prim ă fază la o simplă afirmaţie generală şi destul de vagă a unei bunevoinţe mutuale. Astfel restrânsă în importanţă, înţelegerea preliminară nu ar mai corespunde condiţiilor puse de F ran ţa pentru reluarea relaţiilor diplomatice oficiale şi numirea unui ambasador a r suferi în mod firesc o întârziere. Aceasta pare să fie neînţelegerea care, dacă nu este limpezită în curând, am eninţă să compromită ansam blul1 negocierii, chiar în momentul în care ea se prezintă sub auspiciile cele mai fericite".

Presa engleză.

Ziarele din 19 Aprilie se disting prin aceea că observă, cu multă atenţie, activitatea diplomaţiei franceze.

THE TIM ES scrie :„Cercurile diplomatice din Londra îndreaptă atenţia

lor asupra apropiatei vizite a miniştrilor francezi la Lon­dra. Ştirea unui demers francez la Roma, sporind spe­ran ţa unui acord franco-italian, a fost prim ită aci cu o vie satisfacţie şi vizita d-lor Daladier şi Bonnet^ este so­cotită ca menită să consolideze rezultatele de până acum .

Anunţarea strângerii relaţiilor militare ale înţelegerii franco-britanice dă prilej ziarului DAILY EXPRESS să publice un editorial în care ziarul cunoscut ca izola­ţionist şi, în adelaşi tim p mare admirator al d-lui Cham­berlain, nu se fereşte să folosească cuvântul „aliat“ , atunci când se referă la Franţa.

„Să vorbim de aliaţii noştri, în tru cât d-l Chamberlain a hotărît să lege, mai mult ca niciodată, soarta noastră de aceea a Franţei. Duşmanii Franţei, care se întemeiază pe certurile interne ale ei, în socotelile lor, vor avea o crudă desamăgire. Căci francezii. în caz de războiu, vor porni ca un singur om, dela comunişti până la regalişti. Cu ce însufleţire, de pe vremea Ioanei d ’Arc şi până azi, au ştiut francezii să-şi apere ţara lor. Şi azi, ca şi atunci, ei ştiu să-şi apere ţa ra " .

TH E DAILY TELEGRAPH & MORNING POST studiază posibilităţile unei apropieri franco-italiene, scriind că totul depinde de felul cum d-l Daladier va reuşi în politica de consilidare a guvernului.

T IIE DAILY MAIL este informat de către corespon­dentul său din Roma, că tratativele dintre Franţa şi Ita ­lia vor trata despre următoarele chestiuni:

1. Tangerul: reafirmarea dreptului Italiei la egalita- ' tea cu Franţa şi Anglia în zona internaţională.

2. Tunisul: confirmarea convenţiei din 1896, care asi­gură protecţia italienilor.

3. Relaţiile de bună vecinătate între Libia şi Tunisia.4. Ajustarea frontierii între Somalia franceză şi Abi­

sinia.5. Revizuirea acordului din 1936, prin care Italia a ob­

ţinut 2.500 acţiuni din 34.000 ale Companiei de cale fe­rată Djibuti-Addis Abeba.

6. Cooperare în hinterlandul libian.7. Situaţia emigranţilor italieni în Franţa.8. Activitatea antifascistă şi propaganda exilaţilor po­

litici italieni în Franţa.9. Schimbul de informaţii militare, privitoare la forti­

ficaţiile celor două ţări în Mediterană.10. Desvoltarea relaţiilor comerciale în zona continen­

tală şi în zonele coloniale africane.11. Forţele navale.

DAILY MAIL adaugă că acordul va f i bazat pe un protocol ce va recunoaşte interesul vital, pe care îl au atât Franţa cât şi Italia, de a-şi asigura libera trecere prin Marea Mediterană.

TH E DAILY TELEGRAPH AND MORNING POSTdin 20 Aprilie socoteşte negocierile franco-italiene clrept „cea mai bună dovadă a impresiei produse de pactid an- glo-italian“ .

Ziarul precizează că pactul pe care d-l Daladier, speră să-l încheie, va fi, în linii mari, asemănător celui pe care l-a semnat şi Anglia cu Italia.

„Aceste evenimente, lasă să se prevadă o transformare completă a atmosferii politice din Europa. Este de bun augur faptul că F ran ţa are în sfârşit un guvern pu­ternic, sigur de mandatul său şi bucurându-se de încre­derea generală a naţiunii".

P R E S E I 161

REZULTATUL PLEBISCITULUI GERMAN

. Presa germană.

Umanitatea convingătoarea cu care poporul german a spus „Da“ , cu ocazia plebiscit ului, este înregistrată de ziarele din 11 Aprilie, sub titluri scrise cu litere mari.

VOELKTSCIIER BEOBACTER scrie între altele; „Poporul german, p r in tr ’un ,,da“ unanim, a dat sem­nătura lui pe documentul cel mai important din toate timpurile şi care confirmă în faţa hitregei omeniri că unitatea poporului german, în ansamblul lui, este acum stabilită. — unitate care este irevocabilă pentru vecie.— Marele Reich al poporului german a fost creat prin voinţa poporului german întreg şi omenirea trebue să ia cunoştinţă de acest eveniment. In exterior, nu se va pu­tea să nu se ţină seamă de o demonstraţie atât de im pu­nătoare a voinţei unui popor11.

MONTAG constată: „Reichul german a ajuns din nou o mare putere mondială. Suntem tentaţi să spunem chiar, că el a ajuns acum o putere aproape inatacabilă. Rezultatul plebiscitului este un semn pentru întreaga lume, că ea nu va putea să refuze adm iraţia sa pentru un om care, în tr’un răstimp de patru săptămâni, a reu­şit să întrunească cele 78 milioane germani şi 7 milioane de austriac!, în tr ’o comunitate populară solid alcă­tu ită1 1.

DEUTSCHE DIPLOMATISCH-ţFOLITISCHE KO- RESjPONDENZ scrie următoarele în legătură cu rezul­tatul plebiscitului;

„Constatăm cu satisfacţie că şi în străinătate s ’a recu­noscut caracterul cu totul special al plebiscitului ger­man. Fireşte, sunt unele spirite răuvoitoare care, ca tot­deauna, vor şi e'aută să dea acestui rezultat o notă a lar­mantă. Aceştia sunt oameni care nu vor să înţeleagă şi care, de altfel, nu mai au nicio importanţă.

„ In tr ’adevăr, rezultatul obţinut în acest plebiscit, este cât se poate de grăitor. Nimeni nu poate tăgădui că vo­tarea sa făcut în deplină legalitate, că de pildă, în Aus­tria, minoritatea celiă a p u tu t vota în cea mai mare li­bertate, la fel ea. şi m ajoritatea germană. De altfel, toţi corespondenţii ziarelor străine, care au eontrolot în dea- proape desfăşurarea evenimentelor, au pu tu t să-şi dea seama să nu era nimic de ascuns.

„Ziua ele 10 Aprilie va permite să se ajungă la urm ă­toarea concluzie: Actul legitim al restabilirii unirii între Reich şt Austria, înseamnă eă Austriâ a încetat de a mai fi o problemă internaţională. Chestiunea aceasta nu mai există şi ea va dispare trep ta t din discuţia interna­ţională. Cu cât mai repede se va recunoaşte acest lucru, — eeea ce după ziua de ieri nu a r trebui să fie greu pentru nimeni — cu atât mai repede se va recunoaşte forţa elementară a realităţilor, şi aceasta pentru binele lumei întregi, cu Care Germania doreşte să trăiască în pace11.

VOELKISCI1ER BEOBACHTER scrie; „Un nou „Sfânt imperiu11 a fost creat, care noi se va mai putea desface niciodată. Expresia de „Sfânt im periu11,- are de aci înainte un înţeles nou şi adânc, iar poporul german se va arăta demn de acest sens şi de sarcina sa nemu­ritoare11.

NEUES W IENER TAGEBLATT scrie că plebiscitul a fost o grandioasă profesie de credinţă, a mărcii răsă­

ritene pentru Fuehrer. „Nu a fost un plebiscit, ci o ade­vărată „orfandă de recunoştinţă11, încheie ziarul.

Presa franceză.

Ocupăndu-se de plebiscitul din Germania, ziarul CE SOIR scrie: „Rezultatul ne înmărmureşte. B iruinţa celui de al treilea Reich, asupra unei opoziţii care dis­pare ca prin minune, clilar în ziua plebiscitului, nu este o victorie a entuziasmului, nici a teroare!, ci un trium f al destinului şi al unei credinţe oarbe11.

Corespondentul din Berlin, dl lui LE TEMPS, relevă faptul că în Renania catolică voturile afirmative au atins procentul cel mai ridicat, fa p t arătând că chestiunea catolică nu a jucat niciun rol în cursul acestui ple­biscit.

