FAMILIA OLEACEAE

Familia Oleaceae face parte din ordinul Ligustrales. Olaceele sunt plante lemnoase, arbori si arbusti cu frunzele opuse, simple sau compuse. Florile prezinta simetrie radiara, de obicei sunt bisexuate, tetramere si pe 4 cicluri. Fructele sunt diverse: baca, drupa, capsula sau samara.

Generalitati

Reprezentanti :

Maslinul (Olea europaea) Frasinul (Fraxinus excelsior) Mojdreanul (Fraxinus ornus) Liliacul (Syringa vulgaris) Lemnul vantului (Syringa josikaea) Iasomia (Jasminum officinale) Lemnul cainesc (Ligustrum vulgare)

MASLINUL Este un mic arbore mediteranean, cu frunzele opuse, lanceolate, pieloase si persistente. Florile sunt mici, albe si mirositoare, grupate in raceme paniculate, in axila frunzelor. Fructele drupe numite masline, sunt bogate in ulei, untdelemnul veritabil, produs fin, alimentar.

Uleiul de masline, beneficii si utilizare Beneficiile medicale ale uleiului de masline se datoreaza atat continutului ridicat de acizi grasi monosaturati, cat si continutului ridicat de antioxidanti: previne aparitia bolilor de inima prin scaderea

nivelului de colesterol LDL (colesterol “rau”) in timp ce creste nivelul de colesterol HDL (colesterol “bun”)

previne aparitia ulcerului gastroduodenal si gastrita si totodata stimuleaza secretia bilei si a hormonilor pancreatici intr-un mod mai natural si mai eficient decat medicamentele prescrise.

previne diabetul zaharat, cantitatea ridicata de grasimi monosaturate din uleiul de masline ajuta la stabilizarea nivelului de zahar din sange

previne imbatranirea pielii si a cancerul de pielementine greutatea corporala, unii acizii grasi din componenta uleiului de masline reduc pofta de mancare si stimuleaza metabolismul pentru arderea caloriilor vindeca durerile de urechi amelioreaza astmul si artrita, uleiul de masline fiind

un foarte bun agent antiinflamator si o sursa excelenta de grasimi mononesaturate

amelioreaza sforaitul, consumarea unei linguri de ulei cu masline inainte de culcare ajuta la lubrefierea muschilor gatului, prevenind astfel sforaitul

trateaza dermatita de scutec, prin stergerea zonei afectate cu ulei de masline

se recomanda uleiul de masline in ingrijirea parului: hidrateaza scalpul, tonifica firul de par si este eficient impotriva matretii, caderii parului;

uleiul de masline este utilizat si in ingrijirea pielii, datorita continutului ridicat de acid linoleic, fiind un foarte bun hitratant;

uleiul de masline este considerat un produs cosmetic natural utilizat ca: tratament pentru unghii, balsam de buze, demachiant, crema anti-acneica, crema de noapte.

FRASINUL Este un arbore inalt ,cu o inaltime de pana la 40 m. Infloreste in perioada aprilie-mai, cu flori lipsite de corola si caliciu. Frunzele sunt penat compuse si ramurile noduroase. Fructul este de tip samara, fiind alungit si cu o “aripa”. Scoarta, fructele si frunzele au intrebuintari medicinale, mai ales in contra reumatismului.

Actiune farmaceutica

Frasinul este un arbore ce are proprietati antiinflamatoare, sudorifice, laxative, astringente, diuretice si antireumatice. Acesta are totodata si efecte analgezice si diaforetice. Este recomandat pentru afectiuni precum: febra, guta, dizenteria, constipatia, litiaza biliara, nefrita, bolile reumatice, eczeme, arsuri sau hemoroizi.Este eficient si impotriva leucoreei si a acneei. Frunzele se folosesc pentru proprietatile lor diaforetice si diuretice, in tratamentul reumatismului si al gutei. Ceaiul din frunze este usor laxativ.Infuzia se prepara dintr-o lingura-doua de frunze si un sfert de litru de apa. Se beau doua-trei ceaiuri pe zi.De asemenea, frunzele de frasin intra in compozitia ceaiului antireumatic si al pulberei laxativ-purgative.

