Revista "Familia"

REDACÞIA:

Traian ªTEF - redactor ºef Miron BETEG, Mircea PRICÃJAN,

Alexandru SERES, Ion SIMUÞ

Redactori asociaþi: Mircea MORARIU, Marius MIHEÞ, Aurel CHIRIAC

REDACÞIA ªI ADMINISTRAÞIA:Oradea, Piaþa 1 Decembrie, nr. 12

Telefon: 40-259-41.41.29; 40-770-850068E-mail:

[email protected](Print) I.S.S.N 1220-3149

(Online) I.S.S.N 1841-0278www.revistafamilia.ro

TIPAR: Imprimeria de Vest, Oradea

Revista figureazã în catalogul publicaþiilor la poziþia 4213

Idee graficã, tehnoredactare ºi copertã: Miron Beteg

Revista este instituþie a Consiliului Judeþean Bihor

Seria a V-aiulie - august 2012anul 48 (148)

Nr. 7-8 (560-561)

REVISTÃ DE CULTURÃApare la Oradea

Numãrul este ilustrat cu fotografii reproduse din albumeleArta strãzii. Salonul Internaþional al Artiºtilor Fotografi Români ºiMaghiari de Pretutindeni, Ediþia a VI-a, Oradea, 2012, Eurofotoart,Salonul Internaþional de Artã Fotograficã, Ediþia a IV-a, Bucureºti -Oradea, 2012 ºi Luna Fotografiei din România. Festival naþional cu participare internaþionalã, Ediþia a III-a, Oradea, 2012

Responsabilitatea opiniilor, ideilor ºi atitudinilor exprimate în articolele publicate în revista Familiarevine exclusiv autorilor lor.

ABONAMENTE LA FAMILIARevista Familia anunþã abonaþii ºi cititorii cã la abonamentele efectuate direct la redacþie se acordão reducere semnificativã. Astfel, un abonament pe un an costã 60 de lei. Plata se face la sediul insti-tuþiei.De asemenea, se pot face abonamente prin platã în contul:RO80TREZ0765010XXX000205, deschis la Trezoreria Oradea. Abonamentul pe un an costã 72 delei. Redacþia va expedia revista pe adresa indicatã de cãtre abonat.

Responsabil denumãr:

Miron Beteg

Seriile Revistei Familia Seria Iosif Vulcan: 1865 - 1906 Seria a doua: 1926 - 1929

M. G. Samarineanu Seria a treia: 1936 - 1940

M. G. Samarineanu Seria a patra: 1941 - 1944

M. G. Samarineanu Seria a cincea:

1965-1989Alexandru Andriþoiu

din 1990Ioan Moldovan

DIRECTOR:IOAN MOLDOVAN

FAMILIAREVISTĂ LUNARĂ DE CULTURĂ

Fondată în 1865 deIOSIF VULCAN

CURPINS

EditorialTraian Ştef - Căldură mare. Politică 5AsteriscGheorghe Grigurcu - Rolul iluziei în lume 15 TangenţeAlex Cistelecan - Jocul de-a societatea 19Magistr(u)aleLuca Piţu - Chanson de gest(uelle) paillarde (V) 24 Fusion jazz & blues de Daniel Vighi 29Replay @ Forward de Ioan Moldovan 34Poeme de Gheorghe Vidican 37Cronica literarăLiana Cozea - Teama de a fi fericit 39 Dan-Liviu Boeriu - Lucruri strigătoare la cer 45Mircea Pascariu - Umbrele n-au picioare 49Explorări de Mircea Morariu 52Anchetele FamilieiScriitorii români şi imperativul identităţii naţionaleViorel Chirilă - Literatura, o cenuşăreasă a învăţământului liceal 59Poemul preferat - O antologie din GELLU NAUMAu ales: Ioan Matiuţ, Viorel Mureşan, Ion Maria, Leo Butnaru, Romulus Bucur, Radu Ulmeanu, Radu Vancu, Constantin Abăluţă, Dumitru Chioaru, O. Nimigean, Andreea Răsuceanu, Cristina Ispas, Gabriel Hasmaţuchi, Daniel D. Marin, Kocsis Francisko, Adrian Alui Gheorghe, Luiza Palanciuc, Claudiu Komartin, Paul Aretzu, Niculina Oprea, Vasile Spiridon, Gellu Dorian, Iulian Boldea, Ion Pop, Robert Şerban, Mihai Şora, Ion Groşan 6550% + 1 - Proza verii 2012Adrian Buzdugan 97Nicolae Cornescian 105Dumitru Hurubă 115Ştefan Jurcă 121Gheorghe Miron 129Radu Ilarion Munteanu 139Cornel Nistea 150Paul Tumanian 155Boér Petér Pál 167Rafik Ben Salah 174

Confesiuni târziiDoina Hanganu-Bumbăcescu - Et in Ego. Redactor la E.S.P.L.A 180Lecturi după lecturiGabriela Aprodu 197Octavian D. Curpaş 202Lia Faur 209Constantin Iftime 215Cristina Sava 223PoemeAndrei Zanca 227Leo Butnaru 233Lizette Ardelean 239Mihai Marianov 242MuzicaAdrian Gagiu - Celi 245Cronica teatrală de Mircea Morariu 248Cartea de teatru de Mircea Morariu 260Vitrina cu cărţi 265Parodia fără frontiere de Lucian Perţa 271

5

Vara asta a fost ca în anii de secetã de dupã rãzboi, cînd, îmi poves-tea moºul meu, familii de moldoveni ajunseserã pînã în Þara Beiuºului.A gãzduit ºi el una care fugea de foamete ºi venise cu cal, cãruþã, copiimulþi. Faþã de seceta datã de Sus, oamenii, dar mai ales conducãtorii þãriinu s-au arãtat mai vrednici în aceste luni de varã. Sã trecem în revistã,pentru istorie, cum zice Ion Cristoiu, evenimentele.

În 6 februarie, premierul Emil Boc demisioneazã ºi odatã cu el totguvernul format de Partidul Democrat Liberal. Imediat, preºedinteleTraian Bãsescu îl desemneazã în funcþia de prim-ministru pe dl. MihaiRãzvan Ungureanu care formeazã noul guvern. Timp de douã luni se in-staureazã mai multã liniºte ºi o siguranþã care creºte încrederea în noulpremier. Provoacã ºi nemulþumiri inclusiv printre susþinãtorii sãi pen-tru refuzul de a împãrþi bani politici. Pãrea destul de stãpîn pe uneltelelui. La 27 aprilie, însã, Uniunea Social Liberalã reuºeºte sã treacã prinParlament o moþiune de cenzurã care duce la cãderea Guvernului Un-gureanu. Au loc cele mai surprinzãtoare trãdãri, de rãsunet fiind a prim-vicepreºedintelui PDL, Sorin Frunzãverde. Unii trec la PNL, alþii, la PSD,cu primari de oraºe ºi comune, cu organizaþii întregi. PDL e în degringo-ladã, iar Emil Boc îi lasã locul de preºedinte lui Vasile Blaga. În 7 mai,este învestit un nou guvern, condus de Victor Ponta. Lumea se întreabãce l-a apucat pe preºedinte pentru cã din atitudinea anterioarã eraexclusã o astfel de nominalizare. Dar mai existase, totuºi, propunerea,însã domnii Ponta ºi An tonescu nu au luat-o în serios. Mai mulþi miniºtriau însã probleme de incompatibilitate ºi renunþã, iar la Învãþãmînt e undu-te-vino, cu trei miniºtri într-o lunã. În acest moment se înteþescatacurile împotriva preºedintelui, polemica mai acerbã ducîndu-se pereprezentarea la Consiliul European. S-a ajuns pînã la a trimite lista dele-

Editorial

Traian ªtef

Cãldurã mare. Politicã

gaþiei fãrã numele preºedintelui. Apare ºi acuza de plagiat adusã pre-mierului într-o revistã de prestigiu, apoi este condamnat cu executareAdrian Nãstase ºi lucrurile se rostogolesc cu ºi mai mare putere. USL ho-tãrãºte sã-l suspende pe preºedinte. Pentru asta, încep sã dea foc în jurullui. Sînt eliberaþi din funcþii toþi aceia care-l susþinuserã la alegerile prezi-denþiale, începînd cu Vladimir Tismãneanu, este dat semnalul ºi pentruH.-R. Patapievici, prin trecerea ICR în subordinea Senatului ºi schim-barea funcþiei unui Institut care a prezentat Vestului o Românie cu val-ori sincrone (aici nu sînt de acord cu expresia din numarul anterior acolegului meu Seres care îl considera pe Patapievici un „agent de influ-enþã”al lui Traian Bãsescu). Este instalat un nou preºedinte la Televiziu-nea publicã, Claudiu Sãftoiu, este desfiinþatã comisia care ar fi trebuit sãconstate plagiatul prim-ministrului, dar aceasta se pronunþã, totuºi, ca ºicomisia Universitãþii Bucureºti, este înfiinþatã o altã comisie care spunecã nu e plagiat, ci doar o încãlcare a regulilor citãrii, este schimbat Avo-catul Poporului pentru a nu fi contestate ordonanþele de urgenþã, esteanulat controlul Curþii Constituþionale asupra hotãrîrilor Parlamentului,sînt schimbaþi preºedintele Senatului ºi al Camerei Deputaþilor, esteanulat pragul prezenþei la votul pentru referendum, este trecut Mo-nitorul Oficial în subordinea Guvernului. În 5 iulie este cititã în Par-lamentul reunit cererea de suspendare a preºedintelui, iar în 6 iulie estevotatã suspendarea. Referendumul are loc în 29 iulie, dupã bãtãlii lacare participã ºi Comisia Europeanã, ºi Cancelarul Germaniei, ºi amba-sadorul SUA, ziariºti de pe tot mapamondul, Victor Ponta iese camºifonat, iar Crin Antonescu, preºedinte interimar, intrã, parcã, în rolul a-cuzat la Traian Bãsescu. Pînã la referendum sînt mitinguri unde se acuzão loviturã de stat, Europa reacþioneazã ºi-i impune ºefului guvernuluirespectarea Constituþiei ºi a instituþiilor, cu precãdere a CurþiiConstituþionale. Acesta acceptã prag de prezenþã la referendum, iarCCR îi este redatã puterea prin declararea neconstituþionalã a Ordo-nanþei de Urgenþã.

Referendumul din 29 iulie a oferit trei posibilitãþi de rãspuns: votcu Da sau Nu ºi neprezentare. PDL ºi Traian Bãsescu au îndemnat la ne-prezentare, netrecerea pragului ducînd la invalidare. Ministrul de In-terne a anunþat care este numãrul de alegãtori, care este pragul. Nu seprezentaserã suficienþi votanþi, iar referendumul urma sã fie invalidat.Atunci a pornit o altã tevaturã, USL dorind sã facã un recensãmînt ad-hoc, sau sã-i ºteargã de pe liste pe cetãþenii români din strãinãtate. Mi-nistrul de Interne Ioan Rus ºi-a dat demisia, nevoind sã fie pãrtaº, prilejcu care a fost remaniat Guvernul, fiind trimis acasã fãrã explicaþii ºi

Traian ªtef

6

Andrei Marga, ministrul de Externe. Justiþia a rãmas o perioadã fãrã mi-nistru, suplinind Victor Ponta, ca mai apoi, dupã tergiversãri, sã jure peBiblie doamna Mona Pivniceru.. Bãtãlia pentru liste e în toi, ca ºi ure-chelile din afarã, inclusiv de la Departamentul de Sat al SUA. În 2 august,CCR amînã pronunþarea privind referendumul pentru 12 septembrie,dar în 14 august revine, solicitînd din partea guvernului cifra alegãto-rilor români pînã în 21 august.

În toatã aceastã tulburare consideratã cea mai mare crizã politicãde dupã 1990, românul a avut numai de pierdut. Leul s-a devalorizat rãu,au crescut preþurile combustibililor ºi ale tuturor produselor, restanþelela bãnci ºi de toate felurile au crescut, economia dã înapoi, investotoriistrãini nu mai vin, ci pleacã, ºi s-au stricat alte lucruri ce þin de macro-economie. Populaþia a intrat în acest joc politic, antagonizîndu-se ºi ea.România trece printr-un moment de risc. Tensiune, demisii, reacþii eu-ropene dure, limbaj dublu, voturi de douã ori mai multe decît alegãtoriiîn unele localitãþi, cercetãri penale pînã la miniºtri. Europenii nu înþelegdemocraþia noastrã originalã:

„Sunt uimit de ceea ce suþine Uniunea Socialist-Liberalã. Mãîntreb cum este posibil ca într-un stat membru al UE un minister sã pu-blice cu câteva sãptãmâni înainte de referendum documentul oficialcare aratã numãrul de alegãtori, în aceastã sãptãmânã sã reafirme ace-leaºi date, dar ieri sã arate cã nu poate susþine numãrul de oameni de pelistele electorale permanente? Cum este posibil sã fie confirmate alege-rile din iunie (locale) ºi doar o lunã mai târziu electoratul de pe liste sãnu mai fie valid? Pentru mine, acest guvern aratã încã odatã cã este gatasã schimbe orice: legi, liste, reguli care nu servesc interesului partidelorlor”, este opinia preºedintelui Partidului Popular European.

USL a pornit “un rãzboi pe viaþã ºi pe moarte” împotriva lui TraianBãsescu. Citatul este din Crin Antonescu. Ideea aceasta de rãzboi dus cutoate armele este îngrijorãtoare ºi nu aratã deloc înþelepciune. Oare ce-imînã în luptã este întrebarea la care nu ºtim cine ºi cînd va rãspunde.Intelectualitatea însãºi s-a divizat, semnînd apeluri pentru apãrarea sta-tului de drept, manifestîndu-se împotriva atitudinii Guvernului faþã deICR ºi conducerea lui (Patapievici ºi Mircea Mihãieº au demisionat) saupentru explicarea în alþi termeni a situaþiei din þarã. Redau o parte ascrisorii de explicare semnatã, printre mulþi universitari liberali, de maimulþi literaþi, unii prieteni ai “Familiei”:

„Suntem acum profund îngrijoraþi de reacþiile externe la recentele eveni-mente politice din þara noastrã. Sperãm ca aceastã scrisoare sã ajute laclarificarea oricãror concepþii eronate cu privire la situaþia curentã ºi va


7

deschide un dialog în legãturã cu viitorul. Cãci suntem profund preocu-paþi de recentele acuzaþii care pretind cã Parlamentul ºi Guvernul Româ-niei ar fi subminat statul de drept ºi independenþa justiþiei în încercareade a-l demite pe preºedintele Traian Basescu. E greu pentru noi sã vedemcã reprezentanþi de seamã ai Uniunii Europene iºi exprimã poziþia igno-rând un principiu fundamental al dreptului, audiatur et altera pars.Aceastã poziþie nu a putut fi formulatã decât pe temeiul unor informaþiiînºelãtoare sau incomplete cu privire la adevârata naturã a situaþiei dinRomânia..Vã rugãm sã ne permiteþi ca, folosind experienþa noastrã de cercetare ºicunoaºterea directã a climatului politic din þara noastrã sã vã prezentãmdoar câteva puncte pe scurt:• Curtea Constituþionalã nu este parte a sistemului judiciar independentdin România. Este vorba de o instituþie unde numirile se fac politic ºi careare ca unicã vocaþie arbitrajul în chestiuni constituþionale.• Curtea Constituþionalã a recunoscut cã, substituindu-se Primului Mi-nistru, Preºedintele Bãsescu a încãlcat principiul fundamental al separa-þiei ºi echilibrului puterilor. Guvernul României nu a mai rãspuns în faþaParlamentului, aºa cum se întâmplã în toate statele democratice dinUniunea Europeanã, ci în fapt în faþa Preºedintelui, ca în Federaþia Rusã.Parlamentul a tins sã devinã o cochilie vidã, atunci când majoritatea gu-vernamentalã nu a avut voie sã voteze de câte ori exista riscul unei opiniidisidente. În consecinþã, aºa cum a recunoscut-o Curtea Constituþionalã,suspendarea Preºedintelui este conformã cu Constituþia României ºiurmeazã sã fie confirmatã sau nu de un referendum naþional, organizatdeasemenea în strictul repect al legii.Preºedintele Bãsescu vorbeºte deschis ºi liber despre rolul sãu de jucãtor,în ciuda faptului cã un atare rol contravine definiþiei constituþionale aPreºedintelui României ca mediator. Alte incidente recente confirmãtemerile noastre referitoare la modul în care Presedintele Bãsescu îºi în-þelege competenþele:• In 2009, Parlamentul a votat o moþiune de cenzurã împotriva guvernu-lui, care a fost demis în conformitate cu legea. Preºedintele a refuzat sãaccepte propunerea majoritãþii, cum se cuvenea, ºi nu l-a desemnat dreptPrim Ministru pe dl. Klaus Johannis, Primarul Municipiului Sibiu, susþinutde o largã majoritate, ci a prelungit mandatul guvernului demis, doar casã fie sigur cã o echipã favorabilã îi va organiza realegerea ca Preºedinteal României.• Preºedintele a declarat în direct într-un interviu televizat cã i-a numitdin proprie voinþã pe cei doi ºefi ai Serviciilor Secrete, care, în conformi-tate cu legea, trebuie sã fie numiþi de Parlament. De curând a adãugat cã”aproape s-a decis” cu privire la persoana viitorului Procuror General,care în conformitate cu legea este propus de cãtre Ministrul Justiþiei cuavizul Consiliului Superior al Magistraturii, organism independent.• Acum câteva zile, Preºedintele i-a povestit în direct unui reporter TV cã,atunci când Cancelarul Germaniei, dna Angela Merkel, l-a întrebat dacãexistã în Constituþia României reglementãri privitoare la suspendareaPreºedintelui, el i-a rãspuns cã nu, nu existã. A fost poate o eroare de ex-primare, dar cum sã lãsãm soarta þãrii noastre în asemenea mâini?

Traian ªtef

8

Articolul 95 al Constituþiei României este explicit, ºi defineºte procedu-ra de suspendare, de la iniþierea ei la sfârºitul procesului; faptul cã înConstituþia Germaniei sau a oricãrui alt stat din Uniune Europeanã – nuexistã o asemenea prevedere nu are nicio semnificaþie în aceastã materie.Iatã de ce, în ultimii ani, cetãþenii obiºnuiþi ai României au devenit tot maiîngrijoraþi de acþiunile întreprinse de Preºedintele Bãsescu ºi de apropia-þii sãi. Ei au fost votaþi pe baza unui program de justiþie, echitate ºi bunãs-tare a cetãþenilor. Dimpotrivã, Preºedintele însuºi a asumat un rol execu-tiv direct când a iniþiat tãieri sãlbatice ale salariilor ºi pensiilor, fie cã eravorba de profesori, de militari, de cadre medicale, de judecãtori ºi fun-cionari publici, decimând astfel clasa mijlocie în formare. În acelaºi timp,fondurile publice care plãteau pe clienþii partidului dominant au crescutan de an, în dispreþul retoricii de austeritate generalã.Poate încã ºi mai îngrijorãtoare au devenit manifestãrile de intoleranþãprintre susþinãtorii Preºedintelui. Lideri ai partidului care îl susþine au de-clarat cã minoritatea Roma din România este “genetic programatã” sã în-calce legile. Ni se repetã constant – în ecou cu declaraþiile Preºedintelui– cã idealul european al unei societãþi care garanteazã o viaþã decentãpentru toþi este perimat, ºi ar trebui sã fie înlocuit de o societate “com-petitivã” în care doar cei mai adaptaþi ºi mai puternici sã supravieþuiascã.Aceastã formã brutalã de darwinism social este opusul valorilor democ-ratice ale Uniunii Europene aºa cum le-am adoptat cu entuziasm în ul-timii douãzeci de ani.Acestea sunt doar câteva dintre evenimentele recente care au fãcut sã ex-plodeze în iarna trecutã demonstraþii civice în peste 60 de oraºe aleRomâniei. Referendumul din 29 iulie este expresia faptului cã societatearomâneascã refuza intoleranþa ºi discrepanþele economice din ultimiiani. Sperãm cu toatã sinceritatea cã acest referendum va dovedi cã idea-lurile democratice au rãdãcini adânci în societatea româneascã, sunt vi-brante ºi pline de viaþã.Apreciem din toatã inima timpul ºi preocuparea pe care le cheltuiþi pen-tru examinarea contextului pe care l-am evocat, ºi care priveºte climatulpolitic al României într-un moment delicat. Sperãm cã declaraþiile Dvs desusþinere a democraþiei în România vor reflecta de asemeni aceste faptecomplexe, ºi cã, împreunã, putem continua sã lucrãm în interesul nostrucomun pentru un viitor democratic, prosper ºi tolerant deopotrivã pen-tru România ºi pentru Uniune Europeanã”.

Semnatarii literaþi sînt Horia Barna, Corina Bernic, Andrei Bodiu,Bianca Burta-Cernat, Paul Cernat, Georgeta Dimisianu, ªerban Foarþã,Ildiko Gabor-Foarþã, Monica Ghetz , Marius Ghilezan, Mihai Dinu Gheor-ghiu, Mihaela Grancea, Octavian Hoandrã, Florin Lãzãrescu, Ion Bog-dan Lefter, Sorin Mãrculescu, Liviu Ioan Stoiciu, Carmen Muºat, MariusOprea, Ovidiu Pecican, Monica Spiridon, Stelian Tãnase, Lucian DanTeodorovici.

Textul e cam plîngãcios-feminin ºi nu se înþelege care este alterapars care trebuie ascultatã în Europa, o altã parte politicã decît preºe-


9

dintele ºi PDL sau o altã parte a intelectualitãþii. Sînt acuzele obiºnuitela adresa lui Traian Bãsescu, cã „a declarat”, cã „a povestit”, cã e „jucãtor”,cã „a iniþiat tãieri sãlbatice ale salariilor ºi pensiilor, fie cã era vorba deprofesori, de militari, de cadre medicale, de judecãtori ºi funcþionari pu-blici, decimând astfel clasa mijlocie în formare”, mirat-interogativ „cumsã lãsãm soarta þãrii noastre în asemenea mâini”, „profund îngrijorat”pentru „idealurile vibrante ºi pline de viaþã” ale democraþiei româneºti,încheindu-se protocolar-diplomatic: cu speranþa cã „împreunã, putemcontinua sã lucrãm în interesul nostru comun pentru un viitor demo-cratic, prosper ºi tolerant deopotrivã pentru România ºi pentru Uniu-nea Europeanã”. Nu se spune cum l-a deranjat preºedintele pe dl. Ponta,de nu mai poate guverna. Pe listã figureazã ºi doamna Zoe Petre, al cãreiglas parcã îl aud, citind textul.

Dupã ce BEC a anunþat datele finale ale referendumului conformcãrora la urne s-au prezentat 46,24% din cetãþenii cu drept de vot ai Ro-mâniei, USL a încercat sã modifice cvorumul de prezenþã prin diferitemijloace. Ministrul Administraþiei ºi Internelor, Ioan Rus, anunþatse cãnumãrul total al cetãþenilor cu drept de vot este de 18.292.514.

Preiau sinteza din presã, pe zile, pînã la 27 august, cînd s-a citit înParlament hotãrîrea CCR.

Luni, 30 iulie. Preºedintele de onoare al PSD, Ion Iliescu a lansat,pe blog, ideea cã referendumul trebuie validat, susþinând cã în Româniasunt mai puþini alegãtori decât aratã datele pe baza cãrora s-a organizatconsultarea popularã de pe 29 iulie. Ulterior, comunicatorii USL ºicomentatorii care i-au însoþit au preluat aceastã ipotezã, considerîndu-se reprezentaþi ºi reprezentanþii celor care au votat. Ceilalþi, care au spusNU referendumului însuºi au manifestat, au lansat liste de semnãturi,arãtînd cã ºi ei sînt în viaþã.

Marþi, 31 iulie, preºedintele Camerei Deputaþilor, Valeriu Zgonea,ºi preºedintele interimar al Senatului, Petru Filip, au depus o sesizare laCurtea Constituþionalã, spunând cã la declanºarea procedurii de de-mitere a preºedintelui Bãsescu în vigoare se afla OUG 41/2012, care nuprevede condiþia de prezenþã pentru validarea referendumului, acu-zînd ºi boicotul PDL, care a afectat participarea la vot.

Miercuri, 1 august, CCR se reuneºte pentru a discuta contestaþii-le USL, dar ºi pentru a decide validarea sau invalidarea referendumului.Dezbaterile se amânã pentru 2 august. Preºedintele Curþii, Augustin Ze-grean, declarã cã s-au cerut informaþii de la MAI ºi INS, necesare înaintede a se pronunþa asupra referendumului. Tot atunci, MAI transmiteCCR un document în care spune cã pe listele electorale sunt înscri-se18.292.514 de persoane.

Traian ªtef

10

Joi, 2 august, la solicitarea ministrului delegat pentru Administra-þie, Victor Paul Dobre, chestorul Constantin Manoloiu a întocmit o com-pletare la solicitarea deja transmisã CCR care spunea cã MAI nu îºi a-sumã numãrul de 18,2 milioane de alegãtori de pe listele electorale.

În dosarul „Referendumul” deschis de procurori ºi în care, întretimp, ministrul demisionar pentru Administraþie, Victor Paul Dobre,este acuzat de abuz, se noteazã cã aceastã completare are un caracter fic-tiv ºi scopul este reducerea numãrului de votanþi de pe liste. Tot pe 2 august, CCR anunþã cã amânã luarea unei decizii privind refe-rendumul pentru 12 septembrie, argumentând cã a primit date contra-dictorii. CCR respinge ca neîntemeiate contestaþiile USL privind desfã-ºurarea ºi organizarea referendumului. Premierul Victor Ponta anunþãcã va organiza un mini-recensãmânt.

Vineri, 3 august, CCR anunþã cã a modificat data ºedinþei privindreferendumul pentru 31 august. Ioan Rus anunþã la rândul sãu, organi-zarea mini-recensãmântului, cu întrebarea peste gard despre vecini.

Duminicã, 5 august, într-o discuþie cu Victor Paul Dobre, care aapãrut în dosarul „Referendumul”, Ioan Rus îi spune acestuia cã „nuvrea sã-ºi petreacã bãtrîneþile la puºcãrie”. Dl. Dobre îi spune unui colo-cutor cã nu vrea “sã participe la un grup infracþional organizat”.

Luni, 6 august. Ioan Rus ºi Victor Paul Dobre demisioneazã. IoanRus declarã cã pe listele electorale pentru alegerile locale au fost18.315.880 de cetãþeni cu drept de vot. În plus, Curtea Constituþionalãface publicã o adresã transmisã cãtre MAI din care reiese cã CCR a solici-tat listele electorale permanente actualizate, ºi nu actualizarea listelorprintr-un mini-recensãmânt. Într-un document prezentat de LiviuDragnea (PSD), se aratã cã numai din Spania ºi Italia pot fi scoºi aproxi-mativ 1,9 milioane de persoane, plus cei decedaþi din þarã ºi cei care a-veau buletinul expirat la referendum.

Marþi, 7 august. Monitorul Oficial publicã erata CCR emisã deCurte pe 6 august în care se spune cã listele electorale permanente îi cu-prind pe toþi românii cu vârsta de peste 18 ani, care au drept de vot.Victor Ponta anunþã cã renunþã la realizarea mini-recensãmântului.

Joi, 9 august. Noul ministru de Interne ºi al Administraþiei, MirceaDuºa, ºi noul ministru delegat pentru Administraþie, Radu Stroe, trimitîn teritoriu un Memorandum, în baza cãruia prefecþii ºi primarii trebuiesã facã actualizarea listelor electorale permamente valabile pentru refe-rendumul din 29 iulie.

Vineri, 10 august, Radu Stroe declarã cã erata CCR, prin care pelistele electorale permanente se regãsesc toþi cetãþenii care au împlinit18 ani pânã la 29 iulie 2012, este un fals.


11

Luni, 13 august, Premierul Victor Ponta declarã cã nu va oprimini-recensãmântul.

Marþi, 14 august, CCR a decis în controversata chestiune a erateicã este „legalã” ºi a cerut Guvernului sã predea datele cuprinse în listeleelectorale permanente actualizate pânã la data de 10 iulie. Termenulpentu o decizie în cazul referendumului de demitere a lui Traian Bã-sescu a fost preschimbat pentru a treia oarã, pentru data de 21 august.

Duminicã, 19 august, ministrul delegat pentru Administraþie,Radu Stroe declarã cã în listele electorale permanente sunt modificãrimajore, care pot duce la rãsturnarea situaþiei la CCR.

Marþi, 21 august, Curtea Constituþionalã recunoaºte legalitateadesfãºurãrii referendumului ºi admite datele oferite de BEC, invalidîn-du-l.

Luni, 27 august, se întruneºte Parlamentul pentru a putea fi cititãhotãrîrea CC. Se amînã mereu intrarea în salã a parlamentarilor PSD ºiPNL. Ioan Ghiºe considerã nelegalã hotãrîrea CCR, ba chiar o infracþi-une. Victor Ponta e în Africa de Sud, Crin Antonescu, nu se ºtie, unii ziccã ar fi în Italia în vacanþã, iar Traian Bãsescu tace de o sãptãmînã.

Pentru cã îl consider pe Dl. Andrei Pleºu un bun cunoscãtor almediului politic românesc, un om lucid, cu totul opus cãuzãºeniei luiMircea Dinescu, de exemplu, citez dintr-un cunoscut text al sãu apãrutîn „Dilema Veche” :

„Am spus ºi am scris, de mai multe ori, cã Traian Bãsescu edeparte de a fi preºedintele ideal. Cã e un campion al inadecvãrii, unnãrãvit al obiceiului de a-ºi pune toatã lumea-n cap, un amestec de sen-timentalism ºi agresivitate, o naturã frustã, mereu în pericol de a facegesturi ºi declaraþii nepotrivite. De la o vreme, constat, nu fãrã o anu-mitã perplexitate, cã nu l-am citit cum trebuie. Adversarii sãi politici aureuºit sã mã convingã cã, dincolo de defectele lui, omul e de o anvergurãaproape cosmicã. E, asemenea personajului din faimoasa poezie a luiVictor Vlad Delamarina, „ãl mai tare om din lume”. Dintr-un garaj prãpã-dit, fãrã telefon operativ, evacuat de la Cotroceni de guvern, parlamentºi o bunã parte din popor, Traian Bãsescu pune zilnic în miºcare þara ºi,am putea pentru ca sã spunem, mapamondul. Uniunea Europeanã e omicã sectã de fraieri, care reacþioneazã prompt la manevrele lui desta-bilizatoare. (Ale lui ºi, fireºte, ale „clicii” de pîrîcioºi trãdãtori, manevraþi,tot de el, ca niºte guguºtiuci decerebraþi). Bãsescu are o putere trans-in-stituþionalã. Îl slujesc, tremurînd, dl Barroso, dna Reding, Angela Merkel,Curtea de la Veneþia (de Curtea Constituþionalã a României nu mai vor-bim), Statele Unite, o sumedenie de miniºtri ºi ambasadori occidentali

Traian ªtef

12

ºi mai toate publicaþiile de prestigiu ale lumii: Der Spiegel, FrankfurterAllgemeine Zeitung, The Economist etc. Toþi ºi-au fãcut un program deviaþã din susþinerea lui Traian Bãsescu ºi urmãresc, cu sufletul la gurã,peripeþiile referendumului dîmboviþean, lucrînd, în ascuns, pentruinvalidarea lui. Dar chiar ºi unii miniºtri ai guvernului inamic (ºi nu ori-care, ci tocmai cei de la Administraþie ºi Interne) sînt agenþi sub acope-rire ai preºedintelui suspendat. Individul e de nestãvilit. Serviciile se-crete sînt la picioarele lui. Plagiatul primului ministru e o fãcãturã a ma-chiaverlîcurilor sale politice. A reuºit, prin malversaþiuni subtile, sã do-boare moneda naþionalã, sã goneascã investitorii strãini, sã blochezeactivitatea guvernului. Rãmîne de vãzut dacã nu cumva a pus la cale ºiseceta. Nu se mai poate face nimic pentru scoaterea lui din joc. Singurasperanþã rãmîne colonelul Dogaru, care promite sã îl detroneze printr-un bine organizat haos popular. Pînã atunci, abia dacã mai putem îngãi-ma mici obrãznicii: îi spunem, cu o ironie zdrobitoare, „simplul cetãþeandin garaj” sau „cetãþeanul în tricou albastru”. Dl Ponta e, dupã spuselepreºedintelui interimar, „intimidat”, iar preºedintele interimar e atît detulburat încît ºi-a uitat engleza. Se zvoneºte cã, în viitorul apropiat,Traian Bãsescu ar putea cîºtiga ºi alegerile din America. Încet-încet, în-cep sã fiu mîndru de a fi contemporan cu o asemenea stihie dez-lãnþuitã.”

O mare parte dintre intelectualii care-l sprijiniserã pe TraianBãsescu la ultimele alegeri ºi care s-au cam despãrþit de el mai ales dupãreacþiile împotriva regelui Mihai, nu acceptã atitudinea USL ºi a celordoi copreºedinþi ai sãi faþã de ICR, nici toatã desfãºurarea rãzboinicã îm-potriva preºedintelui, nici naþionalismul þîfnos al domnului Antonescu,nici aventurismul politic al celor doi, nici identificarea prim-ministruluiRomâniei cu un plagiator. Sînt iar destule motive de întoarcere spre dl.Traian Bãsescu. Occidentul îl cunoaºte mai bine, poate. Occidentulalege predictibilitatea, ºi aici ºefii USL au dezamãgit.

Se pare cã, într-adevãr, strategia USL s-a redus la demonizareapreºedintelui Traian Bãsescu. Nu l-au bãtut niciodatã cu asta, dar sperã,acum, cã ricoºeul va lovi în partea celor care l-au sprijinit.

Deocamdatã, domnii Ponta ºi Antonescu sînt în offside. Dl.Antonescu chiar mai tare, pentru cã nu i-au stat bine nici engleza, nicipreºedinþia. Nu dã bine sã vorbeºti franceza ºi engleza mai prost decîtcineva care le-a învãþat la Moscova ºi mai ºtie, evident, ºi ruseºte. Darpoate surpriza domnului Antonescu ar putea fi limba rusã. Dl. Ponta nuse ºtie dacã guverneazã, iar domnul Mugur Isãrescu s-a enervat ºi le-acam spus-o cum gura bate fundul. Dl. Isãrescu ºtie cît am pierdut, dar n-


13

o sã ne spunã. ªtim ºi noi cît a costat referendumul din bugetul de statºi cît au cheltuit partidele, dar nu ºtim cît ne-a costat pe fiecare. Ironiasorþii este cã parcã fiecare schimbare ne aratã cã se poate ºi mai rãu, cãsuportãm.

Guvernarea Antonescu-Ponta a fost, pînã acum, o aplicaþie în carecartuºele de manevrã au fost înlocuite de multe ori cu altele reale, încare a fost atrasã pe front populaþia þãrii, în care s-au încercat alianþe ex-terne, dar totul a ieºit prost, într-o perfectã definiþie a ridicolului, undeprostul nu e prost destul dacã nu e ºi fudul.

Traian ªtef

14

15

Septembrie 1999, la Oradea. M-am simþit ca un cadavru deconge-lat peste un secol, nimerit într-o lume necunoscutã. Oamenii sînt com-plet înnoiþi, localurile par mai mari, altfel zugrãvite, altfel luminate, cupersonal primenit. Întreb cîteva tinere despre cîte un chelner, desprecîte un lãutar de odinioarã. Habar n-au. Nici nu erau poate nãscute, cîndcu 21 de ani în urmã, pãrãseam urbea ce pãrea atît de „a mea”. Celedouã-trei cunoºtinþe întîlnite au un aer de strigoi . Chelneriþa Maricica,ajunsã ºefã de local, grasã, de nerecunoscut, are amabilitatea de-a neoferi o masã gratuitã (eram însoþit de tînãrul meu prieten, George Drã-ghescu). Dl. Trifa, fostul vecin, apare cu un doberman uriaº de care mãciocnesc noaptea pe stradã (cred cã e cel mai mare cîine pe care l-am vã-zut vreodatã, mi-l reaminteºte - cum s-ar fi putut altminteri? - pe Nero,cel care, din fericire, ºi-a petrecut cea mai mare parte din viaþã la Ora-dea). Noutate: lîngã treptele Teatrului, prostituatele, dintre care unablondã, cu un minunat cap de bacantã, stau aliniate precum niºte con-curenþi la start.

*„Temniþa cea mai de temut este aceea în care te simþi bine”. Citind

aceste vorbe ale lui N. Iorga cum pot sã nu mã gîndesc la C. Noica? *

Cît de neaºteptat se manifestã cîteodatã „darul” poeziei, cãzînd s-arzice „absolut din întîmplare”! Iatã-l pe unul dintre beneficiarii sãi, edrept, de rang modest; N.U. Funciarmente, tipul e un „fante de obor”,tot mai fanat (a ajuns a-ºi cãni pãrul), „isteþ” ºi rãzbãtãtor, cu aerul cuivacare-ºi face loc cu coatele într-un local aglomerat de periferie. Rãdãcinapsihologiei sale este seducþia primitivã. Gesturile sale poeticeºti au ºi eleo trufie grosolanã, ca ºi cum ar fi dorit a suci rapid capul unei slujnice.

Asterisc

Gheorghe Grigurcu

„Rolul iluziei în lume”

Gheorghe Grigurcu

16

E „rebel” dintr-un mãrunt teribilism, nu doar în raport cu lumea teres-trã, ci, vai, ºi cu lumea celestã. Nu o datã în stihurile sale dã cu tifla luiDumnezeu. În rest, „curios” ºi bîrfitor, instabil ºi intrigant cît încape,mînat de interesul cras care-i poate acorda chiar un grad de entuziasmîn adulare. Desigur, nu te poþi simþi bine cu un asemenea individ, însãnici nu acceptã uºor s-o rupi cu el. Are mereu replici ºmechereºti, o elas-ticitate care-l poate face pe moment „simpatic”, un mic sistem deparatrãsnete viclene. Nu e la largul sãu dacã nu atrage atenþia asupra sa.Nu-þi poþi da seama în ce mãsurã se supraliciteazã în forul intim sau doarpe dinafarã, cu trucuri de „cuceritor” vulgar. Se vrea „altfel”, mereu „in-teresant”, singular, asemenea mahalagiului care locuieºte-n faþa feres-trelor mele, cu care am „bucuria” de-a mã vedea zilnic ºi care, om învîrstã, arboreazã sacouri roºii sau galbene, socotindu-se irezistibil, „celmai tare din parcare”. Din fericire poetul tîrgului face parte dintr-o cate-gorie pe care am ajuns a o cunoaºte suficient de bine datoritã lui O. C.ºi el „viclean copil de casã”, pe care l-am avut în preajmã la începutul de-ceniului opt la Oradea ºi cãruia îi rãmîn îndatorat pentru lecþia ce mi-aoferit-o.

*V.P. cînd mã vede cu cîinele Vulpiþã: „Trebuie sã mã feresc, ani-

malele sînt imprevizibile”. Eu: „Oare oamenii nu sînt mult mai imprevi-zibili?”.

*Am intrat într-o legendã sordidã. Scriu în cîrciumi de unde nu mai

ies, mã droghez („un aurolac al literaturii române”, conform formuleiPurtãtorului de servietã al d-lui E. Simion) ba am devenit ºi criminal (aºfi ucis o femeie cu autoturismul pe care-l conduceam, conform luiAdrian Pãunescu; un domn jurnalist din Amarul Tîrg îmi spune, abia stã-pînit, cã, salutîndu-mã, dã mîna cu un asasin).

*Rolul iluziei în lume e covîrºitor. Ea face ca lumea sã fie de fapt altfel.

*Nu sînt convins cã poeþii „pornografi” de azi (de la Emil Brumaru

la Mihail Gãlãþanu ºi la puzderia de tineri gãzduiþi cu mare generozitateîn Vatra) îl cunosc pe un precursor al lor, Camil Baltazar, cu volumulsãu intitulat Strigãri trupeºti lîngã glezne (1927), ilustrat de MarcelIancu ºi tipãrit într-un tiraj redus. O carte rarã în somptuoasa-i licenþio-zitate, pe care mi-a înfãþiºat-o chiar autorul sãu, cu prilejul unei vizite cei-am fãcut-o acasã, la finele anilor ’60…

„Rolul iluziei în lume”

17

*„Sfîntul Andrei , rãstignit pe cruce, predicã douã zile în ºir, în faþa

a douãzeci de mii de persoane. Toþi îl ascultã, captivaþi, dar nici unul nuse gîndeºte sã-l elibereze” (Jules Renard).

*Sentimentele adînci nu se pierd, dupã cum s-ar pãrea, în masa pro-

zaicã a vieþii curente, ci se conservã un timp indefinit, aºa cum unele re-licve organice se pãstreazã în anumite straturi ale pãmîntului.

*Chiar dacã sînt zile în care mã vãd nevoit a-mi cumpãra hrana cu

bani împrumutaþi, îi mulþumesc lui Dumnezeu cã n-am ajuns a suferi defoame. Precum o pasãre a cerului, trãiesc fie ºi din fãrîmiturile vieþii.

*Dan Ceachir îmi comunicã la telefon solidarizarea d-sale cu opinii-

le mele privitoare la Nichita Stãnescu: „Cred cã veþi rãmîne pentru eleîn vederile favorabile ale posteritãþii. Nichita nu e, orice s-ar zice, un ge-niu. Cîteodatã e chiar gãunos”.

*„Tipul uman european este în pericol de dispariþie, deoarece o-

mul a devenit prea carnivor ºi procreeazã urmaºi puþini, au tras semna-lul de alarmã participanþii la Congresul Mondial al Antropologilor, careare loc la Florenþa. Este foarte îngrijorãtoare analogia care poate fiobservatã între tendinþele demografice actuale ºi dispariþia, în urmã cu70.000 de ani, a omului de Neanderthal, care populase odinioarã Eu-ropa ºi care a fost înlocuit de omul originar din Africa, a declarat agen-þiei italiene de presã ANSA profesorul-antropolog Brunetto Chiarelli. Înopinia sa, dispariþia strãmoºului de Neanderthal a fost determinatã deobiceiul sãu de a mînca prea multã carne, ba chiar de canibalismul sãu.Mai exact, dispariþia acelui strãmoº a fost cauzatã de formele strãvechiale prionilor de atunci care provoacã actuala boalã a vacii nebune. Spredeosebire de omul de Neanderthal, Homo Sapiens, care i-a luat locul, sehrãnea cu vegetale ºi peºte. Cultura omului european de azi este unaagresivã, individualistã, membrii societãþii umane actuale consumã maimult decît este necesar pentru a trãi. În plus, actualii locuitori ai conti-nentului nostru sînt foarte leneºi în privinþa reproducerii. Profesorulitalian considerã cã ar fi extrem de dificilã refacerea echilibruluiefectelor demografice ale modelului cultural actual al omului euro-pean. Poate doar prin introducerea maternitãþii obligatorii, crede el”(Adevãrul, 2003).

Marcovici Sebastian – Canonizare

19

La 4-0 pentru Spania mi-a devenit perfect clar ceea ce începeam sãbãnuiesc la 1-0: mie de fapt nu-mi place fotbalul. Drept pentru care m-amhotãrât sã-mi documentez indiferenþa microbisticã proaspãt (re)descope-ritã apelând la ultimele cercetãri din domeniul „teoriei critice a sportului”:Marc Perelman, Barbaric Sport. A Global Plague1.

Cartea e cam aºa cum lasã sã se înþeleagã titlul ei: o criticã de facturãconservatoare a sportului, care e la fel de tristã ºi lipsitã de surprize ca unmeci de fotbal în care pierde Italia. Dar dacã lucrarea nu ne spune preamulte lucruri noi despre obiectul sãu, sportul spectacular, ne permite înschimb sã surprindem câteva chestii interesante legate de perspectiva con-servatoare în general. Iar problema cu abordarea conservatoare e, într-ade-vãr, una mai degrabã de perspectivã: ea nu þine atât de caracterul eronat alargumentelor sale, cât de contextualizarea ºi articularea specificã a acesto-ra. În contextul nostru, abordarea lui Perelman pãcãtuieºte identificând oproblemã ºi o cauzã eficientã (desigur, sportul) acolo unde nu e vorbadecât de-un simptom a ceva mai structural. Dar sã nu anticipãm.

Perelman începe bine ºi pare sã situeze chestiunea sportului într-uncontext imediat politic. Marile evenimente sportive, argumenteazãPerelman, ascund realitatea politicã ºi socialã opresivã în care au loc,oferind astfel o legitimare spectacularã, olimpicã regimurilor autoritarecare le gãzduiesc. Just. Problema e însã cã acest rol de mistificare ºi legiti-mare a nedreptãþilor sociale, îndeplinit de marile evenimente sportive, esteidentificat de cãtre autor doar în câteva contexte excepþionale: Berlin1936, Argentina 1978, Moscova 1980, Beijing 2008. Ceea ce pãrea sã fie o

Tangenþe

Alex Cistelecan

Jocul de-a societatea

1. Marc Perelman, Barbaric Sport. A Global Plague, Verso, Londra & New York, 2012

Alex Cistelecan

20

criticã structuralã a funcþiei politice a sportului se dovedeºte a fi o simplãreluare, în context olimpic sau fotbalistic, a acelui vechi cliºeu – dar mereutânãr – care e critica totalitarismului. Cu alte cuvinte, Perelman e foarte sen-sibil la rolul de mistificare ºi legitimare a nedreptãþii sociale pe care sportulîl are în regimurile nedemocratice – acolo unde, efectiv, uralele ºi scan-dãrile de pe stadion acoperã convenabil urletele din camerele de torturã –dar nu are nici o problemã cu rolul de mistificare ºi legitimare a nedrep-tãþii sociale pe care însuºi cadrul politic ºi mediatic îl joacã în regimuriledemocraþiei burgheze – acolo unde, adicã, sportul nu ascunde cadrulsocial ºi politic, ci reia ºi întãreºte rolul deja mistificator al acestuia.

Aceeaºi abilitate în a evidenþia evidenþa ºi a face invizibil cadrul invi-zibil este desfãºuratã de autor ºi atunci când vine vorba de Carta Olimpicã:„Carta Olimpicã proiecteazã o iluzie de acelaºi fel: ideea unui moment defraternitate, domnia iconicã a fair play-ului, într-o misiune generalã de pacepe durata Jocurilor, când în realitate masacrele, teroarea, crimele ºi torturacontinuã nestingherite în cele mai multe þãri ºi, câteodatã, chiar în þara caregãzduieºte Jocurile (precum în China în 2008)” (p. 20). Corect. Dar oareprincipiile pieþei libere ºi ale eficienþei economice, carta capitalistã rezu-matã de Marx în „libertate, , egalitate, proprietate ºi Bentham” nu joacã dejaun rol similar Cartei Olimpice, aºternând un voal de fair play ºi fraternitatepeste realitãþile mai puþin vizibile, mai puþin stridente, dar nu mai puþinscandaloase ale violenþei structurale ºi nedreptãþii sistematice?

Uneori, e adevãrat, Perelman dã semne cã ar fi pe punctul de a sur-prinde ºi aceste aspecte structurale, invizibile ale sportului, altfel impercep-tibile pentru o lecturã moralistã: „Ceea ce carta sugereazã ºi ceea ce ea în-cearcã sã promoveze: nu doar sã facã din sport un element ireductibil alvieþii cotidiene, ci sã transforme viaþa cotidianã în întregime în activitatesportivã” (p. 24). Dar, din nou, modul în care autorul îºi argumenteazãacest gen de intuiþii corecte le reduce la o simplã confirmare a consensu-lui moralist de la Washington, care împarte tranºant ºi decontextualizantîntre state eºuate ºi democraþii funcþionale, între nerespectãri flagrante aledrepturilor omului (masacre, teroare, torturã) ºi societãþi libere (i.e. alegerilibere ale elitelor desemnate ºi piaþã liberã).

Pe cât e de scurtã cartea, pe atât de eclecticã e în perspectivele criti-ce pe care le etaleazã. Sã le trecem aici rapid în revistã, pânã sã ajungem lachestiunea principalã. Avem, printre altele, o criticã a sportului din pers-pectiva globalizãrii: sportul, argumenteazã Perelman, în acelaºi timp încare reprezintã unul din principalii catalizatori ai globalizãrii, oferã unvehicul pentru naþionalizarea maselor. Sportul, s-ar spune, precum capi-talul la Deleuze, reteritorializeazã pe mãsurã ce deteritorializeazã. Însã


21

aceastã idee corectã este, din nou, ilustratã în mod eronat, printr-un argu-ment absolut aiuristic conform cãruia opoziþia marxistã dintre valoarea deîntrebuinþare ºi valoarea de schimb ar fi analogã opoziþiei (?) dintre recor-durile naþionale ºi recordurile internaþionale (p. 35).

Avem, de asemenea, o criticã urbanisticã a sportului, cu consideraþiiinteresante în legãturã cu funcþia socialã a stadionului ca element spaþial:„Masa spectatoare, intratã în transã prin cântecele, strigãtele, izbucnirilesale, se „spaþializeazã” desfãºurându-ºi propria suprafaþã ºi propriul volum,în raport cu design-ul arhitectural autoritar al structurii – un inel monu-mental. Stadionul e ceva ca transpunerea spaþializatã a vocii masei” (p. 51).

Gãsim, totodatã, ºi o criticã medicalã a sportului, care insistã asupraprezenþei tot mai extinse a dopajului în cadrul acestui fenomen: „Dopajulnu e extern sportului, ci a ajuns sã constituie chiar baza acestuia” (p. 65).Dar, din nou, autorului îi scapã faptul cã dopajul, într-o formã sau alta, a de-venit practic ceva necesar supravieþuirii în societatea actualã ºi cã, dupãcum aratã datele din spaþiul capitalismului împlinit care e SUA, în funcþiede repartizarea fiecãruia în cadrul diviziunii sociale a muncii, aproapetoatã lumea funcþioneazã pe bazã de energizante, de antidepresive, sau deamândouã. Încã o datã, problema nu e una a sportului, ci a ceea ce sportulreflectã din societatea noastrã.

Pe lângã aceste unghiuri de abordare, mai putem citi ºi o criticã asportului din perspectiva temporalitãþii – unde sportul e acuzat pentruefectul de sincronizare ºi aplatizare a timpului, ºi care reprezintã, aºadar, unfel de reluare pe stadion a criticii heideggeriene a conceptului metafizic detimp; ºi o criticã esteticã ºi psihanaliticã a sportului, ca standardizare ºi pri-vilegiere a vizualului în detrimentul celorlalte simþuri ºi ca regresie organi-zatã la sexualitatea infantilã polimorfã pe care o pune în scenã sportul – pa-gini care meritã citite, dacã nu din alt motiv, mãcar pentru abundenþa decitate din Adorno, Marcuse ºi Horkheimer (pp. 95-100). (De fapt, în ciudadeclaraþiilor programatice ale autorului, singurele puncte în care textulsãu se întâlneºte cu teoria criticã sunt aceste citate numeroase din autoriiºcolii de la Frankfurt).

Dar sã revenim la principala problemã. ªi care constã, aºa cum amanunþat deja, în faptul cã sportul este taxat aici drept principalã cauzã efi-cientã a ceea ce el nu e, în realitate, decât un simptom: „Idealurile ºiproiectele de emancipare, de solidaritate, de creaþie au fost rãsturnate înopusele lor, aproape ºterse de cãtre acest fenomen care a apãrut în Europala sfârºitul secolului al XIX-lea ºi care s-a rãspândit în lume în secolul care aurmat”. (p. X). Din pãcate, „acest fenomen” denotã aici sportul, nu capitalis-mul – or tocmai aceastã relaþie strânsã dintre sportul contemporan ºi capi-

Alex Cistelecan

22

talismul dezvoltat pare sã-i scape autorului. Uneori, cel puþin corespon-denþa istoricã ºi geograficã dintre aceste douã fenomene este evidenþiatãde autor: „Desigur, sportul nu este „la fel de vechi precum lumea” [dupãcum pretinde Carta Olimpicã]. A apãrut în Anglia, locul de naºtere (con-form lui Marx) a modului capitalist de producþie, acum planetar ca întin-dere” (p. 37). Însã aceastã observaþie corectã se pierde imediat într-o anali-zã micro: „Cluburile, unitãþile de bazã ale acestei instituþii, funcþioneazã defapt ca niºte întreprinderi aflate în competiþie: jucãtorii talentaþi suntcumpãraþi ºi vânduþi celui care oferã mai mult, ºi un proletariat ºi semi-pro-letariat, chiar un lumpen-proletariat iau naºtere aici. Burghezia afaceristã adevenit rapid interesatã de lumea sportivã ºi a luat control asupracluburilor ºi federaþiilor internaþionale, alungând aristocraþii ºi militarii”.(p. 37). În general, cam aceasta este direcþia în care Perelman urmãreºte pa-ralela – cãci paralelã rãmâne, fãrã puncte de contact – dintre sport ºi capi-talism. Autorul încearcã astfel sã identifice un neverosimil „mod sportiv deproducþie” a cãrui relaþie cu modul capitalist de producþie rãmâne cu totulneclarã: „Alãturi de modul capitalist de producþie, în care capitalul apropri-azã munca în condiþiile tehnice atinse de propriul sãu proces istoric, s-adezvoltat un mod sportiv de producþie, în care capitalul apropriazã corpulpentru a-l transforma într-o maºinã victorioasã… În cele din urmã, sportula devenit un model dominant de mod de producþie. Cele douã moduri nusunt antagoniste sau în competiþie. Ele coabiteazã, se conecteazã ºi se com-binã… Modul sportiv de producþie nu presupune transformarea munciiizolate în muncã socialã pentru a o face mai profitabilã, în sensul tradiþion-al al analizei lui Marx a modului capitalist de producþie (sic!). Însã sportulºi-a creat cu siguranþã propriul sãu sistem de clasã, cu un proletariat ºi oburghezie” (p. 79). Mãrturisesc cã nu reuºesc sã pricep ce înþelegePerelman prin modul sportiv de producþie ºi mãsura în care se deosebeºte(sau nu) de modul capitalist – dar asta poate tocmai deoarece lectura luiPerelman a teoriei marxiste a modului capitalist de producþie e dejaextrem de ciudatã. În cel mai bun caz, modul sportiv de producþie al luiPerelman ar putea fi o combinaþie între ceea ce Marx numeºte faza subsu-mãrii reale a muncii în capital ºi ceea ce Antonio Negri ºi apropiaþii sãi nu-mesc muncã imaterialã: aºadar ºtergerea oricãrei bariere între viaþã ºi capi-tal, existenþã ºi producþie. În cel mai rãu caz, modul sportiv de producþiepare sã nu fie altceva decât reluarea, în domeniul sportiv, al unor elementeºi relaþii specifice lumii capitaliste (existenþa claselor, exploatarea etc.)2.

Dar nu aceste similaritãþi în modul de organizare a relaþiilor socialesunt cele care demonstreazã legãtura strânsã dintre capitalism ºi sport. Nupe direcþia modului comun de producþie ar trebui cãutatã legãtura dintre

sport ºi economia actualã – cu siguranþã nu structurarea pe model capita-list a fenomenului sportiv e cea care îi explicã atât popularitatea planetarãcât ºi caracterul sãu necesar pentru societatea contemporanã. Pariul meuar merge mai degrabã pe acea ideologie obiectivã, materializatã care e fe-tiºismul mãrfii – aºadar acea socializare pe la spatele societãþii pe care o im-plicã modul de producþie capitalist ºi care e cumva, în mod spectacular,compensatoriu, reluatã ºi rãsturnatã în fenomenul sportiv. Dar asta arînsemna ºi cã problema cu sportul nu e, aºa cum susþine Perelman, cã de-politizeazã (p. 37), ci cã repolitizeazã, doar cã în altã parte, într-un cadru izo-lat de orice posibilã influenþã socialã ºi politicã efectivã. O politizareabstractã, feritã de politic, ar fi astfel ceea ce sportul însceneazã: de altfel,singurul loc în care definiþia schmittianã a politicului (opoziþia dintre prie-ten ºi duºman) mai poate fi regãsitã, ºi încã în forma purã, necontaminatãde orice fel de considerente (economice, sociale, istorice) în care o cereaCarl Schmitt, este pe stadion. Dacã stadioanele ºi ceea ce gãzduiesc ele suntastãzi o problemã, nu e deoarece ele ar reprezenta niºte insule de barbarieîntr-un ocean de lume civilizatã, ci pentru cã sunt singurele locuri în carespectacolul politic al solidaritãþii, al reprezentãrii ºi al antagonismului maipoate fi pus în scenã. Sportul joacã, astfel, exact rolul pe care religia îl jucala tânãrul Marx, de „suflet al unei lumi fãrã de suflet”, sau, precum în Tezelecritice despre sport, formulate în 1968, pe care Perelman le citeazã admi-rativ fãrã însã a le pãtrunde semnificaþia, de „unic proiect al unei societãþifãrã proiecte, culoare a unei lumi fãrã de culoare”. Or, dacã aºa staulucrurile, problema nu e sportul, ci relaþiile sociale pe care el le reflectã înformã rãsturnatã ºi compensatã. Barbaria nu e a sportului, ci a lumii capi-taliste care face aceastã defulare spectacularã, aceastã veritabilã „desubli-mare represivã” opiumul sãu necesar. Forza Italia!


23

2. În aceeaºi direcþie intrã ºi argumentul cã sportul a devenit astãzi o economie la fel de profitabilãca turismul sau armamentul – ceea ce e evident corect, însã nu demonstreazã existenþa unui modsportiv de producþie. În acest context, e însã extrem de interesant un argument pe care-l gãsim înanexa volumului ºi care ar putea sã mai reteze din elanul autoritãþilor politice – de la noi ºi din totestul european – de a construi stadioane ºi a gãzdui mari evenimente sportive, cu argumentulcâºtigurilor economice uriaºe care ar rezulta din asta: astfel, conform unui studiu realizat de Bankof America ºi Merill Lynch pe perioada 1954-2006, toate þãrile care au gãzduit mari evenimentesportive au obþinut o creºtere economicã sub nivelul lor normal. (p. 130)

24

A son clébard1 cherchant des puces,Céline devait être très rigolo,Inventant, dans ce but, maintes ruses + force astuces:J’aurais vachement savouré ce tableau,Digne des Chercheuses de poux,Mon beau,Ce chié-d’oeuvre de Rimbaud2,Ou de L’Opéra de quat’ sous3,Hou, hou, hou…Mais pas du chat Bébert4,Mort en exil,Dont les miaulements inaudibles remplissent l’universSans toutefois épouvanter les psylles5.

***

HAROLD BOOM: Dac-ar fi sã dai o invitaþie de searã, la cutare jolipetit restaurant parigotique, unui singur canonizabil de la mijloculveacului 20, cîte ºanse ar exista ca sã cadã alegerea-þi asupraromancierului Céline, cãruia, în adolescenþã, îi mai telefonai din an înPaºte.

JEAN-EDERN HALLIER: Nici una. Fiindcã Louis-FerdinandDestouches îi, pentru mine, fata de salã a Spitalelor pentru AsistenþãMetafizicã. Proust ocupîndu-i locul, nu i-a mai rãmas decît sã ºi-l apro-prieze pe cela al bunicii sale bretone, servantã la bazã, cãreia îi va firebranduit ºi/sau pseudonimizat prenumele, célinianul prenume.

Magistr(u)ale

Luca Piþu

Cântic de gest(ic)ã deºãnþatãV

La chanson du clebs de Céline

Tehnicianã de suprafaþã, femeie de serviciu, slujnicã, toate îi miros urît:el halucineazã peste tot necurãþenia. Un coprofil e... ce ar scrie cu apãde Javel ºi ºi-ar atîrna paginile în cîrlige de rufe, ca sã se usuce, de undeprezenþa masivã, în scrierile sale, a punctelor de suspensie.

HAROLD BOOM: Mi-l închipuluiesc lesne, în ciudata-i patologie acurãþatului, punîndu-ºi un pince-nez pentru ca sã exclame: «Nu putefrumos! Nu pute frumos!»

JEAN-EDERN HALLIER: De unde ºi rasismul sãu! Care vine poatedintr-o scenã primitivã a copilãriei sale bretone: întîlnirea lautréamon-tianã dintre un cleºte de homar armorican ºi o violetã de Parma pebucile abia întrezãrite ale doicii sale în rada Brestului. Se poate, de altfel,inventa orice pe tema cu pricina. De nu o fi cumva în joc prostia trans-figuratã de poezie. Antisemit implacabil, îi lua pe Evrei drept Arabi.Pentru Negru, Albul miroase a hoit. Pentru Alb, cadavru vertical, joggerspectral, Arabul miroase a ºobolan. Il urãºte pentru cã îi e teamã de cefojgãie prin canale, care îi repugnã cel mai mult.

HAROLD BOOM: C’est un raton-laveur, un raton spãlãreþ, nu?Altminteri... de ce s-ar spãla dumnealui atît de frecuent, dacã nu fiindcãare un jeg specific – sudoarea omeneascã a muncitorului strãin sautranspiraþia prinþului saudian descins la Hotelul George V?

JEAN-EDERN HALLIER: Nu e alb Magrebinul: a devenit albicios deatîta poncit, epilat, frecat. Care-i totuºi pata sa invizibilã (precum la LadyMacbeth ori la fatma din Plaza Ateneului)... de vreme ce nu izbuteºtesã o scoaþã nici un parfum de Arabia? Faptul de a fi prea curat îl facedubios în ochii noºtri, Bab-el-Shakespeare, doar cã e acum vorba deIsraeliþi, iar Céline ar visa sã-i mãture din palasuri, din cartierelebogaþilor ºi de pe culoarele wallstreetiene... Ne apare, în delirul sãu, caJochann Sebastian Bach al mãturii, ca un Charlie Parker al cîrpei ude, caun Billie Halliday al aspiratorului, iar dezinfecþia rãmîne tema predilectã acapodopurilor sale...

HAROLD BOOM: Or, cu aceastã temã a dezinfecþiei, plutim înmiezul aprins al actualitãþii, cãci o universitate americanã – ne semna-leazã The New Republic, hebdoul lui Leo Wieseltier – tocmai a creat ozonã liberã de parfumuri în campusul sãu, iar editorialiºtii întrã în cam-panie pentru dreptul la miros ºi adulmecare, ameninþat, acesta, cu onouã recãdere sub incidenþa corectitudinii politiceºti. Ei se plîng bu-nãoarã cã în cultura ianchee, informatã de Puritani, sursele universalede plãcere vor fi fost rînd pe rînd medicalizate, apoi politizate ºi, la ur-mã, reglementate: de la tiutiun, haºiº, dulciuri, pornografie, pînã la eflu-vii corporale ºi autoerotism.

Cântic de gest(ic)ã deºãnþatã (V)

25

JEAN-EDERN HALLIER: Incît ajungi sã te întrebi, odatã cu eleviilui Leo Wieseltier, dacã scîrba ianchee faþã de miroaznele tari ºicreºterea vînzãriilor la toaleticele ape nu se origineazã cumva într-ofricã iraþionalã de moarte, ce mereu va fi definit aceastã culturã, luatã încolimator chiar de Philippe Ariès, tanatologul binecunoscut, prin eseulasupra decesului în Occident.

HAROLD BOOM: Unde ni-s timpurile binecuvîntate cînd omuleuropeic se spãla mai puþin ºi «degaja parfumul acela de amoniac,recognoscibil dintr-o mie, ce dezvãluia tutulor activitatea intensã a falu-lui sãu»? Unde-i neaua de acum cîteva secole cîn Regele Solar ºtia sãpreþãluiascã la justa lor valoare «domniºoarele cu miros urît»?

JEAN-EDERN HALLIER: Prietene, nu dispera! De captezi un eflu-viu corporal ce þi se pare dezagreabil, profitã de ocazie pentru a luptaîmpotriva prejudecãþilor tale urbane, inspirã-l încã o datã, pe urmã atacãun alt miros ºi... reinspirã puternic.

HAROLD BOOM: Iar la sfîrºit, cînd ajung sã suport cuminte dam-ful cuiva, voi descoperi cã vechea mea antipatie se va fi preschimbat înceva similar cu plãcerea sau dragostea. Aici voiai sã vii?

JEAN-EDERN HALLIER: Cîtuºi de puþin, camarade! Doream sãrevin la dezinfecþie, tema întregii opere céliniene, începînd chiar cuteza în medicinã despre metodul de prevenire a putrefacþiei la DoctorulSammelweiss, continuînd cu pamfletele gen Mea culpa, Les beauxdraps sau L’Ecole des cadavres. Odatã cu Bagatelles pour un massacre,dupã ce am fãcut un stagiu în imundiþia spitalelor sovietice, dãm pesteun medicinist patetic, închis într-o salã de disecþie.

HAROLD BOOM: Ar fi putut fi Turc sau Kurd, pentru genocidularmenesc, American pentru Pieile Roºii, Englez pentru Irlandezi oriZuluºi, Rus pentru ofiþerii polonezi lichidaþi la Katyn.

JEAN-EDERN HALLIER: Din fericire, nu era decît Breton, dulcevisãtor al casei natale ce vedea pãianjeni pe tavan ºi termite în toatehârþogãriile stãrii civile globalizate. Istoricul Jules Michelet, cînd voia sãse îmbete cu popor, obiºnuia sã inspire amoniac, dar profunzimileinconºtientului sãu casnic îl fãceau pe Céline incapace sã suporte vreunmiros. La curtea Regelui Galant, unde nimeni nu se spãla, s-ar fi sufocat.Era un boschetar ce voia sã treacã drept Domnul Curatu. N-a avutnoroc, sireacul: Istoria Europeanã ajungîndu-i din din urmã fantasmele,devenea colabou prin coincidenþã, adicã un realist îndrãcit, silit sã serefugieze, cu Mareºalul Pétain, Laval, Doriot, Marcel Déat ori LucienRebatet, la Sigmaringen, dar alegîndu-ºi drept loc exilic Iutlanda... dinfidelitate faþã de sine însuºi…

Luca Piþu

26

HAROLD BOOM: Acolo, putea sã-l reciteascã pe Shakespeare,stîlpul canonului occidental, în danezã, ºi sã clameze cu Hamlet: «E pu-tred totul în regatul Danemarcei!»

JEAN-EDERN HALLIER: Cînd nu a mai avut nemica de zis, dupã ceva fi denunþat ºi pericolul galben, a grãit despre cîiinele sãu la modul ra-cinian. Cu siguranþã cã îl cãuta de pãduchi Anarhistul nostru de dreap-ta ce, azi, ar fi îmbrãþiºat cauza palestinianã, ar fi vituperat sionismul alã-turi de Dieudoné M’Bala M’Bala, Michel Collon sau Alain Soral… ºi l-ar fidat pe Bernie Madoff cu curul de Terra pînã i-ar fi plesnit perciunii…

HAROLD BOOM: A son clébard cherchant des puces,/ Célinedevait être très rigolo,/ Inventant, à cette fin, maintes ruses + forceastuces:/ J’aurais vachement savouré ce tableau!

JEAN-EDERN HALLIER: Ptiu...HAROLD BOOM: Alte stihuri mai bune, pentru a-þi rãstãlmãci

gãselniþa, nu am la îndemãnã...JEAN-EDERN HALLIER: Hmmm!HAROLD BOOM: ... deocamdatã.

***1. Tocmai a mai apãrut un dicþionar de termeni arabi adoptaþi în limba luiCamus, de unde aflãm cã vocabulul clebs? chien, «câine»? e magrebin, caºi toubib, «medic» sau macache( din care am crezut, înºelîndu-mã amarniceºte, cã se trage, prin filierãturcã, româno-þigãnescul canci insemnînd, el, rien, nibe de nibe, trou deballe, peau de zob, y en a pas).2. Poemul rimbaldian al despãduchitoarelor exegetat iaºte, atât de sagace,în teza doctoralã, nepontagioasã, a timºoreanului Vasile Popovici, publi-catã la Cartea Româneascã, unde nu gãsim însã la bibliografie, ºi stim dece, A-t-on lu Rimbaud? de Robert Faurisson (nemuritã, cartea, graþiecasei editoriale La Vieille Taupe, dragã istoricilor revizioniºti dinHexagonerie). Cu exegeza puricelui verlainean ne-am întîlnit într-uncapitol tudor-vianesc din Arghezi, poet al omului, doar cã-i preferãm untablou de Georges La Tour, aflat la muzeul ducal din Nancy: La femme àla puce, elogiul insectei cu pricina din Gog, romanul lui Papini, ºi un capi-tolaº musilian din Omul fãrã însuºiri, unde puricele, cãutat în doi, decãtre un el ºi o ea, se refugiazã în abisul bughigãilor feminine. Et pourcause!3. Die Dreigroschenoper, The Threepenny Oper, Opera de trei parale ver-sus L’Opéra de qaut’sous: certains préfèrent l’impair. De ce? why?warum? pourquoi? In hexagonala curentã, cînd ceva nu pare sã aibãmare valoare, spunem fie, ca în româneºte, à deux sous, «de doi lei», fie…de quatre sous, folosindu-se de fiecare datã numarul par. Da, dar… impariDeus numero gaudet, creºtinul Dumnezeu, unul în trei, un et trine, sedesfatã cu numere impare. Sã relaþionãm oare pasiunea franþuzã pentru

Cântic de gest(ic)ã deºãnþatã (V)

27

par cu atracþia, uºor dominique-strauss-kahnianã, spre cuplãri, pacsãri,partuze ºi alte partide patrate? Ne-ar veni bine, nu-i bai, numai cã devalu-area, Entwertung aller Werte, se poate implementa, la Hexagonali, ºi cuzero ºi cu 1. Precum în: cela ne vaut pas un zeste de citron, un pet d’ânemort, un clou, un kopeck, un iota. Noi, valahii, mãmãligarii, defilãm cuceapa degeratã. Ori cu puricii în numãr indeterminat, vag. Nu facemmulþi purici, dreptu-i, însã la purecat ne ia lumea par-impar, adicãtelea îndoi timpi ºi trei miºcãri.4. Luat de Céline cu el în refugiul pétainist de la Sigmaringen ºi purtat,cum relateazã Lucien Rebatet în Memoriile unui fascist, la piept, ensautoir, într-o sacoºicã marsupialã, inclusiv cînd venea ora mesei.5. Cu trimitere ºi la insectele aceluiaºi nume, reale, ºi la manipulatorii deºerpi ai Antichitaþii, nu ºtim cît de imaginari, povestiþi de Pliniu celBãtrin, în Naturalis historia, ºi evocaþi de Apollinaire în Colinele, faimo-su-i poem. Aºa: Les psylles et l’onde ont péri.

Luca Piþu

28

29

Muzica, o minune fãrã putinþã de pricepere, e aproape imposibilsã o povesteºti, despre muzicã poþi vorbi doar cântând, restul suntaproximaþii inutile. Acum e adevãrat cã muzicã au ºi picãturile de apã închiuvetã, cele de prin jgheaburile casei la vremea ploilor de toamnã,muzicã e ºi aceea a turturelei, a sirenei din cartierul Fabric, sau de prinmarginea Elisabetinului, pe strada care se numea odinioarã Rangheþ,militant comunist ilegalist ce s-a fost botezat la început József Rangecz,pe urmã a dat nume uliþei copilãriei pe care se afla ºi bodega Zorii carese zicea La cãþaua leºinatã printre locuitorii beþivi ai strãzii, aºadarmuzica Iosif Rangheþ-utca, muzica clopotelor de la Biserica de pe lângãCasa Studenþilor din fostul liceu Notre Dame, apoi altele, cu alte sonuri,acelea ale clopotelor din turnul bisericii neogotice din Piaþa Lahovari ºiclopotul de la capela cimitirului de pe Rusu ªirianu pe care îl trage pro-fesional un gropar devenit, din nevoi ceremoniale, clopotar, adaugã undu-te vino al gesturilor, un mai nimic al convoiului care merge kitschosla groapã, apoi kitschul mirosului de pãmânt reavãn, kitschul lopeþilor,al celor douã scânduri, kitschul lopeþilor, kitschul efortului pe care-l facei mînuind cu frânghii copârºeul, kitschul mirosului de cetinã de lacoroane, ºi gândul cã vei fi ºi tu, inevitabil, subiectul unui asemeneakitsch, cã nu e scãpare ºi cã e lipsit de decenþã sã te ºi gândeºti la muzi-ca asta, mai bine muzica baroc cum ar fi Peccantem me quotidie deCarlo Gesundo în care apar de toate, un fusion de pe vremea când þariide la Moscova încep sã se prenumere din familia Romanovilor prinMihail I, asta la anul 1613, anul când Carlo îºi dã suflarea cea de pe urmã.Muzicã de atunci. Muzicã de acum. ªi despre aceea, ºi despre asta nupoþi vorbi, fiecare poate cânta cu ce are la îndemânã. Noi cu texte ºi cu

Fusion jazz & blues

Daniel Vighi

Pe muzica lui Mily Balakirev,fost dascãl al lui Piotr

Daniel Vighi

30

citate. Le punem laolaltã ºi le ascultãm muzica. Înainte de toate, muzicavânãtorilor cum e asta de se cheamã I'm a Hunter - World of WarcraftHunter Song. Adaptaþi-o la muzica din frazele autoplagiate care urmea-zã. Care cântã la fel:

“Trece elevul de liceu dintr-a unºpea pe lângã atelierul de ceasor-nicãrie al fraþilor Wenczel, doi grãsani simpatici, plini de umor, vânã-tori înscriºi cu acte la Asociaþia judeþeanã de vânãtoare ºi pescuitsportiv, respectuoºi cu legea ºi cu obligaþiile care le reveneau ca vânã-tori AJVPS, spre deosebire de alþi concetãþeni care practicau cu fervoarebraconajul pe Valea ªoimoºului, în pãdurile munþilor Zarandului,mai apoi aceiaºi bântuiau ºi dincolo, pe Banat, pe malul celãlalt alrâului pe dealurile podiºului Lipovei acoperite, prin grija partidului ºiautoritãþilor locale din comunele Neudorf ºi Zãbrani, de hectare delivezi cu piersici ºi meri.”

Adãugaþi acum ºi neaoºismele locului, ºi felul în care cântã ele pre-cum compoziþiile naþionalismului muzical al lui Mily Balakirev, fostdascãl al lui Piotr, tatãl cunoscut al ºi mai cunoscutului Lac al lebedelor.ªi Mily compune despre neaoºismul Rusiei prin Leonid Kharitonov &Russian Red Army Choir - The Song of the Volga Boatmen, despre careun anonim scrie pe youtube cã ar fi un PURE? TESTOSTERONE (majus-culele îi aparþin ãluia). Aºadar, asemenea cântecului naþionalist rusesc allui Mily îmi pare a fi urmãtoarele fraze prin care mã autoplagiez înspreun cât mai deplin scandal public:

Suntem în oraºul Lipova, viaþa ne-a adus aici încã din copilãrie.Din naºtere, pe când tocmai izbucnea revoluþia maghiarã. A crescutelevul de liceu care am fost în fascinaþia „ºoroafelor”, a rotiþelordinþate, a pendulei din vecini cu strãlucirea alamei, a cifrelor, a calu-lui din nichel cabrat voiniceºte în douã picioare pe farfuria pendulei,maºinãrii din fier la care se holba cu plãcerea cu care fãcea acelaºilucru bãieþelul din feeria lui Ingmar Bergman – filmul halucinaþieilucrurilor strãlucitoare din sticlã, alamã, din strãluciri de nickel penume Fanny och Alexander. Este o tradiþie a lucrurilor meºteºugite dinmâna priceputã a tradiþiei nemþeºti, cu vagi înfiorãri de lume nordicã,asemenea filmului aceluia feeric.

Fie-iertatul Valeriu Leu, marele istoric al Banatului, îmi spuneape undeva printr-un restaurant din Herculane cã privirea îngrijoratãaruncatã ceasului este semnul intrãrii în cadrele nemiloase ale civi-

Pe muzica lui Mily Balakirev...

31

lizaþiei capitaliste. Soacra mea din satul Parþa, aflat la nici cincispre-zece kilometri de Timiºoara, îmi spune acelaºi lucru. „În toate satele peunde mergi”, îmi zice, „fie la Jebel, la Peciu Nou sau Gottlob, toate bise-ricile nemþeºti au ceas pe turn”. Asta îmi spune ºi se întâlneºte în obser-vaþia ei ruralã cu neuitatul meu amic Vali Leu.

Trec mai departe, pe alte coordonate muzicale fusion. Le potrivimcu Besame, mucho! interpretatã de un adevãrat american romantic sin-ger pe care l-am uitat, cum se ºi cuvine în asemenea momente de maretrãire bleagã când, în mod natural , uiþi tot, nu mai ºti nimic, eºti ca laporþile grãdinii cu flori a lui Alice Cãlugãru la care revin dupã un ocolprin aceea a lui Dimitrie Anghel, aºa ca Glenn Millers cântândMoonligth Serenade înainte de a pieri în apele Canalului Mânecii lavreme de rãzboi. Revin la Alice Cãlugãru ºi la grãdina ei. Ceea ce odesparte de natura lui Alecsandri sau Coºbuc, dar ºi Eminescu, este fap-tul cã a poetei este „grãdinã” ºi nicidecum „naturã”. La cei înainte pome-niþi avem natura naturata, în vreme ce dincolo e natura naturans. Sim-plificând: o datã e natura ieºitã din eternitatea Domnului, a doua oarãivitã din devenirea ei, adicã (ºi) prin mâinile omului. Sigur cã ni se poatereproºa cã punem în parantezã grãdina dintâi a Edenului care este ºi eatot... grãdinã. Aºa e, numai cã de vom þine aproape de Baruch Spinoza,Edenul e mai degrabã natura naturata care ºi-a pierdut intrinsecul denatura naturans. Fostul nostru student, preotul Constantin Jinga zice alt-fel. Le combinã în acord cu ideea de „translare de la starea vegetalãmutã la aceea cu sens” care se petrece „prin intermediul unui meºte-ºug” (al Domnului) care domesticeºte „natura sãlbaticã” fãrã a o artifi-cializa. Aici îl ia de martor pe Rosario Assunto ºi scrierile sale despre artãºi despre estetica grãdinii. Arta grãdinii, zice Costi Jinga, „se întâlneºte,undeva la nivelurile profunde ale sevelor hrãnitoare, cu o strategie dis-cursivã anume, prin intermediul cãreia - aratã Paul Ricoeur - limba-jul este scos din cãmaºa mult prea strâmtã a funcþiei sale de descriere,în beneficiul funcþiei cognitive a acestuia” (Ricoeur, 1984, p. 380).

ªi iatã urmarea acestei întâlniri între natura naturata cu naturanaturans : „Floarea, arbustul, copacul îºi pãstreazã naturaleþea, dar,prin recontextualizare, ajung parte dintr-un limbaj edenic, unde fires-cul vegetal îºi depãºeºte funcþiunea pur biologicã ºi, germinând într-un univers metaforic, devine poezie. Sau, de ce nu, teologie.” (Jinga,2009, p. 7). Ne întrebãm, laolaltã cu primii simboliºti autohtoni, dacãmuntele, valea, rîul ºi dealul sunt naturã, ºi aleea, boschetul, podeþul,banca ºi pervazul cu viorele sunt ºi ele tot naturã. ªi care dintre ele este

Daniel Vighi

32

Natura. Majuscularea aceasta întrebãtoare mãsoarã distanþa faþã de este-tica romanticã. Sãlbãticia ºi parcul. Jungla ºi grãdina zoo. Se poate ºi unaºi alta! Dovada supremã mielul care doarme ferice, vorba poetului, întrelabele leului. Edenul ca Naturã este expresia unei desãvârºite întâmplãrimeºteºugãreºti care adunã laolaltã „arta grãdinilor, nostalgia omuluidupã starea paradisiacã a unei naturi originare, calde, ocrotitoare ºiliberã de orice fel de sãlbãticie?”1 (Jinga, 2009, p. 7). Cu observaþia cãEdenul, grãdinã fiind, este „sãlbãticia” dintâi.

Tot în grãdinã, prin anul 1905, intrã Dimitrie Anghel ºi dã pesteEden:

„De câte ori deschid portiþa ºi intru în grãdinã-mi pareCã mã cuprinde-o vrajã dulce, ºi florile-mi dezmiardã ochii” Poteca dinspre cosmic, mãreþ ºi sempitern coboarã. Mãreþia e in-

timism olfactiv: „miresme dulci de flori” îmbatã vizitatorul, gândurilesunt „blânde” ºi „alintã”, e aºa ca în extazul cu marijuana sau canabis, obeþie policromã, gândul este „iertãtor ºi bun”, sfioºenia, melancolia,„norocul zilelor de varã” totul e mignon, plãcut, tonifiant ºi edenic,amintirile, gesturile: întâmplãrile stau sub vraja ca de medicamente psi-hotrope, viaþa curge lent, iar lentoare asta este ºi ea o diminuare, o alu-necare într-un mai puþin odihnitor, o binevenitã diminutivare.

Versurile „De câte ori deschid portiþa ºi intru în grãdinã-mipare/Cã mã cuprinde-o vrajã dulce, ºi florile-mi dezmiardã ochii” sea-mãnã “procesului acelei «lãrgiri de conºtiinþã» (la care) participã doc-trinele oculte ºi religiile orientale, psihedelismul ºi consumul de dro-guri (cum ar fi mescalina).” (Laura Rosca, 2005, p. 121). „Vraja dulce”,florile care „dezmiardã ochii”: amestec de eros ºi magie a efectelorhalucinogene ale lui Carlos Castaneda ascultându-ºi maestrul, pebãtrânul vrãjitor Juan Maltus. Toate dobândesc sensuri psihedelice, aºaca dupã o beþie zdravãnã cu mescalinã, o beþie ca acelea ale lui TimothyLeary ºi Richard Alpert, creatorii Fundaþiei Internaþionale pentruLibertate Internã, editorii revistei „Psychedelic Review" ale cãrei paginigãzduiau sloganurile publicitare: „Mescalinã! Misticism experimental!Ciuperci! Extaz! LSD-25! Expansiunea conºtiinþei! Transcendenþã!Haºiº! Botanicã vizionarã! Psihologia religiei! Libertate interioarã!Volburã! Politica Sistemului Nervos!” (Winkler, 1996, p. 212)

Beþia din grãdina lui Dimitrie Anghel este o faptã miraculoasã pecare o povesteºte Castaneda, pe post de sacerdot al LSD-ului ºi de ucenical ºamanului Maltus: „Cîteodatã, pur ºi simplu, dintr-un noroc, un omobiºnuit reuºeºte (…) sã intre într-o altã lume. Dar fapta lui este imediat

1. Gabrielle van Zuylen, Tous les jardins du monde, Gallimard, 1994 (apud Jinga, 2009, p. 7)

etichetatã drept nebunie sau halucinaþie.” Acea altã lume este dincolode portiþã, spre grãdina cu “vraja dulce”, o lume greu de perceput raþi-onal despre care ucenicul întreabã naiv ºi copilãros maestrul: “- Ne a-flãm din nou, don Juan, în acelaºi loc, în care am mai fost. Existã a-ceastã lume sau este ea doar o plãsmuire a minþii mele?”. (Castaneda,2000, p. 100)

Bibliografia

folositã în bucãþica de faþã care e “jazz fusion, fusion, or jazz-rock”, adicã“a that developed from mixing and rhythms and the amplificationand electronic of ” (http://en.wikipedia.org/wiki/Jazz_fusion):

Ricoeur, P. (1984). Metafora vie. Bucureºti: Editura Univers.Jinga, P. C. (2009). Cinci lecturi biblice despre om. Timiºoara: Editura

Marineasa.Anghel, D. (1989). Versuri ºi prozã. Bucureºti: Editura Albatros.Rosca, L. (2005). Vârsta nouã a religiozitãþii. Studiu de caz: Carlos

Castaneda. In C. Braga, CAIETELE ECHINOX, ªamanismul postmodern (Vol. 8). Cluj: Editura Dacia.

Castaneda, C. (2000). Arta visatului. Bucureºti: Editura RAO.Winkler, A. M. (1996). Trecutul apropiat. Eseuri ºi documente despre

America de dupã cel de-al doilea rãzboi mondial. Cluj: Editura Dacia.

Pe muzica lui Mily Balakirev...

33

34

POEZIA E (TOT) LA BISTRIÞA. Aºa e. Aºa afost. Aºa va fi, sper, sperãm, credem. La a patra e-diþie, Grigore Þãrmure, Dan Coman ºi MarinMalaicu-Hondrari, secondaþi eficient de echipalor bistriþeanã, au fost gazde ireproºabile ºi or-ganizatori inteligenþi, generoºi, plini de imagi-naþie ºi solicitudine ai acestei petreceri poetice,cu personaje bine conturate, dincolo de vârsta,stilul, faima ori farmecul individual, toate dis-puse ºi bine dispuse sã facã faþã cât mai convin-gãtor condiþiei exigente de invitat al Festivalu-lui de poezie ºi muzicã de camerã – Poezia e laBistriþa, între 12-15 iulie 2012. O Bistriþã caretocmai îºi trãia cu fast ºi antren Zilele.

Majoritatea secvenþelor acestui „film” cupoeþi s-au derulat la Centrul Multicultural Sina-goga, iar moderatorul lor a fost poetul RaduVancu, venit de la Sibiu, admirabil cunoscãtor alpoeziei tuturor celor despre care a vorbit, cu in-teligenþã, subtilitate ºi putere de seducþie.

Lansãrile de carte au prilejuit întâlnireacu Pãzitoarea Anei Dragu, cu Frânghia înflo-ritã a lui Radu Vancu, cu Gringo de Radu Niþes-cu, poeþi tineri ºi adevãraþi; Claudiu Komartin ºiBogdan Coºa au prezentat revista Poes:s Inter-national ºi au girat ediþia LX a Clubului de lec-turã Institutul Blecher, avându-i ca invitaþi peOana Vãsieº ºi Andrei Gamarþ, toþi dovedind cã

Replay @ Forward

Ioan Moldovan

Replay @ Forward

35

valoarea nu aºteaptã adunarea anilor ca sã se a-devereascã. La acest capitol doi invitaþi seniori,nume de top ale literaturii: Marta Petreu, cãreiai-au fost prezentate douã cãrþi - Apocalipsa du-pã Marta, integrala poeziei sale ºi volumul O zidin viaþamea fãrãdurere, decurând a-pãrut la Po-lirom; ºiprozatorulAlexandru Vlad, invitatul special al poeþilor de laBistriþa, cãruia un triumvirat format din OvidiuPecican, Alexandru Uiuiu ºi Ion Vlad i-a lansatromanul Ploile amare (Charmides, 2011), dis-tins cu Premiul USR pentru prozã.

