Relatia Fondului Monetar International Cu Romania

Universitatea “Dunarea de Jos”,GalatiFacultatea de Economie si Administrarea Afacerilor

RELATIA FONDULUI MONETAR INTERNATIONAL CU ROMANIA

Proiect realizat de:Paduraru Andreea Brena.

Specializarea:Finante si Banci,an 3,grupa 2,zi.

Disciplina:Institutii Financiar-Bancare Internationale.

Profesor coordonator: Lect. Univ. drd. Ramona Dumitriu.


CUPRINS

1.Fondul Monetar International…………………………………………………pag. 3

Istoric………………………………………………………………………………….pag. 3

Drepturile si obligatiile tarilor care adera la FMI………………….pag.4

Resursele FMI……………………………………………………………………..pag.5

Functiile FMI……………………………………………………………………….pag.6

Puterea de vot in cadrul organizatiei…………………………………..pag.8

2.Relatia Fondului Monetar International cu Romania……………….pag.9

Drepturile si obligatiile Romaniei ca tara membra a Fondului Monetar International……………………………………………………….pag.11

Supraveghere……………………………………………….pag.12

Asistenta financiara………………………………………...pag.13

Tipuri de imprumuturi……………………………………...pag.13

Aranjamentele stand-by incheiate de Romania cu Fondul Monetar International ………………………………………………………pag.14

Pregatire profesionala………………………………………pag.19

Asistenta tehnica……………………………………………pag.19

3.Concluzii………………………………………………………..pag.24

4.Bibliografie……………………………………………………..pag.25


1.FONDUL MONETAR INTERNATIONAL(FMI)

Istoric

Fondul Monetar International este o institutie financiara internationala care a fost creata in urma Conferintei Natiunilor Unite de la Bretton-Woods (SUA).

Statutul acestei institutii, al carei sediu se afla la Washington, a fost adoptat la 22 iulie 1944, in urma Conferintei Monetare si Financiare Internationale de la Bretton-Woods, la care au participat 45 de state, si a intrat in vigoare la 27 decembrie 1945. Acest statut prevede ca Fondul Monetar International este o institutie cooperativa cu deplina personalitate juridica, alcatuita dintr-un sistem de organe de conducere, avand un buget propriu si un mecanism procedural de decizie si de interpretare a propriului statut, al carei rol este de a promova cooperarea monetara internationala, stabilitatea valutara si incheierea unor acorduri valutare care sa asigure stimularea cresterii economice si asigurarea unui grad ridicat de ocupare a fortei de munca, precum si de a acorda asistenta financiara temporara tarilor membre, in conditii adecvate, in vederea ajustarii balantelor de plati ale acestora. Infiintarea unei astfel de institutii a fost necesara in vederea solutionarii problemelor economice (legate in principal de deteriorarea schimburilor comerciale) si monetare internationale (instabilitatea cursurilor de schimb), grav afectate de cel de-al doilea razboi mondial. Ulterior, necesitatea existentei si functionarii acestei institutii a fost cauzata de aparitia si extinderea crizelor financiare la nivel international, care impun instaurarea unei ordini internationale in domeniul financiar si monetar menite sa reglementeze si sa limiteze fluctuatiile cursurilor de schimb, paritatea monedelor si marimea deficitului balantei de plati externe, precum si liberalizarea pietelor financiare si a contului de capital.

Fondul Monetar International este interesat nu numai de problemele economice si financiare ale fiecarei tari membre, ci de functionarea Sistemului Monetar International in ansamblul sau.

Statutul Fondului Monetar International imparte membrii in doua categorii, si anume: membri de origine (tarile care au participat la Conferinta de la Bretton-Woods din iulie 1944) si alti membri (tarile care au aderat la FMI dupa data de 31


decembrie 1945). Nu sunt membri FMI pana in prezent urmatoarele tari: Andorra, Nauru, Malta, Sahara de Vest, Cuba, Coreea de Nord, Liechtenstein, Vatican, Kosovo si Taiwan.

Activitatea FMI a inceput la 1 martie 1947, iar numarul tarilor membre a crescut de la 70, in anul 1946, la 185 in anul 2008. Aceasta evolutie ilustreaza o crestere importanta a numarului de membri precum si a interesului pentru aceasta institutie, mai ales dupa anul 1990, cand multe tari foste comuniste au inceput o serie de reforme structurale importante in vederea orientarii economiilor lor spre economia de piata si au solicitat sa devina tari membre ale FMI pentru a beneficia de sprijinul acestui organism financiar.