L'INFO RM A TION scrie între altele: „Muncitoriivienezi s ’au răzbunat contra d-lui Sehuschnigg, care la fiecare ocazie se dădea drept succesor al acelui Dollfuss, care în 1934 a lăsat pe muncitori să fie seceraţi cu mi­tralierele. F ap tu l hotărîtor este că Germania Mare a fost creată sub conducerea unui singur om, eaire în tru ­neşte în mâinile sale o putere m ilitară şi politică în isto­ria modernă11.

Presa italiană.

Ziarele italiene din 11 Aprilie, publică lungi corespon­denţe din Berlin şi din Viena, precum şi comentarii asu­pra rezultatului plebiscitului din Germania. Ele arată că aceste re'zultate corespund aşteptării tuturor observato­rilor realişti, care au urmărit recentele evenimente din Reich şi Austria. Totodată ele constitue şi o afirmare elocventă şi formidabilă. Adeziunea totalitară a Austriei la Reich reprezintă o sancţionare a realităţilor istorice, pe care nicio opoziţie nu ar f i putut-o împiedeca să se manifeste. A înţelege aceste realităţi înseamnă a servi cauza păcii şi justiţiei, a contribui la ordine şi la muncă rodnică. Italia fascistă, care a avut această înţelegere, pentru problema Anschlusmlui, salută cu simpatie naş­terea noului Reich, care este şi va f i un puternic factor de linişte şi muncă în Europa.

GIORNALE d ’ITALIA scrie: .Plebiscitul a confirmat o necesitate istorică, Italia fascistă a înţeles problema Anschlussului, fap t pe care Fue.hrerul l ’a recunoscut. Anschlussul crează o Germanie Mare. P en tru spiritele care ştiu să vadă realitatea, acest eveniment, consacră o situaţie pe care îm prejurările 'ar fi pu tu t să o întârzie, dar pe care nimic nu a r fi putut-o împiedeca11.

LAVORO FASCISTA, arată că minunata umanitate a sufragiului austriacilor pecetlueşte indiscolubil uniu­nea Austriei la Germania.

Toate ziarele îşi exprimă admiraţia pentru, chipul exem­plar cum a fost organizat plebiscitul şi subliniază că or­dinea nu a fost turburată, nicăeri.

Presa elveţiană.

Plebiscitul german, nu a fost comentai decât în JOUR­NAL DE GENEVE din 12 Aprilie, celelalte ziare s ’au mărginit să reproducă ştirile publicate de agenţii şi des­crierile diferiţilor corespondenţi.

LE JOURNAL DE G £N eV E examinează diversele

REVISTĂ

argumente aduse, pentru a explica procentul ridicat în favoarea plebiscitului din Austria. Recunoscând că, unele măsuri, vexatorii au pu tu t provoca temeri legitime la unii din votanţi, crede totuşi că succesul obţinut este da­torit mai ales faptul că austriacii obişnuiţi a se integra în tr ’un marc imperiu, nu se resemnau să joace un rol şters şi speră că noul lor Statut la va aduce prosperi­tate.

Presa maghiară.

Ziarele maghiare din 11 Aprilie sc bucură de rezul­tatul plebiscitului în Germania.

Ziarul guvernamental ESTI UJSAG scrie între al­tele: „Consimţimântul aproape unanim al poporului ger­man constitue o sfidare adusă hegemoniei internaiţonale care a câştigat războiul, dar a p ierdut pacea. Ultimii cinci ani trebue să convingă naţiunile că noul Reich se ser­

veşte de cuvinte simple şi răspicate. Când Reichul vorbeşte de pace se gândeşte la pace şi când respinge orice compro­mis cu bolşevismul, toţi cei care doresc pacea nu au decât să se bucure. Verdictul poporului german face „tabula rasa“ cu multe prejudecăţi şi cu numeroase profeţii mincinoase făcute în E uropa".

Presa belgiană.

Ziarele belgiene din 11 Aprilie comentează în amă­nunte rezultatele plebiscitului din Germania.

LAAT STE NIEUW S constată că rezultatul votului a întărit Marea Germanie. întreaga Germanie este na- ţional-socialistă.

LA NATIOX BELGE afirmă că ţările victorioase sunt cele care au pregătit rezultatul acestui plebiscit:. Hitler a câştigat războiul mondial. Germania este azi mai puternică şi are mai mulţi locuitori decât în 1911.

SITUAŢIA DIN EUROPA CENTRALĂ

Presa franceză.

L ’OEUVRE din 2 Aprilie, referindu-se la situaţia din Europa Centrală, afirmă: „Se pare că se înregistrează oarecare destindere în Europa Centrală. Trupele ger­mane masate la frontiera austro-cehă au fost rechemate. NTu mai răm ân în Austria decât tlouă divizii, in tre care una motorizata şi câteva batalioane de vânători de munte. Se pare că Germania a hotărît să lase ca eveni­mentele să-şi urmeze cursul lor în Cehoslovacia şi eă ea se va ocupa ele chesitunea germanilor sudeţi numai pe cale diplomatică, renunţând, până la noi dispoziţii, la folosirea forţei. Declaraţiile d-lor Boneour şi Chamber- lain încep să dea roade".

I'rcsa franceză din 5 Aprilie îşi îndreaptă atenţia asu­pra semnelor de redresare care se vădise în Europa.

PE T IT P A R IS IE N scrie în legătură cu reuniunea la Ministerul Afacerilor Străine a reprezentanţilor Fran­ţei în ţările din Europa Centrală: „Anexarea Austriei a produs la început o mare uimire, amestecată eu teamă, dar curând după aceea ea a trezit o mişcare de apărare şi de reaeţiune în toate ţările ameninţate de valul de absorbire ridicat de Fuehrer. Cehoslovacia a luat ime­diat atitudine. O mişcare asemănătoare se schiţează în Ungaria. Regentul H orthy a rostit o cuvântare, care este o afirm are de idependenţă. Mecanismul de apărare nu va întârzia să se evi'denţieze si în Iugoslavia. S ’a în­ceput să se reflecteze serios la Ber.ia ea şi la Vatican şi nu este simplă întâm plare faptul că d-l Mussolini se grăbeşte să încheie un acord cu d-l Chamberlain. Pe­ricolul şi necesitatea pot produce o uniune pe eare, eu toate sforţările sale, Soceitatea Naţiunilor nu a fost în stare s ’o realizeze. Se poate forma o regrupare, totuşi ea nu va putea avea un rost adevărat decât dacă se spri­jină pe cei doi stâlpi: Anglia şi F ra n ţa " .

L ’OEUVRE subliniază: „La Quai d ’Orsay se ţine o conferinţă, la care vor participa d-l Paul Boneour, am­basadorii F ran ţei la Berlin, Varşovia şi Moscova şi mi­niştrii F ran ţe i la Praga şi Bucureşti. Această iniţiativă este înţeleaptă şi, în orice caz, a tât de eficientă, încât ea a produs după acum cea mai bună impresie în Bal­cani : impresia unei redresări a pliticii externe franceze.

F ran ţa nu poate spera să contrabalanseze, împreună eu Anglia, presiunea germană, decât studiind marile solu- ţiuni de ansamblu cu agenţii săi în capitalele interesate. D-l Paul Boneour a crezut întotdeauna că situaţia poate fi îmbunătăţită. Dealtfel, d ife rite ' simptome de rezis­tenţă fa ţă de hitlerism ne-au dovedit zilele acestea cât de m ultă dreptate avea. Se pare că asistăm în Ungaria la o mare trezire a patriotismului, care nu vrea cu niciun p reţ să se lase dominat de hitlerism ".

Ziarele franceze din 6 Aprilie comentează cu mult interes conferinţa ce s ’a întrunit cri la Ministerul A fa ­cerilor Străine sub preşedinţia, d-lui Paul Boneour, la care au luat parte ambasadorii şi miniştrii Franţei în ţările din Europa Centrală şi Orientală.

L ’OEUVRE scrie că informaţiile date de reprezen­tanţii Franţei au fost extrem de satisfăcătoare şi adaugă că Londra este mulţumită de faptul că Franţa, din non, este. hotărîtă să examineze ceea ce este posibil şi să aducă la îndeplinire cu prudenţă şi curaj hotărîrile luate.

LE PETI'T PA RISIEN relevă că asigurările date de Franţa au redat curaj Cehoslovaciei. Cuvintele Ceho­slovaciei au fost subliniate şi mai mult prin declaraţiile făcute de d-l Chamberlain. Ziarul subliniază apoi nevoia de a se completa sprijinul franco-englez prin angaja­mente mai precise, luate între ele de către Statele din Europa Centrală.