Momente de desfãtare, cu o audienþã deinvidiat pentru numãr, atenþie ºi interes viu, auprilejuit lecturile poeþilor invitaþi: Ion Mureºan,Sorin Gherguþ, Doina Ioanid, Alex Vãsieº, Ro-bert ªerban ºi Ioan Moldovan – în prima searã;Ana Dragu, Radu Vancu, Domnica Drumea,Claudiu Komartin, Irina Bruma, Andrei Dósa,N i c h i t aDanilov ºiAurel Pan-tea – în sea-ra a doua;Olga ªte-fan, AndreiGamarþ, Radu Niþescu, Elena Vlãdãreanu ºi Mar-ta Petreu – în cea de-a treia searã.

La Plan B Club Café Radu Vancu i-a pro-vocat pe Ioan Moldovan, Aurel Pantea ºi NichitaDanilov sã se confeseze cu privire la felul lor dea trãi ºi scrie poezie, prestaþia acestora fiindîmbelºugat extinsã prin intervenþiile celor defaþã, poeþi, prozatori, cititori etc.

Ioan Moldovan

36

U nrecital lapatru mâini– mâinilede maeºtriai CorineiRãducanu

ºi Eugen Dumitrescu – având în program com-poziþii de Claude Debussy, Maurice Ravel ºiGeorge Enescu, un altul susþinut de RãzvanDragnea cu piese de Bach/ Bussoni, Franz Liszt,Serghei Prokofiev ºi George Enescu ºi un recitalcameral susþinut de Ávéd Éva (pian) ºi KozmaPéter (violoncel) – cu creaþii din Luigi Boc-cherini, Beethoven, Max Bruch ºi David

Popper –au asigu-rat poezieio nobilã ºie m o þ i o -nantã în-soþire cumuzica de

înaltã clasã, dovedind cã Societatea de Con-certe Bistriþa (director Grigore Þãrmure), prin-cipalul organizator ºi susþinãtor al Festivalului,este o instituþie de indubitabil profesionalism.ªi cu o atenþie programatic îndreptatã spre mu-zicienii tineri de valoare.

M-am întors de la Bistriþa cu certitudineaºi cu bucuria de a fi avut o privilegiatã întâlnirela cel mai înalt nivel cu poezia, cu irepresibiladorinþã de a spune pe faþã: fericit cel care a fostori va fi invitat la Bistriþa!

37

PATUL NUPÞIAL

sânge strãin împrospãteazã trupul miresei cu nechezatul mirositor alierburilor în nopþile de varã paºii mirelui lasã poftele altor femeiroºiatic giulgiul miresei se prelinge sub pleoapa nuntaºilor

PRIVIREA BUNICII

mersul pe bicicletã prin praful zilei macinã oasele de exil ale bunicii trecãtorii sunt ochii pãmântului în setea amiezii poartã tânguirea fân-tânii pe umeri liniile obosite ale orizontului în privirea bunicii mersulpe bicicletã al îngerilornãpãdite de ierburi clipele de exil ale bunicii împart zarva de pietoniîn cerºetori

ASTORIA

proaspãt ca ºi tinereþea mãrunþiºul din buzunarul liceanului foºneºteprin jocul de cãrþi plantaþia de cafea împodobeºte sânii chelneriþeiplescãitul cojilor de seminþe e o ceremonie pentru fumul de þigarãmirosul a ajuns bãtrân în ceaºca de cafea mirosul cafelei alungã rãsãritul

ZI DE VARÃ

fumul din pipa bunicului aºeazã amiaza pe coama dealului merele cuchip de copil putrezesc în literele braille degetele orbului ridicã din

Poeme

Gheorghe Vidican

Gheorghe Vidican

38

umeri suportã filã cu filã altceva izvorãºte din coasta dealului cubraþele pline de ochi fântâna adapã caii sãlbatici ai nisipului leagã laochi pasãrea oarbã ºi stinsã

OCHIUL

ochiul din ochiul mamei lumineazã celãlalt ochi sparge sângele meuºoaptele descompun poemele mele în susur celor neauziþi le spunemânia din ochiul mamei picãturã roºiaticã a nopþii în oglinda proaspãttrezitã

TOAMNA

ochii degetele creºtineazã frigul toamna îºi odihneºte paharul deoboseli rãsturnat peste coapsele tale strivesc liniºtea din merelecoapte coaja de nucã descopãr nechezatul cailor în crãpãturile seceteipeste sânii tãi se prelinge umbra pãsãrilor de pradã picurã în sârmaghimpatã sângele ritualic al brumei lipsit de luminã mirosul mustuluicurge spre pivniþele din deal memoria lumineazã icoana din degeteleoarbe

LA PUªCÃRIE

îmbrãþiºãrile tale personalizeazã frigul virtual al iubirii trãieºte anotim-purile în zãngãnitul uºilor jocul are zãbrele argintii strecurat violul scu-turã noaptea în palmele femeii de serviciu dragostea lor uimeºtecâinele lãþos al patrulei o voce precoce recitã din serghei esenin

SÂNGELE MEU

mângâie piatra coapsa felceriþei din petid sudoarea cosaºului înroºeºtefânul barba bunicului stãruie în sângele meu susurul robinetelorumple în bucãtãrie gamela soldatului sudoarea cosaºului disperseazãunitatea de artilerie în femei posomorâte raveica se plimbã cu lighean-ul printre insomniile cimitirului sângele meu încurcã mersul pe bici-cletã al învãþãtoarei râsul copiilor bate o pendulã fãrã scãpare degeteleorbilor leagã mirosul fânului tot mai departe de poartã

39

La mai puþin de doi ani de la apariþia romanului Când ne vom în-toarce (Cluj, Editura Limes, 2010), recompensat cu prestigiosul Premiupentru prozã al Uniunii Scriitorilor (2010) ºi Premiul pentru prozã alFilialei Cluj a U.S. (2010), Radu Mareº publicã la Editura Polirom romanulDeplasarea spre roºu, menit parcã a sublinia ilustrativ aceastã perioadãfastã a creaþiei sale, când talentul sãu se menþine la un zenit prelungit ºidurabil.

Scriitor remarcabil, Radu Mareº, posedã un talent al povestirii, ovoluptate a narãrii se întrevede în paginile sale de prozã, preocupat, caîn mai toate romanele din ultima perioadã, de sincronizarea istorieimici cu istoria mare, de plasare a dramelor individuale în conjuncturaistoricã atent reclãditã. Prozatorul reuºeºte, reconstituind cu migalã, sãtensioneze textul, creând o stare de încordatã aºteptare, prelungind-ointensiv pânã în momentul final al revelãrii adevãrului descumpãnitor.De aceea se poate vorbi de o tensiune retrospectivã ºi de una anticipa-tivã care pãstreazã treaz interesul la lecturã. El are ºtiinþa dozãrii drama-tice, a încordãrii firului narativ ºi a dezvãluirii parcimonioase. Acest ro-man al sãu, dens prin dramele concentrate în paginile sale, se sprijinãatât pe trama inteligent alcãtuitã, dar ºi pe personajele, puþine la numãr,dar remarcabile mai ales prin incongruenþele naturii lor iscusit realizatedin straturi, ce descojite, jupuite deceleazã ascunziºurile unor existenþeaparent banale.

În esenþã, este nefericita poveste a unui naiv profesor de francezã,om de bunã credinþã, fericit un numãr de ani ºi ingenuu în a crede în

Cronica literarã

Liana Cozea

Radu MareºDeplasarea spre roºuEditura Polirom, 2012

Teama de a fi fericit

Liana Cozea

40

durabilitatea stãrii sale de bine, o permanenþã aparent indestructibilã amicului sãu univers, ameninþat permanent de prezentul instabil, darmai ales de reminiscenþele unui trecut, insuficient înþeles ºi asimilat.Este relatarea – folosind pretextul unei scrisori adresate fiului sãu, rã-mas în Germania, cu mama sa – justificatoare a crizei domestice ºi aabandonului lor rãmas neexplicat.

Romanul are douã pãrþi al cãror liant este protagonistul, Romulus,Romi, Romi ºi atât – absenþa numelui de familie îl plaseazã într-un soi deanonimat, cu caracter de generalitate – profesor de francezã, dupã1989, devenit în timpul liber, ziarist de ocazie, antrenat sã scrie reporta-je despre una din terifiantele case de copii handicapaþi, în prag de nor-malizare ºi modernizare, prin ajutorul acordat de o bisericã catolicã lon-donezã ºi Crucea Roºie. Capitolul întâi debuteazã în manierã balzacianã,„nebunul“, eroul se îndreaptã spre locurile descrise minuþios, la volanulmaºinii sale, pentru a cãrui „nebunie“, ecranul opac cu valenþe protec-toare, era nevoie sã vinã seara, sã se întoarcã în bârlogul sãu de la etajultrei, plin de amintiri dureroase, unde cele douã sticle de vodcã bãute rit-mat, cumpãnit, ca într-un ritual, îi puteau asigura un somn chinuit ºivremelnica uitare, anihilând în parte amintirile fulgurante, asemenealoviturilor în plex, amintiri împotriva voinþei sale ºi „tocmai de aceeaatroce, îngrozitoare“. În lipsa alcoolului anesteziant ºi abrutizant, „halu-cinaþiile insomniei“ deveneau spre dimineaþã „îngrozitoare, de nesupor-tat, iar þiuitul singurãtãþii amplificat în urechi ºi craniu e în sine o tor-turã“. Dimineaþã de dimineaþã ieºea în lume cu cea de a doua faþã a sa,„cãci nu existã nici cea mai micã amprentã a suferinþei ºi a nebuniei caresã se deconspire pentru un ochi indiscret“, deºi „asemenea melcului“,îºi cãra, ziua, peste tot „delirurile ºi nebuniile nocturne, de care era im-posibil sã mã separ complet“. Seara, implacabil, îl ajungea din urmã ºiintra iarãºi în „cercul de foc al nopþii“.

Diana, tãcuta englezoaicã – Diana ºi atât, fãrã „a family name“, lafel de anonimã, acolo, în lumea ei – însoþitoarea convoiului de ajutoare,devine prin destãinuirea ei elementul declanºator al amintirilor adâncreprimate ale lui Romi, de parcã „se contaminase ºi ea cu virusul valahal poveºtii“, doi inºi de o singurãtate „care-i sãlbãticeºte pe oameni“. Cuaerul ei somnolent, absent, apatic, Diana avea „o nepãsare de sus faþã detot restul lumii sesizabilã în zâmbetul mecanic ºi privirea inexpresivã“.

Radu Mareº este un fin analist ºi un autor delicat cu personajelesale, de o individualitate aparte. Ascuþimea intelectului ºi subtilitatea de-mersului sãu analitic se îmbinã fericit, izbutind, pe lângã „compunerea“atmosferei, sã redea intensitatea interioritãþii personajelor sale.


41

Cuvintele sale scormonesc cu delicateþe totuºi ascunziºurile sufleteºti,cu infinitã tandreþe, dar ºi neîndurare, îºi mânuieºte scalpelul, cu rãb-dare ºi empatie reconstituie migãlos felii din trecutul ce are pentru am-bele personaje o mare relevanþã. Subtil blazaþi sunt amândoi eroii aces-tei prime pãrþi, iar sinceritãþile lor, stupefiante; poveºtile lor sunt di-ferite, iar lumile lor diverse, Romi având „revelaþia uriaºei, cosmicei dis-tanþe“ care îi separa. Fiinþã bizarã, Diana, cu o biografie atipicã, era „unatom anonim ºi bezmetic, pierdut în puhoaiele umane de la periferiametropolei“, o fiinþã de o singurãtate aproape absolutã, „nu descoperisevreodatã motive puternice de bucurie sau încântare care s-o facã sã în-cetineascã paºii, sã zãboveascã“.

Tocmai viaþa Dianei, desfãºuratã la ani-luminã de orice prilej sausentiment de fericire, ca ºi sinceritatea totalã ce numai în prezenþa uneipersoane asexuate o poþi arãta, se poate sã fi provocat destãinuirea luiRomi, pânã nu cu multã vreme în urmã trãind într-o stare de „fericire“obliterantã, capabil sã sesizeze „nebunia purã, în formele ei delirante,aproape sublime, care urma sã se instaleze între noi, atunci când, caapucaþii, ne luam parcã la întrecere care mãrturiseºte ceva mai îngrozi-tor, mai de ne-spus despre sine“.

Din douã motive, Diana a fost singura fiinþã cãreia îºi deschideRomi sufletul, înainte de a-i scrie fiului sãu: „siguranþa ºi rãceala“, com-pleta detaºare cu care povestise despre sine, „fãrã sã ezite o clipitã cândajungea în proximitatea rãnii“ ºi al doilea era limba strãinã, franceza,niciodatã nu avusese ocazia sã-ºi utilizeze „calificarea“ împotriva lui în-suºi; drumurile lor s-au încruciºat „doar ca sã ne spunem unul altuia po-vestea“.

Obsesia fericirii lui Romi, încercarea de a se autoconvinge cãtrãieºte starea de fericire a omului mãrunt, fericirea „care se prelungeºtedin ea însãºi“ – este o mascã, masca vulnerabilitãþii lui, obligat sã ac-cepte, fãrã voinþa sa, ceea ce îi dezvãluie oglinzile sale interioare, cã este„inapt de vise grandioase cu care apoi sã mã grozãvesc, fost navetist plinde cicatricile secrete ale vanitãþii rãnite, unele uitate de tot [...] ºi nici numã simþeam în stare sã spânzuri comuniºti de felinarele de pe strãzile o-raºului“. Este masca omului ce trebuie sã accepte inadecvarea dintre elºi femeia iubitã, cea care-i cunoaºte „visele mediocre de spirit mulþumitcu puþinul pe care viaþa i-l oferã fãrã preþul coºmarurilor“.

Romi, în momentele sale de luciditate, admite resemnat cã în cu-plul pe care îl alcãtuieºte cu Grete, fosta Wagner, dupã adopþie, Tãmaº,el îºi cânta melodia „la care ea asista din loja aflatã la o distanþã cosmicã“ºi se întreba cu amãrãciune, derutat, „în ce ierarhie mã situez eu, chiar

Liana Cozea

42

ºi în afara familiei ei [...] ºi câtã afecþiune e în stare sã acorde cuiva“; pelângã aceste îndoieli era însã ºi graba ei febrilã cu care „dupã ce ne sco-team hainele, venea sã mi se adãposteascã în braþe în camera ei de pecolþ, unde era mereu frig“, cãutând ocrotire, consolare, sprijin ºi proba-bil uitare.

Radu Mareº are o delicateþe în a-ºi mânui eroii, amplasându-i însituaþii revelatoare pentru profilul lor. Textul are coerenþã tocmai prinaceste caractere bine construite ºi credibile ºi transmite o stare deemoþie autenticã, cu predilecþie trãirile eroului confruntat cu ceva ca-muflat, insuficient dezvãluit ºi care îl depãºeºte, îi depãºeºte capacitateade înþelegere ºi previziunea ocrotitoare, de unde imensa sa vulnerabili-tate. Autorul, cu real talent interpretativ, îi împrumutã protagonistuluisãu calitãþi de analist, însã insuficient calificat pentru complexitatea si-tuaþiei cu care se confruntã.

Grete ºi fratele ei geamãn, Hans, au trãit în fragedã copilãrie, lavârsta de patru ani, o traumã, în niºte vremuri tulburi, arestarea pã-rinþilor ºi dispariþia lor definitivã, copiii salvându-se, refugiaþi într-o as-cunzãtoare, nu mai mare decât o cutie, ascunzãtoare gãsitã întâmplãtorîn jocul lor, rãmânând în casa pustie, cu porþile sigilate, o perioadã lungãde timp, traumã pe care nu au depãºit-o nici la anii maturitãþii, Grete, darºi Hans, bântuiþi de coºmaruri nocturne terifiante, de unde destinul luiGrete de om rãnit, cu rãsfrângeri dramatice ºi asupra partenerului ei deviaþã. Grete, violonista din orchestra operei oraºului transilvãnean,muziciana, îºi târa dupã sine amintirile din vremea prunciei, aºa cum îºiducea cutia neagrã a viorii, „cum îºi trag mamele dupã ele pe stradã câteun copil care se împiedicã, cascã gura la vitrine“. Hans, la rândul sãu, fu-git în Germania înainte de 1989, medic stomatolog, îºi duce existenþasolitarã, marcat el însuºi de amintiri.

Personajul Romi este un „scafandru“ al propriului sãu suflet, inefi-cient în faþa sufletului blindat, fãrã fisurã, al Gretei, iubita ºi apoi soþia sa,care dupã moartea lui Moºu, tatãl adoptiv al gemenilor presupuºiorfani, „se descoperise într-un vid absolut, iar hazardul fãcuse sã fiu eucel care m-am apropiat sã o iau de mânã“. În abandonul ºi abulia de unsoi aparte, Grete, abstrasã ºi pãrelnic docilã în viaþa cu Romi, pe când seaflau în Germania îi transferã „geamãnului – în cel mai firesc mod cuputinþã – aceeiaºi neîmpotrivire“, consecinþã, neîndoielnic, a aceleiaºitraume, cãci „peste interdicþia sau blocajul, peste refuzul indus sau im-pus [...] n-a trecut niciunul din gemeni ºi în fond asta conteazã“. Dupãplecarea autoritãþilor, cei doi copii, lãsaþi de capul lor au rãtãcit prin gos-podãria nemþeascã din Transilvania ca „printr-o pãdure sãlbaticã“ ase-


43

menea lui Hansel ºi Gretel din basmul fraþilor Grimm. Singurãtatea lor,spaimele trãite intens, foamea, frigul ºi neputinþa de a-ºi explica ce li seîntâmplã, totul rãmas neînþeles, se cumuleazã în coºmarurile Gretei„poarta ferecatã apãrea pânã la urmã ºi la fel uºile, greu de spart ºi cutoporul. Separarea lor de lumea de afarã era totalã, socotind ºi cã n-ar fiîndrãznit nimeni sã intre rupând sigiliile“.

Mãrturisirea lui Romi, la persoana întâi, se încarcã de dramatismpe mãsurã ce, fãrã a ignora enigmatica pasivitate a lui Grete, ci din con-tra, continuã sã se rãsfeþe, repetându-ºi cu încãpãþânare, ca într-un soi deautoinducere progresivã, convingerea cã trãieºte o stare de fericire,mic-burghezã, cum o fi fiind ea, dar fericire, pe care el mizeazã cu un soide resemnare entuziastã; personajul se abstrage istoriei mari, asistând,din fotoliul sãu, „privitor ca la teatru“, la derularea evenimentelor de laînceputul anilor ’90 ai secolului trecut, într-o lume închisã, limitatã lacercul familial. Mult prea preocupat de fericirea sa modestã: soþie, copil,apartament de trei camere, maºinã, de fapt de mimarea acestei stãri,Romi nu sesizeazã provizoratul în care s-a cuibãrit Grete, provizoratpânã la „reîntoarcerea acasã“ ºi regãsirea lui Hans, cãci casa ei nu poatefi decât acolo unde se aflã ºi Hans. E un clopot de sticlã transparentã, darºi incasabilã, spaþiu de tranziþie în care s-a refugiat ea, pentru care aoptat, bãrbatul ei, cãsnicia ei devenind o punte spre acel acasã dupãcare tânjeºte. Grete, detaºat ironicã, a acceptat iubirea ocrotitoare a luiRomi, implicat sentimental, ca pe ceva pasager, de unde ºi refuzul de aavea copii, bãrbatul ei de tranzit înþelegând mult prea târziu sensulexact al respingerii categorice a ideii de familie, în care era ºi o disper-are enormã.

Autorul îºi înzestreazã personajul narator cu o luciditate care îledificã numai parþial asupra lucrurilor, inabil sã descopere, înaintând,sau sã prevadã drama la care va asista ca martor ºi erou implicat ºi nicideznodãmântul, „ca sã mã eliberez de teroare“. ªi în acest roman al sãu,Radu Mareº mizeazã pe elementul surprizã, pe care îl pregãteºte cuinfinitezimale precauþii ºi aluzii. Finalul este cu atât mai impresionant,cu cât, deºi proiectat pe distanþã lungã, se precipitã totul dintr-o datã ºisurprinde printr-o dezvãluire învãluitã, printr-un salt spectaculos,autorul derobându-se de elementele ºi detaliile derizorii. Deºi are tena-citatea omului ce-ºi urmãreºte drumul spre fericire, în plinã cecitate,eroul sãu are totuºi conºtiinþa unui iminent dezastru: clãdindu-ºi feri-cirea, cãrãmidã cu cãrãmidã, ºtie cã „încã un pas mai departe, încã unmilimetru în plus ºi urma ceva înfricoºãtor de care, dintr-un instinctorb, refuzam sã iau cunoºtinþã“, cã „fericirea, parcã nemeritatã, era înso-

þitã de îndoiala care-i cãlca pe urme, din spate, dar ºi de o micã, o infimãtresãrire interogativã de spaimã”.

În cea din urmã zi petrecutã în Germania, aproape „narcotizat defericirea“ în care exista un „reziduu imatur, poate pueril“, Romi are reve-laþia actului abominabil la care este martor de facto, întâmplare zgu-duitoare, demolând într-o clipã întregul edificiu de fericire precarã, darepisod instinctiv curativ, salvator pentru cele douã fiinþe pierdute carese regãsesc, dupã ce ºi-au purtat cu ele trauma niciodatã uitatã, nicio-datã depãºitã, agravatã de ani. Dezvãluirea brutalã depãºeºte cu multciudãþenia condiþiei speciale de geamãn, de care Romi era conºtient, cãgemenii ar aparþine aceluiaºi corp, sau mãcar, aceluiaºi „corp astral,având aceeaºi aurã“, sau chiar împrejurarea cã faþã-n faþã cu Hans, „gea-mãnul – era ca ºi cum ar fi fost ea însãºi; uitându-se de la unul la altul,Romi simþea cã ameþeºte ca între douã oglinzi paralele“.

Abia atunci, mãrturisirea fãcutã de Hans celuilalt Tãmaº, cu un rolpresupus malefic, dobândeºte semnificaþia deplinã, dezvãluind trage-dia fraþilor Grete ºi Hans: „toatã copilãria, dar ºi mai târziu m-au chinuitînspãimântãtor coºmarurile surorii mele care nici azi nu e vindecatã ºinici nu mai sper cã va fi vreodatã“ (subl. m.)

Ultimele pagini ale romanului îl reconecteazã pe erou la eveni-mentele sângeroase de reprimare a protestatarilor, a „golanilor“ dinPiaþa Universitãþii, acþiunea punitivã a minerilor, prin aprobare de sus,este elementul surprizã al romanului de atmosferã, dar ºi roman politic,scris într-o manierã aluzivã, în care cercul istoriei mari încorporeazã ºisupune cercul istoriei mici, individuale. Metonimia din final îi conferãºi acestei cãrþi a lui Radu Mareº calitatea de prozã gânditã ºi finisatã cuvoluptate neînfrânatã, dar ºi cu delicateþea scriitorului care atât în po-vestire, în actul narãrii, în compoziþie, dar ºi în stilul expunerii dã dovadaremarcabilei sale originalitãþi, rafinamentului ºi forþei expresive. Finaluleste, de data aceasta, chiar dacã nu interpretabil, cel puþin unul care in-citã spiritul ºi imaginaþia, iscã întrebãri la care e obligatoriu sã oferi ºirãspunsuri.

Liana Cozea

44

45

Grea misie sã scrii despre vreo carte a lui Gabriel Liiceanu. Nu ºtiusã existe, în anii postdecembriºti, vreo personalitate culturalã mai con-troversatã decât filosoful pãltiniºan. Privit deopotrivã cu admiraþie ºi cuurã, Liiceanu a avut mereu postura unui ins aflat într-o perpetuã starede consternare. A ºi declarat, la un moment dat, cã zilnic se loveºte deceea ce el ar numi „lucruri strigãtoare la cer” dar care, tocmai datoritãenormitãþii lor ºi uºurinþei cu care contemporanii le digerã, devin bana-le.

„Estul naivitãþilor noastre”, volumul de interviuri pe care l-a publi-cat recent la editura Humanitas, poartã subtitlul (naiv, vor spune scep-ticii) „Oare ne putem apãra prin cuvinte?”. Rãspunsul, dupã parcurge-rea celor 27 de convorbiri, rãmâne necunoscut. Frapant în tot acest de-mers al lui Liiceanu de a se face ascultat este modul în care reuºeºte sãcomunice chestiuni aparent complicate. Gabriel Liiceanu are un harextraordinar în a desface un concept în pãrþile sale esenþiale ºi de a-ldezvãlui, clar ºi concis, în toatã splendoarea sau, dupã caz, hidoºenia sa.De aceea e atât de greu de înþeles cum de un discurs elegant, încãrcatde valenþe culturale, cu trimiteri la logica elementarã ºi la o minimãeticã salvatoare, stârneºte, totuºi, dezaprobarea asiduã a unora dintrecontemporanii sãi. Nu sunt dintre aceia care considerã cã orice atac laideile lui Gabriel Liiceanu constituie un mod abject de argumentare adhominem, însã nici nu cred cã majoritatea aserþiunilor sale despre ce s-a întâmplat cu societatea româneascã de dupã 1989 pot fi desfiinþateprea lesne.

Cronica literarã

Dan-Liviu Boeriu

Gabriel LiiceanuEstul naivitãþilor noastreEditura Humanitas, 2012

Lucruri strigãtoare la cer

Dan-Liviu Boeriu

46

Filosoful, exilat din austeritatea turnului de fildeº unde l-au plasattoate cliºeele rãsuflate ale celor care trimit intelectualii doar la reflecþiesolitarã, s-a hotãrât sã iasã în agora ºi sã punã la dispoziþia celor dispuºisã-l asculte toatã priceperea sa. O ºi spune, rãspicat, în volumul de faþã:„Dupã ’90, mi-a devenit din ce în ce mai limpede cã nu mai cred în dis-cursul pur filozofic de tip speculativ-german, care se soldeazã cu cãrþipline de note de subsol ºi cu o anumitã paradã de erudiþie. Cu vârsta, amînceput sã cred cã, dacã ai ceva de spus, trebuie sã poþi s-o faci în cuvintecare ajung la toþi ºi cã toatã lumea are sã se recunoascã într-un dialog cutine. [...] Mi-am zis cã dacã Dumnezeu mi-a dat un dar care se numeºteexprimarea, dacã pot sã exprim mai bine ceea ce alþii simt ºi nu potexprima, atunci eu am o obligaþie faþã de ceilalþi. Trebuie sã-i exprim,exprimându-mã” (p.246). Începând din primele zile ale acelui tulbure1990, când „Apelul cãtre lichele” fãcea sã se trezeascã în unii conºtiinþarefuzului de a fi cãlcaþi din nou în picioare, ºi pânã la acest volum cu-prinzãtor care înglobeazã aproape toate luãrile semnificative de poziþieale lui Gabriel Liiceanu, editorul Humanitasului a traversat o perioadãde prelungi frãmântãri interioare, provocate, evident, de convulsiilelumii în care i-a fost dat sã trãiascã. Radiografia tuturor acestor tare alesocietãþii româneºti este preocuparea constantã a autorului ºi temã cen-tralã a acestui volum.

În primul rând, tragedia primordialã a noii orânduiri de dupã1989 a fost, în opinia lui Liiceanu, nu doar preluarea abuzivã a puterii decãtre figurile reºapate ale vechilor tovarãºi, ci, mai ales, confiscarea bru-talã a discursului public ºi, pe care de consecinþã, trivializarea acestuia.Limba de lemn a foºtilor activiºti nu s-a schimbat fundamental în in-tenþii, ci doar ºi-a tãiat cuvintele în stofa discursului de tip nou ºi, cumaltfel, „ieuropean”. Limbajul – devenit din nou armã a manipulãrii – nua trecut, aºadar, printr-o perioadã de restructurare ideologicã, ci ºi-a con-tinuat nestingherit drumul cãtre pervertirea conºtiinþelor. Amãrã-ciunea cu care autorul „Apelului cãtre lichele” constatã acest lucru nuare nimic de-a face cu vreo tentivã de incriminare a unor concetãþenidebusolaþi ºi manevraþi miºeleºte (Liiceanu e strãin, ce-i drept, de vervademolatoare a unui Þuþea care considera cã a fãcut temniþã pentru unpopor de idioþi), ci mai degrabã cu stupoarea provocatã de faptul cã unasemenea demers naþional de re-îndobitocire e posibil pe fondul unuiscenariu al dobândirii libertãþii.

În al doilea rând, surprinzãtoare prin sofismul etic care îi stã cafundament este ideea unei reconcilieri candide cu trecutul comunist, aunui „pupat toþi piaþa endependenþi”. Gabriel Liiceanu are, ºi în aceastã

Lucruri strigãtoare la cer

47

chestiune, o pãrere fermã. În dialogul purtat cu Iosif Sava („Seratã muzi-calã. Zece oameni care trebuie împuºcaþi pentru a avea liniºte în þarã” –straºnic titlu!, p.79-140), el traseazã clar contururile etice ale putinþei dea ierta, sugerând cã acest act nu are „eficienþã” moralã decât atunci cândrãul care stã la baza iertãrii a fost individual, ºi anume în acele cazuri încare însãºi victima decide sã-l izbãveascã pe cãlãu de pãcatul sãu. Pe carede consecinþã, nu putem, moralmente vorbind, sã practicãm uitarea mi-lioanelor de victime ale opresiunii comuniste ºi iertarea celor vinovaþide aceastã tragedie istoricã. Un astfel de gest – global, diluat ºi esenþial-mente fals – ar reprezenta nu doar o depãºire a calitãþii morale propriici, mai grav, un adevãrat scandal etic.

Nu lipsesc din acest volum exhaustiv nici referirile la Noica(strãbãtute mereu de un fior al admiraþiei nesmintite a emulului faþã deprofesorul sãu, operând chiar ºi în cazurile, discutabile, ale piruetelorcu iz legionar ale maestrului), nici viaþa culturalã româneascã de azi(unul dintre cele mai agasante interviuri este cel acordat de GabrielLiiceanu lui Ovidiu ªimonca, în care editorul trebuie sã dea seamã defiecare leuþ al editurii pe care o patroneazã) ºi nici desele evocãri fulgu-rante ale prietenilor (Andrei Pleºu, Monica Lovinescu, Virgil ierunca,Vlad Zografi º.a.). Despre dificultatea traducerii lui Heidegger în româ-neºte, precum ºi despre receptarea publicã a volumului „Fiinþã ºi timp”,una dintre cele mai ambiþioase proiecte filosofice ale secolului XX,Gabriel Liiceanu vorbeºte cu pasiunea dascãlului care-ºi vede înfãptuiteaspiraþiile. Mai puþin relaxat – deºi se strãduieºte sã pozeze în individulneatins de calomniile îndreptate împotriva sa – ni se aratã Liiceanu îndialogul cu Cristian Teodorescu, referitor la acuzaþiile aberante de pla-giat formulate de ziariºii de la Ziua, care au încropit un adevãrat serialal demolãrii ºi al demitizãrii unui personaj public aflat, pânã la acel mo-ment, într-o aproape perfectã stare de intangibilitate. Liiceanu rãs-punde cu calm ºi cu migalã tuturor acuzelor, considerând cã intenþiadefãimãtoare a publicaþiei respective are mai degrabã conotaþii politicedecât mizã culturalã.

Cu ce rãmâi dupã lectura acestei colecþii de întrebãri ºi rãspun-suri? Cu o mãrturie curatã ºi clarã a nedumeririlor legitime, cu o co-lecþie vivantã de portrete ale epocii, cu reþete sãnãtoase pentrudepãºirea unor rãfuieli sterile ºi obositoare în marginea unui trecut voitvolatil, cu modalitãþi de a-þi face mai uºoarã resemnarea în faþa destinu-lui colectiv românesc în tranziþie ºi, peste toate acestea, cu imagineaunei lumi în care lucrurile cele mai complexe au, de regulã, rezolvãrispectaculos de simple, pornite nu din furie revanºardã, ci din con-

statarea maturã a evidentului: „Nu poþi sã treci prin patruzeci ºi cinci deani de teroare fãrã sã te întrebi cine i-a fãcut cu putinþã. Nu poþi sãînchizi ochii în faþa unor asemenea crime, pentru cã atunci îþi baþi jocde istoria ta ºi degradezi ideea de om, pentru cã atunci acreditezi crimaca mijloc de viaþã ºi ca formã fireascã de funcþionare a unei societãþi.Patima cu care vorbesc acum nu vine din îndârjire, ci ea e provocatã deobtuzitatea unora la lucruri ca acestea, care se scaldã în evidenþã”(p.102).

Dan-Liviu Boeriu

48

49

Volumul Cumpãna al lui Cassian Maria Spiridon, apãrut la edituraTipo Moldova (Iaºi, 2011) în colecþia Opera Omnia, este o antologie difi-cilã, mãrturisesc, din pricina registrului contrapunctic în care am fostobligat sã o citesc (ºi în care a fost scrisã). Pe copertã, în medalion, o fi-gurã bonomã, în fotografie alb-negru, cu niºte dosare sau cãrþi în fundal,îmi dãdea impresia de accesibilitate a lecturii, prin rotunjime. M-am în-grijorat când am fãcut legãtura dintre antologia despre care scriu ºi ceade acum cinci ani (Noduri pe linia vieþii, Editura Paralela 45, Piteºti,2007), întrebându-mã de ce autorul a considerat necesarã o nouã anto-logie? E o nouã finisare, o consolidare?

Cumpãna cuprinde selecþii vaste din cele zece volume (1985-2008) ale lui Cassian Maria Spiridon, precum ºi o serie de Inedite, cu untotal de peste cinci sute de pagini, inflaþia având, desigur, rolul ei dis-tinct.

Primul text, Glãsuirea bufonului, din volumul Pornind de la zero(1985) este ºi primul amalgam de imagini, confesiuni ºi directive caredau tonul întregii suite antologate, fiind un laitmotiv generos, dar numagic: „mã locuiesc oarecum cu indiferenþa/ îmi ocup trupul/ îmi ocupcarnea/ trec prin spaþiu/ fãrã adieri sau valuri de frig/ în urma mea/ nicio hîrtie nu se ridicã-n picioare/ pipãi golul/ sau trec prin el/ … / prinnoapte vine cu paºi ca de umbrã/ sufletul/ poartã-n spinare capul palid/cu pãr de cenuºã/ îmi aduc umbra bolnavã de rãu/ furiºatã/ cu petelevineþi/ … / important e/ primul pas/ mîine voi afla uºa camerei/ smulsã/

Cronica literarã

Mircea Pascariu

Cassian Maria SpiridonCumpãna

Editura Tipo Moldova, 2011

Umbrele n-au picioare

Mircea Pascariu

50

hîrtii împrãºtiate pe toatã cîmpia/ lebede lipsite de zbor/ pete pe faþa ne-vãzutã/ poeme sinucise.” (pp. 7-10)

Jocurile provocate de elipse multiple, uneori obositoare pânã lapierderea totalã a centrelor care le genereazã, abundã în volum: „am vã-zut închipuirea sfîrºitului/ am vãzut materia/ mumã razelor de soi/ amvãzut pînã la copacul numerelor…/ ombilicul lumii” (Primus movens,din volumul Zodia nopþii, 1994, p. 49).

Unele texte sunt reci, uneori chiar foarte aspre, acoperite decliºee, de paradoxuri neajutãtoare, metafore rãsucite, absconse, efectulcreat fiind acela al imaginii unui poet care încearcã sã-ºi obstrucþionezepropriile-i versuri, dorind parcã sã-ºi ascundã simþirile: „…/corbul se-n-vîrte în jurul frunþii/ adevãrat/ semn negru/ pe un cer abstract/ grîul pecîmpul lui Van Gogh/ ºi ochii înnodaþi pe venele ºi arterele mîinii/ unornic în timpanele inimii/ cheamã vecernia/ am ºtiut sã pãtrund esenþaglobularã/ (a ochiului)/ mi-am pregãtit instrumentele de eliberare/ (asîngelui)/ le-am lustruit în piramidã sub apãsarea astrelor/ în cer pre-cum ºi pe pãmînt/ iubirea aproapelui/ apologie ºi diatribã în septuagin-ta/ ...” (Poem singur, din volumul Zodia nopþii, 1994, pp. 67-68) ºi exem-plele pot continua.

Aº face douã observaþii: încercând sã caut suiºurile sau coborâºu-rile traseului poetic al lui Cassian Maria Spiridon, am constatat cã ele nuexistã, din 1985 încoace stilul îi este acelaºi, ca la primul volum, ceea cear presupune o anumitã constanþã, lãudabilã în sine, pe de-o parte, darcare s-ar putea traduce ºi printr-o platitudine, prin lipsa progresului, pede altã parte. A doua observaþie este legatã de tematicile abordate, caresunt atât de diversificate, diluate, încât ce rãmâne este doar o impresievagã, acoperitã de tristeþe.

Când se descotoroseºte de intelectualism, dar ºi de cuanticile în-cifrate, Cassian Maria Spiridon reuºeºte sã devinã poetic, uman, sensi-bil chiar: „ºtiu sã montez maºini/ ºtiu sã le pun în funcþiune/ sã le alcã-tuiesc/ din ºuruburi/ din mici ºi/ mari subansamble/ ºtiu sã fac un co-fraj/ sã torn beton/ sã folosesc cheia fixã/ sã repar maºini la fel de bine/cum le montez/ am citit cãrþile lumii/ atît cît s-a putut/ pentru cã timpulnu-mi aparþine/ am vãzut atîtea filme/ cît s-a putut/ mi-am format tot-deauna/ singur orizontul/ pãrerea/ n-am avut învãþãtori/ decît viaþa //ºtiu sã lucrez/ sã repar/ sã clãdesc/ sã îndrept/ îndrãznesc sã iubesc frun-zele/ marea/ femeia// am auzit cã în lume sunt oameni/ care nu ºtiu sãmonteze maºini” (Sînt omul care ºtie sã monteze maºini, din volumulClipa zboarã c-un zîmbet ironic, 1999, pp. 240-241).

Umbrele n-au picioare

51

Amestecul planurilor ideatice, dar mai ales al celor nãscute dinimagine, ori din sentimente estompate, sunt oarecum caracteristicepentru textele lui Cassian Maria Spiridon. Realitãþile rezultate pot fi de-rutante atunci când apar influenþe din alte culturi ori spiritualitãþi totaldiferite ºi de multe ori neînþelese pe deplin. Dar nu cred cã e vorba des-pre dorinþa de a epata: „în vremea cînd tu pozai Fuji/ Fuji din munþii Car-paþi/ abia începea primãvara/ ºi frunzele abia apãreau / se topeau zãpe-zile iernii/ un zbucium de ape însoþeau/ pozele tale cu muntele Fuji/ înfapt/ un deal rãtãcit prin Carpaþi/ dar / aºa i-a rãmas numele/ cînd tu airostit: Uite-l pe Fuji/ ... / au taine mulþime sã-ºi spunã/ fapte adunate prinere/ la care muritorii nicicînd nu au dreptul/ sînt taine de viaþã ºimoarte/ primite cîndva de la zei.” (Prin munþii Carpaþi, din volumulNimic nu tulburã ca viaþa, 2004, p. 352-353)

Asta am auzit ºi eu, cã în lume sunt oameni care nu ºtiu sã mon-teze maºini. ªi cã umbrele n-au picioare. În rest, o carte pe care n-ar fi bi-ne s-o pierdeþi în tren.

52

Impresionantã nu doar prin dimen-siuni (aproape 570 de pagini formatmare), ci mai cu seamã prin amploareaºi profunzimea analizei, prin vastitateamaterialului primar reprezentat de cor-pusul de texte cercetat, prin metodã,prin aspiraþia spre problematizare,prin recursul la pluridisciplinaritate,prin capacitatea ordonãrii (în funcþie

nu doar de teme ci ºi de concepte), car-tea Umbrele paradisului - Scriitoriromâni ºi francezi în Uniunea Sovie-ticã apãrutã în 2011, sub semnãtura luiAngelo Mitchievici, în colecþia Istoriecontemporanã a Editurii Humanitas.Volumul îºi aflã originea, dupã însãºimãrturisirea autorului, într-un dubludetaliu biografic. Primul este de facturãviaticã – o cãlãtorie din anul 2005 înfosta URSS, cãlãtorie facilitatã de o bur-sã de studii, cel de-al doilea þine de ante-cedentele de cercetare concretizate învolumele colective Explorãri în comu-nismul românesc. Cu ocazia cãlãtoriei,Angelo Mitchievici a încercat ºocul tre-cerii frontierei (un ºoc cu totul special -o spun din proprie experienþã, o expe-rienþã consumatã pentru întâia oarã lavârsta copilãriei- mai cu seamã datoritãmanevrei tehnice de adaptare a vagoa-nelor la ecartamentul specific cãilorferate din întreg spaþiul ex sovietic), ºocprin care au trecut ºi marea majoritate ascriitorilor ale cãror mãrturii sunt co-mentate în volum (cf.Partea a patra -Prima impresie - experienþa frontierei -rituri de trecere sovietice), dar ºi ºoculciocnirii cu un spaþiu “vast ºi monoton”,”cãlãtorind în vagonul imens dotat lacapãtul lui cu un samovar”. Au mai con-tat experienþa imensitãþii - adicã ceeace Angelo Mitchievici numeºte în capi-tolul Oraºul ºi stepa din aceeaºi parte a

Explorãri

Mircea Morariu

Umbrele paradisuluiScriitori români ºifrancezi în Uniunea Sovieticãde Angelo Mitchievici

Explorãri

53

patra “experienþa mãreþiei cadastrale”cu care s-au confruntat ºi cei mai mulþidintre vizitatorii de odinioarã, ameste-cul dintre însemnele noului ºi vestigiiletrecutului, respectiv combinaþia haluci-natorie, de extracþie suprarealistã din-tre un comunism ce nu se dã înlãturatºi un capitalism agresiv, combinaþie gra-þie cãreia în curtea unei mânãstiri maiputea fi vãzut un tanc de pe vremeaeroicei Armate Roºii ca ºi melanjul din-tre însemnele occidentalizãrii ºi rãmãºi-þele sovietizãrii. Într-un fel, tânãrul carea ajuns în anul 2005 Rusia lui Putin,cum numea într-o carte respectivul spa-þiu regretata jurnalistã Anna Politkovs-kai, ºi care a ajuns acolo graþie unui or-ganism modern ºi nu datoritã INTURIS-TULUI, despre ale cãrui funcþie, misiu-ne ºi despre mitologia cãruia gãsimiarãºi numeroase referiri ºi nuanþãri încarte, a semãnat cu fascinaþia semna-tarilor testimonialelor comentate curãbdare ºi aplicaþie în lucrarea ce face o-biectul acestor însemnãri.

Angelo Mitchievici scrie tocmaidespre esenþa fascinaþiei (uneori sin-cerã, alteori comandatã, frecvent retri-buitã) încercatã în momentul întâlniriicu þara socialismului biruitor de feluriþiscriitori români ºi francezi. Despre fas-cinaþia cãreia i-au dat expresie, în spaþi-ul cultural românesc, mai întâi Alexan-dru Sahia ºi Mitiþã Constantinescu, IonManu ºi Mihail Gh. Bujor, dar ºi EmilCioran (am citit cu mare interes capi-tolul Cioran ºi Revoluþia bolºevicã dinpartea a treia a cãrþii), mai apoi TudorArghezi, Mihail Sadoveanu, G. Cãlines-cu, Cezar Petrescu, Geo Bogza, ZahariaStancu, Petru Dumitriu, Demostene Bo-tez, Scarlat Callimachi, Tudor Teodores-cu Braniºte, Ion Pas, A. E. Baconsky (su-bliniez referirile la strategiile de publi-

care la care a recurs poetul) º.a.m.d.,pelerini în spaþiul sovietic cãrora nu leera îngãduitã nici mãcar o urmã deîndoialã, ci numai admiraþia dictatã decondiþia lor de scriitori dar ºi deactiviºti comuniºti. Oameni, intelectu-ali, artiºti deveniþi personaje învestitecu roluri a cãror dramaturgie era înmod clar dinainte ferm, categoric pre-cizatã ºi care plecau la schimburi deexperienþã ºtiind cã la întoarcere, in-diferent de stilul în care îºi vor redactaînsemnãrile de cãlãtorie, vor trebui sãmarcheze ideea cã experienþa e înUniunea Sovieticã iar ei nu au fãcut de-cât sã se bucure de ea, aducând pentruaceasta prinos de recunoºtinþã. Altfelspus, românii care au vizitat dupã 1945Uniunea Sovieticã aproape cã ºtiaudinainte nu doar cã trebuie sã scrie ci ºice vor scrie, libertatea lor limitându-sela alegerea a cum vor scrie. ªi nu o vorface doar prin recursul la epitete or-nante. Am citit despre vrãjirea ºi dez-vrãjirea încercate de Panait Istrati, unpersonaj prezent nu doar în capitolulPanait Istrati- revoluþionarul rãtãcitor,ci recurent, cvasi-omniprezent în în-treaga carte. Despre cum au depus mãr-turie despre ce au vãzut (“ce que j’aivu”) în Uniunea Sovieticã scriitorifrancezi asemenea lui Henri Barbusse(a cãrui misiune de agent de influenþãnu numai în Franþa, ci ºi în România, da-toritã vizitelor sale repetate în þara noas-trã, e atent relevatã de AngeloMitchievici), dar ºi iluºtri necunoscuþicare azi nu mai înseamnã nimic pentruliterele franceze precum AndréBeucler, Marc Chadourne, HenriBéraud º.a.) care, din felurite motive ausimþit nevoia sã îºi împãrtãºeascã expe-rienþa iniþiaticã, retrãind ceea ce a trãitodinioarã Marchizul de Custine, moda-

Mircea Morariu

54

lizându-ºi sau adaptându-ºi chipul încare au aºternut pe hârtie mãrturia, înfuncþie de o seamã de parametri, cu to-tul alþii însã prin raportare la cei cãroraerau obligaþi sã li se supunã confraþiilor români. În fine, am citit în cartea luiAngelo Mitchievici despre modul încare au mãrturisit sincer sau atipicdespre ceea ce au vãzut în Uniunea So-vieticã André Gide ºi Georges Duha-mel.

Marele merit al lui AngeloMitchievici ºi, de aici, principalul atu alcãrþii Umbrele paradisului - Scriitoriromâni ºi francezi în Uniunea So-vieticã e cã s-a evitat calea oarecumsimplistã a studiului pe autori. Lucrareanu e un inventar, mai mult sau maipuþin complet – exegetul nu e încercatde ambiþia exhaustivitãþii - al condeieri-lor ce au mãrturisit despre vizitele lorîn Uniunea Sovieticã. Ci o cercetareproblematizatã, ordonatã pe cinci pali-ere aflate în distribuþie complemen-tarã, ºi anume palierul istoric, tipologic,topologic, antropologic ºi, în fine,palierul estetic. Acestora, enunþate caatare de cercetãtor dar ºi respectate caatare, le este asociat cel aproape sub-înþeles, de naturã comparativã, careacþioneazã nu doar la nivel geografic ciºi politic, istoric, ideologic, etc. Fiindcã,de exemplu, una era sã vizitezi UniuneaSovieticã la începuturile existenþei salesau chiar în anii ’30, atunci când, aºadupã cum afirma François Furet, fascis-mul ºi comunismul (gemeni hete-rozigoþi conform definiþiei lui PierreChaunu) mai aveau un viitor ºi cu totulalta dupã ce parveniserã veºtile ca ºi do-vezile despre diversele aspecte aleterorii. Una era sã cãlãtoreºti inocent,fãrã sã beneficiezi de serviciile miticu-lui ºi totodatã maleficului INTURIST

(aºa cum a fãcut-o Alexandru Sahia,bunãoarã ( a se vedea capitolul Sahia-pionierul cãlãtoriilor în U.R.S.S.) ºi altaen officiel. Una era sã provii dintr-o þarãcãzutã pradã comunizãrii, aºa cum afost România, într-o vreme în care nuaveai nici o ºansã sã îþi publici notele decãlãtorie dacã nu respectai scenariulprestabilit ºi lauda necondiþionatã ºialta era sã vii din Franþa, chiar ºi în aniiîn care comunismul, o pasiune france-zã, dupã cum spunea cineva, preþulplãtit pentru spunerea adevãrului fiinddoar o punere zdravãnã la punct în ne-numãratele gazete de stânga, aservitePCF. Francezii au cãlãtorit liber în URSSla puþinã vreme dupã octombrie 1917(cu o rezervã de timp foarte bine expli-catã de semnatarul cãrþii), românii aufãcut-o extrem de rar, aproape delocpânã la restabilirea relaþiilor diplomati-ce cu Moscova, act ce a intervenit la ze-ce ani dupã ce Parisul fãcuse acest lu-cru, ºi rar ºi dupã aceea, recuperândînsã în chip stahanovist timpul pierdutîndatã dupã 23 august 1944, cu sau fãrãajutorul ARLUS-ului (cf. Amicii URSS,ARLUS ºi alte legãturi cu URSS),oricum în cãlãtorii-delegaþie asupramorfologiei cãrora Angelo Mitchievicistãruieºte într-un capitol din partea atreia a lucrãrii sale (cf. Cooperarea scrii-torilor români dupã 1945 ºi cãlãtoriasau hagialâcul).

Felul cãlãtoriilor ºi tipurile cãlãto-rilor în URSS sunt studiate în funcþie deo clasificare (o “galerie de portrete”)propusã de Tzvetan Todorov în studiulNoi ºi ceilalþi ºi cu toate cã AngeloMitchievici nu îºi transformã cerce-tarea într-un rechizitoriu, mulþumindu-se doar cu o serie de reflecþii critice ºicu demonstrarea faptului cã nimic dinceea ce au scris cãlãtorii români de

Explorãri

55

dupã 1945 nu are însemnãtate în an-samblul operei lor (cf. Receptarea criti-cã a relatãrilor de cãlãtorie ale scriito-rilor români în URSS din partea a ºap-tea a volumului), uriaºii Mihail Sado-veanu ºi G. Cãlinescu (cu toate ironiilesale ºi în pofida recursului la paradig-me culturale savante) se dovedesc încão datã a fi fost de un oportunism ucigã-tor, în primul rând prin ridicolul sãu.Obiectivele vizitate, parte a ritualuluispecific voiajului iniþiatic, sunt înregis-trate în partea a patra a cãrþii, a cãreimodalitate de concepere e fundamen-tatã pe teoria locurilor memoriei a luiPierre Nora (frontiera ca intrare-ieºireîntr-un imens areal straniu, bisericile ºicatedralele transformate în “muzeeantireligioase”, colhozul ºi sovhozul,metroul ca punct forte al mândriei de afi cetãþean sovietic, oraºele-industrialeºi oraºele-ºantier, puºcãria-model, mau-soleul lui Lenin ºi realitatea magic-demonicã a omniprezenþei lui Stalin,cel ce nu se odihneºte, nu doarmeniciodatã, raportul dintre oraº ºi stepã).Latura tipologicã e abordatã în partea acincea a cãrþii, în care Angelo Mitchie-

vici stabileºte, între altele, opoziþii ire-ductibile între burghez ºi omul nou,între oblomovist ºi stahanovist.

Umbrele Paradisului - Scriitori ro-mâni ºi francezi în Uniunea Sovieticãa apãrut, aºa dupã cum spuneam la în-ceput, în seria Istorie contemporanã aEditurii Humanitas. E însã obligatoriusã precizez cã, deºi recursul la istorie, ladetaliul istoric ºi la cãrþi de istorie eabundent, cartea nu e una de istorie însensul pur ori primar al sintagmei. Nue nici una de literaturã comparatã, cutoate cã metoda comparativistã ºi de-rivatele moderne ale acesteia sunt con-vocate cu succes . Nu e nici una de poli-tologie, în pofida faptului cã pregãtireaîn domeniu a semnatarului volumuluise dovedeºte extrem de solidã ºi deutilã demersului sãu. E însã câte cevadin fiecare, iar sinteza e demnã de toatãlauda. Umbrele Paradisului - Scriitoriromâni ºi francezi în Uniunea So-vieticã e, aºadar, cu certitudine o izbân-dã ºi o carte importantã prin recursulfericit ºi atent cumpãnit, deloc bravat ºinicidecum gratuit, la multidisciplinari-tate.

Fãrã termen de prescripþie.Aspecte ale investigãriicrimelor comunismuluiîn Europa

Studiul Moºtenirea regimului co-munist în perioada postsovieticã:memorie, continuitãþi, consecinþe,scris de Igor ªarov ºi de Andrei Cuºcoºi inclus în secvenþa finalã a masivului

Mircea Morariu

56

volum colectiv ( 789 de pagini) Fãrãtermen de prescipþie: Aspecte ale in-vestigãrii crimelor comunismului înEuropa apãrut în anul 2011 la EdituraCartier din Chiºinãu, sub coordona-rea conferenþiarilor Sergiu Musteaþãºi Igor Caºu, reia, în prima lui parte, oseamã de probleme de metodã ºi deatitudine ce pot fi adoptate în faþaacelor douã rele ale secolului (Tzve-tan Todorov) care au fost nazismul ºicomunismul. Mai concret. Cumfuncþioneazã memoria în raport cuele? Au fost nazismul ºi comunismulgemeni heterozigoþi, aºa cum îi so-coteau Pierre Chaunu, sau diferenþeledintre ele sunt considerabile? De ceîn cazul nazismului acþioneazã ceeace Charles S. Maier numea memoriafierbinte, iar în cel al comunismuluimemoria rece? E mai bine sã þinemminte ori sã uitãm faptele rele ale tre-cutului? Totuºi, cum depãºim trecu-tul? (Timothy Garton Ash) fãrã a nepune între paranteze memoria decare istoricii profesioniºti nu se poatesã nu þinã seamã. ª.a.m.d. Opinia sem-natarilor articolului, împãrtãºitã, nuîncape îndoialã, de toþi contributoriila alcãtuirea cãrþii e cã “fragmentelemurdare ale trecutului trebuie clarifi-cate tocmai pentru a nu putea fifolosite ºi manipulate în disputelepolitice curente”. Poate tocmai deaceea s-a optat pentru titlul categoricFãrã termen de prescripþie, afirmân-du-se limpede cã crimele ºi mon-struozitãþile comise în cei aproape70 de ani de comunism nu pot fiºterse cu buretele, nu din motiverevanºarde, ci din raþiuni ce þin deigiena, de sãnãtatea prezentului, darºi de proiectarea ceva mai sigurã aviitorului.

Prima parte a volumului - Experi-enþa þãrilor ex-socialiste în studiereaºi condamnarea regimului comunist- conþine un numãr consistent de arti-cole referitoare la aspecte teoretice ºide sintezã, aºa cum e cel semnat deVladimir Tismãneanu (Comunismul– de la Marx ºi Lenin la viaþa deapoi), studii de caz vizând aspecteconcrete din Þãrile Baltice, Cehoslo-vacia, Slovacia, Bulgaria. Un articol(Recepþionarea posturilor de radiostrãine în Uniunea Sovieticã ºireacþia Kremlinului) semnat de isto-ricul ºi jurnalistul ceh Vladimir Tolzurmãreºte impactul operaþiunilor ra-diofonice internaþionale îndreptatecãtre þãrile din Est de staþii precumVocea Americii, BBC ori Radio Eu-ropa Liberã, ºocând într-un fel citito-rul român prin opinia cã celebrulatentat de la 21 februarie 1981 împo-triva radioului din Capitala Bavariei avizat totuºi Departamentul ceh (înperimetrul cãruia s-a consumat, dealtfel, explozia) ºi nu cel românesc,aºa cum se afirmã la Bucureºti. Isto-rici români (Smaranda Vultur, AlinaPavelescu, Cristian Vultur, OctavianRoske, Adrian Cioflâncã) sau preocu-paþi de istoria României sub comu-nism (aºa cum e Dennis Deletant)abordeazã teme interesante precummodificãrile de atitudine, de mentali-tate dar ºi de acþiune ale frontului is-toric, cum îl numea Vlad Georgescuîn studiul sãu Politicã ºi istorie. Cazulcomuniºtilor români, accesul la doc-umente ºi la arhive, relaþiile de contra-rietate dar ºi de complementaritedintre istorici ºi arhiviºti, din ames-tecul lor firesc fiind sã se iveascã spi-ritul de colaborare, cooperativizareasau rolul Uniunii Tineretului Comu-

Explorãri

57

nist în angrenajul totalitar ºi în con-textul în care regimul de la Bucureºtiera ferm hotãrât sã nu îi permitã niciunui cetãþean român sã rãmânã înafara unei organizaþii direct sau indi-rect controlatã de partid sau/ºi de Se-curitate.

Cea de-a doua secvenþã a cãrþii -Studierea regimului comunist înMoldova - surprinde aspecte referi-toare la moldovenism ºi politici iden-titare (Octavian Þîcu), la marea teroareºi la represiunile comuniste în spaþiulRASSM sau al Republicii Moldova (IonVarta ºi Tatiana Varta, respectivGheorghe Negru ºi Mihai Teaºcã),analizeazã amãnunþit deportãrile dinBasarabia (Viorica Olaru-Cemîrtan),foametea din 1946-1947 ºi reflectãrileei în memorialisticã (Aurelia Felea), ati-tudinea faþã de opozanþii politici (IgorCaºu) sau faþã de religie ºi Bisericã(Ludmila Tihonov), instrumentaliza-rea învãþãmântului ºi a ºcolii in scopulsovietizãrii forþate a Basarabiei (SergiuMusteaþã ºi Petru Negurã), siluirea isto-riografiei dar ºi a lingvisticii întru do-vedirea faptului cã românii dintre Prutºi Nistru sunt, de fapt, moldoveni, iarmoldovenii nu ar avea nimic în comuncu românii (Demir Dragnev ºi PavelParasca), incredibila ºi deopotrivã der-anjanta supravieþuire a toponimieibolºevice pe teritoriul actual al Re-publicii Moldova (Anatol Petrencu).

Se vorbeºte în mai toate studiilemenþionate mai sus, cu o oarecare în-cãpãþânare, însã o încãpãþânare maimult decât îndreptãþitã, despre prob-lemele identitare ale Basarabiei, des-pre asemãnãrile ori deosebirile dintreMoldova, pe de-o parte, ºi Þãrile Baltice

ori þãrile asiatice, pe de altã parte, cutoatele intrate în diverse momente aleistoriei în componenþa Uniunii Sovieti-ce. Cred cã nu ar fi fost rãu ca, în nume-le respectãrii adevãrului, sã se fi spusceva mai rãspicat cã aceste problemeidentitare nu au început odatã cu ocu-paþia sovieticã. Mai precis, cã ele au untrecut, cã Bucureºtiul are o seamã devini (de pildã, nu s-a creat niciodatã ouniversitate la Chiºinãu, cei trimiºi sãadministreze atât Basarabia cât ºiTransnistria nu au fost tocmai de ceamai bunã calitate ºi nici chiar foarte o-neºti nu au fost, dând astfel, mai târziu,prin malversaþiunile comise, apã lamoarã agresivei propagande sovieticeantiromâneºti), vini ce s-au accentuatîn vremea comunistã (de pildã, Nico-lae Ceauºescu l-a livrat organelor derepresiune sovietice pe un cetãþean alRSSM care i-a adresat un memoriu le-gat tocmai de problemele identitareale românilor din Moldova). Nu e maipuþin adevãrat însã cã ocupaþia rusã,respectiv sovieticã a Basarabiei aamplificat respectivele probleme.

Numãrul documentelor consul-tate de autorii studiilor inserate în adoua parte a cãrþii este impresionant.Ar mai fi fost de lucru la rafinarea in-terpretãrii, adicã la parcurgerea dru-mului de la stabilirea faptelor la con-strucþia sensului, ca sã folosim con-ceptele lansate de Tzvetan Todorov.În spatele unor instituþii precum KGBsau PCRM se aflã oameni ºi foarte a-desea ei nu au fost doar de originerusã, ci ºi moldoveneascã, adicã româ-nã. Identificarea vinovaþilor ºi publi-carea numelor lor sunt ºi ele fãrã ter-men de prescripþie.

György Kopány (Ungaria) – Oropsit

Scriitorii români ºi imperativul

identitãþii naþionale

Anchetele FAMILIEI

Anchetă realizată de Traian ŞTEF

60

Problema corelaþiei dintre studiul literaturii române în gimnaziuºi liceu ºi imperativul identitãþii naþionale este astãzi o temã delicatã.Atãdatã liceul era mediul în care orice intelectual în devenire gãseacondiþii ºi era stimulat sã se familiarizeze cu valorile literare ale neamu-lui. Liceanul era promovat în mãsura în care ºi-a însuºit setul de cunoº-tinþe literare, a parcurs operele din bibliografie, a fãcut dovada compe-tenþelor de analizã ºi interpretare a textelor studiate. Astãzi condiþiilesunt altele. Premisa teoreticã propusã – „formarea identitãþii noastre serealizeazã ºi prin studiul literaturii” – nu mai este valabilã în liceul de azipentru cã studiul literaturii nu mai este o mizã importantã. Prin nume-roasele schimbãri ºi experimente de la nivelul învãþãmântului postde-cembrist, studiul literaturii naþionale în preuniversitar a intrat într-uncon de umbrã. Cert e cã în condiþiile de acum, statutul literaturii în liceuºi mai ales în structura examenului de bacalaureat nu-i asigurã o astfelde funcþie. Afirm deschis cã azi literatura românã a ajuns un fel de cenu-ºãreasã între obiectele de studiu din liceu. Literatura existã în programemai mult cu numele, pentru cã lipseºte ca pondere veritabilã din pro-bele de examene. Iar ceea ce nu se evalueazã îºi pierde importanþa, tre-ce în planul al doilea. În locul receptãrii unor texte literare, exameneleevalueazã mai ales competenþe de limbã ºi comunicare. De altfel acestaeste ºi specificul probei orale de limba românã de la bacalaureat. Noþiu-nile de limbã ºi teoria comunicãrii, care în fapt nu folosesc nimãnui du-pã terminarea liceului, sunt acum la modã în toate programele ºi manu-alele.

Marginalizarea literaturii în liceu se înscrie în contextul mai largal declinului valorilor spirituale în comparaþie cu cele materiale. Tãvãlu-gul sincronizãrii cu Europa liberal-democraticã, materialistã ºi con-

Anchetele Familiei

Viorel Chirilã

Literatura, deocamdatãaproape o cenuºãreasã aînvãþãmântului liceal

Imperativul identitãþii naþionale

61

curenþialã, ispita globalizãrii, dorinþa de a ieºi din ghetoul comunist ºide a intra în structurile americano-europene au avut ca efect margina-lizarea ºi bagatelizarea a tot ce ne deosebea ºi ne definea ca specificetnic, cultural ºi spiritual. Orice accent pus pe cuvântul „naþional” a de-venit suspect, orice impuls conservator, de relevare a individualitãþii au-tohtone e considerat un simptom de gândire retrogradã. Aºa s-a ajuns lademitizarea istoriei, a personalitãþilor culturale majore, a marilor scrii-tori. Poate cã aceste puneri în discuþie a reperelor unei culturi, fie aceas-ta ºi una tânãrã cum e a noastrã, e un fenomen benefic, contestaþia nuface decât sã fortifice statutul operelor ºi al personalitãþilor autentice, sãîmbogãþeascã seria evaluãrilor ºi reevaluãrilor. Dar aceste confruntãri,contestaþii, puneri sub lupa îndoielii, benefice pentru spaþiul exegezei,nu ar trebui sã reverbereze ºi la nivelul ºcolii, al formãrii tinerei gener-aþii. Aici neîncrederea, îndoiala legatã de o valoare, o creaþie, o persona-litate, nãruie întregul eºafodaj mental ºi spiritual al tânãrului invitat sãfacã efort intelectual de asimilare a acestora. El are nevoie de un fond devalori certe în care sã creadã, cu care sã se identifice. Când oferta aceas-ta este realizatã ºi însoþitã de ezitãri, ambiguitãþi, îndoieli, semne deîntrebare, liceanul va deveni precaut, va fi înclinat sã creadã cã „marfa”care i se oferã nu e autenticã. Din pãcate, valul discreditãrii ºi al bagate-lizãrii valorilor autohtone a atins nu numai studiul istoriei naþionale ciºi cel al literaturii.

Aici formele de discreditare sunt mai subtile, mai puþin agresive.Pentru a fi în pas cu noile schimbãri de la nivel social, autorii fenomenu-lui, adicã ai „noului curriculum de dupã 1997” au eliminat cea mai mareparte a literaturii române din programe, criteriul cronologic ca modali-tate de ordonare a operelor, universul literar al scriitorilor reprezenta-tivi, temele de sintezã, analiza literarã, paralela etc. În locul lor au fostasimilate demersului didactic noþiuni noi: manuale alternative, autoricanonici, eseu structurat ºi nestructurat, studii de caz, teste de evaluare,bareme de notare, itemi de diferite tipuri, culegeri de subiecte rezolvatepentru examene. Multe bune ºi frumoase, dar în absenþa lecturii directea operelor acestea nu au nici o valoare. Acum nu ne mai intereseazã toþiscriitorii reprezentativi din diversele perioade literare, ci numai cei „ca-nonici”. Conceptul lui Harold Bloom, util într-o literaturã cu o tradiþiede zece secole, aplicat restrictiv, devine neproductiv ºi nesemnificativîn cazul literaturii române care numãrã abia douã veacuri ºi unde valo-rile ºi reuºitele sunt totuºi puþine. Dar nici exponenþii canonului nusunt reþinuþi prin ansamblul operei lor durabile, ci doar prin eºantioanedin ceea ce au scris. S-a ajuns ca literatura naþionalã sã fie redusã la

„pilule” de nuvelã, roman, comedie, lirism romantic, modernist etc.Mostra selectatã trebuie sã releve cât mai bine trãsãturile genului, iar di-versitatea ºi diferenþa specificã e redusã la reconfortantul element co-mun. Modul acesta de a degusta pilule de literaturã canonicã doar dincâteva epoci privilegiate (marii clasici ºi interbelic) limiteazã enormdeschiderea elevilor spre o lecturã cât mai diversificatã. Dacã pro-gramele nu mai cer, elevii nu sunt dispuºi sã citeascã ceea ce nu intrã încanon. Lectura ca investigare pe cont propriu a geografiei literare ºi cafundament al culturii oricãrui intelectual a fost înlocuitã de lectura mi-nimalã. Liceenii de dupã mutilãrile curriculare din 1997, care mai citesc,au în bagajul lor de experienþe lecturale maxim patru romane: Ion,Ultima noapte…, Enigma Otiliei ºi Moromeþii. În cel mai fericit caz.Aceºtia reprezintã excepþia de la regulã. Majoritatea rãmân doar cu frag-mentele din manuale. Profesorii nu mai pot impune liste cu lecturiobligatorii afarã de cele ce se cer la bacalaureat. Argumentul educa-bililor este cã altele nu se cer la examen.

Altã loviturã datã literaturii din postliceal vine dinspre pro-gramele tot mai incoerente ºi dinspre modalitãþile de evaluare. Una eprograma de studiu, alta cea de bacalaureat. Ultima selecteazã drastic adoua oarã materia ce se va evalua. Enorm de puþin din programa celorpatru ani de liceu se regãseºte în cea de la bacalaureat. Consecinþa ime-diatã este luarea în considerare, mai ales de cãtre elevi, doar a cerinþelordin cea din urmã. În prezent fiecare an de studiu are alt criteriu de se-lectare a operelor: în clasa a IX-a se opereazã cu criteriul tematic (ado-lescenþã, iubire, familie etc.), în a X-a operele sunt selectate pe baza spe-ciilor canonice (basm cult, nuvelã, povestire, roman, liricã romanticãetc.), în clasele a XI-a ºi a XII-a e folosit criteriul curentelor literare. Dinaceastã permanentã schimbare a criteriilor elevul nu are decât de pier-dut, fenomenul literar nu mai este perceput ca evoluþie organicã uni-tarã. Trecerea de la o operã la alta nu mai favorizeazã formarea unei vizi-uni despre ce înseamnã travaliul diferitelor generaþii de scriitori, plusulde noutate ºi expresivitate adus de fiecare.

Marginalizarea literaturii e generatã mai ales de structura pro-belor de evaluare care au fost standardizate aberant. Proba oralã de ba-calaureat nu mai are legãturã cu textele literare, elevii au de rezolvat sar-cini aplicate în marea lor majoritate doar pe fragmente de texte nonlite-rare. Proba scrisã s-a standardizat ºi ea. Prima sarcinã mimeazã analizape un text la prima vedere. Aici se porneºte de la impresia cã dacã ele-vul analizeazã la clasã una-douã poezii de Blaga, Arghezi etc., acesta va fiîn stare sã analizeze, de atunci înainte, fie ºi sumar, orice text din autorul


62

respectiv. În baza acestei supoziþii s-a introdus proba de analizã a unortexte la prima vedere. Elevii, care citesc din ce în ce mai puþin, pentrucã ºcoala îi invitã sã ignore lectura prin felul cum îi evalueazã, sunt puºiastfel sã judece texte pe care nu le-au mai vãzut niciodatã. Proba ar fi ex-celentã într-o ºcoalã care încurajeazã lectura, dar altfel, ea rãmâne formãfãrã fond. Dar ºi aici intervin unele mistificãri. Marele act de descifrarea sensurilor unui text inedit e coborât în derizoriu, liceanului i se ceresã identifice niscai sinonime, sã construiascã enunþuri cu anumite ex-presii, sã explice semnificaþia titlului, sã identifice un motiv literar, o fi-gurã de stil sau sã comenteze semnificaþia unui vers sau a unei strofe dintextul dat. Cele mai multe rãspunsuri ºi explicaþii sunt admise chiar ºi înenunþuri nominale. În locul comentariului global privind semnificaþiaºi structura respectivei opere, sarcinã ce ar putea releva achiziþiile esteti-co-literare ºi culturale ale elevului, descifrarea textului inedit se reducela nouã întrebãri care sunt în cea mai mare mãsurã de nivel gimnazial.Rezultatul este cã asemenea întrebãri, adesea infantile, îl conving pe ele-vul de liceu cã nu trebuie sã mai citeascã ºi alte texte decât cele din ma-nual pentru cã, abordarea lor fiind standardizatã, nu conteazã nuanþele,trãirile personale, impresiile provocate de lecturã. Comentariul la primavedere se opreºte doar la aspecte de ordin formal, cu totul exterioare,care nu presupun intrarea în esenþa ideatico-esteticã a acestuia. A douasarcinã din proba scrisã vizeazã orice în afara literaturii. Elevilor li secere sã redacteze un text argumentativ pe diverse teme extraliterare,cele mai multe de educaþie civicã. Abia a treia sarcinã îl pune pe elev înrelaþie cu operele citite, acestuia i se cere sã redacteze un eseu despreunele aspecte dintr-o operã studiatã anterior. Dar eseul are o ponderederizorie în baremul de notare, citirea cãrþii, meditaþia în marginea ei,notele de lecturã, consultarea criticii de specialitate etc. valoreazã doar30 de puncte din o sutã. De aceea cei mai mulþi elevi ce promoveazãproba de limba românã nu-i dã nicio importanþã. Oricine poate luabacalaureatul fãrã sã rezolve eseul despre opera literarã, adicã fãrã sã ficitit mãcar un roman în liceu. În loc ca probele actuale de limba ºi litera-tura românã de la bacalaureat sã stimuleze o cunoaºtere temeinicã a va-lorilor literare autohtone, sã dezvolte capacitatea de a recepta, a înþelegeºi interpreta literatura, acestea îndepãrteazã elevii de valorile perene aleliteraturii naþionale, inhibã apetitul pentru lecturã.

Nici strategia actualã de abordare a puþinelor opere din programenu e prea stimulativã. Aceasta suferã de exces de analizã, abordarea eprea rigidã ºi prea specializatã. Se intrã în aspecte de strictã specialitate,analiza devine un chin, în loc sã fie o abordare relaxatã a aspectelor pe


63

care fiecare fiecare elev le-a reþinut. Se naºte întrebarea ce se doreºte dela absolventul de învãþãmânt preuniversitar prin studiul literaturii? Sãobþinem un analist, un cunoscãtor în profunzime a unui numãr minimde opere canonice, din perspective tematice diverse (viziune despre lu-me, condiþia femeii, relaþia timp obiectiv-timp subiectiv în roman, struc-turã narativã, construcþia personajelor etc., aºa cum este abordat acumîn subiectele de bacalaureat romanul subiectiv) sau un cititor orientat,care e la curent cu diversitatea ºi bogãþia literaturii ºi care sã poatã alegesingur ce sã citeascã ? E de discutat. Puþin ºi în profunzime sau maimulte opere ºi o abordare mai puþin sofisticatã, mai la suprafaþa operei.Câþi din elevii învãþãmântului preuniversitar pot urma prima strategiede studiu, direcþia axatã pe aprofundare ºi câþi sunt cei care sunt apþidoar pentru cea de a doua, fiind mai deschiºi pentru diversitatea ºi bo-gãþia fenomenului literar? Pentru marea masã de liceeni ar fi mai de fo-los o abordare mai puþin sofisticatã, axatã pe impresia directã, exprima-rea liberã a achiziþiilor de lecturã ºi cunoaºterea diversitãþii operelor ºiautorilor. Sondãrile ºi aprofundãrile ar fi adecvate pentru clasele de spe-cialitate. În fond liceul îºi atinge þinta la acest obiect de studiu în mãsuraîn care îl determinã pe elev sã deschidã cât mai multe cãrþi valoroase. Hi-bele sunt multe, iar deocamdatã rolul literaturii e marginal.

În ce priveºte o eventualã extindere a canonului, acesta ar puteacuprinde ºi urmãtoarele nume: Dosoftei, Miron Costin, Ion Neculce,Dimitrie Cantemir, Ion Budai-Deleanu – pentru perioada veche; VasileAlecsandri, Grigore Alexandrescu – pentru epoca paºoptistã; GeorgeCoºbuc, Octavian Goga, Alexandru Macedonski – pentru începutul desecol XX; Vasile Voiculescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Mateiu I. Ca-ragiale, Mircea Eliade – pentru epoca interbelicã, ªtefan Bãnulescu, Ni-colae Breban, Leonid Dimov, Ana Blandiana, Mircea Cãrtãrescu, Ion Mu-reºan ºi Gheorghe Crãciun – pentru literatura postbelicã. Am obþine ast-fel o imagine mai echilibratã a perioadelor literare, o mai mare diversi-tate de registre ºi modalitãþi de reflectare a lumii autohtone în literaturã.

Din pãcate, viziunea liberal-democraticã de la noi care structu-reazã deocamdatã componentele învãþãmântului nu se prea împacã cuelementul naþional, aºa cã poziþia literaturii române în preuniversitarmai are de aºteptat pânã va deveni un element de modelare profundã ajunilor din generaþia globalizãrii, mult prea deprinsã a mima studiul ºi acopia la examene.


64

POEMUL PREFERAT

O antologie dinGELLU NAUM

66

Au ales:

Ioan MatiuþViorel MureºanIon MariaLeo ButnaruRomulus BucurRadu UlmeanuRadu VancuConstantin AbãluþãDumitru ChioaruO. NimigeanAndreea RãsuceanuCristina IspasGabriel HasmaþuchiDaniel D. MarinKocsis FranciskoAdrian Alui GheorgheLuiza PalanciucClaudiu KomartinPaul AretzuNiculina OpreaVasile SpiridonGellu DorianIulian BoldeaIon PopRobert ªerbanMihai ªoraIon Groºan

Poemul preferat din Gellu Naum

67

Intenþionez sã pornesc aceastã rubricã în Familia.Vã invit sã participaþi trimiþându-mi poemul dumneavoastrãpreferat din Gellu Naum. Numele dv. va fi anunþat împreunãcu titlul poemului preferat, ceea ce se va constitui într-o listãde poeme naumiene ce meritã recitite.Astfel ne putem aduce aminte de mari poeþi ºi poeme ºiputem împãrtãºi ºi celuilalt bucuria noastrã.

Cu mulþumiri anticipate, Ioan Moldovan

***

LEUL VERDE PELICAN NESIGUR

Un pelican vine spre noi în labirintÎnvãluit în ceþuri verzi acoperit cu sticle colorateºi strigã Tatãl nostru de opt ori

pentru cã râde îl lovesc peste ochicu palmele mele decupate ºi triste

dupã un timp soseºte ºi Omul de pazãiubita mã sãrutã albinele din Labirinturi îmi dau miereOmul de Pazã stã neclintit„se însereazã” ne anunþa el

un nor de pãmânt ne acoperã cerul

(Ioan Matiuþ)

***

OGLINDA OARBÃ

Firul de sânge care îmi iese din buzunarfirul de lânã care îmi iese din ochifirul de tutun care îmi iese din urechifirul de flãcãri care îmi iese din nãri

tu poþi crede cã urechile mele fumeazãdar oamenii au rãmas þintuiþi în mijlocul strãziipentru cã în noaptea asta se vor vopsi în negru toate

statuileºi va fi insomnia mea aceea pe care o vei cunoaºteo insomnie oarecare de cretã ºi de argilão insomnie ca o sobã sau ca o uºãsau mai bine ca golul unei uºiºi în dosul acestei uºi vreau sã vorbim despre memorievreau sã mã miroºi ca pe o fereastrãvreau sã mã auzi ca pe un arbore vreau sã mã pipãi ca pe o scarãvreau sã mã vezi ca pe un turn

(Viorel Mureºan)

***

CÃLDURÃ GLACIARÃ

Cineva auzea numai ce-i spunea motoraºul plasat în ureche cu unºnurfrumuºel peste reverul hainei altul þinea motoraºul între dinþi vor-bea cumotoraºul între dinþi spunea aºa ºi pe dincolo ºi celãlalt auzeanumaice-i spunea motoraºul

(Ion Maria)

***

PASÃREA VIOLETÃ

Ciorapii de sticlã sînt aiciar fi loc ºi pentru cîþiva pãianjenise aduc somptuoasele tãvi de dantelãsînii în borcanele strãveziiºi în mîinile celor mai frumoase femeimeduzele dorm ca în craterul celui mai agitat vulcan


68

vom fi la timp la aceastã întâlnirevom trece prin noapte ca printr-o cutie cu fosforla aceasta întîlnire la care ne aºteaptãumbrele noastre ca niºte pantofi uzaþifluturii de sugativã care ne vor suge sîngeletoate mãnuºile uitate toate pleoapelepe care ne-a plãcut sã le sãrutamtot ce am gãsit pentru niciodatãgurile care ne-au rãmas lipite de sîni ca niºte ineleplantele care ne-au crescut pe faþã în timpul somnuluiapa limpede din paharespînzuraþii cu mîinile de cretã

în aceste castele negre ne aºteaptã crepuscululºi piepturile noastre se vor freca de tãcerile luipiepturile noastre de vatã ºi de întunericne aºteaptã cutia cu muzicã a morþiicapetele de cearã ale femeilorpe care nu le-am întîlnit încãperdelele groase dupã care ne vom putea ucide în liniºtesteaua pierdutã a unei dimineþine-aºteaptã privirea lucidã a somnambulilor

am dormit atîtîncît am pierdut obiceiul imobilitãþii

(Leo Butnaru)

***

DISCURS CÃTRE PIETRE

Pe o cale feratã pustie le vorbeam pietrelorcu un foºnet prelung seara cãdeaceva se surpa printre crengi se nãruiaîntr-o haoticã geometrie

calea ducea în patru direcþii diferitepeste câmpiile grele ale cerului


69

mecanicul fuma liniºtit puteam alege loculîl alegeam

atunci se nãºtea în noi o asprã penitenþãseara ne cãdea pãrul îl puneam deopartecu un foºnet prelung cerul cãdeaceva se surpa în noi se nãruia

(Radu Ulmeanu)

***

CÃLÃTORIA CU STELICÃ

Buzele mielului sîngerau în rãcoarea de searãcînd am vãzut soarele lucind deasupra soareluicãlcam tiptil pe blana de la picioarele patuluiaveam un coleg Stelicã de o strãlucitoare frumuseþepe lîngã el se tîrau ºopîrle îmbrãcateîn aur strãveziuaceasta se chema prietenie ºi în ea putrezea adolescenþaverigheta de sîrmã lucea pe degete ºi în gurile noastre scînceaucuvinte de sîrmãdiscutam liniºtiþi ca greieriicînd învelit în spaþiul sãu Stelicã a muriteram prea tulburat ºi mã gîndeam la inevitabila lui cãlãtoriespre delta unde marele fluviu îngrãmãdea ruini omeneºtisub masa cinei noastre plouasoarele se ascundea singur ºi fraþii lui Stelicã veneau dintr-un elande iubireprin ceaþa deasã a sfîrºituluiînfãºuraþi în piei neargãsite veneau cîntînd în pumniveneau sã-l scoatã pe Stelicã din corabia lui de zinc sã-i spele oaseledar el era întreg neputrezit devenise metalicîi sãrutau furca pieptului pe la mijloc pe rouãdar el devenise livid veneau cai albi îl acopereau cu frunzemai bine i-ar fi pus o perdeluþã peste genemurise atîta cît sã plîngã maicã-sa ºi încã din leagãn citea o carte de


70

rugãciuniun bãtrîn îi spãla prune i le dãdea ºi el se oprea din cititîi spunea maicã-si „alãpteazã-mã pentru ultima oarãde mic copil îmi plãcea alãptarea”acum umblam amîndoi pe meleaguri natale ºi corbii ne dãdeau tîrcoaleadolescenþi nenorociþi umblam de colo-coloîn jurul nostru sufletele se vãitau „tu cine eºtide mic copil cine eºtide nu mai ºtii nici cuvinte ca sã ne spui cine eºtide mic copil cine eºti”îl învãþam aºa „sã le spuidoamnelor ºi domnilor mã recomand Stelicã”eram doi adolescenþi amãrîþi el era mort de mic copillocuiam într-o vãgãunã ne creºteau copaci pe spinarecrengile lor ne umbreauumblam amîndoi prin ceaþa mlaºtinii de dinaintea naºteriiîntrebam de unu Bacuta nu-l ºtia nimeniStelicã stãtea în bisericã întins frumos pe o masã mai mult plutea încorabia lui de zinc edificînd fraternitatea noastrã agresivãîn zori cîntau vreo 2000 de cocoºi improvizau Zorilene luam fiecare iubita de mînã sãrbãtoream nunta de aursimþeam o delicatã anxietate o surditate fecundãºi iatã cã ne cãram miresele în spinare spre altarele simþeau o uºoarã cutremurare îºi simþeau pîntecele umedesimþeau cum se destramã luna în mii de fire ºi cum se ascunde îniarbãrumegam pãmînt împreunã cu ele cu miresele amazoane ºi arhi-tecte ale umbrelor noastreinventate de vîntaveau coliere de plumbprivirea fiecãreia ne confirma pe fiecarestea împãcatã cu tãcereaprin semnele bezneisfîrºitul nopþilor acelora întîrziatrecea vîntul scria pe valuri ne împingea la malne tîram cum puteam spre focurile aprinse prin curþile oamenilorau trecut mulþi ani de atunci am avut mãrturii despre o

amarã agonieºi am rãmas acolo istovit


71

cu pãlãria cãzutã în prafo cît e de mult de cînd vedeam soarele lucind deasupra soarelui

(Radu Vancu)

***

CRUSTA

Oraºul avea o singurã casãcasa avea o singurã încãpereîncãperea avea un singur pereteperetele avea un singur ceasceasul avea o singurã limbã

În tot acest timp copiiicreºteau ºi puneau o singurã întrebarepe când adulþii nedumeriþi ºi superbiscãdeau scãdeau surâzând

(Constantin Abãluþã)

***

ACUM PERDELELE SUNT BÃRBILE PIEPTÃNATE

Acum perdelele sunt bãrbile pieptãnate frumos ale caselorºi luna e o ranã în burta ceruluiacum fiecare deget e o preþioasã mîncarefiecare voce e o listã de subscripþiefiecare pictor e un senator romanacum fiecare mãtanie e o crispare sexualãfiecare dimineaþã e o rufã roºie la orizontfiecare clopot e o invitare la o scenãacum fiecare cãlugãriþã iubeºte falusul singurãtãþiiacum dicþionarele urlã TREBUIE SÃ URLEacum fiecare poem e un arsenal de revoltepãdurea e o patã pe conºtiinþa pãduriiºi femeile au 14 picioare ºi 120 de sîniacum poetul gîdilã puful cãlduþ al odihnei ºi spune:


72

e caldã noaptea sau altã imagine clarãacum Dumnezeu danseazã la baluri costumat în fetiþãinsectele au pantaloni de tifonºi la parãzi soldaþii duc în vîrful baionetelorcapete surîzãtoare de copii olandeziacum vîntul e o cocardã utilãagricultorii scuipã hoitul fierbinte al seceteidomniºorii ne miros femeile cu eleganþã distinctãuzinele scrîºnesc din mãseleºi fiecare piatrã fiecare par viseazã virajii prin aer.

Acum femeia mea se culcã cu un aparat de radiomustãþile lui îi gîdilã urechile:„ºomajul e o poziþie necesarã corectãgravele distracþii în masã jocuri pentru adulþifoametea e o pasãre cu inele de gîzã”ea spune: ÎNCÃ ºi ÎNCÃ ºi ÎNCÃ.

ªi peste toate acestea se simte nevoia unei lupte finale.