Drepturile si obligatiile tarilor care adera la Fondul Monetar International

Tarile membre FMI au urmatoarele drepturi:

- sa efectueze tranzactii si operatii cu Fondul Monetar International (tranzactiile se refera la schimburi de active monetare, iar operatiile reflecta utilizarile sau incasarile de active monetare);

- sa cumpere sume in valute liber utilizabile sau in DST in schimbul unor sume in moneda nationala in vederea echilibrarii balantei de plati;

- sa participe la adoptarea deciziilor in cadrul FMI;

- sa primeasca alocari de DST;

- sa adere la Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare (BIRD).

O tara membra a FMI are urmatoarele obligatii cu titlu general:

- sa furnizeze date economice si financiare necesare derularii operatiunilor cu Fondul;

- sa elimine restrictiile in domeniul platilor si transferurilor pentru tranzactiile internationale curente;


- sa elimine practicile monetare discriminatorii;

- sa asigure, la cerere, convertibilitatea sumelor in moneda proprie detinute de celelalte state.

Din ce sunt constituite resursele FMI

Resursele FMI sunt constituite din cotele-parti depuse de statele membre, care detin ponderea cea mai ridicata in totalul acestora si sunt susceptibile la modificari periodice, precum si din imprumuturile contractate de FMI.

Cotele-parti depuse de statele membre reprezinta participarea financiara a fiecarei tari, iar marimea acestora influenteaza puterea de vot a fiecarei tari, accesul la facilitatile de credit oferite de FMI si marimea alocarilor de Drepturi Speciale de Tragere (DST) pentru fiecare tara membra.

Marimea cotei de participare la resursele Fondului a fost stabilita initial, in dolari americani, in functie de dimensiunea economica a tarii respective in cadrul economiei mondiale, luandu-se in considerare o serie de indicatori economici importanti, si anume:

- 2% din venitul national brut;

- 5% din rezervele de aur si de dolari SUA;

- 10% din media importului;

- 10% din variatia maxima a exportului;

- suma elementelor de mai sus, majorata cu ponderea exportului mediu in venitul national.

Potrivit statutului initial, cota-parte trebuia varsata in aur si in moneda nationala, astfel:

- partea varsata in aur (pana in anul 1979 aceasta transa a fost numita “transa-aur”) reprezenta partea cea mai mica dintre 25% din cota si 10% din rezervele oficiale


nete in aur si dolari. Ea putea fi varsata la alegere in DST sau valute acceptate de Fond;

- partea varsata in moneda nationala reprezenta diferenta pana la completarea cotei, de regula 75% din marimea acesteia. Sumele in moneda nationala a unei tari aflate la dispozitia Fondului si care depasesc acest procent reflecta datoria tarii in cauza fata de Fond, iar sumele cu care disponibilitatile Fondului in moneda unei tari sunt mai mici decat acest nivel reflecta datoria Fondului fata de tara respectiva.

Varsamintele in moneda nationala a unei tari sunt reflectate in conturile deschise pe seama Fondului la banca centrala a tarii membre.

De marimea cotelor-parti depinde puterea de vot a membrilor FMI, deoarece numarul de voturi atribuit unui stat este proportional cu capitalul subscris de acesta la Fond. Totusi, indiferent de marimea cotei-parti subscrise, o tara membra dispune de 250 de voturi, la care se adauga cate un vot suplimentar pentru fiecare parte din cota sa echivalenta cu 100.000 DST.

In urma reuniunii anuale a membrilor FMI din luna septembrie 1997 s-a luat decizia majorarii cu 45% a cotelor tarilor membre si a unei noi alocari de DST. Aceasta majorare a reprezentat un factor esential de crestere a capacitatii tarilor membre de a beneficia de resurse financiare mai insemnate de la FMI.