Mugurii de frasin se folosesc pentru tratarea bolilor de ficat si rinichi, de ochi si ale aparatului osteo-articular. Au un efect benefic si in metabolismul lipidelor din organism. Mugurii mai sunt un bun remediu impotriva gutei, a febrei, a colesterolului mare. Semintele de frasin au dat rezultate in tratamentul tulburarilor de libido masculin, impotentei, asteniei sexuale, insuficientei testiculare, sterilitatii masculine. Bolile in care se recomanda extractul din muguri de frasin sunt guta acuta si cronica,artrita gutoasa, hipercolesterolemie, dischinezie biliara si colecistita, congestie hepatica si biliara, celulita, insuficienta renala usoara cu oligurie. De asemenea, are efecte pozitive in obezitate cu retentie de apa, fibromatoza uterina, nevroza anxioasa, retinopatie. Infuzia din flori de frasin este folosita impotriva dismenoreei si metroragiilor: se fac spalaturi vaginale.

MOJDREANUL Mojdreanul este un arbore cu o inaltime mica 10-14 m, avand o tulpina stramba cu o scoarta cenusie si neteda. Frunzele sunt mari (15-20 cm), imparipenat compuse. Florile sunt mici, parfumate, formate din 4 petale alb-galbui, 2 stamine si un gineceu. Fructele sunt samare,de 2-3 cm, brune, cu aripi scurte.

Importanta Scoarta de mojdrean are calitati tinctoriale (se

foloseste la vopsit), iar lemnul reprezinta un material bun pentru furniruri, deoarece este elastic, maleabil si rezistent.

Datorita inflorescentelor si a portului, mojdreanul apare prin curti, gradini sau parcuri ca specie ornamentala.

In stupurile aflate pe langa mojdreni, albinele elaboreaza o pretioasa si foarte sanatoasa miere de mana.

Mojdreanul, ca planta medicinala are aceleasi utilizari ca si frasinul.

Actiune terapeutica: laxativa, purgativa si tonica. Medicina populara recomanda, in uz intern, seva obtinuta prin crestarea scoartei – se foloseste pentru combaterea tusei.

LILIACUL Liliacul este un arbust, al carui inaltime poate ajunge pana la 7 m, cu ramuri drepte si lujeri putin muchiati. Frunzele sunt de forma ovala, cu varful ascutit, cu margini intregi si cu un petiol lung de 2-3 cm. Florile sunt simple sau duble, placut mirositoare, grupate in penicule de pana la 20 cm lungime, multiflorale, in culori diferite, de la liliachiu la alb. Fructele plantei au forma unor capsule alungit ovale, cu seminte aripate.

Proprietati terapeutice Florile de liliac ne incanta cu parfumul lor delicat si au in acelasi timp si proprietati terapeutice ce pot alina o multime de suferinte interne: hepatice, reumatice, respiratorii, diabet si digestive. In scop fitoterapeutic, de la arbustul de liliac, nu se folosesc numai florile, ci si frunzele, mugurii si scoarta, care au un efect vasodilatator, antireumatic, astringent si tonic. In traditia populara, frunzele crude ale plantei se puneau pe rani, iar frunzele fierte in lapte dulce, se foloseau contra petelor de pe obraz. Femeile care nu aveau copii, in credinta ca vor avea, fierbeau liliac in miere sau vin si-l beau. Florile din varietatea alba a liliacului s-au folosit contra leucoreei. Liliacul impreuna cu bobornicul si vetricea se pisau si se puneau pe frunte , pe rand contra durerilor de cap.

In zilele noastre, liliacul are urmatoarele actiuni farmaceutice: trateaza diabetul si glaucomul ( fitoterapia recomanda

pentru tratamentul diabetului infuzia din muguri de liliac);

infuziile preparate din florile uscate de liliac sunt deosebit de eficiente pentru atenuarea starilor de disconfort hepatic, balonari sau stari de voma, dar si pentru stimularea productiei de bila;

este un remediu eficient in cazul arsurilor, frunzele de liliac fiind un adjuvant excelent in cazul arsurilor de orice fel;

creste pofta de mancare, in combinatie cu sunatoarea; in caz de dureri de dinti e eficienta fiertura din frunze

de liliac;

infuzia simpla, cu flori uscate de liliac, este recomandata pentru tratarea afectiunilor respiratorii si scaderea febrei;

decoctul preparat din frunze de liliac fierte in lapte dulce poate fi folosit pentru spalarea fetei si pentru a curata tenul de pete;

in cazul pielii iritate, inrosite, arsa de soare frunzele de liliac strivite si inmuiate in apa calduta calmeaza, invioreaza si redau supletea;

liliacul se mai poate folosi in anorexie, diaree, colici abdominale, reumatism si slabiciune fizica.