(Dumitru Chioaru)

***

SOSIREA ÎN CYTHERA

Vai ce frumos ni se pãrea la barierele deschise de limpezimea semnelor

noastre lenteera ca într-un vis ºi vis era Ca ºi cînd s-ar fi dezvãluit deodatã loculintrãrii

de dincolo de vuiete ºi spaime

de pretutindeni muzicile trimeteau ecouri mistuitoare ºi noi caniºte soli pierduþi

abia ne mai tîram printre poienele atunci ivite

pe degetele de la mîinile noastre stîngise aºezau pãrinþii preschimbaþi


73

în pãsãrele albãstrii

pe cele de la mîinile noastre drepte se aºezau ca boabele de rouãsurorile

ºi fraþii rãposaþi

ºi toþi eram uitaþi ºi nerecunoscuþi prin vuiete ºi spaime

(O. Nimigean)

***

GRAMATICA LABIRINTULUI

Înainte de a muri mama avea o barbã de patriarh îi crescuse între timp

Mã încuia în pod într-o imensitate albã într-o pãdure fãrã amintiri

atunci aparþineam comunitãþii sigure adeseori pierdutã ºi oricum invizibilã

aflatã undeva în prelungirea noastrã într-un þinut în care mã plimbam

prin limpezimi ºi umbre venite de departe

nedefinit ca o rãcoare (vorbesc de mine din obiºnuinþã)

acolo o femeie uriaºã mã obliga sã-mi port barca pe piept ReinventaDISCONTINUITATEA Firul de iarbã ne acoperea castelul Roþatia seºievaporase

de câte ori mã vizita îmi scutura covorul bea din mine ca dintr-ogãleatã de lemn

era un cui acolo care vorbea cu noi

(Andreea Rãsuceanu)


74

***

SORA FÂNTÂNÃ

Stau singur ºi mã uit pe o stradã pustiestau singur cu buzunarele pline de câinistau singur ºi ascult foºnetul oaselore ca ºi cum ar adia vântul peste un clopot de cearãdar dupã primul colþ la prima rãspânties-ar putea oricând sã aparã cineva învãluit într-o ploaie de luminãºi va trebui sã mã acopere cu mantia lui pentru cãs-ar putea odatã cu el sã vinã o ploaie sau o ninsoaresau chiar o afurisitã de lapoviþãsã ne îngheþe oasele proaspãt spãlatedeºi ieri a fost mai frig decât azi

deasupra mea zboarã câþiva porumbei cerºetorifilantropii le-au pus fãrâmituri de pâine pe balcoaneºi eu mort de mult cu o piatrã de moarã pe pieptam hotãrât în sfârºit sã plecsã pornesc de pildã dintr-un grajd înecat în aburisã merg aºa pânã la un crâng (tufiº) unde mã aºteaptã sora Fântânãsã mã reazem acolo de prãbuºirea ei

(Cristina Ispas)

***

TRIUNGHIUL

În barcã un pescar surd vorbeºte cu apa Crede cã nu-l audenimeni

Zenobia îmi þine amîndouã mâinile pe inimã Îngenunchezcu adoraþie ºi mã gîndesc la altceva

Zenobia zice sã nu mîncãm cocoºi albi pentru cã se supãrãcineva pe noi Pescarul întoarce capul ºi ne priveºte bãnuitor


75

Un înþelept scoate o clipã capul din apã ne strigã disperatapoi se scufundã De data asta pentru totdeauna

Zenobia îmi spune Între noi fie vorba sîntem victimeleimaginaþiei celorlalþi

Nu pot sã-i rãspund pentru cã mi-ar intra tot cerul în gurã

Acum pescarul a scãpat un peºtiºor Îl ceartã cu glas tareLaºule zice n-ai avut curajul sã stai sã te mãnînc

Zenobia mã întreabã ce este un baldachin Îi arãt lopata

Deasupra noastrã unii vor sã ne înveþe de bine

Uite uite un triunghi spune Zenobia A venit pe lume sã seadapteze

Pescarul a tras la mal Vrea sã vorbeascã ºi cu pãmîntulCrede cã nu-l aude nimeni

(Gabriel Hasmaþuchi)

***

BÃTRÂNUL ªEDEA MORT

Bãtrânul ºedea mort pe bãlegarîn groapa lui contemplativãel nu spunea nimic scâncea ca un copil într-un sâmburevenea aceeaºi barcã doar pasagerii se schimbauei îi dãdeau târcoale îl comemoraubãtrânul stãtea mort cu o pãlãrie veche pe capcâþiva discipoli cei mai puri cei mai profund murdariscormoneau bãlegarul cu degetele cãutau râme pentru pescuitnoi ne adoram cum se spune Ne aflam acolo poate din întâmplareceilalþi veneau mereu Aveau cãrþi ºi caietese apropiau de bãtrân îi puneau întrebãri


76

(erau aceleaºi întrebãri doar pasagerii se schimbau)spuneau Te respectãm Iatã are loc solemna ta comemorareluãm notiþe stenografiemdar de ce nu-þi înþelegem bine ºoapta aceea ajunsã pânã la noiîncearcã sã fii mai clar Avem bilete dus întorsinclusiv douã mese Debiteazã câteva adevãrurinoi le notãm le învãþãm le transmitem urmaºilor pe scurtBãtrânul ºedea mort pe bãlegarîn groapa lui contemplativãdiscipolii îºi mai dregeau zdrenþele se fãceau cã nu vãdera un spectacol mai degrabã trist Noi stãteam deopartesusþineam cã studiem poliglota Ne meditao doamnã care ºtia multe o botanistã severãCeilalþi se apropiau de bãtrân îi puneau decoraþii pe scuteceîl fotografiau în scutece în mijlocul lorera fru(mos) îl admi(rau) se delec(tau)noi ne vedeam de treburile noastre acum ceva mai complicatene descurcam cum puteamdiscipolii cântau la ghitarã dupã urecheceilalþi puneau întrebãri Era un cer albastrucâþiva mediteranieni se mai fecundau între ei pe alocuriceilalþi spuneau Te respectãmeºti un al doilea Marconi Edison Exprimãcâteva aforisme douã trei adevãruriBãtrânul se zvârcolea pe bãlegar îºi sfâºia scutecelenoi stãteam deoparte Trecea printre noio seninãtate fãrã început ºi fãrã sfârºitne simþeam bine cu umerii sprijiniþi de aerceilalþi fãcuserã un amfiteatru Îl înconjurau pe bãtrânîi turteau pãlãria îl stropeau cu furtunulîi cereau câteva adevãruriel îºi acoperea ochii îºi umplea gura cu bãlegarveneau vapoare trenuri pline(erau aceleaºi doar pasagerii se schimbau)eu îþi spuneam ceva fãrã importanþã Discipoliise fãceau cã nu ne audtu îmi spuneai Endrigo vorbeºti ca în 33când îþi dãdeai bacalaureatuleu vorbeam ca în 33 îmi dãdeam bacalaureatulstudiam filozofia într-o camerã cu vedere la stradã


77

ceilalþi spuneau Te comemorãm ne târâm pe plãji rãniþi în rãzboaieexprimã-ne clar ºoapta aceea la care iþi dã dreptulchitanþa ta de bãtrânDiscipolii repetau în gând eroarea iniþialãnoi ne lipeam obrajii ne mângâiam degetele în amfiteatruCântau muzici Veneau vapoare ºi trenuri acolo Se petreceaudefilãribãtrânul se zvârcolea pe bãlegar ªoptea NU Atâta ºoptea

(Daniel D. MarinRomulus Bucur)

***

CLOPOTUL

Vroiai sã faci drumul prin stuf, pînã la malulcelãlalt. Þineai sã vezi pajiºtile ºi, mai ales, sãasculþi bãtaia clopotului din turla care se zã-reºte vag ºi de pe malul nostru. Copiii þi-auadus luntrea. În privirile lor licãrea admiraþiadar stãruia ºi umbra unei tãcute avertizãri. Euþi-am vorbit despre pericolele minime, desprefragilitatea luntrii fãcutã numai pentru o per-soanã ºi, din pãcate, singura în stare sã strã-batã încîlceala vegetaþiei, despre mulþimea deþînþari, despre ochii triºti ai broaºtelor þestoasecare trãiesc la câþiva paºi de mal. Tu mi-ai rãspuns cã totul va dura foarte puþin ºi cã, înorice caz, clopotul meritã osteneala. Copiiiþi-au întins vîsla, eu am fluturat braþul. ªi toþiºtiam cã faci zadarnic o traversare plinã deprimejdii cãci, pentru a putea pricepe limbaclopotului aceluia, e neapãratã nevoie sã nu fiisingur.

DE CE MÃ URUGUAY

Fiindu-mi dor de iarba ei elementarãde cavitãþile în care îºi ascunde mierea


78

într-o bunã zi lîngã o streaºinã pe o ploaie torenþialãam ieºit din pãmânt cu o carabinã în mînã

UITAT ÎN STUF DE CINCI ORE

Mai stai lîngã mine sã-mi pun pe faþã voalul tãu de voyageusãºi peste pleoape nu ºtiu ce albastrusã mã uit în dreapta ºi în stânga cu mîna streaºinã la ochispre cuiburile care ne justificãsã defilez prin faþa ta cu piciorul bine întins sã mã comport onorabilsã-mi torn plumb în buzunarul cãmãºii peste tot ce mai e pe acolosã nu rãmînã decît pîcla în care ne-am nãscut am crescut ºi ne-au

vizitat un fel de instalatori sanitari

oh ce rãsãrit ce apus ºi calc peste ape cu ghetele mele galbene caun explorator venit de departedar tu nu ºi nu tu aºtepþi apariþia unei ameþeli insalubredegeaba trec de partea cealaltã mã uit în sus dupã berzede fapt cine eºti tu domnule ce cauþi în þinutul ãsta unde nu se

mai vede þipenie de om

ai venit ca o penumbrã ºi eu încerc sã te conving cã ai greºitadresa

dar tu nu ºi nu cã de ce sã dãm înapoi ca tînãra Wertherce mare lucru În toatã lumea îndrãgostiþii sînt hotãrîþile cîntã unul din harfã ºi ei se þin de mînã ºi plîngºi aþipesc în virulenta lor stare de graþie

(Dragã Ioane Moldovane,iartã-mã cã nu m-am oprit la numai unul, trei este numãrul sfânt,mistica lui mã þine captiv... Dar ordinea mea de astãzi e cea încare transcriu poemele. Dacã-i musai sã alegi unul numai, ia-l pecel dintâi, pe care ºi eu m-aº bucura sã-l fi scris...

Kocsis Francisko)


79

***

ÎNTRE BINE ªI RECE

Între bine ºi rece între negru ºi clar între opac ºi lichidîntre incert ºi salubru

ºi cine mai poate enumera muncile noastre crepusculare hidra dela Lerna ºi celelalteseara când ne retragem în blocul nostru de gheaþãcând urmaºul nostru direct îºi rupe elasticulcând meditãm cu degetul la frunte sau lucrurile ne cugetãcând hidra de la Lerna ºi celelalte ies din anonimat ca sã cureþe graj-durileºi noi degetãm la lucruri ºi aºa mai departeCâte unu are picior ochean ºi tridentaltul pe cine mai ºtie ce insulã sihastrã Tigase face fluture sau rac sau cãlãtor pe apãseara când autobuzele se retrag în noiºi noi garajele noi muncile crepuscularenoi care cântãrim cu precizie natura semnificantuluisemãnãm pãsãri ºi ne acuplãm cu hidra de la Lernape când stãpânii tainici ai planetelorne reconstituiesc ºi celelalte

Dar dupã cum spuneama ºaptea oarã se va naºte copacul-animalºi nimeni nu va întreba nimiccuib pe sub cuib þiglã sub þiglã scoarþã sub scoarþãpentru noi nedumerirea agreabilã mâna perfect spãlatã pragulneprevizibilpentru noi cãlãuza intimã insatisfacþiei

O datã mai mult aceleaºi degete umede pe feþele noastre(pe un pãmânt pãtrat pe suprafeþele ademenitoarenãuca descifrare a gesturilor-mame)

Ascunsã în sincera ei capcanã ºi a celor ce n-o cunoscmemoria noastrã de zmeurã


80

(Dragã Ioan Moldovan, e greu sã preferi cînd ai de undealege. ªi la Gellu Naum, slavã Domnului!, ai de unde alege„texte identitare”. De multã vreme spun cã poeþii impor-tanþi rãmîn în conºtiinþele cititoare ºi chiar necititoareprin cîte unul, douã, trei texte identitare, cu care se con-fundã „în memoria celor fãrã memorie”, adicã a publicu-lui larg. Aleg, de data asta, dintre poemele lui GelluNaum, „Între bine ºi rece”, convins cã mîine aº alege alttext, pentru cã la el gãseºti poezie „pentru toate zilele”.Aº alege, la un moment dat, chiar Cãrþile cu Apolodor,integral sau Zenobia ºi sînt convins cã mulþi alþii dintrecititori ar face asta. Doi poeþi m-au cucerit foarte tîrziu, înanii aceºtia: Gellu Naum ºi Mircea Ivãnescu. Dar se ºtie cãîn literaturã iubirile tîrzii consacrã iubirea dintotdeauna.

Adrian Alui Gheorghe)

***

CALEA ªEARPELUI

Bagã de seamã 7. Aici eºti pe muchie de cuþit. Totuºi dansul tãu generos poate fi destul de uºor.

Bagã de seamã 6. Semnele se înmulþesc, dar se poate sã nu le vezi pentru cã intervine rutina. Chiar cu ea eºti destul de sus, dar prãpastia e la picioarele tale. Nu te lãsa sã cazi.

Bagã de seamã 5. Zona în care începi sã întâlneºti alte plinuri, pentru cã o parte din piele este completamentecurãþatã, schimbatã cu propria ta piele. Obiceiurile încep sã fie ale tale. În aceste zone ale miezului fii foarte atent. Lipsesc puncte de reazim vizibile ºi tot mai crezi în ochi. Ai încredere! Nu lãsa exteriorul sã te tragã înapoi! Adoptã poziþia care trebuie în faþa lui, poziþia ta,chiar dacã þi se pare plinã de renunþãri.

Bagã de seamã 4. Aceleaºi lucruri. Pe mãsurã ce este mai greu, devine ºi mai uºor.


81

Bagã de seamã 3. Ai ajuns aici, în întregime. Nu lãsa nimic în urmã. Trage-te tot. Ai sã gãseºti pãrþi ale tale, sus,dupã cum unele erau jos. Lupta e tot mai grea. Nu existã nimicuri.

Bagã de seamã 2. Într-un fel sau altul, ai pornit. De oriunde ºi oricum ai începe. Zonã de mare luptã, de dibuit. Pentru cã trebuie sã te tragi în întregime aici (fãrã piele). Ceva poate rãmâne jos, ceva care þi se pare neînsemnat. Nu lãsa nimic.

Bagã de seamã 1. Eºti, în cea mai mare parte aici, înãbuºit de câine. Totuºi, firul albastru existã. De aici, porneºte. Poþi sã începi de oriunde.

(Luiza Palanciuc)

***

AVEAM MULTÃ

Aveam multã iarbã Foarte multãmã nãºteam ºi mã încãlþam pe iarbãpe dinãuntru eram calcar pe dinafarã iarbãftiuuu fãcea vântul Mã clãtina

mã asurzea peste tot sunetul acelacând era frig îmi þiuiau mâinilepoate ciocãneam eu uºor într-un gardpoate creºtea iarbã înãuntru calcaruluiftiuuu fãcea vântul Mã clãtinapoate ciocãneam eu înãuntru calcarului

(Claudiu Komartin)


82

***

SCARA VIEÞII

Când a murit ãl bãtrân un cocoºel sfios a intrat în odaia lui s-a dezbrãcat de aripi s-a descãlþat de gheare ºi s-a întins în pat

câteva zile a rãmas acolodormea ca oamenii pe-o parte cu perna pusã bine sub capºi se uita la noi doar cu un ochi„s-a întors ãl bãtrân” ziceam „acum doarmesã ne miºcãm încet sã nu-l trezim”

(Reþetã pentru alegerea poemului preferatSe ia o carte la întâmplare, din bibliotecã. ªi, ce sã vezi?Gellu Naum – Poezii. Se închid ochii cât de mult sepoate. Se scuturã palmele, ca în ºedinþele de magielivrescã. Se deschide apoi cartea. Trebuie sã fii cu spatelela ea, sã nu vezi. Se deschide cu mare emoþie ºi cudragoste de cititor. Absolut la întâmplare. Când, ce sãvezi? Po(h)emul meu favorit: Scara vieþii. Se ia o foarfecãde altoit ºi se decupeazã. Apoi se lipeºte pe fereastrã, culiterele spre interior. Toþi cititorii trecãtori vor spune: Cefrumos poem ar fi fost acesta, dacã geamul nu ar fi fostîmpâclit.

Paul Aretzu)

***

[NU EXISTÃ NIMIC CARE SÃ-I POATÃ FI COMPARABIL]

Nu existã nimic care sã-i poatã fi comparabil

Ea este piatra sacrosantã din cufãrul lui Dyonysios, ea este aceeacare aduce corabiasalvatoare.

Aici cuvintele devin de prisos. Mãrile se ridicã, sângele alunecã linpentru cã sângele


83

este lichidul ei.

Mai strãlucitoare decât orice.

La ivirea ei trebuie sã-þi atingi fruntea cu aur.

Ea cunoaºte cele mai ascunse poteci, drumurile cele mai simple.Înãlþimile cele mai mari le mângâie ºi fundul prãpastiilor. Ochiul ei este strãlucitor,vegetal, magic.

În interior sunt mãrile moarte pentru ochii orbilor, mãrile pline deforþe, de vânturiputernice împingând corãbiile care trebuie sã vinã pentru ceiliniºtiþi.

Apropie-te în tãcere : ai sã-i auzi paºii sub care sunã cenuºa crateru-lui stins.

E un vulcan tãcut, arzând ºi purificând în propria ei strãlucire.

Aºtept trãsura.

(Niculina Oprea)

***

CALUL EROTIC

Femeia se freacã de arboripielea îi fluturã ca un drapel subþireprin el trec alizeele ºi mâinile arborilorse rãcoresc la ele ca la un tub de rãcoare

Dincolo de aceste mâini Calul Eroticdoarme pe orizontel e mare cât orizontuldin carnea lui violacee meduzele închipuiesc coamecoame vii care agitã tentacule dejurîmprejur


84

coamele prind oamenii ºi-i mãnâncãtentaculele îi sug ca pe o apãpiepturile singure rãmân afarã ºi fugsunt piepturi goale ca niºte câinipiepturi cu amprente vinete de sãruturipiepturi pe care dinþii mari ai câmpurilor le muºcãºi amprentele vinete rãmân pe câmpurica niºte guri imense fãrã dinþi[...]Calul Erotic se plimbã pe caseCalul Erotic care miroase femeileCalul Erotic care are sandalele aspiranteCalul Erotic din care curg evantaieCalul Erotic care se topeºte la cãldurã ca cearaºi din stropii lui mari se nasc statuile cu sânistatuile care se plimbã prin oraºe când e caldºi se topesc la rândul lor în ape vagiape care duc departe spre strãzile de carnepe care patinezi ca într-un abatorapele pe care le aºtepþi sã vinã cu pieptulscos înainte ca un cal de paradãlegat bine de ziduri cu sfori

Apele rup furioase pieptul umflã sforile ºi nãvãlesc mai departespre noile formeunde Calul Erotic doarme la umbrã ºi viseazãfemei care-i trec pe spinare halucinateca pe un pod peste prãpãstiifãrã sã-l atingãfemei care se þin de mânã ca în viscu ochii pe jumãtate închiºi

Ele nu vãd soarelenu vãd nimic nu se gândesc la nimic ele merg înainte ºi Calul Erotic le miroase ºauacu unghiale scoate pielea capului acoperindu-ºi fereastra[...]copitã care se bucurã ca un copil când întâlneºte


85

pomul viu cu lipitori pe sânidin care fructele se sug prin lipitorizeama bunã a visului curge prin aceste lipitoriele se umflã pânã când umflã gurile sufocatedegetele cautã beregata o scot cu grabã ºi o punlângã o rãdãcinã de pâinerãdãcina creºte cât orizontul ºi din eacurg milioane de fluturi enormifluturi cu aripi cât caselecare produc uraganelefluturi pictaþi pe spate cu scene nocturnefluturi mari care aduc somnultrecându-ºi antenele tãcute prin capetele noastreºi ne sug viselefluturi care ne ronþãie faþa cu ferocitateºi scot din toracele crispatmâini pricepute pentru fãcut mulaje[...]

Acum fluturii au devenit imense statui imobileºi se retrag cu un ultim salutpe aripile lor uriaºe oamenii se lipesclãsând sã le scape din braþelâna somnului ca o apã mare

(Vasile Spiridon)

***

NIMENI N-O ªTIA

Nimeni n-o ºtiape cînd dormea în cutia ei de carton

În camerã totul era dat cu var Bãtrînulbunicul-foc bîiguia undevasoarele ºi luna treceau mohorîþi pe sub grinzipusesem pe masã un hreanpentru foamea albã a pereþilor


86

totul era liniºtit Cuvinteleintraserã în pietre ºi în ciorapi

Atunci m-am culcat lîngã ea în cutia ei de cartonpe ºapte fire de paiepe apele ei verticalem-am culcat în mine în oasele mele

m-am culcat în topoarele ºi în gutuile meleîn pretutindeni în al ºaptelea tron

Ea mã iubea ºi dormea în eadormea în mine în cutia ei de carton

Era cam frig ºi bunicul-focNe-a învelit în bîiguielile lui

(Gellu Dorian)

***

ALUNECAREA LUMILOR

Azi sunt în mare formã mi-am ros fruntea de zido tanti s-a lovit cu sârmã Dormea la soare pe dãrâmãturihabar n-avea de numerele care tunã pe deasupra noastrã

cerul s-a deplasat dar nu-i nimicpune-þi inelul ºi eºarfa strãveziehai sã mâncãm o îngheþatã verde cu beþiºorul ãla bunpe când afarã se petrece alunecarea lumilor

(Iulian Boldea)

***

DRUMEÞUL INCENDIAR

drumeþul incendiar îºi ascute luminileochilor în caietele cu statistici


87

el îºi aranjeazã coafura în ceasornice(timpul e un piepten delirant pentru pãrulde pe þâþele feciorelniceîºi lasã câte o mãsea infectatã la fiecare geam cu firmecu grãdini mici)

se-ncruntã în faþa ciorapilor de mãtase vegetalãpipãie cu degete de cunoscãtor paharele pline ale somnuluialeargã dupã mugurii care crescîn repedea învârtire pe loc a arborilorcunoaºte menajeriile din cãptuºeala fiecãrei pãlãriie-n fiecare pachet cu ºuncã sau cu manifesteface de gardã smirna cu felinarele

el saltã veveriþa în fluierele cu guºe ale vardiºtilorºi pipãie chiloþii strãvezii ai istorieicreierul lui face semne cu o batistãºi dacã nu s-ar teme de ridicolar putea sã fie un popã sau o cravatã

inima lui e o pãdure autonomãºi el spunedomnii ne aleg poemele dupã panglicuþe ca pe curvegazetele scriueste un fioros asasinare o mustaþã sub nas ca o vrabieºi poate fi recunoscut dupã ciorapi

dar el trece nevãzut mai departeuneori se agaþã de perdele administrativeºi-atunci mulþimile cu gurile cãscatevãd forfoteala ploºniþelor prin sticlealteori se fotografiazã în cãmaºãºi cu un brâu colorat de fluxurilângã pãlãria de paie a baligilor

aºa trececu pãunii de foc ai ghetelor dermatacu miezul de zi arþãgos prins la butonierãel ascultã în toate punctele cardinale


88

având drept cornet acustic un samovar încinspune urechea la madrid binedin alaska vin fluturii luminoºi ai genunchilorportugalia portugaliaavem un bãtrân cu voce subþire ca sângele monedelorzãngãne muºcat de cleºtele coclitportugalia portugaliabiblia este o funestã mustaþã pentrunasul privighetorilor din alaskapoeþii au orificiile inspiraþiilor lipite cu gumã arabicãfiecare orificiu este o floare cafenieportugalia ºi alaskamamele fac nebunii în dupã-amieze balcaniceam sã mã duc în pãmântgellu inimioara mea sã nu uiþi o fotografietu mi-ai ucis bãtrâneþele

ei bine am sã ºtiusã-mi destup urechile degetele sã fluiere singure(aºa cum ghetele stau cu urechea la cer)din fese sã scot fluturii ºi lulelele visuluicãptuºit cu lânãvoi ºti sã-mi scot ventuzele de la creiersã se scurgã zeama puturoasã a viersului dulceagvoi ºti mamã în ceasurile de gloriesã-mi flutur ciorapii împuþiþi lângã porþile academiei române

timpanele sunã stins ca un diapazonpãmântul a adormit bivol în mlaºtinile universuluidrumeþul incendiar e un garderobsau un cântec pãstrat în buzunarele redingotei de galã

smulgeþi penele tuturor pãsãrilor din balcanisã ne scriem cronici noi(pãsãrile cele mai mari casele au ºters-o)despre tine am sã scriu cu litere groase

când îþi scoþi rochia verde rãmâi goalã ca o peniþã

domnilor


89

mi-am uitat mustãþile în vagonul de dormitlângã sacii cu monede ai rotschildzilorºi singurul chior din þinut acela caremasturbeazã sexul imens al aeruluirepezind automat mâna dupã rachiul unui gologanmi-a încredinþat cel mai mare secret al gãriilumea a început sã putã

e o descompunere generalã o felie de carteun as de treflã sau un pepene galbencu roiuri de muºte þâþele fetelor atârnã berzecãldura ºi frigul liane la ferestrele hoteluluicurva de la numãrul 8 râde gâdilatã profesionalclosetele au lampioane imperiale ºiduduile surâd graþios gândind izmenele gingaºe

o ce mâini aristocratice ce lebedepãmântul însuºi ar sta drepþi ca un bãtrân militãrosdaca i-ar face un benghi glumeþ aceste degetepletele mele îmbâcsite de praf ar cânta pe eleca pe flaute buzele s-ar þuguia asemeni cerceilorplãmânii ar izbi veseli copiteleºi dinþii ar rânji galeºdoamna aici sub masã e un poetnu daþi cu piciorul doaredar pãdurile au în lenea lor ceva de pisicãcu ghiarele ascunse în muguriele se freacã de trenurile repeziling vata fierbinte a locomotivelorºi salutã salutã cu batistele potecilorburþile putrede din clasa I-adrumeþul incendiar îºi pipãie geanta cu semnele vremiiel ºi-a lustruit pantofii în piaþa publicãa fost la 7 fix în calea uniriiºi-a auzit poeþi buboºi apostrofând ºcolari pe strãzilecraiovei

tinere ºi zeii au fost oameniel s-a hrãnit cu bojoci ºi cu piersicia urinat repede în toate gãrile din drum în cinstea primarilor


90

ºi-a desenat o sãgeatã ascuþitã pe ziduricu semnul þ ºi cu o floare de busuioc la ureche

seara lingea geamurile searaera o broºurã de propagandãacolo la hotel pãduche 15vânzãtori de gazete cântau porumbiþele înserãrii

drumeþul incendiar a fâlfâit din cearceafuriºi toate femeile din oraº au ejaculat imnuridrumeþul incendiar ºi-a aºezat creierul la fereastrãa scotocit sertarele coastelor ºia scos un sunetgellu inimioara mea sã nu uiþi o fotografie

era acolo ea în sertare în sânge în geantãcu zâmbetul ca un sâmbure amãruicu fãina cãldurii pe carne în adâncuricu mingiile de migrenã ale þâþelordegetele degetele erau de gheaþãºi peste pulpele veºtede înainte de vreme cu opânzã subþire de nãduºealã ziceapântecul meu e o salcie tristã

hei strãzile mi-au biciuit tãlpile ca niºte zbiripomii au scrâºnit din mãseleºi bananele ºi focurilemaºinile diplomatice ºi-au ºters nasul cu steaguri subþiriîn puºcãrii am ucis destule ploºniþeîn serile când dumnezeu se gâdila pe spinarevoi putea sã-mi suflec mânecile tinereþiiºi cu degete vânjoase sã-mi suflu muciipeste aceste sãlcii de amintirevoi putea sã-mi privesc viaþa de pânã acumca pe un atelier oarecare îmbâcsitîn care am lucratvoi putea sã-mi scurg fluviile ºi gârlele ºi tobelespre pulpele de sticlã spre feþele de masãspre caietele subþiri ale pletelor


91

nu-i nimic dacã ferestrele n-au dinþifrigul se poate înveli frumos în saltelefetele mele toate sãracele fetele mele ca niºte cuþitese pupã cu boierii ºi mã uitãdar aici la tine e bine ºi tueºti un pahar cu ceai cald

drumeþul incendiar îºi priveºte faþa cu grijãochiul stâng în care eo floare cu pãr roºu despletitãochiul stâng a devenit pe rând o pãlãrie de pâslão aripã o cutie cu febreapoi mormãie eau de cologneºi seara lingea geamurile searaera o broºurã de propagandã

(Ion Pop)

***

CRUSTA

Oraºul avea o singurã casãcasa avea o singurã încãpereîncãperea avea un singur pereteperetele avea un singur ceasceasul avea o singurã limbãîn tot acest timp copiiicreºteau ºi puneau o singurã întrebarepe când adulþii nedumeriþi ºi superbiscãdeau scãdeau surâzând.

(Robert ªerban)


92

***

CA DOUÃ CLOPOTE

Când într-o bunã zi totul va fi trecutºi pãlãria mea din foaie de cort va arde încet pe un foc de gunoaievei crede cã nimic nu mai existã pe lume în afarãde jalnica dugheanã a memorieiDar în ciudata lor încãpãþânare toate vor rãmâne intactesub cenuºa posacã a vremiitoate vor fi ca acum când în groapa lucrurilor ºtiuteîn mãcinarea umedã a certitudinilorniciun cuvânt nu poate acoperi lentul ecou al ecoului ªivor fi încãforma lui fãrã margini funia lui fãrã capeteva fi îmbrãþiºarea noastrã ca o cãsãtorie sacrã între frate ºi sorãprintre cutii de conserve goaleva fi noaptea de iulie când cineva ne deschide o uºiþã neºtiutã înperetegrãmada de zgurã aruncatã lângã linia feratãmirosul dulceag al sãlciilor roiurile de insecte înnebunite care nedau târcoalebarza care tropãie pe acoperiº aburul cald al mlaºtineiostrovul care se strâmbã la noi în ameninþãtoarele ore ale înserãriiva fi întunericul din sala de cinematograf în care ne înfiorãm de plãcere la apariþia cãlãreþului singuraticsau la scena când te ridic în braþe ºi eºti foarte uºoarãvor fi nopþile de furtunã când lumina se stinge bruscºi se aud vocile oamenilor pe care nu-i vezi niciodatã la faþãva fi ploaia care se prãbuºeºte peste noi ca o imensã pasãre moartãpâlpâitul luminãrii pâlpâitul cuvintelortresãrirea ta la foºnetul unei crengi pe când pãdurea vuieºteva fi bubuitul adânc al tunetului care zguduie munþii de beznãva fi clipa când se va face deodatã liniºte ºi noi vorbim singuri ca douã clopote abia miºcate de vânt

(Mihai ªora)


93

***

LA SFÂRªITUL NOPÞII DE VARÃ

Pe la sfârºitul nopþii de varã când unii poate mai aºteaptã zorileºi eu arhimandrit al ºerpilor condotier al unei liniºtite dezordiniascult izbirea apei de maluriacum când mi se fâlfâie de toateacum când în camera mea goalã sunã telefonul speriind pãsãrilecareacum când în pieptul deschis ca o uºã aºtept apariþia unui semnalcare nu spune nimicacum când vãd cum arde pãdurea cu arborii ei iluzoriiacum când cineva îmi aduce o monedã anticã furatã de nu ºtiu undeacum când se trage de pe balcoane fiindcã cineva a inventatacest nou viciuacum când mã gândesc la cheltuiala inutilã fãcutã de bravii meipãrinþi cu educaþia ºi alteleo pasãre imobilã mã pândeºte la o rãspântieºi eu magistru-obosit al pãsãrilor moarteîmi reîncep chemãrile de cuc

(Ion Groºan)


94

50% + 1PROZA VERII 2012

Desen de Goya

Desen de Goya

Adrian BuzduganDumitru HurubãGheorghe MironCornel NisteaBoér Petér Pál

Nicolae Cornescianªtefan JurcãRadu Ilarion MunteanuPaul TumanianRafik Ben Salah

97

„Parler, c’est créer un morceau de monde.”Boris CYRULNIK

Hajnalka... Cum aº fi putut sã asimilez minunatul sentiment ce neþinuse la un loc, insipidului reflex de a perpetua specia? Îmi era imposi-bil sã las fãrâma de divin trãitã alãturi de steaua mea de-aici sã fie strivi-tã de ºenilatele unei naturi surde, indiferente. Ca ºi lui Ducray, îmi veneaºi mie greu sã accept înjositoarea condiþie a unei maimuþe care face slujla vederea unui paner cu fructe exotice.

Miºcãrile-i cumpãnite din bucãtãrie, totdeauna într-un baletgraþios, însoþite de-un fredonat uºor pe care arareori îndrãzneam sã i-lîntrerup... Nu conta cã era „Noche oscura” a lui Petrassi, „Athalia”,„Messiah” de Händel sau „Mesa în Si minor” a inegalabilului Bach,„Carmen Burana” de Carl Orf sau „Les Cariatides” de Louis Hanneton,triluri voioase sau triste mã rãsuciserã înspre Pãmânt ºi-mi încãlziserãsufletul rãcit de prea multa contemplare a infinitului.

Pentru atât de puþin timp – aproape un an -, îmi oferise pacea ºi li-niºtea de care avea nevoie sangvinicul obosit de viaþã ºi care, în cele dinurmã, încercase cu prize colerice sã stãpâneascã absurdul unui regimbecisnic.

Bucãþi negrii de cer învolburat se ciocneau ºi rãsciocneau într-ostranie ºi înfricoºãtoare operã celestã. Mi-am închipuit un Wagner cu o-chii înlãcrimaþi ºi umerii cãzuþi, luând neputiincios notiþe. Într-un târziu,sutele de talgere, de gonguri ºi tobe lãsarã locul instrumentelor ºuierã-toare ºi potopul se porni din nou.

Deºi crezusem cu toþii cã Brokoff aþipise din nou, el fu primulcare sparse monotonia stropilor grei de ploaie ce cãdeau pe pervaz:

Proza

Adrian Buzdugan

Citadela de fier(fragment de roman)

Adrian Buzdugan

98

— Stilou n-are dreptate, sau, cel puþin, nu întru totul... avea un tonîmpãciuitor, nu se prind toþi în pânza lui, nu toþi dintre noi se avântã caniºte tauri comunali sã facã pe plac naturii. Vorbeºte el de transparentastrategie de perpetuare a speciei, de soliditatea, de rezistenþa produsu-lui, de muierea fiabilã, dar nu de femeia frumoasã, enigmaticã sau suavã,graþioasã ori majestuoasã, de cea care aprinde iubirea în firile delicate.

— Da’ nu-i pânza lui, Ducray era în continuare nemulþumit, epânza întinsã de naturã, e frumuseþea - nadã aruncatã de naturã.

— Ce naiba, mã Ducray, eºti scriitor cu acte în regulã, ce treabã augesturile nervoase ale copulaþiei ºi malforfmaþiile gestaþiei cu fru-museþea, cu arta? Câte reprezentãri ai vãzut tu cu fecioara gravidã ºi câtecu fecioara ºi pruncul? Frumuseþe – Artã. Frumuseþe, nu teorii ºtiinþi-fice. Revino-þi!

— Pare sã fie un adevãr, nu o simplã teorie...— Pânã ºi Dostoievski, apologetul suferinþei, spunea cã fru-

museþea va salva lumea ºi nu adevãrul sau dreptatea, reveni Brokoff.— Da... frumuseþea va salva lumea, maimuþãri Hallac tonul blând al

bãtrânului, nu înþelepciunea sau iubirea, nu binele sau echitatea, ºi poþis-o þii tot aºa, fluturând zeci de concepte. E o tâmpenie! În primul rândce înþelegi tu ºi ce înþelegea el prin frumuseþe; pentru sufletele lui în-chircite ºi chinuite, frumuseþea era libertatea, pentru tine ce e?

— De ce frumuseþea ºi nu armonia, echilibrul? întrebãFalkenhurst.

— Pãi astea nu-s sinonime?— Doamne sfinte, Khaziel, eºti înfiorãtor de prost!— Sunteþi cu toþii niºte proºti! Nimic nu va salva lumea, nu-i aºa,

Murambadze?Fabricius nu bãgã în seamã micile turbioane. Îl privi în ochi pe

Hallac.— Ai citit Idiotul?— Da.— Nu te-ntreb dacã ai rãsfoit-o...— Da, mãi, l-am citit integral pe Dostoievski, fãcu iritat Hallac.— Înseamnã cã l-ai citit degeaba.Neclintit, Fabricius îi tãie protestele vehemente:— Dostoievski nu spune explicit nicãieri chestia asta, cã fru-

museþea e libertate, e o aburealã hermeneuticã scornitã de tine saucititã prin vreun rapãn exegetic.

— ªtiu, spune cã frumuseþea e o enigmã! Hallac era roºu la faþã, sãnu-l fi citit ºi înþeles el pe Dostoievski? asta era o palmã mult prea mare

Citadela de fier

99

ºi rãsunãtoare. Pentru prinþul Mîºkin frumoasã e ºi natura ºi promena-da petersburghezilor, frumos e ºi mântuitorul pe cruce, zugrãvit de pic-tori, frumoasã e ºi Aglaia Ivanovna, rãpitoare, fascinantã, cu picãturi defantastic ºi demonic... frumuseþea femininã care poate rãsturna lumea.

— A ºi rãsturnat-o adeseori, Elena din Troia, Cleopatra, contesaWalewska, Mata Hari...

— Cãcat Mata Hari! se enervã Fabricius. Dacã vrei sã ºtii, pentruDostoievski, frumuseþea e clar definitã, e vorba de acele clipe sublimede trãire superioarã.

— Am studiat filosofia lui Dostoievski, interveni oarecum nesigurSahil Murambadze, sunt acele sclipiri „de supremã autopercepere senzi-tivã ºi de intensã conºtiinþã de sine”, dacã nu mã-nºel, numai cã erau le-gate intrinsec de epilepsia lui ºi nu de frumuseþe, parcã...

— Aici gãsea el frumuseþea, tunã Fabricius, în liniºtea dinaintea fur-tunii, în clipele suspendate, dinaintea atacurilor de epilepsie. Frumuse-þea nu e nicidecum o enigmã, e suprema luciditate!

Se uitã întrebãtor spre Ducray care tot dãduse sã intervinã.— Voiam sã spun cã dacã ar fi trãit în zilele noastre ar fi identificat

frumuseþea cu altceva, dar nu mai sunt aºa sigur, ce-ai spus tu pare o va-riantã interesantã ºi viabilã.

— Nu pare ºi nu este o variantã, e realitatea!— Auzi, da’ n-am putea lãsa doar „Frumuseþea va salva lumea”?

Sunã aºa, liniºtitor, are o adiere de optimism.Zâmbetul inofensiv al lui Brokoff temperã orice reacþie.— Chiar, Murambadze, se întoarse posomorât Ducray spre gândi-

torul cu acte pe care-l aveam în celulã, poate salva ceva lumea?

— Nu cred cã lumea poate fi salvatã, de oameni, cel puþin, în niciuncaz! Pãmântul se va scutura odatã ºi-odatã ºi va scãpa de noi, de speciaasta ciudatã în care fiecare dobitoc crede cã are un scop individual saumãcar se simte dator sã-ºi caute unul. Cât am fost afarã, am tot sperat s-ajung sã prind sfârºitul acestei perioade romantice a teleologiei, însãaici, în Tehnopolis, m-am convins cã oamenii nu sunt ºi nu vor fipregãtiþi niciodatã sã-ºi accepte micimea, sã accepte cã doar la nivel despecie poate exista un þel viabil ºi nu chestii puerile... Doar sã încerce sãse salveze pe ei înºiºi, murmurã abãtut Sahil Murambadze. Dacã n-aifãcut ceva cu pasiune în viaþã – sã fi iubit, sã fi creat, sã te fi risipit cumvapentru ceilalþi – înseamnã c-ai trãit degeaba.

— Deci, tu zici cã sensul graviteazã în jurul iubirii, creaþiei ºi al-truismului.

Adrian Buzdugan

100

— Mai mult sau mai puþin.

— Astea-þi plac? Acum le-am scris.Am fost surprins cã menestrelul de serviciu nu era interesat de

ceea ce se discuta. M-am uitat rapid ºi puþin indispus pe caietul pe careKadia mi-l vârîse sub nas.

prin cãzute foste garduriºi stâlpi îmbâcsiþi de fumochi sticlind în gri ºiraguriºobolanii îºi fac drum

— Þi-am mai spus, mãi Khaziel, mie-mi plac, ºi imaginile ºi cumsunã, numai cã ei sunt experþii, ºi-am fãcut un semn cu caietul spreceilalþi din celulã. Din câte-am înþeles, adunat au scris vreo douã biblio-teci.

— Dãdu mohorât din cap, dar asta doar ca sã-mi facã pe plac, cãcipeste câteva clipe mã înhãþã sãlbatic de mânã:

— Dar dac-aº zice-aºa, „Se-nclinã înþepate din caleºti /Hidropicoase sprijinite în fereºti”? Ba nu! N-ar fi mai bine, „Se-nclinãsprijinite din fereºti / Hidropicoase înþepate în caleºti...”?

Am dat din umeri, nu ºtiam ce-nseamnã „hidropicoase”, nu-mi do-ream vreo analizã pe text ºi nici saltul de la cãruþele cu dinamitã alecailor mozaicaþi la caleºtile regale nu mã pasiona. L-am lãsat sã vor-beascã ºi mi-am îndreptat atenþia spre discuþia care sãrise iute de lafrumuseþe la iubire.

— Dacã pânã ºi iubirea e un sentiment perisabil, ce alt sentiment– mai puternic! – îi face pe oameni sã con-locuiascã?

— Dar nu e vorba de vreun sentiment, e vorba de conservareaspeciei, de pulsiuni elementare.

— Domnu’ Murambadze, ºi dacã Falkenhurst ajunsese sã-l dom-neascã pe Sahil, era clar cã nu-i convenea poziþia sa, cum spuneaSchopenhauer, citez din memorie, nu vãd pentru ce prostia altora m-arsili sã respect minciuna ºi înºelãtoria, goangele astea ºtiinþifice. Iubireae Totul! E suprema diferenþã specificã, fãrã ea n-am fi decât niºte ani-male printre atâtea altele.

— Da... ºi sã nu uitãm îndemnul lui Socrate, cunoaºteþi-vã pe voiîntre voi! ºi Hallac, care nu putea sã-i tolereze nicicum orientarea homo-sexualã, îi fãcu complice din ochi lui Nöel.

Citadela de fier

101

— Fugi, bã, de-aici!— ªi ãsta, reveni Sahil, mai degrabã scria naibii câteva rânduri, nu-i

mai punea atâtea-n cârcã Platon, nu mai bãtea atâta toba junioru’ cuFiinþa lui protocreºtinã. „Înþelege-l pe celãlalt ca pe tine însuþi!”, de-atâtam mai fi avut nevoie. Scãpam naibii de-atâta rãutate, tare rãi sunt cei încare nu ajung sã se dezvolte capacitãþile empatice.

— Pãi, iubirea aproapelui cuprinde ºi înþelegerea lui, intri-n creºti-nism!

— Intru o laie! Creºtinismul derivã din filosofie.— Ho, ho! Lãsaþi chestiile astea cã iar vorbim de religie pânã-n

noapte. Eu unul m-am sãturat de paradele lui Falkenhurst, întotdeaunafractureazã conversaþia cu citate inutile. E-n stare sã foloseascã ºi raha-turi de truisme gen, „Omul cugetã” a lui Spinoza.

— Pe bune, chiar a spus Spinoza asta? fãcui eu mirat, raþionamen-tul cartezian pãrea o construcþie barocã în comparaþie cu platitudineaasta.

— Ba chiar a ºi demonstrat-o în Etica, dar Hallac o infirmã perma-nent.

— ªi de ce nu te duci, mãi, în altã celulã dacã te-ai sãturat? Hm?!Oricum, se vede cã nu-þi rezistã creieru’ la fraze inteligente, nu le recu-noaºte ca pe oi! se rãzbunã Hallac pe sfert, fãcând aluzie la ferma pe careFabricius fusese silit sã o pãrãseascã.

— Lãtrãu nenorocit! De ce nu pleci tu?— Eu sunt cel mai vechi din celulã!— Nu-i Brokoff? Mai are un an ºi-l dezgroapã.— Du-te dracului de nebun! Eºti conºtient cã eºti un monstru ºi

asta þi-e o povarã a naibii de grea! Sper sã ai o pereche în Citadelã, caresã nu-þi dea drumul în veci! Sã-þi ia capodopera la bani mãrunþi, la punctºi virgulã, la brahilogii, polisindetoane ºi aposiopeze, ce mai ai tu pe-a-colo ºi sã dovedeascã cã-i o scriere de rahat!

— Fabricius nu vrea sã mai vorbim de religie pentru cã a începutun eseu pe tema asta, chicoti Brokoff.

Chiar dacã, din cauza senilitãþii, era desconsiderat adesea, i-amadmirat încã o datã eleganþa cu care dezamorsase conflictul dând discu-þia înapoi cu o turã.

— Þine-þi gura, tataie!— Am zãrit titlul, The Great Candlemaker...— Deosebit de inspirat! aruncã imediat o ironie Hallac.— ... ºi doar câteva cuvinte, „pe când turla bisericii era cel mai

înalt lucru pe care-l vedeau...”, cine, ce amãrãºteni, nu mã-ntrebaþi.

Adrian Buzdugan

102

— Hai, mãi! Acuma citeºte, nu te mai fandosi!— Abia am legat cîteva idei...— Hai, hai! Nu te mai coti!— Citeºte Guillaume! l-am îndemnat ºi eu. Nu numai în celula noastrã, ci în întregul Tehnopolis se practica

obiceiul ãsta, lectura prospãturilor, a fragmentelor scrise peste zi ºi nuera vorba de vreo vanã emulaþie sau de-un nesecat izvor de inspiraþie, înlipsa accesului la reþea sau la canalele de televiziune era singura modali-tate de divertisment. Mie, personal, îmi lipsea accesul la unele site-uriºtiinþifice, în rest nu-mi lipseau nici filmele trase la indigo, nici istericelede la televiziunile de ºtiri, care ajunseserã pentru mulþi sã fie mai apro-piate decât rudele, nici cabotinii de la talk-show-urile comandate de pa-troni, curiºtii ºi analiºtii care ajunseserã sã inoculeze tot felul de stupize-nii mulþimii hipnotizate, ascunzând incompetenþa guvernului sub operdea de fum.

Dacã Tilcotil, Stilou ºi Khaziel ne amuzau adeseori, Ducray, Fa-bricius ºi Murambadze ne puneau pe gânduri în tot atâtea rânduri.

— „Am vãzut zeci de mii de oameni închinându-se pe stradã,când treceau pe lângã biserici, începu Fabricius cu o voce sigurã ºi pã-trunzãtoare. Aproape în totalitate fãceau semnul crucii din teamã, iarnu cu evlavie. Îndeplineau o obligaþie fãcându-ºi semnul crucii cu ges-turi grãbite, iar graba nu venea din reþinerea faþã de ceilalþi, gesturiletãioase sub feþe morocãnoase, încruntate îi situau undeva la antipo-dul blândeþii ºi bunãtãþii pretinse de creºtinism.

Am vãzut ºi sute de creºtini fãcându-ºi acelaºi semn trecând pelângã o catedralã aflatã în construcþie, ridicatã pe jumãtate, respec-tând deja viitoarea «Casã a Domnului». Dar de ce nu salutau ºi groa-pa în care excavatorul muºcase pãmântul pentru fundaþia unui a-celaºi tip de stabiliment, cãci am vãzut ºi un teren pe care trebuia sã seridice o capelã, iar creºtinii din zonã, deºi ºtiau lucrul acesta, treceaunepãsãtori pe lângã acel loc? Dumnezeu încã nu era acolo, agãþat de-o piatrã de temelie?”

— Dacã era aici Tilcotil, îþi spunea el unde-l gãseºti agãþat peDumnezeu...

— Da’ chestia aia cu turla? îºi þuguie nemulþumit buzele Brokoff.— Am ºters-o... miop, Fabricius se aplecã din nou asupra textului:

„Oare ce comportament ar avea aceºti farisei dacã ar avea certitu-dinea cã nu existã o fiinþã atotputernicã? Legile pãmânteºti, vedeoricine, pot fi eludate, iar ei atotputernicia o respectã scrâºnind dindinþi ori sperând la bonusuri viitoare.”

— Nu, mã, da’ aici chiar are dreptate!... întãri ºi Murambadze.— „Înainte ca sutele de milioane de potenþiali criminali sã-ºi dea

seama cã e anacronicã gestionarea fondurilor comunitãþii, construi-rea de spaþii monumentale cu candelabre grele, încãrcate de lumânãrielecrice, în locul zidirii unor case pentru tineri, a creãrii de noi locuride muncã sau a îngijirii bãtrânilor, sunt necesare schimbãri majore încreºtinism, precum ºi în religiile existente.

Omul nu este pregãtit sã meargã pe propriile-i picioare, în afaracâtorva ºi nesemnificative excepþii, iar dacã mai-marii instituþiilor bi-sericeºti nu vor proceda mai repede la unificarea poveºtilor moraliza-toare, „revelate”, întãrind pentru o ultimã datã religia monoteistã,anarhia ºi federaþia anomicã, globul anomic sunt mai aproape decâts-ar crede!...”

Vãzând cã nu mai are de gând sã citeascã ºi alt fragment, SahilMurambadze îi întinse mâna:

— Bravo!— Felicitãri, Fabricius, o sã fie un succes Shoemaker-ul ãsta al tãu!

nu scãpã ºi Hallac ocazia de a-l ironiza.

Citadela de fier

103

László Vinczefi – Faþã în faþã

105

…ignorând timpul ºi alte impedimente,celei care a înþeles cã e tocmai Ea

Nu exista un început clar, cum nu putea sã existe niciun final cert.Era doar un haos de fire, de unde electromagnetice, de apelãri ºi între-ruperi bruºte, de cuvinte alese cu atenþie, citite ºi recitite, expediateabia în ultimele clipe, când inima pãrea cã nu mai suporta acel supliciu,când reuºeam sã-mi înving toate temerile ºi sã-mi spun: „Fie ce-o fi!”.Însã, de fiecare datã, de cealaltã parte, undeva într-un nodul incert alacestui pãienjeniº eterogen, bãnuiam, simþeam, ºtiam cã existai tocmaitu, acel om, atât de imposibil, de care m-am îndrãgostit fãrã sã-l fi vãzutvreodatã. Lipsitã de orice temei indubitabil, de ceva ce m-ar fi obligat sã-microiesc chiar ºi o banalã imagine despre fãptura ta, o pozã, spre exem-plu, iubeam strãinul de la celãlalt capãt pentru cuvintele sale, pentru totce-mi scria ºi ce mi se pãrea a fi tocmai o continuare idealã a gândurilormele, ceva ce-mi lipsea, se asemuia ecourilor respiraþiei din orele denesomn.

Ne scriam mult, foarte mult, dar niciodatã nu ne-am interesat unulde realitatea celuilalt. ªi acest fapt mã fãcea sã cred cã noi nu existamdoar în spaþii atât de variate, ci, mai degrabã, eram chiar locuitorii tim-purilor total diferite. Mã întrebam cum ai fi reacþionat dacã mi-ai fi aflatvârsta, adevãrata mea vârstã. Cã eram doar un copil, un suflet atât defragil, ce abia cã învãþa sã facã primii paºi pe tãrâmul anevoios al senti-mentelor nãucitoare, cred cã te-ar fi îndepãrtat pentru totdeauna. Cât,cât timp puteam sã suport ºi sã port ca pe o ranã veºnic sângerândã, însufletul ºi în mintea mea, o asemenea tainã? Strãinul de la celãlalt capãt,cum îmi plãcea sã te numesc, era atât de misterios ºi de ireal, încât, la unmoment dat, am înþeles cã faþã de tine nu ar trebui sã am niciun secret.

Proza

Nicolae Cornescian

Incognito

Nicolae Cornescian

106

Pentru cã te iubeam atât de mult, nu puteam sã-þi ascund absolut nimic.Izbãvindu-mã de toate prejudecãþile ºi de toate poverile adunate înultimii ani, tu îmi ofereai o libertate totalã. Mã fãceai sã visez cu ochiideschiºi ºi sã conºtientizez cã viaþa mea, treptat, în prezenþa ta (fie chiarºi una atât de fictivã) cãpãta sens.

La un moment dat, într-o noapte de iulie, când hotãrâsem sã-þimãrturisesc o mare parte din adevãr, cuvintele tale, inconºtient citite cuglas tare, mi-au rãsunat ca un ecou de pumnal ce tocmai a lovit o bucatãde fier ruginit: „Voi lipsi un timp. Trebuie sã plec. De aceea, dacã nu voireuºi sã mã conectez, sã ºtii cã nu te ignor, cã nu mã ascund, cã nu te-amuitat. În gândul meu te voi purta mereu ºi pretutindeni.” Însã tu nu ºtiaicã numele rudei de care îmi povesteai, îmi era atât de cunoscut. Evidentcã era doar o coincidenþã, aº fi vrut sã cred. O idee stupidã. Mã distrugeafaptul cã acelaºi nume îl pronunþam amândoi. Concomitent, dar înspaþii ºi, poate, chiar ºi în timpuri diferite.

Nu voiam. Mã opuneam oricãrei plecãri. Exista ceva mult maitainic decât presimþirea, ceva ce-mi inducea frica ºi mã dezarma deorice împotrivire. Nu puteam schimba destinul. Îl puteam birui, accep-tându-i toate provocãrile. Romanul la care lucram zi ºi noapte, cu micipauze de somn, mã purta pe culmile nesperate ale visului neþãrmurit.Însã, realitatea mã obliga sã înþeleg cã sunt doar un simplu cãlãtor prinaceastã viaþã. Dar cine s-ar fi gândit cã cele douã dimensiuni, fictivul ºirealul, se vor intersecta tocmai în punctul în care voi descoperi un sufletbizar, sufletul ei. Pentru cã nici nu ºtiu de pot numi „om” acea fãpturãce mi-a schimbat tot restul vieþii.

Pânã la urmã am acceptat totul. În favoarea aventurii, ori, mai binezis, la porunca veriºoarei ce locuia în apropierea fluviului, am pornit înacea cãlãtorie, poate chiar ultima din viaþa mea. Însã, de ce gândeam atâtde pesimist? Chiar pierdeam noþiunea realitãþii? Doar am mai fost ºi dealte dãþi în acele locuri ºi cunoºteam destul de bine întregul þinut. Acolo,la ei, în anii precedenþi, îndeosebi în lunile de iulie ori de august, întot-deauna mã simþeam lipsit de orice povarã. Eram liber. ªi chiar îmi plãceacând Karla, veriºoara mea, încercând sã mã imite, uneori, libertatea meao compara cu cea a unui pescãruº. „Privindu-te, am impresia cã tu nucunoºti nicio limitã.” Zâmbeam ºi-mi îmbrãþiºam nepoata, singura eifiicã, care, pe atunci, în urmã cu cinci ani, pãrea doar o umbrã firavã,misterioasã ºi lipsitã de acea zburdãlnicie atât de caracteristicã fetiþelorde vârsta ei.

Incognito

107

Abia acum, când mã reîntorceam pe acele meleaguri, înþelegeamcã încep sã îmbãtrânesc. Nu-mi mai aminteam numele, numele fetei, u-nicei mele nepoate. Probabil cã Incognito, acel user bizar, ce noapte denoapte îmi trimitea zeci de mesaje la care mã simþeam obligat sã rãs-pund, probabil cã acea fiinþã deþinea o armã secretã, capabilã sã-miºteargã nu doar realitatea, ci chiar ºi amintirile.

Incognito!Trebuia s-o uit pentru o vreme. Mãcar acum, când trãiam o bizarã

senzaþie cã, pãrãsindu-mi visele, ficþiunile ori imaginarul, de fapt, mãafundam nu într-o realitate a naibii de prezentã, ci, mai precis, mi se pã-rea cã începeam sã mã adâncesc în abis. Probabil cã ceva esenþial seschimba tocmai în interiorul meu, într-un loc secret al creierului ºinicidecum în exterior, în aceste locuri în care ajunsesem mai devremedecât mã aºteptam. Chiar ºi ora imprimatã pe biletul de cãlãtorie mi-aconfirmat gândul. Înþelegându-mi nedumerirea, ºoferul autocarului mi-a zâmbit laconic. Mi-a spus cã în ziua de azi nimeni nu mai respectã pro-gramul impus.

Spre marea mea surprindere, în staþie nu mã aºtepta nimeni. Niciurmã de Karla. Brusc, m-am trezit îmbrãþiºat de o fetiþã pe care nu o vã-zusem în viaþa mea pânã în acea clipã. Cel puþin, aºa mi s-a pãrut. Apã-rutã de nicãieri, copila vorbea fãrã oprire, ameþitor chiar. „Aþi ajuns? Aºarepede? Abia aºteptam sã vã revãd. Aþi rãmas acelaºi. Neschimbat”. Eraclar. Era nepoata mea. Nu mai era acel copil din urmã cu cinci ani. Acumera o domniºoarã în toatã firea. Frumoasã, aranjatã, emana o graþie ºi ogentileþe ce mã fãceau sã cred cã perfecþiunea nu e doar o noþiuneabstractã. Ea existã ºi pe acest pãmânt.

— ªtii, am recunoscut, þi-am uitat numele.O uºoarã urmã de amãrãciune a umbrit acel chip angelic. Copila

a privit cerul, linia orizontului de apus. O lacrimã i s-a prelins pe faþã.— Tocmai dumneavoastrã? a suspinat ea. Dumneavoastrã? Unicul

meu unchi? Unchiul meu iubit? Aþi uitat cã mã numesc Elza?Mi-am cerut scuzele de rigoare. Încercam sã mã explic. Ziceam cã

existã ºi o vârstã la care uitarea are un rol hotãrâtor: elibereazã minteade amintiri inutile, dureroase, de cele mai multe ori. Probabil cã amajuns prea departe cu explicaþiile mele ºi aºa destul de stranii. Uitam cãîn faþa mea se afla doar un copil.

— Vârsta? ªi dacã între amintirile voastre ºi speranþele noastreexistã o sinonimie aproximativã? „Aºa ceva puteam sã scriu doar eu”,gândeam. Pe moment avusesem impresia cã plãsmuirile mele cãpãtauforme clare, se materializau în ceva real, aici, sub ochii mei. Zâmbind, fe-

Nicolae Cornescian

108

tiþa mi-a dat de înþeles cã mi-a iertat greºeala. Am întrebat-o de Karla,însã, abia acasã, în casa lor, am aflat cã pânã la întoarcerea mamei saleaveam de aºteptat câteva ore. Veriºoara ºtiuse cã voi sosi abia spre searã.Uitasem s-o înºtiinþez de brusca schimbare a planului meu.

— Aici e camera dumneavoastrã, zise Elza, conducându-mã într-oîncãpere spaþioasã, dar lipsitã de geamuri. Vã aºtept în sufragerie, adãu-gã, lãsându-mi timp necesar pentru acomodare. Evident cã în luminaodihnitoare ce pãtrundea prin uºa rãmasã deschisã, eu cãutam calcula-torul ce mi-ar fi permis sã mã întorc la unica mea obsesie: Incognito. Bã-nuiam cã în timpul cãlãtoriei trebuia sã fi primit pagini întregi demesaje. Incognito nu era doar o fiinþã ce îmi etala în cel mai direct modposibil toate sentimentele sale. Ea era ºi una dintre cele mai bune citi-toare. Atentã la fiece amãnunt, îmi diseca ideile în sumedenii de imagini,dacã mi se permite o asemenea interpretare.

— Elza, am strigat, fãrã sã-mi dau seama cã fata se afla chiar înspatele meu. Oarecum speriat de neaºteptata-i apariþie, am coborâttonul ºi am întrebat-o de unde aº putea accesa internetul. Condus în ca-mera ei, mi-am verificat contul de Facebook. Îmi aminteam destul debine cã, înainte de plecare, mi-am promis cã voi încerca sã mã izbãvescde aceastã idee, de aceastã persoanã, ori, mai bine zis, de acest nume tor-turant. Exista ceva mult mai profund, obsesiv ºi atât de stãruitor, ceva cepur ºi simplu mã întorcea într-o lume mult prea posibilã, în universul ei.Iubeam felul în care gândea. Iubeam totul. Nu puteam sã mã despart deomul pe care nu l-am întâlnit niciodatã, dar înþelegeam cã îl cunoºteamatât de bine.

Mã distrugea faptul cã acelaºi nume, uneori, probabil cã îl pro-nunþam amândoi. Concomitent, dar în spaþii ºi, poate, chiar ºi în timpuridiferite. Vinietele mi-au atras atenþia. Cartea rãmãsese deschisã la pagi-na în care descriai o posibilã evadare din prezentul acaparator. Te cu-noºteam mult prea bine. Chiar ºi cu ochii închiºi, prinsã în mareea deumbre strãine, te-aº fi recunoscut, te-aº fi simþit. Pentru cã (nu-i aºa?) rit-mul scrierilor tale rima cu ritmul respiraþiei pe care o resimþeam alãturi.Iartã-mi nevrozele, dar din clipa în care te-am reîntâlnit, dupã cinci ani,ºtiam cã nu îmbrãþiºãrile mele te vor reþine, nici ceea ce ne este interzis.Numai tãcerea mea ºi suferinþa vor fi acele arme ce te vor rãni profund.Crezi cã nu ºtiu? Te temi de inocenþã. Neprihãnirea mea-i sacralitate îngândul tãu, e ca un ciob absent din inima ta mult prea transparentã. Aºagândeam. Apoi, brusc, mi-am amintit ce mi-ai scris în una din acelenopþi atât de insuportabile în absenþa ta.

Incognito

109

„Dacã într-o zi, chiar ºi pentru o clipã, un strãin va trece pragul ca-sei tale, dacã privirea lui va întârzia mai mult decât se cuvine, dacã, dupãun timp, n-ai sã reuºeºti sã-l uiþi, continuã sã-l aºtepþi. E destinul tãu. Nu-lizgoni, când se va întoarce. Acel om nu va îndrãzni sã-þi cearã iertare.Absenþa ta i-a distrus toate speranþele; l-a nimicit.” Ai greºit într-un sin-gur punct. Tu nu-mi erai doar un strãin. În noi doi, probabil, curgeaacelaºi sânge. Am aflat mult prea târziu, când nu mai exista nicio calede întoarcere. Sincerã sã fiu, atunci încã nu iubeam doar un om ade-vãrat, real sau spune-i cum vrei. M-am îndrãgostit de ideile tale, de felulîn care priveai dincolo de aceastã lume. Iubeam o imposibilitate. Tre-buia oare ca într-o searã de august sã înþeleg cã exiºti? Mama m-a gãsitplângând. Tocmai terminam de citit una din povestirile tale. „Cine-i au-torul?”, m-a întrebat ea, aflând motivul deziluziilor mele. A zâmbit, cândam pronunþat numele. „Prostuþo, e unchiul tãu”, a completat ca ºi cumar fi împins un cuþit într-o ranã deschisã, aflatã în cel mai sensibil loc alsufletului meu.

Începeam sã te evit. Mã refer la comunicãrile noastre on-line. Te e-vitam. Nu eram doar un copil ce se gândea cã aceastã ignoranþã te vaface sã mã cauþi neîncetat. Uneori, trebuia sã-i ofer rãgazul necesar sin-gurãtãþii tale creatoare. Nu-þi mai rãspundeam la niciun mesaj. Nu voiamsã par doar o povarã. Mã temeam sã nu devin doar o umbrã searbãdã.Nu vroiam sã te simþi sastisit de prezenþa mea persuasivã. Preferam sãsufãr. Nu îndrãzneam sã-þi recunosc adevãrul. Aceleaºi sentimente le nu-tream ºi eu. Nu doream sã ºtii. Asta te-ar fi îndepãrtat, ar fi ucis misteruliubirii noastre aproape nepãmântene, imposibilitãþii de care eramconºtienþi. Amândoi. Îþi aminteºti ce îmi spuneai? Crezi cã nu ºtiu? Iu-birea adevãratã e o iubire delirantã ºi plinã de necunoscute, pentru cãtot ce se ºtie ºi se posedã, nu se mai cere cãutat, aºteptat ºi râvnit cu atâtaardoare ºi pacoste.

Mi-am amintit de tãrâmul tãu preferat, descris nu doar în cãrþiletale, dar, uneori, pomenit ºi în comunicãrile noastre. ªtiam unde e locul.Spaþiul acela se afla dincolo de imaginarul tãu. Era aici, în realitatea mea,la mai puþin de o sutã de metri. Acolo urma sã te duc. Nu te puteai o-pune. Vãzduhul de acolo era înþesat cu acele timbre spectrale ce, pen-tru tine, probabil, erau doar niºte figuri stilistice. Probabil cã nu ºtiai,însã eu credeam în margini clare. Nu vorbele mele te-ar fi convins sã ne-n-dreptãm spre mal, ci simpla amintire a faptului cã eternul existã. Dar, defapt, ce sã mai vorbim? ªtiai mult prea bine cã mai aproape de vis ori deiluzie se aflã doar locurile necunoscute, locuri strãine, dincolo de care,uneori, începe hotarul vidului.

Nicolae Cornescian

110

— Plecãm? te-am întrebat. Nu te puteai opune. Felul în care m-aiprivit, când þi-am întins mâna, m-a fãcut sã-þi înþeleg acceptul. Doar cãmâna ta a refuzat un gest atât de banal; ai refuzat sã mã prinzi de mânãºi, tocmai în acea clipã, m-am întrebat dacã începeai sã bãnuieºti cineeram, de fapt; începeam sã fiu.

— Elza, mi-ai spus…

— Elza, i-am zis, te rog sã ignori asemenea gesturi. Pentru mine eanu mai era doar un copil. Chiar ºi felul în care gândea, modul în care seexprima, comportamentul ei, în cele din urmã, absolut totul mã fãcea sãcred cã aceastã fiinþã a ajuns mult prea devreme la maturitate. Mi-ampermis, totuºi, sã-i ating umãrul dezgolit. M-ai precis, i-am îndepãrtat câ-teva ºuviþe de pãr. I-am zâmbit ºi, pentru prima datã, mi-am dat seama cãam greºit: am sãrutat-o pe frunte. În urma acestui gest atât de familial,fata ºi-a închis ochii, m-a apucat de încheietura mâinii stângi ºi, aplecân-du-ºi capul, a oftat prelung.

— Elza, încercam sã mã explic, iartã-mi nesãbuinþa! Rãspunsul eiera la fel de neaºteptat. Îmbrãþiºându-mã, pentru o clipã, nepoata m-aprivit drept în ochi, apoi a rostit ceea ce m-a pus pe gânduri, ce nureuºisem sã pricep în acea dupã-amiazã toridã: „V-am aºteptat de-o veº-nicie!”

Deliberat, trãiam senzaþii stranii, induse de patetismul cuvintelorauzite. Era ca ºi cum, între noi, s-ar fi deschis genunea aproape necesarã.Pãrul ei iradia un iz bizar. Amintea exalãrile prezente doar în puterea vi-sului, de care uiþi, atunci când te trezeºti, întrucât acel melanj indefini-bil, probabil cã se prelinge în tenebrele reveriei de undeva dintr-o altãviaþã.

— Aici e locul, spuse ea în timp ce, cuprins de o frenezie neînþe-leasã, mi s-a pãrut cã trecusem dincolo de toate stavilele posibile, de totce definea teluricul ºi cãpãta aspectul nemãrginirii. „Aici e spaþiul su-fletelor”, am gândit, uitând sã adaug particularitatea decisivã a sufletelornoastre: „distruse”. Indubitabil, izbãvit de forþa negãrii, pricepeamesenþialul: fascinant nu e tocmai ceea ce vedem în cel mai direct modposibil. Feerice sunt doar imaginile focalizate concomitent ºi de o altãprivire, iluminate de o prezenþã atât de misticã ºi de incredibilã, cum eraºi fãptura ei. Cu o aviditate de nedescris, scrutam împrejurimile de par-cã aº fi încercat sã descopãr în vreun cotlon tainic, undeva în apropierealizierei, vreun semn concis ca o mãrturie a stãrilor mele atât de ambigueîn acele momente. Omul de alãturi, acea fetiþã ce semãna tot mai multcu imaginea copilei ideale din imaginarul meu (ºi când spun „copilã”,

Incognito

111

am în vedere, în primul rând, un zãgaz vãdit, impus de mintea mea cuun scop precis: refuzul oricãror dorinþe ori sentimente neadecvate, ig-norând, totuºi, aspectul frigiditãþii), acel copil mi-a arãtat nu doar cãra-rea ce ducea chiar dincolo de realitatea mea, dar, pas cu pas, mã purtaprintr-un labirint complex al necunoscutului, situat la hotarele visului.Nimeni nu se putea opune râvnelor mele, periplului, sensului ales.Eram aici ºi asta era cel mai important. Aici era ºi ea. Simþeam cã nici numai puteam sã-i mai spun pe nume.

— Aici e plin de ºerpi, zise. Rãmas pe mal, o lãmuream cã nu aveamnevoie de peripeþii deºarte. Însã ea nu m-a ascultat. S-a aplecat ºi a scosdin apã ceva transparent, ceva ce, dupã formã ºi mãrime, amintea oaripã de pasãre. Abia când mi s-a alãturat, începea sã-mi explice de pre-zenþa acestor obiecte.

— Se spune cã pescãruºii mor în cer, încerca sã mã lãmureascã. Nucred în fantasmagorii, însã, ºtiu cã nu putem cunoaºte absolut totul.Trecusem de perioada poveºtilor, dar cred în mister ºi în forþa sa de aschimba vulgaritatea acestei lumi.

— Ai citit prea multe cãrþi, am glumit. Ignorându-mi replica, fatami-a întins aripa de sticlã ºi m-a întrebat de ce acel obiect era atât derece. Era clar cã nu aveam niciun rãspuns ferm.

— Iubesc un singur om, a continuat atât de neaºteptat. Mai de-grabã, iubesc o idee. Undeva, pe acest pãmânt, indiferent de spaþiu ºi detimp, existã tocmai acea persoanã ce îmi suportã toate suferinþele. Îi po-vestesc totul. Îi scriu noapte de noapte. ªi el, acel suflet strãin ºi atât desinguratic, îmi rãspunde mereu. Iubesc o incertitudine. Iubesc cu ade-vãrat. Simt cã ne aparþine poate chiar totul, cu o singurã excepþie:aceastã realitate atât de ºtearsã. Copila fãcu o pauzã. Oftã prelung. Apoi,privind în zare, adãugã la fel de nostalgic: Înþelegeþi de ce aceastã aripãe atât de rece?... Înþelegi?

— Înþelegi? te-am întrebat ºi am aruncat triunghiul de sticlã tocmaiacolo unde îi era locul: în fluviu. Aº fi vrut sã-þi spun ceea ce gândeam.„ªtii cât de multe-ndur? N-au fost ºi nu vor exista atingeri. De aceea teiubesc atât de endemic, ciudat, aproape imposibil. Pentru cã ºtiu sãrabd, sã sufãr, sã nu doresc decât privirea ta, filtratã de aceste sticlestranii. Doar un cuvânt aºtept, o ºoaptã, un semn tastat chiar dingreºealã. Apoi… tãcerea ta distrugãtoare.” N-am îndrãznit. Alãturi de tinerespiram tot mai greu. Mã temeam sã mã apropii mai mult decât mi sepermitea. Ai fi putut sã-mi auzi bãtãile inimii vibrând la unison cu inimata. ªi atunci ai fi înþeles totul. Mã temeam cã umbra mea îþi va pãta sufle-

Nicolae Cornescian

112

tul atât de strãveziu. Alãturi de tine… Dacã s-ar fi atins, sufletele noastrear fi sângerat, iar pe apã ar fi rãsãrit pete de luminã rubinie. Doar aºa pu-tea începe apusul. Cu tãcerile noastre ºi cu lacrimile ce peste noapte s-ar fi preschimbat în mãrgãritare de rouã.

Probabil cã nici nu se cerea sã fim prezenþi acolo. Nu-mi pot expli-ca de ce toate umbrele se miºcau, doar umbrele noastre rãmâneau în ne-miºcare. Erau douã pete prelungi, unite într-o singurã formã, diluatã deacel aer atât de insuportabil ºi purtate pânã la deschizãtura estuarului.

— Unii oameni, încercam sã înlãtur liniºtea mormântalã, se ivescatât de spontan; alãturi îþi rãmân doar pentru câteva clipe, dar lasãamprente dureroase, amprente eterne în amintirea ta. Bizar e cã tocmaiaceºti strãini îþi confirmã cele mai tainice gânduri, subterfugiile ce nascsuferinþele de nestãvilit.

— Fiica mea, glumeai tu, sã nu plângi niciodatã. Voi rãmâne aici, îngândul ºi în visele tale.

— ªtii cã ºi eu m-am gândit cât de plãcut ar fi fost sã am un aseme-nea tatã? m-am confesat. Însã, gândeam, temându-mã sã nu înþelegitotul, gândeam cã în sufletul meu dospea altceva, ceva mult mai pro-fund, inexplicabil ºi atât de straniu.

— Cu toþii, lipsiþi de forþa împotrivirii, neostenit strãbatem itinera-riul timpului, ai schimbat sensul vorbelor mele. Dar eu ºtiam cã în aceasearã, noi nu ne-am oprit doar în dreptul acelui estuar. Noi ne-am opritla marginea destinului nostru. Ai observat cã ºi pescãruºii pãreau doarniºte pete cenuºii, imprimate pe pânza lichidã a cerului? Probabil cãacest amãnunt nu þi-a stârnit nicio curiozitate. Cum, de fapt, nici felul încare mã priveai uneori, nu-mi spunea absolut nimic. Probabil cã înþele-geai totul, dar te fereai sã recunoºti adevãrul. De ce ai privit în adânculsufletului strãin? Spune-mi, de ce? Nu ºtiai cã acel gol putea fi umplutdoar cu umbra sufletului tãu? Cum de îndrãzneai sã-mi vorbeºti deumbra mea lichidã, de-acest pustiu fluid, desprins de orizont, de nemãr-ginire ºi timp iluzoriu? Nu vedeai cã malul era lipsit de urmele paºilornoºtri? Poate cã nici nu eram acolo. Erau doar niºte suflete ce pãrãseauvisul, închegau în ceva material, îmbrãcau forme posibile ºi atât de pre-zente.

— Întinde-mi mâna! te-am rugat. Vor rãmâne pete, îmi ziceam,pete de vãzduh reavãn pe braþul ºi pe umãrul tãu. Observai cã pe oglin-da apei tremura doar o singurã umbrã? Umbra noastrã comunã, pre-lungã ºi azurã, ca o ranã de cer. Nimic nu ne mai aparþinea din tot ce do-ream. Tot ce râvneam, aveai perfectã dreptate, ne era interzis, era impo-sibil. Chiar ºi acel fluviu, în privirile noastre, încetinea treptat. Închega

Incognito

113

într-o singurã lacrimã, chihlimbarie; o lacrimã pe care nu puteai, n-aveaicum s-o observi. ªtiai totul, dar te fereai sã-mi recunoºti.

— Când ai înþeles? te-am întrebat.— Când mi-am cerut scuzele de rigoare, cãci uitasem numele tãu,

numele adevãrat. Când o lacrimã þi s-a prelins pe obraz… „Incognito!”, aiadãugat, „nu uita cã tu nu eºti doar un cãlãtor anonim prin acest spaþiu.Tu, de fapt, strãbaþi un timp imposibil, un destin nefiresc”. A urmat ostrângere de mânã, ca între doi prieteni apropiaþi. Nimic mai mult.Absolut nimic.

— De ce eºti atât de rece? m-ai întrebat. N-aveam nevoie de altecuvinte. Rãspunsul era clar. Am privit înspre fluviu. Bãnuiai câte aripi desticlã se aflau acolo?

Doar în prezenþa ta se putea petrece o astfel de scenã: valurile auscos la mal un acvariu închis ermetic ºi umplut cu fluturi albaºtri.

— Din adânc, spuneai tu.— Din înalt, te contraziceam.Exista vreo cale de mijloc? Un singur om ºi douã feluri de a iubi.

Nu-mi imaginam sufletul ca pe ceva înaripat, întâlnit în cãrþile recoman-date. Însã, ºtiam cã sufletul meu avea douã umbre. De nuanþe apropiate:azurul celest ºi vernilul marin. Iar între aceste alungiri fragile, ca pe omembranã de sticlã, tremurau niºte lumini violacee, se zbãteau.

— Pescãruºii mor în cer, ai silabisit.— E atât de pustiu pe acest pãmânt!— Trebuia, m-ai întrebat, trebuia sã fii tocmai nepoata mea?— Trebuia, þi-am rãspuns, trebuia sã-þi fiu Incognito.Nu ºtiu de observai… Nu! Nu vedeai. Tu nu mã vedeai toþi aceºti

ani. Însã acum, când trebuia sã plec, când rãmâneai singur ºi închideaiochii, de undeva de nicãieri, revenea imaginea chipului meu. Vezi cât destranie e aceastã iubire? Între douã inimi s-a spart o clepsidrã. Între douãdestine curge un timp strãin. Tu ai ales ultimul din toate drumurile posi-bile: cel de nisip. Mie mi-a rãmas doar sticla: geamuri ºi oglinzi ce pãs-treazã luciul privirilor tale, þin minte contururi bizare, mâini ce se atingdoar pe suprafeþe plane, tot ce putea fi dacã ai fi înþeles cã închipuiriletale, de fapt, îmi reflectau realitatea. Eram o parte din visul tãu. Eramdoar o umbrã. Atât de fragilã ºi atât de fireascã; desprinsã, probabil, desufletul tãu strãlucitor. Eram totul. Tot ce doreai. Dar, de ce, spune-mi dece, de ce trebuia sã fii tocmai unchiul meu? Am îngenuncheat în faþa ta.Îþi aminteºti? Te-am rugat sã-mi întinzi mâna. Ai refuzat. I-am sãrutatnumai umbra, acea patã de forma aripii ce tremura pe nisipul de nuanþesângerii.

— Elza, mi-ai spus, nu te voi ierta niciodatã!O voce strãinã te chema dintr-o depãrtare incertã. Probabil cã era

mama mea. Nu ºtiam. Nu înþelegeam. Nu mai înþelegeam absolut nimic.Ecoul valurilor era mult prea puternic, iar aripile, acele aripi de sticlã,erau atât de reci. Tot mai reci. Poate cã vei primi ºi alte mesaje. Poate levei citi, ori, poate le vei ºterge ºi nu vei înþelege cã într-o zi am întâlnitun om minunat. Exista un loc pe acest pãmânt, un singur punct în caredrumurile noastre s-au intersectat. Timpul, însã, timpul ne era strãin,interzis, blestemat. ªtiam mult prea bine: noi nu eram nãscuþi pentruaceastã viaþã. Ne rãmânea o ultimã oprire: veºnicia.

Nu mi-a mai rãmas absolut nimic. Noapte de noapte, în faþa calcu-latorului, ascult toate sunetele posibile, izvorând din cele mai tainiceunghere ale acestei lumi. Poate chiar ºi din lumea de dincolo. Aud valuri cese sparg de eternele stânci, zbateri de aripi ce ating oglinzile întunecateale apei, mii de ecouri amintind paºii strãini, îndepãrtându-se de malurinecunoscute. Aud totul. ªi, uneori, când toate aceste reverberaþii se re-trag, lãsând loc tãcerii, adeseori, în cel mai obscur cotlon al închipuiriimele, se aude ecoul respiraþiei cunoscute. Probabil cã totul se petreceundeva în preajma mea. Aici. În aceastã casã. Tocmai la acea distanþã pecare ne-o interziceam întotdeauna. ªtiu cã ea mi-e alãturi. Încerc sã-mireþin respiraþia, dar prezenþa ei conferã aerului izuri edenice. Mã obligã,pur ºi simplu, mã obligã sã respir. Încã… sã respir.

Primesc zeci de mesaje. Noapte de noapte. Refuz sã rãspund. ªtiucã într-o dimineaþã de august voi primi tocmai rãspunsul ei: „…însã eu te-am iertat”.

Nicolae Cornescian

114

115

Ah, decembrie, Bacovia, Te uitã cum ninge decembre, Nicu Ali-fantis – ah-aaah-AH!!!

S-apropiau sãrbãtorile iernii ºi conveniserãm cu nevastã-mea sãnu ne mai certãm aºa des, mãcar în ultima perioadã a marelui Post deIarnã. În consecinþã, ne certam destul de rar, iar când o fãceam, nu credsã fi aflat mai mult de-un sfert din populaþia cartierului, fiindcã nevastã-mea ieºea pe balcon ºi începea sã þipe:

— Asasinule! Sãriþi, oameni buni, cã-mi bagã cuþitu’, mã omoa-rããããã...! Mã omoarãããããã!

Cum-cum? Ei, Doamne! cum sã rãmân indiferent la un asemeneaþipãt disperat? Sigur cã îi sãream în ajutor îndemnând-o:

— Mai cu viaþã, dragã, mai cu viaþã! Ce e cu þipãtul ãsta anemic? Par-cã a-i fi rahiticã la minte… Nu eºti convingãtoare deloc!… Vrei sã urlãmamândoi? Hai: unu, doooooi-trei!

Adevãrul e cã nu mi-a trecut, încã, prin minte s-o ajut efectiv, con-siderând cã ar fi putut rãmâne cu vreo neputinþã, iar femeia la casa omu-lui este, aºa cum se ºtie din vremuri imemoriale ºi chiar biblice, un cevafãrã de care viaþa poate deveni anodinã, tristã ºi culminând cu dorinþade… Mã rog, sã nu-i spunem chiar apocalipsã, însã disperare, prag de sin-ucidere, azil politic în Afganistan sau... Alaska, e posibil bine de tot. Dartrebuie sã precizez ºi cã – ea din sãptãmâna Crãciunului, sau joia? – amieºit dupã ea pe balcon cu gând s-o arunc de la etajul ºapte. ªi, cât de ner-vos eram, aº fi fãcut gestul – iresponsabil pânã la urmã – însã m-am opritdin douã motive: întâi, fiindcã nu voiam sã-i nenorocesc pe niºte colo-catari care se înjurau fermecãtor ºi conºtiincios la un ºeptic american înfaþa blocului ºi n-am vrut sã le stric relaþia cu Dumnezeu, relaþie pe care,în momentele-acelea premergãtoare unui asasinat, le consideram armo-nioase. Ei, dacã vecinii ar fi jucat ruleta ruseascããããã, alta ar fi fost situa-

Proza

Dumitru Hurubã

Neamuri de decembrie

Dumitru Hurubã

116

þia… ªi doi, pentru cã nu aveam bani de prohod, un fost coleg de teolo-gie cu mine, acum cucernicã faþã bisericeascã, spunându-mi confiden-þial cu o zi înainte:

— Bãtrâne, Domnu’ sã te binecuvânteze! — Amin! am rãspuns în calitate de berbec.Ei, oaie am fost când am pãrãsit turma Domnului – acum sunt

oaie emancipatã, adicã berbec…Iar cucernicia sa a continuat: — Fiule, îmi dai o sutã de euroi, ºi-þi implementez un prohod trãs-

net! Þi-o trimit pe Malaghenia în Rai fãrã stagiaturã în Purgatoriu, sautest-grilã la Poarta Raiului...

— Cât, mã, Puiule? 4 milioane, mã? Ai tu sufletul ãsta, mã?— Bãtrâne, nu te lua dupã veºmântul meu: sutana e sutanã, iar viaþa

e viaþã…— Am înþeles, da’, Doamne fereºte! – n-aº vrea sã rãmânã Grãdina

Domnului fãrã suflete! am exclamat temãtor. Doar o ºtii pe nevastã-mea…

— Tomna’ d-aia…Mã rog...Apoi, unul dintre jucãtorii de ºeptic era tatãl a treisprezece copii

pe care îi rânduise Dumnezeu ºi Revoluþia din '89, de când nevastã-sa seaflã în concediu de maternitate fãrã întrerupere. În prezent i se întoc-meºte dosarul pentru Guiness Book, fiind gravidã, iar ginecologul de fa-milie prezicându-i cel puþin patru gemeni. Mulþi au zis cã nu-i normal.

Medicul.Dar, e Decembrie, e…, A prins promoroacã ºi clampa – era sã

scriu clanþa – neveste-mi, însã la ea nu se întâmplã acest fenomen, poatedoar la –2730K. Însã e puþin probabil, drept care e periculos sã alune-cãm spre doleanþe zadarnice…

Deci ultima datã ne-am certat cu Malaghenia din cauza nea-murilor, pentru cã ne-am pomenit cã noi nu avem, nu ne viziteazã ni-meni, nu ne scrie nimeni, nu ne telefoneazã nimeni ºi, în general, pen-tru cã suntem atât de singuri, încât ne-a cuprins nervozitatea, disperareaºi spaima pânã ºi de Uniunea Europeanã ºi International MonetaryFund de care Fund depindem oriºicâtuºi... Apoi au venit reproºurile re-ciproc dezavantajoase, iar de-aici pânã la istericale ºi jigniri n-a mai fostdecât un pas mic pentru un om ca nevastã-mea, pe care ea l-a ºi fãcut ra-pid. Pânã la un punct i-am dat dreptate, apoi n-am mai avut de unde ºinici rãbdare, aºa cã i-am strigat:

— Auzi, doamnã, în definitiv, dumeatale ce neamuri ai?


117

Trebuie sã spun cã, inclusiv în momentele de vârf ale certurilornoastre, când o cratiþã sau sucitorul pot avea conotaþii extraprofesiona-le, dãm dovadã de respect reciproc, adicã evitãm sã ne tutuim. Dar atun-ci astea sunt detalii lipsite de interes ºi importanþã. Esenþialul rãmânealipsa neamurilor, adicã, la toatã lumea mai venea cineva, chiar de la þarã,mai aducea un lãptic, un curcan, o poalã de nuci, un cap de porc, un ou,un zaibãr... La noi, nimeni-nimic! Însã, pânã la urmã, tot scotocind prinarborele ginecologic – cum spune analfabeta de Malaghenia, dãdurãmde niºte rude ºi le-am scris pe loc o scrisoricã duioasã cum cã, deoareceam rãmas singuri pe lume, îi poftim pe la noi cu dragã inimã, chiar dacãîn momentalul de faþã o ducem cam prost din cauza tranziþiei ºi a deval-orizãrii leuþilor personali. Dar oameni suntem ºi gãsim noi ceva sã ciu-gulim douã-trei zile. Adicã, am bãtut ºaua spre ceva produse zootehniceºi, în acelaºi timp, spre durata vizitei, aluzie din care ei trebuiau sã pri-ceapã cã vizitele, cu cât erau mai scurte, cu atât erau mai plãcute.Contrar tuturor aºteptãrilor noastre, neamurile au sosit dupã trei zile,aproape de ajunul Crãciunului...