Functiile Fondului Monetar International

Preocuparile FMI sunt legate atat de asigurarea echilibrului valutar al tarilor membre cat si de administrarea Sistemului Monetar International. Pornind de la obiectivele Fondului Monetar International, care vizeaza sustinerea expansiunii si a cresterii echilibrate a comertului international si promovarea dezvoltarii economice a tarilor lumii, fiecare tara membra este chemata sa implementeze politici economice si financiare care sa asigure cresterea economica in conditii de stabilitate a preturilor si sa elimine factorii care perturba echilibrul financiar si valutar. Aceste obiective ale Fondului Monetar International se realizeaza prin urmatoarele functii:

a) supravegherea politicilor cursurilor valutare practicate de tarile membre si adoptarea unor principii specifice in vederea orientarii tarilor membre spre astfel de politici. Supravegherea politicilor financiar-valutare internationale a constituit scopul initial al Fondului, care se manifesta si in prezent prin supravegherea politicilor promovate de tarile membre, politici care trebuie sa fie in concordanta


cu obligatiile acestora, prevazute in Statut. Aceste tari sunt obligate sa colaboreze cu Fondul si cu ceilalti membri pe probleme de natura financiar-valutara si de politica macroeconomica;

b) acordarea de asistenta tehnica tarilor membre. FMI acorda tarilor membre asistenta tehnica in domenii diverse, cum sunt politicile fiscale si monetare, balanta de plati externe, sistemul bancar etc. In ultima perioada se constata o diversificare din ce in ce mai mare a asistentei tehnice, concretizata in: trimiterea gratuita de specialisti in domeniile de expertiza ale FMI, asigurarea de consultanta in domeniul politicilor economice si financiare, sprijin in elaborarea si implementarea politicilor valutare si fiscale, sustinerea crearii unor institutii financiare (infiintarea de banci centrale si a trezoreriilor), sprijin in revizuirea si chiar elaborarea legislatiei in domenii specifice, asistenta gratuita in domeniul colectarii si prelucrarii datelor statistice si perfectionarea functionarilor publici s.a. Asistenta tehnica reprezinta aproximativ a cincea parte din bugetul operational al FMI, iar finantarea acesteia se face atat din resurse interne cat si externe (donatii primite);

c) acordarea de asistenta financiara tarilor care se confrunta cu dificultati in echilibrarea balantei de plati. Aceasta asistenta consta in acordarea unei tari a dreptului de a cumpara cu moneda nationala o moneda a altei tari membre, cu obligatia acesteia de a-si rascumpara moneda nationala la un anumit interval de timp. La acordarea unui credit de acest tip de catre FMI unei tari membre sunt solicitate de la aceasta garantii speciale, care constau in obligatia guvernului tarii beneficiare a imprumutului de a asigura realizarea anumitor indicatori de stabilitate macroeconomica, definiti in cadrul strategiei proprii de relansare a economiei sau stabiliti in cooperare cu reprezentantii Fondului. Acesti indicatori macroeconomici vizeaza politica monetara, cea bugetara, cea fiscala si politicile structurale macroeconomice. De asemenea, tara beneficiara a creditului trebuie sa indeplineasca o serie de conditii, cum sunt: sa faca dovada ca valuta solicitata ii este neaparat necesara pentru plati compatibile cu principiile FMI, sa nu fi fost anterior declarata ca neadmisa la resursele Fondului, din diverse motive, sa faca dovada ca isi poate rascumpara propria moneda la scadenta imprumutului etc. Cele mai importante credite acordate de FMI sunt orientate spre tarile cu un PNB/locuitor scazut. Activitatea de sprijin financiar a Fondului a fost extinsa in ultima vreme prin acordarea de catre acesta a unor imprumuturi specifice, si anume:

- finantarea compensatorie, care se acorda in cazul unor variatii puternice ale preturilor unor produse primare, care pot avea ca efect provocarea de dezechilibre ale balantelor de plati externe;


- finantarea stocurilor tampon, care se acorda tarilor in curs de dezvoltare care stocheaza produse primare in vederea reducerii ofertei excesive de pe pietele internationale, susceptibila sa conduca la prabusirea preturilor;

- finantarea extinsa, care se acorda tarilor care se confrunta cu dezechilibre ale balantei de plati externe si care se confrunta cu dificultati in dezvoltarea economica etc.

FMI răspunde în fața guvernelor din țările membre. Organismele de conducere sunt: Consiliul Guvernatorilor, Comitetul Financiar și Monetar Internațional și Consiliul Director. În vârful structurii organizaționale se află Consiliul Guvernatorilor, format din guvernatorii băncilor centrale sau miniștrii de finanțe din fiecare dintre cele 184 de state membre. Toți guvernatorii se întâlnesc o dată pe an în cadrul Întâlnirii Anuale a FMI și a Băncii Mondiale. Consiliul Director este format din 24 de membri și conduce activitățile curente.