EPO Q U E declară: „Inacţiunea noastră din momentul reocupării militare a Renaniei şi al realizării Anschluss- ului ne-a provocat cel ma imare rău faţă de aliaţii ş> amicii noştri. S ’a dus timpul şovăeliloi\ Trebue ca F ran ţa să ştie ce vrea şi să o spună. Ea nu trebue să facă nimic ce ar putea să o separe de Anglia şi ea tre- bne să impună tăcere preferinţelor ideologice, pentru a se apropia, dacă este posibil, de Italia. Numai cu acest preţ noi putem să menţinem pacea grav am eninţată".

EXCETiSIOR afirmă: „Franţa, în ceea ce o priveşte, a luat în mod curag.ios atitudine faţă de angajamentele sale în privinţa Cehoslovaciei. Guvernul francez va lu ­cra desigur cu aceeaşi lealitate şi aceeaşi fidelitate faţă de celelalte State amice ale Franţei, care vor putea ast­

P R E S E I 163

fel să ia, în toată libertatea de spirit, propriile lor răs­punderi".

Presa franceză din 7 Aprilie continuă să-şi acorde atenţia problemelor din Europa Centrală.

LA TRIBUNE DES NATIONS, sub titlul „Spre o apropiere a Ungariei de Mica înţelegere", scrie:

„Europa centrală şi balcanică va fi dat în cursul a- cestei săptămâni semne evidente de reacţiune fa ţă de primejdia pangermanismului hitlerist. In România a- ceste semne s ’au manifestat atât pe planul intern, cât şi pe acel al politicii externe. O destindere se observă in relaţiile româno-sovietice.

„Pe de altă parte, guvernul german a lăsat a se în­ţelege că este în intenţia sa de a denunţa regimul de internaţionalizare al Dunării, rezervându-şii exclusivi­tatea pe parcursul austriac, în timp ce se va prevala de regimul internaiţonalizării pe restul parcursului.

„Această concepţie a stârnit o opunere generală în capitalele interesate.

„Problema germană apare de aci înainte în plină lu ­mină. Aparţine Statelor din Europa Centrală de a-şi lua răspunderile".

LA TRIBUNE DES NATIONS în alt articol, sem­nat de d-l Jean Desbois, sub titlul: „Cucerirea econo­mică a bazinului dunărean" , ocupânclu-sc de problema organizării eocnomice a ţărilor dunărene, constată: „După zadarnica tentativă a organizării economice a bazinului dunărean de către Franţa, după rivalităţile franco-italiene, după abandonarea iniţiativelor italiene, terenul s ’a netezit în favoarea noilor sforţări germane de a cuceri pieţele de pe Dunăre.

„Anschlussul va permite Reichului să înregistreze, în mod rapid, noi progrese.

„Stăpână la Viena, Germania va putea utiliza în mod mai eficace, ca niciodată, armele economice pe care le pune în serviciul politicii sale.

„In ceea ce priveşte Comisiunea internaţională a Du­nării, însărcinată prin tratatele de pace să vegheze la libertatea navigaţiei, să unifice marea cale fluvială a Europei Centrale şi Orientale şi să permită flotelor tu ­turor Statelor să utilizeze porturile fără nicio prioritate naţională, cancelarul H itler se pregăteşte s ’o denunţe.

„Astfel, jocul economic dunărean s ’a complicat. Cu toată ardoarea sa şi cu toate armele de care dispune, Reichul va întâlni obstacole multiple. El nu va parveni să opună între ele interesele dunărene fă ră a provoca reacţiuni şi amărăciuni.

„E poate ispititor să se pună în concurenţă lemnul cehoslovac 'şi pe acela al Iugoslaviei, cerealele Ungariei cu ale României, vitele Iugoslaviei şi acelea din câmpiile maghiare.

„Dacă glasurile naţiunilor oprimate nu riscă să tulbure corul plebiscitelor naţional-socialiste, protestările lor se vor manifesta desigur în tr ’o bună zi.

„Când se conduc tot a tât de brutal ca operaţiile po­litice, cuceririle economice au şi ele părţile economice, au şi ele părţile lor rele".

JOURNAL DES DlSBATS, sub titlul „ Dunărea, flu ­viu german1' , şi semnătura d-lui Alber Mousset, scrie:

„Stăpânirea Austriei deschide expansiunii germanice, două debuşeuri: Adriatica şi valea Dunării. Adriatiea este obiectivul imediat şi fatal. Dacă Reichul parvine să se instaleze la Triest, el va fi realizat o nouă etapă în drumul spre Orientul Apropiat. Italia şi Iugoslavia tre ­bue prin urmare să se aştepte la înaintarea germanilor, dela Drava la golful Triestului.

„Cu toate că este mai pu ţin im inentă, progresiunea dealungul văii Dunării, nu este mai pu ţin fatală. Ma­rele fluviu oriental deschide în tr ’aidevăr Germaniei pieţi de aprovizionare, de care azi, mai mult ca oricând, nu se poate scuti. Aceste pieţi sun t: Ungaria, Iugoslavia, Ro­mânia şi Bulgaria.

„Aceste ţări au crezut până aeuim, că tim pul lucra în favoarea lor. Anschlussul a ru inat acest calcul. Mino­rităţile germane, în aceste ţări, sunt astăzi posturile îna­intate ale acţiunii tentaculare a Reichului. Acele mino­rităţi aşezate dealungul Statelor d u n ăren e: începând cu Styria meridională şi până în Transilvania, îi pun la îndemână u n instrument nepreţu it de penetraţie, de presiune şi de intervenţie.

„D-l H itler totalizează astăzi pretextele de intimidare.„Ordinea punerii lor în mişcare va depinde de îm­

prejurări. De aceea cazul Cehoslovaciei îngrijorează lu­mea întreagă. Dacă F ran ţa se sustrage obligaţiilor ei, faţă de această ţară , ea nu va face decât a grăbi cursul evenimentelor11.

LE P E T IT PA RISIEN , sub titlul ,.Pentru o redresare în Europa dunăreană şi centrală", scrie:

„întrevederile pe care d-1 Paul Boncour le-a avut eu reprezentanţii diplomatici ai F ran ţe i în Europa Cen­trală, au lăm urit pe şeful diplomaţiei noastre, asupra impresiei produse în această parte a Europei de eveni­mentele din A ustria şi de am eninţările exprimate de Reicli îm potriva Cehoslovaciei.

„Asigurările categorice de asistenţă, reînoite de gu­vernul francez guvernului d in Praga, au redat încre­derea Cehoslovaciei cât şi celorlalte State din Mica I n- ţelegere.

„Aceste ţă ri a r fi încă «nai apărate împotriva even­tualelor în treprinderi ale Germaniei, dacă sprijinul franco-englez a r putea fi completat cu angajamente mai precise în tre ţările Micii înţelegeri. Cehoslovacia, în special, a r trebui să fie fixată asupra intenţiilor exacte ale Poloniei, României şi Iugoslaviei, în cazul când ea ar fi victima unei agresiuni germane. Aceste puncte m erită să fie clarificate acum când Anglia şi F ran ţa au luat poziţie lăm urită" .

LE TEM PS1 din 15 Aprilie, sub titlu l: „Pacea în E u ­ropa Centrală" , în editorial, se ocupă de repercusiunile pe care Anscliulussul le-ar putea avea asupra situaţiei politice din această regiune a Europei, precum şi a efec­telor pe care le-ar putea avea asupra or dinei internaţio­nale, care a existat până acum.

„De sigur, scrie ziarul, problema cehoslovacă, este aceea care preocupă mai mult spiritele, pentrucă comportă riscurile cele mai grave; d a r e clar că în Ungaria, în Iugoslavia, în România şi chiar în Polonia se manifestă îngrijorări în privinţa noilor desvoltări ale influenţei germane şi a tendinţelor naţional-socialiste, în ceea ce se chiarnă de pe acum un nou „D rang nach O sten", implicând o ameninţare de egemonie, care nu poate lăsa indiferent niciun popor.

„îşi face drum ideea că ţările cele mai expuse din această cauză trebuesc să caute o apropiere în tre ele, pentru a reglementa chestiunile ce le despart şi pentru a-şi coordona sforţările întru apărarea comună, la o ne­voie, a unor interese care au pen tru ele o im portanţă vitală.

„Pericolul comuni trebue, în mod logic, să dea acestor popoare acel sentiment al solidarităţii, fă ră de care n ’ar putea exista o securitate absolută pentru niciunul dintre ele.