— Eu sunt unchiul Haralampy (eu mi-am scuipat repede în sân),iar ea e mãtuºa voastrã Parmenica, a fãcut prezentãrile un ins care aº fijurat cã nu trecuse vreodatã prin judeþul nostru de baºtinã, sau cã aravea altceva în comun cu noi, în timp ce nevastã-sa avea un cap semã-nând biniºor cu un craniu de Cro-Magnon alcoolic. Nu ºtiu de ce alco-olic, dar aºa mi s-a pãrut…

În momentele urmãtoare, printre picioarele lor ºi-a fãcut apariþiao javrã cu figurã de maidanez þinut în ploaie, chestie care m-a bucuratcu rãutate pentru nevastã-mea care nu iubeºte de loc câinii. În consecin-þã, nu m-am rãbdat sã nu exclam:

— Uay, ce cuþu fain! Nu i-l donaþi Malagheniei?Nevastã-mea a privit spre zona cu sucitorul, iar eu am înþeles… — Cum-cum? au exclamat neamurile într-un glas. Doamne fereºte!

Nici vorbã! Rexy e sufleþelul nostru, e fiinþa care ne îndulceºte viaþa zide zi, ºi-i de-o inteligenþã pur ºi simplu genialã…

Dotat cu fler, patrupedul ºi-a dat seama repede de antipatia Mala-gheniei, aºa cã a început sã latre la ea cu o înverºunare care mi-a adusaminte de colega noastrã de la serviciul „Dealuri ºi pajiºti” când nu eratrecutã la primã. Pe timpul cât a fost în emisie javra, nu ne-am mai pututînþelege decât prin semne, comunicare cam deficitarã, din moment ceunchiul Haralampy, în loc sã intre în sufragerie, a intrat în baie, iar mã-tuºa Parmenica a priceput lesne cã nevastã-mea era, de fapt, o vecinã ºi-itot fãcea loc sã plece... Pânã una-alta, javra a sfârtecat o bucatã din

Dumitru Hurubã

118

rochiþa de lamè a Malagheniei, liniºtindu-se brusc sub masa din bucãtã-rie.

— Nu înþelegi nimic, i-am zis când am vãzut cã începe sã miorlãie.La urma urmei, nu e decât un dobitoc, un suflet ca oricare dintre noi,trebuie doar sã ºtii cum sã-l tratezi...

— Sigur-sigur, a aprobat mãtuºa Parmenica, în timp ce pe uºa rã-masã deschisã au nãvãlit trei arãtãri cãrora nu le-a trebuit decât foartepuþin pentru a întoarce toatã casa pe dos, activitate însoþitã de îndem-nul mãtuºii:

— Buni-mamã! Buni-mamã! Aveþi grijã sã nu stricaþi ceva...— Sunt nepoþeii, ne-a lãmurit unchiul. Dragii de ei...— Sunt foarte vioi, am zis gândindu-mã la câte catastrofe s-au abã-

tut pe peste capul oamenilor de-a lungul veacurilor ºi de care au trecut,chiar dacã acestea au lãsat urme de neºters în unele cazuri, cum ar fi tor-nada în care tocmai intrasem. Cel puþin aceasta ne era convingerea, mi-nunându-ne de inteligenþa ºi inventivitatea nepoþeilor în ceea ce priveadistrugerea bunurilor din apartament.

Ne-a trezit la realitate unchiul Haralampy spunând:— Hai, Parmeni dragã, sã facem ºi noi ceva dacã tot am venit la co-

piii ãºtia...Aºa da, am gândit noi cât de cât veseli, se mai schimbã viaþa. Am

privit cu alþi ochi atât nepoþeii cât ºi javra dispãrutã în proporþie de treisferturi în oala cu sarmale pusã la rãcit lângã frigider.

Unchiul ºi mãtuºa erau oameni practici: în câteva minute, noi – defapt, foºtii stãpâni ai casei, pentru cã atunci ne aflam sub ocupaþie strã-inã – ne-am dat seama cã nu eram decât niºte amãrâþi de diletanþi încomparaþie cu ei. Ne ºi miram cum de putusem trãi atâþia ani fãrã sã nise întâmple o mulþime de nenorociri, fãrã ca medicii, procuratura ºivreo ordonanþã de urgenþã a guvernului sã ne fi izolat într-o rezervaþie,undeva prin Retezat sau, caz mai aparte, prin mangrovele australiene.Ca atare, am început sã ne bucurãm din tot sufletul cã, datoritã graveineglijenþe a organelor menþionate, mai eram liberi ºi teferi, credeamnoi.

— Mare noroc, mare noroc, murmura unchiul Haralampy dincând în când, miºcând mobilele din loc, scoþând uºile din balamale ºiînfãptuind, de fapt, cea mai mare reformã din istoria cãsniciei noastre,pe lângã care postdecembrismul era o „nenorocitã de anexã a materia-lismului dialectic infestat cu ceauºism multilateral dezvoltat”. Am citatdintr-un discurs al vecinului de la „trei” la o adunare generalã a Asocia-þiei de locatari, pentru care a fost lovit brutal cu polonicul de cãtre


119

nevastã-sa – ºefã de scarã, funcþie dupã care a tânjit timp de patru legis-laturi...

…Nimic nu era bine, inclusiv câte un cui bãtut în perete. Nu neîndoiam cã natura-mamã ne trimisese niºte rude cu statut de unicat ºide care eram mândri. Muþi! Sã fi trecut vreo trei ore? S-ar putea, deºi ecam mult dacã avem în vedere viteza cu care se desfãºura dezastrul.Oricum, într-un timp record, nimic nu mai era la locul sãu.

— Trãiþi la oraº ºi v-aþi aranjat apartamentul ca o cocioabã de laþarã, ne-a reproºat mãtuºa.

— Pãi, dacã am fost tot singuri, am încercat noi sã mai salvãm câteceva din onoare. Am crezut cã nu are rost sã...

— Adicã, cum n-are? ne-a privit ea crunt în timp ce aduna cioburilesingurei noastre vaze de cristal în care trãsese cu praºtia unul dintredragii nepoþei...

ªi, în ultimã instanþã, ce este o vazã? ne-am întrebat noi. ªi amrãspuns ºcolãreºte: vaza este un obiect din casa omului care poate de-veni incomod în anumite situaþii tot trebuind sã-l deplasezi de colo-colo.Mai bine spart! Pânã ºi acest lucru de nimic a trebuit sã-l învãþãm de lanepoþei, dragii de...

Când toate lucrurile din apartament ºi-au schimbat locul sau pozi-þia, unele chiar forma, unchiul Haralampy a ordonat:

— ªi-acum, toatã lumea la treabã – sã facem ordine pe-aci!În trei zile apartamentul nostru ajunsese de nerecunoscut: douã

geamuri sparte, covorul persan gãurit în câteva locuri de chiºtoaceleunchiului a cãrui devizã este cã: un bãrbat, dacã nu miroase a þigarã, numai poate fi considerat bãrbat; uºa de la baie se þinea într-o singurã bala-ma ºi o sfoarã, iar noi, pânã o sã ne luãm altã mobilã, vom dormi pe jos.Dar ce sã mai discutãm, din moment ce uºa de la intrare am schimbat-ocu o bucatã de PeFeLe – e adevãrat cã gros ºi trainic! Insã, peste tot hao-sul acesta, plutea maiestuos mirosul de urinã ºi excremente de câine, iarseara, aºezaþi pe podea, cu lumina stinsã, ne amuzam cu sadism auzindcum sar purecii câineºti pe ziarele întinse pe jos. Cum-cum? A, nicivorbã de vreun semn de nebunie, sã fie clar!...

În preziua terminãrii vizitei, stând seara la cinã, unchiul Hara-lampy ne-a spus bãtându-ne pãrinteºte pe umeri:

— Dragii mei, acum nu mai sunteþi nici voi tineri. Copii nu aveþi,aºa cã gândiþi-vã ºi voi la un moºtenitor…

— Pãi, ne-am gândit, avem ºi noi socotelile noastre… Sigur cã avemîn vedere sã…

— Nu, dragilor, asta-i mentalitate comunistã. La treabã ºi…

Dumitru Hurubã

120

— Adicã, nu pricep, s-a impacientat Malaghenia: ne daþi ordin sã…avem copii?

— Ei, fereasca-ne Bunul ºi Luminatul! pãru speriatã mãtuºa Par-menica.

Iar unchiul completã imediat: Eu, cu Parmenica, ne-am gândit cãar fi cel mai bine sã-i înfiaþi pe nepoþei, ce ziceþi ? Sunt mari, cuminþi...

— Toþi trei ? am strigat fãrã sã vreau.— Apoi, nu se cade sã-i despãrþim, dragã......De-atunci, nevastã-mea se pretinde Antigona ºi sapã toatã ziua

gropi în jurul blocului pentru îndeplinirea nu-ºtiu-cãrui ritual mitic,zice ea râzând permanent, inclusiv când ne certãm. Dar, la drept vor-bind, e mai convenabil decât un trio de nepoþei imprevizibili ºi drãgã-laºi, ca niºte draci în miniaturã...

A, uitam: gãsisem rudele pe internet, la Ocazii.ro. Ehe, Decembre, Bacovia etc., etc.

121

1

Dincolo de garaj, în pãdure, curge o vale despre care am aflat opoveste. Nu o ºtie multã lume, însã eu am sã þi-o spun. Un comerciantavea un gater. Apa cobora la vale, de buºteni era plinã pãdurea, treabamergea strunã. Într-un an s-au abãtut necazurile peste lumea de-aici aºacum a fost ºi anul acesta cu doi ºeptici la urmã, de a fost cutremur pesteþara româneascã.

Apa din vale a secat, lemnele n-au mai fost aduse cu pluta, iar ga-terul nu mai avea cu ce sã funcþioneze. Comerþul este comerþ ºi lumeamerge înainte. Evreul a dat faliment. Ce credeþi cã a fãcut omul descur-cãreþ, om al dracului? ªi-a pus mâna în faþa ferestrãului ºi gaterul i-a re-tezat-o într-o clipã. Omul îºi asigurase mâna, cã avea carte, cu banii pri-miþi ºi-a salvat afacerile ºi s-a cãrat spre o lume mai bunã ºi mai prosperã.De atunci toatã lumea fuge de locul acesta, iar la vale-i spune Valea Dra-cului pentru cã omul de afaceri lucrase cu dracu sã-ºi scoatã banii.

Dacã te gîndeºti bine, acolo funcþioneazã Garajul cu o vechimede 50 de ani, iar banii nu s-au terminat niciodatã, pentru cã sunt sub pu-terea dracului. O vale spalã faþa garajului, iar o alta spatele. Oricum l-arspãla, locul rãmîne plin de pãcate ºi valea rãmîne tot Valea Dracului.Unii spun cã în nopþile cu lunã ºi pe timp de secetã din pãmînt iesflãcãri verzui care sunt banii pe care evreul i-a luat dracului cu înºelãci-une. Sunt bani blestemaþi dupã care plînge dracul. Oricum ar fi ºi orices-ar zice, acolo este un loc rãu ºi cine este prins de vrajã cu greu maiscapã nevãtãmat din puterea lui.

Am cãutat ºi eu valea respectivã de care-mi vorbea Linda cea poli-glotã, legenda o ºtia din scrierile ungureºti. M-am convins cã-i o legendã,însã treaba cu banii pare sã fie realã. Adicã este un loc între ape unde

Proza

ªtefan Jurcã

Garajul de pe Valea Dracului

ªtefan Jurcã

122

unii au spor la afaceri. Este o zonã unde s-au derulat marile acþiuni eco-nomice, deºi marea platformã industriala din est s-a dus de rîpã, pe loculei au apãrut altele care adunã oameni ºi se învîrt bani. Doar Garajul a rã-mas pe vechiul loc, deºi, dupã jumãtate de secol, dincolo de drumulspre Ferneziu s-a ridicat o nouã platformã industrialã, unde momentanse învîrt autovehicolele alimentate electric. Peste un timp, cine ºtie, ºiacolo se vor învîrti mulþi bani. Vorba unuia dintre vechii directori ai Ga-rajului: „Banul e o micã roatã / Care-nvîrte lumea toatã! “

Mica roatã face parte dintr-un angrenaj universal care învîrte lu-mea dupã cum îi este scris. Cineva a încercat sã alunge rãul de pe ValeaDracului ºi a ridicat o bisericuþã care cu timpul a ajuns în incinta uzineide plumb din Ferneziu. În urmã cu vreo 30 de ani, cînd am vãzut-o ºi eu,nu era mai mult decît o ruinã, era doar o umbrã, niºte pereþi igrasioºi ºiplini de funingine de la coºurile fabricilor. Azi, probabil cã nici nu maiexistã. Ba, unul a propus ca în faþa noii clãdiri a dispeceratului tro-leibuzelor sã se ridice o capelã în memoria tuturor acelora care au tru-dit ºi au pierit ca urmare a faptului cã aceste roþi se învîrt fãrã încetarede mai bine de 50 de ani. Nu ar fi cine ºtie ce, o troiþã acoperitã, aºa cumam vãzut cã au minerii pe Valea Roºie la o intersecþie de strãzi. Sã poþi sãaprinzi o lumînare, sã poþi rosti o rugãciune la vreme de rãspîntii ori deaducere aminte. Acest fapt ar umaniza lumea, ar da un aer de sfinþenielocului atît de înfricoºãtor numit Valea Dracului. Încã nu s-a oferit ni-meni sã întreprindã aºa ceva, eu cel puþin scriind mã simt exonerat derãspunderea moralã cã n-am fãcut nimic pentru locul pe care am tre-bãluit mai bine de 30 de ani.

2

Falconeti este ºeful secþiei autobuze. Înalt, mãsliniu, cu falca de josca o lunã rãsãritã pe sfert. Fusese vãcarul satului, ciurdarul, cum ar venimai literar. Dar s-a calificat ca ºofer, încã pe atunci nu-i spunea acesteimeserii conducãtor auto... S-a angajat la Comunalã, mai întîi a lucrat pecisternã, apoi pe autobuz, el ºofer, nevasta taxatoare, aºa... un cuplumodel de tineri de la þarã, cinstiþi ºi harnici. Avea ºi origine sãnãtoasã, afost promovat pînã la funcþia de secretar de partid. Nevasta a ajuns ca-dru medical la spitalul TBC, acela înfiinþat de doctorul Rujdea, bihorea-nul. Era nevoie de cadre medicale pentru noul spital de boli pulmonare,aºa cum era mare lipsã de oameni care sã lucreze la exploatãrile minie-re, la fostele bãi... Falconeti a avansat pentru cã el spunea lucrurilor penume. Nu îi dãdea aºa de mult cu trãiascã, el spunea cã autobuzele noi


123

se obþin de la cei din capitalã numai cu „valutã dã Maramureº”, adicã cudamigene de pãlincã. ªi tot aºa a continuat sã combatã Falconeti pînã ceun to’arãº de sus, venit de la Centru s-a enervat rãu de tot ºi l-a dat jos dinfuncþie. A coborît jos pe scara care duce sus, cum frumos se exprimaseun toarãº ziarist.

A rãmas ºef de secþie, dar politic era cu ciocul mic.Umblã prin curte cu o bundã pe el, are mersul greoi, de þopîrlan.

Mecanicii ºi ºoferii se ascund din calea lui. Îi ºtiu de fricã. Apare ZaharieZaharel, secretarul de partid, are halat nou, pare distins. Îi aduce un bonla semnat. Falconeti, ºeful de secþie, îl repede, apoi se calmeazã:

— Vorbim la mine în birou, conchide Falconeti. Adicã nu se cuvine ca el sã se arate mai sus decît ºeful de secþie,

dar Zaharie Zaharel tocmai asta vrea, sã arate cã ºeful de secþie trebuiesã-i semneze lui cînd cere producþia ºi nu cînd are el chef. Falconeti seþine bine în ºa, cum s-ar zice între cãruþaºi, cã de fapt ei asta sunt, urmaºiide azi ai cãruþaºilor de ieri. Cum se întorceau oamenii de la garã pînã la„otel “, ori în centru? Cu birja ori, de acum, cu autobuzul sau taxiul. ªi eiaveau un program dupã care îºi serveau clienþii în funcþie de sosireatrenurilor de la Satu Mare ori Zãlau, adicã de la Budapesta ori Koloºvar.Aºa erau vremurile, burghezo-moºiereºti, cînd oamenii muncii mun-ceau iar burghejii îi exploatau, adicã nu le dãdeau salariu cît meritau, cicît sã nu crape de foame. Pe toate acestea Falconeti le ºtia de la învãþã-mîntul de partid unde au predat lectori cu multã ºcoalã, ca tov Haraborºi tov Chiuleanu, fost prim-topitor la Combinat. De unde ºtiau ei lu-crurile astea? Au studiat ba la Cluj, devenit Cluj-Napoca, ori la Bucureºtiori unii la Moscova, unde studiaserã toarãºii din aparatul superior departid ºi de stat. Chestia este cã de cînd s-a reorganizat transportul toatemerg greu. Economii ºi iar economii. Nici nu încap oamenii în auto-buze cînd îi duci sau îi aduci la schimburi. Nu sunt piese auto, ulei demotor, anvelope ºi acumulatori auto.

3

S-au întocmit procese verbale, apoi rapoarte cãtre o.i.s., adicã or-ganul ierarhic superior. Rezultatele nu se aratã. Dacã întrebi, lumea tace.Nimeni nu are curajul sã spunã ceva. Mãcar în viitor sã ni se promitã cãva fi mai bine, dar în afarã de mai mult, mai bine, nu devine nimic con-cret. Falconeti a finalizat „curtea”, cum îi spune el la inspecþia de di-mineaþã. Curãþenia predominã, oamenii sunt la locurile lor de muncã.Din halã, fumul de la turaþia motoarelor e tot mai albastru ºi mai urît

ªtefan Jurcã

124

mirositor. Urcã în birou. Îl cheamã la el pe Zaharia Zaharel, sã vadã de ceare nevoie. Ce bon sã-i semneze? La ºedinþa operativã a tãcut mîlc… Da,Zaharia Zaharel doreºte o vestã îmblãnitã, aºa cum are el.

— Dar ce… crezi cã statul are bani de aruncat sã-i dea ºi lui ZaharieZaharel vestã îmblãnitã… Ce, el umblã noaptea sã porneascã motoarelepe timp friguros, el face foc sub baia de ulei a autobuzelor sã nu se întã-reascã uleiul motor ?

Autobuzul cu absolvenþi se opri în dreptul halei noi. Coborîrã cîteunul pe uºa din faþã, bine dispuºi, dupã care, tot aºa, ordonaþi, intrarã înSala de ºedinþe. Directorul general avea o minã veselã, avea un pãrnegru ca pana corbului, frumos dat pe spate, ondulat chiar.

Nu pãrea sã fie natural, avea un aer teatral cu care se afiºa vrînd sãparã un bonom. ªeful de secþie, cu revizorii tehnici dupã el se miºca pre-ocupaþ de ceva. Nu aveau astîmpãr.

Ce se poate vedea într-o secþie de reparaþii auto? Canale placatecu faianþã, în hala nouã, negre ºi unsuroase în hala veche, beton pãtat cuscurgeri de la baia de ulei. Apoi autobuze cu roþile desfãcute suspendatepe cricuri, oameni trebãluind sub burta neagrã plinã de þevãrii ºi meca-nisme. Pe pereþii uneia dintre sãlile secþiei un panou cu unelte execu-tate cu forþã proprie: ciocane, pile, cleºti patent, burghie etc. Nici la Elec-trotimiº, unde fãcuse practica de an nu vãzuse atîta dorinþã de a expri-ma prin semne ceea ce robotesc oamenii care deservesc parcul auto.Probabil cã era cea mai eficientã secþie, poate doar laboratorul de la u-zina de apã sã fi arãtat mai bine decît secþia de reparatii. Cãlin îºi amintide Electrotimiº pentru cã acolo simþise noul mai mult decît la Înfrãþireadin Oradea, uzinã veche cu duºumele gãurite ºi cu garduri sprijinite degrãmezi de ºpan ruginit. Cineva turã un motor diesel, zgomotul se prã-vãli ca un morman de pietre dintr-o carierã de piatrã. Pe þeava de eºapa-ment cuplatã la un furtun izbucni un nor toxic ºi albicios. Mirosea aulei ars ºi a oxid de carbon. Cîþiva îºi aprinserã þigãrile, unul examinã opernã de aer, un colãcel din cauciuc negru. Magazionerii se plîngeau cãduc lipsa acestor perne. Existã un singur furnizor, explicã unul dintrerevizorii tehnici. Avea la buzunarul din stînga al halatului o bucatã detextolit peste care erau înfipte cîteva pixuri. La ce i-o fi trebuind o îm-brãcãminte aparte pentru a putea fi deosebit de cei care munceauacolo, cã oamenii se cunoºteau între ei, ºtiau fiecare cîtã brînzã face ºe-ful lor. Poate era o chestie de etichetã, nici nu mai auzise de mult expre-sia asta, etichetã. Voia probabil sã exprime o clasã de pregãtire tehnicãsuperioarã. Veni cineva cu un bon de consum la ºeful de seþie, la sem-


125

nat. Acesta îl expedie rapid. Sã mai aºtepte. FUMATUL STRICT INTER-ZIS! scria mare, cu vopsea roºie pe un panou atîrnat deasupra maºinilor.

Pe un perete, tot cu vopsea roºie scria mare: „Conducãtori auto!Din benzina economisitã sã lucrãm o zi pe lunã!” În jurul unei anvelopemari, culcatã lîngã canalul de vizitare doi muncitori, supravegheaþi demaistru, desfãceau cu o cheie tubularã prezoanele. Se pregãteau sã facão panã. Era o miºcare de neimaginat ºi mult zgomot. Pe lîngã pereþiihalei erau canalele de vizitare luminate cu lãmpi portative, iar în niºe lu-ceau tuburile de neon.

Romi Romicã purta hainã de piele care se potrivea perfect cu pã-rul sãu ca pana corbului dat peste cap, roºu în obraz pãrea mereu veselºi bine dispus. Citea cu atenþie repartiþia pe care i-o înmînase Cãlin.

O sã te repartizez la aprovizionare…Piatra de încercare….Nici o piatrã, la aprovizionare….Daa… am înþeles, îngãimã absolventul.ªeful de personal îl însoþi la parter indicîndu-i un birou minuscul,

ocupat de douã dame ºi un mascul cu pãrul rar ºi castaniu rãsfirat într-oparte peste fruntea mare deasupra unei feþe senine, de om bãutor devin.

Ilie Bizantinu, se prezentã bãrbatul.Cãlin Drumeagu, rãspunse absolventul.Sana rãmãsese la uºa biroului, nu ºtiau ce o sã se întîmple, o

chemã înãuntru.Primirã douã scaune tapiþate pe care le ocuparã sfioºi, mirii anu-

lui 77.Aveþi unde sã locuiþi? întrebã Bizantinu.Deocamdata la neamurile ei…ªi doamna?Doamna se va întoarce la Iaºi, pleacã la noapte, începe serviciu…

se lamentã Cãlin. ªi-a terminat concediul…

În luna octombrie, dupã Sfînta Paraschiva, lumina zilei, parcãanume sositã sã înveseleascã lumea din jur, pãrea coloratã ca într-un pas-tel de toamnã. Se oprirã în Centrul nou, în faþa librãriei cu standurile ie-ºite pe trotuar. Privirã la cãrþi, apoi constatarã cã Centrul nou se termi-na deja în dreptul Palatului administrativ. Statuia lui Vida Geza, Sfatul bã-trînilor, înconjuratã de iarbã domina zona. Înaintarã cãtre Centrul

ªtefan Jurcã

126

vechi, ajunserã apoi la Piaþa centrala. Cãlin cumpãrã din mãrunþiº unborcan cu piure de castane. Cînd sã-l aºeze în punga de plastic, scãpãborcanul din mâini. Borcanul se sparse, cioburile intraserã în conþinu-tul pireului. Sana, mînioasã, luã obiectul ºi-l aruncã la coºul de gunoi,nervoasã.

Nu poate avea omul încredere în tine…N-am vrut asta, Sana… Încep sã-mi pierd încredea în tine...Vezi cã de acum am ºi eu servici...Eu am vechime...Poate voi avea ºi casã...

5

Ajunserã pe o stradã îngustã cu clãdiri cu pereþii scorojiþi, stradaCriºan, citi pe o plãcuþã. Înseamnã cã pe aproape este ºi Cloºca ºi Horia.Mai tîrziu aflã cã pe strada Horea este cimitirul, iar strada Cloºca tocmaio traversaserã ieºind de la Piaþa Centralã unde se spãrsese borcanul cupiureul de castane. O clãdire masivã, Tribunalul, apoi un turn pãtrat dinpiatrã galbenã ºi altã piaþã: Centrul vechi, avea sã afle. Dar cum vorajunge înapoi pe strada cu librãria cu standul de cãrþi? Trebui sã întrebe.O cotirã la stînga ºi intrarã iar pe strada cu grupul statuar al Sfatului bã-trînilor. Pantofii noi scîrþîiau, pantofii de la nuntã, fãcuþi la comandã. Nu-imai plãceau ºi voia sã-i ia la purtat.

Mergem la Silu...Uite un cinematograf...Cinema Dacia, rula filmul Corsarul negru.— Mergem la film ?Eºti nebun, cine mai suportã azi douã ore de foºgãialã într-o salã

de cinema, sã vadã un film cînd îl poate vedea la televizor?— Atunci, ne plimbãm...— Ce apã murdarã are Valea Sãsarului...— Oxid de fier, arseniu, oxid de plumb ºi de cupru...— Mare chimistã mai eºti...— Oxidul de fier se vede dupã culoarea roºieticã a pietrelor de pe

margine, mirosul de usturoi ne anunþã cã este apã rezidualã de la spãlatulminereului de cupru ºi plumb. Ce mare scofalã...

Nici un peºte nu trãieºte mai mult de ºapte secunde în apa aceasta.— ªi tu vrei sã rãmînem noi aici ...— În altã parte e mai bine ?


127

— Dar sîntem mai aproape de pãrinþii mei, de colegii de liceu ºi decei din facultate...

— Priveºte hotelul Carpaþi, cît de elegant se profileazã pe fundal,munþii verzi ºi ruginii, casa de culturã, toate par noi, au un aer proaspãt.

— De casã o sã-mi fie mereu dor... ce lume e acolo... Dacã stau bine sãmã gîndesc, nici nu ºtiu ce regret...

— Vezi...— Vãd,dar pînã te aduc ºi pe tine aici o sã curgã destulã apã pe Sãsar...— Pînã la urmã tot vom fi împreunã....— E romantic sã luãm viaþa de la capãt...— Sã avem lumea noastrã, numai a noastrã...— Mi s-a promis casã în cîteva sãptãmîni...— Nu se prea înghesuie absolvenþii în zonã...— Drept este cã oraºul acesta este cam la capãtul lumii, unde se pune

harta în cui...Cãlin simþi cã pantofii de mire încep sã se acomodeze la drumul de-

aici, nu-l mai strîngeau. Hoinãrirã pe strãzi cu lume puþinã, era luna octom-brie a anului 1977. O toamnã lungã se instaurase în nordul þãrii, o luminãcalmã ºi plãcutã, gama cromaticã a pãdurii care acoperea munþii din preaj-ma oraºului îl fãceau ireal de cuceritor.

6

Noaptea o conduse la garã. La întoarcere privi fumul de la combinatulchimic coborînd gros ºi compact ca un deal aburos peste cartierul VasileAlecsandri, cãtre Sala sporturilor încolãcindu-se cãtre Dealul tâlharilor.Oare nimeni nu vede tîmpenia asta cu care sufocã oamenii aflaþi în somnulde noapte... Una zicem ºi alta fumãm. Ce nevoie or fi avînd ei de acidul sul-furic de la combinatul chimic, de cupru ºi zinc... Nici nu mai trebuie a între-ba. Minerii ies de sub pãmînt sã respire noxele din atmosfera oraºului.Unde s-a mai pomenit aºa ceva?

Grija faþã de om, de care om? De cel ce apare pe ecrane, piticul bîl-bîit, care ne promite „mai mult, mai bine!” Cîtã vorbãrie ºi cîte fapte numaibunul dumnezeu ºtie.

Ajunse aproape de sala sporturilor, era ora douã noaptea, îºi dorea sãmai apuce cîteva ore de somn pînã dimineaþa.

(Fragmente)

László Kovács – Viscol

129

Pe o muscã o striveºti cu o loviturã de palmã, de pumn, cu o carte, cuun ziar îndoit sau cu o paletã specialã, o mai poþi zdrobi cu un papuc, cuun pantof sau cu un tricou mai vechi. Arma crimei se alege dupã cât de ner-vos eºti.

De multe ori, se utilizeazã o hainã uzatã sau papucul ºi mai rar pale-ta specialã sau palma. În toate e un mare neajuns: trupul fragil al insecteieste zdrobit, iar sângele frãmântat cu carnea neagrã lasã o patã scârboasãpe zid.

— Cine dracu a murdãrit peretele, cã v-am zis de atâtea ori sã nu maistriviþi muºtele. V-am spus sã nu mai lãsaþi uºa deschisã ºi geamul, cã intrãinsectele, dar voi, nu, nu vreþi sã înþelegeþi, pãi, unde dracu vã credeþi, copii,în grajd sau unde, mama dracu’? Toatã ziua mã chinui sã fac curat, sã þin ca-sa, sã nu îþi fie scârbã când intri, dar voi nu, cã, adicã, de ce sã înþelegeþi!?Atât ºtiþi. Zdrobiþi muºte ºi îmi murdãriþi pereþii!, acesta e glasul mamei.

A ucide o muscã e o scârboºenie. Unora s-ar putea sã le placã ºi chiarle plac scârboºeniile, sângele împrãºtiat peste tot, carne sfârmatã, oasezdrobite, spermã, urinã, chiar shit. Nu suntem ahtiaþi dupã sânge ºi sex? Nusângele, crima ºi sexul ne þin cu atenþia sporitã ºi cu ochii larg deschiºi?

Cu ochii larg închiºi –film artistic cu Tom Cruise ºi Nicole Kidman,soþ ºi soþie. Cei doi formau o familie fericitã, pe atunci.

Aproape cã nu e film american fãrã sânge. Telespectatorul vrea asta.Îi dãm ce vrea sã vadã. Dar oare cine e de vinã? Romanele de succes suntacelea în care sângele curge în valuri. Meridianul sângelui – o monstruozi-tate literar-artisticã, un roman al scriitorului american multipremiat, Cor-mac McCarthy. O hiperbolã a crimei la dimensinea Terrei, unde am fostblestemaþi sã ne ducem existenþa ºi sã înflorim unul dupã altul, pânã la sfâr-ºitul sfârºitului, dacã va exista.

Proza

Gheorghe Miron

Trup ºi sânge(fragment de roman)

Gheorghe Miron

130

Titlul aratã cã nu e vorba numai de un locuºor anume, o casã, o stra-dã, un bar sau vreo groapã unde a curs sânge, ci e vorba de un întreg meri-dian al pãmântului.

De crimã, sex ºi violenþã nu vom scãpa, de aceea artiºtii ºtiu sã le deao formã atractivã, pentru a seduce individul. Aceste scârboºenii devin plã-cute ºi privim fascinaþi cum oamenii sunt uciºi, fac sex, sunt sfãrmaþi în bu-cãþi, iar sângelui curge în valuri - imagini care ne transformã în fiare sau înîngeri, dar ºi ne elibereazã de venin.

A ucide o muscã, pare a fi la îndemâna oricui. E dovada puterii ab-solute a celei mai ticãloase creaturi care e omul sau e dovada slãbiciunii?

— Bestiane, mai lasã-mã! Uite-te mai bine ce ai sub nasul tãu, na, mi-roase!

Petliþia i-a bãgat chiloþii în buza bãietanului. — Miroase-i, nu îmi vorbi mie de sânge ºi crimã ! Simte ce ai lângã

tine! Înfruptã-te! Pãºeºte pe pãmânt, nu pe shit american, merdre, la dracu! Dar ce înseamnã shit? Filmele americane ne bagã pe gât shit, shit,

shit, tradus la noi cu drace. Ce prostie !Poate cã una dintre cele mai mari orori ce le putea trãi Bestean era

faptul cã el simþea acest shit în propriul trup. Nu era ceva dureros, dar toc-mai de aceea nu îi plãcea. Mai bine ar fi suferit de o maladie rarã, cu dureri,pentru care ar fi luat medicamente ºi i-ar fi trecut. Aºa însã nu. Era o maºinãde produs shit. Nu reuºea sã scape de blestem. Prãjeala ce a bãgat-o în el di-mineaþã, cu pâine ºi magiun chiar în acea clipã o transforma în shit, pastaexecrabilã noroioasã curgea prin maþ în acea clipã cãtre ieºire, uºor, imper-ceptibil.

— Tu ce ai mâncat azi, dragã?Tânãra a fãcut o piruietã ºi s-a întins pe spate.— Da’ ce te-a apucat? Sari de la crimã ºi shit la mâncare, fãrã nicio legã-

turã.— Aºa zici tu? Pãi cum nu e nicio legãturã? Nu se fac atâtea crime pen-

tru mâncare, iar aceasta nu e transformatã în shit?! Toþi suntem niºte maºinide produs shit. Nu duci tu o adevãratã luptã zilnicã pentru a face rost demâncare sã îi dai maºinii? Fatã prostuþã ce eºti! Parcã îþi vãd maºinãria infer-nalã cum lucreazã zi ºi noapte, în draci, anihilându-þi friptura în sucurilegastrice, ce ai bãgat-o în tine.

— Eºti prost, eu nu am bãgat în mine fripturã. Nici nu îmi place friptu-ra, cã mã îngraºã. Eu nu vreau sã fiu grasã. Nu vreau sã devin ºoldoasã, cãnu îþi va mai plãcea de mine.

— N-ai grijã, cã oricum nu îmi place de tine.

Trup ºi sânge

131

— Minþi !— Bineînþeleas cã mint, dar faptul cã eºti o maºinã de fãcut shit nu

mai e o minciunã. De când produci? De-o viaþã, de peste douãzeci de ani.Un munte de shit. Câtã apã pe Bega ai otrãvit? Îþi place sã stai pe tron sã teuºurezi. Te-am vãzut de multe ori. Maþul se zbate în tine, stomacul tresare.Sfinterul dã sã se deschidã. Un fior te ia din cap pânã în tãlpi. Tremuri. Tebucuri. Te copleºeºte oroarea, dar ºi plãcerea. Nu ºtii ce simþi exact, dar cusiguranþã vrei sã scapi de gogoloiul ce alunecã pe maþ ºi îþi forþeazã sfinc-terul. Muºchiul elastic se destinde. Încã o zvâcnire ºi începe sã se deschidã.Întunericul trupului este pãtruns de un fir de luminã, tensiunea creºte, go-goloiul alunecã, icneºti, simþi cã te umfli, tot te umfli în chinurile facerii,inima îþi bate tare, sângele se adunã în creier, simþi cã explodezi, încã unspasm ºi încã unul, respiraþia se opreºte ai senzaþia cã inima înceteazã sãmai batã, cã în urmãtoarea clipã vei da ortul popii. Gogoloiul alunecã totmai greu, sfincterul se despicã dureros, îþi dai seama cã problema estefoarte serioasã ºi te spintecã un gând înfiorãtor: dacã nu reuºesc, dacã totulse blocheazã ºi voi exploda?

Este clar cã de la carnea pe care ai mâncat-o cu pâine þi se trage, cã tuurãºti produsele naturale ale pãmântului. Nu eºti obiºnuitã cu fructele ºi le-gumele, de aceea preferi gustul sângeriu al cãrnii. Greºealã fatalã, animalcarnivor ce eºti! Ce ai în farfurie? Trup ºi sânge. O viaþã ucisã, o bucatã decarne pe care tu o înghiþi pentru a exista. Ucizi pentru a trãi. Nu conteazãcã nu o faci tu cu mâna ta, dar poate cã gestul tãu este mai grav, fiindcã de-vorezi acel animal, te hrãneºti cu viaþa lui, ce poate fi o faptã mai nemernicãdecât asta?

Înghiþi cadavre de animale nevinovate pentru a trãi. Groaznic. Ce îþispune raþiunea ta de om? Te simþi bine cã devorezi o pasãre? Dacã trupulþi-ai fi devorat la rândul tãu de corbi, ce ar zice mama ºi tatãl tãu ? Te-ar jeli,ar fi disperaþi cã ai fost mâncat, li s-ar pãrea îngrozitor. Oare familia aceluianimal pe care tu îl mânânci cum se simte? Raþiunea ta ce îþi rãspunde saunu funcþioneazã raþiunea în acest caz? E prea slabã. Sigur cã da. Sã nu ucizi!Iatã porunca supremã.

Mirosul greu de shit te izbeºte în nãri, odatã cu gogoloiul ce iese dinmaþ. Te scârbeºte, dar nu ai ce face ºi îl inspiri. E un blestem de care nu poþiscãpa niciodatã.

Petliþia a dat sã îºi arunce chiloþeii pe fereastra deschisã, chiar în stra-dã. Nu îi schimbase de patru zile, iar secreþiile trupului amestecate cu res-

Gheorghe Miron

132

turi de urinã fãcuserã o patã maronie pe pânzã. Îi duse la nas sã îi miroasedin obiºnuinþã, dar ºi din curiozitate, cum fãcea de fiecare datã când se dez-brãca, sã îºi simtã propriile urdori ºi izuri fetide, pentru a se asigura cã totule în regulã, cã nu era vorba de o boalã, ci de ceva natural, specific unei fe-mei tinere aflate în permanenþã în cãutarea sexualitãþii.

Bestian a mers în colþul opus al încãperii cu ochii pe ziduri, urmã-rind musca ºi nu i-a dat atenþie fetei. A pãºit pe pat cu un tricou mototolitîn mânã, gata sã loveascã insecta neobrãzatã ce tulbura liniºtea cu bâzâitulinfect. Era pregãtit sã o prindã vie cu cealaltã mânã, sã nu-i împrãºtie sân-gele pe tifel, sã-i demonstreze tinerei strategia proprie de ucidere a uneimuºte.

De fapt, nu era o ucidere instantanee, ci în timp, o esteticã a crimeiutilizatã de ucigaºii perverºi, de dictatorii sadici, sã nu mori, ci sã fii anihi-lat ca individ capabil de gândire ºi iniþiativã, sã-þi anihileze personalitatea,sã nu mai exiºti, decât ca o îngrãmãdire de oase ºi carne în drumul dezin-tegrãrii.

Musca zbura în toate direcþiile prin aerul fierbinte, iar bãiatul nu aveao paletã în mânã pentru a o omorî. Musca s-a îndepãrtat din raza lui de acþi-une ºi el a sãrit de pe pat ºi a continuat sã o urmãreascã. Zborul zigzagat erafoarte greu de monitorizat. Bestian s-a dus cãtre fereastrã, dar în urmã-toarea clipã zburãtoarea ºi-a schimbat ruta ºi a luat-o la dreapta, apoi tot ladreapta, înapoi, înainte, înapoi, iarãºi la dreapta, la stânga ºi, brusc, atrasã deluminã, înaripata s-a oprit pe geam. Erau trei paºi pânã acolo.

Soarele dupã amiezii înfierbânta sticla. Bestian avea douã variante – sã arunce cu tricoul din mânã ºi sã o ani-

hileze, poate chiar sã o striveascã sau sã se apropie încet, pânã la o distanþãde braþ. Atunci, putea sã o prindã vie. A fãcut un pas, fãrã ca sã fie luat înseamã. Zburãtoarea se ridica pe picioarele din faþã ºi îºi spãla aripile cu pi-cioarele din spate. Amuºina sticla cu trompa. Geamul conþinea hranãfoarte utilã. Se zãreau urme de grãsime de la mâinile Petliþiei poate de la alemamei ei sau cine ºtie de unde. Acolo, se oprise ºi lingea sticla cu trompa.

O caracteristicã a muºtei este faptul cã are o privire tridimensionalãa realitãþii. De aceea zborul ei este haotic ºi foarte greu de monitorizat.Priveliºtea asupra lumii este grandioasã, iar mâna ucigaºã devine neputin-cioasã. Musca este una dintre cele mai ticãloase insecte. O ucigaºã tãcutã.Poposeºte cu picioruºele ei de aþã pe toate mizeriile, pe shit, pe hoituri ºipe alte putreziciuni, la weceu în grajduri dupã hranã ºi carã pe obrazul nos-tru, pe masa din bucãtãrie sau în farfurie cele mai periculoase bacterii ºi

Trup ºi sânge

133

viruºi, pe care îi bãgãm în noi, odatã cu mâncarea, prin respiraþie sau cupropriile noastre degete când ne scobim în nas sau în dinþi. Este o nesãtulã,aflatã într-o continuã cãutare de stârvuri ºi prãzi pentru a se hrãni. Îºi lasãouãle pe ranã acestea se dezvoltã, ies larvele ºi ne mãnâncã de vii. Poate bã-ga în ea orice produs mâncabil ºi redus la orificiul trompei sale. O urmã dedeget uman are grãsimi utile pentru o zumzãitoare. Exemplul cel mai eloc-vent este secvenþa cu ceaslovul bisericesc din Amintiri din copilãrie, deIon Creangã.

Elevii îl lãsau deschis, iar zburãtoarele veneau cu zecile pentru a lin-ge cu trompele unsoarea lãsatã de degetele preotului de-a lungul anilor pemarginea filelor. Motiv foarte bun pentru dracii de copii de a se distra, u-cigând zeci de muºte, prin închiderea bruscã a ceaslovului.

— Sã nu ucizi? Iatã porunca încãlcatã de diavol!

Bestian a prins bâzâitoarea vie printr-o miºcare bruscã a mâinii cupalma deschisã, exact când ea a dat sã îºi ia zborul. A închis pumnul. Muscaîncerca sã se zbatã, inutil. El simþea o gâdilãturã în palmã ºi îi dãdea un sen-timent de biruinþã. A învins, dar urma a doua parte cu adevãrat interesan-tã. Ar fi vrut sã îi mai atragã atenþia fetei încã o datã, dar el ºi-a dat seama cãtocmai aici stãtea magia. Nu voia sã o mai oboseascã, de aceea a slãbit strân-soarea pumnului, a introdus degetul mare ºi a prins zumzãitoarea ajutat cudegetul arãtãtor. Bãiatul þinea insecta de aripi.

El nu a înþeles niciodatã de ce i se zice degetul mare la degetul mare,fiindcã era cel mai mic dintre toate în lungime. La grãdiniþã, i-a fost greu sãreþinã toate denumirile degetelor, aºa cum l-a învãþat educatoarea. A fostprimele informaþii ce i-au ridicat nedumeriri pe care le-a aflat despre pro-priul trup, încã din primii ani ai copilãriei.

De ce avea o plãcere deosebitã de a ucide muºte, încã de mic copil,într-un anumit mod, prin smulgerea capului? Asta trãdeazã o personalitatede dictator sadic, dar el ucidea ºi vrãbii ºi porumbei.

— ªtii care e secretul criminalului, dragã Petli? — Care e? a rãspuns fata. — Sã ucidã, fãrã sã se murdãreascã de sânge. Problema cea mare a in-

dividului a fost chiar asta – crima sângeroasã. La începuturi, ucigaºul tre-buia sã se murdãreascã de sângele victimei, sã îl miroase, sã îi simtã fier-binþeala seducãtoare pe mâini. Nu avea altã cale, fiindcã tãia cu sabia sau cucuþitul. Crima era traumatizantã. În timpurile moderne, când omul îl poateucide pe om de la distanþã, crima a devenit magie ºi seducþie, dar ºi banali-tate.

Gheorghe Miron

134

Sã nu te murdãreºti de sânge! iatã porunca diavolului, nerespectatãnici de diavol.

Bestian i-a prins capul muºtei ºi i l-a smuls. A aruncat corpul decapi-tat cuprins de spasmele morþii la picioarele Petliþiei.

— Iatã ofranda !

Ceea ce spusese fata despre chiloþeii ei murdari cu acel îndemn per-vers era tulburãtor. Bãiatul îºi simþea ºarpele dintre picioare zvâcnind încapcanã, dar tocmai asta îi plãcea. Îi amintea cã trupul îi era tânãr ºi plin deviaþã. Organele îi erau sãnãtoase. Vibrau. Nu puteau decât sã îl umple cuenergie. Era foarte bine aºa. Ce putea fi scârbos în secreþiile amestecate cuurinã pe chilotul unei fete? Dimpotrivã, era ceva provocator ºi pervers ºitocmai asta îi trezea forþele obscure din trup.

Petliþia avea chiloþii pãtaþi ºi i-a arãtat printre labii un lichid maroniuce se prelingea încet.

— Îþi place, i-a spus, desfãcându-ºi pulpa, dupã ce ºi-a ridicat un piciorpe canapea.

— Ce zici?Petliþia a rãmas cu piciorul ridicat. Îºi cãsca puþa rozalie cu degetele,

iar unghiile false îi smintiserã pieliþa finã de sub labii ºi-i producea o senza-þie plãcutã.

— Iatã aici ?El a renunþat sã mai urmãreascã musca decapitatã cum se zbãtea

inutil pe covor, pentru a-i privi sexul fertil al fetei, printre pulpele desfã-cute.

— Îmi place aºa!

Era sânge menstrual amestecat cu sucuri vaginale, iar în contact cuaerul îi conferea o culoare maronie. Puteai gãsi acolo bacterii ºi substanþede toatã frumuseþea, numai dacã încercai sã îl atingi cu degetul sau culimba. Nu erau rezultatul unui trup bolnav. Nu. Cu siguranþã cã la vârsta eifata nu era mãcinatã de racile ascunse, carnea era fragedã, iar sângele nein-fectat cu otrãvurile maladiilor. Numai în teorie. Bolile zãceau deocamdatãtãinuite în trup, dar încet, încet, prin fiecare gest necugetat, cu fiecare în-ghiþiturã de hranã chimicã, surogat, cumpãratã din hipermarketurile occi-dentale împrãºtiate prin oraº, pe care fata o va consuma de-a lungul vieþii,zi de zi, lunã de lunã, maladiile vor fi trezite. Viruºii ºi infecþiile îi vor copleºicelulele. Trupul va încerca sã reacþioneze, sã-i trimitã semnale creieruluipentru a-i atrage atenþia de pericol, dar nesãbuinþa vieþii va fi prea mare, e-nergiile ºi bucuria de a trãi vor fi prea puternice. Fata nu va da atenþie

Trup ºi sânge

135

micilor dureri, înþepãturi sau junghiuri, dintr-o parte sau alta a corpului,dintr-un organ sau altul. Nu-i nimic! Sunt prostii!

Ãsta s-ar numi viciu de procedurã. Fetiþa aºa a fost învãþatã. E vina pã-rinþilor, dar ºi a mediului în care a trãit. Sãnãtate neglijatã. Gest fatal. Asta-iviaþa, o târfã, care îþi ia banii ºi te lasã în ploaie cu pantalonii în vine. Na!

Pãi, cine dã atenþie bolii cât e tânãr ºi în putere, unei înþepãturi laficat sau la ºold? Sã fim serioºi! Când ai fãcut ultimele analize medicale? Vai,ce prostii spui! Eu mai ºtiu? În tinereþele mele, când m-am angajat. Aha, te-am prins! A mea eºti, te-am dus, fraiero! Cine te credeai, Hera, nevasta luiZeus sau Diana, Zeiþa vânãtorii? Proasto! Marº la pat ºi sã te ridici de acolocând m-oi plicti de sângele ºi trupul tãu. Dacã m-oi plicti vreodatã, îi va faceîn ciudã boala.

— Domnu doctor, mã doare într-o parte, aici la ºold.Doctorul Milcu Chelbeºan a încercat sã îºi aminteascã de câte ori a

auzit în acea zi cele douã cuvinte „Mã doare!”. Probabil de o sutã de ori.Dacã lua în seamã suferinþã umanã cu care se confrunta zilnic ar fi înneb-unit, de aceea ºi-a cãutat o supapã de aerisire: ignoranþa. Persoana prea pu-þin conta sau nu conta deloc, pacientul era important, maladia. Chelbeºancãuta sã-l vindece, sã-i ia durerea ticãloasã. Bolnavii veneau la uºa lui sã îisalveze de la moarte. O disperare fãrã limite îi împingea, iar el trebuia sã lespuporte jalea ºi umilinþa. Omul bolnav nu mai avea nicio valoare pentrunimeni, în afarã de medic. Boala ºi moartea individului înseamnã bogãþiepentru medic. Aºadar, dã, Doamne, cât mai mulþi oameni bolnavi ºi cât maipuþini doctori, iar politicieni cât mai ticãloºi.

— Mã doare, aici, la ºold! — Cine a spus asta?Chelbeºan completa în registru numele ºi boala ultimului pacient ºi

îºi dãdea seama cã vocea noului concurent la moarte era plãcutã, dar boalade ce nu þinea cont de asta? Dacã îi plãcea de vocea cuiva sã nu îl mai atace.Umanitate are nevoie de frumuseþe, de pace ºi de speranþã.

Sã angrenezi un întreg sistem sanitar sã þii în viaþã un om grav bolnavnu înseamnã prostie?

În data de 31 octombrie 2011 am atins numãrul ºapte miliarde demâncãi pe lume, iar perspectivele sunt sumbre. Ne futem, ne înmulþim ºidistrugem natura cu o vitezã ucigaºã. ªapte miliarde de guri hãmesite îm-pinse de foamea neostoitã devorã plantele, animalele, pãsãrile ºi secãtuiescseva pãmântului. În câteva zeci de ani, nu o sã mai avem hranã naturalã debãgat la maþ, ci numai preparate din chimicale. Atunci, ne vom transformaîncet-încet în monºtri.

Gheorghe Miron

136

Eu i-o trag lui nevastã-mea, tu i-o tragi lui nevastã-ta, el i-o trage lui nev-astã-sa. Rezultatul? Alþi mâncãi. Pãi, dacã ne lãsãm conduºi de un ciolanchelbos nu e de mirare cã am ajuns într-o asemenea situaþie sumbrã. Pânãîn 2050, nenorocitul ãsta de pãmânt pe care cãlcãm zilnic va fi de nerecu-noscut, nu va mai avea resurse sã ne mai hrãneascã ºi, probabil, ne vommânca unul pe celãlalt.

— Domnu’ medic, da’ vã rog eu, fãºeþi ºeva, salvaþi-mi copchilu ?— Ce sã-þi salvez? — Copchilu, domnu’ doctor, cã-i bai rãu. Nu mai poate sã miºte pi-

cioru ºi numai plânge.— Da’ acu’ de ce nu plânge? Aºteptaþi la rând ! Ce om netrebnic a inventat medicina? Salvezi vieþi pentru a distruge

alte vieþi. Pare cinic? Sigur cã da, însã acesta e crudul adevãr. Sfidãm natu-ra, iar natura ne sfideazã la rândul ei mult mai rãu. Dacã nu exista medici-na, ceea ce este imposibil, în acest moment, nu existau atâtea miliarde demâncãi, iar peste 50 de ani pãmântul va mai avea resurse sã ne hrãneascã.

— De ce vrei sã îþi salvezi..., cum ai zis ... copchilu?— Domnu’ doctor, da’ dumneavoastrã vreþi sã vã bãteþi joc de mine?

Adicã noi venim cu copchilu’ sã ni-l salvaþi ºi dumneastrã vã bãteþi joc? Pãi,uite aiºea, ia de aiºea, uite plasa asta cu de toate. E pentru mata, sã faci ceva,sã nu ne laºi aºa, pe de lãturi.

— Cum adicã e pentru mata, domnule? Îmi dai o plasã aºa, pur ºi sim-plu, sau îmi tragi plasã, pur ºi simpu? a râs Chelbeºan, în timp ce a tras debuza sacoºei ca sã vadã ce anume putea fi în ea. Un miros de sânge i-a înfio-rat nãrile, un iz de carne crudã, nãduºitã, dar ºi un iz delicios de usturoi. Eraclar cã, în timp ce el se lupta sã-i salveze pe oameni de la moarte, ticãloasade moarte a venit la uºa cabinetului în sacoºã.

— E un curcan, domnu doctor, nu mai cãutaþi, l-am tãiat pentru dum-neavoastrã sã îmi salvaþi copchilaºu, mai e acolo ºi niºte caltaboº ºi cârnaþiºi douã kile de þuicã! Bunãtãþi pentru domn medic.

— Dar de ce vorbeºti la singular, cã vãd cã nu eºti singur? Pe nevastã-tanu o pui, nu cu ea l-ai fãcut pe þânc?

— Cu ea domnu’ medic, dar þâgana nu conteazã pentru þâgan, înþele-geþi? E sluga þâganului, ea trebuie sã îl slujascã, sã tacã ºi sã ia bãtaie. Cândþâganu sã inerveazã, sã aibã pe cine sã îºi verse supãrarea. Aºa e la noi. Nu-mai þâgana e de vinã, futu-i Dumnezãu ei.

Þiganu a împins-o pe nevastã înãuntru ºi a intrat cu copilaºul în bra-þe, fãrã sã þinã cont de ceilalþi bolnavi care aºteptau la coadã.

— Þi-am zis sã aºtepþi sã îþi vinã rândul, þigane, de ce dai buzna aºa?

Trup ºi sânge

137

— Nu dau buzna, dar nu vreu sã îmi moarã copchilaºu în braþe, e ne-vinovat.

— I-ai fãcut tomografie?— Ce sâ-i fac?— Raze, sã îl duci la raze.— Cum sã îl duc la raze, ce ºtiu eu de raze?! — Bine, adã-l aici, pune-l pe pat sã vedem! Cum îl cheamã?— Pe cine?— Pe þânc?-— Director Ministru.— Aºa îl cheamã pe þânc, pãi ce nume e ãsta, cum o sã-l strige copiii,

Directore, hai sã ne jucãm?— Da, aºa o sã-l strige, aºa ne place nouã, vrem sã ajungã director ºi

ministru, de aºeia vreu foarte tare sã-mi salvaþi bãiatu.

Când l-a nãscut nevastã-sa pe copil, þiganul Avaramu a chefuit treizile. ªi-a chemat neamul a scos grãtarele, a cumpãrat trei porci vii ºi douãzecide gãini tot vii, le-a sacrificat ºi le-a bãgat la jar. A mai luat un butoi de vin deo sutã de litri ºi unul de bere tot de o sutã ºi a început dezmãþul. Nimeni nua observat cã, de fapt, noul venit pe lume suferise o mare nenorocire.

— Omule, îþi dau o veste foarte proastã, þâncul tãu are un picior ruptde la ºold, de fapt, e dislocat. Cu siguranþã cã moaºa i l-a mutat când l-a scosdin nãscãtoarea mamei. De aia plânge micuþul ºi se vaitã. Îl doare.

Deºi primul impuls al tatãlui a fost sã sarã pe nevastã sã o ia la omor,cã numai ea era de vinã, ca de obicei, omul a amânat pentru câteva clipeacþiunea, fiindcã o nenorocire ºi mai mare l-a lovit în moalele capului –cum micuþul avea picioruºul dislocat, adicã mutat? Omul a sãrit ºi i-a pipãitmembru micuþului.

— Dar mai are picioru, domnu medic, cum o fost smuls?!— Normal cã îl mai are, numai cã nu mai e la locul lui, la încheieturã.

E sãrit de la ºold. Cât are micuþul ?— Aproape o lunã.— Nu-i bai, rezolvãm, a încercat Chelbeºan sã îl îmbãrbãteze pe tatã,

facem noi ca Director sã ajungã pânã la urmã director ºi chiar ministru, n-ai grijã.

Asta nu trebuia sã se întâmple, dar cineva a greºit fatal, a pãcãtuit, l-asfidat pe Dumnezeul pe care el, Avaramu, L-a înjurat întotdeauna de cândse ºtia, de când s-a nãscut pe pãmântul mizer ºi a auzit de la tatãl lui cã unbãrbat trebuie sã înjure, sã dea cu pumnul în nevastã ºi în oricine are tupeul

sã îl sfideze ºi sã nu-i pese de nimeni ºi de nimic, sã se culce cu orice femeiepoate ºi sã priveascã numai înainte nepãsãtor.

Renica l-a sfidat cu trupul ei de vampiriþã cum nicio þigãncuºã nu omai fãcuse. Cum îl mai privea pieziº ºi numai nu îi striga „Hai, þâgane, cemai aºtepþi? Ia-mã!” El a pãcãtuit grav, era clar ºi pedeapsa e pe mãsurã,Dumnezeu nu l-a iertat, dar de ce a trebuit sã arunce pedeapsa pe copil, peDirector Ministru, ºi nu pe el, pe Avaramu, pãcãtosul?

Cât avea Renica când s-au cunoscut? 11 aniºori ºi ceva, dar tocmaivârsta ei l-a înnebunit, iar trupuºorul subþiratic i-a pus capac bãietanului.Numai a prins-o de încheietura mâinii ºi grãmadã a picat la picioarele lui.„Fã ce vrei cu mine!” a ºoptit nemernica atât de încet, cã bãietanul a avutsenzaþia cã Dumnezeu i-a vorbit în ureche. Ce fragilã ºi supusã era fetiþa, daroare cine a fost fragil ºi supus? El era stãpânul? Nicidecum, el era omul slab,supus de puterea înrobitoare a vampiriþei, de aceea el o bãtea de atunci, sãîºi aminteascã sieºi ºi ei cine era stãpânul, fãrã sã îºi dea seama cã suferinþase adâncea ºi mai ºi. Era clar cã el îl sfida ºi pe Dumnezeul pe care îl înjurafãrã încetare, dar ºi pe copila care îngenunchea înaintea lui ºi îi cerea sã opedepseascã. Dumnezeu l-a înzestrat cu putere, iar fetiþa de la picioarele luiîi recunoºtea puterea aºa cum nimeni nu o mai fãcuse într-o aºa manierã,de aceea Avaramu nu a fãcut decât sã o împingã pe spate pe Renica ºi sã îidesfacã pulpele. În dupã amiaza de varã târzie sub nucul rãmuros, în colþulgrãdinii, plutea un miros dulceag de mentã, miros pe care nu l-a uitat ºi nuîl va uita niciodatã. Era simbolul fericirii sale sau a nenorocirii sale, de aceeanu putea sub nicio formã sã spunã cu claritate ce s-a întâmplat exact cu elºi cu Renica, în acele momente. Mintea i s-a înceþoºat ºi numai i-a apucatchiloþeii ºi i-a rupt. Atunci a vãzut feriga sãlbaticã dintre picioarele copilei,netedã ºi albã aºa cum nu mai vãzuse în viaþa lui ºi atât a fost...

Gheorghe Miron

138

139

Te repeþi, te învârþi în cerc, poþi publica un volum de prozã scurtã,ilustrat de Lucicã-peniþã-subþire, sau poþi publica o sutã, tot aia. Nu þi-aiatins nivelul peterologic, n-ai scris marea ta carte ºi timpul trece… Camaºa bãtea capu’ tuºa Amalia, Amalia Moruzi, cea cu registrul larg, neatinsde nici un alt membru al fostulu cenaclu Joc Secund: poezie adoles-centinã, prozã pãstoasã ºi epigrame letale. Putea sã batã capu’, eu îmivedeam de treabã, cu argumente de piaþã liberã, nu le mai repet, le ºtiþi.Eram de-a dreptul încântat de mine sã atrag încã un cititor din generaþiaurmãtoare pe fiecare ciclul keplerian. Eu nu-s lavinã, ca FNM (fratelenostru mai mare, între timp fãcând muzee din muze), nu-s grohotiºtropotitor, nu-s herghelie de mustangi (Hana, lupoaica, ºarpele, iapamustang, protejatã de ciorul ei tutelar plecase în drakku ºtie ce misiune,lãsându-mã cu irepresibila nostalgie dupã sora mea de steaua lui Davidce era) ºi mai ales nu-s avalanºã, ce drakku nu-nþelegi, Amalia? Eu nu-snici mãcar un medalion împletit din fir de argint. N-am nimica nobil, eusunt derbedeu. Sunt doar un fir croºetat din markamé, adunat pe-unghem pe care nici pisicile nu-l mai bagã în seamã, lasã-mã-n pacele meu,scriu ce mi se pune pata sã scriu, cui nu-i convine sã intre alãturi, înBazar, poate-i vinde Effendi Hagop un taxid de mãtase chinezeascã fa-bricatã la Viscofil.

Tuºa Amalia nu se lãsa, perora, perora, eu îmi fãceam numãru’,Kepler înºira pe deget raza vectoare de aþã ºi numãra turele de stadioneliptic, puºtoaicele se mai lãsau seduse de giumbuºlukurile mele ieftine.Ei, nu numai puºtoaicele. ªi cãte un literat mai glumeþ, în zilele de sha-bat personale, când sunt ºi ãºtia darnici. Marea carte se subþia ca un fum,era mai departe decât o pânzã-n depãrtare, cã nici eu nu mai puteamdeosebi de-o ia cãtre Avalon, unde magistrul prosper se hodinea deveacuri de singurãtate, glumind la rãstimpuri cu musul deghizat în duh

Proza

Radu Ilarion Munteanu

Preludiu(fragment de roman)


140

atoatecreator, sau gãsise un canal inexistent spre apele dulci ale laculuicu nume muzical, cel de la poalele unei pãduri cu o singurã scorburã.Mai ºedeam la taclale cu Scînteina, ocupatã cu poporul ei, la modul cemai faci, bine ºi eram satisfãcuþi la capitolul comunicare. Ei, acuma cinese prinde primul cã fraza asta e furatã are tot timpul sã se prefacã a nuse fi prins.

Era o dupã-masã aºa ºi aºa, culorile dogoritoare ale doamneiToamne mai rãzbãteau printre picuri porniþi la asalt ca nisipurile Asiei,fierbinte, o pânzã (sic) neguroasã se strãduia sã acopere apusul mereutriumfãtor. Îmi fãcea plãcere sã-mi imaginez cã stau la taclale cu DonIldefonso de societate Jesu, cel care descoperise, cu dragoste ºi înþelege-re, impotenþa lui Don Juan, la un pahar cu lapte acru. Fotoliul meu rota-tiv, din faþa calculatorului devenise unul de nuiele alb-gãlbui, de culoa-rea moaºtelor lustruite de închinãciuni, biroul însuºi îl vedeam ca omasã asortatã, din paharul cu ceai sedativ gustam, cum spun, lapte acru,iar monitorul însuºi se convertise, topologic, în faciesul cu sprânceneunite peste ochi pãtrunzãtori, descãrnat, dar pulsând de viaþã al iezuitu-lui. Ce imagine barocã! Cine-a zis cã scriu baroc? Ei, fix când mi-amamintit cã barocul fusese inventat de iezuiþi, brandul purtând sigiliulsfântului Ignaþiu de Loyola (nu, nu ãla cu nuca, brucina e otravã vege-talã, cavalerul convertit monah nu vindea otravã, ci opusul ei, barocul eviaþã biruitoare), Padre Ildefonso gãsi momentul sã-mi transmitãsalutãri de la pãrintele sãu, Karel Èapek, inventatorul ºtiinþei roboticii,fabricantul de absolut. Senhor Allegro, îþi voi spune o poveste stranie,dar adevãratã, cu care m-am întâlnit ºi care-mi ºade grea pe suflet, cãci esingura cãreia nu i-am gãsit soluþia. Dar ce muzicã vine din inima meazbârcitã spre tine, eu aud sunetul propagat prin bãtrânele mele oase ºitot îmi pare îngereascã, harpa de monopolul îngerilor, aici ºeful mare atriºat puþin, aproape n-o deosebeºti de lyra pãgânilor adusã din Delos defiul curvarului stãpân al trãznetelor, fãcut cu Leda, deºi vibratoul...Vibratoul e acelaºi ca la harpã, ai urche bunã, sfinþia ta, iar oasele tale nudistorsioneazã. Dar e o sculã cum nici Pytagora, nici Christian Huygensn-au visat. Degetele se miºcã aerian, ca la harpã, nu ating nimic, dacã uncâmp eletromagnetic e nimic, nu ºtii ce-i aia, abia dac-aþi învãþat sãmutaþi ceasul calendarului cu 10 zile, oricum nici asta nu-i de colo, ceeace vibreazã precum aerul ce îmbrãþiºeazã harpa nu-i strãin de materiaprimitivã stãpânitã de curvarul metamorf. Ascultã, sfinþia ta, imaginaþiamea, care te-a inventat ca sursã epicã, îþi pune la dispoziþie muzica sfere-lor tale, m-ai fãcur deja curios. Dar ce-i asta, tinere (sic; dar poate cã lasenectutea mea eram, faþã de el), armonicele transmit muzica sferelor

Preludiu

141

celeste, sã nu crezi cã, dacã-s confinat în biblioteci, am rãmas la nivelulîntâlnirii cu micul preot confesor al acelui nenorocit Juan Tenorio.Cum, viaþa personajelor literare în biblioteci e ficþiune? Degeaba te daiscriitor, senhor Allegro, citeºte povestea întâlnirii unui autor anonim cuMoºa Mariancovici, personajul unuia, ia stai, cum îl cheamã, a, da, parcãEugenio. În fine, nu prea conteazã. Citeºte ºi vei învãþa, nu-þi stricã, per-sonajele literare au viaþa lor realã. Realã în virtualitate, dacã efortul de aconcepe o astfel de noþiune nu-i prea greu, senhor Allegro.

Moºa Mariancovici? Unde am mai întâlnit numele ãsta cumva ciu-dat? Sunt una din ultimele generaþii-bibliotecã, dar reflexul google-wiki-pedia nu-mi lipseºte. Dau de un fotbalist sîrb, din anii 30 ai secolului tre-cut. Blagoje Marjanoviæ, poreclit Moša. 9 septembrie 1907 – 1 octom-brie 1984. Nãscut ºi decedat în acelaºi oraº: Belgrad. Participant la primaediþie, cea din 1930, la Montevideo, a Cupei Jules Rimet, care contadrept campionat mondial interþãri, în echipa a ceea ce atunci se numearegatul Yugoslav, primul jucãtor sîrb profesionist, aproape toatã viaþafotbalisticã îi fu legatã de oraºul natal. A jucat pentru Beogradski SportKlub, a antrenat, dupã rãzboi, OFK Beograd, denumirea datã de regimulpostbelic echipei. Totuºi ºi-a încheiat cariera de antrenor la o vârstã rela-tiv tânãrã, 52 ani, în Italia. Rãmâne un anume mister cum un om dãruitpentru fotbal, un atacant, dedicat fotbalului, a mai trãit încã un sfert desecol în afara fotbalului.

Dar ce legãturã aº putea face între numele unui fotbalist inter-belic, pânã la o consoanã în plus sau în minus în nume ºi personajulunui misterios Eugenio? Nimic pe Google. Cãile uzuale se înfundã. Darstai! Padre Ildefonso de societate Jesu vobra spaniola, în fine, castiliana.Eugenio ar putea fi Eugen. Singurul nume de scriitor latinofon de care-miamintesc la prima mânã ar fi italianul Eugenio Montale. Care nu are niciun personaj Moºa Mariancovici. Dar iatã cã alãturarea numelor Eugen ºiMoºa Mariancovici gãseºte un singur item, din care pescuiesc fraza: carese pricepe la fotbal ca Moºa Mariancovici, personajul sîrb al lui EugenBarbu, în romanul Unsprezece. Iar lectura romanului îmi explicã legã-tura: frizerul silozului din oraºul dunãrean, locul acþiunii romanului,preºedintele colectivului sportiv, al cãrui centru de greutate e o echipãde fotbal, gãsise, în tulburii ani ai rãzboiului, un vraf de ziare despremarele fotbalist omonim, poreclit tunul sîrb ºi-ºi însuºise identiateavedetei. Faþã de nenumãratele crime pe care vâltoarea le-a adunat în aniiaceia, o naivã imposturã din microbul fotbalului devine aproape simpat-icã. Mai ales cã, pe parcursul naraþiunii, impostura e doveditã (ne aflamîn plin realism socialist).


142

Dar abia acum cuvintele fantomaticului personaj al lui Èapek mise repercutarã exploziv în minte: citeºte povestea întâlnirii unui autoranonim cu Moºa Mariancovici, personajul unuia, ia stai, cum îl chea-mã, a, da, parcã Eugenio. În fine, nu prea conteazã. Citeºte ºi vei învã-þa, nu-þi stricã, personajele literare au viaþa lor realã. Realã în virtuali-tate, dacã efortul de a concepe o astfel de noþiune nu-i prea greu, sen-hor Allegro. Ce legãturã are personajul scriitorului pe care ectoplasmaiezuitului îl pronunþã cu accentul limbii sale materne, Eugenio cu auto-rul anonim, cine mai e ºi ãsta ºi ce am eu de învãþat de la acest anonimdespre viaþa realã a personajelor? Înainte de a porni la aceastã nouãanchetã, nu pot sã nu admit cã sunt impresionat de personalitatea ºistatura oaspetelui meu neinvitat. Misterul unei fraze e demn de uniezuit. Eu nu uit cã a fost un conciliu iezuit cel care a calculat, luni dezile, la solicitarea papei Grigore al XIII-lea, cele 10 zile cu care calen-darul iulian rãmãsese în urmã faþã de mama naturã în ceva mai mult de16 veacuri de sincronicitate. Deci crema matematicienior la sfârºitulsecolului XVI, puþin înainte ca Johannes Kepler sã facã minuni cu calcu-lul orbitelor planetare, se gãsea la Vatican, ca o valenþã intelectualã a or-dinului iezuit.

Dar cum dãm de acest autor anonim? Padre Ildefonso ºtia bine,când m-a pus în braþe cimilitura, cã oricât efort ar fi cerut identificarearomanului în care personajul omonim cu un mare fotbalist apare, abiade aici încolo începe adevãrata dificultate. Cãci cheia Moºa Marianco-vici nu dã nici o informaþie despre alt autor decât romancierul consa-crat. Padre Ildefonso ºtia bine... ce mai ºtia bine cãlugãrul, indiferent deforma în care-mi apãrea? Evrika! Evident, ºtia cã de voi continua sãnarez, pas cu pas, propria anchetã, monotonia epicã, în loc sã ridice ten-siunea, va plictisi inevitabil. Aici nu merge decât o tãieturã de montaj:

ªi eu am apucat, uneori, sã mã întreb, din goana calului, deunde ºtiam o grãmadã de lucruri pe care frizerul silozului din orãºeluldunãrean (eu eram acela, personajul de roman) nu avea de unde sãle afle. Nici chiar vedeta fotbalisticã interbelicã, “tunul sârb”, a cãruiidentitate o uzurpasem, cu tot lustrul dat de cãlãtoriile unei vedete.Dar, în mãsura în care vi se pare de mirare, nu e decât pentru cã voisunteþi, ca cititori, banali oameni vii. Habar n-aveþi ce posibilitãþinebãnuite oferã biblioteca pentru un personaj literar. ªi chiar non lit-erar. Acuma, sã nu credeþi cã personajele stau noaptea la taifas, con-form cliºeelor prozei fantastice a secolului XIX. Comunicarea e multmai subtilã. Aduce cu o osmozã secretã, pentru care coperþile ºi chiarpereþii rafturilor au grade diferite de transparenþã. Iar efectul schimbu-

Preludiu

143

lui permanent de informaþii depinde, fireºte, de structura rafturilor, deordinea fiecãrei biblioteci în parte, de componenþa ei. Fabrizio delDongo se poate procopsi cu douã-trei idei ale sfântului Augustin în bib-lioteca dumitale, sau cu douã-trei reþete ale maestrului AnthèlmeBrillat-Savarin într-a dumnealui. Atâta cã nu-ºi dau seama. ªi nici nuse manifestã ca atare, decât dacã ºi în mãsura în care câte un person-aj e smuls din letargie de o experienþa ca a mea. E forþat, adicã, sã iasãdin paginile în care fusese încastrat ºi în care vegeta paºnic. Iatã ce-ispunea Moºa Mariancovici, personajul lui Eugen Barbu, autorului ano-nim, cu care un anume imbroglio, care nu face parte din ce povestesc,îl adusese în contact. Dar de ce se strãduise cãlugãrul iezuit sã pricep oastfel de relaþie? Întrebãrile ºi rãspunsurile de deruleazã, vorba pedago-gului de ºcoalã nouã, personajul lui Caragiale, neþãsare amãsurat. Cãlu-gãrul avea nevoie sã-i înþeleg, prin comparaþie, natura pentru a se puteamaterializa, în anume fel. Nici nu ajunsei la capãtul concluziei logice ºio miºcare turbionarã, un aer rãcoros, uscat ºi lipsit de miros, îmi ocultã,ceþos, imaginea junglei vegetale care-mi filtra razele apusului triumfãtor.Turbionul ce ceaþã lãptoasã pãrea stabil. Simþii cã, vorba celebrului RicãRãducanu, trebuie sã vin ºi eu cu ceva. Dar cu ce? În nici un caz cu oinvocaþie. Nu deoarece diavolul s-ar jena sã ia forma unui cãlugãr iezuit,vremurile când simbolul crucii îl incomoda au trecut. Dar nici noi,oamenii, nu mai suntm aºa de lipsiþi de mijloace ca atunci. Panta rhei.Licitaþia permanentã între armele de atac ºi cele de apãrare fac proble-maticã orice cãlãtorie în timp fãrã precauþiile adecvate. Oricum nu ºtiusã invoc. Dar ºtiu cã dacã aº ºti aº refuza. Dar nici rugãciuni nu ºtiu. ªi,chiar de-aº ºti, la ce bun? Oamneii pot fi sanctificaþi, dar personajele deficþiune pot? Un eventual rãspuns pozitiv ar da peste cap întregul dic-þionar al sfinþilor ºi, odatã cu el, templul formei de credinþã dezvoltat decivilizaþia în care m-am format s-ar ruina. N-ar rãmâne nici cât de-un zidal plângerii. Atunci, care e unicul meu instrrument? Folosit ºi când e ºicând nu e cazul. Dar sora mea de steaua lui David mi-a spus cã e cazulîntotdeauna. Privesc printre gene ceaþa lãptoasã, rotitoare. Cu ochiul lip-sit de vedere centralã închis. Imaginându-mi cã ºi cel valid e la fel. Ve-dera perifericã a singurului ochi cât de cât activ prinde razele apusului.Închid pleaoapele peste câteva raze. ªi pronunþ, limpede, concentrat,fãrã grabã, Tatãl nostru. Accentuez, totuºi, nu mult, ºi nu ne duce pe noiîn ispitã. Pe ultima silabã a cuvântului amin aud vocea de bas a cãlu-gãrului. Calmã, liniºtitoare. Deschid ochii. Padre Ildefonso ºade în pi-


144

cioare între mine ºi jungla din faþa ferestrei. Abia acum semnificaþia cu-vintelor ajunge la mintea mea. Abia acum sesizez o umbrã de ironie subcalmul liniºtitor. Nu-mi oferi un scaun, tinere?

Aici nu mã putea prinde nicicum pe picior greºit. Eram demultdeprins sã servesc replici ca ºi cum aº fi sigur pe mine, chiar tremurândpe dinlãuntru. V-aº oferi ºi o canã cu lapte acru, padre, dar mi-e teamãcã forma în care se gãseºte acum s-ar putea sã nu vã fie pe gustul sfinþieitale. În anumite limite, tot ce poþi beat u, tinere, pot ºi eu, îºi regãsi tonulsfãtos, din care ironia fusese filtratã, bunul cãlugãr. Padre, eu la ora astabeau o bãuturã cu care nu cred cã sunteþi cu totul neobiºnuit, o infuziede Hypericum perforatum, laptelui acru recomandabil mie de urmaºiilui Michel de nostre Dame îi va veni rândul puþin mai târziu. Nu te ostenidegeaba, fiule, le poþi spune medicilor medici. ªtiu cã nu-s urmaºii fami-liei Florentine. ªi nici ai medicului Caterinei. Sunt urmaºii unui grec,Hyppokrates. Originar dintr-o insulã egeeanã, fiule. Kos, sfinþia ta, ºtiu.Fiule, n-am tot timpul din lume ºi dacã ne vom tot învârti în jurul dege-tului mic nu ajungem la motivul vizitei mele. Nu sunt fantomã, nu tre-buie sã dispar la miezul nopþii. Dar nu pot dilate timpul, nu-þi pot oferiun accelerator de timp subiectiv. Dar, cum sã-þi spun, în urma unor, hm,conciliabule de care nici nu trebuie sã ºtii dar nici nu-þi sunt de neimagi-nat, sunt limitat de apariþia pe boltã a primei stele. Suntem pe acelaºi fusorar cu þara unde evenimentul ãsta marcheazã începutul shabbatului.Iar eu, ca iezuit, sunt þinut sã respect codul celor de la care, vrând-ne-vrând, nu numai doctrina pe care o practic ºi o pãzesc cu strãºnicie, darînsãºi persoana Mântuitorului purcede. Nu putem trece peste asta ºi,iatã, soarele mai are exact 2.71 diametre pânã ce va trece sub orizont. Sãtrecem la subiect, fiule. Dar, înainte de orice, sã evitãm orice confuzie.Cine crezi tu cã sunt? Întrebat abrupt nu mai sunt aºa de sigur. Cãci nuv-am mai vãzut, padre. ªi asemãnarea somatic, facialã, cu personajul lite-rar descris de autor e relativã. Mai degrabã un inefabil, intuitiv, dar maidegrabã instinctual, îmi spune cã sunteþi Padre Ildefonso de societateJesu. Cel care a descifrat natura personajului don Juan Tenorio, dez-vãluindu-i secretul: ilustrul seducãtor fusese… impotent. Un personaj lit-erar care lucreaza asupra altui personaj literar. Când am citit prima datã,cu zeci de ani în urmã, schiþa lui Èapek, habar n-aveam de aceastã viaþãsecretã a personajelor, iar când am aflat de ea* uitasem de Cartea apoc-rifelor. Mai exact, rãmãsese una din cãrþile mele de cãpãtâi, dar nu fã-cusem conexiunea. A fãcut-o instinctul meu, între momentul în care îmiimaginam cã discut cu sfinþia ta ºi cel present, câd ai apãrut, habar n-amcum. Dar ºtiu cã nu eºti produsul imaginaþiei mele. Se pare cã repetam,

Preludiu

145

fãrã sã mi-o fi propus, experienþa naratorului din proza citatã. Dar fãrãa avea motivarea aceluia, fãrã a fi fost implicat prin ceva, un act fizic, pre-cum cronicile de fotbal ale aceluia, element care-l adusese pe personajullui Eugen Barbu în faþa lui, la terasa ce pãrea extrasã direct din roman.Dar dacã nu-l chemasem eu însumi pe cãlugãrul iezuit, apariþia acestuiatrebuia sã aibã un motiv. N-aveam decât sã aºtept sã-l aflu.

Bãtrânul sorbi iaurtul de bãut, cu bifidus, turnat din ambalajul dePCV într-o ulcicã de pãmânt ars, pe care avui inspiraþia s-o pescuiescdintr-un bãruleþ inserat în rafturile bibliotecii, apoi îºi vîrî mâinile des-cãrnate printre faldurile rasei uluitor de albe, scoase o terfeloagã îngãl-benitã de vreme, ce pãrea gata de a se descompune în petice, o netezigrijuliu cu muchia palmei ºi mi-o întinse. Pãrea a fi partea de sus a uneiprime pagini de manuscris, în francezã. Titlul mã ºocã: L’Arcturienne.Scris cu litere aplecate. ªcolãreºti. Dedesupt, cu litere mai mici: parJaume… ºi hârtia era ruptã în dreptul numelui. Interesant, prenumeleautorului era scris, tot de mânã, dar cu litere aproape drepte. Ceva maijos, cu litere mai mici, tot aplecate, ceva ce pãrea o dedicaþie: À ma bienaimeé Carmen, la belle, misterieuse et inoubliable arcturienne, avec lamélancholique joie de mon âme ecorché. N-am gustat niciodatã telen-ovelele, peltelele ºi alte produse literare siropoase. Mã gândii cãbãtrânul iezuit n-avea cum sã nu ºtie asta. În particular cã n-aº fi deloctentat sã citesc o poveste care sã înceapã cu o dedicaþie aºa de autocom-pãtimitoare. Ceva îmi dãdea cu virgulã. Când ridicai spre oaspete oprivire scepticã, avui de înfruntat ochii ironici, sfredelitori, negri, subsprâncenele groase ca o mustaþã de cavalerist. Procesul meu de gândirepãrea transparent. Bãtrânul aºtepta sã gãsesc singur soluþia, rostulprezenþei lui cu petecul acela de hârtie friabilã, nu îngãlbenitã, ci deculoarea oaselor lustruite. Aveam în faþã o cutie cu piese de puzzle, fãrãdesen ºi trebuia sã le articulez, pentru a gãsi singur tabloul. ªi atunci Zîncercã sã înþeleagã totul, singur, gândindu-se. Iar asta i-a fost fatal.Fraza îmi zumzãia în urechile minþii. ªtiam de unde vine ºi, dupã unminut de effort mental intens îmi picã o fisã mare. De un dolar gãurit.De argint. Mintea mea scosese la suprafaþã citatul din lene. Din inerþie.Sã mã avertizeze cã efortul de a o biciui în urmãrirea jocului de puzzlemi-ar putea dãuna. Ce prostie! Dar însãºi prezenþa iezuitului dovedeaîncredere. Nu a lui, era ºi el o piesã, un mesager. La urma urmei nici nuconteazã a cui agent era. Important e cã-mi tranmsisese mai multemesaje, între care cel mai important era creditul de care mã bucuram.În nuvela despre Moºa Mariancovici, rostul autorului narator era sã-lelibereze pe nefericitul personaj, resuscitat din bibliotecã de folosirea


146

numelui sãu ca pseudonim, culmea, pentru o serie de cronici de fotbal.Sã-i redea liniºtea. Jucând, toutes proportion gardées, rolul lui Horatio.Sã dea de ºtire. Ceea ce personajul însuºi înþelesese cã i se întâmpla.Rolul meu avea sã fie mult mai greu. Trebuia sã încep prin a-mi repre-zenta o situaþie ºi abia apoi sã vãd ce mi se cerea sã fac cu ea.

Ce se presupune cã aº avea de fãcut, padre? Sper cã aveþi cel puþino parte importantã a documentului. ªtiam deja cã nu voi mai cãpãtanimic peste acea jumãtate de paginã de manuscris, cuprinzând untitlu,un nume de autor ºi o dedicaþie mai mult sau mai puþin lacrimogenã.Dar mesagerul trebuia provocat sã-ºi descarce tolba. Chiar ºtiind cã n-ova face. Sau cã nu va face nimic mai mult decât un minim care sã mãprovoace pe mine sã fac ceva. Sã tragic concluzia logicã din toate ele-mentele, începând cu faptul de a fi început prin a-þi imagina cã vorbeºticu mine, urmând cu prezenþa mea aici, conºtientizând cã nu sunt o enti-tate care rãspunde unei invocãri, deci apariþia mea nu e rezultatul ma-giei. De altfel nici nu eºti capabil de magie. Raþionamentul tãu ca nusunt un sfânt, deci nu puteam rãspunde unei rugãciuni, pe care nici nuºtii s-o scandezi are ºi nu are sens. Nu poþi ignora evidenþa cã am apãrutîn spaþiul tãu intim, de lucru, de regãsire chiar, de îndatã de ai spus Tatãlnostru. ªtii deja bine ºi ºtim amândoi de unde ºtii, cã acest text nu e orugãciune în sens strict, dar e un cod care deschide canale de comuni-care pe care tu le numeºti, pe limba ta, parafizice ºi n-are importanþãcum se numesc în lumea mea. ªtiu, padre, de unde ºtiu, murmurai. Dela sora mea de steaua lui David, fie sufletul ei în paza nemãrginiteibunãvoinþe a lui Alla’. Poþi spune Dumnezeu, fiule. Pot, padre, numaifaþã de ea, de aceastã sorã a mea, care continuã sã trãiascã deoarece unnumãr de apropiaþi n-o uitã, numai faþã de ea îl chem. Pe Atotputerniculcu numele dat de musulmani. Era una din manifestãrile humorului ei deevreicã atipicã. Dar sã revenim, ai spus cã nu ai prea mult timp. Uite,soarele se ascunde deja dupã cladirile din zare, pânã la orizont nu maiare mult. Coroborând elementele asupra cãrora mi-ai atras atenþia totnu rezultã dacã mai ai sau nu, completã sau incompletã, povestea aces-tui Jaume. Gândeºte, fiule. Rãspunsul la întrebare va rezulta din ce vei figândit. Padre, nu te mai recunosc. Confruntarea ta, nu atât cu personajullui Tirso de Molina, devenit symbol, cât cu rigidul confesor de provin-cie nu fusese decât ocazia de a exprima sintetic o temã de meditaþiedespre care îi mãrturisiseºi chiar eroului moribund cã te preocupase.Aveai totul în minte ºi în suflet încã înainte ca autorul schiþei, KarelÈapek sã te introducã în scenã. În timp ce povestea asta tocmai aiînceput prin a mãrturisi cã povestea lui Jaume e singura cãreia nu i-ai

Preludiu

147

gãsit soluþia. Ceea ce explicã prezenþa sfinþiei tale aici, tatãl nostru n-afãcut decât sã regleze optica, ºarful imaginii 3D. Dar dacã n-ai dezlegatmisterul, înseamnã cã ºtii povestea. Dacã mi-ai arãtat o jumãtate de filãcu titlul, autorul ºi dedicaþia, înseamnã douã lucruri: ºtii povestea, ºicrezi cã are în ea ceva inexplicabil, mai dificil de pãtruns decât falsa fai-mã a lui don Juan ºi mai ºtii cã aici, în aceastã jumãtate de paginã e celpuþin o cheie, dacã nu chiar cheia. Continuã sã raþionezi, fiule. Hm... Ocheie sau cheia... tragi de timp cu povestea. O ºtii, dar fie üntârzii sã mi-ospui, fie chiar eviþi. Mã tragi cãtre petecul de hârtie... ia stai... nu-i imposi-bil sã vrei sã-mi sugerezi cã ceea ce-mi ceri, sã te ajut sã lãmureºti mis-terul poveºtii, sau chiar sã-l gãsesc în locul tãu, mi-ar ºedea în puteri sãfac fãrã a-mi spune povestea. Atenþie, nu indepdendnet d epoveste, cifãrã sã mi-o spui. Ar însemna fie cã deducerea poveºtii, sau mãcar a cevadin ea, duce la rezolvarea misterului, fie povestea ºi misterul ei sedezvãluie simultan, pe baza informaþiilor pe care le am deja. Dar înambele variante diferenþa e între noi doi: sfinþia ta, o ficþiune, un per-sonaj literar, dar cu o putere mentalã definitã ca atare mult mai mare caa mea ºi, ca ficþiune, poate cu o putere dindefinitã ºi eu, un simplu om,nici prea deºtept, nici prea prost. Dar destul de obiºnuit cu ficþiunea.Stai, fiule, nu te grãbi, þi-a scãpat un amãnunt. Important. Ca personaj deficþiune nu pot avea resurse infinite. Sunt condiþionat de concepþiaautorului care m-a creat ºi nu-mi pot depãºi prea mult standardulproiectat. Apoi, la ce þi-aº mai fi cerut ajutorul? Continuã. Daaaa, sã con-tinuãm. Ce am eu ºi n-are sfinþia ta? Când aparent toate ºansele sunt departea ta. Daaaaa. Doamneee! Dar mi-ai dat soluþia, padre! Cu ce sea-mãnã un personaj literar? Chiar unul supus efectului Moºa, cum îl nu-mise autorulo acelei nuvele. Evrika! Seamãnã cu un robot. Doar autorulcare te-a creat e inventatorul cuvântului robot, cum de nu m-am gânditmai iute? În ce sens? În sensul cã nu-ºi poate depãºi prea mult limitelepreproiectate. Mai puternic decât omul în aceste limite, dar lipsit de fle-xibilitatea practic nelimitatã a unui om antrenat.