Directori

Perioada Nume1946–1951 Camille Gutt1951–1956 Ivar Rooth1956–1963 Per Jacobsson1963–1973 Pierre-Paul Schweitzer1973–1978 Johan Witteveen1978–1987 Jacques de Larosière1987–2000 Michel Camdessus2000–2004 Horst Köhler2004–2007 Rodrigo de Rato2007-2011 Dominique Strauss-Kahn2011 John Lipsky (interimar)2011-prezent Christine Lagarde

Puterea de vot în cadrul organizației


Deciziile majore necesită o majoritate de 85% din voturi, o supermajoritate. Statele Unite ale Americii a fost mereu singura țară care poate bloca o decizie a FMI. Tabelul următor arată primele 20 de țări în funcție de numărul de voturi (2 220 817 voturi în total). Cele 27 de țări membre ale Uniunii Europene au împreună 710 786 de voturi (32,07%).

În data de 23 octombrie 2010, miniștrii de finanțe din G-20 au fost de acord cu o reformă a Fondului Monetar Internațional prin acordarea a 6% din voturi anumitor țări în curs de dezvoltare.

2.RELATIA FONDULUI MONETAR INTERNATIONAL CU ROMANIA

România este membră a Fondului Monetar Internaţional (FMI) din anul 1972, având în prezent o cotă de participare de 1 030,2 milioane DST (0,43% din cota totală). România deţine 11 039 voturi, echivalentul a 0,44% din total. Potrivit prevederilor OUG 123/27 decembrie 2011 şi a Rezoluţiei Consiliului Guvernatorilor FMI nr. 66-2/15 decembrie 2010 cota de participare a României la FMI va fi de 1 811,4 milioane DST. Această nouă cotă va intra în vigoare după îndeplinirea condiţiilor prevăzute în paragraful 5 din Rezoluţia nr. 66-2. În cadrul FMI, România face parte din grupa de ţări (constituenţă) care include: Armenia, Bulgaria, Bosnia Herţegovina, Cipru, Croaţia, Georgia, Israel, Macedonia, Moldova, Muntenegru, Olanda, Ucraina, iar de la 1 noiembrie 2012 şi Belgia şi Luxemburg.

Poziţia de guvernator al României la FMI este deţinută de guvernatorul BNR, iar cea de guvernator supleant de secretarul de stat din Ministerul Finanţelor Publice cu responsabilităţi în domeniu.

România a acceptat obligaţiile prevăzute în Articolul VIII al Statutului FMI la 25 martie 1998. Prin aceasta, România se angajează să nu recurgă la introducerea de restricţii cu privire la efectuarea plăţilor şi transferurilor pentru


tranzacţii internaţionale curente şi să nu participe la aranjamente valutare discriminatorii sau practici valutare multiple, fără aprobarea/consultarea FMI. (Comunicat FMI: "Romania Accepts Article VIII Obligations").

Începând cu anul 1991, asistenţa financiară acordată de FMI s-a concretizat în aprobarea unui număr de nouă aranjamente stand-by (Romania and IMF). La 4 mai 2009, Consiliul Directorilor Executivi al FMI a aprobat solicitarea României privind încheierea unui aranjament stand-by pentru o perioadă de doi ani, în valoare de 11,4 miliarde DST (aproximativ 12,9 miliarde euro sau 17,1 miliarde dolari SUA) şi eliberarea primei tranşe în valoare de 4,37 miliarde DST (aproximativ 4,9 miliarde euro sau 6,6 miliarde dolari SUA). Din acest aranjament s-au tras 7 din cele 8 tranşe prevăzute, însumând 10,57 miliarde DST1 (aproximativ 11,9 miliarde euro). În ceea ce priveşte cea de-a 8-a tranşă, aceasta a fost considerată, la solicitarea autorităţilor române, ca fiind de tip preventiv şi, în contextul evoluţiilor macroeconomice favorabile, nu a fost trasă.