„Dacă micile ţă ri voiesc să găsească, în momente de criză sprijinul de care pot avea nevoie, ele trebuesc să

164 REVISTA

înceapă, făcând abstracţie de orice consideraţii de ne­mulţumiri sau de u ră personale, să facă sforţarea nece­sară propriei lor salvări şi să dea dovadă, unele fa ţă de celelalte, de aceea voinţă de împăciuire, de colaborare şi de reglementare pacmică a tuturor greutăţilor lor, care singure le pot permite să apere cu cei mai mulţi sorţi de izbândă demnitatea vieţii lor naţionale".

JOURNAL DES DEBATS, din 23 Aprilie, sub titlul: „Ungaria şovăitoare“ , publică un articol semnat de d-l Albert Mousset care arată perplexitatea in care se găsesc guvernanţii maghiari de când cu Anschlussul căci pre­zenţa Germaniei la Viena a micşorat câmpul iniţiativelor lor, crescând pe acela al riscurilor la care sunt expuşi.

„Credem, set ic în concluzie dr. Mousset, că ne putem aştepta cu teamă ca Ungaria oficială să se înţeleagă cu Reichul pe o bază care a r fi următoarea: nici un sprijin german propagandei naţional-socialistă m aghiară; în schimb facilităţi pen tru Germania de a-şi desvoltă ac­ţiunea sa economică în Bazinul Dunărean, către ţările din Sud-Estul european şi, mai ales, în România. Bismarck, scria, în 1883, consulului Germaniei la Budapesta că „în domeniul Coroanei Sf. Ştefan, interesele germane şi ma­ghiare sunt inseparabile". Vom reveni oare la această concepţie, care a r face să apese pe Statele succesorale o teribilă am eninţare?

„Altfel zis, Ungaria va servi ea de cap de pod egemo- niei Reichului în Europa Orientală? Sau va fi, din contra, bastionul independenţei 'Statelor din această regiune? Nu trebue să ascundem că echilibrul unei întregi părţi a Europei depinde ca şi viitorul suveranităţii maghiare de răspunsul pe care guvernul dela Budapesta îl va da acestor chestiun i".

Presa italiană.

Ziarul LA STAMPA, în numărul din 7 Aprilie, pu­blică un articol, intitulat „Anschluss-ul şi Iugoslavia11, in care examinează situaţia creată Iugoslaviei după in­stalarea Reichului la fruntariile sale.

După ce subliniază emoţia produsă de apariţia trupe­lor germane la frontiera dela Karavanko, reacţiunea vie a anumitelor cercuri slovene pentru soarta fraţilor lor din Carintia, spaima nucleelor evreeşti, care aveau vaste legături dc afaceri cu coreligionarii lor din Austria, în genere sentimentul de nelinişte al întregii opinii publice iugoslave, faţă de înaintarea masivă a colosului german spre Orient, de imensa lui capacitate de absorbţiune afirmă că după o examinare mai calmă a noilor stări de lucruri, o parte din aceste aprehensiuni de ordin politic s ’au liniştit. Z iarul adaogă:

..Astfel Slovenii din Carintia n ’a suferit nidiun fel de prejudiciu moral sau material din faptul desfiinţării S tatului Austriac, ia r Sârbii propriu zişi şi Bosniacii, au văzut în instalarea celui de al treilea. Reich la Viena, spulberarea definitivă a pretenţiunilor de restauraţie habsburgică! Peste aceste motive de calmare trebue aşe­zat afirm ă ziarul— , sentimentul reconfortant încercatde masele populare iugoslave, văzând că o mare Putere, dispunând de forţe incomparabil superioare, cum e Italia, a acceptat evenimentul împlinit.

„Faţă de un popor de 70 de milioane de locuitori, in­stalat la frun tariile sale, Iugoslavia se găseşte în per­fect acord cu puternica sa vecină dela Occidant, Italia, de care este legată p rin acordurile dela Belgrad, definite pe bună dreptate drept elemente de pace, nu numai în ceea ce priveşte Iugoslavia, dar toate Statele din Europa Centrală şi Danubiană. _ _

„Esenţial este, după cum raţionează astăzi opinia pu­blică iugoslavă, că la. frontiera dela Karananko a venit un popor cu care guvernul şi poporul iugoslav în treţin

cordiale legături de am iciţie; dar şi mai esenţial este că celălalt popor, de pe celalt mal al Adriatieei, priveşte spre Iugoslavia cu o prietenie deschisă şi >u o simpatie care din ce în ce mai m ult prinde rădăcini, tot mai adânci în inima poporului iugoslav.

„Ori, dacă preocupările de ordin politic s ’au potolit, rămâne un alt factor de primul ord in de examinat cu pri­vire la situaţia creată Iugoslaviei de către Anschluss şi anume covârşitoarea înrâurire economică pe care Ger­mania, devenită astăzi clienta Iugoslaviei, pentru ju ­mătate din exportul ei, o exercită pe p iaţa iugoslavă, poziţiune dominantă în viaţa Statului, care poate avea oricând repercusiuni im portante în ordinea politică.

„Ori, cum s ’a r putea pune Iugoslavia la adăpost de acest monopol economic, care s ’a r putea, schimba uşor în tutelă politică? Ziarul răspunde: „desvoltând rela­ţiile comerciale cu alte State, în special cu Italia, acor­dând capitalurilor italieneşti posibilitatea de a contribui­ta exploatarea bogăţiilor naturale ale Statului, astfel cum s ’a făcut cu cele franceze şi engleze".

In numărul său din 10 Aprilie LA STAMPA, revine asupra problemei de ordin economic enunţată mai sus, în tr ’'un nou articol purtând titlu l >yAnschluss-ul văzut dela Belgrad", iar în subtitlu; „Teama faţă de constata­rea că 50 la sută din economia iugoslavă depinde de aci înainte de Germania'1. Articolul debutează în următorii termeni:

„Unirea Austriei cu Germania provoacă modificări considerabile în volumul şi regimul schimbărilor în E u­ropa Centrală şi Orientală, iar pe de altă parte dă un nou impuls expansiunii comerciale a- Germaniei, fie datorită faptului geografic al m ăririi sale teritoriale, fie din p ri­cina prestigiului său sporit ca şi al intensificării1 capaci­tăţii sale de trai. Dacă la aceasta se mai adaugă neîncre­derea pe eare nimeni n ’o mai ascunde, a cercurilor co­merciale privitor la capacitatea de durată a Cehoslova­ciei, care nu mai îngădue să se stipuleze eu această ţară angajamente economice de lungă durată, se înţelege uşor dc ce Germania are uşa deschisă pentru expasiunea sa economică in Iugoslavia şi în celelalte ţări danubiene şi balcanice, uşă eare atâta vreme cât a existat Austria era deschisă doar pe jum ătate".

Şi după ce arată cu cifre penctraţiunea treptată a in­dustriei germane cu deosebire în Iugoslavia, începând cu primii ani de după războiu, reuşind să gonească industria italiană care avea clienţi serioşi şi siguri în acest Stat, ziand afirmă că după dispariţia Austriei, care slujea drept „supapă de siguranţă", pentru autonomia econo­mică, atât în Iugoslavia cât şi în celelalte ţări danubiene şi balcanice, fracţionând în special comerţul iugoslav, acum după Anschluss, producţia iugoslavă este în pro­porţie de 50 la sută monopolizată de Reich, situaţie pe­riculoasă în eventualitatea că Iugoslavia s ’ar pune în conflict economie cu Germania, sau aceasta din diferite împrejurări ar deveni insolvabilă fără de a mai adăuga factorul politic, conjugat intim cu cel economic.

„.Astăzi, STAMPA, încheie astfel: singură Germania subsistă, eu povara imensei sale capacităţi d'e producţie şi cu enorma sa forţă de penetraţiune. Dacă volumul schimbărilor germano-iugoslave mai creşte încă, unde o să ajungem? Xu este urgent şi necesar să se corijeze si­tuaţia actuală? Aceste întrebări se referă deopotrivă şi la România. De aceea anumite cercuri din Belgrad sânt de părere că Iugoslavia şi România sunt datoare să stu­dieze eu atenţiune condiţiunile comerţului lor exterior şi să caute să stabilească, cu alte ţări balcanice, acorduri precise pentru a putea iniţia o politică comercială uni­tară* ‘.

P R E S E I 165

PROBLEMA CEHOSLOVACIEI

Presa cehoslovacă.

Cuvântarea rostită de d-l Henlein la Karlovyvary, re­ţine atenţia tuturor ziarelor din 25 Aprilie. Presa ceho­slovacă respinge în unanimitate propunerile d-lui IIen- Icin, califieându-lc drept absolut inacceptabile intru cât ele tind să, creeze un Stat în Stat.

POLEDNI LISTY, afirmă că niciun cehoslovac, ori­căruia partid ar aparţine el, nu trebue să accepte să tra­teze cu d-l Henlein.