Capabil de adaptare la situaþii în care un personaj se simte stighe-rit, iar un robot e neajutorat. Deci drama lui Jaume trebuie sã fie de onaturã îndeajuns de diferitã de a lui don Juan. Dar trebuie ºi sã aibã ceva-ceva în comun. Altfel ai fi rãmas sã te odihneºti între paginile Cãrþiiapocrifelor, oricâþi cititori ai fi încântat, oricâþi critici ai fi pus la murat.Înþelepciunea unui iezuit e deasupra multor categorii de înþelepþi, darnu trece dincolo de problemele naturii umane. Sigur, ai sã-mi aminteºticã un conciliu iezuit a calculate, cu mijloace de observare precarã a ce-rului, cele 10 zile cu care calendarul iulian rãmãsese în urmã în mai bine


148

de 16 secole, voi eraþi la sfârºitul secolului XVI crema matematicienilor,deºi Gerolamo Cardano publicase cu 47 ani înainte soluþiile iraþionaleale ecuaþiilor de gradul 3, mitocosite de Scipione da Ferro si NiccoloTartaglia. Dar, sfinþia ta, reforma calendarului era o problemã economi-cã, ergo una social. Adicã tot umanã. Pe când ecuaþiile italienilor erau cucel puþin o treaptã mai abstracte. Daaaa. Deci ceea ce te incomodeazã lapovestea lui Jaume, pe care sfinþia ta o cunoaºte ºi eu nu, e de naturãextraumanã.

Fãrã sã vreau, mã destinsei. Puþin. Simþeam cã atinsesem un aliniatstrategic al campaniei. Regulile tacticii îmi cereau sã-mi consolidez pozi-þia, sã-mi pregãtesc urmãtorii paºi, sã-mi adun, sã-mi organizeze resurse-le. Câteva secunde fui prea ocupat cu evaluarea propriei poziþii ca sã-lprivesc pe bunul cãlugãr. Când ridicai ochii, el îºi feri privirea. Atuncisimþii cã în acele câteva secunde mã privise intens. Nu reuºise, în ciudaantrenamentului, sã coboare obloanele pleoapelor îndeajuns de iute casã nu bãnui fulgerul. Dar destinderea nu mai avea cum s-o ascundã. Tã-curãm câteva minute. Nu era un moment de odihnã, ci acea pândã rec-iprocã a cicliºtilor de velodrom, în cursa de vitezã, când rãmân ambii,uneori, minute ºin ºir, sur place. Înainte ca unul sã declanºeze sprintulfulgurant. Cu un calm deja studiat, iezuitul, cu mâinile una peste alta, caºi cum s-ar fi sprijinit pe un toiag invizibil, aruncã vorba, precum unatout pe masã: continuã, tinere. M-am simþit ca Patton, la câteva zeci dekilometric de Rin, în toamna lui paº’patru, rãmas fãrã benzinã. Amînghiþit în sec ºi am continuat: Sã venim la petecul de hârtie, singurullucru concret. Ce avem aici? Un titlu care sunã cosmic ºi un nume deautor care sunã catalan. Oricum mediteranean. Ceea ce ar putea expli-ca tonul elegiac, ca sã folosim, sfinþia ta, un eufemism (aici schimbarãmzâmbete cu fineþe). Dar nu vãd legãtura între un nume cosmic ºi unulmediteranean. Unde ai mai întâlnit forma Jaume, tinere? Numai înCatalunya? ªtiu eu? Nu prea mã pricep la subtilitãþi lingvistice. Catalanaseamãnã mai mult decât orice limbã romanicã cu ceea ce era latina vul-garã. Dincolo de Pirinei e un amestec de dialecte, termenul generic eoccitanã. Langue d’oc, provensalã... Dar, sfinþia ta, avem mijloace pecare voi nu le cunoºteaþi. ªi vorbind, butonam. Am noroc, dau de unwebsite cu nume provensale. Ia’n-tã-tã! Ce vãd? Jaume se poartã ºi pevalea Rhonului. Habar n-aveam. Dar… Arcturiana… apoi un numeprovensal… urechea mea muzicalã prinde o sonoritate. Arc-tu-ri-a-na.sunã ca Ar-le-zi-a-na. fata din Arles. Preludiul suitei lui Bizet îmi explo-deazã în ambele urechi, Neghiniþã ºi Gimminy fie dorm în papuci, fiesunt în tamjã cu iezuitul. Undeva aici e legãtura, dar care sã fie? Continui

Preludiu

149

sã butonez. Aºa aflu cã piesa muzicalã a ilustrat muzical o piesã omoni-mã. Scrisã dupã o nuvelã tot omonimã, care face parte din culegereaScrisori din moara mea. Alphonse Daudet. Pãrintele celebrului Tartarindin Tarascon. Care n-a scris decât despre Provenþa. Gãsesc ambele texteîn biblioteci online. Citesc lacom, uitând de cãlugãr, plonjat adânc. Opoveste de dragoste. Tragic, dar relatatã cu naturaleþe…

Uitasem de apus. Cerul e aproape negru. Padre Ildefonso de so-cietate Jesu zâmbeºte cumva absent. Priveºte cerul. Lunã plinã, stelelemai întârzie puþin. Nu mult. Tinere, te-ai apropiat mai mult decât mã aº-teptam, dar eºti departe. Nu, nu am textul ºi nu cunosc povestea. Ai intuitperfect cã, dacã aº fi cunoscut-o, rãmânea posibil sã n-o înþeleg. Tocmaideoarece numele cosmic mã deruteazã. Pare a introduce un elementextrauman ºi e adevãrat cã nu înþeleg. Dar mai ales tu, tinere, nu înþelegipropriul rol în dezlegarea misterului. Pune mâna ºi continuã povestea,începând cu primul rând de dupã dedicaþie. Diferenþa de informaþiedatoratã diferenþei de epocã, atenþie, ºi faþã de epoca mea ºi a lui donJuan Tenorio, dar ºi faþã de epoca lui Karel Èapek, inventatorul cuvân-tului robot ºi al Fabricii de absolut, are ºansa sã compenseze puterea depãtrundere a unui iezuit. Povestea, cu mijloacele tale, care sã suporteperfect titlul Arcturiana, sã fie legatã cumva de drama culeasã de scri-itorul provensal ºi sã rãspundã dedicaþiei. Pe care te-aº ruga sã-mi facihatârul de a o citi în esenþa ei, pentru a n-o mai resimþi ca doar sentimen-talã. Aºadar: À ma bien aimeé Carmen, la belle, misterieuse et inoubli-able arcturienne, avec la mélancholique joie de mon âme ecorché.

Sfinþia ta, pot eu sã nu accept provocarea? Dar mai e un singuramãnunt. De ce-mi spui senhor Allegro? Sfinþia ta e spaniol, în fine, Cas-tilian, nu portughez. Hm, tinere, eºti subtil, nu întrebi ce eºti curios sãafli. E simplu. Am tradus pur ºi simplu cele douã componente ale nume-lui tãu. Cel care va apãrea pe coperta cãrþii al cãrei prin capitol tocmai s-aîncheiat cu aceastã dedicaþie. Pe care va trebui s-o explici.

150

Toatã sãptãmâna am trudit la romanul meu. Problema e cã tocmaiam ajuns într-un impas. Unele personaje au luat-o razna, nu vor sã mãmai asculte. Întâlnesc acolo o lume nouã de care nu prea am habar. Facacum cunoºtinþã pentru prima datã cu ea, pentru cã ele, personajele, auînceput sã fie altfel decât sunt eu. Desigur, am nevoie de timp sã mã aco-modez cu ele, ca mai apoi sã încerc din nou sã le dirijez.

Eram uºor iritat, când a sunat ea.— Alo, mai exiºti? Te-ai ascuns în cãmãruþa ta de la etajul opt ºi nu

mai vrei sã ºtii de mine.— Salut, iubito. Ce bine-mi pare cã mã suni. Sunt uºor derutat, iar

tu mã vei ajuta sã rezolv o dilemã. Personajele mele din roman au înce-put sã nu mã mai asculte. Nu ºtiu ce sã mã mai fac cu ele.

— ªtii ceva? Asta mi-ai spus-o ºi sãptãmâna trecutã, ba ºi-n cealaltã.Ai gãsit un pretext nu chiar onest sã amâi la nesfârºit întâlnirile noastrela care altãdatã þineai atât de mult. În ultima vreme mã laºi mereu singu-rã. Ai început sã mã neglijezi…

— Nu, draga mea. Te iubesc mult, mi-e dor de tine, dar acum lucrezla romanul ãsta… Am scris toatã ziua. Dacã mã iubeºti cu adevãrat, ar tre-bui sã iubeºti ºi ceea ce fac eu.

— Te admir ºi te preþuiesc pentru ce faci tu, cã scrii, dar asta nuînseamnã sã mã neglijezi în felul ãsta.

— Exagerezi ca de obicei. Îþi place sã exagerezi, asta e…Dupã câteva minute de tãcere, pe când credeam cã a închis telefo-

nul, cum mai fãcuse ºi altãdatã, am auzit-o plângând. Îmi plãcea plânsulei, care uneori seamãnã cu al unui copil cãruia i-ai refuzat un hatâr. Tre-buia s-o liniºtesc cumva ºi nu ºtiam cum.

Proza

Cornel Nistea

Ea ºi romanul

— Iubito, nu face asta. Plânsul tãu mã întristezã. Uite, termin descris capitolul ãsta, tocmai sunt pe final ºi voi veni la tine sã te vãd.

Scântecele ei au devenit tot mai pronunþate.— Ascultã-mã cu atenþie, scumpa mea. Mi-eºti dragã, mi-e dor de

tine…— Eºti un ticãlos, Pompiliu. ªtiai cã eºti un ticãlos? De când scrii la

romanul ãsta, pentru tine nu mai exist.— Te înºeli foarte tare. Tot ce-am scris în ultima vreme e inspirat

din iubirea noastrã…— Mã minþi! ªtiu sigur cã mã minþi ºi asta mã sperie cel mai tare.

Nu înþeleg de ce mã faci sã sufãr… De ce taci? Fã un efort din sinceritateºi spune-mi cã totul n-a fost decât o minciunã, cã nu ºtii din ce motivemi-ai creat iluzia cã ne iubim.

— Gândeºti cu totul fals. Iubirea se nãruie când apare suspiciunea.Gelozia ºi neîncrederea sunt ucigãtoare.

A tãcut iar. Nu-i mai auzeam plânsul. Asta putea fi ºi bine, ºi rãu.— De ce taci? Mai spune ceva. Ce-ai mai fãcut sãptãmâna asta?— N-am fãcut nimic. Te-am aºteptat aici searã de searã ºi n-ai venit.

Dragostea noastrã se pare cã a eºuat ºi nu ºtiu de ce. Mã întrebi ce-am fã-cut? Aº fi vrut sã iubesc, dar iubirea îmi e refuzatã. Pompiliu, sunt feme-ie, am treizeci de ani, iar tu, în loc sã vii aici, scrii romane…

— Va fi romanul vieþii mele. Þi-am mai spus asta. — Minciuna aceasta mi-ai spus-o ºi altãdatã. La scrierea fiecãrui ro-

man din cele zece mi-ai spus aceeaºi poveste.— Nu, nu, acum e ceva foarte serios. Am probleme cu personajele…— Dragul meu, eu zic s-o lãsãm baltã. M-am sãturat sã-mi furnizezi

la nesfârºit iluzii.— Vorbeºti de parcã n-am fi trãit mereu în pasiune. Þi-am oferit de

fiecare datã toatã iubirea mea.— Mã minþi iar. Tu îþi iubeºti doar romanul ãsta, la care scrii, în

sufletul tãu nu mai e loc ºi pentru mine. De ce nu ai curajul sã recunoºtiasta.

— Exagerezi din nou. Nimic trainic nu se poate întâmpla în lumeaasta fãrã iubire.

— E frumos ce-mi spui, pare sã fie o replicã a unui personaj dinnoul tãu roman, o declaraþie de dragoste…

— Nu fi rea. Asta am simþit tot timpul de când suntem împreunã.— De când nu ne mai vedem, de când mã neglijezi.Am încercat din nou s-o asigur de iubirea mea, însã ea îi dãdea

înainte cu varianta ei.

Ea ºi romanul

151

Cornel Nistea

152

— S-a terminat, Pompiliu, prea þi-ai cultivat orgoliul ºi egoismul. Ede ajuns. Pa!

În continuare am auzit sunetul cu care receptorul a lovit furcaaparatului telefonic, aºa cã am sunat-o eu. Mi s-a pãrut cã-i aud din nouplânsul. Mã dispera.

— Alo, iubito, eºti acolo? Vreau sã vorbim.— De ce mai insiºti de vreme ce nu mã mai iubeºti. Cu siguranþã

te-ai îndrãgostit de vreun personaj din romanul la care lucrezi….— Eºti o neînduratã. Uite, mã îmbrac îndatã ºi-n zece minute sunt

la tine.— Nu mai vreau, Pompiliu. Tu þi-ai propus de la început sã mã faci

sã sufãr.— Nu-i adevãrat. Vinovatã pentru tot ce se întâmplã e doar gelozia

ta, nu eu, nu romanul meu.A închis din nou telefonul, iar ultimele mele cuvinte au zburat în

vãzduh. Greºisem, desigur, acordând atât de mult timp romanului ºi eiatât de puþin. Am alergat pe scãri, am traversat în goanã cartierul. Cândam sosit la ea, nu mai era. Mã temeam grozav cã de data aceasta îºi varespecta ameninþarea. Þineam în egalã mãsurã la ea ºi la romanul la carescriam. Ea era soarele ºi ploaia vieþii mele. Simþeam cã mor dacã mã vapãrãsi.

O zi mai târziu a sunat din nou. Ce voia oare sã-mi mai spunã?Vocea ei pãrea liniºtitã. Parcã îºi recãpãtase modulaþiile de altãdatã.

— ªtii, mã simt datoare sã-þi spun încã o datã cã nu mai merge, cãnu mai pot. Regret, dar totul s-a terminat.

— Draga mea, te iubesc la fel de mult ca totdeauna, fã un efort ºinu mã urî. Doar lucrul ãsta îl mai doresc de la tine.

— În ultima vreme ai devenit egoist. Tu nu mai iubeºti nimic altce-va pe lume decât romanul acesta la care scrii.

— Nu neg deloc ce spui. Un scriitor adevãrat îºi iubeºte dincolo deorice închipuire opera, dupã cum sunt momente în care o urãºte, pen-tru cã pe parcursul scrierii ei îi creeazã numeroase neplãceri, ca sã numai vorbim câte deziluzii încearcã… Recunosc cã în ultima vreme te-amcam neglijat.

— ªi de ce trebuie sã suport eu pedeapsa asta? Numai pentru cã unpersonaj din romanul acesta al tãu îþi face hachiþe?

— Ieri ai plecat de acasã ºi m-ai fãcut sã sufãr foarte tare. Meritameu sã-mi faci asta?

— Nu ºtiu dacã meritai sau nu, un lucru însã îmi e foarte clar. Chiarîn clipa asta trebuie sã alegi: eu sau romanul tãu.

Ea ºi romanul

153

— Nu prea înþeleg ce vrei sã spui. Prea eºti posesivã ºi exclusivistã.Oare unde ne va duce atitudinea asta a ta?

— Dragule, iubirea este jertfã. Parcã am mai discutat cândva pro-blema asta.

— ªi se va stinge lumina ei dacã arderea e prea puternicã?…— Nu-þi cer decât sã-þi iubeºti mai puþin romanul, nimic altceva.— Cum adicã, sã renunþ la chiar viaþa mea numai pentru cã tu mã

iubeºti?— Ai promis cã te muþi aici dupã ce vei termina Pasiunea din ur-

mã ºi n-ai fãcut-o… Acum ai început un nou roman, la ce mã mai pot aº-tepta? Mi-ajunge, Pompiliu. Te-am sunat sã-þi spun adio.

Au trecut câteva zile ºi n-a mai sunat. Eram convins de acum cã numai era o glumã ce se întâmpla. Prea era furioasã pe romanul la care scri-am de câteva luni încoace. Spre uimirea mea, o sãptãmânã mai târziu amvãzut-o în parc cu un bãrbat de braþ pe chiar aleea pe care ne plimba-serãm noi odinioarã. O iubeam mult, dar acum am început deodatã s-ourãsc nu atât pentru cã o vedeaam plimbndu-se cu un bãrbat de braþ, câtmai ales pentru cã personajul meu feminin din roman începuse sã-iurmeze exemplul, chestia mã dispera, m-a fãcut sã-l detest ºi asta nu erabine. O sãptãmânã mai târziu am încercat o conciliere cu ea. N-a accep-tat-o ºi m-am umplut de tristeþe. Îmi pãrea atât de rãu pentru ea cã mãsubstituia cu un altul. Nu mai trãisem nenorocirea asta vreodatã, nu maimergea nici romanul, în zadar briza înserãrii îmi lovea tandrã faþa. Eramdezolat, dar oare ce mai puteam face decât sã-mi pãstrez calmul ºi lucidi-tatea, sã las personajele sã se manifeste în deplina lor libertate, ba sãaccept inclusiv dureroasa substituþie.

Aºa am procedat, dar tot nu mergea. Nu puteam sã-mi vãd iubitaîn parc cu un altul. Trãiam de acum un coºmar. Mã simþeam nu doar trã-dat în ce aveam mai scump, dar de-o vreme simþeam o ºfârºealã cum-plitã, cum nu mai trãisem. Mai rãu era cã nu mai scrisesem la romanulmeu vreun rând de aproape douã sãptãmâni. Nu mai speram de acumsã mã caute, ba eram chiar convins cã totul se terminase.

Pe când nu mai aveam nicio speranþã, a sunat ea.— Alo, mai exiºti? Ai terminat de scris romanul?— A, salut, draga mea, cât de mult mã bucur cã m-ai sunat. Ei, l-am

terminat, doar þi-am spus data trecutã cã am ajuns într-un impas, perso-najele nu vor sã mã mai asculte, au luat-o razna.

— ªi eu sunt unul dintre personajele astea ale tale?— Uite, spui tu ceva, mãcar cã nu m-am gândit pânã acum la asta,

însã poate fi o variantã.

Cornel Nistea

154

— ªtii ceva, am fost prieteni atâta vreme, te-am sunat ca sã-þi cer ofavoare.

— Ei, cu mare plãcere.— Eu sunt strãinã în oraºul ãsta, nu te am apropiat decât pe tine.

Am hotãrât sã mã cãsãtoresc. Duminicã am cununia religioasã. N-ai vreasã mã conduci tu la altar?

Am rãmas siderat cu receptorul aparatului telefonic în mânã.Doamne, Dumnezeule, cum poate sã-mi facã una ca asta? La un momentdat mi s-a pãrut cã delirez. De acum eram leoarcã de transpiraþie. Sã fieoare asta lovitura ei de graþie?

— Hei, ce faci acolo, de ce nu spui ceva?— Ce pot sã spun… N-ai putea gãsi totuºi pe altcineva sã te

însoþeascã la altar.— Nu, m-am gândit bine, acesta este preþul trãdãrii tale.— Iubito, glumeºti, desigur, te invit mâine searã la concertul trupei

Sfinx de la Ateneu.— A, nu pot sã cred. ªi personajele tale din roman le vei lãsa sin-

gure?— Of, Doamne, ce tot spui acolo! Personajele n-au decât sã mai

aºtepte, dacã tot am intrat în conflict cu ele ºi nu vor sã mã mai asculte...

155

La cafeneaua Calea Lactee

Când Constantin ajunse la cafeneaua Calea Lactee seara de poezieera în plinã desfãºurare. Auzise de serile de poezie de acolo dar, în drumspre locul de întâlnire, uitase pentru moment de ele. Fãcu abstracþie deactriþa care tocmai recita în picioare în centrul ringului dintre bar ºiprimele mese ocupate de clienþi ºi, neliniºtit, o cãutã din priviri pe Olga.Dar Olga nu se vedea nicãieri. Toatã lumea asculta cu atenþie. Un pian,undeva într-un colþ, cânta în surdinã. Întârziase câteva minute. Un pic iri-tat se aºezã la o masã liberã, cât mai departe de ring, ºi aºteptã. Nicio chel-neriþã nu se apropie sã-l întrebe dacã doreºte ceva. Mai bine: i-ar fi spus cãnu doreºte nimic. Un timp ºezu cu ochii pe uºa de intrare. Apoi, pentrucâteva minute îºi mutã privirea spre uºa cealaltã, care dãdea în coridorulunde se aflau toaletele. Olga nu-ºi fãcu apariþia nici dintr-acolo.

Actriþa terminã de recitat ºi se înfiinþã alta, una micã ºi grãsuþã.Constantin se gândi cã aratã cu totul altfel decât Olga. Recita ceva desprefluturi, flori ºi o ciocãnitoare din adâncul pãdurii. Era greu sã te concen-trezi. De undeva de-afarã venea zgomotul unui pichamãr dar pe recita-toare acel zgomot nu pãrea s-o deranjeze. Nimic nu pãrea s-o deranjeze.

...Ciocãnitoarea se muta pe-un trunchiPãdurea îºi încorda urechea vegetalãPicoteau prigoriile în fumuri de chihlimbar...

Versurile se tot repetau. Actriþa trecea de la o masã la alta, recita unvers, dupã care, aplecându-se provocatoare, întindea microfonul unuiclient la întâmplare. Sau poate nu la întâmplare. Iar clientul de la masã tre-buia sã repete imitând cât mai fidel intonaþia actriþei. Nimeni nu se ridicala înãlþimea patosului ei melancolic dar cu toþii îºi dãdeau silinþa. Olga

Proza

Paul Tumanian

Paul Tumanian

156

lipsea în continuare. Constantin o vãzu deodatã pe actriþã strecurându-seîn chip neaºteptat cãtre masa lui. De ce? Pentru cã îl vedea singur? Ceeace fãcea actriþa era o invitaþie adresatã lui în public, cu siguranþa afiºatã cãtotul în jurul ei, prin meritul ei ºi cu participarea tuturor, trebuia sã fie oarmonie perfectã.

Picoteau prigoriile în fumuri de chihlimbar...

Actriþa, aplecatã spre el cu microfonul întins, purta un sarafannegru peste o bluzã albã. Pe Constantin microfonul întins cãtre el îl iritãteribil. Totuºi, cu voce joasã, înfrângându-ºi enervarea, spuse în microfon:

Picoteau prigoriile...

ºi simþi un dezgust apãsãtor cã fãrã voia sa îi imitase pânã ºi intona-þia vocii.

...în fumuri de chihlimbar...

stãrui actriþa impunându-ºi armonia pacificatoare pânã la capãt.Toate privirile clienþilor din Calea Lactee erau îndreptate cãtre el ºi cãtremasa lui unde ºedea singur, fãrã Olga. Era cât pe-aci sã-i strige sã se ducãdracului cu prigoriile ºi cu fumurile ei de chihlimbar cu tot. Dar în loc deasta repetã docil:

...în fumuri de chihlimbar...

Surprinzãtor ºi dezgustãtor, recunoscu în propria-i voce ºoapta eimelancolicã.

Actriþa îi mulþumi cu o uºoarã reverenþã ºi se întoarse în ring.

Naturalia sunt turpia

„Ce faþã urâtã are omul când cântã, nu þi se pare?” De fapt nu erao întrebare pe care mama mi-o adresa mie, fiindcã ea era deja edificatã înprivinþa aspectului feþei omului cântãtor. Nu-i împãrtãºeam pãrerea dartotodatã eram nevoit sã recunosc cã da, într-adevãr, dacã nu auzi sunetulvocii sau faci într-un fel oarecare abstracþie de el, gura cântãreþului se schi-monoseºte penibil în efortul de a cânta. Mai ales arii de operã. Venele de

Cinci proze

157

la gât i se umflã sã plesneascã, ochii i se mãresc cât cepele ºi aruncã sãgeþi;încãrcate de mânie, ai zice, dacã n-ai realiza, restabilind sonorul, sau, dupãcaz, lãsând, prin puterea voinþei, sunetul sã-þi atingã din nou urechile, cãde fapt cântãreþul îºi strigã iubirea înflãcãratã. Trebuia sã fii deci conºtientcã expresia feþei ºi vocea sunt de fapt inseparabile — asta era concluzia.Dar mama avea pesemne sensibilitãþi aparte, pe care nu binevoise sã mile transmitã genetic. Aºa cã de atunci încoace, ori de câte ori vedeam spec-tacole de operã, nu mã puteam împiedica sã-mi îndrept atenþia asuprafeþelor cântãreþilor, sã comand urechilor sã nu audã sunetul vocii ºi, într-otãcere obþinutã printr-un exerciþiu de voinþã, sã mã minunez cât sunt decaraghioºi în efortul lor disperat de a emite sunete. Era doar un joc alimaginaþiei. Dar cât de pãgubitor!

La data când mama îmi vorbea de urâþenia omului care cântã credcã deja citisem pe undeva, poate în cãlãtoriile lui Gulliver, despre un per-sonaj, probabil neuman (fiindcã sunt asemenea personaje în povestea luiGulliver), care vorbea cu dispreþ de alcãtuirea omului. „Ce caraghios!denunþa acel personaj nevolnicia corpului. Când pãºeºte, omul se folo-seºte doar de membrele posterioare, iar pe cele anterioare ºi le leagãnã pelângã trup, fãrã niciun rost.”

ªi, la fel ºi în privinþa asta, urmãrindu-i pe stradã pe bipezii care sun-tem, mã întrebam de fiecare datã dezaprobator: dacã tot nu ne folosim lamers de membrele superioare, de ce mãcar nu le þinem drepte ºi nemiº-cate pe lângã corp ci le legãnãm neîncetat încoace ºi încolo?

Am întâlnit apoi cârcotaºi dezamãgiþi de felul în care omul a reuºitîn cele din urmã sã se înalþe în zbor. „Astãzi, ziceau ei, te urci, împreunã cualte câteva zeci de oameni, poate chiar — mâine-poimâine, cine ºtie —, câte-va sute, într-o incintã uriaºã, te aºezi în fotoliu, te legi de el cu o curea aºacum te-ai lega la pantaloni, aºtepþi cuminte, auzi cum se pornesc sãvuiascã motoarele undeva în exterior, maºinãria se înalþã în aer, leneºã ºigreoaie, vezi în jurul tãu oameni citind ziarul sau uitându-se afarã pe niºteochiuri de geam nu mai mari decât o clãtitã, li se aduce demâncare ºi cevabãuturicã, dupã care îi vezi stând de vorbã înveseliþi, ba mai ºi cuibãrindu-se pentru un pui de somn unii dintre ei, ºi... ªi te trezeºti la destinaþie. Astasã fie oare împlinirea marelui vis de zbor al omului de la Icar încoace?!”...N-am înþeles! Adicã ce-ar fi vrut cârcotaºii? Musai zborul individual sã fiînsemnat, dupã mintea lor, împlinirea marelui vis? Fiecare pe cont pro-priu? Ar fi vrut sã le creascã oamenilor aripi în spate, precum îngerilor?...Sigur cã omul n-are forþa pãsãrilor. Sigur cã nu poate sã se înalþe în aer prinforþe proprii, decât doar, cu chiu cu vai, dacã, uzând de ingeniozitatea sa,îºi adaugã niscaiva prelungiri mecanice la membre. Asta-i situaþia! N-ai ce

Paul Tumanian

158

sã faci. Eu unul nu aveam nimic de obiectat la actualul mod de a zbura: cuavionul. Ceea ce nu înseamnã însã cã dezamãgirea cârcotaºilor nu mãinfluenþa totuºi, strecurându-mi în suflet o nouã umbrã de îndoialã cuprivire la înzestrarea fizicã a omului, datã de Dumnezeu.

Alþi cârcotaºi îl comparau pe om, ca putere, cu tigrul, îl comparaucu boul, îl comparau pânã ºi cu puricele. ªi ajungeau la concluzia cã, dacãar fi fost sã se mãsoare, de exemplu, cu puricele, omul ar fi trebuit sã fie înstare sã sarã peste un bloc cu zece etaje...

Dar tot nu era îndeajuns de nevolnic sãrmanul om. Trebuia sãpiardã — dupã voia unora — chiar ºi ceea ce avea bun... Sigur! trebuia sã segãseascã cineva sã observe, dezgustat, cã pânã ºi locul zãmislirii sale seplaseazã undeva între fecale ºi urinã. ªi era un mare poet acela care fãceaincriminanta ºi respingãtoarea descoperire ºi o trâmbiþa lumii întregi.Altfel spus, cu o asemenea obârºie, cum sã te mai aºtepþi ca omul sã fie ofiinþã nobilã? Dar, ca nu cumva nepoeþii sã-l judece cu prea multã asprime,declara ritos cã nu existã poezie moralã ºi poezie amoralã ci doar poeziescrisã cu talent ºi poezie scrisã fãrã talent. De parcã exista riscul ca vreunuicititor sã-i treacã prin cap sã ia drept poezie remarca sa cu privire la fecaleºi urinã.

ªi fiindcã scriitorii ºi poeþii s-au dovedit de-a lungul timpului a fi maizeloºi decât anatomiºtii în a da în vileag neîmplinirile corpului omenescºi ale funcþiilor sale, se gãsea, iatã, un altul sã adauge la toate mizeriile depânã atunci monstruozitatea sexului bãrbãtesc: bãrbatul gol, matur ºi viril,stând în faþa femeii goale, obiect al atracþiei sale sexuale, cu membrulînvârtoºat, arãtând — zicea scriitorul — cu nimic mai breaz decât un cuier.Dumnezeule, un cuier! Sigur, puteai s-o iei în glumã. Dar chiar ºi-aºa imagi-nea bãrbatului-cuier avea sã compromitã romantismul viitoarelor mele în-tâlniri amoroase. Avea sã-mi slãbeascã încrederea în propriu-mi corp, carenici aºa nu era prea mare.

Aveam sã continui la nesfârºit jocul de-a defãimarea — fãrã voie! — aspeciei umane, cãutând de-aci încolo noi ºi noi slãbiciuni ale trupului. ªiale minþii. Asta, pe plan general. Iar pe plan personal, aveam sã-mi com-promit plãcerea spectacolelor de operã, aveam sã mã îndoiesc de frãgezi-mea ºi de puritatea pruncilor, pânã atunci de netãgãduit; avea sã-mi fie ºimai mare fricã de înãlþimi, aveam sã fiu încã ºi mai puþin sigur cã îmi voiputea stãvili impulsul sinucigaº de a trage brusc de volanul automobiluluiîn plinã vitezã pe serpentine, la margine de prãpastie. ªi, mai presus deorice, aveam sã evit cu strãºnicie de-aci înainte plajele pentru nudiºti.

Cinci proze

159

În autobuz, privind pe geam

Din cauza marºului de protest al sindicatelor, toate strãzile care dauîn bulevardul Magheru au devenit râuri încremenite de maºini. Printreacestea, strada ªtirbei Vodã... Cam o datã la fiecare minut maºinile se puntotuºi în miºcare. Timp de câteva secunde. Dupã care încremenesc dinnou. Pe fereastra autobuzului 137 se succed, pe mâna dreaptã, sacadat, Pa-latul Creþulescu, Ciºmigiul, Conservatorul, apoi strada Poiana Narciselor...De partea cealaltã, doar ºuvoiul de maºini nemiºcate de toate mãrcile ºi detoate culorile. Câteva însã i-au devenit însoþitoare pe o bucatã de cale,probabil pânã la strada Luteranã, unde drumul se ramificã. Dupã câtevaopriri le poþi deja identifica. La fiecare dezmorþire aparentã a traficuluimaºinile mici accelereazã sprinten, cu o încântare iluzorie. Evadareadureazã doar câþiva metri, dupã care autobuzul, oricât ar fi de greoi, leajunge din urmã c-un mârâit de satisfacþie. Evadaþii s-au cuminþit. Îirecunoºti, iatã-i: un Audi bleumarin c-un tip lângã ºofer care ºade cu mânascoasã pe fereastrã, cu o þigarã fumegând între degete, o Toyota roºie încare ºoferul þine pe volan un ziar desfãºurat larg ºi citeºte în timpul opriri-lor (ba poate chiar ºi între opriri), un Opel în care ºoferul, nervos, bate tac-tul cu degetele pe volan... Se întâmplã ºi invers, autobuzul sã parã cã a gãsitcale liberã ºi sã le-o ia maºinilor mici înainte. Spre satisfacþia cãlãtorilor.Dar care cãlãtori? Exasperaþi, aproape toþi au coborât. N-au rãmas decâtvreo doi, mai rãbdãtori, aºezaþi pe scaune, ºi patru liceeni care au pusstãpânire pe spaþiul de la mijloc, rezervat persoanelor cu handicap ºi cãru-cioarelor cu copii. Au ieºit de la ºcoalã, discutã relaxaþi ºi se simt la largullor de parcã ceea ce se-ntâmplã în jur n-ar fi câtuºi de puþin treaba lor. ªiprobabil nici nu este. Doar cã unul din ei îºi întoarce din întâmplareprivirea spre maºinile blocate în trafic ºi rãmâne cu ochii pironiþi afarã pegeam. Între ceilalþi trei discuþia începe sã lâncezeascã. Rând pe rând îºiîntorc ºi ei privirile în aceeaºi direcþie ca ºi colegul lor. Acum toþi patruprivesc în tãcere, absorbiþi. Cel dintâi observã, pe un ton neutru, în con-trast vãdit cu interesul care i se citeºte în ochi:

— Are ciorapi negri.Nimeni nu comenteazã. Doar se uitã cu o atenþie abia disimulatã.Un Tico verde-închis a ajuns din urmã autobuzul ºi opreºte la o dis-

tanþã prudentã în urma Opel-ului. Prin ferestruica maºinuþei s-a vãzut opereche de genunchi tineri în ciorapi negri înãlþându-se ºi coborând dis-cret pe pedale. Apropiaþi unul de celãlalt dar nu chiar lipiþi. Tivul fustei destofã groasã, la o palmã deasupra genunchilor, urmeazã la fel de discretjocul genunchilor. Din capul femeii de la volan nu se vede decât tãietura

Paul Tumanian

160

dreaptã a pãrului negru ºi lins, bãrbia ºi, intermitent, buza de jos. Îndea-juns pentru a-i trãda vârsta tânãrã.

Coloana de maºini de pe banda alãturatã autobuzului se pune bruscîn miºcare ºi Tico-ul face o tentativã de evadare. Cei patru liceeni, lipiþi degeam, se uitã dezamãgiþi în urma maºinuþei. Prin geamul de la spate nu ise mai vede acum decât partea de jos a pãrului ºi mâna pe mãciulia schim-bãtorului de viteze. Dar tentativa de evadare a maºinilor mici eºueazã ºi deastã datã: autobuzul se aliniazã cu fereastra mare de la mijloc la ferestruicalateralã a maºinuþei. Cei patru bãieþi pot sã se bucure din nou de priveliºte.Genunchii tineri joacã dulce pe pedale, mâna ei albã aºteaptã pe mãciulieurmãtorul prilej de a schimba vitezele. Liceenii ºi-au aruncat unul altuia,discret, o privire triumfãtoare. În definitiv, cu cât ar putea fi ea mai învârstã decât ei? Zece ani? Sau chiar mai puþin?

— Poate îºi agaþã ciorapii, încearcã cel care a observat-o primul.— În ce sã ºi-i agaþe? replicã unul din ceilalþi.Cu toþii se gândesc cã într-adevãr e puþin probabil sã existe ceva

þepos în jurul genunchilor ei tineri. Dar ciorapii, ehei! sunt un lucru pecare niciunul din ei n-o sã-l poarte vreodatã în viaþã. E un privilegiu al fe-meilor. ªi ei îl regretã. Ciorapii ei negri care se muleazã în jos pe gambã...Dar în sus, dumnezeule! pe ce se muleazã? ªi pânã cât de sus?

Dar tinerei femei pare sã nu-i pese de toate astea. Are abilitatea sãschimbe vitezele, sã apese pe ambreiaj ºi pe frânã, sã menþinã maºinuþa eidemodatã (dar perfect funcþionalã) în rând cu maºinile mari ºi puternicecare o premerg ºi o taloneazã.

O diferenþã de zece ani?... Nu se ºtie niciodatã...În sfârºit coloana ajunge în dreptul Bisericii Luterane. Autobuzul

cârmeºte greoi spre stânga, pe strada Luteranã, în timp ce Tico-ul cu cio-rapi negri mulaþi pe genunchi tineri de femeie þâºneºte, eliberat, în sus pestrada ªtirbei Vodã, cãtre hotelul Hilton–Athénée Palace.

Vernisaj

Nu singura preocupare dar, oricum, una din preocupãri, pentruEmilian, la fel ca ºi cu ocazia altor vernisaje, era aceea cã înãuntru era întot-deauna singur. Nu reuºea niciodatã sã convingã pe cineva sã-l însoþeascã.Lumea manifesta indiferenþã faþã de arte.

La fel s-a întâmplat ºi de data asta. Emilian a intrat singur la vernisajulexpoziþiei sculptorului Corneliu Negoi, de la galeria UnicArt de pe CaleaVictoriei. Orice vernisaj este o festivitate, aºa cã e de dorit sã vii — nu-i aºa?

— cu o anumitã stare de spirit. Nu cã trebuie neapãrat sã schimbi o impre-sie cu cineva de lângã tine... Deºi, da, sigur, poate fi ºi asta. Dar mãcar sãsimþi cã cineva care îþi este apropiat sau mãcar cunoscut, priveºteexponatele lângã umãrul tãu ºi sã-i poþi ºopti cã urãºti cuvântul exponate,iar el sã-þi rãspundã ºoptindu-þi la rândul lui la ureche cã în definitiv nudenumirea conteazã ci vibraþia pe care þi-o transmit acele exponate. Iardacã discuþia ar fi continuat sau s-ar fi oprit aici (cel mai probabil) era ochestiune secundarã.

Ca niciodatã, încãperea era deja, cu destul timp înainte de oraanunþatã, aproape plinã de vizitatori, ºi încã mai veneau. Uºa se deschideala fiecare minut ºi feþe noi ºi necunoscute descindeau venind din frigul deafarã ºi încercau sã se acomodeze cu ambianþa, asta însemnând o primãdiagnosticare a atmosferei din salã, o luare la cunoºtinþã de prezenþa unorpersoane cunoscute sau necunoscute dar de o oarecare notorietate, sãzicem. Pe mãsurã ce intrau, Emilian le studia cu interes fizionomiile ºiconstata cât era de diversã paleta de expresii pe care le întâlnea. Unii nu-ºi ascundeau încântarea de a fi acolo ºi se putea presupune cu uºurinþã cãtrãiserã acea încântare înainte chiar de a fi pãºit pragul galeriei. Iar ceeace întâlneau aici înãuntru pãrea sã nu facã altceva decât sã le confirmemotivele de încântare avute dinainte. Cu alte cuvinte, veneau montaþipentru a se delecta. Ceea ce nu era deloc rãu. Încântarea acestora persistadupã trecerea pragului, se hrãnea din încântarea cititã pe feþele cunoscu-þilor prezenþi la vernisaj, cu care schimbau priviri aprobative ºi amicale, lise transmitea acestora, dar sfârºea prin se dilua într-o oarecare mãsurãpentru cã atmosfera din salã nu putea fi decât una, aceea de confort nobilºi reþinut în comuniune cu toatã suflarea dinãuntru, în prezenþa spirituluiartei... Alþii îºi aduceau de acasã blazarea profesionistã fãuritã de-a lungulmultor ani, dar o umbrã de înviorare le colora un pic obrajii sufletului,parcã fãrã voia lor, dupã câteva minute petrecute printre aceºti connais-seurs.

Intrau persoane de sex bãrbãtesc purtând paltoane lungi pânã lacãlcâie (aproape), în pas cu moda, la gât cu ºaluri de asemenea lungi pânãcãtre poala paltonului, în culori vii (alþii, mai rãuvoitori, le-ar fi numit þipã-toare), înnodate peste rever, sau alte persoane, tot de sex bãrbãtesc, carenu purtau ºal defel, expunându-ºi tinereºte, la frigul de-afarã, pieptulneprotejat decât de piepþii subþiri ai unei cãmãºi albe ºi de o cravatã, saunici mãcar atât, doar de un guler descheiat, fãrã niciun fel de cravatã...

Toþi bãrbaþii aceia care continuau sã intre, acum mai des chiar decâtla fiecare minut o datã, erau, în marea lor majoritate, aproape inexplicabil,foarte înalþi. La fel ºi cele mai multe din femeile care îi însoþeau. Parte din

Cinci proze

161

acei vizitatori se opreau în preajma lui Emilian ºi îi obturau vederea spremasa de la perete, unde Corneliu Negoi putea fi vãzut stând de vorbã cuo femeie elegantã, între douã vârste, custodele galeriei, ºi o altã femeie,ceva mai tânãrã, ambele îndreptând asupra sculptorului efluvii de entuzi-asm artistic în ambalajul cunoscut al admiraþiei lor personale fãrã limitã.Ochi strãlucitori, ºi râs, ºi danturã albã, ºi iar ochi strãlucitori, ºi cascade decuvinte entuziaste, încât parcã nu te mai sãturai sã le urmãreºti vivacitatea.Admiraþie la care sculptorul pãrea a fi imun, limitându-se la o politeþeoarecum distantã. Dar era oare posibil sã crezi cã toatã acea atenþie plinãde luminã îl lãsa cu adevãrat indiferent?...

Deci nu era chip sã ai vedere neîngrãditã spre masa lângã care stãteasculptorul, aºa cã Emilian încercã sã-ºi gãseascã un alt loc strecurându-seprintre vizitatori (pe dupã spinãrile lor masive ºi înalte) care nu-i dãdeaunicio atenþie, absorbiþi cu toþii de grupuleþele a cãror parte erau. De îndatãînsã ce reuºi sã-ºi gãseascã alt loc, alþi vizitatori înalþi se interpuserã, desigurfãrã premeditare, între el ºi masa de unde aveau sã izvodeascã foartecurând discursurile de prezentare. Emilian încercã sã se amuze cãutândcu privirea persoanele cele mai suspuse din galerie, vreun secretar de statsau poate însuºi ministrul culturii ºi al cultelor, dar erau destule persoaneîn salã care sã poatã fi luate, judecând dupã prestanþa lor impozantã, dreptasemenea notabilitãþi.

Emilian îºi cãutã încã o datã un alt loc cu deschidere, de astã cu maimult succes. Cel puþin, la prima vedere. Era clar, cei mai mulþi vizitatori secunoºteau între ei ºi stãteau de vorbã cu o politeþe afectuoasã, cei maiînalþi aplecându-ºi capul cãtre cei mai puþin înalþi spre a-ºi arãta interesulpentru spusele interlocutorului. Politeþea binevoitoare era în elementulei în toatã acea adunare de amatori de artã, chiar dacã se putea presupunecã grupuleþele prezente se cunoºteau în realitate destul de puþin, iar deîntâlnit se întâlneau numai cu asemenea ocazii. Dar trebuie sã fi fost pen-tru ei plãcut chiar ºi-aºa. Emilian n-avea faþã de cine sã-ºi arate interesul, n-avea cu cine sã fie politicos ºi binevoitor. Ba chiar, la un moment dat, îºizise cã pe viitor avea sã se abþinã sã participe la asemenea evenimente. N-avea niciun rost.

Bineînþeles cã ºi în acest nou loc se gãsirã în scurtã vreme destulepersoane înalte care, deplasându-se în salã, pas cu pas, dintr-o parte într-alta, în aparenþã fãrã voia lor, sã i se aºeze în faþã. ªi Emilian realizã cã defapt nu obturarea era cea care îl deranja cel mai tare. Sala devenise de-adreptul aglomeratã, acum când, dupã toate semnele, prima cuvântare stasã înceapã. Vizitatorii înalþi fãceau un zid, chiar dacã nu compact, imposi-bil de escaladat. Ce prostie, îºi zise Emilian. Un zid!... Neºtiindu-se totuºi

Paul Tumanian

162

mic de stat, nu reuºea sã se dumireascã de unde îi venea acea senzaþie stu-pidã de zid. Privi cu mai multã atenþie în jur ºi constatã cã erau destui vizi-tatori mai scunzi decât el. Cei înalþi însã iatã cã fãceau legea în sala galeriei.Paltoane foarte lungi, scurte foarte voluminoase, umeri foarte largi — toateastea îl întorceau pe dos. Îºi îndreptã spinarea cât putu, pânã o simþiþeapãnã ca un arac dar prin asta nu reuºi decât sã-ºi creeze un fel de mini-prestanþã, fragilã ºi trecãtoare, de care cei din jur habar n-aveau.

Îºi mutã privirea la lucrãri — ba nu, reveni cu obstinaþie la cuvântulexponate —, cãrora nimeni nu le dãdea deocamdatã nicio atenþie.Observã o coloanã uºor ºerpuitã, de sticlã albastrã, oarecum masivã, ºipata albastrã, de cernealã diluatã, pe care lumina o arunca pe perete tre-când prin acea coloanã. Apoi privi cea mai mare din lucrãrile — ba nu,exponatele — sculptorului, o suprafaþã întinsã, orizontalã, de sfere de sti-clã roºie, de diferite mãrimi, care se atingeau ºi pe alocuri se încãlecau, lapiciorul cãreia, dacã ar fi avut deschiderea necesarã, era sigur cã ar fi vãzutpe pardosealã spoturi inegale de suc de...

Se gândea cu ce fruct ar fi putut compara culoarea respectivã, darla masa luminatã (pe care n-o putea vedea) cineva îºi drese glasul ºi bãtuuºor cu creionul într-un pahar gol, cerând liniºte. ªi toatã rumoarea aceleimulþimi educate ºi disciplinate se stinse în urmãtoarele douã secunde.

În staþia terminus

Autobuzul a staþionat cel puþin un sfert de orã la capãtul liniei, însoare, aproape de capãtul buclei ce trecea pe sub pasajul peste calea fera-tã de centurã. Strada aceea fusese cândva asfaltatã, trebuia sã fii atent ca sãvezi urmele de asfalt... Cãlãtorii au aºteptat ºi ei în staþia terminus, rãbdã-tori. Cel puþin ei n-au stat în soare ci la piciorul unuia din piloni, sau pe-acolo printre piloni, în umbra jilavã cu miros de baltã stãtutã a pasajului ºiau ascultat indiferenþi vâjâitul maºinilor care le treceau pe deasupra capu-lui într-un sens ºi în celãlalt, pe drumul naþional. În tot acest timp ºoferulnici nu ºi-a întors privirea spre ei. A fumat douã þigãri ºi a sporovãit, ºezândpe treapta uºii din faþã a autobuzului, cu alþi doi ºoferi care între timpajunseserã ºi ei la capãtul liniei ºi îºi opriserã autobuzele unul în urmaceluilalt, în dreptul mormanelor de gunoaie aruncate la marginea strãzii.Gunoaiele erau vechi, dospite ºi nãpãdite de bãlãrii. Stând de vorbã cuceilalþi doi, ºoferul a avut gesturi deºucheate, asta a putut observa oricaredin cãlãtori, dar n-aveau ei cãderea sã-ºi dea cu pãrerea în privinþa asta. Încele din urmã ºoferul s-a ridicat plictisit de pe treaptã, a aruncat chiºtocul

Cinci proze

163

trimiþându-l c-un bobârnac departe în bãlãrii ºi s-a urcat într-o lehamite lavolan. Motorul a pornit de la prima cheie dar bãgarea în vitezã s-a produscu trosnituri zgomotoase de parcã niºte beþe groase s-ar fi frânt acoloînãuntru. Autobuzul s-a deplasat anevoie, legãnându-se peste hârtoape, ºia oprit în dreptul stâlpului unde stãtea scris CFR Centurã. Cei mai mulþidintre cãlãtori erau oameni de la þarã ºi aveau treburi în oraº. S-au bulucitsã intre ºi apoi au rãsuflat uºuraþi cã au putut sã se instaleze pe scaunedupã ce ºi-au lãsat la piciorul scaunului sarsanalele, mãnunchiurile deºipci vechi legate cu sârmã, bidoanele, toate cele. ªi nimeni n-a protestatcã ºipcile se întindeau pe sub mai multe scaune, la marginea culoarului,sau cã sarsanalele ocupau mai mult de jumãtate din lãþimea culoarului...Gata, se ºi vedeau plecaþi, acuma da. Uºa din faþã a rãmas deschisã cândºoferul s-a opintit încã o datã sã bage în vitezã cu aceleaºi trosnituri debeþe frânte, ºi autobuzul s-a urnit cu greutate sã plece în cursã. Uºa din faþãs-a bãlãngãnit ºleampãtã, cele douã jumãtãþi pliate armonicã s-au ciocnitîntre ele cu zgomot de tinichea hodorogitã... Las’ sã vinã un pic de aerînãuntru, ºi-or fi zis cãlãtorii aºezaþi ceva mai în faþã vãzând uºa rãmasãdeschisã. Cu toate cã aerul venea încins de cãldura de-afarã ºi plin de praf.Acuº aveau sã-nceapã sã defileze mormanele de gunoi de pe cealaltã partea buclei, dar dupã aceea autobuzul avea sã intre pe drumul naþionalîndreptându-se spre oraº...

Iatã însã cã, înainte sã treacã de dugheana de la capãt de linie undepe vremuri se vindeau merdenele, un bãtrân cu o târnã în spinare s-a trezitcã autobuzul îi pleca de sub nas. Nu se aflase printre cei ce aºteptaserã înumbra pasajului, el acuma picase, dupã ce traversase ºontâcãind liniile fe-rate, împiedicându-se de pietrele terasamentului. ªoferul se aplecã spreoglinda retrovizoare de afarã ºi îl urmãri cu curiozitate pe bãtrânul carealerga ºi el cum putea sã prindã autobuzul plecat în cursã dar care mergeaîncã destul de încet. Pentru cineva mai tânãr n-ar fi fost nicio greutate sã-lajungã din urmã ºi sã sarã pe treaptã, mai ales cã uºa din faþã rãmãsesedeschisã. Dar bãtrânul n-avea mai mult decât vioiciunea þãranului care nuse dã în lãturi de la nicio încercare atâta vreme cât mai întrezãreºte oºansã. Mai multã vioiciune n-avea, asta era toatã... ªoferul încã nu bãgase înviteza a doua ºi continua sã se uite c-un rânjet uºor amuzat în oglindaretrovizoare. Apãsã pe frânã ºi autobuzul aproape cã se opri. Aproape.Fiindcã totuºi încã mai avea o urmã de miºcare. Bãtrânul cu târna înspinare se însufleþi de îndatã, se ºi vãzu urcat în autobuz. Cu ultimul efort,iuþi pasul. Te uitai la faþa lui ºi te întrebai: ce fel de zâmbet sã fie ãsta? Fericitcã pânã la urmã n-a scãpat totuºi autobuzul? Stânjenit cã îi face, iatã, pe toþioamenii ãia dinãuntru, care îi erau strãini, ºi mai ales pe ºofer sã piardã

Paul Tumanian

164

timp pentru un bãtrân nevolnic ca el? Sau zâmbetul unui copil pus pe ºotiiîn ciuda umbletului sãu bãtrânesc? Întinse mâna sã se apuce de barã, darîn clipa aceea ºoferul apãsã uºor pe acceleraþie. Bãtrânul cu târna înspinare rãmase iarãºi în urmã. Vreo doi tipi de la fereastrã, de pe partea lui,întoarserã capul spre el, cu o vagã curiozitate. Bãtrânul dãdu sã se lasepãgubaº, încordarea îi dispãru de pe faþã, încetini pasul rãmânând înurmã ºi ridicã mâna fãcând un semn. Ce fel de semn? Un semn cãtre ºofersã-l aºtepte? Sau un semn de rãmas bun cãtre el ºi cãtre toþi ceilalþi cãlãtoridin autobuz? Zâmbetul lui nu mai arãtã de astã datã altceva decât cã, uite,încercase ºi el ºi mãcar atâta putea spune despre el însuºi, cã fãcuse tot cese putea face. Dar, de, n-a fost sã fie...

În clipa aceea ºoferul apãsã din nou pe frânã. Speranþa bãtrânuluirenãscu: autobuzul era cel care avea toane, ce puteai sã te aºtepþi de la orablã ca aia? Uite cã mergea poticnit, când mai iute, când mai încet. Iuþipasul, alergã alþi câþiva paºi, cu sufletul la gurã, spre uºa deschisã, de astãdatã degetele chiar îi atinserã bara de care urma sã se apuce, moment încare ºoferul, continuând sã-l fixeze pe bãtrân prin oglinda retrovizoare,apãsã pe acceleraþie ºi rânjetul i se lãþi pe faþã când îl vãzu rãmânând înurmã.

Cãlãtorii de la geamurile de pe partea bãtrânului se înviorarã ºi îºidãdurã coate hlizindu-se la bãtrânul ai cãrui paºi se rãreau istoviþi ºi resem-naþi, în timp ce târna i se bãlãngãnea încã în spinare. Chiar ºi cãlãtorii depe partea din stânga a autobuzului, observând cã se întâmplã ceva pepartea cealaltã, se înãlþarã un pic de pe scaune ºi se întoarserã hohotindînveseliþi cãtre bãtrânul în iþari caraghioºi de dimie. Bãtrânul rãmãsese peloc ºi încã se mai uita lung în urma autobuzului care se îndepãrta. Încã unpic ºi avea sã iasã la drumul naþional...

Dupã toþi paºii aceia alergaþi dupã autobuz, cu genunchii moi, bã-trânul ajunsese de-acum destul de mult dincolo de dugheana unde pe vre-muri se vindeau merdenele.

Cinci proze

165

Agócs József (Ungaria) – Eu ºi camaradul meu

167

Supravieþuire

În cãmara familiei Kovács nimic nu mai e cum fusese odinioarã,în vremurile bune, când încã nu era nici vorbã de frigider, iar ºoareciidinastiei Caºcaval îºi aveau asiguratã, zilnic, o masã copioasã. Acum, înmiezul iernii, dinastia Caºcaval este vitregitã de soartã, numãrul mem-brilor ei scãzând drastic de la ºaizeci ºi opt la nouãsprezece.

– Adunarea, toatã lumea! – zise încet Caºcaval cel bãtrân. – Sunteþiaici cu toþii?

– Suntem – îi rãspunserã disciplinaþi.– Sper cã ºtiþi ordinea în care se va face degustarea? ªtiu cã ºtiþi;

altfel nu mai apucãm primãvara ºi asta e tot ce conteazã acum. Azi cine-ila rând?

– Uite, Caºcaval, ºtiu exact cã ºtii cã eu urmez – zise Duda –, darce rost are, au pierit deja 49 în urma degustãrilor zilnice.

– Familia trebuie sã apuce primãvara, asta o ºtii ºi tu. Înainte erauprovizii din belºug. Capcana metalicã o cunoºteam bine, asta nu era oproblemã. Am trãit boiereºte, însã acum abia de mai e ceva de mâncare,iar omul nãscoceºte tot mai multe metode noi de a ucide.

– Vezi bucata aia de lemn cu o mare bucatã de slãninã la mijloc?Sã nu-mi ziceþi mie ºoarece, dacã aia nu e o capcanã!

– ªtiu! Acuºi o sã ne convingem, ai s-o încerci tu.

Proza

Boér Petér Pál*

Nuvele

* Boér Petér Pál e un scriitor mai aparte: paralizat de vreme îndelungatã, nu-ºi poate miºca nicimîinile, nici picioarele. Aºa cã nu are cum sã-ºi scrie textele, ci le înregistreazã, prin activare vocalã,pe hardul calculatorului. Soþia sa le transcrie, dupã care i le reciteºte. Astfel s-au nãscut ºi prozelepe care le publicãm în acest numãr al revistei.

Boér Petér Pál

168

– Urraa…– Dacã azi ar fi rândul meu, aº încerca-o eu. În afarã de mama, le

vine rândul la toþi. Vezi grãmada aia de grãunþe, acolo, în colþ? Femeia apus-o ieri, mâine urmeazã s-o degust eu.

Dupã lãsarea serii ºi dupã ce toatã lumea s-a culcat, pânã ºi pisica,Duda pãrãseºte gaura de ºoareci, urmãrit de o mulþime de priviri îngri-jorate. Ajunge în mijlocul cãmãrii, se uitã în jur, apoi se apropie de cap-canã. O studiazã temeinic, cântãreºte situaþia ºi se furiºeazã înapoi la in-trarea culcuºului lor.

– Hei, Caºcaval!– Spune!– E cu siguranþã o capcanã, slãnina e prinsã cu douã sfori.– Du-te ºi roade sforile.– Vorbeºti serios, Caºcaval?– Cât se poate de serios.Duda înghiþi în sec ºi renunþã la precauþii. Ca un condamnat la

moarte, care priveºte pentru ultima oarã, cu mirare, o gâzã ºi mai inspirão datã adânc din aerul proaspãt, lucruri fãcute cu naturaleþe pânã atunci,ºi Duda luã o gurã de aer, îºi roti privirile prin încãpere, rãmase un mo-ment pe gânduri, apoi intrã hotãrât în capcanã. Adulmecã slãnina ºi stu-die sfoara. E timpul – îºi zise ºi, cu dinþii-i ascuþiþi, începu sã roadã sfoara.Arcul se puse în acþiune ºi începu lupta. Lupta cea din urmã. Nu maiavea nicio scãpare, însã continuã sã încerce. Asta învãþase toatã viaþa. ªiasta îl menþinuse în viaþã ºi pânã acum. Nu renunþase niciodatã!

Din gaura de ºoarece, cu figuri amãrâte, familia se uita la el compã-timitor.

– Spune, Caºcaval, pentru ce era nevoie de asta?– Pentru supravieþuirea noastrã.– Crezi cã Duda, care abia mai miºcã, va supravieþui?– Nu cred, sunt absolut sigur cã nu, în schimba familia, da.– O tot þii aºa, cu familia, ºi între timp vom pieri cu toþii.– Mâine voi mânca eu grãunþele.– Vezi ºi tu cã sunt neverosimil de multe. Zile întregi ne-am putea

sãtura cu ele.– Atunci de ce nu le mâncãm acum? – interveni Jigãritul.– Credeam cã þi-ai dat seama cã orice hranã care apare ca din

senin pentru noi, este periculoasã. Adu-þi aminte…– Nu mai enumera toþi morþii!– Gerdon, vino-n’coa!– Nu mai da ordine, ºtiu oricum cã tu eºti ºeful!

Nuvele

169

– Tocmai asta voiam sã-þi spun, în caz cã se terminã cu mine, demâine tu vei purta numele de Caºcaval. ªi te sfãtuiesc sã-þi numeºti ºi tuun urmaº…

– Dar, mãi Caºcaval, adineaori încã vorbeai de supravieþuire…– De supravieþuirea familiei! Mulþi am fost, puþini am rãmas. ªi

puþini vor apuca primãvara, dar dacã o apucã mãcar trei-patru, atuncifamilia a trecut cu bine iarna!

– Mã bucur, Caºcaval, cã am avut… am… un astfel de ºef… dar pânãcând…

Ultimul copac

Dragi Spectatori! Ne aflãm în deºertul toxic Albastrudemetal dinvalea Amazonului. Puteþi vedea ceva care… dupã pãrerea mea, nici mã-car nu vã trezeºte curiozitatea. Stau aici… o clipã… sã-mi iau notiþele. Ce-o fi asta? A, da: copac. Stãm deci lângã… o plantã numitã copac. Estefoarte, foarte frumos acest deºert! O valoare eternã. De aceea a devenitnecesarã îndepãrtarea acestei orori. Acum 150 de ani, acest ceva s-a ºi fo-losit, deºi nu pot sã-mi închipui la ce. Alãturi de mine se aflã un – o clipã,sã mã uit pe notiþe – aºa-numit tãietor de lemne. Un moºneag, are deja34 de ani ºi încã nu-i pensionar!

– Spuneþi-mi, dumneavoastrã ce credeþi, ce vârstã are acest… co-pac?

– Pãi, vã rog frumos, strã-strãbunicul meu ne-ar fi putut spunedoar aruncând o privire. Staþi, sã-mi iau aparatul digital de-determinare-a-vârstei. O clipã, copacul ãsta sã tot aibã vreo 716 ani.

– Groaznic! Nu credeþi cã e o aberaþie sã aibã o viaþã atât de lungã,orice-ar fi? ªi dumneavoastrã aveþi deja 34 de ani ºi încã nu sunteþi pensi-onar.

– Strã-strãbunicul meu a trãit 98 de ani!– ªi strã-strãbunicul dumneavoastrã a fost tot tãietor de lemne?– Da. La 95 de ani încã mai tãia lemne. Strãbunicul meu a trãit 83,

bunicul meu 62, iar tatãl meu 54.– Ce grozãvie! În familia dumneavoastrã s-a ajuns la asemenea

vârste matusalemice?– Pãi, trebuie sã spun cã asta a fost demult, în condiþiile din pre-

zent nu mai e nevoie de aºa ceva.

Boér Petér Pál

170

– Pãi vedeþi! N-are niciun rost sã trãieºti atât de mult. Ce naibaþineþi în mânã?

– Asta, vã rog frumos, e o secure.– Ce?– Un topor.– Pânã la urmã ce-i: secure sau topor?– Pe vremuri s-a numit ºi aºa, ºi aºa. Mã gândeam ca acum, înainte

de a ieºi la pensie, sã nu folosesc unealta cu laser cu care, în 0,7 sutimide secundã, aº putea sã tai acest copac.

– Ce? A, da, tocmai despre asta facem interviul.– Mã gândeam sã folosesc unealta strã-strãbunicului meu.– Înþeleg. ªi ia spuneþi, cât o sã dureze?– Pãi, având în vedere cã e un copac foarte vechi, are diametrul pe

puþin 10 metri, cred cã o sã-mi ia vreo sãptãmânã.– Vedeþi, dragi Spectatori, de ce era necesar, în vremurile de

demult, sã se trãiascã atâta amar de vreme: o muncã de câteva sutimi desecundã îþi lua o sãptãmânã întreagã.

– Înspãimântãtor!– Cum spuneþi?– A, nimic, a fost doar aºa, un gând. Îmi povestea odatã bunicul

cum a scãpat el când a fost atacat de un rechin, ºi a spus atunci: aveaînnotãtoare înspãimântãtoare, de-acolo vorba asta.

– Rechin? A, dumneavoastrã vorbiþi de vremurile când apele ocea-nelor nu erau înspumate ºi pline de bule mirifice ºi multicolore ci erau,în mod absolut dezgustãtor, populate de vieþuitoare! Ce aberaþie! Incre-dibil! Imaginaþi-vã ce ar face turistul, care vrea sã meargã la plajã ºi sã în-gãlbeneascã la soare, dacã n-ar putea sã sufle din apa mãrii aceste bulegalben-roºietice ºi albastru-verzui, iar apa mãrii nu i-ar rãspunde, suflân-du-i-le înapoi.

– Înþeleg, înþeleg, aºa e.– Na, atunci daþi-i bãtaie ºi tãiaþi acest… copac! Când sunteþi gata,

mã întorc. Mãcar nu mai stricã peisajul ºi deºertul va arãta frumos! Iaroamenii care vor trece pe aici, sã nu uite sã-ºi aducã aparatele respira-torii, pentru cã în caz de furtunã de nisip, aici, printre dunele verzui,totul se schimbã într-atât, încât supravieþuirea devine de-a dreptul im-posibilã.

– ªefu’ ! Am fãcut reportajul. Dumneavoastrã mi-aþi spus sã fie uninterviu profund analitic. Însã toatã tâmpenia asta n-are rost. Un inter-viu profund analitic dureazã pânã la 4-5 minute. Eu n-aº vrea sã irosescatâta timp, dacã ºi Domnu’ ªef e de acord.

Nuvele

171

– ªi la ce te-ai gândit?– Eu sunt de pãrere sã arãtãm chestia aia… cum îi zice… copacul,

ºi pe tipul ãla ciudat. Anunþãm cã s-a tãiat ºi ultimul copac de pe Pãmântºi bãgãm publicitate.

– Se vede cã eºti isteþ, bãiete, tu ai sã fii urmaºul meu! Câþi ani aide fapt?

– 19, Domnule.– Pãi, ai toatã viaþa înaintea ta! Cel puþin 15 ani de muncã ºi alþi

câþiva de pensie. Tu o sã faci carierã la noi!

Cuib buimac

– Nu râde, mãi copile, disimulându-þi rânjetul insinuant! Józsi va finumele tãu în brigada asta! Cu cãpãþâna ta turtitã ca o turtã, cu spatelegârbovit, stai la pândã ca sã vezi unde-i rost de pomanã. Stai drept, ºtii tu,precum cucuruzul în sac, tu eºti de unul singur, nu-i de nasul tãu po-mana! Carã-te, nu-mi place apropierea ta apãsãtoare, lumea asta e preamicã pentru atâþia oportuniºti. Nu te mai preface, mucosule! Nu pentrucã ai fi tu atât blajin ºi supus îþi tragi gâtul între umeri sau, dacã ai avea,coada între picioare, ci pentru cã vrei sã-mi iei postul! Dar voi fi cu ochiipe tine, cu toþi trei! Nu mã întreba cã de unde trei, o sã vezi tu, ºi pe pielevei avea ochi, nu unul, ci o mie. Sã ne ferim de-alde ãºtia! Prietene, tu vreisã tragi scaunul de sub mine, cu mârºãvie. Dar þine minte cã ãsta-i tronulmeu, ai înþeles? Acest scãunel, pe care stau – sau taburet –, zi-i cum vrei,singur mi l-am confecþionat, ciordind pentru asta o bucatã de scândurã,aºa cã nu-l cedez nimãnui! Ceea ce am obþinut, e al meu, nu-l împart cunimeni. ªi o poziþie oricât de micã e o poziþie. Unii spun cã e o dispozi-þie, dar nu e! Nu-mi pasã mie de dispoziþii, pur ºi simplu nu scot la mezat– nici mãcar teoretic –, statutul meu obþinut dând din coate. Nu-i de vân-zare! Eºti tânãr, la fel de slugarnic-fãþarnic cum am fost ºi eu, umil,scump la vorbã, de parcã nimic nu te-ar afecta. Cunosc soiul ãsta… Nucedez! Am sã fac totul ca sã dispari din preajma mea, pentru cã infecteziliniºtea teritoriului meu cu raza de trei metri. Acuma îþi dau voie sãrãmâi în picioare ºi sã te uiþi la mine cum mãnânc. Porc nesimþit ce eºti,eu nu þi-am spus sã te aºezi pe jos ºi sã-þi scoþi merindele din traistã! Aicam sãrit peste cal! Voi avea grijã ca, începând cu ziua de mâine – dacão mai apuc –, sã-þi punã bãieþii jugul de gât. De arat nu-i nevoie, dar maisunt ºi multe alte corvezi. De asta eºti bun, dupã cum aº fi fost ºi eu, însã

Boér Petér Pál

172

acum eu sunt bosul aici, nu uita! Prea stai tu liniºtit, cu botul pe labe,crezi cã poþi sã mã joci pe degete, dar nici vorbã, nici vorbã!

– Nea Józsi, nea Józsi! Eºti cam roºu la faþã, nu mai bea atâta vodcã,ar trebui sã te duci acasã! Dai din gurã de unul singur de vreo orã. Bãieþi,ia umflaþi-l ºi depuneþi-l în faþa crâºmei!

– Dacã n-ai nimic împotrivã, nea Guszti, îl zvârlu eu pe portbaga-jul meu de la bicicletã ºi-l împing pânã acasã. Vorbesc eu cu soacrã-sa, îlpune la punct de numa-numa! Mereu se crede un fel de ºef sau ce. Pro-babil cã a pierdut mult… Ei, aºa-i când eºti cãsãtorit, trebuie sã renunþi lamulte. Nu-i aºa? De-aia nu mã-nsor eu!

– Vrãbiuþã ce eºti, îi vinzi tu baliverne lu’ nea Guszti, huhurezul?Eu pe bune cã nu sunt însurat, în schimb tu eºti! Du-l acasã pe nenoroci-tul ãsta, dupã care ia-o repede la picior, cã rupe muierea sucitorul pe spi-narea ta. Hai, pas alergãtor, acasã!

Metamorfoze

A fost o fetiþã foarte drãgãlaºã, cu pãrul ei castaniu împletit îndouã codiþe. Întreaga ei fiinþã era înveºmântatã în genele-i lungi, podoa-ba ochilor ei cu pupile mari. Fâlfâind din gene peste privirea-i plecatã,zâmbea fermecãtor mulþimii de Feþi-Frumoºi blonzi care, cum se face înasemenea ocazii, defilau cãlare pe cai albi înaintea ei. Nu-ºi întinse mânapentru a primi salutul mâinilor întinse spre ea. Însã la un moment dat,pe neaºteptate, ºi-o oferi cu hotãrâre unui cãlãreþ cam plictisit ºi aro-gant, care nu prea-ºi dãdea silinþa s-o cucereascã ºi care, într-o clipitã, osãltã lângã el în ºa, lãsând mascã toatã adunarea adulatoare.

A trecut vremea, iar la un an dupã nunta de ºapte zile ºi ºaptenopþi s-au nãscut ºi progeniturile. Încã mai era acea apariþie, cu ochi ro-tunzi ºi pupile mari, înveºmântatã în superbele-i gene lungi, doar cãacum divizatã în douã. Mamã ºi soþie, soþie ºi mamã. Odatã cu apariþiaprimelor fire argintii din pãrul ei, i s-a mãritat una din fete, apoi s-a în-surat ºi bãiatul cel mare. Când nora începuse sã-i gãteascã altfel bãiatu-lui ei, iar ginerele pentru prima oarã n-o salutã cu „Sãru’mâna”, a în-ceput metamorfoza. Genele lungi ale ochilor cãprui cu pupile mari,care o înveºmântaserã pânã atunci, s-au scurtat. Ochii i s-au micºorat,faþa i s-a înãsprit, practic a suferit procesul invers al transformãrii uneilarve în fluture. Se fãcuse soacrã! În mod cu totul surprinzãtor, devenise

copia fidelã a propriei soacre, deºi încã din a doua zi a cãsniciei ºi-au dustraiul într-o permanentã controversã. Îºi chinui familia cu priviri ful-gerãtoare ºi bombãneli de soacrã. ªi aspectul i se schimbase complet.Nici prietenii de odinioarã n-o mai recunoºteau, devenise o adevãratãsoacrã, cum scrie la carte, încât pânã ºi bãrbatului ei începuse sã-i fie silãde ea. S-au scurs decenii. Nu chiar multe, însã douã cel puþin, când i s-anãscut primul nepot. Rolul de soacrã s-a menþinut dar, în scurt timp,definitoriu a devenit statutul de bunicã. Drept urmare a intrat în colaps.Înainte nu-i prea pãsa de vârstã, acum însã nu se putea ignora faptul cã,devenind bunicã, a transformat-o pe soacra ei, niciodatã agreatã, înstrãbunicã. Numãrul anilor nu i-a scãzut, iar ca protectoare a micuþilorgânguritori s-a fãcut o scorpie insuportabilã. Devenise o bunicã totaldedicatã nepoþilor, neglijându-ºi copiii, nurorile, ginerii ºi bãrbatul.Uitase cã, în cazul ei, cel mai nesuferit lucru din partea soacrei a fostîngrãdirea relaþiei cu proprii ei copii, ea cu soþul fiind declaraþi inamiciinumãrul unu ai acestora. Iar acum ºi ea fãcea la fel! Parcã am fi martoriimetamorfozei fluturelui splendid în larvã, a fetei frumoase, adorate, cuinima deschisã, a nevestei, mamei, soacrei, bunicii, într-un balaur.Uneori povestea nepoþilor despre o prea-frumoasã fatã, care ºi-a risipitîntreaga viaþã pe un prinþ arogant, cãlare pe cal alb.

Aceastã stare a durat pânã la naºterea strãnepoþilor, dupã care aînceput transformarea inversã: nu-ºi mai ignora ginerii ºi nurorile,fãcuþi, la rândul lor, socrii, soacre ºi bunici, devenind din nou acea apa-riþie iubitoare ºi demnã de iubit, cu pãrul ca neaua, ochii mari ºi înveº-mântatã în genele-i albe.

(Traducere din limba maghiarã de Ildikó Gábor-Foarþã)

Nuvele

173

174

Născut în 1948 la Moknine (Tunisia), profesor şi scriitor de naţionalitate tunisiană şielveţiană; după o licenţă în litere la Sorbona şi o diplomă de jurnalist, se instalează înElveţia şi lucrează în învăţământ, predând limba franceză şi istoria. Autor prolific -romane şi nuvele, este apreciat de critica literară, fapt dovedit şi de premiile ce i-au fostacordate.Laureat al premiului Lipp, 1999, scriitorul este elogiat de Jacques Chessex, scriitor şimembru al juriului. Iată ce spunea criticul vis-a-vis de volumul Le Harem en peril:„Încă de la primele cuvinte cititorul este atras de această scriitură puternică şi concen-trată”. După lectura celor zece povestiri ale volumului, publicat în editura L’Aged’Homme, Jacques Chessex decelează aici o formă de deschidere care îl apropie atît deRamuz, cît şi de Gustave Roux, fini examinatori ai spaţiilor interioare.Rafik Ben Salah este un povestitor captivant, dublat de un observator implacabil. Un altcritic elveţian, Jean-Louis Kuffer, remarcă cele două componente ale talentului său:amestecul de revoltă şi vitalitatea observaţiei sale. Referindu-se la acelaşi volum, Hare-mul în pericol, J.LKuffer spunea în cronica sa din 24 heures: „Toate aceste istorii suntmarcate de pecetea crudă a autenticităţii, începând cu prima povestire (Viande morte -Carnea moartă) a suferinţelor atroce îndurate de Selma, atinsă de o tumoare şi pe care aisăi o acuză de a fi „păcătuit” pentru că i se umflă burta.Amestec de vervă caustică şi de compasiune, acest volum este la fel de interesant dinpunct de vedere al limbii, care consumă fuziunea oralităţii şi a scrisului, cele două surseale autorului fecundându-se reciproc.

Retour d'exil (roman), éd. Publisud, Paris, 1987Lettres scellées au président (roman), éd. Rousseau, Genève, 1991La Prophétie du chameau (roman), éd. Rousseau, Genève, 1993La femme du cousin (nuvele în germana), éd. Limmat Verlag, Zurich, 1998Le Harem en péril (nuvele), éd. L'Âge d'Homme, Lausanne, 1999L'Œil du frère, éd. L'Âge d'Homme, Lausanne, 2001Récits de Tunisie, éd. L'Âge d'Homme, Lausanne, 2004La Mort du Sid, éd. L'Âge d'Homme, Lausanne, 2005La véritable histoire de Gayoum Ben Tell, éd. Xenia, Vevey, 2007L'invasion des criquets de terre et autres nouvelles de la dérive ordinaire, éd. L'Âged'Homme, Lausanne, 2009

Proza

Rafik Ben Salah

Haremul în pericol1

1. Din volumul cu acelaºi titlu apãrut în 2005, Editions L’Age d’Homme, Lausanne, Suisse

***

Nimeni din sat nu-i acordase încredere fiului familiei Nawas, carepretindea cã-ºi va însuºi ºtiinþa ghiaurilor ºi va egala pricepereadentiºtilor occidentali.

Cum, rîdea în hohote frizerul Fartas, care era în acelaºi timp bãr-bier din tatã în fiu, dentist cu cleºte emerit ºi chirurg-tãietor împrejur.

Cum darã? Acest începãtor urma sã piardã ºase sau ºapte ani dinviaþã ca sã înveþe singura artã de a scoate dinþii oamenilor, în vreme ceel însuºi, Fartas, fãrã ajutorul vreunei ºcoli, poseda trei meserii într-una,doar prin simpla observare!

Fãrã sã zdruncine voinþa familiei Nawas, aceste sarcasme ºi alte cî-teva semãnarã deci îndoialã în anturajul tînãrului bacalaureat, care rãs-punse rezervelor tuturor cu mândrie ºi condescendenþã ºi dispãru lasfârºitul verii, dus de Peugeot-ul de închiriat al satului.2

ªapte ani trecurã: multe lacrimi ºi numeroase rugãciuni jalonarãexilul în care se afundase viitorul doctor în medicinã dentarã.

La sfîrºitul celui de-al ºaptelea an de absenþã, Nawas puse piciorulpe pãmîntul sfânt al satului. Tatãl sãu, Marzouk, îl plimbã din prãvãlie înprãvãlie, zicînd: vi-l prezint pe primul ºi unicul doctor pe care regiuneal-a produs vreodatã, haideþi, îmbrãþiºaþi-l pe doctor, în fine, înþelegeþi, pedoctorul vostru, cãci el ne aparþine nouã tuturor, servitorului vostru, înprimul rând!

Peste tot Nawas fu primit ca un erou. Singur, frizerul rãmase camneîncrezãtor, declarând dupã o lungã tãcere cã era fericit de a fi secon-dat de acum încolo de un tînãr confrate; bine ai venit, tinere.

Marzouk rãmase un moment încremenit, apoi fãcu un pas spreFartas, în timp ce Nawas îl trãgea de braþ. Dar tatãl se mînie dintr-odatã,zicând: secondat, secondat, nu þi-e ruºine Fartas, un pic de ruºine, fiu allui Adam, ºi apoi ce confrate, un doctor, confratele tãu, asta-i bunã, o sãmi-o plãteºti, Fartas, o sã mi-o plãteºti...

În ciuda mâniei tatãlui Marzouk, frizerul nu se clinti ºi lãsã sã-iplece vizitatorii fãrã sã rãspundã.

Îl terminã de ras pe ultimul client pe care îl þinea sub briciul lui,apoi conchise pe un ton fals solemn: vezi tu asta, Sid El Haj? mucosuluiãstuia i-au trebuit ºapte ani ca sã înveþe sã tragã un dinte; oamenii suntpe cale sã disparã imitându-i prea mult pe ghiauri, haide, dã Sid, dã ceeace Prea-Puternicul a scris, norocul sã te însoþeascã!

Haremul în pericol

1752. Bijo, în original

Rafik Ben Salah

176

Cu aceste cuvinte Fartas îºi petrecu clientul, îºi aranjã sculele ºi-ºiînchise prãvãlia.

Incidentul ar fi putut sã-ºi afle deznodãmântul la ora aceea. Darnefericirea era cã zvonul începuse sã avertizeze deja cã dentistul Nawas,tare în cunoºtinþele date de diplomele gheaure, urma sã se instaleze, cudomiciliul ºi cabinetul, înþelegeþi, cu cocioabã ºi prãvãlie, cã doctorulurma sã se instaleze chiar în sat, ºi nu în altã parte, cu toate cã domeniullui Allah nu cunoaºte nici o limitã!

Era oare doar o provocare?Oamenii au speculat atunci asupra motivelor care-l putuserã

împinge pe un savant eminent cum era doctorul sã se mulþumeascã cuatât de puþin. Au pus chiar la îndoialã autenticitatea pretinselor sale di-plome. ªi apoi, într-o zi, cineva aduse o vorbã furatã pe terasa unei ca-fenele, dupã care Nawas s-ar fi înfuriat aºa de tare cu scopul doar de aspune: deoarece Fartas are extrema generozitate de a accepta sã fie se-condat de un tânãr confrate, o sã vadã el ceea ce nici un ochi n-a vãzutºi va auzi ce nici o ureche n-a mai auzit!

Din zvon, aceste vorbe se confirmarã, luarã alura unei veºti careluã amploare ºi se rãspîndi vreme de mai multe sãptãmâni.

ªi apoi, într-o zi, au vãzut debarcând niºte cartoane enorme, nu-meroase ambalaje luxoase, totul îngrãmãdindu-se în singurul imobil cudouã etaje aflat în centrul satului, de-acum încolo proprietatea tânãru-lui doctor.

Cîteva zile mai tîrziu, se difuzã în sat ºi în împrejurimile lui, în specialîn Ksar, orãºel detestat ºi, la rîndul sãu, care-i ura, se difuzã deci acest zvon:

Auzi, o, tu, care nu ºtii încã, existã la Nawarine un doctor plin deºtiinþã, care scoate dinþii fãrã cleºti, care plombeazã fãrã plumb, strãlu-cit cãutãtor de aur ºi nu e ºtiinþã decît în mîinile Atot-Puternicului!

Aºa tuna vocea publicã, învãluitoare ºi insidioasã; oamenii dinNawarine rãmâneau totuºi neîncrezãtori ºi puþin dispuºi sã deschidãpunga, cãci de unde ne vii tu, o, miracolule, ziceau cei bãtrâni.

În acelaºi timp, locuitorii din Ksar începurã sã dea nãvalã. Se du-ceau de la Ksar la Nawarine doar cu scopul de a se putea fãli cu asta.Pungile cu stare din Ksar cucerirã deci cabinetul dentar ºi notabilii dinacest orãºel se îngrijeau care mai de care. Cei care nu aveau nimic de re-parat îi cereau doctorului sã le scoatã dinþii din faþã, pe care el îi înlocuia cudinþi din aur masiv, de optsprezece carate, pretindeau cei mai sceptici.

În curând acest flux de strãini fu urmat de un altul, nocturn de da-ta asta ºi feminin în exclusivitate. Soaþele acestor domni din Ksar aflarãºi ele despre virtuþile detartrajului ºi binefacerile frezei.

Haremul în pericol

177

Din acest aflux feminin va veni drama. Iatã în ce mod.Nawas îngriji mai întâi pe soþiile notabililor strãini de sat, cu obi-

ceiuri obligatoriu uºoare. Apoi atracþia cabinetului deveni aºa de vãditãºi irezistibilã cã le cuprinse, ca o gangrenã, ºi pe sãtencele din Nawarine,subjugate de acum încolo de insuportabila prosperitate a tînãruluiNawas, ale cãrui bogãþii crescuserã pe neaºteptate!

Ca urmare a acestei etalãri3, fetele tinere începurã sã viseze maºiniamericane, vile maure ºi servitori în livrea, în timp ce bãrbaþii rãspân-deau în mod incidental ideea cã faimosul dentist nu era în realitate (dece sã te împotriveºti, chit cã dezonorezi satul) cã deci acest tânãr ºi ilus-tru dentist nu era un bãrbat veritabil, aºa cum o fatã obiºnuitã are drep-tul sã numere sub pãlãria ei, înþelegeþi ce vreau sã zic, îºi repetau ei trã-gând cu ochiul.

Se ºtie cît de pãcãtoasã e cea mai micã deviere de la norma sexua-lã în jocul social al acestor regiuni. De aceea tatãl Marzouk nu mai în-durã mult aluziile dezonorante ale þãranilor ºi începu sã se punã cu gurape el, sã-l convingã pe fiul sãu sã-ºi ia o femeie ºi sã închidã acest capitol;vã jur cã-i adevãrat, pe arborii noºtri sacri, pe smochin, pe mãslin ºi maitîrziu pe Prea-Înaltul!4

Dar Nawas se încãpãþâna ºi zicea cã e foarte bine aºa, fãrã în-grãmãdeala ºi inconfortul cuplului care, dupã el, nu suportã douã fiinþeaºa de opuse ca un bãrbat ºi o femeie, sortiþi rãzboiului în ciuda mariiinteligenþe care-i leagã pe unul de celãlalt, dar opuºi totuºi, o opoziþiesãlbaticã ºi definitivã, pe Allah, tatã, îmi vrei deci nefericirea? Ptiu, alnaibii, scuip pe ele, pe Satan cel chior!

Zvonul conform cãruia doctorul Nawas ar fi un... „donator” de...ceea ce poate bãnui cititorul, acest zvon reveni deci fuga-fuguþa.

Cîteva zile mai tîrziu, Marzouk îºi simþi inima în vîrful limbii, gatasã-ºi pãrãseascã locul. Mînat deci de aceastã disperare, el merse de ur-genþã la Fartas ca sã-l tãvãleascã pe jos ca pe un mãgar rîios.

— Am motiv sã mã plâng de tine, aºteaptã...— ªi eu sã te compãtimesc, replicã celãlalt...Apoi cuþitul înlocui verbul, chiar în momentul în care trecea fe-

lahul5 Milad, om respectat ºi adesea solicitat ca arbitru.

3. de bogãþie, n.n4. Invocaþii specifice lumii arabe

Rafik Ben Salah

178

Milad îi separã pe protagoniºti fãrã sã aibã ce arbitra, fiecare þinândsã-ºi pãstreze secretul.

Trecurã zile ºi altele venirã, apoi i se raportã lui Marzouk cã Fartas, ºinu numai el, cãzuse în teama (judecatã ca legitimã prin vocea publicului)ca fetele sale sã nu fie subjugate, sau vrãjite de doctor, care îºi bãgase în capsã dea consultaþii nocturne femeilor, ºi numai lor!

Ca urmare a acestei proaste veºti, Marzouk crezu de datoria lui sã-l lã-mureascã pe fiul sãu sã-ºi suspende consultaþiile, de îndatã ce aþa neagrã ºiaþa albã nu se mai pot distinge!

Din respect pentru tatãl sãu ºi pentru a risipi temerile nefondate aleoamenilor, Nawas dãdu îndatã de ºtire prin toboºarul satului, cã doar pa-cientele din Ksar, acelea strãine, vor fi admise de acum încolo noaptea.

Asta puse capãt zvonurilor despre obiceiurile doctorului. Dar cândveni iarna, noaptea acoperi multe consultaþii reputate diurne, reînviind ast-fel temerile oamenilor. Cãci cu cît e mai puþin lungã ziua, cu atît e maiscurtã claustrarea femeilor. Era un lucru admis de drept.