În şedinţa din 25 martie 2011, Consiliul Directorilor Executivi al FMI a aprobat încetarea mai devreme a acordului precedent şi încheierea unui nou aranjament stand-by cu România, de tip preventiv, pentru o perioadă de 24 luni, în sumă de 3.090,6 milioane DST (aproximativ 3,5 miliarde euro), reprezentând 300% din cota României la FMI. Data intrării în vigoare a acestui aranjament este 31 martie 2011. La 28 septembrie 2012, Consiliul Directorilor Executivi al FMI a analizat rezultatele celei de-a şasea evaluări privind îndeplinirea criteriilor de performanţă asumate de România în cadrul ultimului aranjament, punând la dispoziţia ţării noastre a şaptea tranşă, în valoare de 430 milioane DST. Autorităţile române au informat FMI că nu intenţionează să efectueze nici această tragere.

La 7 august 2009, Consiliul Guvernatorilor FMI a aprobat rezoluţia privind o nouă alocare generală de DST, în valoare totală de 250 miliarde DST. Această alocare generală a fost însoţită de o alocare specială, care a fost propusă încă din anul 1997, dar care la acea vreme nu a întrunit cvorumul necesar aprobării.

În prezent, suma alocărilor cumulative de DST-uri aferentă României este de 984,8 milioane DST. Conform Statutului Fondului, alocările de DST nu sunt purtătoare de dobândă, ţările membre primind dobândă doar atunci când deţinerile de DST cresc peste nivelul alocărilor şi plătind dobândă atunci când deţinerile scad sub nivelul alocărilor.


În calitate de stat membru, România furnizează FMI informaţii şi realizează consultări anuale cu această instituţie, în conformitate cu prevederile Articolului IV al Statutului FMI.

În cadrul politicilor de evaluare a gradului de adoptare a standardelor internaţionale în domeniile relevante pentru activitatea FMI, România a participat la:

Programul Băncii Mondiale şi FMI de evaluare a sectorului financiar (Financial Sector Assessment Program - FSAP). În acest context, experţii BM şi FMI au realizat raportul Financial Sector Stability Assessment - FSSA, raport ce identifică principalele vulnerabilităţi ale sectorului financiar românesc şi oferă un set de recomandări pentru corectarea acestora.

ROSC - Data Module (raportul privind respectarea standardelor şi codurilor), prin care experţii FMI realizează o evaluare a practicilor româneşti privind diseminarea datelor vizavi de Standardul Special de Diseminare a Datelor - SDDS (România a aderat la acest sistem în mai 2005).

În calitate de ţară membră, România a beneficiat de-a lungul timpului de asistenţă tehnică în câteva domenii, incluzând politica monetară şi organizarea băncii centrale, supravegherea şi reglementarea bancară şi statistica.

Drepturile si obligatiile Romaniei ca tara membra a Fondului Monetar International

In urma aderarii la FMI, Romania a obtinut urmatoarele drepturi:

- dreptul de a obtine credite in regim normal sau ca facilitati. Incepand cu anul 1990, Romania a beneficiat de facilitati sub forma tragerilor curente, acordurilor stand-by, finantarilor compensatorii si a facilitatilor de transformare sistematica;

- dreptul de a obtine credite in monedele altor tari membre sau in DST din resursele generale ale Fondului, in schimbul unei sume in moneda nationala, in conditii mult mai avantajoase decat cele ale pietei, fiind obligata sa respecte in schimb o serie de conditii impuse de FMI tuturor tarilor membre aflate in postura de debitor fata de Fond;


- dreptul de alocari de DST in cazul unor noi emisiuni de DST. Datorita faptului ca FMI a intrerupt emisiunile de DST incepand din 1972, Romania nu a putut beneficia de astfel de alocari decat incepand cu anul 1979;

- dreptul de participare la luarea deciziilor in cadrul FMI. Romania detine un numar de voturi corespunzator cotei sale de participare, iar acest drept de vot se exercita prin intermediul unui grup format din 12 tari (Armenia, Bosnia si Hertegovina, Bulgaria, Croatia, Cipru, Georgia, Israel, Macedonia, Moldova, Olanda si Ucraina), grup condus de reprezentantul Olandei, care reprezinta si interesele tarii noastre in Consiliul Executiv al FMI;

- dreptul de aderare la BIRD si la filialele sale;

In urma aderarii la FMI, tara noastra si-a asumat si o serie de obligatii, si anume:

- subscrierea si varsarea cotei-parti de capital;

- convenirea cu FMI a unui curs reprezentativ al leului fata de dolarul american;

- sa nu aplice restrictii asupra efectuarii platilor curente in relatiile economice internationale;

- sa se consulte cu FMI si sa colaboreze cu celelalte tari membre;

- sa furnizeze informatii cu caracter economic si financiar privitoare la detinerile oficiale de aur si de mijloace de plata internationale, evolutia importurilor si a exporturilor, balanta de plati, investitiile straine, cursul de schimb si altele.