LIDOVE NOVINNY, şi uite ziare, subliniază în spe­cial declaraţia şefului partidului Sudeţilor germani, că aderă fără condiţiuni la naţional-socialism, şi afirmă că Cehoslovacia, trebue să ţină seama ds această împreju­rare şi să tragă toate consecinţele ce se impun.

Ziarul social democrat RANNI NOVINNY nu vede în declaraţia d-lui Henlein, nicio contribuţie efectivă la so­luţionarea problemelor în litigiu. Nu se urmăreşte alt­ceva decât să se asigure predominarea minorităţii ger­mane, pe care d-l Henlein o reprezintă numai în propor­ţie de 26 la sută, după chiar cifrele oficiale ale partidului germanilor sudeţi.

Ziarul socialiştilor naţionali A ZET, scrie că d-l Hen­lein a înlăturat însfârşit masca.

D1E ZEIT scrie între altele:„Fără îndoială, metoda adoptată în eele opt puncte

esto radicală. Nu se poate însă uita eă s ’a încercat metoda abolirii progresive a discriminărilor, dar această metodă a1 eşuat,, nu din greşeala germanilor. Metoda radicală cere ea să nu se abuzeze de cuvinte. D-l Henlein a declarat la Karlsbad eă germanii sudeţi se raliază fără rezerve la concepţiile naţional-socialiste. Dacă se caută a se pro­paga opinia că această raliere împiedică, orice a e rd din­tre germani şi celii, se poată replica eă. dimpotrivă, această raliere a c reiat o bază de acord' absolut netă şi clară“ .

Ziarele germane cari apar la Praga nu sunt mai fa ­vorabile revendicărilor d-lui Henlein.

PRAGER MONTAG, deduce din două pasagii din discurs, că d-l Henlein lucrează după ordine venite dela Berlin.

(PRAGER MQXTAGSBLATT, şi PRAGERMITTAG, deplâng faptul că originalul discursului d-lui Henlein, nu a fost comunicat presei.

Presa germană.

Mai multe ziare din 25 Aprilie comentează discursul program pe care l-a rostit d-l Henlein la Karlovivary, la reuniunea germanilor sudeţi.

DER MONTAG. scrie între altele: ..Dacă oamenii de Stat, care se vor întâlni M iercuri la Londra şi oamenii răspunzători din Praga. doresc pacea europeană, în ace­iaşi măsură în cure d-l H itler a dovedit-o prin alipirea Austriei de •Germania, ei nu ar avea nimic mai bun de făcut decât să stabilească un plan întemeiat pe cererile d-lui Henlein. N mie nu garantează mai bine pacea E u­ropeană decât libertatea minorităţilor etnice" .

VOELKISCHER, BEOBACHTER, declară că pro­blema naţionalităţilor în Cehoslovacia a trecut de mult

de cadrul unei probleme lăuntrice a acestui Stat. „ In te­resul pe care, în zilele noastre, îl poartă acestei chestiuni lumea întreagă dovedeşte că este vorba de o chestiune europeană. Germanii sudeţi au a ră ta t limpede ee vor de la cehi. Ei nu pretind mai m ult decât este dreptul lor. Concepţia lor a fost expusă, pretenţiile lor au fost ex­primate. Unul din stâlpii podului înţelegerii este con­struit. Acum este datoria cehilor de a ridica celălalt stâlp şi de a termina podul".

Presa franceză

Oc.upându-se de situaţia din Cehoslovacia, PE T IT PARISIEN, din 1 Aprilie, scrie între altele-. „Prin li­beralismul său, Republica Cehoslovacă în 20 de ani de existenţă a pu tu t să-şi afirme vitalitatea. Ea a avut de rezolvat greutăţi pe care le-a învins eu bine. Ea mai are şi alte gi'eutăţi. Acestea vor fi cu a tâ t mai bine şi mai repede învinse dacă nu vor fi transpuse pe plan interna­ţional. Dacă germanilo.r sudeţi şi slovacilor urmează să li, se acorde reforme în ce priveşte descentralizarea ad­ministrativă, ele urmează să fie negociate la Praga şi nu Ia Berlin sau la Budapesta".

L ’OEUVRE declară: „Avem convingerea că dacă vom şti să intervenim la timp, putem să ajungem la o rezol­vare ,a litigiului ee există acum între guvernul ceh şi mi­noritatea germană, în fapt, în tre guvernul celi şi Ger­mania. Noi dorim ca să începem, în special cu guvernul englez şi ceh, conversaţii în t r ’un spirit oare să fie tot­deodată ferm şi conciliant, liotărît să dea dreptate anu­mitor revendicări legitime d a r şi să apere independenţa politică şi teritorială a Cehoslovaciei. Dela un acord asu­pra acestor chestiuni nu a r fi să se aştepte decât rezul­tate fericite. El a r consolida legăturile dintre trei naţiuni. El a r putea să întrunească adeziunea tu tu ro r naţiunilor care în mod sincer sunt convinse de nevoia unei rezol­vări paşnice a problemei".

LE TEM PS, din 7 Aprilie, publică un lung articol în care, după ce enumără revendicările d-lui Conrad Hen­lein, în numele germanilor din Sudeţi, închee astfel:

„Toată chestiunea este de a şti dacă mişcarea germană a Sudeţilor urm ăreşte numai a obţine unele garanţii pen­tru minoritatea germană în cadrul S ta tu lu i cehoslovac, sau dacă încurajată de naţional-socialismul din Berlin tinde să grăbească în folosul Reichului unificat, desmetn- brarea acestui Stat. In primul caz, înţelegerea este posi­bilă, iar buna voinţă dovedită a guvernului din Praga, lasă uşa deschisă unui reglement satisfăcător salvgar­dând principiile esenţiale ale ori cărui S tat independent şi suveran, în cel de al doilea caz poporul cehoslovac nu i-ar mai rămâne decât de a organiza apărarea sa contra oricărei încercări urm ărind ruina existenţii sale naţio­nale. Asigurări formale au fost date recent de Berlin, că R,efebul nu se gândeşte la o agresiune contra Ceho­slovaciei. Continuăm deci a crede că un acord este posi­bil, şi eă Germanii din Sudeţi nu se vor împotrivi unui acord comandat de raţiune şi de d rep ta te" .

Comentariile presei franceze din 25 Aprilie se concen­trează în deosebi asupra chestiunii cehoslovace şi a re­vendicărilor sudeţilor, expuse în congresul din Karlovy- vary de d-l Henlein.

LE FIGARO, sub semnătura lui W ladim ir d ’Ormes- son, scrie: „P rin tre condiţiile enumerate ieri de d-l Ilen-

166 REVISTA

lein, cea mai limpede este aceasta: „voiirn, ca politica ex­ternă a Cehoslovaciei să fie revizuită". Traduceţi: Ger­mania este de acord să lase o independenţă nominală Statului cehoslovac, dar cu condiţia să-i fie tutore şi ta nimic să nu se mai petreacă la Praga, fără agrementul Berlinului. Cu alte cuvinte, după ce, Germania a absor­bit Austria, ea începe să organizeze Europa Centrală. Cehoslovacia o jenează şi trebue ca aceasta să-i accepte condiţiile. Lupta se dă în tre pangermanismul care înţe­lege să se desvolte de aci înainte în voie, şi restul Europei Centrale şi Dunărene. Se vorbeşte mereu de pace sau răs- boiu, în legătură cu Cehoslovacia. Problema nu se pune, de sigur, actualmente pe acest plan. Ceeaee este adevărat este ca cea mai mare încercare de forţe diplomatice, care s ’a dat în Europa în ultim ii 20 de ani, a şi început. F ran ţa nu a r putea să rămână indiferentă. D. D ’Or- messon adaugă că a întârzia p r in tr’o procedură gene- veză, reluarea unor „raporturi normale cu Italia, în­seamnă a discuta asupra naturii îngerilor, când focul a cuprins vecinătatea bisericii".

IN L ’EPOQUE DE KERILLIS, scrie: „Totul ne face să credem că, dacă Italia s ’a întors atât de brusc spre Anglia, şi dacă ea s ’a arătat a tât de dispusa să reia imediat legăturile d'e prietenie cu F ran ţa, a făcut-o sub impresia alarmei pricinuite de brusca ameninţare de hegemonie germană în Europa. Se poate deci spune că Ita lia nu-şi va afla interesul în aproprierea de F ran ţa şi Anglia, decât dacă acestea se arată dispuse ai apăra îm­potriva Germaniei politica echilibrului european".

L ’OEUVRE, scrie: „La Praga se credea aseară eă germanii au părăsit, pen tru câtva tim p „maniera forte" pen tru a-şi anexa Cehoslovacia. Se crede că ei vor în­cerca, dimpotrivă, a convinge pe cehi că sunt cei mai buni prieteni ai lor, dar că este nevoie ca Cehoslovacia să rupă orice alianţe cu Rusia şi F ran ţa, înlocuindu-le p r in tr ’o alianţă cu B erlinul".