ªi apoi, mai ales, întãreau incredulii ireductibili, cine poate garantacã toate aceste femei care erau vãzute intrând la el vin într-adevãr din satulvecin? Cãci, adãuga vocea rãutãcioasã, nu e nimic care sã semene cu o fe-meie cu vãl decît o altã femeie cu vãl!

Aceste argumente ºi alte cîteva fãcurã ca, tremurând cã vreuna dintr-ale lor ar fi putut fi vãzutã, ºi mai rãu încã, atinsã de acest doctor îndrãcit,bãrbaþii, soþii, taþii, fraþii, verii, vecinii, toþi începurã asiduu sã umble de-alungul ºi de-a latul în jurul cabinetului, devenit o fortãreaþã bîntuitã exactîn mijlocul satului.

În primele zile ale lunii de Ramadan, iernatic în anul acela, suspiciu-nile se înteþirã, exacerbate de foame, sete ºi mai ales de chinurile absti-nenþei la fumãtorii înveteraþi.

Nici mãcar festivitãþile serii nu uºurarã cu nimic neliniºtea oame-nilor, dintre care mulþi îºi petreceau vremea prefãcându-se cã iau aer (înciuda frigului umed ºi pãtrunzãtor), în jurul cabinetului dentar al luiNawas.

Se vedeau siluete voalate sunînd la uºa ºarlatanului, ºi nu existãDoctor decît Allah; încercaþi numai sã-l contraziceþi! Siluetele sunau deci,un halat alb deschidea ºi o clientã era înghiþitã, ca pe furiº, în cabinet.

Ulterior ºi ca prin contagiune, fabulaþiile ºi bîrfele erau în toi.La primul etaj al imobilului, proprietatea lui Nawas, locuia scriitorul

public Staline, al cãrui cabinet, el þinea sã-l numeascã aºa, era deschis zi ºinoapte.

5. Þãran arab

Or într-o searã a acelui Ramadan, frizerul Fartas, ros de îndoialã ºinemaiavând stare din cauza secretului sãu, pãºi deodatã pragul uºii luiStaline zicînd: pace þie, scriitorule, pacea ºi mila divinã ºi norocul Sãu ºibunãtatea Sa, frate..

Apoi din vorbã în vorbã, conversaþia ajunse la obiºnuinþele, apoi lanãravurile doctorului; e oare doar bizar cã nu ºi-a luat soþie, Staline, oarecum se descurcã, nu primeºte vreo tîrfã sau Domnul ºtie ce încã, tu trebuiesã suferi, biete Staline, un om de valoarea ta, rupt de scris cu stiloul ºi pana,prin care fiinþa îºi cîºtigã nobleþea... Ai auzit vreodatã lucruri, în fine... respi-raþii... cum sã spun, ca niºte suspine, ...M-ai înþeles, Staline?

Dar scriitorul zicea cã are urechea grea în prezent; mi-e greu cuclienþii, Fartas, imagineazã-þi un pic un scriitor public aproape surd, tran-scriu uneori far pentru bar?...vezi pentru musulmanii ce suntem, Allahiartã ºi te absolvã, uneori parã pentru garã, ºi chiar odatã...

— Taci, Staline, haide, doar mã auzi totuºi bine cînd îþi vorbesc!— Nu, rãspundea celãlalt, fãrã sã-l lase sã repete.Asta nu-l împiedicã pe frizerul Fartas sã-ºi multiplice vizitele noc-

turne la Staline, pînã într-o anumitã searã. Dar cine nu-ºi mai aminteºte deasta în sat? Staline povesti cã într-una din ultimele seri de veghe ale Rama-danului, în timp ce lua al nu ºtiu cîtelea ceai cu Fartas, vãzu chipul tovarã-ºului sãu transfigurându-se; respiraþia lui bãloasã se accelerã deodatã gatasã-l înãbuºe... Apoi scriitorul public îºi vãzu musafirul dezlipindu-se cu osurprinzãtoare grabã ºi urcând scara într-o clipitã.

Staline îl urmã atunci discret pe Fartas ºi-l putu vedea sunând la uºadoctorului, înainte de a dispãrea în spatele obloanelor metalice reputate afi inexpugnabile.

S-a aflat apoi cã frizerul, dupã ce l-a pus la pãmânt pe asistentul luiNawas, ajunse pe furiº în cabinetul dentistului unde se dãdea o consultaþie.El zãri mai întâi douã picioare goale pânã la jumãtatea coapsei, pãrulatîrnând, corpul doctorului aplecat pe atributele feminine.

Fãcând un pas, apoi un altul, frizerul vãzu dosul mîinii drepte a doc-torului pus pe obrazul... fiicei sale Ourda, cea mai frumoasã din toate ro-zele, a sa proprie, ce mai...

Sângele tatãlui Fartas se aprinse fãrã foc. De aceea îºi scoase într-ostrãfulgerare de lamã briciul sãu de frizer, îl desfãcu ºi se nãpusti asupramîinii care pãcãtuise cu roza.

Prezentare ºi traducere de

LUCIA MATIUÞA

Haremul în pericol

179

180

Aproape de sfârºitul anului IV, facultatea noastrã, Filologia, a orga-nizat o excursie la Cluj pentru a-i cunoaºte pe colegii de acolo. Cum ci-neva trebuia sã întocmeascã un referat, profesorul Paul Georgescu m-adesemnat pe mine fixându-mi ca temã romanul lui Mihail Sadoveanu,Nicoarã Potcoavã, care tocmai apãruse. La întoarcerea la Bucureºti auurmat examenele de sfârºit de an ºi examenul de stat. Când toate s-au în-cheiat, am fost cãutatã de profesorul Paul Georgescu. Dându-mi unbileþel cu un numãr de telefon, mi-a spus: ,,Dacã ai necazuri cu încadra-rea sã mã suni”. În anii aceea, la terminarea studiilor, niciun absolvent nuera lãsat la voia întâmplãrii. Toþi primeau o repartiþie ºi aveau un loc demuncã asigurat, bun sau rãu, aproape de casã, ori într-un fund de þarã,dar acesta exista. Curând mi-a sosit repartiþia guvernamentalã prin careeram informatã sã mã prezint la Editura Politicã. Plinã de entuziasm – eraBucureºti! – m-am dus ºi m-am înfãþiºat la „Cadre”. M-a întâmpinat ºefa– o femeie mai degrabã bãtrânã – am remarcat cã avea sprâncene albe,- care a început sã þipe la mine, sã-mi spunã cã nu are posturi libere ºi sãplec. Nici n-a vrut sã se uite la hârtia ministerului pe care i-o înmânasem.Speriatã ºi dezamãgitã, am plecat. Seara i-am dat telefon lui PaulGeorgescu ºi i-am relatat ce mi se întamplase. Dupã ce m-a ascultat, mi-a spus sã îl caut a doua zi la Casa Scânteii, la ora 10, la ,,gard”. Deºi loculîntâlnirii era cam imprecis, m-am dus. Casa Scânteii nu era terminatã întotalitate, dar se mutaserã deja acolo redacþiile marilor ziare: Scânteia,Scânteia Tineretului etc. precum ºi Secþia de culturã a C.C.-ului la carelucra Paul Georgescu. Palatul avea în faþã un mare teren gol, înconjuratde un înalt gard de sârmã. În acel spaþiu nu se putea intra decât cu auto-rizaþie specialã ºi eu n-aveam. De aceea întâlnirea a avut loc „la gard”, aºacum o stabilise profesorul. La ora fixatã, profesorul a ieºit din uriaºa clã-

Confesiuni târzii

Doina Hanganu-Bumbãcescu

Et in Arcadia ego. Redactor la E.S.P.L.A

dire, a strãbãtut incinta pânã la mine ºi i-am povestit din nou, la gard,cele petrecute la Editura Politicã. Dupã ce m-a ascultat, mi-a dat o adresãla care sã mã prezint a doua zi. Dimineaþa urmãtoare, la ora 11, am ajunsîn bulevardul Ana Ipãtescu nr. 39, unde era o clãdire – de fapt un palat– cum sunt multe în Bucureºti: gard de fier forjat, balcoane la fel, feres-tre înalte, faþada impunãtoare cu marchizã. Suind câteva trepte de mar-murã, am împins uºa monumentalã ºi am intrat într-un hol mare cu pe-reþi lambrisaþi în damasc de mãtase grenat. Din el se deschideau uºi cutãblii de cristal, una era cu oglinzi de sus pâna jos. Uºor intimidatã deacest cadru elegant ºi sobru, am urcat o scarã largã de stejar. În holul dela etaj, mã aºteptau Paul Georgescu, Silvian Iosifescu – alt fost profesoral meu de la facultate – ºi Mihail Petroveanu, Milo, cum aveam sã aflumai târziu cã i se spunea. Dupã un scurt dialog amabil ºi amical, SilvianIosifescu – pe atunci redactor ºef la E.S.P.L.A. – fãrã sã-mi cearã repar-tiþia, mi-a spus cã sunt angajatã redactor ºi sã mã prezint la lucru. Nu îmivenea sã cred! Ce uºor se rezolvase totul! ªi ce diferenþã de atitudine: laEditura Politicã – datã afarã, dar primitã cu zâmbete la E.S.P.L.A. CãciE.S.P.L.A. era sanctuarul în care intram ºi despre care nu ºtiam încã ni-mic. Am fost încadratã la redacþia ,,Clasici”, unde se pregãteau ediþiilescriitorilor clasici români, cum sugera ºi numele. Acolo lucrau trei foºticolegi de facultate, mai mari: Gheorghe Pienescu (Gigi), viitorul mareeditor al lui Arghezi, socotit un exeget al operei argheziene, AndreiRusu, cunoscut ca unul din cei mai strãluciþi ºi zeloºi editori ºi textolo-gi pe care i-am avut, de o ireproºabilã competenþã, cum îl va caracteriza,pe bunã dreptate colegul meu, Teodor Vârgolici ºi Alexandru Sãndu-lescu, viitorul istoric ºi critic literar. Cãrþile sale de mai târziu printrecare Literatura epistolarã ni-l aratã ca un critic documentat, profund înjudecãþi, drept în aprecieri, serios în atitudine, formulând observaþii demare fineþe. Un intelectual rasat. Remarcabilele sale articole apãrute înnoul Adevãrul literar ºi artistic, publicaþie care din pãcate nu mai aparedemult, îndreptãþesc aprecierile de mai sus. Iatã cateva titluri: Mai multca portretul, Rãdulescu-Motru, Constantin Argentoianu, Sextil Puºca-riu, Un mare cãrturar - la moartea lui Zigu Ornea.

***

În editurã mai lucrau, la secþia de „Prozã contemporanã” alþi foºticolegi: Cornel Popescu, viitorul editor al romanelor lui Marin Preda ºiLiviu Cãlin care, secondându-l pe Alexandru Rosetti, va publica ediþia

Et in Arcadia ego

181


182

Opere a lui I. L. Caragiale. Ca începãtoare, am parcurs toate etapele mun-cii redacþionale: paginare, control dactilografic, alcãtuire de sumare,confruntare (colaþionare) cu manuscrisele originale sau cu ediþiile prin-ceps, dupã caz, corecturã în ºpalturi, bun de tipar ºi bun de difuzare. Înafarã de acestea erau discuþiile cu corectorii, tehnoredactorul, ºi ce eramai important, discuþia cu autorul de ediþie sau cu traducãtorul. Urmasã aparã o mare Antologie a poeziei româneºti de la începuturi pânãastãzi, proiectatã în mai multe volume. La ea au lucrat mai mulþi. Mie mis-a dat sã alcãtuiesc sumarul capitolului George Coºbuc. Nu mai ºtiu dincare motive nu a apãrut decât voluml I în 1954, cuprinzând creaþii dela Poezia popularã pânã la Panait Cerna inclusiv, adicã cincizeci ºi optde nume. A fost o ediþie frumoasã, elegantã, legatã în pânzã. În redacþiene consultam reciproc. ªeful nostru era Ion Roman, ºi el autor de ediþii.Lucra atunci la Opere de ªtefan Octavian Iosif, pentru care a realizat stu-diul introductiv, notele ºi bibliografia. Pentru editarea acestui volum, e-ditura trebuia sã ia legãtura cu singura persoanã încã în viaþã care puteafurniza informaþii despre poet: Natalia Negru, fosta lui soþie. Cum ealocuia la Dorohoi cred, nu se putea pune problema invitãrii sale la Bu-cureºti, aºa cã cineva trebuia sã se ducã acolo. S-a hotãrât sã fie trimisMilo Petroveanu. La întoarcere ne-a povestit: a intrat într-o curte cu apar-tamente de raport, a bãtut la o uºã ºi rãspunzându-i-se a intrat. De lângão sobã de gãtit, de pe un scãunel, s-a ridicat o femeie grasã ºi bãtrânã,nepieptãnatã ºi cu un neg pãros lângã nas: „– O caut pe doamna NataliaNegru”, a zis Milo. Cu glas dogit, bãtrâna a rãspuns: „– Eu sunt”. Milo arãmas încremenit; ºi-a amintit de cântecele iubirii deznãdãjduite, depoeziile de dragoste dedicate ei de Iosif ca ºi de durerea despãrþirii deea din poeziile acestuia. ªi-a spus în gând: Asta este femeia pentru careau murit doi mari poeti… Toþi am tãcut impresionaþi ºi întristaþi: Sic tran-sit gloria mundi!

Dar în redacþie erau ºi momente de veselie. Când ieºea de sub ti-par cartea vreunuia dintre colegi, evenimentul era sãrbãtorit. La apariþiavolumului Poezii de George Topârceanu, îngrijit ºi prefaþat de Alexan-dru Sãndulescu, autorul a trimis-o în Piaþa Amzei pe tanti Lenuþa, „bufe-tiera”, sã aducã tãvi cu vol-au-vent cu ciuperci ºi vin. Invitat era de regu-lã ºi redactorul ºef al editurii. Ion Roman, spiritual ºi agreabil, dãdeatonul. Mare admirator al lui Caragiale, când ciocnea paharul spunea:„Hai noroc ºi sã trãieºti, ceea ce nu cred… cã eºti supãrat pe mine”.

Et in Arcadia ego

183

***

În redacþie ne vizitau deseori colaboratorii, personalitãþi ale vieþiinoastre literare: Petre Pandrea, Alex Duiliu Zamfirescu – zis Duilã, fiulautorului Vieþii la þarã, G.C. Nicolescu, editorul operei lui VasileAlecsandri, Sergiu Dan, Niculae Gheran, sef al serviciului de literaturã ºiartã din centrala editorialã. Datoritã poziþiei pe care o avea, Gheran dis-cuta mai ales cu redactorul-ºef, dar venea ºi în redacþie ºi stãtea de vorbacu Andrei Rusu pe care îl consulta în calitate de specialist. Gheran elab-ora de pe atunci marea sa ediþie definitivã, Liviu Rebreanu. Apãrea une-ori Paul Georgescu, inteligenþã aprigã deseori, caustic ºi ironic. Ne sfã-tuia: „Nu fã azi ce poþi lãsa pe mâine!”. Auzind cã unul dintre noi voia sãdivorþeze, îi recita mereu: „Miºu ªt. Popescu vrea sã divorþeze…”. A con-tribuit mult la promovarea tinerilor. Într-un amplu articol din Scânteiaa menþionat numele celor pe care îi credea talentaþi. Am fost mândrã gã-sind printre ei ºi numele meu. Îmi aparuserã cateva articole în Viaþa ro-mâneascã. Întoarsã dintr-o delegaþie la Moscova, a venit ºi Veronica Po-rumbacu sã povesteascã despre ce a fãcut ºi ce a vãzut. ªi ne-a adus o…bananã. Fiecare am avut câte o bucãþicã din trufandaua pe care n-o maivãzuserãm de ani de zile. Când eram la secþia traduceri, ne-a vizitat ºiDan Deºliu, venit ºi el dintr-o cãlãtorie de la Paris, de data asta. Ne-a adus,cu titlu de împrumut, ultimul mare succes literar, romanul BonjourTristesse de Francoise Sagan. L-am þinut fiecare o noapte.

***

Între noi ºtiam unii despre alþii aproape tot, pentru cã dimineaþa,înainte de a începe lucrul, povesteam ce am mai auzit, ce a mai fãcut co-pilul, ce s-a mai întamplat în familie. Andrei Rusu primise „ordin de con-vocare” – cuvântul „concentrare” era interzis. Ne-a relatat dialogul pecare l-a avut la unitate pentru întocmirea dosarului. Dupã întrebãrile derutinã: nume, vârstã, adresã – gradatul le-a intrebat: „– Ce studii ai ?”; „ – Suntabsolvent al facultãþii de filologie”, a rãspuns Andrei. Militarul plictisit:„– Lasã astea, carte ºtii ?”

Aveam o colegã din alt serviciu care dorea cu ardoare un singurlucru: sã aibã un copil. Dar fiind nemãritatã, îi era teama cã dacã-l face,va fi datã afarã pe motiv de imoralitate. (Puterea era foarte vigilentã înastfel de probleme). ªi atunci s-a dus la preºedintele de sindicat, tovarã-


184

ºul Luca, (era tatãl criticului ºi profesorului Paul Cornea) cãruia lumeaîi spune „Papa Luca”, sã-i cearã voie. El a râs ºi … a aprobat. Noi am aflatdialogul chiar de la ea ºi s-a þinut de cuvânt. ªefa serviciului de cadre,serviciu care era spaima în toate intreprinderile, era o femeie destul deretrasã. Nu vizita redacþiile, nu controla pe nimeni. O singurã datã ºtiucã i-a spus lui Romulus Vulpescu sã nu mai poarte cãmãºi maro: „Ce, eºtiîn frãþiile brune ?” – parcã aºa se numea o organizaþie subversivã. Nucred sã fi fãcut rãu cuiva. A povestit unei colege cã nu are niciun meritpolitic, n-a fost nici ilegalistã, dar primise postul pentru cã soþul eimurise în pogromul de la Iaºi. În faþa directorilor nu avea niciun cuvântºi când vreunul o chema, alerga onoratã, speriatã ºi supusã. De altfel toþio ºtiau de „tanti Dora” ºi asta spunea tot. Ce diferenþã între ea ºi cadristade la Editura Politicã ce mã primise cu urã, parcã aº fi fost cel mai peri-culos duºman de clasã !

***

Primele volume redactate de mine au fost Poezii de Emil Isac, pecare l-am citit ºi alcãtuit fãrã plãcere din cauza limbii greoaie, lipsitã dearmonie ºi supleþe, ºi, spre nefericirea mea, oribilul volum Poezii de A.Toma. Acesta era director , se credea un talent veritabil ºi trona în biroulcu uºi de oglinzi care fusese al lui Al. Rosetti, pe vremea când el era di-rector la Fundaþiile Regale, clãdire ocupatã acum de E.S.P.L.A. A. Tomaera tatãl lui Sorin Toma, redactor ºef la Scânteia ºi autorul acelui ruºinospamflet Poezia putrefacþiei ºi putrefacþia poeziei, de care, acum, dinIsrael, se dezice. Ca director, A. Toma, nu fãcea nimic, era ca o fantomã,toate problemele editurii fiind rezolvate de ceilalþi ºefi, Al. I. Stefãnescu,Ben Marian ºi Alexandru Balaci. Despre orgoliul penibilului prolet-cultist A. Toma circula o poveste lansatã probabil de ºoferul care, zilnicîl aducea ºi-l ducea acasã, Chemendia. Acesta, ºugubãþ, l-a întrebat cura-jos: „ – Tovarãºe director, spuneþi-mi, vã rog, cine e mai mare poet, Emi-nescu ori dumneavoastrã?” La care Toma a rãspuns: „– Ei dragã, Emi-nescu e mare în felul lui, eu în felul meu!” Prin grija lui Chemendia, ºofermoºtenit de la vechea Editurã a Fundaþiilor Regale, a doua zi, toatã edi-tura a aflat opinia lui A. Toma ºi apoi tot Bucureºtiul. Întâmplarea o re-lateazã ºi Nicolae Gheran în Arta de a fi pãgubaº, vol. II.

Et in Arcadia ego

185

***

În redacþia „Clasici” au vãzut lumina tiparului Opere complete alescriitorilor români în ediþii critice, cu tiraje mari, de 12-17000 de exem-plare: Bãlcescu, Creangã, Neculce, Anton Pann. Ele au rãmas pânã azi e-diþii de referinþã pentru cã erau alcãtuite dupã criterii ºtiinþifice. Anual,în decembrie, avea loc „Luna cãrþii la sate”, eveniment pregãtit din vreme.Erau planificate multe titluri care trebuiau sã aparã la timp. Pentruaceasta, o echipã formatã din douã persoane era detaºatã în tipografiepentru 2-3 sãptãmâni. Într-un an, Coca Botez ºi cu mine am fãcut partedin aceastã echipã, lucrând la Casa Scanteii unde, fiind „cap limpede”,am citit împreunã sute de ºpalturi.

Dintre colegi, dar cu un rang superior, fãcea parte ºi Milo Petro-veanu, soþul Veronicãi Porumbacu. Era tânãr, frumos, cu pãr negru, câr-lionþat. Era mai sobru decât noi, ceilalþi, era bun, adicã îngãduitor cusubalternii. A scris mult despre Mateiu Caragiale, Tudor Arghezi, a valo-rificat operele lui Adrian Maniu sau Ion Vinea, a scris un excelent studiudespre Bucovia. Avea acasã o bibliotecã foarte bogatã de care s-a alespraful. A pierit odatã cu posesorul ei ºi cu Veronica, la cutremurul din1977.

***

La redacþia de „Poezie” am fost colegã cu Romulus Vulpescu, nu-mit de noi Vulpicã. La un moment dat, a avut de redactat un volum dePablo Neruda. Traducerea în versuri o fãcuse poeta Maria Banuº. Ur-mând calea obligatorie pe care trebuia sã o parcurgã manuscrisul, re-dactorul l-a dat la confruntare. Menþionez cã traducerea se confrunta cutextul original cu scopul de a verifica fidelitatea versiuni româneºti.Pentru aceastã operaþiune a fost ales profesorul Edgar Papu, hispanist.Când manuscrisul s-a întors în redacþie, Vulpescu a constatat cã profe-sorul fãcuse mari modificãri, realizând aproape o nouã ºi o mult maibunã transpunere în limba românã. Drept care a propus ca pe copertã,alãturi de numele Mariei Banuº , în calitate de traducãtor, sã fie trecut ºinumele lui Edgar Papu. Scandalul a izbucnit pentru cã poeta s-a simþitofensatã. Au urmat discuþii furtunoase , dar în cele din urmã, punctul devedere al redactorului Vulpescu s-a impus. Vulpescu a tradus Aminta deTorquanto Tasso, dar ºi splendidul volum Operele magistrului FrançoisVillon. Este, cred, cea mai frumoasã ºi de valoare transpunere în limba


186

noastrã a poeziei lui Villon. Vulpescu era un mare cunoscãtor al limbiiromâne vechi dar ºi al francezei medievale. Cam tot în aceeaºi perioadãa tradus ºi Dan Botta aceleaºi balade. Deºi numele poetului Botta eramai rãsunãtor la acea datã decât al tânãrului sãu confrate, traducerea luiRomulus Vulpescu a fost ºi a rãmas net superioarã. Contractul pentruacest volum al lui Dan Botta, l-a încheiat redactorul-ºef AlexandruBalaci. Acesta fusese cãsãtorit cu frumoasa Dolores, devenitã ulteriorsoþia lui Botta. Balaci m-a desemnat pe mine redactor de carte. De altfel,aflasem de la el amãnuntul respectiv ºi chiar îmi recitase câteva poeziipe care le scrisese pentru Dolores cu ani în urmã. Tot el m-a sfãtuit caîn discuþiile pe care le voi avea cu poetul, sã-i accept pãrerile. Discuþiileau fost ºi la editurã ºi la Botta acasã, unde am fost invitatã ºi unde amcunoscut-o pe doamna Dolores. N-am putut sã fiu de acod cu toateopiniile traducãtorului. Folosea uneori arhaisme prea specificromâneºti: velit, sluger, care nu se potriveau în context. Sau, de dragulrimei, modifica unele cuvinte: ghiere pentru ghiare, letin în loc de latin.Puþine observaþii a acceptat, iar eu n-am insistat, ascultând sfaturile luiBalaci.

***

În redacþia de „Poezie” am mai fost colegã cu H. Grãmescu, foartebun versificator. Corecta cu succes creaþiile unor poeþi mai puþin meº-teri, îndrepta versurile ºchioape sau rimele nepotrivite. Se versifica multºi prost în anii aceia ai literaturii proletcultiste, dar volumele erau înplan ºi trebuiau sã aparã. În 1955 i-a apãrut traducerea unui volum deVersuri alese de P. Antokolski. La E.S.P.L.A. se tipãreau cãrþi ºi pentru na-þionalitãþile conlocuitoare. Erau redacþii de maghiarã, germanã ºi idiº.Redactorul-ºef la nemþi era colegul nostru Lamm care lucra în aceeaºiîncãpere cu „Poezia”. În anii furtunoºi care au urmat, Lamm a fostexclus din partid. Dupã ºedinþa respectivã, ne-a povestit furios dar ºi iro-nic: – Asta e culmea! Eu sunt membru P.C.R. din ilegalitate ºi ãºtia mãexclud din partid. Sunt nebuni! Am auzit cã ulterior ar fi plecat în Israel.Secretara acestei redacþii era Zita Lemnaru, fiica foarte cunoscutuluipersonaj Wilhelm Filderman ºi fosta soþie a gazetarului Oscar Lemnaru,a cãrui admiratoare rãmãsese. Tot la „Poezie” mai lucra Ion Acsan, latinist,viitorul traducãtor din autori clasici latini ºi Gheorghe Tomozei, proas-pãt absolvent al „ªcolii de literaturã” de la ªosea. Era prieten bun cu N.Labiº. El ne-a adus ºtirea despre accidentul fatal al tânãrului poet, acci-dent la care fusese martor cu o searã înainte.

Et in Arcadia ego

187

***

Primul volum pe care Lucian Blaga a avut permisiunea sã-l iscã-leascã, dupã ani de ostracizare, a fost Din lirica universalã, traduceri, e-ditat în 1957. Pe marele poet l-am vãzut o singurã datã, deºi i-am fost re-dactor de carte, când a venit pe la editurã. Am comunicat cu el despreunele modificãri, introducerea sau scoaterea unor poezii din cuprins,prin intermediul redactorului-ºef, Alexandru Balaci. Poetul CiceroneTheodorescu ne vizita des. Ne-a povestit despre fetiþa lui care avea vreopatru ani. Venind cineva la ei a întrebat-o: „– Ce face tãticu, e ocupat?”;„– A, nu, tãticul nu face nimic. Scrie…”

***

Printre persoanele care, obligatoriu, veneau la noi o datã pe lunã,era tovarãºul Homenco, instructor al secþiei de Culturã ºi Propagandã aC.C.-ului. Era prietenos ºi în afarã de controlul pe care trebuia sã-l facã,mai stãtea ºi de poveºti. Iatã ce ne-a relatat într-o zi. Neputând avea copii,el ºi soþia s-au hotãrât sã adopte unul. ªi au mers la un orfelinat. Intrândîn curte, un bãieþel ºi-a lãsat jucãria ºi s-a repezit la el strigând: „– Tã-ticule!” Homenco, emoþionat l-a luat în braþe ºi i-a spus soþiei sale: „– Peel îl luãm!” . ªi au plecat la direcþie sã comunice hotãrârea lor. Dar direc-toarea a zâmbit stânjenitã ºi a spus: „– Pe acesta nu îl puteþi lua !”; „– Dece ?” au intrebat cei doi. „– ªtiþi, bãieþelul acesta are un frate geamãn.”Noi toþi care ascultam, am întrebat într-un glas: „– ªi ce-aþi fãcut ?” Ho-menco a rãspuns zâmbind, cu ochii umezi: „– Pãi, i-am luat pe amândoi.”

***

La secþia „Poezie” am editat frumoasa ediþie bilingvã Sonete deLouise Labé, în traducerea Veronicãi Porumbacu ºi Poeme chineze cla-sice în tãlmãcirea lui Eusebiu Camilar. Acesta era un om delicat ºi sensi-bil aºa cum se vede ºi din minunatele versuri ale volumului. A fost soþulMagdei Isanos. Într-o zi m-a luat la plimbare pe strãzile care mai pãstrauîncã amintirea poetei ºi mi-a vorbit cu nostalgie despre ea. În aceastã re-dacþie am avut bucuria de cunoaºte douã mari personalitãþi ale culturiinoastre. Una a fost Mihail Pop, marele folclorist. Nu pot înºira aici toatetitlurile ºtiinþifice, toate societãþile internaþionale al cãror preºedinte a


188

fost, toate academiile al cãror membru era. Iordan Datcu îi face o amplãprezentare în Dicþionarul etnologilor români, vol. II. Când sosea el,toatã lumea lãsa jos creioanele ºi-l asculta. Celalalt pe care vreau sã-lamintesc era poetul Alfred Margul Sperber. Când intra în redacþie, zâm-bitor, din înãlþimea talentului, a culturii, a educaþiei alese, a vârstei ºi acelor aproape doi metri, ne saluta teatral cu o plecãciune afectuoasã,medievalã, gest care ne impresiona profund, pe noi niºte tineri intimi-daþi de prezenþa sa. A fãcut cea mai frumoasã traducere în limba englezãa Mioriþei. Într-un articol publicat în Adevãrul literar ºi artistic, sept.1999, Al. Sãndulescu dã informaþia cã Alfred Margul Sperber ar fi scãpatde deportare cu ajutorul lui E. Lovinescu, acesta apelând la rândul sãula prietenul Ioan Petrovici, pe atunci ministru. Am redactat ºi un volumde poezii specifice epocii, inspirate din „agricultura socialistã”, al lui A.E. Baconsky. Scriitorii erau nevoiþi sã facã grave concesii poeziei poli-tice, nu se puteau manifesta cu toatã forþa talentului lor. Eram departeatunci de poetul revoltat de mai târziu, intelectualul rafinat, scriitorul cuhar, cum s-a dovedit a fi în volumele: Cadavre în vid, Corabia lui Sebas-tian, Echinoxul nebunilor ºi alte povestiri, eseurile din Remember. Apa-riþia în birou a redactorului-ºef de la revista Steaua (Cluj), era un spec-tacol care merita vãzut: era înalt, frumos, foarte elegant, voia sã facã im-presie. ªi fãcea! A pierit ºi el cu soþia lui, Clara, fostã colegã de liceu cumine, la Craiova, împreunã cu familia Petroveanu ºi Gafiþa, în cutremu-rul din 1977.

***

Redactorii þineau o legãturã permanentã cu toþi colaboratorii:autori, traducãtori, stilizatori, referenþi etc. De obicei aceºtia veneau la e-diturã, dar când nu se putea, îi contactam telefonic sau ne deplasam noila ei. Volumul Teatru de Corneille îl avea ca prefaþator pe Cezar Pe-trescu, socotit autorul „comediei umane” în literatura noastrã. Pentru cãaveam unele mãrunte observaþii ºi nu puteam interveni în text fãrã a-probarea autorului, i-am dat telefon. Eram emoþionatã ºi fericitã cã, dacãnu-l puteam vedea, mãcar îi auzeam vocea. Am sunat, m-am prezentat ºii-am spus motivul apelului meu. Când a auzit cã e vorba de „observaþii”,a început sã þipe cu furie: „– Cum îndrãzneºti dumneata sã-i faci obser-vaþii lui Cezar Petrescu? …” ºi a continuat sã-ºi reverse revolta minute înºir, fãrã sã mã lase sã-i spun ceva. Apoi mi-a trântit telefonul. Colegii îºiîntrerupserã lucrul ºi ascultau uimiþi. Toþi erau revoltaþi. Întâmplãtor,peste cinci minute intrã în redacþie doamna Adriana, secretara maestru-

lui, cãreia i-am relatat cele întâmplate. A încercat sã-ºi scuze ºeful, a luatmanuscrisul ºi a plecat repede. A doua zi a revenit cu scuzele scrii-torului, cãruia îi trecuse furia ºi ca semn de împãcare mi-a trimis cadouun fular.

***

George Dumitrescu, un fost asistent al profesorului meu, TudorVianu, colabora ºi el cu traduceri. Îl cunoºteam de la seminarii. Într-o zim-a rugat sã mã duc la el acasã pentru discuþii. Ne-am întâlnit în oraº. Pedrum mi-a spus cã m-a chemat fiindcã vrea sã-mi arate ceva. Am ajuns lao cãsutã joasã, cu intrare direct din curte. Am pãtruns într-o locuinþãmodestã. A deschis uºa la dormitor ºi acolo, într-un scãunel înalt, delemn, era aºezat un bãieþel de vreo trei-patru ani, de o frumuseþe înge-reascã. Avea în faþã o cãrþulie cu desene pe care le colora. M-a privit trist,n-a scos nicio vorbã ºi ºi-a continuat ocupaþia. M-am uitat întrebãtoare laînsoþitorul meu: – Vedeþi, e paralizat din naºtere, de la mijloc în jos. Stãtoatã ziua singur. Soþia mea lucreazã, iar eu umblu dupã colaborãri. Cesã fac? Trebuie sã mâncam. Amuþitã, mi-am stãpânit cu greu lacrimile.Nici azi, dupã atâþia zeci de ani, n-am uitat ochii inteligenþi ºi expresiamâhnitã a copilului. Nici glasul disperat al tatãlui. Ce s-o mai fi întâmplatcu ei?

***

Într-o perioada când începuserã sã fie publicaþi scriitori interziºipânã atunci, în redacþia de „Poezie” era în pregãtire un volum Bacovia.Era prima datã când se acceptase reeditarea versurilor sale. Cum poetulera foarte rãu bolnav, cea care a negociatat contractul – cu un acut spiritmercantil – a fost soþia sa, Agatha Bacovia. Venea destul de des sã urgen-teze apariþia cãrþii.

***

La sectorul „Traduceri”, care avea sediul în altã parte, pe bulevar-dul Magheru, peste drum de marele magazin Leonida, redactor-ºef eraOlga Zaicic. Acolo am lucrat volumul Teatru de Racine al cãrui traducã-

Et in Arcadia ego

189

tor ºi prefaþator era Victor Eftimiu. Vizita acestuia în redacþie era o ade-vãratã sãrbãtoare. Poetul avea un admirabil dar de povestitor. Ne spuneadespre lumea pe care o cunoscuse, despre strãzile, muzeele ºi palateleParisului, unde trãise câþiva ani ºi pe care le cunoºtea bine. Dar mai alesne recita, cu un real talent actoricesc, mai ales fragmente din feeria sa„Înºir’te mãrgãrite”. Nimeni nu mai lucra, toþi îl ascultam vrãjiþi ºi manu-scrisele zãceau. Era un mare ºi veºnic admirator al sexului slab. Într-unadin amintirile sale scrie cu tristeþe: „Nu-mi pare rãu cã îmbãtrânesc. Îmipare rãu când vãd frumuseþile de altãdatã c-au îmbãtrânit”. Pentru discu-tarea volumului Teatru m-a invitat la el acasã. Mentora mea, SuziGredinger, m-a instruit în prealabil: – Îþi va arãta casa, biblioteca, ta-blourile, îþi va spune povestea fiecãruia. Fii atentã! Sã deschizi bine ure-chile ºi ochii, cã vei avea ce vedea. Ai s-o cunoºti ºi pe doamna. Astfel pre-gãtitã, m-am dus. Blocul în care locuia era în marginea Ciºmigiului ºi nuavea gard despãrþitor de marele parc. Dar avea un semn distinctiv: în faþaintrãrii se aflã bustul în marmurã al poetului. A fost singurul scriitorcare ºi-a fãcut statuie din timpul vieþii. Dupã ce-am intrat, am fost intro-dusã în biroul elegant al maestrului, care mã aºtepta. Toþi pereþii ca-merei erau ocupaþi de o bibliotecã de stejar cu uºi de cristal taillé. În spa-tele lor, cãrþile erau legate în piele roºie. Dupã ce mi-a arãtat volumele ºim-a lãsat sã le admir, m-a plimbat ºi prin alte camere: camera turceascã,având la mijloc o mãsuþã din lemn scump cu intarsii de sidef, onarghilea ºi doua taburete la fel ca mãsuþa. Am trecut într-un salon marecu un ºemineu în faþa cãruia trona o harpã auritã, iar pe pereþi multe ta-blouri cu semnãturile celebre ale unor pictori români. Câteva o repre-zentau pe Agepsina-Macri, soþia maestrului. Aceasta era marea actriþã,societarã a Teatrului Naþional. Mai juca încã ºi am apucat sã o vãd ºi euîn rolul de succes al Vrãjitoarei din feeria Înºir’te mãrgãrite. La un mo-ment dat a intrat chiar ea pe uºã aducând o tavã cu felii de cozonac ºicupe cu vin. Apoi ne-a pãrãsit. Am plecat ºi eu dupã ce mi-am îndeplinitmisiunea, iar la despãrþire maestrul Eftimiu mi-a dat o tablã de ºocolatãºi un pachet de Kent, delicatese imposibil de gãsit pe piaþã.

***

La „Traduceri” ºeful nostru direct era Dumitru Hâncu. Era un omtãcut ºi sobru, nu prea bãga de seamã flecãrelile noastre ºi de aceea neinsufla un sentiment de uºoarã teamã, deºi nu ºtiu sã fi avut un cât demãrunt conflict cu cineva. Nici mãcar cu Dudu Olaru, specialist în lim-


190

ba maghiarã, care deseori întârzia dimineaþa sau chiar dispãrea câte-oorã, retrãgându-se discret într-un culoar mic, întunecos ºi necirculat, peo canapea a nimãnui, unde trãgea un pui de somn. În decursul anilor atradus mult din germanã, peste o mie cinci sute de pagini: H. Heine-Opere alese (prozã); Heinrich Mann- Þara huzurului, Arthur Schnitzler-Întoarcerea lui Casanova; Martha Bibescu- Jurnal berlinez '38 ºi multealtele. În afarã de traduceri a creat ºi lucrãri originale: Heinrich Heine,vestitor al timpurilor noi, Kogãlniceanu; Conexiuni cu „ Vrãjitorul"(Thomas Mann în România). În Germania a publicat Rezonanþe româ-neºti în primele decenii ale sec. al XIX-lea. Profesorul Klaus Heitmanna afirmat în prefaþa volumului despre Th. Mann cã D. Hâncu „în calitatede prieten al literaturii germane a fãcut mult pentru cunoaºterea ºi rãs-pândirea ei în România”. Tot la „Traduceri” am lucrat la editarea uneipiese de Alfred de Musset – On ne badine pas avec l'amour (Cu dra-gostea nu-i de glumit), traducãtor fiind Emil Serghie, vechi colaboratoral Vieþii Româneºti, din perioada ieºeanã. Cu Emil Serghie a fost o luptãacerbã. Venea la discuþii aproape sãptãmânal ºi pentru cã dialogurile sepurtau deseori cu ton ridicat, ne retrãgeam pe balcon ºi închideam uºa.Folosea o limbã greoaie, cu expresii cãutate ºi nefireºti, cu fraze contor-sionate. O traducere exactã nu asigurã obligatoriu ºi calitate artisticã, au-torul ei trebuie sã respecte litera originalului dar ºi sã pãstreze atmos-fera, sã utilizeze o limbã cursivã ºi fireascã în conformitate cu epoca ºilocul unde este plasatã opera originalã. Cu multã greutate mi-am impuspunctul de vedere, dar pânã la urmã am reuºit, iar când am dat manu-scrisul la tipar, am fost de-a dreptul fericitã. Nu la fel s-au petrecutlucrurile cu Decameronul de G. Boccaccio tradus impecabil de EtaBoeriu. Am lucrat la acest manuscris, minuþios, cu originalul în limbaitalianã alãturi pentru eventualele confruntãri. Am avut astfel prilejul sã-mi însuºesc într-o oarecare mãsurã limba italianã, apelând deseori lacolegul Florin Chiriþescu, italienistul redacþiei. Când am vrut sã-i comu-nic doamnei Eta Boeriu, venitã de la Cluj într-o scurtã vizitã, unele obser-vaþii, mi-a tãiat vorba ºi mi-a spus: – Fã ce modificãri socoteºti, voi fi deacord cu toate. Am lucrat la acest manuscris cu multã plãcere. Cartea afost una din reuºitele mele ca redactor. Dintre colaboratorii externi,anglistul nostru necontestat era Mihnea Gheorghiu (a murit ºi el).Colega Þuþi Georgescu redacta un volum Shakespeare în traducerea luiMihnea. Într-o zi, acesta a telefonat, întrebând-o pe Þuþi, în ce stadiu seaflã manuscrisul. Ea, emoþionatã, în loc sã spunã cã l-a trimis la dactilo-grafiat, a spus „e la confruntat” (ceea ce înseamnã verificarea traduceriidin punct de vedere al corectitudinii). Mihnea, jignit la ideea cã traduc-

Et in Arcadia ego

191

erea lui poate fi pusã sub semnul întrebãrii, a început sã urle la ea. Þuþis-a speriat atât de tare, cã, a doua zi, când a auzit cã vine Mihnea, a fugitºi s-a încuiat într-o debara. Am rãmas noi sã lãmurim ºi sã calmãmspiritele. Tot la „Traduceri” am cunoscut-o pe doamna Alice Voinescu. Otrimisese la noi redactorul ºef, Alexandru Balaci. A fost primitã cu multãcondescendenþã de Hâncu ºi i s-au dat traduceri, pe vremea aceea,foarte bine plãtite. Spre marea mea dezamãgire, peste ani am citit înJurnalul sãu cã a fost impresionatã de cei de la E.S.P.L.A. care au fost „co-losal de gentili”; afirma, oarecum nemulþumitã de condiþia de tradu-cãtoare, cã munca de traducãtor este „modestã ºi obscurã”, sau cã „esteo muncã umilã”. Nu pot sã-i dau dreptate, a traduce artistic dintr-o limbãîn alta este o muncã de adevãratã creaþie.

Dintre personalitãþile de notorietate pe care le-am cunoscut laE.S.P.L.A. nu pot sã-l uit pe Dan Duþescu. Fusese studentul profesoruluiDragoº Protopopescu, celebru ºi el pentru traduceri din Shakespeare,dar care, atunci când a fost „ridicat”, s-a sinucis bãgându-ºi capul printregratiile liftului. D. Duþescu era un foarte bun cunoscãtor al limbiiengleze pe care o vorbea minunat. Mi-a spus cã accentul perfect l-a do-bândit în timpul rãzboiului pe care îl fãcuse la transmisiuni când ascul-ta emisiunile englezeºti. O vreme a fost ºi el ostracizat, dar mai apoi a re-venit la catedrã ºi a fost cooptat în colectivul Shakespeare împreunã cuprofesorul Leon Leviþchi. Când televiziunea românã, în cadrul serilorde teatru (care acum au dispãrut), difuza vreo piesã shakespearianã,Dan Duþescu fãcea prezentarea acesteia. A mai scos ºi acel best-seller, În-vãþaþi limba englezã fãrã profesor, împreunã cu Leviþchi. Este traducã-torul poemului anglo-saxon Beowulf. Nu era numai un cunoscãtor înprofunzime al limbii engleze, ci ºi un adevãrat artist al cuvântului. S-aoferit sã-mi dea câteva ore de conversaþie în limba englezã. Cu acestprilej i-am cunoscut ºi familia. Avea o fetiþã de vreo nouã ani, pe care ochema Taina – nume rar ºi poetic. Ea s-a specializat în limba englezã ºi aplecat cu o bursã în Statele Unite. Dar a devenit ºi mare alpinistã. Balaci,care escalada ºi el munþii cu lotul naþional, a iniþiat-o în acest sport pecare Taina l-a practicat, nu numai ca o amatoare, ci ca o specialistã. A es-caladat munþii din Alaska ºi Himalaya. Din pãcate, am auzit într-o zi de laradio cã alpinista Taina Duþescu a dispãrut într-o crevasã din Himalaya.

***Când am intrat eu la E.S.P.L.A. , director era Al. I. ªtefãnescu. Toatã

lumea îi spunea „tovarãºul Ali”. Era un om cumsecade ºi un foarte buneditor. Personal am avut o singura întrevedere cu el. Ca responsabilã decarte a volumului Flori ºi ghimpi de Tudor Mãinescu, în acord cu auto-


192

rul, am vrut sã introducem în sumar poezia O fata micã se-nchinã. „To-varãºul Ali” m-a chemat sã mã lãmureascã de ce poezia nu poate intra:misticism. În cele din urmã am renunþat. Dar înainte de-a ieºi din biroulsãu mi-a spus: „– Îmi place cã ºtii sã-þi susþii punctul de vedere.” DupãAli, director a fost prozatorul Petru Dumitriu, nume rãsunãtor ºi în lite-raturã ºi în viaþa literarã a epocii. Venea la birou, unde rãmânea doua-treiore – nu ca Ali care stãtea toatã ziua – chema pe ceilalþi ºefi, se interesade problemele stringente: tiraje, hârtie, manuscrise reþinute la DirecþiaPresei (cenzura), dãdea telefoane persoanelor sus-puse cu care avearelaþii amicale ºi care la rândul lor, telefonau altora ºi astfel primea ºi hâr-tie, ºi aviz favorabil pentru manuscrisele reþinute de cenzurã. Rezol-vând toate doleanþele, pleca. Pentru redactori, directoratul sãu a fost omanã cereascã. Ne-a fãcut un program special: o zi lucram în editurã („zineagrã”), o zi ne fãceam norma acasã („zi albã”). Ne-am fãcut orarul înaºa fel încât redacþia sã nu fie niciodatã goalã. La apariþia romanului Cro-nica de familie, mare succes ºi pentru editurã ºi pentru autor, a trecutprin toate redacþiile, s-a aºezat la birou, ne-am prezentat fiecare cu volu-mul, ne-a dat autograful ºi a plecat. Arogant, distant, nu a schimbat ovorba cu nimeni. Ben Marian era directorul tehnic. Greul cãdea pe el.Excelent profesionist. Avea cunoºtinþe peste tot: fabrici de hârtie,tipografii, ministere. Nu era lucru pe care sã nu-l ºtie ºi sã nu-l descurce.Era respectat peste tot ºi iubit pentru cã avea grijã de oamenii lui. Era opersonalitate în lumea editurilor.

Alexandru Balaci, redactorul ºef, italienistul en-titre era îndrãgostitde Petrarca ºi Dante din care recita cu deosebitã artã ºi pasiune. „Figurãluminoasã ºi distinsã, iubit de toþi pentru înzestrarea lui sufleteascãieºitã cu totul din comun”. Sunt cuvintele lui Nicolae Gheran care l-a cu-noscut bine ºi care, vorbind despre el, spune totdeauna „mult regretatulAlexandru Balaci”. Balaci s-a zbãtut ºi a reuºit sã-l readucã pe Arghezi înviaþa literarã. L-a detaºat pe Gh. Pienescu la Mãrþiºor, unde editorul alucrat câteva luni cu poetul pentru pregãtirea manuscrisului în vedereapublicãrii. La apariþia volumului, Arghezi i-a scris o dedicaþie pe care cuîndreptãþitã mândrie, ne-a arãtat-o ºi nouã: „Carte, vreai sã fii frumoasã /Ca un fir de chiparoasã./ Ca sã creºti, sã dai luminã / Tuturora sã le placi,/ Mulþumeºte-i ºi te închinã / Alexandrului Balaci”. Balaci venea mereuprin redacþii. Vizitele lui erau aºteptate ºi primite cu bucurie. Nepovestea despre ascensiunile lui temerare, agãþat în corzi, ºi figura i selumina de entuziasm. Plecând de la editurã, a fost mai apoi director laComitetul de Stat pentru Culturã ºi Artã, ulterior a condus ªcoala ro-mânã de la Roma „Academia di Romania”. A lãsat în urmã regrete ºi oamintire luminoasã.

Et in Arcadia ego

193

***

Lunar aveau loc ºedinþe de analizã a muncii, deseori continuatede serate, la care, câteodatã, erau invitaþi ºi unii colaboratori externi. Ni-meni nu venea cu soþul ori soþia. La o astfel de întrunire, a fost prezentãºi poeta Nina Cassian, soþia lui Ali ªtefãnescu. Ne-a recitat poezia ei Ba-lada femeii care ºi-a pierdut iubitul în rãzboi. În general, am constatatcã poeþii nu ºtiu sã-ºi citeascã versurile proprii: nu intoneazã, nu ac-centueazã, e ciudat, dar parcã nu pun nici sentiment. Nina Cassian faceexcepþie. ªi-a spus poezia patetic, emoþionant, impresionant. Trimestrialse þineau Consilii editoriale. Acestea aveau loc seara, când clãdirea eragoalã ºi la ele participau somitãþi de la C.C., Ministerul Culturii, DirecþiaPresei, Uniunea Scriitorilor. Se discutau planurile editurii, planul depredare la tipografie, ediþii, tiraje, situaþia financiarã etc. Deºi se des-fãºurau cu uºile închise, mai aflam ºi noi câte ceva. Una dintre ele a fostfurtunoasã pentru cã se discuta editarea primului volum de poezii al luiTudor Arghezi – interzis pânã atunci. La volumele de versuri, tirajul îngeneral era de 3-5000 de exemplare, fiind vorba de o marfã greu vanda-bilã. Dar pentru Arghezi, editura a fixat 20.000 de exemplare. Auzindaceastã cifrã uriaºã, Beniuc, ºi el prezent în salã, a sãrit ca ars: „– Cum, eupreºedintele Uniunii Scriitorilor primesc 5000 ºi Arghezi 20.000?” Dis-cuþiile care au urmat, au fost deosebit de violente, dar în cele din urmãpropunerea editurii a fost acceptatã.

***

E.S.P.L.A. a fost o ºcoalã pentru noi toþi. Profesiunea de redactorne-a obligat sã citim sau sã recitim scriitori clasici români sau universali.Am cunoscut sau am lucrat cu mari cãrturari. Am învãþat cum se reali-zeazã o ediþie ºtiinþificã ºi ce aspre sunt exigenþele ei. Am devenit oa-meni cu respect faþã de valorile literei scrise. Nu toþi editorii de azi suntoameni de carte. Profesiunea de redactor nici nu mai existã, dovadã cãpe ultima paginã a majoritãþii volumelor nu mai este „caseta tehnicã”unde se menþioneazã ºi redactorul. Altã dovadã, prezenþa numeroaselorgreºeli de limbã, de stil, de traducere, comparaþii ciudate, inadvertenþe.Am cunoscut ºi un scriitor român din Canada care ºi-a tipãrit o carte înRomânia. Mi-a oferit-o ºi citind-o, am gãsit multe erori ºi de limbã ºi deconþinut. L-am întrebat dacã redactorul de carte nu i le-a semnalat, mã-car evenimentele greºit datate sau confuziile. Mirat mi-a rãspuns: –„Redactorul? Nici nu l-am cunoscut. N-a stat nimeni de vorbã cu mine”.Munca redactorului este preluatã astãzi de computer. E.S.P.L.A. a fost ºio pepinierã. Acolo printre noi ºi-au format mâna pentru a deveni maitârziu importanþi scriitori: Constantin Þoiu, Alexandru Sever (5 premii


194

ale Uniunii Scriitorilor); istorici ºi critici literari: D. Hâncu, Al. Sãndu-lescu, Geo ªerban; poeþi ºi traducãtori: Romulus Vulpescu, Dan Gri-gorescu, H. Grãmescu, Gh. Tomozei; autori de ediþii: Andrei Rusu, Gh.Pienescu, Ion Roman. Ei au început toþi ca redactori de carte. LaE.S.P.L.A. au apãrut colecþiile B.P.T. (coperta roºie-scriitori români, co-perta albastrã-scriitori strãini), Clasici români, Clasicii literaturii univer-sale-opere complete (Balzac de exemplu a apãrut în 11 volume) în tira-je mari, pânã la 50.000 de exemplare. Toþi directorii noºtri, spre cinstealor, au ajutat mulþi oameni de culturã, scriitori sau profesori, care, înacele vremuri de tristã amintire erau proaspãt ieºiþi din închisori, scoºide la catedre sau nu aveau drept de semnãturã. Mulþi aflaserã cã IonelJianu, ºeful redacþiei de Arte Plastice, încheiase pe numele sãu, un con-tract pentru Petru Comarnescu, care nu avea drept de semnãturã. La ie-ºirea de sub tipar a volumului, Comarnescu ºi-a primit de la Ionel Jianutoate drepturile bãneºti.

***

Dar a venit ºi dezastrul. Cineva, acolo sus, a hotãrât cã un mare nu-mãr de redactori trebuie scoºi. Cam 20, printre care ºi eu. Directorii n-auºtiut nimic dinainte. Nici mãcar biata tanti Dora. Hotãrârea s-a luat pestecapul lor ºi a avut ºi o urmare tragicã. Madelaine Scarlat din redacþiavecinã, când a aflat cã a fost datã afarã, s-a dus acasã ºi s-a spânzurat. Miemi-a dat vestea Olga Zaicic – ºefa sectorului de traduceri. Când mi-aspus, în biroul ei, unde mã chemase, tremura toatã, se îngãlbenise ºi abiaputea vorbi. Nimeni nu ºtia de ce nu mai corespunde. Majoritatea aveaudosarele curate. Am predat totul ºi am plecat. Dupã mai puþin de o sãp-tãmânã m-a sunat directorul Marian sã mã duc urgent acolo, la editurã.L-am gãsit grav ºi agitat. Mi-a spus cã mi-a aranjat o reîncadrare laDirecþia Difuzãrii Cãrþii din Ministerul Culturii, sã mã prezint la direc-torul Virgil Olteanu ºi sã-i spun cã vin din partea lui. Încã o datã ºi-a do-vedit grija faþã de salariaþii sãi ºi umanitatea personalitaþii sale. Dar nutoþi cei excluºi au avut aceastã ºansã. Unii au ajuns vânzãtori în librãriisau la standuri de cãrþi ca Dan Grigorescu. E adevãrat cã peste ani, tre-când mai multe etape, a ajuns directorul Bibliotecii Române de la NewYork, profesor universitar ºi academician. Dar la E.S.P.L.A. nu fusesebun, aºa dictase cineva de la C.C. În ciuda acestui final nefericit, aniipetrecuþi la E.S.P.L.A. au rãmas în amintirea mea, luminoºi. Memoria areuneori darul de a înveli trecutul în aureole. Foarte multe nume din celemenþionate în rândurile de faþã au trecut de mult deja la „masa umbre-lor”.

Et in Arcadia ego

195

Alexandru Hrenciuc – Mica Sirenã

197

Noua carte ieºitã de la editura PIM ºi semnatã de Ioan Mititelu neincitã chiar din titlul acesteia - „Vinul de post”, ceea ce este din start unoximoron. Ca ºi dumneavoastrã, ne-am întrebat ºi noi ce este vinul depost. Ca sã nu ne þinã cu sufletul la gurã ºi ca sã nu ne mai stresãm cãu-tând prin cãrþi de învãþãturi creºtine ce o fi acela un „vin de post”(despre care nici cel mai tolerant monah nu a rostit vreodatã mãcar uncuvinþel), ne-o spune însuºi autorul dintru început, într-un scurt „Cu-vânt înainte”. De fapt, se pare cã autorul ne lãmureºte buºtean iar pen-tru asta, mai bine o sã-i dãm lui cuvântul: „De ce Vinul de Post? Ce esteVinul de Post? Unde se gãseºte Vin de Post? Este sec, demisec, sau dulce?Ce soi de viþã produce Vinul de Post? Este alb, roºu, ghiurghiuliu, saunegru? Cât este de scump? Cât trebuie sã „consumi” ca sã te facimangã? Poate sã bea asemenea vin ºi bunicul meu bolnav de diabet,hepatitã cronicã, reumatism degenerativ, cardiac sub tratament, cujunghi în spate, junghi în coaste, junghi dupã ceafã, în urechea stângãºi cu pensia grav ciuntitã de Bãsescu?

Întrebãri, întrebãri, multe întrebãri care mi se pun, ºi eu, habarn-am ce sã le rãspund, decât cã Vinul de post a fost denumit aºa, ºibasta. Pânã la urmã, de ce miercuri se numeºte miercuri, iar alb se nu-meºte alb. Adicã este ceva ce s-a numit aºa fãrã prea multe marafeturi,ºi aºa a rãmas.”

Observãm încã din incipit cã autorul a conceput aceastã carte cao pe o ºaradã izvorâtã din nedumeririle, angoasele ºi tresãririle sale decetãþean demn - reacþii fireºti noile la condiþiile existente acum pe acestpicior de plai numit România. Iar cartea se constituie, de la un cap la ce-lãlalt, pe întreg parcursul celor 332 de pagini într-un uriaº pamflet. Dece a ales aceastã formã de manifestare? Dar mai bine sã-l ascultãm din

Lecturi dupã lecturi

Gabriela Aprodu

Vinul de post ºi viaþaromânului

Gabriela Aprodu

198

nou explicaþiile autorului însuºi din acelaºi „Cuvânt înainte”: „Cât pri-veºte cartea aceasta, pot sã vã dau unele relaþii, doar aºa la ureche, casã nu audã ºi ceilalþi. Nãucit de o politicã dezastruoasã, mi-am cam ie-ºit un pic din þâþâni ºi atunci, deºi cunosc la perfecþie sã trag cu puºcaºi mitraliera, dar mijlocele mele nu-mi permit o asemenea prea nobilãmanifestare, am ales ca sã trag aºa cum pot, cu pamfletul.”

ªi trage autorul, cum ar trage cineva nu numai lejer indispus, cibine „scos din þâþâni”, trage la foc cu foc ºi la foc automat, din toate pozi-þiile folosind arma de temut a umorului fin, a situaþiilor halucinante,situaþii care pânã la urmã se contureazã ca niºte pastile cumplit de realeºi dureros de amare pentru mioriticul popor român pornit acum pe ocale divergentã de curgerea milenarã a timpului pe acest colþ de lume.

Se pare cã pentru autorul cãrþii, care se dovedeºte un fin receptoral evenimentelor cotidiene, condiþia umanã grav mutilatã a românuluise transformã într-un diform sunet de alarmã pe care cautã sã-l punã înscenã, sã-l aducã la cunoºtinþa tuturor, sã-l deconspire, sã-l arate cu dege-tul ºi poate, sã încerce la modul literar pregãtirea românului obiºnuitpentru iminenta sosire al ceasului al doisprezecelea, al ceasului când numai e cale de întors , când s-a ajuns la situaþia-limitã în care „ori se rupehamul, ori crapã iapa”.

Cartea este formatã din circa 80 de schiþe cu o tentã vãdit umoris-ticã, în care autorul se joacã mereu de-a „râsu-plânsu”, dat fiind cã situa-þiile în care se regãsesc personajele, deºi descrise în limbaj voit umoris-tic, se aflã de fapt în situaþia de a fi compãtimite pentru soarta nedreap-tã la care sunt supuse printre meandrele unei democraþii ciudate ºi une-ori cu tente abracadabrante. Pãstrând proporþiile, majoritatea schiþelordin carte par desprinse din lumea lui Charlot, acel personaj mic, ciudat,dar simpatic, care aparent stârneºte râsul, doar ca la final sã-þi descoperio lacrimã strivitã în colþul ochiului.

Ceea ce atrage atenþia încã de la prima vedere sunt titlurile careîncearcã sã sugereze plastic ºi incitant conþinutul schiþei. Sã trecem cuprivirea peste o serie de titluri: „Mãru’ mai mic, sau nimic”, „Eu cu cinefac banking”, „Pensionaru’ informat”, „Imuni ca oaia cãpiatã”, „Sfân-ta pãruialã”, „Agresiune la capra podului”, Moartea tragicã a statuluisocial”, „Chiu ºi vai, pe-un picior de plai”, „De doi bani, filozofie”, „S-asuit scroafa-n copac”, „De ce adunã bãrbaþii scame în buric”, „Din cate-goria „ba pe-a mãtii”, ºi multe altele cu titluri tot aºa de „instructive”.

Nãucit de invazia agresivã ºi pretins salvatoare a bisericii asupranenorocitului de român, bântuit de spectrul celor peste 20.000 de bise-rici construite dupã 1990, timp în care s-au închis peste 300 de spitale

Vinul de post ºi viaþa românului

199

ºi aproape 1000 de ºcoli, autorul iese din tiparele „omului nou, postde-cembrist”, a aºa-zisului om cu frica lui Dumnezeu ºi, în câteva dintreschiþe, ne aratã cu degetul o altã faþã a lumii acesteia, populatã de popiburtoºi cu buzele veºnic unse cu grãsime. Cred cã asemenea multor oa-meni care mai credeau în ceva sfânt pe lumea aceasta, ºi el ºi-a pierdutcu totul credinþa în ceea ce propovãduieºte un cler corupt ºi lacom.

Regãsim ºi acest aspect în schiþe precum „Distracþie cu Iov”,„Chinezãrii cu spini ºi cuie”, „Sfânta pãruialã”, „Biblia a scris-o popa?” ºialtele. Parcã-l ºi vedem pe autor rugându-se în stilul descris în carte:„Iartã ºi miluieºte Doamne Dumnezeule, cu prea mare mila Ta, cãmari tâmpenii ºi monumentale gogomãnii, mustind de prostie, se maiîntâlnesc în cãrþile Tale…”(Distracþie cu Iov n.n.) dându-ºi cu falsãsmerenie ochii peste cap ºi abþinându-se sã nu izbucneascã într-un râsdin acela sãnãtos, care nu poate fi stârnit decât de o glumã bunã. În „Chi-nezãrii cu spini ºi cuie”, o schiþã scrisã la persoana întâi autorul îºi dez-vãluie firea avidã de cunoaºtere, pe care ºi-o mãrturiseºte chiar ºi în cân-tecul fredonat în baie, de unde zilnic se aude „un cântecel plin ochi, cudor de ducã spre cele zãri.”

Este normal ca gândul sã îl poarte spre Italia, locul unde se gãsescmulte obiecte care mãrturisesc existenþa vechilor sfinþi, þara unde se gã-seºte „kit-ul de supravieþuire prin înviere al Mîntuitorului nostru IsusHristos”, kit care ni se înfãþiºeazã acum sub forma unui linþoliu pictat.Autorul este puþin încurcat de avalanºa de mãrturii materiale ale exis-tenþei înaintaºilor bisericii deoarece, deºi din lemnul Sfintei Cruci suntatâtea aºchii încât se depãºeºte cubajul a trei pãduri, în ceea ce priveºtecapul Sfântului Ioan Botezãtorul, se mai gãsesc astãzi numai 32 de cape-te ale acestui sfânt, atestate de cãtre bisericã precum cã i-ar fi aparþinutde drept sfântului. Dupã cum spune autorul „Poate cã la înapoiere spreRomânia, s-o dau niþel cotitã ºi prin Marea Britanie, unde cicã s-a fã-cut o altã descoperire de proporþii, din ultima vreme. De data aceastaeste vorba de un spin (da, nu vã miraþi, una bucatã spin, dintr-o specieperfect spinoasã ºi necunoscutã, valabilã cu documente în regulã,doar pe timpul lui Isus!!!), din coroana pe care a purtat-o Mântuitorul.

De asemenea, autorul îºi manifestã în unele schiþe aversiunea safaþã de americani, pe care îi considerã un popor fãrã istorie ºi fãrã niciun respect pentru istoria altora, un popor din rândul cãrora vãcari a-junºi la manºa unor pãsãri de oþel au distrus centrul istoric al Dresdei,ce mai rãmãsese din Babilonul antic aflat la nord de Bagdad, în Italia aufãcut una cu pãmântul lãcaºuri de cult aflate în picioare de peste un mi-leniu ºi jumãtate, au distrus podurile Florenþei, a fost singurul popor din

Gabriela Aprodu

200

lume care a folosit arme de nimicire în masã, a ucis coreeni, vietnamezi,sârbi, irakieni, afgani ºi cetãþeni ale altor popoare care nu au atacat ºinici nu aveau de gând sã atace vreodatã Statele Unite, un popor care aridicat barbaria ºi dreptul celui mai tare la rang de lege organicã. Din a-ceastã categorie pot fi amintite schiþele: „Sfânta prostie americanã”,„Osama bin Laden ºi þaþa Veta”, „De-i Osama sau Obama…”

Totuºi, majoritatea schiþelor se axeazã pe situaþii care pot fi dese-ori observate în þara noastrã în conduita politicienilor noºtri, în educa-þie etc…

Se vede cã autorul nu considerã invenþiile politice ca fiind de azi,de ieri, ci ca datând din zorii istoriei acestui popor iar aceasta se poatesesiza mai ales în schiþa: „Micã istorie electoralã” în care eroul, personajimportant al zilelor noastre se documenteazã citind circa patru paginiºi jumãtate dintr-o carte numitã „Istoria României”, în care se dã caexemplu o situaþie din timpul domniei lui Mircea cel Bãtrân. Acesta s-atrezit pe nepusã masã cu un contracandidat la domnie în personaunuia, Vlad. ªi, pornind de la aceastã rivalitate, autorul face unele pre-cizãri: „Cu ocazia scrutinului electoral, loviturile politice se dãdeaumai ales în zona gâtului, iar urnele erau pregãtite din timp ºi apoi fo-losite pentru a pãstra rãmãºiþele pãmânteºti ale Opoziþiei.” sau:„Alegerile pe timpul acela, fiind ev mediu ºi deci era necesarã o strictãeconomie bugetarã, se þineau într-o singurã circumscripþie electoralã,aºa cã pentru motive doar de el cunoscute, Mircea a trasat ferm cir-cumscripþia, cu centrul electoral la Rovine în câmpii, considerând cãare în felul acesta un oarece avantaj.”, de unde observãm cã prezentacomasare a alegerilor are un precedent ilustru în istorie. Iar în înche-iere, personajul se comportã apoteotic: „… asemeni lui ªtefan cel Mare,sã poatã glãsui în faþa mulþimilor, ca de pe puntea mineralierului:„Popor român! Þineþi minte! România nu este a voastrã, nu este a ur-maºilor voºtri, România este a mea ºi a urmaºilor mei, ºi a urmaºilor,urmaºilor mei, pânã în veacul veacurilor.

ªi în încheiere sã tragã o înghiþiturã de trãscãu, direct din sticlã,aºa cum îi este obiceiul la ocazii festive.”

În ceea ce priveºte situaþia scriitorului, sau a creatorului contempo-ran în general, autorul împãrtãºeºte întru totul pãrerea multora dintre ceicare încercã sã aducã ºi ei ceva nou pe pãmântul acesta într-o perioadã încare amorþeala creierelor devine logaritmic pandemicã ºi chiar spuneaceasta cu un fel de rictus amar în schiþa „Am vrut sã mã fac Einstein”:

„De ce sã mai scrii în ziua de azi, când ºi aºa nu te citeºte nimeni.Poþi sã ai tu talent, mai ceva decât Dostoievski, Tolstoi, Balzac, Goethe

Vinul de post ºi viaþa românului

201

la un loc ºi tot în materie de audienþã la marele public de azi, nu ajunginici la nivelul unghiei mici de la mâna stângã a lui Florin Salam, saua lui Adrian Puradelu’ Minune.

Shakespeare, este un copilaº mic în materie de popularitate, faþãde un Bruce Willis sau Arnold Schwarzenegger, Sylvester Stalone,Messi, Kaka, aºa cã dacã e sã te iei dupã un sondaj de opinie în mareamasã a cetãþenilor, nu a þãrii noastre, ci a întregii lumi cunoscute laora asta, ajungi la concluzia certã cã Dostoievski, Tolstoi, Balzac,Faulkner ºi alþii din aceeaºi categorie sunt niºte bieþi amãrãºteni rãtã-ciþi în jungla umanã, Einstein, Max Plank, Newton, Arhimede, Pita-gora, nu sunt decât niºte rataþi, care în lipsã de muºchi, s-au apucat ºiei de ceva curat nefolositor, care sã le aducã dureri de cap ºi tulburãride memorie urmaºilor.

O fi poate dureros, dar asta-i realitatea. Din pãcate…

202

„Destinul nu poate fi pãcãlit.”

La prima vedere, „Platonia”, cartea scrisã de Mirela Roznoveanu,este un roman de dragoste de un profund lirism. Tema este iubirea ºicãsãtoria, tratate uneori, într-un registru luminos, limpede, alteori, princontrast, într-un registru sumbru, grav. Locul acþiunii este oraºulConstanþa. Pe mãsurã ce avansãm cu lectura însã, vom descoperi cãavem de-a face cu un autentic roman de analizã psihologicã, ce poate fiaºezat cu succes alãturi de scrieri celebre, cum ar fi „O moarte care nudovedeºte nimic” de Anton Holban, „Nuntã în cer” de Mircea Eliade sau„Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de rãzboi”, de Camil Petrescu.Sentimentele, gândurile, trãirile sufleteºti ale eroinei – Platonia Elena,solistã de operã - sunt redate ºi refãcute din evenimente prezente, dinscrisori, din propriile pagini de jurnal sau din amintirile celorlalte per-sonaje.

MIRELA ROZNOVEANU - UN NUME SINONIM CU TITLUL MAGNA CUM LAUDE

Mirela Roznoveanu, critic literar, eseist, romancier, poet, jurnalist,redactor de reviste, cercetãtor de origine românã în dreptul inter-naþional, strãin ºi comparat, trãieºte din 1991 la New York City, în SUA.Nãscutã la Tulcea, într-o familie de intelectuali, aceasta îºi ia licenþa înfilologie, la Universitatea din Bucureºti, cu o lucrare de gramaticãistoricã. În SUA, Mirela Roznoveanu obþine un Master in Science magnacum laude, în 1996 de la Pratt Institute, School of Information Science,New York. Debutul literar al Mirelei Roznoveanu se produce în 1970 înRevista "Tomis" din Constanþa, iar din 1971, aceasta devine redactor al


Octavian D. Curpaº

O definiþie narativã a vieþii ca scenã M

ire

la R

ozn

ov

ean

u

aceleiaºi publicaþii. Între 1975-1978, autoarea colaboreazã la emisiunileculturale ale Televiziunii Române, iar între 1978 - 1989 lucreazã ca re-dactor principal la revista "Magazin" editatã de ziarul "România Liberã".

Mirela Roznoveanu publicã criticã literarã în revistele"Luceafãrul", "Contemporanul", "România Literarã", "ConvorbiriLiterare", "Viaþa Româneascã", etc. În 1978, îi apare la Editura "Cartea Ro-mâneascã" volumul „Lecturi moderne”, propus pentru premiul dedebut al Uniunii Scriitorilor. În aprilie 1989, Mirela Roznoveanu este„transferatã disciplinar” la Ziarul "Muncitorul Sanitar", în urma aºa-zisu-lui “proces al ziariºtilor” din “Grupul Bãcanu”. Între 25 decembrie 1989ºi 31 ianuarie 1991, aceasta este publicist-comentator la Ziarul "RomâniaLiberã", membru în Consiliul de Conducere ºi membru fondator al So-cietãþii “R”. Autoarea face parte din grupul de ziariºti care în 23 decem-brie 1989 scoate ziarul "România Liberã" de sub tutela administraþiei co-muniste, transformându-l în primul ziar independent ºi anticomunistdin România.

MIRELA ROZNOVEANU – SCRIITOARE PROLIFICÃ

Din ianuarie 1991, Mirela Roznoveanu se stabileºte la New York.În 1996 aceasta devine membru al Facultãþii de Drept a New YorkUniversity (NYU) ºi ocupã funcþia de cercetãtor în dreptul internaþion-al ºi comparat, având gradul academic de profesor asistent. În 2005, scri-itoarea este redactor ºef al GlobaLex, jurnal online de cercetare juridicã,publicat de NYU Hauser Global Program (Web site-ul jurnalului) ºicercetãtor cu gradul de profesor asociat. Mirela Roznoveanu este mem-brã a Uniunii Scriitorilor din România ºi membrã a Academy of Ame-rican Poets.

Printre volumele semnate Mirela Roznoveanu se numãrã:„Civilizaþia romanului” (eseu despre romanul universal; volumul I -1983, volumul II - 1991), „Totdeauna toamna” (roman, 1988), „Viaþa pefugã” (roman, 1997), „Platonia” (roman, 1999), „Timpul celor aleºi”(roman, 1999), „Toward a Cyberlegal Culture” („Cãtre o culturã juridicãvirtualã. Eseuri”, 2002), „Born Again – in Exile” („M-am nãscut a douaoarã în exil”, poeme, 2004), „Elegies from New York City” (2008),„Civilizaþia romanului. O istorie a romanului de la Ramayana la DonQuijote”, (2008), etc. În 2008, aceasta obþine Premiul pentru literaturãcomparatã 2008 al Asociaþiei de Literaturã Generalã ºi Comparatã dinRomânia.

O definiþie narativã...

203

Despre romanul „Platonia”, Dan Cristea spunea: „Romanul sem-nat de Mirela Roznoveanu este romanul intimitãþii ºi identitãþii unei fe-mei, identitate deloc fixã sau fixatã, doar superficial, prin prejudecãþi ºitabuuri sociale. Romanul ne poartã de-a lungul unei existenþe a cãrei po-vestire este deopotrivã o istorie a eului numit Platonia, dar ºi a lumii careface acest eu.”

MARIAN MOGA

Patru bãrbaþi, Jean Dumbravã, Adrian Morariu, Matei ºi OctavNiculescu au fost îndrãgostiþi de aceeaºi femeie, în perioade diferite alevieþii acesteia. Cea pe care au iubit-o ºi încã o mai iubesc este Platonia,în prezent soþia lui Virgil ºi mamã a trei copii. Lor li se alãturã MarianMoga, care aflã întâmplãtor de existenþa Platoniei, de la prietenul sãu,Jean Dumbravã. Acþiunea romanului începe în iarna lui 1988 ºi se în-cheie în noiembrie 1989, dar suntem purtaþi ºi înapoi, în timp, în 1972,1973, 1974, prin intermediul epistolelor de dragoste trimise de AdrianMorariu ºi Matei, Platoniei. Intriga amoroasã se împleteºte cu elementede suspans, pentru cã Adrian Morariu ºi Matei sunt implicaþi în lupta an-ticomunistã. „În luna februarie a anului de graþie 1989”, ei îl vor includeºi pe Marian în „celula de rezistenþã” din care fac parte, încredinþându-io misiune ce va atrage dupã sine sfârºitul tragic al personajului.

Înþelepciunea vârstei ºi buna cuviinþã nu îi dau voie lui MarianMoga sã îºi mãrturiseascã direct dragostea pentru o himerã – Platonia.Aflat în vizitã la amicul sãu, Jean Dumbravã, acesta vizioneazã o casetãcu o înregistrare de la unul din spectacolele artistei. „Cu rãsuflarea tãia-tã, Marian se lãsã invadat de farmecul acelei femei. Îl surprindeau nudoar chipul ºi vocea aceea, ci mai cu seamã un aer difuz de inteligenþã,semeþie ºi chiar orgoliu, notele unei personalitãþi puternice, dar care,paradoxal, pãrea cã nu voia cu niciun chip sã iasã în evidenþã... Ar fi vrut,vai, Doamne Dumnezeule, sã fie a lui, iubita lui. Ceea ce visase cã ar fiputut exista se afla înregistrat pe o biatã peliculã?”

TRECUTUL - CHEIA PENTRU PREZENT ºI VIITOR

Trebuie remarcate însã, curajul, hotãrârea ºi tenacitatea de careMarian Moga dã dovadã în cercetãrile pe care le face pentru a o întâlnipe aceastã necunoscutã, despre care crede cã este femeia visurilor sale.Dacã ne gândim la romanul „Adam ºi Eva”, am putea spune cã Marian

Octavian D. Curpaº

204

Moga se aflã în cãutarea perechii divine, pe care crede cã a descoperit-o în Platonia. Totuºi, acelaºi sentiment al aflãrii femeii ideale în persoanaPlatoniei îl trãiesc ºi ceilalþi bãrbaþi care au fost, cândva, îndrãgostiþi deea, poveºtile lor alcãtuind încã un roman în interiorul romanului.Niciunul dintre ei nu îºi propune sã disimuleze, sã nege interesul pen-tru soþia ºi mama copiilor lui Virgil. De fapt, pentru Jean Dumbravã, A-drian Morariu ºi Matei, Platonia este cea pe care au cunoscut-o cu anibuni în urmã, pe vremea studenþiei ei, la Cluj. Platonia simbolizeazã tre-cutul cu care aceºti oameni încã mai încearcã sã comunice, în speranþacã vor descoperi acolo cheia pentru un prezent ºi un viitor ideal.

ADRIAN MORARIU

Despre Adrian Morariu, Platonia afirmã cã „este într-adevãr, uncompozitor de excepþie. Nu are adâncimi ameþitoare, ci doar suprafeþecalme, ce se impun ca o obsesie. Aºa este ºi muzica lui.” Povestea de iu-bire pe care acesta o trãieºte cu Platonia are în ea ceva de aventurã ero-ticã, pentru cã el este un bãrbat cãsãtorit, un om respectabil. Tocmai deaceea, nu are puterea sã se implice într-o relaþie de duratã, aºa cum ºi-ardori Platonia. Adrian Morariu însuºi îºi mãrturiseºte laºitatea ºi cruzi-mea cu care s-a despãrþit de cea pe care o dorea.

„Dacã vrei”, spune el, „am fugit ca sã nu mã angajez prea mult.Eram însurat. Mã gândeam cã pentru cariera mea era mai confortabil uncãmin liniºtit, în care sã pot lucra la muzica mea, decât o viaþã alãturi deneliniºtile, de patetismul ei, de forþa ei vijelioasã. Mã inhiba, îmi deturnapur ºi simplu gândirea. Mã enerva prin directeþe. Vrei sã spui cã-mi erafricã? Mã simþeam ca un animal ameninþat în echilibrul lui. Mã temeamsã nu mã anexeze talentului ei. ªi eram otrãvit de gelozie. Ei, da, eram in-vidios pe intuiþiile ei, ºi toate astea erau amestecate cu iubire, þine minte,o iubire imensã... Voiam sã fiu liber ºi nu dominat de ceva care mã modi-fica, îmi modifica cele mai adânci structuri ale existenþei.”

Platoniei, relaþia cu Adrian Morariu îi aduce convingerea nestrã-mutatã cã el este soarta ei. „Faptul cã pânã ºi amintirile lor se completaule dovedea cã fuseserã predestinaþi dintotdeauna ºi cã dacã soarta fuse-se bunã adunându-i, ei reuºeau de minune sã-ºi batã joc de ea, distrugân-du-i lucrarea. De acum înainte, drumul lor era hotãrât doar de ei doi.Destinul se plictisise sã-i tot mâne din spate.” Platonia are conºtiinþa cã„depindea de hotãrârea acelui om care o þinea în braþe, de care se înlãn-þuise, ºi el nu hotãra nimic.”


205

„...ATUNCI CÂND A TREBUIT SÃ O UCID ÎN MINTE PE PLATONIA...”

Dupã acest eºec, Platonia se decide sã pãrãseascã definitiv Clujul.Îºi gãseºte o slujbã la Constanþa, în corul operei, se cãsãtoreºte cu Virgil,ofiþer în marina comercialã, împreunã cu care îºi clãdeºte un cãmin.Este genul de „soþie devotatã ºi ambiþioasã sã aibã o casã cât mai fru-moasã ºi mai curatã, mai sclipitoare.” Cu toate acestea, femeia desprecare Marian Moga gândeºte cã are „ceva ademenitor, dar totuºi preacomplicat, lipsit de simplitatea mãrii”, nu este fãcutã sã rãmânã o simplãgospodinã sau o voce oarecare în corul operei din Constanþa. Ajunsã lamomentul în care ar fi putut sã se simtã împlinitã ca soþie ºi mamã,aceasta începe sã retrãiascã trecutul ºi de aici se naºte drama.

Trecutul nãvãleºte în prezent, o urmãreºte ºi o împiedicã pePlatonia sã se mai bucure de ceea ce îi aparþine. Lucruri banale îi trezescamintiri puternice, din vremea relaþiei ei cu Adrian, cu Jean Dumbravã,cu Matei ori cu Octav Niculescu. Platonia este legatã de aceºti patru bãr-baþi prin legãturi puternice, nevãzute. Tot astfel dupã cum în „Nuntã încer”, romanul lui Mircea Eliade, Andrei Mavrodin ºi Barbu Hasnaº evocãimaginea celei pe care o iubiserã – Ileana - fãrã a mai ºti nimic despre ea,Jean, Adrian Morariu ºi Matei o cred pe Platonia moartã. Chiar ºi aºa, dra-gostea pentru ea rãzbate din fiecare cuvânt ºi gând al lor, iar dorinþa dea o regãsi, dacã încã mai trãia, de a remedia acea rupturã totalã pe careei o iniþiaserã, devine primordialã.

Fiecare dintre aceºti bãrbaþi a refuzat ºansa oferitã de destin de ase împlini prin dragoste, alãturi de Platonia. Ea este femeia alãturi decare s-ar fi realizat sufleteºte ºi de aceea, cãutarea lor, frenezia cu caredoresc sã o regãseascã pe cea pierdutã au un sens aparte. La fel ca ºiAdrian, Matei mãrturiseºte: „ªi mie mi-a fost greu, atunci când a trebuitsã o ucid în minte pe Platonia... Pentru cã o iubeam nemãsurat de mult.ªi asta mã ucidea ºi pe mine.”

„NOIEMBRIE 1989”

Universul în care trãiesc Adrian, Jean ºi Matei este dramatic.Dramaticã de altfel, este ºi evoluþia Platoniei. „În vara în care l-a cunos-cut pe Virgil fugise de un an din Cluj. Mai întâi plecase din casa lui Jean,tot mai bolnav de gelozie, o gelozie stupidã, tot mai furios pe darul einenorocit de a ieºi în evidenþã ºi de a avea întotdeauna dreptate. Îºi dã-duse demisia de la Operã... Cu ajutorul lui Titi, vãrul ei care o iubea întainã încã din copilãrie, a pus la cale un fals: a corectat în cartea de

Octavian D. Curpaº

206

muncã „solistã” cu „coristã”... Avea 28 de ani împliniþi, pierduse oricesperanþã de a mai avea un cãmin al ei, copii, un bãrbat care s-o iubeascãºi cãruia sã-i dãruiascã întreaga ei iubire.”

Povestea vieþii Platoniei este una neîmplinitã, pentru cã niciiubirea ei cu Marian Moga nu va avea finalitate. Acesta este reþinut deautoritãþile comuniste, arestat pentru „o chestie politicã”. Platonia „aînþeles cã soarta lui Marian era pentru mulþi ani de aici înainte pecetlu-itã. ªi a ei o datã cu a lui. Noiembrie 1989. Cine sã mai aibã vreo speran-þã? În timp ce pleca acasã, simþi cum intrã parcã încet în pãmânt. Poatecã îºi identificase prea mult viaþa cu iubirea ei pentru Marian.”

„AI CÂNTAT EXTRAORDINAR”

Aflatã în pragul divorþului de Virgil ºi fãrã nãdejdea de a-l mai întâlnivreodatã pe cel drag, Platonia alege sã îºi punã capãt zilelor în mare. Ceadespre care Adrian Morariu spusese cândva, „tu eºti frumoasã, min-unatã ºi bunã”, este înghiþitã de valurile sãrate ºi îngheþate. „Între statu-arii stabilopozi, Platonia avea privilegiul albului imaculat al veºtmântu-lui de scenã; era singurã aici, pe întinderea malului ºi a cerului oglinditîn apã, care arbora masca unei vieþi trãite. Toate celelalte din jur îºi trãis-erã moartea. Aceeaºi moarte care o îmbrãþiºa acum ca o bucurie de alcãrei înþeles nu mai ºtia nimeni. Iar vântul, asemeni unui braþ tandru,curtenitor, apuca din când în când franjurii frumosului fular ºi îi ridicaalintându-i Platoniei obrajii reci, din care doi ochi aprinºi, plini de o re-semnare împãcatã ºi demnã mai nãzuiau sã cuprindã imensitatea mãrii.”

În mod paradoxal, moartea Platoniei se produce imediat dupãmomentul unui imens succes de scenã. Platonia este Carmen, o Carmendespre care cei care asistã la spectacol spun cã a fost „extraordinarã,...magnificã,... divinã.” Motivul mãrii simbolizeazã sacrificiul de sine alartistului care a reuºit sã îºi împlineascã menirea. În viaþa personalã,Platoniei i se refuzã ºansa de a gãsi dragostea, iar iubirea ºi devotamen-tul ei rãmân fãrã rãspuns. Ca artistã însã, ea dovedeºte genialitate, estecapabilã de a realiza un rol perfect ºi unic prin frumuseþea ºi mãreþia lui.De altfel, Adrian Morariu are premoniþia faptului cã Platonia va reuºipânã la urmã, rolul vieþii ei, atunci când îi spune: „Un cântãreþ cântã aºacum este. Dacã este bun ºi frumos va cânta splendid. Dacã un solist esteurât sau meschin, glasul îi va suna urât ºi meschin. Tu eºti frumoasã, mi-nunatã ºi bunã. Ai cântat extraordinar.”


207

ULTIMUL SPECTACOL

Portretul moral al Platoniei este reliefat de afirmaþia unei fostecolege a acesteia: „Platonia nu poate fi hipnotizatã, dar poate hipnotiza.”În final, ne dãm seama cã toate celelalte personaje ale romanului aurolul de a completa imaginea fluidã, aproape irealã a acestei femei. Tra-gismul destinului ei reiese cu precãdere din aceastã imagine terifiantãde la sfârºitul cãrþii, ce pune în evidenþã drama profundã, chinul interior,suferinþa îndelungatã trãite de eroinã. Într-un astfel de context, faptelemãrunte – „Înainte, Platonia zãri deºertul cãutãrii a ceea ce avea sãpiardã. Adrian urma sã plece.... Voia sã se uite pe ea.” – capãtã semnifi-caþii majore, pentru cã toate aceste fapte mãrunte au declanºat sfârºitul.

Deznodãmântul are loc în preajma apei. Apa este elementul cen-tral al romanului, ca simbol al zbuciumului interior, al iluziilor urmãritecu tenacitate ºi consecvenþã de personaje. Romanul se încheie simetric.Suferinþa cutremurãtoare a Platoniei poate fi ghicitã încã din primelepagini ale cãrþii, atunci când aceasta rememoreazã perioada de începutla Constanþa. „În anul în care ea venise la Constanþa, marea îngheþasepânã în larg... Patina curajoasã, fãcând haz de spaimele Nonei. Nici înruptul capului Nona nu voia sã meargã mai aproape de hotar, de loculacela care pe ea o atrãgea atât de mult ºi unde valurile cedau frigului,zbuciumului, lãsându-se îngheþate. Într-o dupã-amiazã foarte geroasã, cucer încã senin ºi fãrã vânt, ajunsese aproape. Mai avea puþin, þãrmul eradeja departe, mersese pe placa îngheþatã a mãrii ceva mai mult de un ki-lometru.”