Supraveghere

Functia de supraveghere este stipulata in Articolul IV al Statutului FMI, modificat in 2007, dupa aproximativ 30 de ani de la precedenta modificare, care a avut loc la sfarsitul anilor 70. Pentru a asigura eficienta acestei functii in contextul globalizarii actuale, FMI propune o serie de masuri prin noua sa Strategie pe Termen Mediu.

Decizia din 2007 privind supravegherea bilaterala. In iunie 2007, cadrul de supraveghere a fost actualizat pentru prima data de la sfarsitul anilor 70 prin


adoptarea Deciziei privind Supravegherea Politicilor Economice ale Tarilor Membre, care cuprinde cele mai bune practici. Supravegherea FMI trebuie sa vizeze in principal stabilitatea externa si sa evalueze riscurile si vulnerabilitatile unei economii.

Consolidarea practicilor de supraveghere. In cadrul supravegherii FMI, o atentie deosebita a inceput a fi acordata sectorului financiar, odata cu introducerea Programului de Evaluare a Sectorului Financiar (FSAP) si prin dezvoltarea de instrumente analitice pentru integrarea analizelor privind sectorul financiar si pietele de capital, in evaluarile macroeconomice.

Supraveghere pe baze multilaterale. FMI actualizeaza continuu evaluarile privind tendintele economice la nivel regional si mondial. Principalele instrumente de supraveghere regionala si globala sunt cele doua rapoarte semianuale, World Economic Outlook si Global Financial Stability Report. Primele consultari multilaterale cu privire la dezechilibrele mondiale, incheiate pe 7 august 2007, arata nevoia de consolidare a acestor evaluari la nivel regional si mondial. Pentru dezvoltarea in continuare a supravegherii la nivel regional, au fost luate deja unele masuri care vizeaza modificari organizationale, activitatea de cercetare, discutii cu privire la politicile economice si comunicare. In plus, rapoarte regionale - Regional Economic Outlook Reports (REO) - pe patru mari regiuni sunt publicate anual sau semianual.

In Romania, FMI conduce procesul de supraveghere in mod regulat prin Cosultarile din cadrul Articolului IV.

Asistenta financiara

Una dintre responsabilitatile principale ale FMI este sa acorde imprumuturi tarilor care au dificultati de balanta de plati, oferind acestor tari posibilitatea de a-si reface stocul de rezerve internationale, de stabilizare a cursului valutar, de continuare a platii importurilor si de reinstaurare a conditiilor de crestere economica. Spre deosebire de bancile de dezvoltare, FMI nu acorda imprumuturi pentru proiecte specifice.

Tipuri de imprumuturi

http://www.imf.org/external/np/sec/pn/2007/pn0797.htm

http://www.imf.org/external/np/sec/pn/2007/pn0797.htm


De-a lungul anilor, FMI a dezvoltat o serie de tipuri de credit, numite si "facilitati", concepute astfel incat sa raspunda nevoilor specifice fiecarei tari membre. Tarile cu venituri reduse pot lua imprumuturi cu dobanda preferentiala, prin Facilitatea de Crestere Economica si Reducere a Saraciei (PRGF) si prin Facilitatea privind Socurile Externe (ESF). Imprumuturile nepreferentiale sunt in general de tipul Acordului Stand-by (SBA), ocazional folosindu-se si Facilitatea Extinsa (EFF), Facilitatea de Suplimentare a Rezervelor (SRF) si Facilitatea de Finantare Compensatorie (CFF). FMI ofera si asistenta financiara de urgenta, pentru a sustine refacerea economiilor in urma dezastrelor naturale si a conflictelor, uneori la dobanda preferentiala. In cadrul Strategiei pe Termen Mediu, FMI discuta posibilitatea introducerii unui nou instrument de finantare pentru economiile emergente, care raman vulnerabile la socurile externe, in ciuda politicilor interne solide. Acest instrument ar oferi finantarea necesara mentinerii increderii si reducerii riscului de criza.