Comentând în buletinul zilnic programul d-lui Hen- lein, astfel cum a fost formulat în discursul rostit lu, congresul sudeţilor germani, LE TEMţPS, scrie:

„Nu este o surpriză ca presa de peste Rin, a comen­ta t cu entuziasm programul d-lui Conrad Henlein, de­oarece acesta comportă adeziunea fă ră rezerve la naţio- nal’-sociaflism. D ar chestiunea care se pune este aceea de a se şti dacă guvernul din Berlin care se apără tot­deauna de acuzaţia că voieşte să intervină în afacerile interne ale unei ţă ri vecine şi care a declarat totdeauna

ÎNŢELEGEREA

Presa turca.

GUMHURIYET din 8 Aprilie, sub titlul „Presa bal­canică care este totdeauna atentă şi care urmează ten­dinţele masselor, lucrează fără preget pe o cale pozitivă“ , se ocupă în editorial de conferinţa înţelegerii Presei Bal­canice.

„înţelegerea balcanică, scrie între altele ziarul, este sortită să devie una din instituţiile cele mai clarvăzătoare şi mai rodnice din secolul al XX-lea.

„Baza înţelegerii se sprijină pe m aturitatea psiholo­gică a popoarelor balcanice. Această m aturitate tocmai

eă voieşte să respecte independenţa şi suveranitatea re- publicei cehoslovace, înţelege să încurajeze pe faţă diso­cierea administrativă a acestui S tat prin creiarea unor teritorii închise, autonome, contrarii spiritului şi literii Constituţiei, actualmente în vigoare.

Din punctul de vedere al menţinerii păcii în Europa Centrală, nu e vorba decât de acest lucru. F ără spriji­nul declarat al Reichului german, programul d-lui Ilen- lein, nu este decât o manifestare fără însemnătate prac­tică, a cărei punere la punct a r trebui să se facă în mod cu totul natural, în cursul negocierilor necesare, pentru elaborarea unui compromis cinstit.

Dacă, dimpotrivă, acest program ar răspunde adevă­ratelor scopuri ale politicei generale a Germaniei hitle- riste, a r trebui să vedem atunci în el o gravă ameninţare pentru pace, în această parte a Continentului".

Pier re Bcrnus, în JOURNAL DES DEBATS, face con­statări analoage-. E l scrie între altele-. „înţelegerea între guvernul cehoslovac şi populaţiile gerînane din ţară va fi realizabilă dacă .dai Berlin nu există actualmente in­tenţii destructive". In adevăr. d-I Henlein şi locotenenţii săi, nu sunt nimic prin ei înşişi. E i nu' fac decât să exe­cute instrucţiunile pe care le primesc dela Berlin.

Aceste instrucţiuni vor varia fără îndoială după sta­rea generală a Europei. De aceea trebue ca privirile să se îndrepte spre Londra, Paris şi Roma, pentru a se putea face o idee cu totul aproximativă, în ce priveşte viitorul.

Dacă înţelegerea dintre F ran ţa şi Anglia apare solidă şi clacă cele două ţă ri parvin să se apropie în mod du­rabil de Italia, fără ca faimoasa axă să fie oficial aban­donată, se va vedea .atmosfera limpezindu-se. Evenimen­tele din Europa Centrală sunt în funcţiune de echilibru general' ‘ .

LE POPULAIRE, subliniază că dacă Cehoslovacii ar renunţa la alianţele lor, la credinţa lor în democraţie şi dacă ei s ’ar încadra în sistemul axei Roma-Berlin, nu ar mai exista o problemă a sudeţilor. „D-l H itler este gata la orice fel de compromis în chestiunea minorităţilor clacă este servit în planurile sale ele politica externă. Dar d-l Beneş este un om ele stat conştient de responsabilitatea sa şi un mare european şî problema cehoslovacă este o problemă europeană. Este o asemenea problemă pentru că nu pot fi lansate ultim atum uri la Praga prin interme­diul d-lui Henlein. Este o problemă europeană pentru că d-l Beneş apară cu Constituţia Cehoslovacă ultima re­dută a democraţiei şi: a; Umanismului în Europa Cen­tra lă " .

BALCANICĂ

este aceea care promite înţelegerii noastre viitorul unei Puteri neclintite.

„Ar fi păcat ca această operă concretă să nu se poată desvolta şi perfecţiona. Aci tocmai presele noastre au un mare rol de ju ca t" .

Acelaşi ziar, în numărul din 9 Aprilie, în articolul de fond, intitulat „înţelegerea balcanică în echilibrul euro- pean“ , scrie:

„înţelegerea balcanică constitue în sub-estul european un bloc cu raporturi şi interese cu continentul şi mările europene şi a pus în capul programului său de a între-

P R E S E I167

ţine bune relaţii cu toate Statele care îi respectă grani­ţele şi drepturile.

„Menţinerea statu-quo-ului în Balcani, constitue cel mai mare serviciu care se poate face păcii. Această uniune demnă să servească de exemplu tuturor popoarelor din Europa, formată de balcanici capabili să realizeze acest scop, merită să fie prim ită cu gratitudine în numele păcii11.

LA REPUBLIQUE din 14 Aprilie, în legătură cu şe­dinţele Consiliului economie, şi ale conferinţei presei în ­ţelegerii Balcanice dela Istanbul, scrie între altele:

„Atât timp cât Statele care compun blocul balcanic îl vor apăra din toată puterea, nimeni nu va putea trece Carpaţii, nici Dunărea. S tătu quo-nl balcanic este — pe mare şi pe pământ — sub garanţia blocului Înţelegerii Balcanice, formată de Gt) de milioane de locuitori.

„Dup'ă părerea noastră, ar trebui ca Statele înţelegerii Balcanice să publice odată mai mult, expunerea datorii­lor lor şi situaţiei lor în vederea salvării păcii. Nu duş­mănim pe nim eni; dar cei care doresc să trăiască în prie­tenie cu noi, trebue să ştie să ne respecte11.

Presa franceză.

LE PE T IT PARI'SIEX din 16 Aprilie, ocupăndu-se de sesiunile Consiliului economic şt ale presei înţelegerii ţelegerii Balcanice dela Istanbul, scrie între altele:

„Spiritul de colaborare, născut din înţelegerea Bal­canică, s ’a confirmat, graţie acestor şedinţe, care aveau ca scop nu numai de a menţine un contact strâns între cercurile politice şi economice ale naţiunilor balcanice, ci de a creea şi schimburi de vederi proprii să desvolte apropierea economică şi culturală a ţărilo r din înţelege­rea Balcanică11.

După ce face o dare de seamă a lucrărilor celor două conferinţe, a presei şi a Consiliului economic al înţelege­rii balcanice, ziarul adaugă:

„Toate constatările tind să mărturisească rodnicia ce­lor cinci sesiuni ţinute şi faptul că lucrările Consiliului economic al înţelegerii Balcanice n ’au decepţionat spe­ranţele nutrite în această priv in ţă11.

NOUL GUVERN FRANCEZPresa franceză.

Ziarele franceze din 11 Aprilie comentează în deosebi venirea la guvern a d-lui Edouard Daladier.

LE JOURNAL, scrie: „Dacă noul guvern nu este un minister al salvării publice, despre cane s ’a vorbit mult în ultimele săptămâni, se poiate prea bine spune că el este un instrument solid, bine făcut. Acest instrum ent va fi folosit de mâni experte. Opinia publică, pe care o revoltă din ce în ce mai mult nestabilitatea ministerială, exprimă dorinţa vie ca no*ul guvern să fie stabil11.

LE FIGARO, declară: „Ţara doreşte linişte şi reface­rea ei. Ea ştie bine eă trebuie să muncească şi să producă şi că securitatea sa depinde de munca sa, de ordinea sa şi de ţinuta sa morală şi materială. Ea nu vrea revoluţie, nu vrea să dea înapoi. Ea cere tu turor acelor însărcinaţi să guverneze ca să guverneze în adevăratul înţeles al cu­vântului11.

Al treilea minister Daladier a debutat în parlam ent în condiţii care pot fi calificate drept strălucite11, declară EXCEL'SIOR, din 13 Aprilie, şi adaugă: „In Senat se păstrează în asemenea îm prejurări o tradiţională rezervă; eu toate acestea, declaraţia, ministerială a fost prim ită cu călduroase aprobări11.