Platonia este un personaj aflat la limita dintre real ºi fabulos. Însimbol, ea reprezintã idealul, care de obicei rãmâne intangibil. Din ne-fericire, paradisul pierdut este o realitate cãreia ca pãmânteni, trebuiesã îi facem faþã. Prin numele pe care îl poartã, Platonia pare a fi predes-tinatã pentru eºec în dragoste. Iatã de ce, atunci când ea se uneºte cumarea, acest lucru probabil cã nu va mira pe nimeni. Pentru cã „toatã lu-mea din teatru aflase cã este ultimul spectacol al Platoniei.”

Phoenix, Arizona

Octavian D. Curpaº

208

209

Cele patru cãrþi despre care mi-am propus sã scriu au câteva trãsã-turi în comun, au apãrut la Editura Tipo Moldova, în colecþia OperaOmnia, ºi toþi cei patru scriitori trãiesc în vestul þãrii: Vasile Dan (întâm-plãri crepusculare ºi alte poeme), Gheorghe Mocuþa (Balada profuluide francã), Ioan Matiuþ (respirã sã nu uiþi) ºi Traian ªtef (Ceremoniile).Întreaga colecþie atrage atenþia prin condiþiile grafice deosebite, cu ocopertã lucioasã ce încadreazã în roºu chipul din medalion al fiecãruiautor, iar dacã se întâmplã sã le priveºti întinse pe masã, mai cã-þi inspirãun poem: „respirã/ sã nu uiþi/ Balada profului de francã/ Ceremoniile/întâmplãri crepusculare ºi alte poeme”

Volumele adunã grupaje reprezentative de poezii din creaþiacelor patru autori, care, diferiþi, se intersecteazã, totuºi, prin modul deabordare a criticilor, dar ºi ca generaþie, cel puþin doi câte doi dintre ei.Alexandru Cistelecan îl numeºte pe Traian ªtef „ultimul mohican” algeneraþiei 80, legãtura de prietenie care existã între cei patru, e chiarlegãtura proprie optzeciºtilor. Cel puþin trei dintre ei se cunosc de oviaþã ºi participã la evenimentele literare cu constanþã ºi autoritate, datãde valoarea scrisului fiecãruia, în parte.

Traian ªtef e un poet cuminte, mereu tãcut, priveºte mu(l)t ºivorbeºte puþin; descoperã originalitatea artisticã de la un volum la altulºi se descoperã pe sine prin fiecare poem, iar cititorului nu-i rãmânedecât sã jaloneze printre texte ºi sã dezlege marca stilisticã, legãtura,dacã este vreuna, dintre poeme, dintre verbal ºi paraverbal. Cred cã


Lia Faur

Ceremonia respiraþiei ºi alte întâmplãri din vest*

*Vasile Dan, întâmplãri crepusculare, Gheorghe Mocuþa, Balada profului de francã, Ioan Matiuþ,respirã sã nu uiþi, Traian ªtef Ceremoniile, Colecþia OPERA OMNIA, Editura TIPO MOLDOVA, Iaºi,2011

Lia Faur

210

aceastã „muþenie” îi este caracteristicã ºi în scris, unde poemele saleparcã ºi-ar pune palma pe gurã, comunicând doar din priviri.

În volumul de faþã, selecþia de poezii a lui Traian ªtef începe cu„Fericirile” (cum îmi amintesc de „Fericirile” îngânate la stranã în sãrbã-toarea de Paºti!), care scot la ivealã un Poet - copil mare, „Fericirile” fiin-du-i frânturi de existenþã fericitã, marcatã în unele poeme, însã doar înfinal (ca pentru a nu lua numele Domnului în deºert, poate?). Poetul –copil mare se revoltã în faþa celui care grãieºte, dar nu îmblânzeºte ani-malul sensibil: „Le-aº da drumul sã prindã roºeaþã ºi dragoste/ De viaþãbarem cât o gãinã beatã/ ªi mai ales sã-l plezneascã peste gurã/ Pe acelacare crede cã le ºtie pe toate/ Cum i-aº plezni eu peste gurã/ Cu o coadãbãloasã de peºte/ Pe aceia care se cred poeþi/ Când scuipã printre con-soane/ Care pânã la urmã tot în creierul meu/ Se rostogolesc ca într-oprãpastie” (Litera A, p. 9)

Existã în poezia sa o resemnare obositã, dar vie încã, a înþeleptu-lui faþã de existenþa textualã banalã, ºi nu se fereºte sã-ºi clãdeascã olume idealã, mascându-ºi în acest fel dramatismul existenþial. Cu ac-cente de teatru antic, adesea, poezia lui Traian ªtef variazã între esenþãºi derizoriu, încifrându-se, sau descifrându-se de la sine.

Generaþiei 80 i s-a reproºat cã „scrie la fel”, ºi am cãutat sãdescopãr acest „la fel” la Traian ªtef, dar e, dimpotrivã, „în altfel”, „cândcu degetul pe nisip”, „când mâzgãlind o foaie de hârtie”, scrisul sãu di-ferã de la un an la altul, suavitatea versurilor din unele poeme este agre-satã de realitatea asupra cãreia pare a întocmi rapoarte: „În teatrul de si-tuaþii mãsluitorii/ Cu surâsul dezlipit/ Ca o broascã râioasã înotând/ Sãiasã din propria lânã/ Unde duceþi realitatea asta/ Am întrebat în prag/O ducem la bun sfârºit/ Se auzi rãspunsul” (Înotând în propria lânã, p.192)

Fãrã a lua vreo mãsurã, nu devine un psihotic, ci îºi pãstreazã la li-mitã starea de luciditate apelând la sentimente, ce îi conferã anonimatulexistenþial, dar îi oferã ºi un suport unde se poate exprima în continu-are.

În grupajul de poeme Epistolele cãtre Alexandros, Traian ªtef areaerul unui tribun, cu sandale din piele, cu toga pe umeri, în vântulCriºurilor, care trimite epistole lui Alexandros, dintr-un acut spirit patri-otic (îmi aminteºte de un film cu Russel Crowe, în rolul principal, caretrimitea scrisori în neant), dar cuvintele sale nu vor fi bilete închise însticle, pentru cã ele sunt însãºi vocea scepticã a poetului din vest. Tris-teþea se insinueazã doar când te gândeºti cã interogaþiile poetice nusunt pentru a primi vreun rãspuns, sau cã Alexandros a murit demult…

Ceremonia respiraþiei...

211

Poezia celui de-al doilea (fãrã vreun criteriu de selecþie, ci pur ºisimplu), a lui Vasile Dan, e încastratã într-un material solid, iar el esteprintre puþinii poeþi care surprind esenþa întâmplãrii ºi o redau apoi or-namentatã stilistic, deloc facil sau ostentativ.

În discursul sãu liric se regãseºte un cod al artei manieriste de unerotism estetizant care sporeºte taina suprapunerii de semnificaþii: „o,femeie cu sexul indolent ºi mereu receptor/ care te naºte/ în timp ce tuo posezi/ cu unghiile rupte, cu degetele ca niºte sfîrcuri roºii/ ºi pal-pitânde/ cu care îi apeºi uºor pielea pântecului ce tremurã/ excitat.” (bi-blioteca devastatã, p. 160) Poetul se teme de propria fiinþã, de eul ge-muitor, în rãstimpuri, ºi îºi transferã identitatea asupra celuilalt, privin-du-ºi ca prin sticlã mãruntaiele poetice, Eu devine Tu, iar Tu devine Ea.Persoana a II-a ºi a III-a înlocuiesc în mai toate textele persoana I ca ºicum el trãieºte în fiecare câte puþin: „într-o zi visã cum va fi./ Cu claritatevedea totul, chiar/ el împotrivindu-se/ laº, caraghios,/ cu un picior înaerul negru, tare,/ cu celãlalt în pãmântul moale,/ umed, pufos./ Di-mineaþa pocneºte ca un bãþ de chibrit.” (Stare, p. 115)

Starea poeticã este redatã în volute uºoare care schimbã sensulrealitãþii banale, din decupaje geometrizate, în spirale consistente deculoare. Textele lui Vasile Dan sunt ca unele vise, prea profunde sã fieinterpretate, prea frumoase sã fie ignorate, cât despre interpretare, con-teazã cum o faci, masculin sau feminin, vigilentã ºi analiticã sau destin-sã ºi visãtoare, asemenea unei uitãri de sine. O prefer pe cea de-a douapentru cã poetul ignorã balastul lingvistic ºi schiþeazã delicat în spateleconcretului. În ciuda afirmaþiilor lui Bucur Demetrian (Referinþe critice,p. 179) cã „Vasile Dan creeazã un spaþiu spiritualizat, sedus de expresivi-tatea cuvintelor, de vocea bibliotecii în care moartea ºi viaþa se con-topesc.” , dacã existã vreo suspiciune, el este departe de a fi livresc, iarvocea sa se naºte dintr-un îndelung exerciþiu de sincronizare a trãirilorsale cu exprimarea voit echidistantã ºi, aparent, livrescã.

Al treilea, Gheorghe Mocuþa încadreazã în antologia sa poememai vechi (1992-1994-1998), dar ºi mai noi (2002-2007), poeme din ex-perienþa parizianã, aº putea spune cruda experienþã parizianã, dar ºi dincruda experienþã româneascã. Aºadar, experienþa sa e una sfâºietoare,oriunde s-ar sãvârºi, ori acolo, ori aici, e o Golgotã a celui ales sã-ºi poartecrucea, iar poemul e singurul mod de a rezista sau de a pieri, „totul saunimic”, în manierã camilpetrescianã, dupã cum scrie: „din câte vãd eutinere/ poemul ãsta al dumitale/ e o armã cu douã tãiºuri/ câtã luciditateatâtea drahme/ pe ruinele vechilor convenþii.” (poemul, p. 52) Discur-sul sãu nu e deloc revoltat, poate doar sceptic în privinþa realitãþilor

Lia Faur

212

sociale ºi a prezenþei divine. „Mocutzini”, cum îl numesc prietenii, scriecu bun-simþ de „provincie” despre „profesorul de francã” (în stilul bine-cunoscut al lui ªerban Foarþã) sau despre „navetiºtii” cãrora le-a „respi-rat de atâtea ori cuvintele”, le-a „înghiþit/ de atâtea ori aerul” (autobuzulcu navetiºti, p. 79), fãrã resentimente sau judecãþi vindicative, ba dim-potrivã, cu o anumitã candoare. El nu este tipul oratorului care faceimpresie la vreo lansare de carte, nu ºtie sã-ºi îmbrace speech-ul în ges-turi ºi intonaþie, dar spune mereu ceva care sã destindã încruntareagravã a cutãrui critic, cum o face ºi în scris. Existenþa sa e marcatã deceea ce vede, el nu trãieºte într-o lume proprie, ci în lumea celorlalþi,doar cã a fost înzestrat cu darul cuvântãrii poetice.

În ciuda încercãrilor la care l-a supus viaþa, Gheorghe Mocuþa eun poet fecund, ce îmbinã notaþia cotidianã cu discursul ideatic, iro-nizând adesea realitatea, aºa cum îi stã bine unuia greu încercat, fãrãnicio justificare: „între douã majorãri de preþuri/ visez sã scriu un poemdespre/ nemurirea sufletului… „ (ºapte vaci slabe, p. 124) În cele douãselecþii pregãtiri pentru marea cãlãtorie (2002) ºi cãlãtorie. Exil(2007), poemele sale exprimã fragilitatea fiinþei în faþa unor hotãrâridramatice ale destinului, pe care nu le poate ignora ºi atunci nu-i rã-mâne decât sã le consemneze lucid. Dumnezeu îi aratã drumul spre cer,nu ca lui Ion Mureºan, prin fundul paharului, ci prin gura copilului, a si-nucigaºului, a prostituatei, a pianistului, a preotului, a pãrinþilor, afiinþelor care au un rol în viaþa pãmânteascã a unui poet: „unde-i drumulspre cer/ l-am întrebat pe copil/ în turnul bisericii a rãspuns copilul/fãrã sã clipeascã/ unde-i drumul spre cer/ l-am întrebat pe sinucigaº/ înspatele gãrii mi-a rãspuns încurcat/ sinucigaºul/ tapându-mã de o þigarã/dar unde-i drumul spre cer/ am îngãimat în faþa femeii fierbinþi/ eheiîntre picioarele unei femei/ a fãcut prostituata… ” (drumul spre cer, p.226)

Ioan Matiuþ este poetul cel mai nonconformist în viaþa realã, mai„artist”, dintre cei trei. Nu ºtii exact ce îºi trãieºte, viaþa sau poezia. Iu-beºte vânãtoarea, ºi, poate de aceea versurile sale seamãnã cu niºtegloanþe, dar care, în loc sã ucidã, trezesc la realitate pe cel adormit în ig-noranþa clipei. Pentru el miracolul scurt este cel care compune intensi-tatea vieþii ºi de aceea îl consemneazã lapidar ºi concentrat în poemedelicate ce poartã titluri grele, palpabile: „stâlp 1, stâlp 2 etc.” sau titlurivolatile, imateriale: „umbrã 1, umbrã 2 etc.”, „privire 1, privire 2 etc.” Îþilasã impresia cã nici un zbor palpebral al pleoapei nu are loc fãrã a de-termina o stare, un fior, iar închiderea ochiului echivaleazã cu însãºimoartea, iar trezirea (privirea), cu naºterea: „adorm/ trag întunericul/

peste mine/ exerciþiu/ al morþii (între ceruri 8., p. 116) sau „în fiecare di-mineaþã/ mã trezesc din moarte/ lângã mine” (între ceruri 15., p. 123)

Mã întreb, aºa cum o mai face alt „muschetar” din vest, Petru M.Haº, „Cine este cel ce vrea ca ochiul autorului sã vadã ceea ce vede?”Apoi, el continuã, ca o constatare: „ªi dracul vede multe.” (Referinþe cri-tice, p. 171) Eu nu mai caut alt rãspuns.

Între cele douã existenþe, somnul ºi privitul, poetul nu cunoaºtecale de mijloc, el îmbracã haina unui medium care face legãtura întrecele douã lumi, iar starea sa de viu devine grea, angoasatã, în intimitate,dar exuberantã în exterior: „pe malul tãu/ cresc munþi îmbrãcaþi/ în ro-chii de flori/ copaci topiþi/ în aburul crud/ al dimineþii pãscute/ de cã-prioarele/ împuºcate de mine/ pe malul meu/ creºte piatrã/ peste pia-trã/ peste piatrã/ cât pentru un pod” (între ceruri 49., p. 157)

Ioan Matiuþ creeazã dependenþã, textele sale citite la rând, rit-mic, inoculeazã starea de hipnozã ºi sentimentul apartenenþei la speciape cale de dispariþie, care este poetul, ca legãturã între lumi.

Aºadar, patru poeþi în patru feluri de poezie, selectaþi dupã cri-teriul subiectivitãþii (doar cãrþile lor au ajuns, din aceastã colecþie, lamine în bibliotecã), oferã un spectacol interesant al ideilor prin plurali-tatea vocilor exprimate. Este poezie, multã poezie în cele patru volume,cu rolul, neexprimat, de a menþine vigilenþa cititorului prin participareala însuºi misterul scrisului.

Ceremonia respiraþiei...

213

Bogdan Turtoi – În zbor

215

1. Pentru a înþelege cum se nasc modele în poezia modernã, voipropune aici un model simplu, preluat din marea literaturã. Desigur,modelul mã ajutã sã structurez ºi acest discurs. Vreau sã fac vizibile, înacest fel, câteva concepte ce mi-au fost folositoare în aceastã perioadã.Unul se referã la un limbaj poetic puternic, asociat utilizãrii structurilorºi viziunilor noi sau asociat lucrurilor poetice ºi stãrilor descoperite ºipropuse, inventate de fapt, de poeþii lansaþi dupã 1990. Cu al doilea con-cept, pe care-l voi descrie pe parcurs, aº putea pune în discuþie în ce fele posibil adâncirea diversitãþii culturale, mai ales în spaþiul poeziei,mergând pe modelul geografiei culturale fãrã margini. Desfãºurareaacestor aventuri poate avea loc, fireºte, pe orizontalã, cât ºi în adâncime.În adâncime, spre redescoperirea raþiunilor sau coeziunilor din diferiteistorii, aºezate în memoria modernitãþii, cu totul la îndemânã. În vizi-unea mea, prin tehnologiile moderne ale comunicãrii, prin cunoaºtereaatâtor ºtiinþe rafinate (ramuri din biologie, fizica spaþiului cosmic saucea a atomului, noile ºtiinþe ale comunicãrii), aflate în mare ascensiune,putem ajunge în spaþii noi, bine conturate, coerente, presãrate cu multedelicii. În adâncime, asumându-ne coeziuni ºi raþiuni diverse, am puteaþine seama de beneficiile ºtiinþelor colaterale literaturii – lingvistica,semiotica, istoria comparatã, sociologii de diferite genuri. Pot fi aºa uºorasimilate toate uneltele noi ale cunoaºterii actuale ºi apoi puse la lucru.

Asociez poezia ºi arta în ansamblu unei fiinþe vii, unei structurinesfârºite ºi organice, precum cea descrisã de Homer în „Iliada” ºi„Odiseea”, unde coexistã douã caractere. Cele douã caractere au deschisdouã mari cãi.

Primul, gândindu-mã la Ahile, apoi ºi la grecii înflãcãraþi de cura-jul lui, determinã extinderea imaginarului prin curaj. Prin energia acelei


Constantin Iftime

Pentru o limbã poeticã puternicã ºi pentru adâncirea diversitãþii culturale

Constantin Iftime

216

sminteli de altã datã, divine. Curajul acestui caracter þinteºte cruciº, po-lemic, mereu cãtre o altã realitate. Sentimentele puternice ºi vitale ale a-celei regãsiri a naturii primare dau strãlucire expresiei fiinþei. Stãrile lui,precum curajul, deschid orizontul cãtre noi sensibilitãþi ºi noi tipuri deautenticitãþi, care trimit la o cunoaºtere aflatã în ascensiune. Realitateainventatã astfel, ºi prin aceastã atitudine, poate sã o rãstoarne pe cearealã. Adicã pe cea incompletã, strãinã, tocitã. Cel puþin o concureazãmai ales la nivelul fragilitãþii noastre sau la nivelul conºtiinþei.

Al doilea caracter, cel al lui Ulise, ne oferã expresia maturizãriifiinþei. El poate sã-ºi asume marile experienþe culturale, utilizând o mul-þime de mijloace. De fapt, îºi asumã istoria fiinþei cu toate capcanele ei.Spiritul acestui caracter este dominat de raþiune. El lucreazã indirect,mai ales asupra formei poeziei. Caracterul lui Ahile, în termenii cu-noaºterii generale, reliefeazã nous-ul, sufletul vital. Ulise, logosul. Fiinþaputernicã, maturã, fãrã complexele neîmplinirii. Poezia modernã ºi-afãcut un blazon din numele lui. Prin acest model general, care þine sea-ma de cele douã cãi, vedem cum poezia, ca un întreg viu, îºi recãpãtã sta-rea de organicitate. Poeþii, de altfel, îºi pot putea închipui uºor cum artalor li se aratã ca o fiinþã vie, cu o structurã vie, cu sintaxe vii, cu expresiiºi cuvinte vii.

Ahile, „cel iute de picior”, conferã expresia fiinþei aflate în ascen-siune. Are curajul pur. Unul primar, în ordine spiritualã. O smintealã di-vinã. Cântã, zeiþã, mânia divinã a lui Ahile, spune poetul, de la început.Curajul aratã ca o mânie divinã deci. Dacã aºezãm, unul lângã altul, toateatributele lui Ahile, eroul din „Iliada”, gãsim toate elementele acestuicaracter. El determinã aprinderea focului în sufletul oricãrei fiinþe. Înmiezul ei, se aflã ºi focul lui Orfeu, focul poeziei. Orfeu, cum se spune,a creat lirismul, a creat poezia. Ahile, dupã cum spun filozofii moderni,are ºi conºtiinþã criticã. Nu are doar atitudine, curaj sau mânie divinã. In-tuieºte când ºi cum va arde focul divin spaimele create de conºtiinþã. In-tuieºte o cale de ascensiune a omului, de desprindere de spaima morþii.

Ahile ºtie cum sã se mintã singur în legãturã cu prezenþa morþii.Prin sminteala divinã, poate sã-ºi anihileze astfel spaima morþii. Poezia,deci, ne face sã uitãm de moarte cam în acelaºi fel. Prin patos, ca în cazullui Ahile. Sau prin câte o frumoasã minciunã, fermecãtoare viclenie, îngenul Ulise. Anticipez. Aheii din jurul lui Ahile se lasã însufleþiþi de cura-jul lui divin ºi cuceresc Troia. Troia este expresia acelei depãºiri a limi-tei, a geografiei primare. Grecii au ajuns sub zidul Troiei, urmându-ºiîndemnul de cuceritori. Troia ar fi, în aceastã serie, prima mare culturãasimilatã. Una magnificã, aflatã la marginea lumii. De aici înþelegem

Pentru o limbã poeticã puternicã...

217

cum expansiunea omului nu are margini. Geografia culturalã a lui esteinfinitã.

Dupã victorie, grecii devin vulnerabili. Pe drumul întoarceriiacasã, li se întâmplã tragedii la fel de mari, ca în timpul asaltului Troiei.În „Odiseea”, sunt descrise toate confruntãrile interioare ale cuceritoru-lui, cu ghimpele ºi fantasmele conºtiinþei. Fantasme, îngrãºate de elanulfanteziei. Conºtiinþa puternicã dã un sens acestui drum. Îi conferã frica,fãrã de care omul nu ar fi om. ªi-i legitimeazã elanul. Omul modern,cum s-a spus de atâtea ori, este marcat de conºtiinþã cu ale ei frãmântãri.La el, conºtiinþa criticã premerge elanului creator. Îl înfricoºeazã, dar îlºi armeazã cu elan puternic, stabil.

În volumul meu de poezie, „Vreau altã realitate. Artã, merg pemâna ta”, am inventat un tip de spaime. Spaime K. le-am numit. Ele apardintr-o prea mare contorsionare a spiritului, cu o conºtiinþã ºi un elanputernic, în amurgul modernitãþii secolului XX. Aceastã modernitateeste însetatã de multele utopii ale naþiunii. Neliniºtile îi sunt determi-nate de mulþimea lucrurilor culturale ºi concrete, care-l potopesc cu plã-ceri, ca expresie a metamorfozelor formelor culturale. Apoi îi sunt pusela dispoziþie o mulþime de unelte ale cunoaºterii ºtiinþifice, a cãror mul-þime ºi diversitate este determinatã tocmai de ascensiunea ºtiinþelor ºitehnologiilor. Ele îl ademenesc precum sirenele pe Ulise. Aºezat astfel,omul nu-ºi asimileazã bine memoria, istoriile ºi culturile. Deviazã de lafundamentul clasic. Modernitatea vrea extinderea canonului. Vrea ex-pansiune doar. În cele din urmã, spaima creºte. Neaderenþa la acest fun-dament al naturi clasice al lucrurilor noi ºi la coerenþele ºi raþiunile arti-ficiale. De fapt, culturale, în ordinea istoriei. Universul poeziei se extin-de mereu, se îndepãrteazã de patosul ºi logosul de care vorbesc grecii,primii moderni.

2. Dupã 1990, noua literatura, în mare parte, a regãsit realitãþidiverse, cu o mulþime de lucruri, altãdatã interzise de ideologia comu-nistã. Sau a revenit la istorii culturale occidentale, neconsumate bine încomunism. Câte mode ale poeziei europene n-au trecut pe lângã noi, înanii comunismului?! În poezie, aºa au apãrut viziuni, dotate cu cuvintenoi, cum ar fi cele din domeniul sexualitãþii sau ale argoului, sau cucanoane ºi sintaxe originale. Tinerii poeþi au lucrat mai ales cu mariipro... ai acestui timp, regula simplificãrii. Poeþii au avut aºa multãmaterie de prelucrat. În felul acesta, au inventat realitãþi poetice de ooriginalitate frapantã. Desigur, în jurul creatorilor, au apãrut ºi mulþimide epigoni.

Constantin Iftime

218

Când am încercat sã mã gândesc la felul cum s-a aºezat literatura,dupã 1990, deseori mi-am închipuit revenirea lui Ulise în Ithaca. În planexistenþial, mi-am închipuit cum s-au reaºezat, în interiorul lui, dupãzece ani de absenþã, imaginea regatului ºi a casei sale. Ce forþã are natu-ra acestui regat, care ºi-a dus viaþa calm înainte, timp de 10 ani, fãrãUlise? Vorbesc aici mai ales de o naturã artificialã, culturalã sau metafizi-cã, specificã în eul modern. Aceastã realitate a fost produsã ºi de poeþi.Ithaca, expresia unui centru al lumii, a mers mai departe fãrãUlise.Faima lui Ulise s-a pierdut, între timp. Peþitorii, fãrã teamã, intrã încurtea casei sale. În absenþa lui, vor sã jefuiascã tot. ªi pe Penelopa, ºi bo-gãþiile fabuloase ale regatului sãu. Ale lui Ulise, de fapt. Pe aceºtia, cumaflãm undeva, în poem, Ulise îi mãcelãreºte la urmã fãrã cruþare. Face cea fãcut Ahile când a fost tulburat, la începutul „Iliadei”. Când se lasã tul-burat de mânia divinã. Atunci, lui Ahile, i-a fost periclitatã prietenia cuPatrocles, i-a fost luatã tânãra iubitã, iar companionii l-au trãdat. Furiadivinã îl face sã mãcelãreascã turme de vite. Cu acest curaj se va lupta ºicu troienii. Aceasta-i imaginea plinã de forþã a curajului pur, pe care îlvor prelua uºor compatrioþii sãi.

Consider cã, dupã 1990, fervoarea poeziei, prospeþimea ei ºi astructurilor inventate, pornind de la cuvinte, pânã la sintaxe ºi ritmuri,în parte, în genul vital al lui Ahile, are ceva ºi din logosul lui Ulise. Aacelui Ulise trecut prin experienþele maturizãrii, cum sunt ele descriseîn „Odiseea”. Relaþiile dintre aceste douã caractere – Ahile cel tânãr ºivital ºi Ulise cel matur ºi plin de vicleniile fermecãtoare ale raþiunii, ce-ºi asumã încercãrile istoriei – le asociez cu relaþiile dintre generaþiile depoeþi de la noi: generaþia ’80 ºi generaþia de dupã ’90.

Generaþia ’90, vitalã, sincerã, a ucenicit mai ales sub optzeciºti.Foarte mulþi din corifeii acestei promoþii au citit în cenaclurile lor:„Universitas”, la Bucureºti, la fel, la Timiºoara, la Iaºi sau la Cluj. În revis-tele dominate de spiritul optzeciºtilor, a debutat majoritatea.

Generaþia ’80, pe scurt, a fost, cum s-a spus, expresia modernitãþiiaflate la maturitate, la noi. Ea a consumat ultimele resurse ale marii noas-tre poezii moderniste, lansate la începutul perioadei interbelice.Aceastã poezie a fost sincronã cu marea poezie europeanã. Literaturaoptzecistã a adus în spaþiul nostru, din diferite locuri geografice, noirealitãþi culturale. Noi atitudini, noi modele literare. Scriitorii, de aseme-nea, au avut abilitãþi diverse ca sã facã faþã, în interior, restricþiilor ideo-logice. Erau bine ºcoliþi ºi cu instincte puternice. ªi-au ales, astfel, mode-le literare care le-au hrãnit bine imaginaþia, spiritul, în spaþiul strâmt alcomunismului. În poezia lor modernistã, optzeciºtii au mizat pe tehnici


219

noi, precum imagism, prezenteism, personism (ºi alte –isme din aceastãserie de marcã americanã), accelerând, în felul acesta obiectivizareaexpresiei poetice. Au pus la lucru o diversitate de „eu-uri” poetice. Au lu-crat amãnunþit asupra limbii. Au salvat astfel poezia de închistare, staredeterminatã de ideologii ce forþau discursul cu solemnitãþi, idealisme,naþionalisme (ºi alte -isme, din seria ideologiei restrictive de dinainte de’90). Au întreprins o aventurã, nemaiîntâlnitã în literatura noastrã, cãtreCuvânt. Au lansat avangarde, pornind de la semn ºi sintaxe, au reactuali-zat suprarealismul.

Poeþii de dupã ’90 vor folosi calmi, poate ironici, jucându-ºi foartebine maturitatea, câteva rezultate ale acestei aventuri magnifice. Ei voravea curajul sã readucã în orizontul poeziei realitãþi obstrucþionate,înainte de 1990. Vor redescoperi trupul, plãcerea ºi senzualitatea, apoisexul, argoul, universul familiaritãþii º.a. La ei, cuvintele puternice dinzona corporalitãþii, a trupului, a sexului, au generat structuri noi depoezie. Pe asemenea structuri au reluat chiar, fireºte ironic, teme patrio-tice. Au învigorat, cum au putut, cuvintele fãrã vlagã ale naþionalismu-lui solemn ºi împietrit. Pe argou, au construit poeme despre noul socialºi noile politici. Într-o formulã cu totul ironicã ºi plãcutã.

Generaþia fracturiºtilor, a douãmiiºtilor, deja readuce în atenþiespiritul de revoltã. Ei au ceva urgent de comunicat. Au aºteptat destuldupã ’90. Nu þin seama uneori de tehnica predecesorilor. Lasã sã se înþe-leagã cã mai au multe de învãþat asupra formei. Sunt provocatori mereu.Sub presiunea unui nou mesaj. Fireºte, nu au putut asimila culturapoeziei din alte literaturi. Se raporteazã mai ales la optzeciºti. În ochiilor, aceºtia suferã o rapidã clasicizare. Vãd în arta lor manierism.Optzeciºtii au manierismele formulei rafinate. Rãmân la acest nivel cul-tural. De fapt, tinerii poeþi urãsc arta rafinatã a optzeciºtilor. Spiritul rã-nit al acestui rafinament formal. Într-un fel, optzecismul ajunge, în ra-port cu ei, în rândul modelor academice. Optzecismul, dupã ’90, a cuce-rit repede în manualele ºcolare. În zona învãþãmântului, teoriile acestormari scriitori suferã acum de o uºoarã inflaþie. Fracturiºtii, negativiºtiivor mereu revoltã. Plini de revoltã, indirect sparg discursul încãrcat ºi ra-finat al optzeciºtilor. Mutã atenþia de pe cuvânt, pe o aºa-zisã realitate.Între ei ºi optzeciºti se instaleazã o relaþie clasicã. Vechea ceartã dintrenominaliºti ºi realiºti. ªi atât. Faþã de aripa Cãrtãrescu, ei par mai legitimi.Apariþia tinerilor poeþi seamãnã apoi cu apariþia beatnicilor în America.Beatnicii, însã, au fost modelul ºi pentru o mare parte din optzeciºti. ªiei vin, plini de energie, dupã o acalmie de dupã o depresiune post-rãzboi. Dupã 1990, ei dau de o imagine a cataclismului social de

Constantin Iftime

220

dinainte de 1989. Depresiunea lor cuprinde ºi stãri de tip existenþialist,specifice în Europa anilor ’70. Ei trimit cum pot la istorii neconsumateîn întregime, la noi, înainte de 1990. Ca ºi beatnicii, care vor altcevadecât rafinamentul existenþialismului francez, au spirit de frondã,energie negativã. Deºi foarte scheletic, simplificat, discursul lor este put-ernic. Ei aduc focul ºi mânia divinã a revoltei. Au ceva din mânia de tipAhile. În poemele lor, se aud rãcnete, lupte ca într-un asalt. Au ceva dinmanifestarea ºi curajul lui Ahile, care se luptã sub zidurile Troiei.Realitãþile poeziei de dupã nouãzeci au beneficiat de aceste energii,care au determinat noi extinderi. Poezia s-a îmbogãþit, ca troienii, cuaceste energii sau cu lucruri noi. În cazul lor, cu lucruri noi, cãpãtate dinsocialul periferic, dintr-un real aflat în ruinã, sau din reacþia negativistãa noilor ideologii.

Prin manifestele lor, au propus nu numai o esteticã nouã, dar ºi onouã reprezentare despre lume. Desigur, dominã o viziune negativistã,una a depresiunii. Viziunea încãrcatã ºi de manierismele unei culturi,uneori simpliste, a postapocalipsei. Ei cultivã o sensibilitate a rezis-tenþei, la o istorie plinã de cataclisme. ªi aici poate fi resimþitã o preamare uºurinþã a revoltei. Mai degrabã retorica ºi manierismele ei. Poatede aceea, în ultima perioadã, se simte o revenire la calma descriere, cutehnicã bunã, a realitãþii la orizontalã. Apar oaze cu totul noi în spaþiulacestei generaþii. Acolo domneºte lirismul, apoi calmul ºi împãcarea,determinate de estetica lui. În felul acesta, spaþiul poeziei douãmiiste seextinde. Se cultivã mai ales un lirism pur, rafinat, calm, presãrat cu con-trapuncte prozastice. Aceastã poezie trimite chiar la experienþe mariculturale. La greci sau la latini. ªi eu am vãzut, pot spune, tineri poeþi,adepþi ai acestui gen de lirism, care freamãtã, cercetând textele lui Catulsau Sappho. Adicã învãþând meºteºugurile vechi ale poeziei. Simt deja otendinþã spre adâncirea lirismului, asociatã cu o alta care vrea o reîn-toarcere la organicitatea culturii acestei naturi artificiale. Realul, cel alunui prezent mãrunt, angrenat în scleroze ale socialului, ale politicului,se reîncarcã de sacru. Chiar jocul excesiv sau practicarea limbajuluifrust ºi violent, excesiv în câteva formule, toate trimit la exerciþii spiri-tuale. De exorcizare sau de sacralizare.

Totuºi, mergând pe ideea de generaþie poeticã, în aceastã relaþiedintre generaþii, se repetã cam ce s-a întâmplat ºi în alte asemenea cioc-niri de viziuni din istoria recentã. Un discurs polemic bogat au propusoptzeciºtii în raport cu generaþiile anilor ’60 ºi ’70. Raportãrile în discur-sul teoretic al douãmiiºtilor nu depãºesc provincia noastrã literarã. Di-ferenþele dintre generaþii nu ajung sã fie fãcute cu trimiteri la modele


221

mari ale poeziei moderne. Privind dinspre modelul propus de la în-ceput, poezia aceasta are ceva din atmosfera momentului reîntoarceriilui Ulise. Acel Ulise la care predominã conºtiijnþa criticã. Care are neli-niºti de tot felul, dar are ºi soluþiile specifice maturitãþii. Deseori, istoriciiliterari, ca ºi criticii maturi le-au reproºat poeþilor de dupã ’90 cã prac-ticã în arta lor un prezenteism sau un minimalism excesiv. Aceastã atitu-dine face ca poezia lor sã nu aibã adâncime. În aceastã viziune necruþã-toare, poezia actualã ar fi expresia unei crize profunde la noi. ªi cultur-ale, bineînþeles. Astfel înþelegem cã experienþa fabuloasã a acestor tineripoeþi a fost necesarã pentru creºterea puterii limbii poetice ºi a diversi-tãþii expresiei. Spiritul cultivat de ei, mai ales al diversitãþii, va producemutaþii ºi-n politica literarã. Modelul piramidei, cu câþiva creatori de vi-ziuni în vârf, ºi epigoni la poale, sau modelul capitalei ºi al provinciei li-terare, ar putea deveni în sfârºit istorie.

Experienþa culturalizãrii, pe orizontalã ºi în adâncime, cum sug-eram la început, oferã soluþii ºi modele pentru depãºirea unor astfel decrize ale poeziei. Crize determinate fie de extinderea viziunii, fie de as-cuþirea uneltelor sensibilitãþii ºi ale expresiei politice.

ªi aº încheia cu evocarea unui asemenea caz, exemplar. CazulFlaubert. G. Flaubert s-a salvat doar prin culturalizare, mãrturiseºte chiarel. Flaubert oferã o viziune completã de ieºire din crizã a spiritului cre-ator. Ceea ce propune poate fi valabil ºi pentru criza literaturii de la noi.Vorbim ºi de conjunctura modernismului cu altceva, cu postmoder-nismul, cum se spune. Flaubert îºi începe marea lui creaþie, pornind dela depãºirea unei crize personale ºi complicatã dar ºi general specificãunui creator modern. Viaþa, ca ºi opera lui capãtã o cale, o istorie mag-nificã. Ca tânãr, era legat cu toatã fiinþa atât de realitatea lui, cât ºi de ro-mantismul acelui timp. Crizele apar ca urmare a extinderii, fie a viziunii,fie a uneltelor ºi metodelor de lucru. Are puterea, de la început, de a re-nunþa la toate proiectele venite din afara vocaþiei lui. Are o sinceritatede tip Ahile. Renunþã la proiectul impus de familia sa. Cel de a fi un omdedicat ºtiinþei, care domneºte peste orizontul acelui veac. Apoi îºiurmeazã instinctul de a se desprinde de ipocrita culturã a romantismu-lui decadent. Tatãl, fratele – mari chirurgi în Rouen. Timpul sãu domi-nat de mari romantici. Atunci suferã prima crizã profundã. În drumulde la Paris, spre casã, când a renunþat la studiile de drept, are prima crizãde epilepsie. Urmeazã o crizã a supravieþuirii fizice. Când scrie primaoperã maturã, prima variantã a „Ispitirii Sfântului Anton”, suferã a douacrizã. Criza vine drept urmare a neacceptãrii acestei prime opere decãtre grupul sãu de prieteni. Ca sã uite, pleacã pentru un an în Egipt, în

Grecia ºi Asia Micã. Se întoarce cu totul rãpus ºi fizic, ºi sufleteºte. Petoate fronturile se aflã în agonie. O fotografie din acei ani ni-l aratã cuumerii cãzuþi ºi cu pletele blonde, romantice, rãrite. Atunci se apucãbrusc de „Madame Bovary”. Un roman într-o viziune, cum am spuneastãzi, prezenteistã ºi minimalistã. Prin lecturi multiple, prin antrena-mente culturale, reinventeazã, de-a lungul scrierii romanului, o realitatenouã esteticã. Impune tehnici narative noi, care au fãcut carierã, dupãaceea, în toatã modernitatea: concreteþea bizarã a imaginilor, însu-fleþirea lucrurilor, obiectivizarea viului. Toate aceste tehnici vor fi relua-te cu succes de Kafka ºi de Joyce. Opera lui Flaubert deschide, astfel,modernitatea, în proza occidentalã. Tot el oferã ºi un model pentru ro-manul post-modernist, vezi „Bouvard et Pécuchet”. Crizele literare re-zolvate astfel îi oferã un model ºi de supravieþuire fizicã.

Toate momentele, determinate de disputa dintre conºtiinþa criti-cã ºi elanul vital, creator, le-a depãºit printr-un exerciþiu continuu de cul-turalizare. Romanul acestor experienþe, aº spune tipice scriitorului mo-dern, îl gãsim simplu descris în „Corespondenþa” sa.

Constantin Iftime

222

223

Personalitatea lui Vasile Voiculescu este, aºa dupã cum a constatatZaharia Stancu, un „complicat profil de camee purã, ce nu numai cã nus-a trãdat prin vreo concesie tentaþiilor de orice fel, dar ºi-a articulat prinadãugare sau retopire vecinã miracolului, o nouã ºi surprinzãtor de sim-plã eticã”1. Teluricul ºi sentimentul religios sunt puse în vers prin semni-ficate, prin simboluri ºi alegorii în teme ca: Naºterea, venirea Magilor,moartea Mântuitorului. Sunt prezente semnele expresionismului: tu-multul vieþii pulsând în vegetaþia din jur, sufletul devine spaþiul unor frã-mântãri cu tentã apocalipticã. În lirismul voiculescian, se contureazã,tot mai pronunþat, traseul spiritual al creaþiei sale, prin cele douã moda-litãþi lirice: alegoria ºi meditaþia ca rugãciune, modalitãþi înnoitoare alelirismului românesc interbelic, urmãrind o reconºtientizare a sacruluiîntr-o lume, poate, desacralizatã.

Într-o simbolicã descendentã a vechilor cãrturari care au folositalegoreza biblicã, Voiculescu resimte ca un firesc al naturii interioare,spirituale, sã dea expresie acesteia prin limbajul pictural al creaþiei sale.Vasile Voiculescu, „spirit pur religios”2, afirma Alexandru Cistelecan înVasile Voiculescu- poet pe a V-a parte, „se aratã un homo duplex; ºi nudoar prin opoziþia intra-poeticã dintre senzualitate ºi rugãciune”3. Cri-tica a sesizat cã în parcursul liric voiculescian, poetul revine constant laimagini labirintice ale tensiunii sale lãuntrice, inepuizabile variaþiuni aleunui limbaj ce abundã în simboluri, o dezvoltare arborescentã, o subor-donare a întregului sãu stil la o transparenþã a mesajului în simplitatea


Cristina Sava

Critica literarã despre o„liturghie cosmicã”voiculescianã

1. Zaharia Stancu, Locuri de mormânt, în „Luceafãrul”, XIV, 1971, nr. 472. Al. Cistelecan, Diacritice. Vasile Voiculescu – poet pe a V-a parte, în revista Argeº, ianuarie 20073. Ibidem.

Vasile Voiculescu

Cristina Sava

224

unei corespondenþe fidele a sentimentului cu ideea, conturând un stilmeºteºugit de juxtapuneri. Vocea liricã este conturatã de fiorul sinceri-tãþii, care de cele mai multe ori îngreuneazã realizarea imaginii, aceastaalunecând spre rãceala ce transpare din teritoriul universului sãu interior.Alegoria voiculescianã are la bazã alegoriile ºi parabolele biblice. MirceaMuthu subliniazã în Literatura românã ºi spiritul sud-esteuropean:„Gustul tiparului alegoric (culminând în arta de origine bizantinã) secompleteazã prin raportarea la însãºi matricea stilisticã a culturii noas-tre vechi, a întregii culturi rãsãritene în care fascinaþia concretuluiexistã într-o perfectã simbiozã cu alegoria misticã”4, dovedindu-se cãalegoria voiculescianã imagineazã natura specificã de „homo religio-sus”, atribut esenþial al firii sale religioase. Poemele din Pârgã ºi Poemulcu îngeri trãdeazã punctul de rãscruce al propriei sale experienþe înjurul unui mecanism de rãsfrângere a imaginii într-un desen care se de-materializeazã între cer ºi pãmânt. În acest loc, imaginile rãmân miste-rioase ºi se plaseazã dincolo de orizontul palpabil. Linia definitorie a o-perei sale este datã de creaþia-credinþã ºi iubirea ce vor deveni concomi-tent trãiri în real ºi transcenderi ale realului în imagine. Acestea neconving de cele douã aspecte ale experienþei pe care o comunicã: spiri-tualã ºi literarã, cu realizarea acelui complexio oppositorum. Condiþiarugãciunii, ca ºi condiþia creaþiei, este iubirea prin care Omul-poem co-municã cu Cel Etern. Poetul, prin intermediul poemului, se regãseºte încele douã serii de identificãri: a celui iubit cu sonetul ºi a poetului–crea-tor îndrãgostit cu Creatorul Etern, pe de o parte, iar pe de alta, a fãpturii-sonet cu sonetul care se scrie. Ambele identificãri renãscând într-un alteu. Experienþa religioasã a constat într-o comuniune prin care, dincolode legile fixe ale materiei, a putut realiza o interpretare spiritualã aconºtiinþelor, fãrã a diminua sau a pierde din individualitatea acestora.Interpretarea conºtiinþelor, ca intertextualitate, a fost posibilã ca mira-col prin iubire. Fãrã iubire, sufletul nu poate sã realizeze acea osmozãde care are nevoie spre a se înalþa, nu ca sã reconcilieze, ci sã unificeprin întrepãtrundere. Propensiunea psihico-misticã, indiferent dacãeste de tip religios, se realizeazã prin imagini care întrepãtrund sferelerealului perceptibil, ca rezultat al unei gândiri fundamentate pe actul re-ligios, o conversiune spre starea de sfinþenie, constituie esenþa cicluluide poeme religioase voiculesciene. Slava ºi gloria lui Dumnezeu sunt vo-cabule sinonime, unul de origine slavonã, celãlat-latinã ºi reprezintã în

4. Mircea Muthu, Literatura românã ºi spiritul sud-esteuropean, Editura Minerva, Bucureºti, 1976,p.286

Critica literarã despre o „liturghie cosmicã” voiculescianã

225

creaþia voiculescianã o deschidere, o ascensiune spre zenit, cântatã printrupul-poem, poetul identificându-se prin iubirea – rugãciune. Despreaceastã slavã A. Scrima sublinia în Timpul Rugului Aprins: „Doxa e slava însensul foarte misterios dar paradoxal accesibil de luminã increatã. Ar fi ceamai apropiatã încadrare conceptualã – nu metaforicã – ºi în acelaºi timpsubstanþialã a slavei”5. Poeme cu îngeri a constituit multã vreme emblemaacordatã de critici lui Vasile Voiculescu, considerându-l drept autorul unorversuri de inspiraþie religioasã pline de pioºenie, de credinþã, aidoma celeiînscrise în cartea sfântã. Pentru alþii, volumul cu îngeri însemna ceva greude definit, o culme a tradiþionalismului „gândirist”, un fapt de istorie litera-rã. George Cãlinescu observã ºi noteazã în Istoria literaturii române de laorigini pânã în prezent cã Vasile Voiculescu „izbeºte cu acea notã care-i dãoriginalitate, punându-l de altfel într-un grup de poeþi pentru care îngeruleste un instrument mitologic elementar. Acum poetul este ortodoxist,tradiþionalist ºi continuã alãturi de Blaga cîntarea jalei metafizice”6. Poetulortodoxist reconstituie în acest volum episoade biblice, din care rãzbatedramatismul confruntãrii dintre cer ºi pãmânt, trup ºi suflet. Îngerii sunt,la Voiculescu, spirite pure, un fel de corespondenþe simboliste care ajutãomului sã se elibereze din cãtuºele teluricului. În poezia lui Voiculescu, aºacum afirma Vladimir Streinu, „pe scena conºtiinþei, actori ca Sufletul ºiTrupul, Voinþa ºi Simþirea se miºcã solemn printre simboluri creºtine, ce-ivin din Biblie ºi din rînduieli liturgice ortodoxe. Aceste personaje strãvezii,declarat conceptualiste, dezbat totuºi între ele, cu mare aprindere conflic-tul teologal de sigurã provenienþã bogumilicã, dintre Virtute ºi Pãcat, din-tre Spirit ºi Carne, dintre Bine ºi Rãu”7. Lirismul voiculescian, afirmã IulianBoldea, în Istoria literaturii II, „capteazã, astãzi, interesul prin douã aspectemai importante: mai întâi prin vigoarea fluxului poetic, emanaþie a uneinaturi lirice nu doar robuste, dar ºi profunde, care preface în lirism toatelucrurile ºi fiinþele ce se oferã ochiului lãuntric al poetului ºi, mai apoi, pringraþia detaliului, prin caligrafia cu minuþie de artizan a reliefului lucrurilor,prin sugestia delicatã a intimitãþii lor ireductibile la manifestãrile exte-rioare, dar traductibile, în fulgurante clipe privilegiate prin acestea”8. IonCaraion, în articolul Vasile Voiculescu, creioneazã impecabilul portretmoral al poetului: „V. Voiculescu a fost un om simplu, auster, modest,

5. Andre Scrima, Timpul Rugului Aprins, Editura Humanitas, Bucureºti, 1996, p. 286. George Cãlinescu, Istoria literaturii române de la origini pânã în prezent, Editura Minerva,1982, p. 8817. Vladimir Streinu, Opera literarã a lui VasileVoiculescu, Studiu introductiv la „Capul de zimbru”,Povestiri, III, E.P.L, Bucureºti, 19668. Iulian Boldea, Istoria literaturii române II, Editura Universitãþii „Petru Maior”, Târgu-Mureº,2003, p.332

însã mândru, în limitele decenþei, de modestia, austeritãþile ºi simplita-tea lui demnã un om care vorbea mai ales cu sine, deºi nu i-au lipsit prie-tenii, ºi mai mult cu obsesiile lui privitoare la o foarte largã arie, încã ne-studiatã, a dramei conºtiinþei, a crizei semenului nostru modern”9.

Poezia religioasã a lui Vasile Voiculescu exprimã o exageratã de-cenþã ºi autoconcentrare prin care cautã sã rãmânã impersonal, o-glindind, pe de o parte, o realitate contingentã ºi, pe de alta, o transfigu-rare a poeziei, redându-i marja de idealitate, acea faþã ascunsã ce nu seregãseºte decât printr-o “lecturã” poeticã a lumii. Cuvântul poetic areînsuºiri demiurgice, e logos purificator ºi întemeietor, o înãlþare la ros-turile arhetipale ale cunoaºterii mitice, în acelaºi timp, marcat de un li-rism ce invocã esenþele, desemneazã lumea prin prisma ficþionalitãþii.

Cristina Sava

2269. Ion Caraion, Vasile Voiculescu, în „România literarã”, oct. 1970, apud. Liviu Grãsoiu, op.cit., p. 22.

227

verile mele desculþe

sã te trezeºti varaîntr-o luminã împovãratã de cãldurã, aerulfremãtînd peste lan înspre liziereunde abia adie rãcoarea

peste un fir trecãtor de apã, glasurisusurînd. lovituri de barosscrîºnetul carelor înspre tîrg

ºi tu, deodatã în aceastã lume þie aproapecotrobãindu-i cotloanele, abia bãgat în seamãîn dupã-amiezele fãrã de moarte

înspre seara sfãºiatã de-un liliac, o vocechemînd. întorcîndu-te acasã în þîrîitul greierilortrãgînd de fermoarul nopþii

ºi doar tropãitul surd al vreunui cal îngînat de borborosealaînnoptatã a cãlãreþului ne arunca în zodii supuse clipei ºi-n zori

poarta casei era mereu alta printre colinelearse de soare, veri dupã veri

aidoma peºtilor mereu în altã apã huºuindînþãrcaþi de maluri fãrã de ºtiinþa altor lumi

Un singur poem

Andrei Zanca

Andrei Zanca

228

încît acum din depãrtarea aceastaîmi pare cã o lume subteranã atît de niciodatãîºi poartã la vale povestea

ochii atîtor dispãruþi, atîtor prietenilepãdîndu-ºi copilãria aidoma ºarpelui pielea

se-ntredeschid în mine înspre o lume rostogolindu-sepustiind, frunzele castanului afarã doar tresãrind

sub molcoma, neîntrerupta curgere a rîuluiîntr-o dimineaþã pe veci pierdutã

iernile erau scãldate într-o luminã de pietre raretimpul hiberna în zidurile catedralei, totul

sub povara suavã a zãpeziiînspre seara înstelatã de becuri clãtinîndu-seîn vîntul ghimpat. Decembrie. odãi mirosind a cearã.

fulgi învîrtejindu-se peste ape. maluri zimþate de gheaþãºi deodatã, dangãtul de amiazã ºi zidurile mai negre

în spulberarea albã, în hãmãitul iernatic

iar noi,eram însuºi jocul ºi soarta aluneca alãturinebãgatã în seamã, rãbdãtor adãstînd lîngã pradã

pregãtindu-se despãrþirii mele de zbereguialãpe cãrarea abãtutã dintre bãrbatul ºi femeia

cãutînd încã a se smulge din mineînspre calea lor de nepãtruns

ce-s pricina unei dureri ºi nostalgii fãrã de nume zãmislindneînþelegeri. împovãrînd fãrã rost.

aidoma unei întrebãri ce încet încet ia chipul trupului tãugîrbovit întru stingere. zãpadã. ºi urmele-n zori ale cîinelui

dinspre adãpost înspre poarta înaltã.

chelãind. zgãriindu-i lemnul, nemînat de foame.sãtul de lumire.

ºi jocul acum, alãturi. pregãtindu-se alipirii melede soartã. inele ºi inele îngemãnate într-o luminã de negrãit.

fã-te om, îmi repeta tata mereu, iar aziadie un ecou de dincolo de morminte: copile...

totul sã fi fost doar o presimþirea acestui teritoriu al nordului,

unde toate se sting în retinãunde a scrie e un gest antic

fiinþe prin care cineva neîndestulate însãmînþat ºi cules de moarte printre buzele cãlugãriþelor

murmurînde / straturi de vreme unite de stingere...

rãspîndind fiecare o cu totul altã luminã. cîntare de soartã.îngînatã de ziua naºterii ºapte note muzicale

învãluite într-o palã majorã ori minorã

timp înghiþit de timp aidoma ºarpelui devorîndu-se

ne rugam a nu fi duºi în ispitã neºtiind cã acolo undenu existã timp nu existãnici ispita

pe atunci însã, pãduream zori-noapteadieri de rãºinã ciuruite de ploaie vãlureau subsoarele zvîntînd frunzele

dinspre sãlcii - þipetele scãldãtorilordoar toamna, cu mirosul ei de belfer ºi ploile

Un singur poem

229

ne-alungau în odãi aburite de fructele coapteiar primãvara era doar o salã de aºteptare a verii

ºi era vremea cînd anotimpurile mai viau încãsub pulsul minunãrii, cînd

dintr-odatã aceastã stare de asediu într-un tîrziu septembriecînd apa picurã de pe olane, crengi-nnegrite

zbãtîndu-se pe zid

cînd hãlãduind însingurat eºti însoþit doar de tineîndelungîntîrziindpe unpod

privirea, înmuiatã de burniþã – undele – vãlurind masca de aramã

a burgului deodatã necunoscut, femeiledoar adieri

într-un sentiment strãbãtut de pale de sînabia-ntrezãrit ºi fãrã a bãnui, eram însortit

un tînjitor, oriunde aº fi fost

însã memoria alungãvorbe ºi gesturi ce hrãnesc uitarea într-o camerã obscurãl u m i n a învãluind tãcutã cele petrecute, mereu alta

nicicînd aceeaºi.

ºi-o altã primãvarã se-nfiripã acum din întîlnireaei cu lutul, cumpãnindu-se în noaptea învierii-n brize

de tãmîie. mirt.

buzele deodatã uscate murmurînd slove de neînþelesbeznã-n jãratec. un giulgiu între lumînãri ºi stele.

peste aºezãminte

Andrei Zanca

230

bolniþe ºi închisori. peste înstrãinaþi ºi-nsinguraþimutilaþi ºi drepþi. între muribunzi ºi prunci. voci de boltã

dinspre zãpezi. peste maluri

anul zace în ecou. clipa însãmînþatã. apoi, doar susurulrîului printre frunzele de mai an întîmpinînd zorile

între falduri de iarbã

ºi eu, lîngã un arbore într-o aversã. învãluit de aburul pãmîntului

de rãcoarea rãspînditã de ropotul peste verzuiriunde de neînþeleasã jinduire

ciuruite de ploaia cãzînd peste priviri urbanizate

în plin martie, aºadar, delãsãtorîn faþa trezirii unui arbust

în scrîºnetul roþilor dinþate

descojind pînã ºi dimineaþa, nimeni pe cîmpsã deºtepte pãsãrile pudrate de amoniu

învineþind aerul din jurul pinilor.

atît de strãin dangãtul de sub ape. atît de strãinglasul unui prunc în vacarmul irositor ºerpuind

prin vechiul bandoneon

printre desfrunziri, obrazul de pergamental unui anticar o oazã de tandreþe

învãluirea caldã a vîntului, searalãsata pradã parcurilor, unde nimeni nu se mai întîlneºte

cu nimeni, din mîine

o stea prãbuºindu-se-n depãrtare ºi mîinedoar o vorbã cuvintele zãgãzuind simþirea

pe care un prunc nu o împarte cu nimeni. ziduri.mîzgãlituri. inscripþii.

Un singur poem

231

în creierele vide de copilãrielaºitatea nãscînd bestia. sila.

manipulaþi nu numai de auz ne pustiim, prietenefãrã a ºti de unde aceste vrejuri ale unei dureri ce scapãmai întotdeauna memoriei mîntuite prin secvenþe

sub zbaterea-nvolburatã a sîngeluiînspre cine cãlãtorind – pe tãpºan

un cal îºi înalþã-acum coama-nspre brazi.pãtruns de freamãtul deszãpezirii:

ºi poate a fostdoar o dupã-amiazã de rãmas bun lîngã un arbore, unde abia mai adie rãcoarea peste un fir trecãtorde apã

Andrei Zanca

232

233

Din „Partiþiuni Nabokov”

UªA

Motto: A arunca scãldãtoarea cu tot cu prunc.

(Lolita, I/19 - 2/25)

Nu-mi dau seama dacã aici precum în romanul lui Nabokov (Vladimir cel Mare)ar avea vreun rost anume exactitatea cronologicã

dar probabilnu e în plus sã se spunã cã era ora nouã (nu douãzeci ºi unu) conform fusului orar respectiv ºi a respectivei zone montane.Strada se numea Principalamie unuia uneori venindu-mi sã-i zic Principialaîn special când treceam pe partea ei mereu sinilieprivind spre partea-i opusã de culoare opalinã.

Prozatoruldar mai ales poetul Nabokov zice cã ar fi fost în perioada cândaceastã via urbis era deja vrãjitã ºi înfrumuseþatã de una din cele trei dimineþi firave de la început de varãîn care ici-acolo scânteiazã raze fugare-n geamuriîn sticle rotunde de lucarnechiar pe penetul sidefiu al hulubilortoate aste cuprinse parcã în generalã unduireºi neadecvatã lene matinalã sorã s-ar putea spune

Poeme

Leo Butnaru

Leo Butnaru

234

semi-leºinului din oboseala nopþii trecuteceea ce nu prinde deloc bine în perspectiva uneiinsuportabile zile de arºiþã

dar pentru omul lucid e potrivit sã mai remarceanumite amãnunte ce s-ar putea dovedi importantemie unuia însã fiindu-mi suficient sã mã rezumla impresii (poetice) de ordin generaladicã infinit: în viaþã

în plin zborse poate deschide – ca trântitã de perete – o uºã lateralã (în configuraþia cosmicã… circularã)

prin easã nãboiascã nãucitor urletul negrei eternitãþicu ºuierãtoarele-i rafale acoperind þipãtul unei pieiristrigãtele tuturor pieirilor – înspãimântãtoarea dementa strãdanie a întunecatei eternitãþi de a se arunca

pe sine – din sine…

24.VI.2011

ACEASTÃ LUME, ACEASTÃ FINALITATE

(Darul, I)

ªi totuºi el continua sã stea ºi sã fumeze miºcându-ºi pendulat vârful piciorului dupã toate cele spuse de ceilalþi dupã cele spuse chiar de el însuºistrãduindu-se acum – precum oriunde ºi oricând –sã-ºi imagineze lãuntrica miºcare transparentã

trans-omeneascã a unui alt om cuibãrindu-se cu mare atenþie în interlocutorul sãuprecum într-un fotoliu relativ încãpãtorîncât antebraþele celuilalt sã-i serveascã de sprijin sub coateiar sufletul sãu totdeauna se poate plia pe sufletul altuia – atuncidintr-o datã se modificã spectrul de luminã ºi de culoare al lumiipentru scurt timp el devenind cu adevãrat Aleksandr Iakovlevici

sau Liubov Markovna

sau Eugen Ionescu – prin transbordare în toþi aceºtia ºi în alþii posibili

simþindu-se îmbelºugat de sine – sieºi aducându-ºi disculpareatrãind ºansa de a fi fost iertat de propria sa umbrã

de propriile lor umbre care au renunþat de a mai fi spulberate aiureaanume de suflul luminii intens emanate din firea omuluiumbre ce erau de fapt ultima stare ce mai despãrþea sensibilitateade nervii dezgoliþi ai misterului

ca un prilej otova de-a jubila ermeticalias cosmic.

Altãdatãcu rãcoarea ºi uºoarele înþepãturi ale apei de Narzan primenitoarese poate-amesteca entuziasmul oarecum sportiv al satisfacþiei de sineºi el se simte mãgulit când un cuvânt întâmplãtorconfirmã abil cursivitatea derulãrii gândurilorpe care le ghiceºte în conºtiinþa altuiaale lui Samuel Beckett sã zicemchiar dacã în lume coincidenþele sunt tot mai puþineasemãnãrile – tot mai multestare propice artelor ºi filosofiei capermanentã trecere peste marile ºi învolburatele fluviiîn speranþa unei simple vindecãri saua unei adânci revelaþii ce priveºte efectul benefic al suferinþeispre a conºtientiza cã nici moartea nu e ceva netrãitci – ca toate celelalte – ceva vieþuit nefiinþa fiind un altfel-de-trãireca absoluta surdinizare a melancoliei sufletului

ºi obturare a splendorilorîn prizonieratul rezervaþiilor de plante carnivore – fiindcãeste important ca omul sã nu poatã da vina pe omci pe cu totul altceva – gândeºte el

cel pentru careaºa-numita politicã (aceastã tâmpitã înºiruite de pactepãcate conflicte acuzãri acutizãri de situaþii tensiuni divergenþe cãderiimplicaþii de orãºele cu nimic vinovatede oribilele convenþii internaþionale…)

nu înseamnã nimicastfel cã – precum se întâmplã – uºor cutremurat ºi curiosel pogoarã în spaþiosul înãuntru al lui Gogol sã zicem ºi

Poeme

235

câteva clipevieþuieºte anume cu ajutorul mecanismului interior al acestuiaundea alãturi de butonul „Locarno”

se aflã butonul „Lookout”ºi unde într-un joc fals inteligent fals acaparantsunt mobilizate simboluri de calibre diferite: „mahãrii din Kremlin”sau „rãscoala curzilor”

sau unele nume aparte ce ºi-au pierdut cu desãvârºire apartenenþa la vreun chip omenesc:Grinberg Marx Penelopa Errio – atât de frecventeîn coloanele gazetelor – toþi aceºtiaºi precedenþii sau cei ce le urmeazã aflându-se cândva

aflându-se astãzi aproape de mormântul otova în care o sfârºesc toþi pribegiiprecum ºi cei statornici la vetre pe unde-n zile de vinerivântul re-pune la cale recensãmântul eclesiastic alîndrumãrilor folositoare vieþii sufletului carechiar de o face pe supusul întru generalã acceptareoricum e în dezacord cu deºertãciunea deºertãciunii...

Dar ºi în absenþa predecesorilor

ºi în parþiala absenþã a celor prezenþiel întreabã neconsolat:

unde eºti totuºi aproapele meu ca sã-mi mãrturisesc iubirea de tine?Dacã nu te arãþi

dacã nu rãspunzi – am sã urlu aceastã iubireºi tu vei crede cã sunt fiarã

ºi nu te vei înfãþiºa spre a te lãuda.Aici totul este îngãduitpentru cã totul poate fi ºi trebuie sã fie supus discernãmântuluica dezrobire de orice orbire a inimii – în aceastã lume a

eternelor supoziþiipreziceri presimþiri a tainicilor combinaþii lume care în esenþa ei este de o mie de ori mai iluzorie chiar decâtvisul.

Astfel cã atunci când Fiodor Konstantinovici (acesta-i este numele) secuibãreºte înAleksandra Iakovlevna Cernâºevskaia

Leo Butnaru

236

sau în Godot el se pomeneºte într-un sufletul în care toate îi sunt strãineînsã deopotrivã uimindu-l precum pe un peregrin nãzurosîl pot uimi obiceiurile unei þãri de peste nouã (sau… zece?) mãri ºi þãripiaþã lãrmuitoare încã de la revãrsatul zorilorcopiii goifructele de o mãrime monstruoasãmai mari decât pomul care le-a izvoditºi parcã nefolositoare în aceastã finalitate ce duce –

a ºi ajuns! – lapururea netrãire ca deºertãciunea pre deºertãciune cãlcândîntru proprie strivire.

28.VI.-3.VII.2011

Poeme

237

Adriana Bozsoki – Picturã cu spray

239

pulsuri

poftim! un exerciþiu de muþenie.te rog sã observi cu câtã meticulozitateºi scrupulozitate nu trântesc uºa.

mâncate de corbi, pe nopþi tãlpile tale, de mii de aniºi doar urma-ntâmplãrii.

cele ce sunt vor fi împlinite ºi, desigur, s-a sfârºit.

ºerpii

când erai mic, te-au dat ai tãi la lighioanete-au crescut împreunã cu alþi fraþi pe întunericcãpãtând toþi aceeaºi culoare-n obraji, unghii ºi suflet

Poeme

Debut

Lizette Ardelean*

* Rar, tot mai rar. bate vreun tînãr la „porþile” debutului literar. Tot mai puþini sînt aceia care încear-cã tãrîmul fascinant ºi devorator al culturii scrise. De aceea, nu poate fi decît o bucurie rarissimãfaptul cã o elevã de liceu, precum Lizette Ardelean, se consacrã cu diafanitate ºi cu o bunã încer-care a exerciþiului poetic. Seninãtatea excursului liric, alãturi de un sunet personal al armonizãriiunor imagini ºi tonuri elegiace dau o amprentã distinctã scrisului sãu. Ingeniozitatea bine tempera-tã, privirea ludico-ironicã, alãturi de melancolia disimulatã ce rãzbate dintre rînduri mã îndeamnãsã cred în traiectul ei poetic.

Ioan F. POP

Lizette Ardelean

240

în somn, un pumn de gloanþe oarbe,fãrã direcþie, fãrã cuget,alungite impecabil, special ca sã te urmãreascãca om, pe tine ca bucatã de carne.

femeia din lac

pe când aveam optneîmpliniþiºi-n bucle-mi dormeau viespi,având aripile mai zdravene ºimai uºoare decât rochia, ea a plecat.

a lãsat ochi, ºi-a luat hainaºi-a pus pantofii grei ºi geanta roasã din pielepe umerii ei copþi ºi-a mai spus ºi cã:mã întorc la voi,dar cred cã a uitat drumul spre casã

în miezul calendarului storsîmi amintesc cã era varã.am visat-o, am visat cã s-a tuns de totºi-a tuns ºi elanul

când m-am trezit, o alungam prin oasedar ãsta e pur mecanismºi nu mai ºtiu dacã nu cumva eu nu m-am întors

la roche

un balet tandru de femei nenãscute,o rãzvrãtire ce are gust de cenuºã,amiaza e cerul, amurgul e fruntea mea.

mi-e fricã de afinitãþi ºi de cuvinte.cuvinte solare, libere, cuvinte

lunare, halucinante, cuvintede teamã, cuvinte indiferente.

aº umple casa de oglinzi roºiimuºcat de foarfecã, pãrul de pe frunte,cade uºor pe umeri.cu mâna la spate, cu mâna la ochi.

ºi-a luat micuþul grec mireasa de mânãºi-au paºit încruciºaþi pe degete -mpletiteºi-a pus o cununã de flori de cireºeºi apropiindu-se de-altar, o þinea strânsºi-i ºoptea: n-am sã te las ma petite amiede mânã

ochii lucioºi ºi frunþile înalte,ºi cetãþi de dragoste în oase

au spus o rugãciune, dar când s-o sãrute,a cãzut adânc plãpânda, ºi-a pierdut ochii, ºi-a rupt ºi rochia

fiu al pustiei, al lupilor ºi-al câinilora uitat de mânã ºi-a coborât

de pe umerii mei dând foc la fluturi

mi-aºez coatele-ntre coasteºi le dau fluturilor de noaptesã guste miere din umerii meide-atâta grijãla dreapta inima,

o sã stau lângã tine ºi-o sã te þin de mânã pefuriº,sau o sã-þi þin degetele ºi atât, pe furiº,cã-mi place sã te þin pe furiº de mânã

Poeme

241

242

Poeme frumoase

Poeme frumoase şi inutile castelele ceruluimereu noi taine vă desluşescprin cărţi şiastfel ştiu tot mai puţinşi tot mai departe mă duce drumulninselor iluzii.

***

La distileriile Poezieilucrează lumina.Filtre viiadună putereaneasemuitelor frumuseţi.

Oniria

Mîna mea dreaptăvisează că scrie. Mîna mea stîngă visează cămîna mea dreaptăscrie.Iar eu nimic nu visez....numai trăiesc.

Poeme

Mihai Marianov

Ca şi cum

Ca şi cum aş scrieViaţa -o păguboasă meteahnăde care nu potsă mă lepăd.

Toate-mi apar şi dispar,dispar şi aparîn ciudata alcătuire.

Fac şi refac(scriu şi rescriu)la capăt să ducInutilitatea.

Dacă minunea,miracolulnu m-ar ademenicum aş trăi,cum aş trăi?

Scrisoare (Mariei)

De-o boală celestănu pot să mă vindec.Rana mea vie şi dulceveşnică pare să fie.De îngerul meu părăsitcu bucuria deplinănu pot să fiuasemenea ţie...

Departe îmi arzi, în ceruri străine.

Ci eu,

Poeme

243

Mihai Marianov

244

mereu subsumatmateriei pieritoare,cu tine in gîndmă topescşi curg în pămînt.

O aripă anume

Uneori sînt fericit din senin:ceva bun, plăcut sau frumosse întîmplăîn viaţa mea viitoare.O aripă anumeparcă m-atingeşi nu-i simt umbraci lumina îi simt.Şi mă simt răzbunat...(Ce răzbunare frumoasă,ce blîndă răzbunare-sînt fericit în contravoinţei generale.)

***

Cu delicioase şi mici amănuntenu mă mai maturizez.Un diavol auriucu zilele mele se joacă.(Halucinaţie? Stare de graţie?)

Cine să mă răzbunede plutirea neomenească,sărbătorii inelelor viisă mă dedau?

Tu,în inima mea,ca o imagine fericităîntr-un poem.

245

„Tu nu faci nimic, tu doar laºi sã evolueze.” (Sergiu Celibidache)

Acum 100 de ani s-a nãscut Sergiu Celibidache (1912-1996), unuldintre cei mai mari dirijori ai lumii. E adevãrat cã muzicienii n-ar trebuisã fie decât unelte ale muzicii, cum cicã ar fi zis Bach, dar vremurile mo-derne însetate de subiectivism ºi individualism îºi aleg uneori eroi din-tre cei a cãror valoare e dublatã de o personalitate pe mãsurã. „Celi”,cum îi spun muzicienii, are ºi azi în lumea asta largã admiratori înfocaþi(inclusiv printre cei mai mari muzicieni contemporani, ca DanielBarenboim sau sir Simon Rattle), dar ºi sceptici rezervaþi („Nu eºti bande aur, sã placi la toatã lumea”). Însã dincolo de calitatea extraordinarãa sunetului orchestral pe care o pretindea ºi o construia (uneori con-strângãtor, zic unii, deci în mod contrar spontaneitãþii pe care o predi-ca), sau de idiosincraziile lui, mai ales cele legate de tempo, de Simfoniaa IX-a de Beethoven sau de Karajan (ca sã nu mai pomenim de foarte di-ferita concepþie a specialiºtilor de azi asupra stilurilor baroc ºi clasic, re-constituitã în ani de cercetãri ºi practici serioase), rãmân încã destule as-pecte cu adevãrat fascinante legate de el ºi de interpretãrile lui, mai alescele din repertoriul romantic târziu (inclusiv Bruckner, evident).

Fãrã a cãdea în poliloghia liricoidã, goalã de sens sau „lustruindu-se pe sine” ce prolifereazã de prea multe ori în vorbãria noastrã despreculturã (inclusiv în ciclul de emisiuni omagiale dedicate lui la TVRCultural), sunt fascinante la „Celi”, cu putere de exemplu, dragostea luiabsolutã faþã de muzicã, exigenþa lui ºi aerul lui sentenþios din repetiþii

Muzica

Adrian Gagiu

Celi

Adrian Gagiu

246

ºi din cursurile de mãiestrie dirijoralã, pline de învãþãminte adânci pen-tru cine le poate prinde (orice muzician are trebui sã le devoreze, mãcarde pe YouTube, dacã nu din filmele documentare dedicate lui). Pânã ºiaversiunea lui faþã de înregistrãri, izvorâtã din concepþia, ce îi venea dinbuddhism ºi fenomenologie, cã actul artistic e „darul unei clipe” (cumzicea ºi Beethoven)… Sau minunata expresie prin care justifica untempo mai larg: „muzica trebuie sã aibã spaþiu sã se dezvolte…” E cevaatât de profund încât n-are rost sã mai insist, e o atitudine radical diferi-tã celei care a ajuns sã predomine, nu numai în artã (vorba lui Brâncuºi,„Unde se grãbesc toþi ãºtia?”).

Probabil cã pe unii, mai ales dintre cei taxaþi de el, îi deranjeazãîncã intransigenþa lui (apropo de o prea scurtã filmare de la vizita lui laBucureºti în 1990, când ºedea supãrat, înconjurat de zeci de muzicienicare-i dãdeau cu „maestre” în sus ºi în jos, ºi când le-a tãiat-o scurt: „Mã,nu râdeþi! Aveþi cu toþii o enormã vinã! Cum a fost posibil ca un ni-meni…” etc. – nu dãm nume. El a dat! ªi mi se pare cã respectivul erachiar de faþã!).

Dar dând la o parte festivismul encomiastic ºi anost al aniversã-rilor sau comemorãrilor (de ce avem nevoie sã treacã 100 de ani ca sã-istudiem cu obiectivitate, fãrã a-l idealiza, ideile ºi interpretãrile?), e deurmãrit, mãcar în transmisiunile televizate în exclusivitate de TVRCultural, prima ediþie a Festivalului Celibidache de la Bucureºti (3 mai– 7 iulie), organizat cu entuziasm ºi bun gust de fiul lui, Serge Ioan, ºi deFundaþia Celibidache. Concertele includ ºi câteva dintre compoziþiilemarelui dirijor, de exemplu suita „Grãdina de buzunar” (1978), dirijatãde Cristian Mandeal la Ateneu în 30 iun., care îmbinã douã trãsãturi ca-racteristice personalitãþii autorului: sarcasmul ºi contemplaþia poeticã,de extracþie impresionistã ºi buddhistã. În 7 iulie, concertul de închi-dere a Festivalului programeazã, mai mult decât promiþãtor ºi semnifi-cativ pe mai multe planuri, o premierã mondialã: suita româneascã„Haz de necaz” de Sergiu Celibidache. Se mai adaugã printre eveni-mente cursuri de mãiestrie instrumentalã ºi dirijoralã, o expoziþie de fo-tografii, proiecþii de filme ºi lansãri de cãrþi, printre care „Despre fenom-enologia muzicii”, evident, a aceluiaºi Celibidache. „O informaþie foarteimportantã despre Sergiu Celibidache este cã a studiat ºi matematica ºifilosofia. Existã douã feluri de lucruri în aceastã carte: unele pe care Ser-giu Celibidache le pune în raport cu muzica, dar îþi dai seama imediatcã ele sunt general valabile, adicã sunt atât de profunde încât sunt ade-vãrate în orice domeniu (…)” (acad. Solomon Marcus). Cam aici ne în-vârtim, între haz de necaz ºi fenomenologie.

Muzica

247

Cum ne aud alþii...

Ce mai gãsim noi bântuind pe net? De exemplu, o mai veche croni-cã de disc, din 1990, în „Gramophone”, una dintre cele mai importante re-viste muzicale din lume, despre unele înregistrãri din „epoca de aur” aFilarmonicii din Oradea, cu Acél Ervin ºi Miron Raþiu dirijori (cu simfoniide Michael Haydn). Adicã despre marea noastrã orchestrã, cea cu nenumã-ratele turnee estivale în toatã lumea, invariabil încununate de succes, con-form protagoniºtilor.

Ca sã nu creadã cineva, cum s-a mai ofuscat câte unul pe la noi, cãavem ceva cu maeºtrii orãdeni (fiindcã în provincie nimeni nu poate fiatins nici cu o floare, totul fiind perfect mai ales când eviþi termenele decomparaþie cu alþii), iatã doar paragraful referitor la calitatea interpretãrii:

„None of the performances is lacking in feeling: some of the fastermovements dance a little heavily, but on the whole the style is convincing,and the players rarely make the mistake of reading greater profunditiesinto slow movements than the composer seems to have intended.Ensemble, though rhythmically fairly strong, can be a little wobbly asregards tuning, and some of the recordings have a dull, musty flavour— oddly enough it’s the more recent ones that sound less pleasing. Still,these are relatively minor drawbacks, and the music — especially the Cmajor and D minor symphonies (CD 0CD407) — can offer more thanpassing rewards.”

Adicã: „Interpretãrile nu sunt lipsite de trãire: unele pãrþi rapidedanseazã cam greoi, dar în general stilul e convingãtor, iar interpreþii facrareori greºeala de a vedea în pãrþile lente profunzimi mai mari decât paresã fi intenþionat compozitorul. Ansamblul, deºi puternic din punct de ve-dere ritmic, e uneori ezitant în privinþa acordajului (aoleu! – n. n.), iarunele dintre înregistrãri au o tentã neclarã/plictisitoare (dull) ºi înve-chitã/mucegãitã (musty) (vai… - n. n.) – în mod ciudat, cele mai re-cente sunã cel mai puþin plãcut (i-auzi evoluþie – n. n.). Totuºi, acesteasunt lipsuri relativ minore, iar muzica, mai ales Simfoniile în Do major ºiîn re minor (CD 0CD407), poate oferi nu doar satisfacþii trecãtoare.”

Sã mai remarcãm cã în 1990 maniera de interpretare corectã stilistica muzicii vechi era mai puþin rãspânditã ºi acceptatã în lumea muzicalã in-ternaþionalã, aºa cã acum o cronicã de disc similarã ar suna probabil ºi mairezervat. A, staþi, cã acum nici nu se mai fac înregistrãri cu Filarmonica… Înîncheierea acestei pastile contra excesului de patriotism local, o vorbã învânt: omul inferior dã toatã vina pe alþii, iar omul superior învaþã din greºe-lile sale.

248

Cronica teatral[

Tragicul nãscut din comic

CENTRUL CULTURAL PENTRU UNESCO NI-COLAE BÃLCESCU din Bucureºti - FAMILIATOT de Õrkeny István; Traducerea: AdrianaGrand; Direcþia de scenã: Victor Ioan Frunzã;Decorurile ºi costumele: Adriana Grand; Cu:George Costin, Adrian Nicolae; Sorin Miron,Nicoleta Hâncu, Alexandru Ion; Data repre-

zentaþiei: 7 aprilie 2012

Dürrenmatt fãcea undeva observaþiade substanþã în conformitate cu care tragi-cul se poate naºte adesea ºi din comic. Laurma urmei, aºa stau lucrurile în cazulimensei majoritãþi a pieselor ivite subzodia absurdului, aºa stau prin urmare lu-crurile ºi în Familia Tót, piesã în descen-denþã absurdoidã datoratã dramaturguluimaghiar Õrkeny István, de la a cãrui naº-tere se împlinesc în 2012 o sutã de ani. Undramaturg mai cunoscut publicului delimbã românã datoritã unui alt text al sãu,Joc de pisici, care prin anii 70 ai secoluluitrecut a cunoscut, într-un interval de timpfoarte scurt, trei puneri în scenã, la TeatrulBulandra, la Teatrul de Stat din Arad ºi laNaþionalul clujean. Nici Familia Tót nu atrecut neobservatã la vremea apariþieisale, spectacolul de la Teatrul Naþional dinCluj, din stagiunea 1978-1979, regizat deGheorghe Harag, deºi nu s-a numãratprintre reuºitele de prim rang ale legenda-rului regizor, a contat mai cu seamã prinfelul în care parodia era pusã în serviciulrelevãrii dramei omului ce ajunge laconºtiinþa de sine prin descoperirea sen-

surilor tragice ale evenimentelor cãrora lecade victimã.

La aproape 35 de ani de la spectacolullui Harag, beneficiind de o traducere no-uã, datoratã Adrianei Grand, piesa luiÕrkeny revine în atenþie graþie unei mon-tãri de considerabilã, de admirabilã profe-sionalitate semnatã regizoral de VictorIoan Frunzã. O montare importantã nudoar din punct de vedere estetic, nu nu-mai prin faptul cã trece cu calificative ma-xime pânã ºi cele mai pretenþioase testece îºi propun sã îi verifice artisticitatea,teatralitatea ºi încãrcãtura ideaticã, ci ºiprin aceea cã ilustreazã continuitatea u-nor preocupãri majore în domeniul cer-cetãrii teatrale ale lui Victor Ioan Frunzã,ale Adrianei Grand ºi ale unui nucleu detrei tineri ºi foarte talentaþi actori - GeorgeCostin, Sorin Miron ºi Alexandru Ion - cã-rora, pe parcurs, li s-au alãturat ºi alþii, pre-ocupãri cãrora le-a dat expresie, în urmãcu doi ani, spectacolul cu Furtuna de laCentrul Cultural pentru UNESCO NicolaeBãlcescu din Bucureºti, transformat într-un laborator sui-generis.

Întocmind scenariul viitorului sãuspectacol, înfãptuit în acelaºi spaþiu, unspaþiu aparent neprietenos, îmblânzit însãprin talent ºi dãruire, contând cu folos peinteligenþa ºi complicitatea spectatorilor,Victor Ioan Frunzã a redus cu mãsurã nu-mãrul personajelor, pe unele le-a eliminat,pe altele s-a mulþumit sã le evoce printr-osuitã de referinþe ce sporesc într-o primãinstanþã cuantumul de comicitate al repre-

Mircea Morariu

Cronica teatralã

249

zentaþiei, pe o a treia categorie s-a gânditsã le sugereze recurgând la mijloace eco-nomicoase ce îºi dovedesc, datoritã neos-toitei inventivitãþi creatoare a AdrianeiGrand, o miraculoasã putere de semnifi-care.

Pentru Victor Ioan Frunzã Familia Tóteste un basm ce debuteazã vesel ºi sfârºeº-te în coºmar. Studierea ºi exploatarea sce-nicã a acestei evoluþii, asociatã cu studie-rea progresiei nebuniei Maiorului, noullocatar ce anuleazã la modul despoticnormalitatea senin- jucãuºã, suprimândpânã ºi specificul relaþiilor de familie dincasa bunului comandant de pompieri Tót,reprezintã cele douã mari teme ale specta-colului. Teme explorate într-un mod hotã-rât antididactic ºi programatic nedemon-strativ. Totul începe ca ºi cum am fi poftiþisã citim o poveste, ori ca ºi cum am fi invi-taþi sã luãm parte la un spectacol de teatrude pãpuºi, interpretat de cinci actori ti-neri care, în primã instanþã, se amuzã înfaþa perspectivei de a interpreta câteodatãmai multe personaje de ale cãror vârstesunt biologic departe. Personajele se asea-mãnã cu niºte pãpuºi scoase din cutii cugrijã întreþinute, pãpuºi ce poartã costu-me ºi adevãrate, ºi false deopotrivã, cura-te, apretate, concepute cu maximã atenþiela detalii ºi la elementele de recuzitã. Îlvedem mai întâi pe Poºtaºul din sat, un felde Pãcalã maghiar, care prin felul în care eimaginat de regizor ºi datoritã moduluiimpecabil în care e jucat de AlexandruIon trimite cu gândul la arhetipul nebu-nului cãruia i se îngãduie orice, ce îºipoate permite orice ºotie, ºtiind cã îi esteiertat à priori totul. Poºtaºul e îmbrãcatfercheº, în costumul sãu de un roºuintens, cu epoleþi ºi accesorii aurii, cutrompeta de rigoare, parcã descins dintr-ocarte de poveºti. Îi vedem mai apoi pedoamna Tót, într-un travesti savuros cãzutîn sarcina lui Sorin Miron, ºi pe fiica ei,Mariska, interpretatã de Nicoleta Hâncu,înveºmântate aºa cum cer cutumele ºicum reclamã imaginarul colectiv, perso-naje la rându-le parcã descinse din cãrþile

de odinioarã, de pe vremea copilãriei me-le, al cãror rost era sã îi familiarizeze pe co-piii de vârstã preºcolarã cu specificul na-þionalitãþilor. ªi, în fine, îl zãrim pe bunuldomn Tót, maghiarul ideal, maghiaruldin fotografie, maghiarul de operetã, cumustãþi negre, imense, fãrã cusur rãsucite,dar ºi pompierul de album jucat voit în-groºat de foarte tânãrul ºi promiþãtorulAdrian Nicolae. Cu toþii se miºcã, se agitãîn interiorul unei cutii cu trei pereþi (evi-dentã aluzie la formula teatrului înteatru), îºi duc viaþa cotidianã în vreme derãzboi, o viaþã perfect rânduitã de regulipe care nimeni nu se gândeºte sã le punãla îndoialã, aºteptând veºtile de pe frontcenzurate capricios, în funcþie de sim-patii ºi de antipatii personale, de Poºtaº ºiaºteptând mai cu seamã scrisorile de lafiul ºi fratele lor, Gyula-Gyuluºka. ªi iatã cãpe neaºteptate o astfel de scrisoare leanunþã iminenta vizitã a Maiorului pecare George Costin îl joacã la marea per-formanþã, îl construieºte asemenea uneipãpuºi cu arcuri, îl elaboreazã sub formaunui amestec de stãri ºi de atitudini con-tradictoriu-complementare, care prin im-previzibilul specific oricãrui dictatorextind nebunia dinspre personajul indi-vidual cãtre întregul univers uman dinpiesã. Alte ºi alte scrisori, remise ori reþi-nute, însã împãrtãºite nouã, complice dePoºtaº, completeazã informaþiile despreMaiorul a cãrui devizã pare a fi, precumcea a unui personaj din Woyzeck, activi-tate.