In industrie florile sunt utilizate pentru extragerea uleiului eteric folosit in parfumerie. Lemnul se foloseste pentru manere de unelte si in strungarie.

IASOMIA Iasomia (Jasminum officinale) este un mic arbust originar din India, inalt de 2-3 m, cu ramuri lungi, subtiri, cu frunze opuse, penat-compuse si flori albe in cime terminale, cu miros caracteristic. Jasminum officinale se utilizeaza de secole in medicina traditionala europeana, indiana, chineza, coreeana si japoneza, fiind una dintre cele mai vechi plante medicinale mentionata in tratate.

Beneficii Fitoterapia foloseste iasomia in tratamentele naturiste,

mai ales datorita efectelor stimulente ale plantei asupra organismului uman. De la toate speciile de iasomie se utilizeaza ca materie prima, numai frunzele si florile. (fructele si radacinile sunt toxice)

Iasomia are un puternic efect racoritor si calmant. Iasomia este un remediu utilizat in medicina traditionala

chineza de secole pentru tratamentul hepatitelor virale. Planta are o actiune antivirala fata de virusul hepatitic B.

Frunzele de iasomie contin acid acetilsalicilic. De aceeas, iasomia este un bun antispastic al musculaturii netede, antibacterian si expectorant, motiv pentru care amelioreaza tulburarile respiratorii (dispneea), in caz de bronsite, tuse, raguseala, laringita.

De asemenea, iasomia calmeaza inflamatiile pielii, fiind indicata in caz de dermatite, eczeme, eruptii cauzate de stres, sau de tulburari emotionale.

Ceaiul de iasomie si uleiul esential de iasomie sunt cel mai des folosite in tratarea durerilor, astfel:

calmeaza durerile de spate si articulare; relaxeaza muschii; Imbunatateste circulatia sangvina; arde grasimile si accelereaza metabolismul; combate obezitatea si supraponderalitatea; ajuta in convalescenta; trateaza febra, raceala si gripa; fortifica sistemul nervos central; alunga astenia, surmenajul si migrenele; combate steriliatea masculina;

normalizeaza circulatia sangelui; previne formarea cheagurilor de sange; normalizeaza tensiunea arteriala si ciclul menstrual. Uleiul volatil este util si in caz de insolatie si pentru orice tip de ten: hidrateaza pielea uscata, imbatranita, iritabila si

sensibila; inhiba bacteriile si regleaza producerea de sebum,

ajutand astfel si in caz de acnee si ten uleios.

LEMNUL CAINESC

Lemnul cainesc este un arbust inalt de 1-5 m, are lujeri verzui, brun-verzui care degaja un miros neplacut in momentul ruperii. Frunzele sunt alungite, inguste, au culoare verde lucios si pot ramane verzi in iernile blande. Florile arbustului sunt alb-galbui. Fructele sunt moi, mici si negre si cresc in ciorchine.

Calitati curative si actiune farmaceutica

Pentru scopuri medicinale se recolteaza frunzele, florile, scoarta, din care se prepare infuzie, decoct si tinctura. Cea mai mare valoare medicinala o au frunzele.

Frunzele si florile se folosesc ca astringente, antidiareice, iar ramurile si boabele ca laxative.

Lemnul cainesc contine substante active importante, cum ar fi: siringina, tanin, zaharuri, vitamina C si o substanta specifica aflata in fructe numita ligulina.

Preparatele obtinute din lemn cainesc au actiune cicatrizanta, antiinflamatoare, antialgica.

Cu decoctul de frunze de lemn cainesc se trateaza blocajele gastro-intestinale, dar si hemoroizii, aftele, stomatitele, chiar celulita si bolile reumatismale.

Scoarta de lemn cainesc este benefica in afectiuni ale gurii (ex : paradontopatiile), dar si in unele afectiuni cutanate (ex: eczemele).

Coaja acestei plante este, totodata si un bun antiscorbutic.

Preparatele de lemn cainesc sunt utile uneori si in combaterea bolilor de piept.

In activitatile casnice sau industriale, lemnul cainesc este folosit drept colorant, din fructele sale fabricandu-se chiar si cerneala.

Bibliografie:

www.bioterapi.ro www.medicamente-plante.ro www.terapiinaturiste.ro www.eplante.ro www.eukarya.ro www.wikipedia.org