LE PE T IT PARISIEN, subliniază: „Aleşii F ranţei, ai sufragiului universel şi ai sufragiului restrâns, au aprobat fără rezervă atitudinea guvernului. Exprimăm gândul alegătorilor atunci când facem urări ca manifes­taţiile de uniune naţională, atât de dorite de toţi, să se repete cât mai des în interesul ţării întregi11.

LE FIGARO, observă: „Există sau nu o covârşitoare m ajoritate care să pună capăt experienţelor revoluţionare şi falimentelor pe care le aduc acestea, pentru ea ţara să-şi găsească în sfârşit echilibrul şi rostul ei? Răspun­sul nu este îndoelnic. Dacă guvernul Daladier ştie să răspundă prin acte la atitudinea „francezului mijlociu11,

atunci ei poate fi fără grije în ee priveşte existenţa sa. Viitorul nu depinde detât de el11.

L ’HUM ANITE, afirmă: „Cu toate, manevrele inac­ţiunii şi ale fasciştilor F rontu l Popular, a. rămas u n it11.

LE POPI LAI RE. se întreabă: „A nu fi nici tem utnici iubrt, nici respins, nici atras, din nicio parte, aceasta să fie oare definiţia forţei ?11

L ’AUBE, scrie: „Declaraţia ministerială este demnă de toate laudele. Iată limbajul pe care ţara îl aşteaptă11.

Presa germană.

DE 1 JTSiGH E DIPLOMATISCH — POLITISOH E KORESPONDENZ. din 11 Aprilie, examinează şansele guvernului Daladier şi subliniază fap tu l că d-sa în afară de Preşedenţia Consiliului, conduce şi Ministerul A pă­rării Naţionale.

„Toată lumea a constatat că d-1 Daladier a relevat în primul rând im portanţa problemelor privitoare la apă­rarea naţională şi la securitatea F ranţei. Este interesat să constatăm că d-1 Daladier nu se mulţumeşte să dea asigurări elementelor militare în priv inţa acestei securi­tăţi, ci preocupările d-sale se îndreaptă de asemeni şi asupra domeniilor financiare, economic şi social. F ă ră * îndoială cu acesta, este un nou element în cadrul p lanu­rilor pentru refacerea internă11.

Ziarul remarcă apoi că voinţa pacifică a Franţei, nu poate să fie influenţată în mod negativ de ideologii prea înferbântate, Franţa doreşte să trăiască în pace cu toate popoarele, fără deosebire.de regimul lor politic, astfel a declarat d-l Daladier.

Ziarul ajunge la următoarea concluzie: „D-l Daladier a lăsat să se vadă eă d-sa nu este dintre aceia care să nu recunoască schimbările profunde ce s ’au produs în struc­tura şi forma politicei europene. D ar atunci când d-sa de­clară că F ran ţa a r voii să vadă pacea respectată, în con­formitate cu formula rigidă a dreptului, ia r nu pe calea

168 REVISTA

abdicărilor progresive, unei astfel de formule a r trebui să i se dea un sens destul de larg pentru a putea face o politică, oare ar înlesni restabilirea unei păci durabile în E u ro p a".

Presa iugoslavă.

Ziarele iugoslave din 11 Aprilie publică numeroase in­form aţii relative la alcătuirea noului guvern francez.

Comentând faptul, VRBMJE scrie: Guvernul Daladier dă un nou aspect vieţii politice interne a Franţei.

„Prim a consecinţă probabilă va fi dizolvarea F ron tu ­lui Popular, mai întâi pe terenul parlam entar, apoi în ţară.

„D ar personalitatea d-lui Daladier este o garanţie pen tru cei care au grijă de securitatea F ranţei. Se cu­noaşte opera îndeplinită de el în ultimii doi ani pentru întărirea armatei, care este, după părerea d-lui Winston Churchill, cea mai puternică din Europa.

„Pe de altă parte, venirea d-lui Georges Bonnet la Quai d ’Orsay lasă să se prevadă anumite schimbări în dome­niul politicei externe. Este probabil că succesorul d-lui P au l Boneour se va sili să restabilieaseă relaţiile nor­male eu Italia şi că va păstra faţă de chestiunea spaniolă o atitudine de strictă neintervenţie".

Presa polonă.

Noul guvern francez este salutat cu vădită satisfacţie de cercurile guvernamentale poloneze.

Ziarele din 11 Aprilie subliniază că prezenţa d-lui Georges Bonnet, la Ministerul Afacerilor Străine, nu va face decât să întărească legăturile de amiciţie ce unesc cele două ţări. Presa afirmă de asemeni că noul guvern are toate caracteristicele unei formaţii puternice şi d'e lungă durată.

Ziarele guvernamentale insită şi asupra faptului că d-l Daladier a păstrat şi portofoliul Apărării Naţionale, ceea ce dă guvernului său caracterul unui guvern „al mântuirii publice în faţa pericolului extern“ .

Presa elveţiană.

Presa elveţiană s ’a ocupat pe larg de criza de guvern din Franţa. Se consideră ca o garanţie pentru viitor fap­tu l că guvernul Blum cedează locul unui guvern Dala­dier. In genere presa exprimă opinia că şi noul guvern nu va f i decât un cabinet interimar, premergător al unui guvern de uniune naţională. Ziarele întrevăd posibilita­tea ca guvernul Daladier să îmbunătăţească relaţiile franco-italiene, căci nu numai Franţa, ci şi Italia au tot interesul să opună o stavilă dorinţelor de expansiune ger­mane.

EVENIMENTELE DIN SPANIA

Presa franceză.

Războiul din Spania preocupă în special ziarele din 2 Aprilie. Ceea ce atrage în deosebi atenţia ziarelor de dreapta este bejenia republicanilor către frontiera fran­ceză: ziarele de stânga consacră comentariile lor în spe­cial războiului.

DE JOUBhECIIO DE PARIS, scrie între altele:..Dreptul internaţional cere ca F ran ţa să desarmeze pe

beligeranţi şi să-i reţină în tabere de concentrare, până la terminarea 'ostilităţilor. Aceasta este desigur o sarcină foarte costisitoare, dar nicio altă soluţie nu este mai umană. Vom evita, în felul acesta, să predăm pe cei în­vinşi. represaliilor învingătorilor. Destul sânge s ’a îm­prăştiat pe păm ântul Spaniei. Să nu mai ajutăm şi mn la răspândirea altuia nou".

DE JOURNAL observă:..Din punct de vedere juridic, situaţia este cât se poate

de limpede. Desarmare. şi internare, nu se impun d'ecâl atunci când există starea de războiu recunoscută. Oi, acesta nu este cazul în ce priveşte Spania. Acolo, un gu­vern luptă cu ..rebelii". In acest caz, repatrierea este în­dreptăţită. De altfel, această măsură, a fost adoptată şi când s ’a ivit afacerea Iran u lu i" .

PE T IT PA R ISIEN . ziar moderat, subliniază:..Se va acorda dreptul de azil femeilor, copiilor, bătrâ­

nilor şi bolnavilor. In ce priveşte bărbaţii valizi cât şi mi­liţienii. ei vor fi invitaţi să se înapoieze în Spania. Totuşi, armele lor vor fi confiscate. întreaga chestiune, in tră în

cadrul atribuţiilor guvernului, căci ea se referă la nein­tervenţie".

Presa italiană.

întreaga presă italiană, din 20 Aprilie, proslăveşte opera- legionarilor italieni din Spania, care au reţinut la Tortosa grosul forţelor republicane, şi au îngăduit prin rezistenţa şi eroismul lor, înaintarea trupelor naţiona­liste, până la Mcditerana şi împresurarea poziţiilor gu­vernamentale, dela gurile fluviu lu i Ebro.

Ziarele scriu că „recenta reafirmare că Italia n ’are alte scopuri, decât de a opune armele sale pe pământul iberic, nebuneştei ameninţări bolşevice, înalţă, şi- mai mult acţiunea legionarilor italieni“ .

Armele Italiei, au- dobândit pe pământul Spaniei un succes triumfal, care peste rezultatul- militar, este el însuşi decisiv, adaugă ziarele, care în concluzie declară ca acesta- reprezintă un nou titlu al Italiei la recunoştinţa• lumii întregi.

Presa polonă.

Oficiosul POLSKA INFORM AC YA PODIT YCZNA, din 9 Aprilie, în tr’un articol despre Spania, scrie între altele:

„Atitudinea Poloniei, faţă de răsboiul civil din Spania, a. fost definită cu preciziune încă dela început. Ajunge să amintim că guvernul polon ţine cu hotărîre la princi­piul de a se respecta libertatea fiecărui, Stat, de a-şi alege forma d'e organizaţie internă, oare-i convine cel mai bine.