În prima parte a spectacolului suntemconfruntaþi cu un intenþionat, bine plãnuitºi riguros pus în paginã amalgam de stilu-ri, cu un fel de parodie în extincþie, cu osuitã de mimate ezitãri actoriceºti al cãrorrost e acela de a sublinia procesul de pre-luare ºi de intrare în rol, de asumare a a-cestuia de fiecare interpret în parte. Astfelîncât, dacã la început cei cinci actori nelasã sã credem cã încã se joacã profesion-ist de-a teatrul, cã uneori le place ceea cefac dar cã alteori mai-mai cã ar fi gata sã la-se totul baltã, pe mãsurã ce gluma se

Mircea Morariu

250

Oare de ce?Teatrul TAMÁSI ÁRON din Sfântu Gheorghe- TRAHINIENELE de Sofocle; Traducerea ºidramaturgia: Benedek Zsolt; Regia: BaloghAttila, Decoruri: Golicza Elód; Costumele:Dobre-Kóthay Judit; Colaborator muzical:Cserkész Emese; Cu: D. Albu Annamária;Kónya-Ûtó Bence; Sándor Anna, Pálffy Tibor,Erdei Gábor, Diószegi Attila, Molnár Gizella,

º.a. Data reprezentaþiei: 11 aprilie 2012

De obicei, vizitele la Teatrul TamásiÁron din Sfântu Gheorghe reprezentaupentru mine motive de satisfacþie. Otrupã performantã, condusã de un foartebun regizor- Bocsárdi László -, un reperto-riu profesionist ales, spectacolele bunevãzute acolo însemnau tot atâtea argu-mente sã-mi doresc sã ajung în acel locunde chiar se face teatru, ºi nu oricum, cila autentice cote de profesionalitate, aºa

încât distanþa dar ºi mijloacele de trans-port deloc prietenoase nu reprezintã im-pedimente majore. Dar cum la teatru lovi-turile de teatru sunt cum, bine se ºtie, laele acasã, iatã cã a intervenit ºi accidentulnedorit.

Am plecat, aºadar, la Sfântu Gheorghe,nu doar în calitate de spectator iubitor deteatru, nu numai în calitate de critic in-teresat de ce se mai întâmplã într-o insti-tuþie ce tocmai a gãzduit Reflex 2, un festi-val important, la care am fost invitat, dar lacare nu am putut sã ajung din cauzeobiective, ci ºi ca membru în juriul finalUNITER spre a vedea Trahinienele de So-focle, spectacol ce i-a adus tânãrului regi-zor Balogh Attila o nominalizare la premiulde debut.

Ceea ce am vãzut nu a fost însã delocde naturã sã îmi placã. Textul de specta-

îngroaºã ºi nebunia Maiorului devine totmai acaparatoare, parodia dispare fãcândloc seriosului celui mai serios din lume.Zâmbetul ºugubãþ de pe chipul luiAlexandru Ion – raisonneur-ul spectaco-lului - se stinge, face loc emoþiei, iar, cãtrefinal, lacrimei subtil sugerate ºi contro-late. Momentul-cheie al descoperirii plã-cerii sadice a fãcutului de cutii cu careMaiorul îi va teroriza pe stãpânii casei emagistral rezolvat de regizor ºi de actorulGeorge Costin, în faþa ochilor noºtri con-struindu-se o secvenþã în ritm alert, diavo-lesc, endiablé, parcã decupatã dintr-unfilm mut. Iar dupã pauzã, când spaþiul dejoc e sufocant ocupat de nenumãratelecutii confecþionate prin muncã forþatã,numai aparent consimþitã de cei ai casei,comandaþi precum într-un lagãr de mun-cã de Maior, Poºtaºul va purta un costumce trimite cu gândul la scrisorile ºitelegramele pe care trebuie sã le distri-buie, în vreme ce toate celelalte personajevor fi înveºmântate în carton. Tot la felcum o seamã de personaje ca ºi elemen-tele de recuzitã ori de decor sunt confec-þionate eminamente din cartonul ce inva-deazã întreg spaþiul, aºa cum o fãceau

scaunele imaginare, cadavrul în putre-facþie (Amedeu), mobilele nenumãrate(Noul locatar) din piesele ionesciene, ta-lentul creator al Adrianei Grand spunân-du-ºi din nou, în chip admirabil ºi incon-fundabil, cuvântul.

E teatru, e ºcoalã, e joc, e meditaþie de-ghizatã în râs, e comedie scrisã cu toculmuiat în cerneala înþelepciunii ºi a re-flecþiei, e o lecþie de minuþioasã citire aunui text, de evaluare din perspectivã tea-tralã a valorii ºi a impactului fiecãrui cu-vânt, dar e în primul rând o faptã artisticãcum nu se poate mai serioasã ceea ce nepropun în acest superb spectacol VictorIoan Frunzã ºi Adriana Grand. ªi mai e, deasemenea, o extraordinarã ºansã pe careaceºti importanþi creatori, ce ºi-au gãsit înmicul teatru din vechiul Bucureºti, teatruþinut în viaþã datoritã eforturilor direc-torului Cristian ªofron, un loc în care elimpede cã se simt bine. Mai e, cred, o ex-traordinarã ºansã acordatã unor minunaþitineri actori de a se manifesta exemplar înprofesia pentru care s-au pregãtit, pe careindiscutabil o îndrãgesc ºi pentru care nuîncape îndoialã cã au o chemare aparte cese cuvine pe mai departe stimulatã.

Cum mai e Scrisoarea?

Teatrul de Comedie din Bucureºti- OSCRISOARE PIERDUTÃ de I.L. Caragiale;Regia: Alexandru Dabija; Decoruri: Puiu An-temir; Costume: Anca Rãduþã; Muzica: AdaMilea; Cu: Marcel Iureº, George Mihãiþã, Va-lentin Teodosiu, Marius Florea Vizante, Do-rina Chiriac, Mihaela Teleoacã, Florin Do-brovici,Dragoº Huluba,Eugen Racoþi, DanRãdulescu; Data reprezentaþiei: 26 mai 2012

Nu ºtiu cum se face, dar nu prea amnoroc atunci când e vorba despre specta-colele Caragiale semnate de regizorulAlexandru Dabija. Nu am norocul de a levedea la premierã, nu am norocul de a levedea nici la o lunã, nici la douã de la mo-mentul primei ridicãri de cortinã. Nu amnorocul de a scrie despre ele la cald, ci du-pã ce s-au pronunþat ºi s-au contrat pe sea-ma lor diverºi colegi. Aºa mi s-a întâmplatcu Noaptea furtunoasã de la Iaºi, aºa mise întâmplã acum cu Scrisoarea pierdutãde la Teatrul de Comedie din Bucureºti.Dar dacã Noaptea... chiar a stârnit furtuni,Scrisoarea...nu a fost nici ea generatoarede unanimitãþi, unii confraþi ºi-au declarat

dezamãgirea (nu prea ºtiu bine de ce),însã nu se poate spune cã spectacolul ar fiprovocat dispute. Nici nu prea avea de ce.Cãci, deºi e credincioasã toposului maha-lalei în care era plasatã ºi Noaptea fur-tunoasã - fiindcã numai aºa se explicã alt-minteri inexplicabilul decor al spectaco-lului, decor semnat de Puiu Antemir- o în-cãpere sordidã, cu o chiuvetã ca vai decapul ei, o încãpere care este totuºi lo-cuinþa prefectului, cu o masã de lemn,vreo douã scaune, niºte lãzi cu ciuperci(unii comentatori au scris cã acþiunea pie-sei s-ar consuma într-o ciupercãrie,numaicã eu nu consimt la opinia lor), ciupercicu care se vor gratula prin aruncare com-batanþii (ciurperci de dar, echivalentul înnaturã al mitei în bani încasatã de Traha-nache ºi pe care acesta o numãrã tacti-cos,bãtrâneºte) ºi un perete din spatelecãruia se ivesc, asemenea unor spioni,mai toate personajele, montarea de acumnu e de naturã sã ne arate cã AlexandruDabija ar vrea scandal cu orice preþ. Nu tuprocese fiziologice, nu tu sex, nu tu altedrãcovenii. Dar nici în formula lui SicãAlexandrescu, nici în cea a lui Ciulei nu e

Cronica teatralã

251

col, întocmit de Benedek Zsolt, la rândulsãu un tânãr care a absolvit ori e pe cale sãabsolve cursurile Secþiei de Teatrologie aUniversitãþii de Teatru din Târgu Mureº, eextrem de precar, într-o relaþie foarte libe-rã ºi nu cred cã foarte prietenoasã cumarele tragic grec. O relaþie aproape deindiferenþã. Stilul în care e montat specta-colul e neprecizat dar ºi imprecis, nesigur,tremurat, foarte puþin creator, mai curândre-productiv decât provocator de sensurinoi, mimând ceea ce s-ar reclama a fi oviziune contemporanã asupra unei tra-gedii clasice. De altfel, e greu de vorbitdespre un singur stil, mai corect fiind sãaducem în discuþie existenþa a cel puþindouã stiluri, aflate într-o relaþie deloc com-plementarã, ci concurentã. Practic, într-un anume fel se scurge montarea pânã laapariþia prea îngroºatã, extrem de îngro-

ºatã ºi tocmai de aceea dezamãgitoare, abinecunoscutului actor Pálffy Tibor, dis-tribuit în rolul lui Heracles, ºi în cu totulalt mod dupã aceea. Amalgamul stilistic ecompletat ºi amplificat de muzica utiliza-tã, cântatã ba în maghiarã, ba în greceºte,totul culminând, deloc justificat, cu fi-nalul ce se slujeºte de celebra melodieZorba grecul. De ce, în ce scop, cu ce justi-ficãri artistice numai Balogh Attila,Cserkész Emese ºi, probabil, bunul Dum-nezeu ar putea sã ne spunã. ªi tot cei treiar avea, cred, îndrituirea, sã ne explice dece actori apreciaþi,precum D. Albu Anna-mária, Erdei Gábor, Diószegi Attila,Molnár Gizella ºi, desigur, Pálffy Tibor, sautineri talentaþi asemenea lui Kónjya-ÛtöBence ºi Sándor Anna au fost puºi în situ-aþii nicidecum confortabile.

Mircea Morariu

252

spectacolul de acum. Sau, mai corectspus, spectacolul de acum un an fiindcãun an s-a scurs de la premierã, de atuncimontarea jucându-se cu casa închisã ºi cuun necesar de bilete niciodatã pe mãsuraofertei,mult mai limitate. Ceea ce, la urmaurmei, e foarte bine ºi nu poate decât sã îlmulþumeascã pe George Mihãiþã, direc-torul Teatrului ºi salvatorul lui.

Dabija nu forþeazã deloc textul, nu îl“hãcuie”, nu îl “silueºte”. Textul poate fiauzit în integralitatea lui. Mi se pare cãlipseºte doar replica Zoe, Zoe, fii bãrbatã!Aºadar, Caragiale din Scrisoare nu e am-putat. Numai personajele secundare, celece se manifestã în adunarea electoralã (Io-nescu, Popescu, dãscãlimea, Popa Pripici,º.a.m.d) sunt comprimate într-unul sin-gur, excelent jucat de Dan Rãdulescu. In-teresant cã acesta e plasat în salã, e destulde greu de dibuit de noi, spectatorii, emultã vreme doar o voce. E cvasi-invizibil,dacã nu chiar total invizibil pentru ceiaflaþi pe scenã. De fapt, cred cã vrea sã nespunã Dabija, personajele acestea nici nuconteazã pentru cei ce fac cu adevãrat jo-curile, ei sunt figuranþii, echipa de zgomo-te, oamenii de coloraturã ºi de umpluturãºi nimic mai mult.

Caragiale e completat în spectacolullui Alexandru Dabija. Mai întâi cu muzicaAdei Milea, în care noutãþile personaleabsolute sunt asociate cu cântecele dinfolclorul patriotic, cântate voit lãbãrþatde Dorina Chiriac, actriþã ce face dovadacã ar putea rivaliza în orice clipã cu uncontorsionist în reuºitul ei travesti dinCetãþeanul turmentat. Caragiale mai e ase-zonat ºi cu niºte versuri din Cartea Alcoolde Ioan Mureºan, versuri a cãror inserareîn spectacol mi se pare niþeluº camforþatã. Regizorul nu vrea sã ia ochii, nupropune soluþii miraculoase, nu cautãoriginalitãþi de suprafaþã. De aceea poatecã intervin uneori în reprezentaþie mo-mente în care interesul spectatorului sca-de. Momente care nu sunt nicidecum însãunele de plictisealã absolutã. Deºi plictisit,cu rost ºi cu folos e totuºi cineva în spec-

tacolul de la Comedie. Plictisitul e Pristan-da, interpretat numai aparent, doar înºelã-tor ºters, de fapt voit ºters de DragoºHuluba. Pristanda e omul care ºtie el foar-te bine ce e cu politicienii ºi cu puterniciizilei, care pune nesmintit ºi ca la carte înpracticã îndemnul pupã-i în bot ºi papãtot! ºi care se pare cã face asta cu mult suc-ces ºi de foarte multã vreme.

Dabija e preocupat de lucrul cuactorii numai cã nu obþine peste tot ace-leaºi rezultate. Tipãtescu, jucat de MariusFlorea Vizante, e bun, însã bun cu mãsurã.Bun ºi ar mai încãpea. Personajul sãu e ezi-tant, sperios, labil. Mihaela Teleoacã (Zoe)aduce pe scenã o femeie energicã, tem-peramentalã, omniprezentã, dar care nuprea face exces de farmecele ei feminine.Probabil cã Zoe a ei e foarte sigurã cãTipãtescu nu o va supune nici unei tra-duceri în amor. Iar cu conu Zaharialucrurile sunt mai mult decât clare. Dacãþinem seama de felul în care e conturatscenic prefectul, jocul Mihaelei Teleoacã eperfect valabil. Marcel Iureº e senzaþionalîn Nae Caþavencu. Chiar dacã uneori seautociteazã în intonaþii sau chiar dacã îlciteazã pe Octavian Cotescu. Apare îm-brãcat în negru, e sigur pe sine, Caþa-vencu al sãu e convins cã a câºtigat parti-da ºi cã va fi candidat. Anticipat- victorio-sul Caþavencu e foarte bine în inter-pretarea lui Iureº. Caþavencu în inter-pretarea lui Marcel Iureº devine fabulos,savuros, de un comic integral în clipa încare învins ºi acceptã toate capitolele dinsentinþa pronunþatã cu un sadism conþinutde Zoe. George Mihãiþã propune o schim-bare de perspectivã asupra lui Agamem-non Dandanache. Agamiþã al lui e mai pu-þin Gagamiþã decât îl ºtim din montãri an-terioare, nu e foarte zaharisit, se cam rãs-faþã în confuziile sale parcã voite. Esenþial-mente e ticãlos cât încape, ticãlos cât nuse mai poate. De fapt, asta conteazã. FlorinDobrovici e foarte bun în Farfuridi, însãEugen Racoþi e încã ºi mai bun în Brânzo-venescu. Încã un actor care ar fi meritat onominalizare la un premiu UNITER pen-

Cronica teatralã

253

tru un rol secundar jucat exemplar. ªi, înfine, trebuie subliniatã evoluþia deexcepþie a lui Valentin Teodosiu în Za-haria Trahanache. Masiv, cu ochelari,înveºmântat în negru (costume: AncaRãduþã), cu un glas catifelat, melodios,

susurat, pupãcios în exces, tacticos, cu unumor milimetric dozat, mergând nu ca unbãtrân ci parcã ar sãri ca o mingiucã, cau-ciucat, Valentin Teodosiu e formidabil. Ecum nu l-am vãzut niciodatã pânã acum. Emagistral.

Preeminenþa formei

Teatrul Metropolis din Bucureºti - LAUTRECLA BORDEL de Mario Moretti; Traducerea:Angela Ioan; Regia: Horaþiu Mãlãele; Sceno-grafia: Dragoº Buhagiar; Muzica: RãzvanAlexandru Diaconu; Coregrafia: FeliciaDalu; Cu: George Ivaºcu, Vlad Ivanov; AnaCovalciuc, Ozana Barabancea, RuxandraManiu, Raluca Vermeºan, Cristina Ilin, GildaStan, Iulia Vântur, Augustin Pop, SimonaPop, Orlando Petriceanu, Raluca Dincules-cu, Oana Dragnea, Valentin Florea; Data re-

prezentaþiei: 28 mai 2012

Extrem de deficitar la capitolul dra-maturgie fiindcã piesa lui Mario MorettiLautrec la bordel este una oarecare, com-plet lipsitã de ºana de a marca în vreun felun moment în istoria literaturii dramati-ce, spectacolul de la Teatrul Metropoliseste unul preponderent al formei, pla-sând într-o poziþie net secundarã fondul.Aº fi nedrept dacã aº spune cã ideea nuexistã, ea e însã una destul de plãpândã,foarte puþin surprinzãtoare ºi, poate toc-mai de aceea, în repetate rânduri afirmatãpe faþã ºi încã o datã formulatã la sfârºitulreprezentaþiei. Mai concret spus, Lautrecla bordel impresioneazã mai cu seamãprin scenografia lui Dragoº Buhagiar ºi deabia apoi prin celelalte elemente speci-fice macrosemnului spectacular. E vorbadespre un decor în culori bogate (pre-ponderent este roºul), cu multe elementesupradimensionate, toate puse în voitcontrast cu dimensiunile actorului dis-tribuit în rolul principal. Un decor a cãruipiesã de bazã o constituie un pian imens,a cãrui claviaturã ocupã întreaga lungimea scenei ºi care se relevã, recunosc, sur-prinzãtor, îndatã dupã consumarea pro-

logului. Un pian ale cãrui valenþe vizualesunt amplificate de utilizarea unor o-glinzi. De fapt, mai totul surprinde, maitotul excitã în decorul acestui spectacol.Lui, decorului, îi rimeazã costumele, larândul lor multicolore, bogate, luxurian-te, la rându-le cu un bine calculat impactvizual, costume în care sunt înveºmântatepersoane subliniat louches,reprezentanteale unei lumi fetide, situatã la intersecþiadintre cabaret ºi bordel. Personaje parcãdescinse din tablouri specifice picturii de-cadente. Avem în faþa ochilor o lume acorpurilor etalate cu voluptate, a cãr-nurilor umane supraabundente expusecu o voluptate cvasi-maladivã, a trupurilorde vânzare, o lume a a amorului tarifat. Înrealizarea imaginii care trebuie sã admitcã face toþi banii ºi care, cum spuneam, eelementul de esenþã scos în faþã de specta-colul de la Metropolis, Dragoº Buhagiar aavut doi colaboratori importanþi ºi foartetalentaþi, în persoana lui Vladimir Iuganu(asistent decor) ºi în cea a Ioanei Pascha(asistent costume).

Împreunã cu regizorul montãrii ºi numã îndoiesc cã la sugestia acestuia bine-cunoscutul actor Horaþiu Mãlãele (elînsuºi recunoscut ºi pentru talentul sãude artist plastic), Dragoº Buhagiar a luatdecizia de a se sluji de toate modalitãþiespre a pune în evidenþã corpurile inter-preþilor, de a arãta ceea ce nu e tocmaiperfect în alcãtuirea acestora, de a mizape contraste, de un tratament special be-neficiind - aºa cum era cazul, de altmin-teri, - George Ivaºcu (interpretul roluluititular), Ozana Barabancea (Matroana),Ruxandra Maniu (Matroana 1) ºi RalucaVermeºan (Matroana 2). Contribuþii

Mircea Morariu

254

deloc de neglijat în punerea în aplicare aintenþiilor scenografic-regizorale (preferaceastã ordine fiindcã, repet, dupã pãr-erea mea, spectacolul este mai cu seamãunul de scenografie, unul bazat pe valora-rea impactului vizual ºi de abia apoi unulde regie, adicã pe ceea ce înseamnã re-laþie, simbiozã, emoþie) au ºi ceilalþi inter-preþi, cei mai mulþi parte a unui grupcompact al cãrui rol este unul dublu. Pri-mul þine de reconstituirea atmosferei debordel de lux (ºi aici îi menþionez peactorii Ana Covalciuc, Cristina Ilin, GildaStan, Iulia Vântur, Augustin Pop, SimonaPop, Orlando Petriceanu, RalucaDinculescu, Oana Dragnea, ValentinFlorea) combinat cu aceea de cabaret, at-mosferã pentru întruchiparea cãreia con-tribuie coregrafia utilã, totuºi fãrã numereori rezolvãri senzaþionale, a Feliciei Dalu,melodiile semnate de Alexandru Dia-

conu, un compozitor de muzicã de scenãîncã tânãr, fãrã îndoialã foarte talentat ºide care sunt sigur cã vom mai auzi, ac-torul Vlad Ivanov, înzestrat cu o voce deexcepþie, pe care am mai apreciat-o ºi cuocazia spectacolului cu opera bufãElizaveta Bam, înfãptuit în urmã cu câþi-va ani la Teatrul Bulandra de regretatulAlexandru Tocilescu ºi, din nou, OzanaBarabancea, care înainte de a fi actriþã,este cântãreaþã profesionistã, ceea ce seaude în spectacol. Cel de-al doilea scop vi-zeazã reconstituirea unei atmosfere fin desiècle, mustind de un decandentism apã-sat. Amândouã se topesc în scopul final.Acela de a construi imaginea unui thea-trum mundi, de a sublinia o afirmaþie apersonajului Toulouse Lautrec –“toatãviaþa am trãit într-un bordel”, reiteratã,cum spuneam, niþeluº didactic în corul dela sfârºit: Viaþa e un bordel.

Gulliver cu parfum de fân

Teatrul Naþional Radu Stanca din Sibiu –CÃLÃTORIILE LUI GULLIVER - Exerciþiiscenice inspirate din opera lui JonathanSwifft; Coordonator: Silviu Purcãrete; Con-sultant scenariu: Lia Bugnar; Traducerea ºiadaptarea textelor: Crista Bilciu; Scenografieºi light design: Dragoº Buhagiar; Muzica descenã: Shaun Davey; Asistent miºcarescenicã: Attila Bordas; Cu: Veronia Arizancu,Diana Fufezan, Raluca Iani, Tomohiko Kogi,Alexandru Malaicu, Adrian Matioc, SerenelaMureºan, Adrian Neacºu, Eduard Pãtraºcu,Cãtãlin Pãtru, Ofelia Popii, Cristina Ragos,Natalie Sigg, Ciprian Scurtea, CristianStanca, Pali Vecsei, Corina Viºinescu, copilulAlexandru Nicoarã, La orgã: Radu Iancu/Theodora Cârciumariu; Data premierei: 31

mai 2012

Acei spectatori ce se aºteptau camontarea cu Cãlãtoriile lui Gulliver, reali-zare recentã a Teatrului Naþional “RaduStanca” din Sibiu, a regizorului Silviu Pur-cãrete, a scenografului Dragoº Buhagiar ºia numeroºilor lor colaboratori,unii maivechi, alþii de datã mai recentã, sã fie o re-constituire fidelã, un rezumat, o încercare

de sumarizare a celebrului roman al luiJonathan Swift în integralitatea lui, auavut, probabil, parte de o dezamãgire. Înschimb, acei spectatori familiarizaþi custilul de teatru agreat de regizor, cu crea-þiile sale anterioare, creaþii prin interme-diul cãrora Silviu Purcãrete îºi propuneasã aducã pe scenã marile cãrþi ale omenirii- ºi mã gândesc în primul rând la Cum-nata lui Pantagruel - au toate motivele sãfie mulþumiþi. Aici, în acest spectacol,Silviu Purcãrete ni se înfãþiºeazã aseme-nea unui Prospero cãruia nu, Caliban nu aizbutit sã îi ardã cãrþile, dar care, îndatãdupã ce s-a potolit furtuna, îºi poate îngã-dui clipa de rãgaz necesarã reamintiriiuneia dintre fundamentalele sale expe-rienþe de lecturã. Practic, în spectacolulde la Naþionalul sibian, Purcãrete reme-moreazã fragmente din romanul lui Swift(în speþã partea a patra) ºi o face din dublãperspectivã. Spectacolul e construit ca osuccesiune de astfel de fragmente de me-morie (des bribes de mémoire - cum spunfrancezii) asociate cu fragmente de lec-turã. O asociere întru înfãptuirea cãreia îºi

Cronica teatralã

255

dau mâna douã personaje. Primul e co-pilul fascinat de taina descoperirii unuiadintre textele ce cu siguranþã îi vor marcaîntreaga existenþã, cel de-al doilea e matu-rul ce recupereazã cu subiectivitãþile iner-ente, într-o voitã ºi fireascã dezordine,uneori ajutat de recursul la carte lecturade odinioarã. O lecturã cu ocazia cãreiafascinaþia textului nu s-a cantonat la un ni-vel strict literar, lingvistic, ci, probabil, cao premoniþie a devenirii, textul s-a meta-morfozat încã de la primul impact cu elîntr-o explozie de imagini ºi s-a metamor-fozat într-o luxurianþã a vizualului ºi asunetelor (muzica de scenã e semnatã deShaun Davey). Funcþia de narator eîmpãrþitã în montare între maturul Purcã-rete, a cãrui voce se aude din off, ºi copilulAlexandru Nicoarã (va exista, la unmoment dat, un semnificativ transfer devoce între cei doi ºi astfel lectura copiluluiva fi intermediatã, preluatã de vocea regi-zorului), între cei doi interpunându-seînsuºi Jonathan Swift, sugerat scenic deactorul Cristian Stanca.

Montarea se foloseºte de un text voitlacunar (alcãtuit de Silviu Purcãrete încolaborare cu Lia Bugnar ºi cu CristaBilciu), text zãmislit la limita dintre mem-orie ºi uitare. Prin aceasta arãtându-ni-seclar cã Silviu Purcãrete nu s-a concentratpe plata unor datorii literare, ci pe conver-tirea lor în valuta- forte a teatralitãþii, a rãs-fãþului de imagini (un rol aparte îi revineaici fabuloasei scenografii semnate deDragoº Buhagiar), de sunete (pianul se în-soþeºte în spectacol cu orga la care a cân-tat, în spectacolul vãzut de mine, RaduIancu), de senzaþii olfactive, dar ºi de miciagresiuni fizice la propriu cu care ecopleºit spectatorul (fulgii din parteafinalã). Silviu Purcãrete îºi doreºte în modlimpede sã îºi afle în cei aflaþi în salã com-panioni întru ale rememorãrii fiindcãceea ce propune el nu se adreseazã cunici un chip celor ce acum ar descoperiromanul lui Swift, ci celor care l-au cititdeja ºi cãrora li se oferã ºansa reîntâlniriicu acesta. Purcãrete nu vrea nici ca

montarea de acum sã fie catalogatã dreptspectacol încheiat, nu o defineºte totuºidrept work in progress, o socoteºte a fi unpachet de exerciþii scenice, iar pe sine serecomandã drept coordonator al acestorexerciþii întru realizarea cãrora îºi mai iaca parteneri, în afara celor amintiþi deja,pe actorii Veronica Arizancu, Diana Fufe-zan, Raluca Iani, Tomohiko Kogi, Alexan-dru Malaicu, Adrian Matioc, Serenela Mu-reºan, Adrian Neacºu, Eduard Pãtraºcu,Cãtãlin Pãtru, Ofelia Popii, Cristina Ragos,Natalie Sigg, Ciprian Scurtea, Pali Vecsei,Corina Viºinescu.

Spectacolul de la Teatrul Naþional“Radu Stanca”- un spectacol ce poate fipus în relaþie nu doar cu Cumnata luiPantagruel, ci ºi cu Pilafuri ºi parfumuride mãgar îmi apare drept un elogiu aduscãrþii, lecturii, cãlãtoriei. Mai exact spus,cunoaºterii. Chiar dacã prin cunoaºtereajungi sã te întâlneºti cu lumi ºi fiinþe di-forme, urâte, cu murdarul existenþei, cu u-râtul din lume. Cãlãtoriile lui Gulliver eun elogiu adus acelei fiinþe umane mereudornicã de noi descoperiri, de experienþeinedite un omagiu adus cãlãtorului mereucurios (montarea e, desigur, o variaþiunepe tema homo viator) ºi permanent dor-nic de alte ºi alte aventuri, dincolo deriscurile pe care le incumbã acestea. Suntpe scenã, înºirate într-un superb continuumimagistic nenumãrate simboluri ale cãlã-toriei, de la superbul cal (real) ce se plim-bã liniºtit pe scena presãratã cu fânproaspãt pânã la cãluþii de lemn, înminiaturã, de la nenumãratele valize laoamenii porniþi în marº ( asistent miºcarescenicã: Attila Bordás). Pot sã fie recunos-cute, fireºte, multe altele dintre sim-bolurile recurente în spectacolele lui Pur-cãrete, celor deja menþionate trebuind sãle adaug oamenii în costume negre ºi cã-mãºi albe, oameni ce descoperã teritoriiajutaþi de bastoane, iepe cu chip de fe-meie, corãbioare în miniaturã. Se mizeazãpe contrastul dintre uriaº ºi minuscul, din-tre bine ºi rãu, dintre urât ºi frumos, din-tre extremele vieþii. Câteodatã se citeazã

Mircea Morariu

256

inteligent ba din Danaidele, ba dinOrestia. De la Cãlãtoriile lui Gulliverpleci, ca de la toate celelalte “mari mane-vre purcãretiene” aºa dupã cum excelentobserva inegalabilul Dan C.Mihãilescuîntr-un articol din Dilema veche, nicide-cum emoþionat, aºa cum pleci de la unspectacol Cehov, ci cu mintea fecundatãde idei.

Premiera spectacolului (eu, totuºi, îlnumesc astfel) cu Cãlãtoriile lui Gulliver

a avut loc în cadrul ediþiei a XIX-a Fes-tivalului Internaþional de Teatru de la Si-biu. O ediþie desfãºuratã sub emblemaCrize - Cultura face diferenþa. ªi, fãrãteama de a greºi, pot afirma cã prin cul-tura literarã, teatralã, spectacologicã pecare le conþine, montarea aceasta a fost osuperbã ilustrare a devizei, dar ºi a îndem-nului la diferenþã pe care a mizat Festi-valul.

O revizitare reuºitã

Teatrul Naþional Mihai Eminescu dinTimiºoara - VIAÞA E VIS dupã Calderon de laBarca; Traducerea: Sorin Mãrculescu;Scenariu de: Mihai Mãniuþiu; Regia artisticã:Mihai Mãniuþiu; Scenografia: Adrian Da-mian; Ilustraþia muzicalã: ªerban Ursachi; Vi-deo: Lucian Matei; Light design: Lucian Mo-ga; Cu: Marian, Râlea, Ion Rizea, Claudia Iere-mia, Alina Ilea, Valentin Ivanciuc, CãlinStanciu jr., Colin Bozoianu ºi Mãlina Ma-novici, Ana- Maria Pandele, Alina Chelba,Victoria Rusu, Cristina König, Mihaela Tom-ceanu, Adriana Sâncrãian, Anca Rãdulea,Mãdãlina Toderaº, Ana- Maria Cizler, MariusLupoianu, Sabina Bijan, Corina Dohanici,Nicolae Pârvulescu, Richard Haldik, IonuþIova, Flavius Retea, ªtefan Roman; Data pre-

mierei: 25 iunie 2012

Mihai Mãniuþiu a înscenat în genero-sul spaþiu teatral al Sãlii 2 de la TeatrulNaþional “Mihai Eminescu” din TimiºoaraViaþa e vis de Calderon de la Barca la odistanþã de 28 de ani dupã ce a montatacelaºi text pe scena Naþionalului clujean.Atunci, în iarna lui 1984, Mãniuþiu eraprimul regizor român ce se încumeta sãpunã în scenã unul dintre marile, dar ºidificilele texte ale Secolului de aur spani-ol, o partiturã datoritã cãreia, alãturi dePrinþul constant, Calderon îºi justificã alã-turarea de Lope de Vega. Gestul temeraral unui director de scenã aflat la aceavreme încã la început de drum în profesiea avut parte, pânã acum, de extrem depuþine replici. Prima a venit cândva, prinanii 90, mai exact în stagiunea 1994-1995,

ºi s-a înregistrat la Teatrul din Arad, dins-pre ªtefan Iordãnescu, regizor ce a încer-cat o actualizare drasticã a partiturii, pusãîntr-o relaþie oarecum circumstanþialã ºievident forþatã cu evenimentele petrecuteîn România în decembrie 1989. Cea de-adoua, încã ºi mai puþin izbutitã, în ciudaincontestabilelor ei valenþe plastice,nereuºitã fiindcã era extrem de confuzã,atât de confuzã încât era aproape imposi-bil de înþeles despre ce e vorba în piesãdar ºi în spectacol, s-a consumat în stagi-unea trecutã la Teatrul Odeon din Bucu-reºti, în regia lui Dragoº Galgoþiu.

Cred cã decizia lui Mihai Mãniuþiu dea reveni asupra unei piese montatã odini-oarã trebuie pusã în directã relaþie cuplanul de revizitare a unor texte asupracãrora regizorul s-a mai aplecat cândva,predilect fiind apetitul pentru mariletragedii ale Antichitãþii. Tragedii în a cãrorneºtirbitã actualitate binecunoscutuldirector de scenã crede cu îndreptãþitãobstinaþie. În repetate rânduri, în inter-venþii publice, în conferinþe de presã pri-lejuite de premierele înscrise în aceastãsferã de preocupãri, premiere al cãror capde serie a fost Perºii, text repus în scenã în2004 la Sibiu, dupã o primã montaresãvârºitã la Cluj ºi datând din anul 1979,Mãniuþiu a produs nenumãrate ºi solideargumente în favoarea opþiunii sale. Pede altã parte, hotãrârea regizorului de amai monta o datã Viaþa e vis se cuvine re-laþionatã ºi cu constanta preocupare a ar-tistului de a elucida, cu mijloacele teatru-

Cronica teatralã

257

lui, complexa problematicã a hãþiºurilorputerii politice, ca ºi aceea a gândirii de-viante a tiranului vãzut ca un “erudit alfricii”, constanþã probatã ºi de recenta re-publicare (2011) la editura clujeanãbybliotek a Exorcismelor, volum apãrutîntr-o primã ediþie în anul 1996 în Bi-blioteca Apostrof.

Mihai Mãniuþiu ºi-a întocmit singurscenariul propriului sãu spectacol. Dacãpentru montarea din anul 1984, regizoruls-a slujit de o traducere mai veche,datoratã lui Al. Popescu-Telega, de data a-ceasta el s-a adresat unei versiuni de datãmai recentã, purtând semnãtura lui SorinMãrculescu. O traducere modernã, ºitotuºi nu suficient de modernã ºi - în modcert - nu îndeajuns de conformã cu exi-genþele scenei dar ºi cu aptitudinile derostire a versului clasic ale actorilor de azi,cei mai mulþi extrem de deficitari la acestcapitol. Poate cã o altã traducere, maidinamicã, mai suplã, mai avântatã, maiconformã specificitãþilor scenei ar fi fostîncã ºi mai aptã în a-i ajuta pe unii dintreinterpreþii timiºoreni sã nu cadã în gre-ºeala de a rosti versurile ce fac substanþareplicilor din Viaþa e vis asemenea tirade-lor din Apus de soare. Altminteri, scenari-ul e croit inteligent ºi eficient, luminândatât cât se cuvine ºi atât cât o cere ames-tecul de realitate ºi vis în care Calderon dela Barca îºi scaldã ideile nenumãratelelabirinturi ale piesei, clarificând fãrã bru-talitãþi ambiguitãþile acesteia. O face fãrãa-i afecta combinatorica savantã, fãrã asubmina obsesia de exprimare specificãmanierismului, detectatã ºi analizatã caatare într-o carte celebrã datoratã luiGustav René Hocke. Spectacolul rãs-punde obsesiei în cauzã nu prin mijloacelingvistice, nu prin exces de cuvinte, c i- ºilucrul mi se pare demn de semnalat ºi delãudat - prin imagini ºi metafore teatrale,prin ceea ce odinioarã Crin Teodorescunumea ansamblul ideogramei teatrale.

E în spectacolul de acum în primulrând un controlat rãsfãþ vizual întruîmplinirea cãruia Mihai Mãniuþiu îºi

gãseºte un aliat de nãdejde în tânãrulscenograf Adrian Damian. În spaþiul sce-nic al Sãlii 2 a Naþionalului timiºorean,Adrian Damian construieºte mai întâi ocamerã asepticã ºi rece de spital, cu pereþimetalici, cu o masã chirurgicalã pe care seaflã întins Basilio, bãtrânul ºi cvasi-nepu-tinciosul tatã al lui Segismundo, purtãtoral unei mãºti albe, parcã vãruite, bântuitde fantasmele propriilor sosii, la rându-leînveºmântate în alb, cu expresia feþei pede-o parte anulatã, pe de alta potenþatã demãºti similare. Un Segismundo bântuitmai cu seamã de imaginea fiului con-damnat pe nedrept la claustrare, a cãruiprezenþã obsesivã e revelatã într-un primmoment în spectacol graþie proiecþiilorvideo iscãlite de Lucian Matei. AdrianDamian creeazã un al doilea spaþiu, cel încare se aflã izolat Segismundo, unul inva-dat de seringi al cãror rost e sã semnificesedarea continuã la care a fost supus fiulnedorit ºi condamnat la captivitate,readus la viaþã, graþie unor perfuzii abun-dente, dintr-un capriciu al aceluiaºiBasilio. ”Sunt locuri sau þãri unde, uneori,pânã ºi aerul pare sã fie bolnav, unde pânãºi statuile îþi lasã impresia cã ar avea orãsuflare urât mirositoare”, nota regizorulîn Exorcismele sale. În fine, cel de-altreilea spaþiu imaginat de Adrian Damiane unul a cãrui piesã dominantã e repre-zentatã de un tunel metalic masiv, intensluminat în clipele de maximã dramatici-tate (light design: Lucian Moga), a cãruicineticã valoreazã adâncimea scenei ºi esubsumatã alternanþei nodurilor ºi catali-zelor din spectacol, o alternanþã curigoare controlatã de regizor. Înveliºulvizual al spectacolului e completat adec-vat ºi organic de ilustraþia muzicalã asigu-ratã de ªerban Ursachi. Un singur mo-ment de cvasi-neclaritate am a-i reproºaregizorului-scenarist, acela în careSegismundo e reîncãtuºat. O fac sub rez-erva cã nu exclud deloc ipoteza cã modulneaºteptat ºi încãrcat de ambiguitate încare se petrece reîncarcerarea sã fie plã-nuit deliberat ca atare de Mihai Mãniuþiu

Mircea Morariu

258

însuºi, tocmai pentru a sublinia tema prin-cipalã a piesei: fragila, niciodatã sigurafrontierã dintre viaþã ºi vis, brutalitateatrecerii de la o stare la alta. Spectatoruluidezorientat de neaºteptata rãsturnare desituaþie nu îi rãmâne decât sã aºtepte clari-ficãrile ulterioare care vin treptat, gradat,cu un moment culminant în final, mo-ment ce încununeazã, de altminteri,admirabil lecþia de actorie susþinutã deMarian Râlea, temeinic ºi inspirat deþinã-tor al rolului Segismundo.

Râlea e convingãtor în toate mo-mentele spectacolului. Joacã aproape fãrãcusur fiecare secvenþã, adunã cu grijã de-taliu cu detaliu, moment cu moment, pen-tru a fãuri un tot închegat, de nimicfisurat, menit sã-l individulizeze pe Segis-mundo, alter ego al mitologicului Janus. Esuccesiv bolnavul fizic, bolnavul de neiu-bire (“sã nu fii iubit e o vinovãþie”- scriaMãniuþiu în Exorcisme), bolnavul deresentiment (“în utopia totalitarã naturaumanã apare ca anume creatã pentruresentiment”), bolnavul de putere (“sãr-bãtorile patronate de statul totalitar se do-vedesc în toate aspectele lor, dezolante ce-remonii ale servituþii) ”, dar e mai ales, înpartea finalã, bolnavul de umanitate. Felulîn care Marian Râlea rosteºte monologulde încheiere, amestec de disperare ºi îm-pãcare, de furie împotriva propriuluicomportament ºi de tandreþe pentru ceidin jur, marcheazã un moment de aur îneconomia spectacolului. Segismundo,jucat de Marian Râlea, înþelege cã locul încare a trãit, în care a domnit o vreme,indiferent dacã domnia lui a fost în vis oria fost în realitate, e unul al bolii.Segismundo înþelege cã vindecarea nu-ipoate veni exclusiv din afarã (cf.Exorcisme) ºi cã are nevoie sã fie liber însine dar ºi de sine. Iar când ajunge laaceastã libertate, chiar dacã plãteºte pen-tru ea un preþ mare, devine capabil degenerozitate. O generozitate pe care ac-torul Marian Râlea o risipeºte în mai toatespectacolele în care joacã ºi în relaþie cutoþi partenerii sãi. I-am admirat-o ºi apreci-

at-o cu câteva luni în urmã în spectacolulUltima zi a tinereþii de la Sibiu, avemºansa de a i-o admira din nou în Viaþa e visde la Timiºoara. Se vede cu ochiul liber cãde generozitatea lui Marian Râlea, decapacitatea lui de a stabili relaþii ºi de atransmite ºi împãrþi energii beneficiazã înprimul rând Claudia Ieremia, actriþã for-matã, înzestratã, dar care se pare cã a avutnevoie de un sprijin din partea protago-nistului, iar acest sprijin a venit exact cândtrebuia. Neîndoielnic, Claudia Ieremiasemneazã iarãºi o foarte bunã evoluþiecare dobândeºte un carat superior atuncicând personajul sãu intrã în relaþie cu celjucat de Marian Râlea.

O menþiune aparte meritã CãlinStanciu jr., tânãr actor a cãrui ascensiuneprofesionalã e din ce în ce mai sigurã ºimai interesantã, mai solidã, mai dãtãtoarede speranþa cã avem în el unul dintre lide-rii generaþiei lui. Sigur cã modul în careCãlin Stanciu jr. rezolvã rolul Clarin poatesuporta oarecare amendamente. Pro-voacã nedumeriri stilurile diferite în caresunt concepute cele douã mari pãrþi ce îicompun apariþia. Unul e Cãlin Stanciu jr.atunci când ni se înfãþiºeazã ca însoþitor alRosaurei, altul e Cãlin Stanciu jr. când per-sonajul jucat de el îºi asumã statutul declovn. Nici un antecedent nu explicãmetamorfoza, nici un indiciu nu o pre-faþeazã. Se insinueazã chiar riscul ca spec-tatorii necunoscãtori ai textului ºi care nuau avut intuiþia de a consulta înainte caie-tul-program sã creadã cã e vorba desprepersonaje diferite. Însã e sigur cã ambeleapariþii sunt minuþios concepute, bineelaborate ºi cã actorului nu îi va fi delocimposibil ca, împreunã cu regizorul, sãgãseascã mijloacele necesare pentru dori-ta lor unificare.

Dacã Ion Rizea propune un joc sigur,nuanþat, adecvat cerinþelor rolului(Basilio), dacã bogata figuraþie, în compo-nenþa cãreia regãsim actori profesioniºti(precum Mãlina Manovici, Ana MariaPandele, Cristina König, Marius Lupoian,Sabina Bijan) alãturi de studenþi la

Cronica teatralã

259

Facultatea de Teatru a Universitãþii dinTimiºoara, e condusã ferm, socotesc cãmai e de lucrat în cazul rolurilor interpre-tate de Alina Ilea (Estrella), ValentinIvanciuc (Clotaldo) ºi Colin Buzoianu(Astolfo). Întreg spectacolul va avea deprofitat de cele câteva repetiþii ce mi s-aspus cã sunt programate pentru toamnã,înainte de începerea noii stagiuni.

Dincolo însã de aceste observaþii, e dinco-

lo de orice dubiu cã revizitarea textuluilui Calderon la care s-a angajat Mihai

Mãniuþiu, împreunã cu câþiva dintrecolaboratorii sãi apropiaþi (Marian Râlea,

Adrian Damian ºi ªerban Ursachi), dar ºicu cei mai noi (actorii Teatrului Naþional

din Timiºoara) e una reuºitã.

260

În urmã cu câþiva ani, mai exact în nr. 6/2007 al revistei Românialiterarã, Marina Constantinescu publica un articol intitulat El condorpassa. Marina îºi începea textul oarecum ºocant ºi abrupt, recunoscândcã nu îl cunoaºte pe Aureliu Manea, regizorul-legendã despre care doreasã scrie, cã nu i-a vãzut nici un spectacol. Deºi – hélas! – fac parte dintr-o altã generaþie decât Marina Constantinescu, ºi eu aº putea face exactaceleaºi mãrturisiri. Cu mici nuanþe ºi diferenþe, la urma urmei nesem-nificative. L-am cunoscut absolut în treacãt pe marele regizor, mai exacti-am fost prezentat cândva prin anii 80, când de abia începusem sã scriucronicã de teatru. Era înconjurat de câþiva actori ai Teatrului Naþionaldin Cluj, printre ei Marius Bodochi, cel care a fãcut oficiile de prezenta-tor, regizorul m-a privit amabil, mi-a zâmbit ºi cam atât. În rãstimpul câti-am stat în preajmã, în micul bar ce se afla vis-à-vis de Teatru, Manea avorbit extrem de puþin, oricum era tare departe de acel locvace AureliuManea despre care mi-a povestit adesea Ion Cocora, criticul care, fãrãdoar ºi poate, îi cunoaºte cel mai bine creaþia. Care critic a avut doi mariprofesori de teatru, unul mai bun decât altul: pe regretatul Vlad Mugurºi pe Aureliu Manea, cu amândoi având norocul de a fi vorbit zile ºinopþi despre teatru în restaurantul hotelului Continental, cândva, înanii 60-70 ai secolului trecut, echivalentul clujean al Capºei bucureºteneinterbelice. Am vãzut totuºi câteva spectacole semnate de AureliuManea, Surorile Boga, montat la Naþionalul clujean, prin 1984, evidentun spectacol de serviciu, destinat sã rãspundã unei comenzi politice(piesa vorbeºte, între altele, despre mult controversatul act de la 23august 1944 ºi intra în repertorii tocmai din acest motiv, iar în 1984 se

Cartea de teatru

Mircea Morariu

Aureliu ManeaTexte regãsite

Casa Cãrþii de ªtiinþã, Cluj-Napoca, 2012

Manea-meteoritul

sãrbãtoreau 40 de ani de la respectivul eveniment), mult mai complex-ul A doua conºtiinþã, tot din 1984, în care marca Manea era ceva mai evi-dentã, ºi Trei surori de la Teatrul din Ploieºti, care cred cã a fost ultimasa creaþie regizoralã. Mi-a scãpat, în chip inexplicabil, o montare cu(Proºtii) Sub clar de lunã, realizatã la Naþionalul clujean. Cândva, prin1991, dacã îmi aduc bine aminte, la o Galã a tinerilor actori de laCostineºti, am vãzut în condiþii destul de impropriiMedeea de la Teatruldin Turda, un spectacol-legendã. Era, în modul cel mai limpede, orefacere la care Manea nu luase parte ºi care nu ºtiu cât mai conservadin original. Seara, în drumul spre hotel, doamna Liliana Alexandrescu,revenitã de la Amsterdam, a vrut sã îmi afle pãrerea despre ceea ce amvãzut ºi mi-a mai povestit câte ceva despre adevãratul Manea.

Acum câþiva ani, când lucram la cartea Cu Ion Caramitru de laHamlet la Hamlet ºi mai departe, protagonistul volumului mi-a lãmuritmotivele pentru care spectacolul cu A douãsprezecea noapte, începutde Aureliu Manea la Teatrul Bulandra, nu a fost terminat de acesta.Caramitru mi-a relatat avatarurile montãrii, insistând asupra faptului cãatunci când spectacolul a ieºit în sfârºit la public, iar pe afiº scria regiacolectivã, Liviu Ciulei, care a coordonat ultimele repetiþii, a insistat sã fierespectat proiectul regizoral iniþial. „Una dintre cele mai importante –ºi puþinele – lecþii de regie pe care le-am luat în viaþã, am luat-o de laManea”, mãrturisea Ciulei în 1970.

ªi totuºi, dacã nu sunt total ignorant la capitolul Manea, aceasta sedatoreazã cãrþilor. Mai întâi celor semnate de Aureliu Manea însuºi. Evorba despre Energiile spectacolului ºi despre Spectacole imaginare,ambele apãrute la editura clujeanã Dacia (în 1983 ºi, respectiv, în 1986),ce reunesc între copertele lor articole scrise de regizor pentru revistaTribuna, la îndemnul aceluiaºi Ion Cocora. Volumul El, vizionarul,apãrut în anul 2000 sub egida Fundaþiei Culturale Camil Petrescu, dininiþiativa Floricãi Ichim, are meritul de a fi scos la ivealã confesiuniinedite ale lui Aureliu Manea, dar ºi de a-i fi republicat cãrþile. E vorbaapoi de ciclul Privitor ca la teatru semnat de Ion Cocora, apãrut de-alungul anilor la Dacia, cãrþi din care am aflat despre ce ºi cum a montatManea nu doar la Turda ori la Cluj, ci ºi la Sibiu, la Iaºi, la Timiºoara orila Reºiþa. În versiunea româneascã a cãrþii Ultimul sfert de secol teatral-o panoramã subiectivã, apãrutã în anul 2003, în traducerea DelieiVoicu, la editura Paralela 45, George Banu a introdus ºi un capitol ded-icat lui Manea. Capitolul se numeºte Un meteorit ºi începe astfel:„Aureliu Manea a fost pentru noi un meteorit. Pentru cei care ne-auurmat ºi pânã la legenda care a persistat, el reprezintã doar une étoile

Cartea de teatru

261

Mircea Morariu

262

filante pe firmamentul teatrului românesc. Singurul sãu personaj mitic,alãturi, poate, de Ion Sava. Amândoi au incarnat o idee de teatru. Nedusãpânã la capãt, dar afirmatã. Absolutã”. În fine, Justin Ceuca, secretar lit-erar la Naþionalul clujean în cea mai bunã perioadã a lui Manea, a publi-cat în 2007 la Casa cãrþii de ºtiinþã din Cluj volumul Aureliu Manea-Eseu despre un Regizor. Manea. Scria Justin Ceuca: „Manea ºi-a con-ceput spectacolele sub semnul unificator al imaginii teatrale complexe,ceea ce înseamnã de fapt o sintezã de limbaje scenice. Limbajele ºimodul de utilizare a acestora argumenteazã teatralitatea, convenþia, anti-realismul actului teatral”. Aureliu Manea a practicat ceea ce semnatarulmonografiei defineºte drept realismul violent, continuând într-unanume mod lecþia lui Antonin Artaud ori cea a lui Grotowski. „PentruAureliu Manea – scria Justin Ceuca – violenþa înseamnã un mod de man-ifestare a energiilor spectacolului, de eliberare ºi exprimare a forþeloradesea iraþionale, venite din zonele adânci, întunecate, întortocheateale personajului”. Concluzia? „Spectacolele lui Manea au reprezentatmomente de trãire intimã, de tensiune maximã a existenþei” ºi au ajuns„sã conþinã ºi sã degaje o energie concentratã, o mare vitalitate”.

Cartea Aureliu Manea – Texte regãsite, apãrutã în anul 2012, înexcelente condiþii grafice la Casa cãrþii de ºtiinþã din Cluj-Napoca, subîngrijirea Vioricãi Samson Manea, sora regizorului, înseamnã o nouãºansã de a-l cunoaºte pe Artist. Volumul beneficiazã de o superbã pre-faþã scrisã de George Banu, prefaþã ce se cheamã tot Un meteorit, cãcise situeazã în exstensia studiului apãrut în 2003. Aici, teatrologulfrancez de origine românã nu îl aseamãnã pe Manea doar cu Ion Savaori cu Antonin Artaud, ci ºi cu Kantor, cu Victor Garcia (din pãcate, unregizor mult mai puþin cunoscut la noi), cu ceea ce se întâmpla la LivingTheater cam în acelaºi timp în care tânãrul Manea monta la Teatrul dinSibiu legendarul sãu Rosmersholm sau – aº adãuga eu – la Iaºi, Filoctet.Într-o vreme în care mai toþi românii resimþeau chingile regimuluicomunist, el, Aureliu Manea, – scrie George Banu – „era liber ºi nimeninu-l depãºea în aptitudinea sa de a trezi ºi de a se servi de ceea ce doarscenei îi aparþine”. Aureliu Manea, adaugã George Banu, „nu trãia veri-tabil decât în sala întunecatã de repetiþii unde uimirile sale se întrupau,unde derutele sale perturbau, unde dezordinea sa se impunea. El eraatunci monarhul nopþii. ªi, astfel, ca orice rege, el a fãcut totul numai lapersoana I. Nu un teatru al deturului ºi al retragerii, al lecturii ºi analizei,ci un teatru al afirmãrii de sine, al subiectivitãþii ce se asuma cu aceleaºidrepturi ca în picturã sau literaturã. Manea nu a servit pe nimeni. El nus-a ajutat de nimeni. El a fost un autor ce ºi-a scris textele pe scenã. El nu

ºi-a fost prizonier decât lui însuºi ºi, pânã la un punct, singur stãpân”.Aureliu Manea - Texte regãsite mai are atuul de a beneficia de unCreion, text scris de Paul Salzberger, scenograful preferat al regizoruluide la Teatrul din Turda. Aici mai gãsim o observaþie demnã de semnalat:„Ritmul – noteazã Paul Salzberger – avea o mare importanþã în specta-cole ºi l-aº numi aproape tribal, iar muzica era decisivã. Din când încând, un sunet strident, ca o coardã de ghitarã electricã super-întinsãintervenea în spectacol ºi rupea atmosfera fãcând din Manea un JimmyHendrix al teatrului. E greu de povestit un spectacol Manea. Ca ºifilmele lui Tarkovski, ele trebuie vãzute ºi simþite. La fel ºi textele. Teapropii de ele mai mult cu sufletul ºi sensibilitatea decât cu raþiunea”.Paul Salzberger a pus la dispoziþia editorilor cãrþii o suitã de imaginicare, dupã spusele lui, „nu au intenþia de ilustrare literalã a textelor. Suntmai degrabã un fel de poeme vizuale ºi virtuale ale lumii lui AureliuManea aºa cum mi-au apãrut citind cuvintele ºi amintindu-mi ideile ºitemele pe care le discutam pe fondul gri al Turdei ”.

Volumul conþine trei piese de teatru datorate lui Manea(Penelopa rãmâne îngânduratã, Repetiþia de teatru ºi Zâna de larãsãrit) o nuvelã compusã într-un registru cinematografic-teatral, cudecupaje în 11 secvenþe ºi un eseu intitulat Singurãtatea omului sauNarcis. În toate gãsim un Manea deopotrivã ludic ºi reflexiv, un scriitorcare dã impresia cã se desparte pentru ceva vreme de teatru ori de pro-fesia de regizor doar spre a se regãsi ceva mai târziu, pe neaºteptate, totpe sine, regizorul. Îl regãsim mereu pe Manea, omul nopþii, al nocturnu-lui, al întunericului, cum îl definea George Banu („Doresc sã mãacopere întunericul”, spune la un moment dat Mireasa I, unul dintrecele trei personaje feminine, sudoriþa din Penelopa rãmâne îngân-duratã, scriere în care dramaturgul sare pe neaºteptate de la realulminor la mitologie), îl regãsim pe Manea-regizorul în metapiesaRepetiþia de teatru, scriere ce ne duce cu gândul mai cu seamã laImprovizaþia de la Versailles a lui Molière, evocat de altminteri într-oreplicã: „Voi muri ca un banal dramaturg clasic francez, pe un scaun deteatru”. Dar ºi la Improvizaþia de la Alma a lui Ionesco. În Repetiþia deteatru gãsim, cum nu se poate mai firesc, de altfel, multiple referinþe lateatru, unele ironice, ironia drapând, ascunzând câteodatã un gând alt-fel profund ce invitã la rândul lui la meditaþie. „Atunci când actoriirepetã într-o salã fãrã spectatori în ritualul se strecoarã Moartea”. Nu ºtiudacã Aureliu Manea agrea repetiþiile cu public, ºtiu însã cã ele sunt peplacul lui Andrei ªerban, profund admirator al lui Manea, ºtiu cã mareledirijor român Sergiu Celibidache, spirit vital prin excelenþã, ºi le dorea

Cartea de teatru

263

din tot sufletul. Acel Celibidache care respingea înregistrãrile pe disc,cãruia nu îi erau pe plac filmãrile (cine ºtie, poate cã vedea în ele însem-nele absenþei, ale morþii?), voia sã repete cu public în salã fiindcã aºadobândea senzaþia palpitului vieþii reale. Un personaj timid ºi uºorcaraghios, care scrie ºi el o piesã de teatru, aºa cum e Fiul din Zâna dela rãsãriti, va spune „Ce bine ar fi fost sã fi avut talentul marelui WilliamShakespeare. El a gãsit toate cuvintele lumii”. Iar pentru admiraþia luiAureliu Manea faþã de William Shakespeare stã mãrturie volumulSpectacole imaginare.

ªi în Nuvelã, construitã în bunã mãsurã pe schema clasicã a cãlã-toriei, scriere cu un subtil hallo oniric, aflãm multiple referinþe la teatru,unele fãcute într-o doarã („Visul meu era sã întâlnesc o scenografã caresã rãtãceascã cu mine pe cãile teatrului”), altele cum nu se poate mai rig-uroase ºi mai incitante. În secvenþele Din jurnalul de teatru al fiuluirisipitor desprind „Teatrul este o artã a Zeilor... Vreau revoluþie înteatru... Vreau teatru în revoluþie... Aº monta un Tartuffe în robã papalã...Vreau sã întemeiez o trupã care sã colinde lumea în cãruþe mari,þigãneºti... Învierea va avea loc în fiecare spectacol... Cine nu crede înteatru nu crede cã un actor care moare pe scenã rãmâne totuºi viu...”. Însecvenþa Pagini de jurnal ne întâmpinã alte reflecþii asemãnãtoare, deacelaºi calibru: „Doresc un teatru etic, estetic, filosofic, adicã plin deadevãr bine ºi frumos. Teatrul meu va avea un conducãtor spiritual con-ceput în cuvintele dialogurilor lui Platon”. Iar Declaraþia finalã conþineo confesiune, totodatã mãrturisire de credinþã: „Am scris aceastã schiþãpentru nevoia de artã, teatru, joc, viaþã, bucurie, extaz, luminã, trecere,noapte ºi zi, aºteptând sã rãsarã un soare de primãvarã peste noi toþiînsetaþi de razele sale bune ºi calde ca o pâine de Duminicã”.

În fine, eseul Singurãtatea omului sau Narcis poate fi citit, dupãpãrerea mea, tot asemenea unei confesiuni, ca un jurnal al cãutãrilor desine al omului Aureliu Manea. ªocant sã gãsim aici o premoniþie a regi-zorului ce se aflã acum internat undeva, într-un sanatoriu din judeþulAlba: „Boala m-a ascuns de vãzul lumii”.

Avem norocul de a-l redescoperi pe Manea, cel ascuns de boalã,graþie cãrþilor sale. Aºa cum e aceasta a Textelor regãsite, o carte din cat-egoria recuperãrilor esenþiale.

Mircea Morariu

264

265

DANIEL SUR, POLIÞISTUL LUI DUMNEZEU

Primesc, prin bunãvoinþa surorii lui, ocarte de la Daniel Sur. E bihorean prinnaºtere, trãieºte la Bucureºti, numele nu-mieste tocmai strãin, dar nu legat de romanulpoliþist, ci de poezie. Aºa mi s-a pãrut, cîndam desfãcut plicul, cã e vorba de unroman poliþist. Titlul, coperta spre astatrimit. Mi-am amintit cã o bunã prietenãare perioade de relaxare cînd citeºte cãrþipoliþiste. Poate va veni ºi pentru mineclipa, îmi zic. ªi a venit dupã vreo douã sautrei luni. Poliþistul lui Dumnezeu nu esteînsã o carte poliþistã, ci cu poliþiºti, dintrecare unul, autorul, mai mult dupã uniformã, poliþist.Povestea e cît se poate de simplã. Tînãrulpoliþist este acostat de doi tipi care nu-ºidezvãluie identitatea ºi intenþiile, dar îioferã o fotografie în care apar într-o situaþie foarte intimã ºeful lui, Cãpitanul, ºio femeie pe care de asemenea orecunoaºte. Poza aceasta va devenicoºmarul lui pînã la finele cãrþii. Poza ºirelaþia cu Cãpitanul, care este ºi protec-torul lui ºi cãruia i se alãturã pentru untrafic de diamante. Nu e vorba, deci, devreo crimã, de urmãriri inteligente, ci deun pretext, de un obiect care declanºeazãca în teatru drama ºi trama. Pe Cãpitan îlîntîlneºte zilnic ºi-i urmãreºte fiecare gest,cuvînt, nuanþã care ar putea trimite sprefotografia din buzunarul lui, pe femeie acunoscut-o la mare ºi o iubeºte platonic,dar se întîlnesc destul de rar, considerîndu-se prieteni. Daniel Sur scrie foarte bine. Este unuldintre acei prozatori, puþini la noi, care seexerseazã ºi în scenariul de film. ªtie sãþinã atenþia încordatã, ºtie cum sã-imenþinã cititorului treazã curiozitatea.Dincolo de acþiunea simplã, de urmãrireapsihozei proprii, a coºmarurilor fantastice,bucãþile autobiografice crude - nu în

sensul brutalitãþii, ci al prospeþimii -, saudominate de tragism, naraþiunea are maimulte paliere cu grade diferite de complexitate. L-aº putea compara peDaniel Sur cu Petru Popescu. Un PetruPopescu trecut prin experienþa americanã.Aº zice chiar cã se poate prevedea în el unnou scriitor de succes. O carte cu de toate,cu poveste, cu suspans, cu lume diversã ºicunoscutã cititorului, cu unele adîncimipentru cei mai pretenþioºi, cu scene tandre, dar ºi cu amoruri violente, turnateîntr-un limbaj direct, ºlefuit cît trebuie,respectînd reþeta de succes, o reþetã desucces parcã parodiatã în multe locuri.Parodiere a cãrþilor uºoare, dar ºi în nuanþedostoievskiene.M-am pãcãlit, deci, nu e o carte poliþistã, eun roman de succes. Uºor cît sã prindã ºiîngreunat cît sã nu-i fie jenã autorului cu oconºtiinþã literarã vizibilã.

Traian ªTEF

IOAN RUS

ICOANA PÃMÂNTULUI1

Dupã 1990, când am lucrat câþiva ani laBiblioteca Documentarã „Timotei Cipariu”,îmi plãcea sã rãsfoiesc cãrþi vechi, ediþiileprinceps ale cãrturarilor ªcolii Ardelene ºiale marilor dascãli ai Blajului, avândconvingerea cã ele sunt monumente aleculturii româneºti, de la operele lui ªincaiºi Maior, pânã la scrierile lui ªtefanManciulea, el însuºi truditor la aranjareacãrþilor în vechea BibliotecãArhidiecezanã, care a fost decenii în ºir fala

Vitrina cu cãrþi Vitrina cu cãrþi Vitrina cu cãrþi Vitrina cu cãrþi

1. Icoana Pãmântului sau Carte de Geografie scrisã deIoan Rus, profesorul de Hronologie, Geografie ºiIstoriea Universalã la Liceul episcopesc din Blaj. Ediþiede Prof. dr. Florica-Elisabeta Nuþiu. Prof. dr. Doina-ElenaHorhoi, pr. prof. dr. Adrian-Vasile Podar; Cuvânt înaintede P.S.S. dr. Virgil Bercea

Vitrina cu cãrþi

266

Blajului. Între acestea pe un raft, foartebine conservate, trei tomuri cu citeþe literechirilice, cu un titlu frumos de metaforãbiblicã, Icoana Pãmântului de Ioan Rus2.Într-una din vizitele sale la BibliotecaDocumentarã a Blajului, P.S, Virgil , careºtia cã Ioan Rusu este din Habic, deci consãtean cu Preasfinþia Sa, a fost depãrere cã aceastã operã ar trebui reeditatã,lucru care se realizeazã acum, prin strãda-nia a douã profesoare: o lingvistã (Florica-Elisabeta Nuþiu), o geografã ( Doina-ElenaHorhoi) ºi un preot profesor (Adrian-VasilePodar).Cine este Ioan Rus? Pânã la apariþiabroºurii lui Ioan Rusu în 1908, numele eracvasinecunoscut chiar blãjenilor: secunoºteau doar menþiunile elogioase dinistoriile transilvane ale lui George Bariþiu ºiAl. Papiu Ilarian. Când se editeazãEnciclopedia Românã – sub egida Astrei,de la sfârºitul secolului al XIX-lea ºi primiiani ai secolului al XX-lea, - sunt solicitaþiblãjeni sã scrie despre Ioan Rus. Este invi-tat probabil Augustin Bunea, care, preaocupat fiind cu scrierile sale despre istoriaTransilvaniei ºi a Bisericii Româneºti nupoate onora aceastã invitaþie. ªi atuncisarcina redactãrii acestui articol înEnciclopedie este transferatã lui IoanRaþiu, istoricul literar en titre al Blajului. Elnu ºtia decât lucruri vagi despre Ioan Rusºi-ºi declinã competenþa de a onora aceastãcolaborare, aºa cã numele lui Ioan Rus nu

apare în prima mare Enciclopedieromâneascã. Ioan Raþiu a simþit mustrãride cuget pentru aceastã omisiune ºi aînceput sã se informeze ca sã scrie mãcar osumarã „schiþã biograficã” despre acest„dascãl fãrã noroc”. Datele biografice pecare ni le comunicã Ioan Raþiu, - e dreptsumare – sunt în mare cele pe care lecunoaºtem ºi azi.Ioan Rusu a avut o existenþã pãmânteascãdureros de scurtã, dar în care dupã îndemnul evanghelic nu a îngropat talan-tul, ci l-a sporit. A trãit numai 32 de ani, dara lãsat amintirea unui profesor blãjean deînaltã þinutã pedagogicã ºi moralã ºi ooperã didacticã valoroasã, IcoanaPãmântului, în trei volume, apãrute laTipografia Seminarului Diecezan, (1842-1843), dar ºi poezii, traduceri ºicorespondenþã pe care cercetãtorii de maitârziu le-au identificat cu surprindere, darºi cu admiraþie pentru „necunoscutul”Ioan Rus.S-a nãscut într-un sat din judeþul Mureº,Habic, din apropierea Reghinului, în 25martie 1811. Dupã mamã, era nepotul luiSimeon Crainic vestitul preposit capitularºi vicarul Episcopului Ioan Lemeni, care ainiþiat în 1842 protestul dascãlilor ºi cleru-lui blãjean împotriva legii care prevedeaintroducerea limbii maghiare în biserica ºiºcoala româneascã. Cu ajutorul moral ºimaterial al acestui memorabil unchi ºi-afãcut studiile mai întâi gimnaziul ºi humanioarele la Alba Iulia, apoi filozofia laSeminarul „Sf. Iosif” din Cluj ca „stipendistbobian”, adicã bursier din fundaþia episcopului Ioan Bob, ºi, având o clasifi-care ºcolarã eminentã, este trimis laFacultatea din Viena, unde studiazã timpde patru ani, între 1827-1831. În timpulstudiilor vieneze citeºte pe marii scriitoriromantici germani Goethe ºi Schiller.Pentru Schiller, ca ºi George Bariþiu, vaavea o preþuire deosebitã, care se va con-cretiza mai târziu prin tãlmãcirea câtorvadin cele mai cunoscute balade schilleriene.La absolvirea studiilor vieneze în 1831, seîntoarce la Blaj ca profesor. Timp de 12 ani

2 Acesta este numele corect al dascãlului blãjean: IoanRUS. Astfel ºi-a semnat opera lui principalã IcoanaPãmântului ºi, tot astfel îºi semna scrisorile lui cãtreGeorge Bariþiu. Cel care a „schimbat” numele în „Rusu”este primul sãu biograf, istoricul literar blãjean IoanRaþiu, autorul primei schiþe biografice a lui Ioan Rus,apãrutã la Blaj, în 1908. De aici au preluat aceastã formãa numelui toþi care au scris despre Ioan Rus: ªtefanManciulea, Un geografist uitat: Ioan Rusu, în „Culturacreºtinã”, An XVII, 1937, nr. 2-3 ºi nr. 6-7; Vasile Netea:Un scriitor transilvãnean premodern. Contribuþii ºiprecizãri la cunoaºterea vieþii ºi activitãþii lui IoanRusu, în „Limbã ºi literaturã”, An XII, 1966, p. 85-97.Chiar ºi ediþiile care au apãrut au adoptat acest nume:Ioan Rusu, Scrieri, Ediþie de Ioan Chindriº ºi Niculinaiacob, Galaxia Gutenberg, 2010; Ioan Rusu, Poezii ºi tra-duceri, Antologie, prefaþã ºi bibliografie de Ion Buzaºi,Editura Dacia XXI, 2010.

Vitrina cu cãrþi

267

a onorat catedra liceului blãjean, predândistoria ºi geografia universalã ºi având colegi de profesorat nume ilustre aleînvãþãmântului ºi culturii româneºti:Timotei Cipariu, Simion Bãrnuþiu, GeorgeBariþiu, Nicolae Marcu, DumitruCristocean, Dumitru Boer º.a. Este pentruînvãþãmântul blãjean o perioadã de ampleînnoiri, la care Ioan Rusu îºi aduce, cutoatã însufleþirea contribuþia: împreunã cucolegii sãi se gândeºte la apariþia unei publicaþii periodice, a unei gazete, - primadin Transilvania - , îi gãsesc ºi un nume –„Nunþiul”, dar dupã plecarea lui Bariþiu laBraºov, considerã cã oraºul de la poaleleTâmpei ar fi mai potrivit pentru apariþiaunui periodic românesc; iniþiazã miºcareateatralã din Transilvania – tãlmãcind alãturide George Bariþiu piese de teatru, interpretate de ºcolarii Blajului; colabore-azã la foile braºovene ale lui George Bariþiucu pseudonime care au fost identificatemai târziu, pe baza corespondenþei sale curedactorul „Gazetei de Transilvania” ºi al„Foii pentru minte, inimã ºi literaturã” ºi,mai ales, prin sugestia, fie de la Bariþiu, fiedin discuþiile cu colegii sãi de profesoratblãjean, e tot mai convins de necesitateaunei „geografii româneºti”. Predã nunumai cu o bogãþie de informaþie ºtiinþi-ficã, ci mai ales cu talent pedagogic ºi cuînsufleþire patrioticã, fiind unul dindascãlii blãjeni cei mai îndrãgiþi din perioada premergãtoare Revoluþiei de la1848. Contemporanii ne-au transmis imaginea unui dascãl distins, înalt, meditativ, preocupat de studiile ºi de cursurile ce urmau sã fie susþinute. (Pãcatcã nu ni s-a pãstrat nici un portret al luiIoan Rus, dar dupã câteva mãrturii ale contemporanilor – ce pot fi socotite tuºepentru un portret imaginar – un pictor talentat ºi cu imaginaþie ar putea reconstitui chipul lui Ioan Rus, aºa cumEugen Drãguþescu a imaginat chipul unuialt învãþat blãjean, Ioan Budai-Deleanu)Dintre colegii de catedrã se simþea maiataºat sufleteºte de Simion Bãrnuþiu, cucare se simte solidar în orientarea

ideologicã, poeticã ºi culturalã.Colaboreazã cu poezii ºi traduceri dupãSchiller, la „Foaie pentru minte, inimã ºi literaturã”, ºi, alãturi de alþi dascãli blãjenicorespondeazã cu George Bariþiu. Cu oactivitate atât de laborioasã (preoþie, catedrã, colaborãri la periodicele luiGeorge Bariþiu, documentarea ºi apoiredactarea operei sale fundamentale,Icoana Pãmântului), era greu de prevãzutcã acest dascãl blãjean îºi va sfârºi viaþapãmânteascã la numai 32 de ani, deºi înscrisorile cãtre redactorul foilor braºovenese plângea uneori de sãnãtate (în una dinultimele scrisori îl informeazã cã „abia s-aridicat din pat de vreo douã zile”), iarCipariu îl informa tot pe George Bariþiu cãRus a fost la începutul anului 1842 „rãubolnav”. Moartea sa pretimpurie (ºi dupãunele scrisori ale lui Simion Bãrnuþiu,marele sãu prieten, suspectã) a fost omare pierdere nu numai pentruînvãþãmântul blãjean, ci ºi pentru literaturaºi cultura românã.Gândul alcãtuirii unui asemenea manual –operã de pionierat în didacticaromâneascã, îl mãrturiseºte într-o scrisoarecãtre George Bariþiu: „Pe mine, domnule,la lucrarea acestei cãrþi m-au îndemnat<Gazeta> Domniei Tale, socotind, lângã ojurnalisticã româneascã, a fi la locul sãu ogeografie româneascã (v. Ioan Rusu Scrieri,Galaxia Gutenberg, 2010 p. 169). Se documenteazã temeinic, face cãlãtorii înTransilvania ºi în ?ãrile Româneºti, îlinformeazã pe Bariþiu despre greutateatipãririi unei asemenea cãrþi la Blaj, îl roagãsã-l sprijine cu „publicitate” pentru aobþine prenumeranþi; se strãduieºte sãmenþinã un ritm constant în redactare.Reuºeºte, fãrã îndoialã ºi cu urmãri asuprasãnãtãþii sale ºi aºa fragile, aºa cã volumulIII – apare postum, la ºase luni de la tre-cerea lui Ioan Rus la cele veºnice.Scopul cãrþii este mãrturisit de autor înPrecuvântare: „Cugetul meu a fost a scrieo Carte de Geografie, mai cu seamã pentruRomânii din Transilvania. Am ales aceastãºtiinþã pentru literara mea cuprindere, nu

Vitrina cu cãrþi

268

doarã cã aº fi presâmþit în ea mai puþinegreutãþi; ci spre a plini o lipsã a literaturiiromâneºti în aceastã þarã de mult ºi demulþi sâmþitã (subl. n.). (Ioan Rusu, IcoanaPãmântului, ed. cit. p. 35). Într-o altãscrisoare, Ioan Rusu aratã izvoarele lucrãriisale în prezentarea Þãrilor Româneºti(Iosif Genilie, V. Popescu-Scriban, FranzSulzer ºi I.B.Schutz), deoarece, aºa cum îicomunicã lui Bariþiu, acestora le-a acordatun spaþiu privilegiat:„În descrierea prinþi-paturilor vecine, mai departe decât m-aulãsat firea compendiului nu m-am pututîntinde, ºi de a proporþione le-am descrismai pe larg decât alte þãri ale Europei.”Volumul I se deschide cu o Precuvântare,care a fost publicatã ºi în „Foaia pentruminte, inimã ºi literaturã”, cu titlulLiterariu ºi care este o strãlucitã paginã depolemicã literarã; este deopotrivã „ecoul”protestului iniþiat de curajosul sãu unchiSimeon Crainic, dar ºi o prefigurare a unoridei din Discursul lui Simion Bãrnuþiu înCatedrala Blajului susþinând dreptulpopoarelor la exprimare în limba maternãºi egalitatea în drepturi a naþiunilor:„…Românii nu se pot cultiva prin limbaungureascã, pentru cã nu se poate aflaceva modru, prin care sã înveþe ei acealimbã întru atâta ca sã le poatã fi mijlocspre culturã…. Eu, din parte-mi, socotesc afi mai scump omului sufletul, ºi unuipopor limba, ºi în acea formã ar fi unpopor datoriu a-ºi apãra limba, în care edatoriu a-ºi apãra viaþa… Rumânii nu maipot fi în starea de pânã acum; lor le este delipsã cultura, ºi aceasta în limbaromâneascã” (Icoana Pãmântului, ed. cit.p. 37,39). Dupã Precuvântare urmeazãdefinirea geografiei ca ºtiinþã: „ªtiinþacarea mai în toate limbile europeneºti, senumeºte cu numire împrumutatã dinlimba greceascã, geografie sau gheografie,rumâneºte s-ar putea zice DescriereaPãmântului, cã ea ne învaþã a cunoaºtepãmântul sau ca trup ceresc, sau ca trupfiresc sau ca un loc în care vieþuieºte nea-mul omenesc” (p.51). Pentru „descriere”,autorul a preferat un termen religios,

Icoana, ºi titlul cãrþii a fost explicat sugestivºi convingãtor de P.S.Virgil în Cuvântînainte: „Pentru Ioan Rus, trãitor între1811 ºi 1843, pãmântul este asemãnãtorunei icoane. Reprezentarea destinatã cultului se scrie pentru ca, mai apoi, sã fiecititã. Cu Icoana Pãmântului plãsmuireadivinã are un interpret. Pãmântul îºigãseºte un cititor. Rodul muncii Domnuluioferit omenirii, prin profesorul de laHabic, are un contemplator. Cartea degeografie scrisã de cãtre dascãlulmureºean are o semnificaþie profundã,este plinã de solemnitate”(p.7).Dupã definirea obiectului, Ioan Rus face oclasificare a geografiei (matematicã, fizicãºi politicã), ºi pe câteva zeci de pagini dãcititorului „cunoºtinþe gãtitoare”, sau cumam zice astãzi „noþiuni preliminare”.Cartea lui Ioan Rus este în limbajul ºtiinþeide azi o geografie a continentelor ºi lacitirea unor pagini mi-am adus aminte destudiul acestui obiect în anii mei de liceu ºide buna noastrã profesoarã Elena Ciuruº,care ne înfãþiºa la hartã, printr-o povestireaccesibilã, vie ºi atrãgãtoare, þãri ºi oraºedin lume, cu bogãþiile, cultura ºi caracteristicile lor, încât ajutatã de imaginaþia noastrã, naraþiunea cãpãta ºiconcreteþe vizualã.Cele trei volume au urmãtorul cuprins:vol.I. Europa peste tot (Prin aceastã sintag-mã, care va reveni la prezentarea fiecãruicontinent, a fiecãrei þãri – Ioan Rusînþelege, - prezentarea generalã), urmatãde prezentarea þãrilor: Portugalia, Spania,Andora, Elveþia, Italia, Germania; vol.II.Monarhia austriacã, Monarhia pruseascã,Belgiul, Holandia, Marea Britanie,Monarhia Dãneascã, ªvecia cu Norvegia,Rusia Europeascã cu Polonia, RãpublicaCracoviei, Turcia Europeascã cuPrincipaturile tributare, Grecia, InsuleleIonice; vol.III. Asia: Rusia asiascã, Turciaasiascã, Arabia, Persia, Turchestania deApus, India dincoace, India dincolo,Arhipeleagul indiesc, Imperiul Hinezãsc,Japonia, Africa, America, Oceania.Dincolo de vastitatea materialului cuprins

Vitrina cu cãrþi

269

în cele trei tomuri (o geografie de asemenea cuprindere nu s-a mai scris îndidactica româneascã pânã în 1842),cartea se remarcã prin capacitatea autorului de a extrage din izvoarele bibli-ografice consultate esenþialul ºi de a-lexpune într-o limbã accesibilã, cu inflexiuni de grai popular ardelenesc:„Urmeazã – spune Ioan Rus înPrecuvântare – sã vorbesc ceva ºi desprelimba, în care am scris aceastã carte; cã penoi, Rumânii, de vrem a scrie ceva, nesãleºte lipsa ºi peste voie, ba nu a rare ori ºiîn contra chemãrii a ne cuprinde cât depuþin ºi cu filologia. În fãuriºtile mari, lapopoarele avute, alþii spalã, alþii scarmãnã,torc ºi vãpsesc lâna ºi alþii þãs apoi pãnura;iar pe la noi nu-i încã aºa; ci trãbuie toate sãle plineascã unul, de voieºte a þese pãnurã.Limba româneascã pe lângã multe alteînsuºiri, e totuºi de o parte sãracã decuvinte, spre a putea esprima toate ideile,la care are a se întinde o Geografie ºi derând”,(p.41-42). Idee exprimatã în epocãde contemporanul sãu din ÞaraRomâneascã, Grigore Alexandrescu înEpistolã cãtre Voltaire:„ Altfel e-n þarã lanoi; noi trebuie sã formãm,/ Sã dãm un aer,un ton limbii în care lucrãm;/ Pe nebãtutecãrãri loc de trecut sã gãsim,/ ªi nelucratecâmpii de ghimpi sã le curãþim.” Al doileamerit important al lucrãrii este efortul de acrea o terminologie ºtiinþificã geograficã,fie prin împrumuturi adaptate limbiiromâne, aºa cum recomandã ºi IonHeliade Rãdulescu în Prefaþa Gramaticiiromâneºti din 1828 – fie prin derivare dincuvinte româneºti.Înfãþiºarea continentelor ºi þãrilor are pen-tru profesorul blãjean un rost educativ, aºacum avea Însemnarea cãlãtoriei pentruDinicu Golescu, cãlãtor în prima jumãtatea secolului al XIX-lea în Europa. „Nice potfi acestea cunoºtinþe fãrã influinþã pentruminte ºi inimã. Cetitoriul se va convinge cãindustria rãdicã pre popoare, le face avuteºi puternice. El va vedea: Holandia cupãmânt sterp încãrcatã de cetãþi pompoase ºi avute ºi Portugalia înzestratãde la fire cu toate darurile, totuºi, sãracã ºi

fãrã putere. Va cunoaºte mai încolo cã ºiºtiinþele ºi arþile au parte în cultivarea ºifericirea omenirii; cã popoarele înflorescprin preþuirea acestora, ºi rãmân în miºãlã-tate prin nepreþuirea lor. Va vedea iarãºi cãºi afarã de patria lui este viaþã, mai bunãsau mai rea, în osãbite forme, nice va numica Chinezul þara sa ca Floarea de mijloc sauÎmpãrãþia ceriului sau va socoti ca acestapre toþi alþii barbari.” ( Precuvântare, ed.cit., p. 46)Faptul cã acordã prezentãrii Munteniei ºiMoldovei un spaþiu privilegiat are un senspolitic profund, autorul vrând sã demonstreze ca, mai târziu, un alt autorblãjean de manuale de geografie ºi istorie,Ion Micu Moldovan, unitatea de neam aromânilor, manualele acestuia fiindinterzise în Transilvania în epoca dualismului austro-ungar. Descriereaoraºelor din Muntenia se aseamãnã cunotele de cãlãtorie ale lui Timotei Cipariu.Iatã un fragment din descrierea oraºuluiBucureºti:„ Bucureºtii, capitala Valahiei,rãºãdinþa Princepelui, a dregãtoriilor maiînalte, a Mitropolitului ºi a Consulilor puterilor strãine, cetate mare ziditã peamândoi þãrmurii Dâmboviþei în judeþulIlfovului, pe loc parte ridicat puþin, parteoblu…. Bucureºtii, mãcar cã au luat în tim-purile de curând trecute faþã cu mult maiplãcutã ca mai înainte, prin pietruirea ºiluminarea uliþelor ºi prin ridicarea maimultor ziduri strãlucite, nu se pot numitotuºi cetate frumoasã. Ei au formacetãþilor turceºti: uliþi strâmbe, înguste;orânduit fãrã simetrie, palate pompoaselângã cãºi amãrâte ºi dinaintea multora grãdini lungi. Mulþimea turnurilor totuºi, abisericilor ºi a altor ziduri mari ce se ridicãprintre desfãtatele case, îi dau, din cevadepãrtare, vedere plãcutã.”( ed. cit. vol. I,p.145) Ca ºi predecesorul sãu Ion Budai-Deleanu, îºi propune, ca ºi atunci cândvorbeºte despre ?ãrile Româneºti ºi despreconaþionalii sãi, sã fie obiectiv. Iatã ce-iscrie referitor la acestea lui George Bariþiuîn epistola din 9 oct. 1841:„ În toate m-amstrãduit a zice adevãrul sine ira et studio,darã lin ºi cu cea mai mare cruþare”ºi, dupã

Vitrina cu cãrþi

270

ce îi oferã douã fragmente despre ºtiinþã ºiculturã în Valahia ºi Moldova, încheie cuaceastã întrebare:„ Ce judeci, domnule,oare drept, nevãtãmând, am grãit desprepunctul acesta delicat?” (Ioan Rusu, Scrieri,ed. cit., p. 187, 188)Reeditarea acestei scrieri însemnã uneveniment major în restituirea literarã aspiritualitãþii blãjene, a unui scriitor puþincunoscut ºi a unei opere cvasinecunoscute. Cãci pânã la aceastãediþie, doar studiul amplu de 40 de paginial lui ªtefan Manciulea din „Culturacreºtinã”, nr. 2-3 ºi 6-7/1937, cu bogatecitate, de fapt o antologie de texte comen-tate, aºa cum obiºnuia profesorul blãjean, afãcut cunoscutã aceastã carte, despre careN. Iorga în revista sa „Floarea darurilor”

spunea cã este „una din cele mai frumoasescrieri geografice din toatã literaturaromânã”. Ea se alãturã acelor scrieri funda-mentale ale dascãlilor Blajului, care i-auconferit oraºului faima de deschizãtor dedrumuri în cultura românã: Biblia de laBlaj (1795) Hronicul românilor ºi a maimultor neamuri de Gheorghe ªincai,Discursul din Catedrala Blajului al luiSimion Bãrnuþiu, Episcopul IoanInocenþiu Micu Klein de Augustin Bunea,Dicþionarul istoric al localitãþilor dinTransilvania de Coriolan Suciu, Graniþade Vest de ªtefan Manciulea, Istoriaînvãþãmântului românesc de NicolaeAlbu º.a.

Ion BUZAªI

271

LEO BUTNARU

Din „Partiþiuni Nabokov”

UªA

Îmi dau foarte bine seama cã-n poezie,precum oriunde-n societate,dacã nu stai sub o aripã de luminãa unui ºoim de aur, sau din ce-o sã fie,nu vei putea (ºi pe bunã dreptate)sã deschizi nicio uºã în deplinãconcordanþã cu fusul orar al zonei poetice respective.Avangardismul european, în special cel ucrainean ºi rus,creeazã în suficientã mãsurã iluzia necesarãcã ar fi o zonã poeticã precum altele nu-snici pe departe atât de conturate la noi în þarã.Privit din sens opus, acest avangardism aratãperspectiva unei miºcãri literare deja consumate,aproape în nemiºcare, aproape semi-leºinatã,ceea ce-i face pe mulþi sã o creadã insuportabilãºi s-o lase deoparte.

Dar pentru poetul lucid, având strictul necesarde culturã poeticã (ºi nu numai!)uºa deschisã spre avangardism e un darce poate deveni foarte important dacã stai

Parodia fãrã frontiere

Lucian Perþa

Lucian Perþa

272

sã-þi faci ordine de zi ºi ordine de noapteîn viaþã ºi în scris – adicã pe ici-pe colo – (în configuraþie poeticã – pe la muzã)ºi, intrat pe uºã, sã nu o trânteºti, cã se poate,fãrã nicio formulã de politeþe sau scuzã,sã þi se trânteascã ºi ea tocmai în nas(au mai pãþit-o niºte confraþi)!aºa cã ascultaþi-mã cât mai am glas:înainte de a intra pe uºã-n poezie,mai învãþaþi, mai învãþaþi, mai învãþaþi!...

Date post:	08-Aug-2015
Category:	Documents
Upload:	paul-vinicius
View:	156 times
Download:	21 times

Revista "Familia"

Documents