Asistenta financiara pentru Romania s-a materializat in programe de imprumut de tipul Acord Stand-by. Incepand cu 1972, Romania a folosit resursele FMI in douasprezece ocazii (detaliate mai jos) ca suport financiar pentru programele economice ale guvernului. Totusi, Acordul stand-by aprobat in iulie 2004 si cel din martie 2011 au fost de tip preventiv, pe 24 de luni, din care autoritatile romane nu au intentionat sa faca trageri.

Aranjamentele stand-by incheiate de Romania cu Fondul Monetar International

Pana in anul 1989, Romania a incheiat cu FMI trei acorduri stand-by, primul fiind semnat dupa trei ani de la momentul aderarii Romaniei la aceasta institutie. Acordurile stand-by sunt acorduri incheiate cu FMI prin care tarile membre au dreptul de a cumpara o suma intr-o anumita valuta de la FMI, in cursul unei perioade date, cu conditia respectarii de catre acestea a unor criterii si conditii stabilite prin programul elaborat si aprobat de Consiliul Executiv al FMI.

Primul acord stand-by al Romaniei cu FMI a fost aprobat pe 3 octombrie 1975 si a fost finalizat cu succes pe 2 octombrie 1976, desfasurandu-se pe o perioada de 12 luni, in care Romania a primit 95 de milioane DST. Al doilea acord a fost aprobat pe 9 septembrie 1977 si a fost incheiat pe 8 septembrie 1978,Romania primind 64,1 milioane DST. Cel de-al treilea acord, in valoare de 1.102,5 milioane DST a fost incheiat pe 15 iunie 1981, insa a fost reziliat dupa 30 de luni de la semnarea lui, pe 14 ianuarie 1984, dupa ce Romania a reusit sa traga de la FMI suma de 817,5 milioane DST. De retinut ca pana la sfarsitul anilor ’90,


Romania nu avea datorii externe nici fata de celelalte state si nici fata de FMI, imprumuturile primite fiind achitate esalonat, in mai multe transe.

Dupa anul 1990, relatiile Romaniei cu Fondul Monetar International au cunoscut o imbunatatire permanenta, ca urmare a eforturilor depuse de autoritatile romane in acest sens. Incepand cu anul 1991 a fost deschisa o reprezentanta permanenta a FMI la Bucuresti, care desfasoara o gama larga de activitati in scopul asigurarii implementarii de catre autoritatile romane a recomandarilor de politica economica ale Fondului, de a mentine legaturi stranse intre organele de conducere ale FMI si autoritatile din Romania, precum si la asigurarea transparentei politicilor FMI in Romania. Incheierea acordurilor cu FMI dupa anul 1990 a fost o necesitate pentru Romania, care se confrunta la acea vreme cu un deficit extern de amploare (circa 1,5 miliarde de dolari), aceste acorduri fiind necesare in vederea solutionarii problemelor balantei de plati si procurarii de capitaluri de pe pietele internationale. Dupa 1990, Romania a incheiat 7 acorduri cu FMI, primind de cele mai multe ori doar prima transa.

Diferentele semnificative dintre cuantumul creditului aprobat si suma trasa efectiv s-au datorat atat conditiilor severe impuse de Fond la acordarea unei noi transe din acord, cat si nerespectarii de catre Romania a programului de reforma.

Primul aranjament stand-by a fost incheiat cu Fondul pe o durata de 12 luni si a fost aprobat la 11 aprilie 1991 pentru un volum total de 380,5 milioane DST, care a inclus si trageri in cadrul facilitatii de finantare compensatorie (imprumuturi acordate tarilor care fac dovada unui necesar financiar care sa compenseze o scadere temporara a incasarilor din exporturi sau o crestere temporara a volumului importurilor) pentru componenta import de titei. El a avut drept scop accelerarea reformei economice, proces demarat in 1990, si a fost orientat in special pe reforma sistemului financiar-bancar si conturarea unui cadru legislativ si institutional specific economiei de piata. Memorandum-ul incheiat cu guvernul roman viza o stabilizare graduala a economiei prin: liberalizarea treptata a preturilor, eliminarea dobanzilor real-negative, stimularea procesului de economisire si a investitiilor, reducerea inflatiei, instituirea unor impozite si taxe corelate cu veniturile incasate, devalorizarea cursului de schimb si introducerea unei rate de schimb flotante etc. Efectele pozitive urmarite nu au fost la nivelul asteptarilor: consumul de materii prime si energie a fost incurajat in continuare prin mentinerea unor preturi scazute, nerealiste, ritmul economisirii si al investitiilor interne a scazut, volumul productiei interne si-a continuat declinul, iar rata de schimb oficiala a leului fata de dolarul american a fost supraevaluata, o


situatie mai buna inregistrand-o doar volumul investitiilor straine directe, care a cunoscut o oarecare crestere.