Acelaşi principiu respectat de guvernul polon se opune la crearea între State a unor blocuri ideologice, a căror

P R E S E I 169

existenţă prezintă perspective dintre cele mai ameninţă­toare pentru pacea Europei. Guvernul polon a respectat deci principiul unei politici de strictă neingerinţă. Totuşi, trebue să se constate o diferenţă isbitoare în cele două tabere beligerante spaniole. Pe teritoriul supus — teo­retic — guvernului din Barcelona, situaţia haotică este sporită p rin dese tu rburări şi încăerări, groaza continuă şi apăsătoare a devenit una din metodele zilnice ale gu­vernului. Impresia este că el are tot mai mari dificultăţi penttu a rămâne stăpân pe situaţie.

Din contră, pe teritoriul supus autorităţii generalului Franco, situaţia tinde să devină trep ta t tot mai normală şi evenimentele sunt stăpânite în mod absolut, fără a se recurge la mijloacele violente folosite de tabăra opusă. Domneşte linişte şi autorităţile generalului Franco, nu întâm pină nicio rezistenţă în executarea măsurilor lio- tărîte.

PROBLEME

RECUNOAŞTEREA IMPERIULUI ITALIAN DE CÂTRE CEHOSLOVACIA

Ziarul independent NARODXI POLITIKA, în numă­rul din 20 Aprilie, comentând recunoaşterea de către Cehoslovacia a Imperiului Italian, scrie:

„Suntem foarte fericiţi că guvernul cehoslovac n ’a aş­tep tat mai mult şi a recunoscut cucerirea Etiopiei de că­tre Italia şi creearea Imperiului Italian, chiar mai înainte ca F ran ţa să facă această recunoaştere. Decizia luată de guvernul nostru este cu atât mai importantă cu cât ea nu a aşteptat hotărîrea Societăţii Naţiunilor. Această insti­tuţie nu poate să ne garanteze securitatea noastră. In aeeastlă situaţie nu se poate ca noi să ne compromitem relaţiunile noastre eu Italia. Este foarte semnificativ faptul că demersul diplomoatic al reprezentantului ce­hoslovac la Roma s ’a produs în momentul când Cehoslo­vacia sărbătoreşte aniversarea constituirii armatei ce­hoslovace în Italia. Acum 20 de ani a fost pecetluită ami­ciţia italo-cehoslovacă, ce data din timpul când poporul italian lupta contra Monarhiei austro-ungare, iar popo­rul cehoslovac intra în epoca renaşterii sale: să sperăm că atmosfera europeană se va clarifica şi că se vor în ţe­lege două lucruri fundamentale: nimic nu ne desparte de rtalia, între noi nefiind nicio chestiune în discuţie. Din contră, avem interese comune. Italia nu se poate dezinteresa de a şti cine va fi stăpânul Moraviei".

SITUAŢIA INTERNÂ DIN UNGARIA

Obiectivul primordial, discutat cu înverşunare în presă şi în vicaţa publică, este aşa zisa „legea evreiască", prin care guvernul vrea să restabilească echilibrul economic, financiar şi cultural în favoarea păturii creştine:

MAG Y ARS A 0 din 10 Aprilie publică date statistice după care în serviciul întreprinderilor ce lucrează cu 10 persoane în plus, lucrează 60 de mii funcţionari, d in tr’a- ceştia 24 mii evrei, d-eci 40 la sută. Conform proiectului de lege actual, bi curs de 5 ani proporţia funcţionarilor

„Spania a av u t în. repetate rânduri un rol destul de important în schimburile internaţionale. Nu ne putem închipui izolarea Spaniei din cadrul economiei mondiale. Polonia a stabilit relaţii comerciale cu guvernul genera­lului Franco şi ele se desfăşoară în mod satisfăcător.

„D ar menţinerea numai a relaţiilor comerciale nu poa­te să rezolve jn'oblema. Condiţiile complicate ale coexis­tenţei moderne a popoarelor nu pot fi reglementate de­cât pe un plan mai general. Ia tă de ce anumite State au angajat relaţii de faeto, pe când altele au recunoscut de jure guvernul generalului Franco.

„Demersuri de acest fel, tinzând la normalizarea rela­ţiilor cu naţiunea spaniolă, sunt fă ră îndoială, conse­cinţa necesară a unei aprecieri reale şi precise a situa­ţiei, aşa cum se prezintă ea d'e ambele părţi ale fron­tu lu i" .

EUROPENE

evreeşti va f i redusă la 20 la sută. Prin urmare, 12 mii de funcţionari particulari vor f i concediaţi, iar în locul lor se vor angaja creştini, îm părţind posturile vacante pe cinci ani, în fiecare an 2.400 forţe creştine vor avea posibilitatea să fie angajate.

•8 ORAI UJSAG din 10 Aprilie publică declaraţiunile Contelui Bethlen, cu privire la proiectul de lege, expri- măndu-se foarte diplomatic, deoarece Contele Bethlen este considerat ca un sprijinitor al politicei economice di­riguită ele capitalul liberal: „Este de dorit, scrie ziarul, ea creştinii sa-şi ocupe locul lor cuvenit în vieaţa econo­mică, dar a r trebui să se creeze în treprinderi indepen­dente creştine în vieaţa economică, ia r capitalul creştin să nu fie învestit numai în pământ, ci şi în industrie şi comerţ, scopul deci nu poate fi ea p rin legea actuală să se satisfacă patimele masselor".

TJJ MAGYA RSAO din 10 Aprilie, anunţă că organi­za ţ umile generaţiei tinere aprobă realizarea „legii evre­ieşti1 ‘ : Societatea studenţilor universitari a adresat o telegramă prim -m nistrului, fclicitându-l pentru proiec­tul de lege menit să rezolve raţional problema- evreiască. Ziarul adaugă că şi Uniunea Politehnicilor maghiare „Hungaria", precum şi Federaţia „Turul" au votat mo­ţiuni în sensul de mai sus.

Presa liberală, în frunte cu E S T I KITRJR, UJSAG, XkPSZAVA, cluc o campanie înverşunată contra proiec­tului de lege, astfel: Bela Zsolt, unul dintre cei mai eru­diţi publicişti maghiari, în ziarul UJSAG, din 10 A p ri­lie, scrie:

„Legea loveşte tragic mai mult în sentimentele şi dem­nitatea civică a evreilor, decât în posibilităţile de trai ale lor. Nu trebue să se mire nimeni, dacă 400.000 de unguri evrei disperaţi şi umiliţi privesc cum a dispărut din ţara aceasta drepturile în vigoare timp de 80 de ani, distruse în curs de o săptăm ână' ‘.

NEM ZETI UJSAG din 15 Aprilie, publică:„Expunerea de motive a legii evreeşti cuprinde datele

statistice servind drept răspuns întrebării pentru, ce a

170 REVlâTA PRESEI

fost nevoie să se desbată această lege cu atâta grabă. Expunerea de motive face istoricul problemei evreeşti, începând dela 1848, arătând cu date statistice cucerirea de teren a evreilor pe tărâm ul economic. Dela 1848, până la isbucuirea războiului, populaţia evreească a crescut de o ori, după războiu funcţiunile vieţii publice ungare au fost reduse, numai energiile de vieaţă aleevreim ei s ’au sporit. Expunerea de motive demonstrează că în Ungaria m utilată s ’a produs o disparitate între straturile socie­tă ţii creştine şi poziţiunile economice şi culturale ale evreimii, încât guvernul şi-a socotit de datorie să regle­menteze problema aceasta pentru a evita complicaţiu- nile ce s ’ar putea ivi în populaţia ţării. Expunerea de motive accentuiază necesitatea de a da o ocupaţie tinere­tu lu i creştin şi subliniază posibilitatea că în urma refor­melor agrare se va uşura şi fiilor plugarilor încadrarea în vieaţa economică. Expunerea de motive conchide că evreimea nu s ’a p u tu t asimila cu mentalitatea poporului

1

maghiar, deci agitaţiunea opiniei publice maghiare este ju stifica tă : legi naturale pretind restabilirea echilibru­lui societăţii11.

REVIZIONISMUL MAGHIAR

Ziarul VIRRADAT din 11 Aprilie, respinge afirma­ţi unile ziarulm LA TRIBUNE DES NATIONS, care- a afirmat că Ungaria va renunţa la propaganda revizio­nistă, pentru a oMine egalitatea militară şi concesiuni privitor la regimul minoritar.

„Opinia publică naţionalistă ungară respinge con­cepţia aceasta preconizată exclusiv de profitori, scrie VIRRADAT, deoarece Ungurii nu vor renunţa nicio­dată la revizuire, ei vor continua şi mai intensiv activi­tatea de informare a străinătăţii, mai ales acum când suntem în preajma unei noi reglementări a Europei centrale11

C. 3.197. - M. O ., I M P R I M E R I A C E N T R A L Ă .