Al doilea acord a fost un aranjament stand-by pe 10 luni, aprobat pe data de 29 mai 1992 pentru o suma de 314 milioane DST, care a inclus inca o facilitate de finantare compensatorie pentru importul de titei. Al doilea aranjament a avut ca obiective macroeconomice incheierea miscarii corective a preturilor si liberalizarea cursului de schimb al leului, diminuarea inflatiei, mentinerea deficitului bugetar la un nivel ce poate fi finantat fara consecinte inflationiste, stoparea declinului economic si redresarea pozitiei externe a tarii prin ameliorarea situatiei balantei de plati externe si cresterea rezervelor valutare. La fel ca si in cazul primului aranjament, si in cadrul celui de-al doilea au fost respectate obiectivele cantitative doar in primele 3 trimestre de aplicare. Neindeplinirea obiectivelor ambelor aranjamente s-a datorat unui complex de factori nefavorabili, atat interni cat si externi, printre cei mai importanti putand fi mentionati intarzierea procesului de privatizare si restructurare a economiei, inexistenta unei legislatii cu privire la proprietatea individuala, liberalizarea preturilor si a comertului fara infiintarea unor institutii care sa reglementeze relatiile de concurenta, liberalizarea salariilor fara asigurarea corelarii lor cu productivitatea muncii, ratele inalte ale dobanzilor, care au descurajat investitiile, supraevaluarea cursului de schimb al monedei nationale, indisciplina financiara etc.

Al treilea aranjament stand-by cu FMI a fost semnat pe data de 11 mai 1994 pentru o suma de 301,5 milioane DST, care a inclus si o facilitate de transformare sistematica (aceste facilitati sunt acordate tarilor aflate in tranzitie, care se confrunta cu dificultati in echilibrarea balantei de plati).

Masurile de reforma, partial atinse, au vizat stabilirea unei rate a dobanzii real-pozitive, devalorizarea substantiala a cursului valutar oficial, controlul si reducerea inflatiei, stabilirea unor obiective cantitative clare in domeniul privatizarii si de restructurare a sistemului financiar-bancar (inclusiv de infiintare a bursei de valori), eliminarea subventiilor acordate de stat producatorilor ineficienti s.a.

Al patrulea acord stand-by cu FMI a fost aprobat pe data de 22 aprilie 1997 pe o perioada de 13 luni si pentru o suma de 301,5 milioane DST, care urma sa fie trasa in 5 transe trimestriale. Programul economic aprobat viza atingerea unor obiective importante: liberalizarea pietei valutare si a preturilor utilitatilor, mentinerea deficitului bugetar la un nivel rezonabil (4,5%), cresterea rezervelor BNR, sistarea creditelor discretionare, reducerea ratei inflatiei etc. Neindeplinirea


obiectivelor asumate de guvernul roman a condus la atingerea unor performante slabe atat la nivel micro cat si macroeconomic.

Al cincilea acord stand-by cu FMI a fost aprobat pe data de 5 august 1999 pentru o suma de 400 milioane DST, pentru a sprijini programul de reforma si stabilizare economica al guvernului Romaniei (care a vizat diminuarea deficitului de cont curent, scaderea in continuare a inflatiei, cresterea rezervelor valutare ale BNR, consolidarea fiscala si restrictionarea cresterii salariilor, reducerea puternica a pierderilor intreprinderilor publice si implicarea mai puternica a pietei de capital in procesul de atragere a capitalurilor straine).

Al saselea acord stand-by cu FMI a fost aprobat pe data de 31 octombrie 2001 pentru o suma de 300 milioane DST. Programul a vizat sustinerea procesului de dezinflatie si mentinerea deficitului de cont curent, concomitent cu accelerarea reformelor structurale si intarirea perspectivelor de crestere economica.

Al saptelea acord stand-by incheiat cu FMI a fost aprobat pe data de 7 iulie 2004 pentru o suma de 250 milioane DST. Acesta a fost un acord stand-by de supraveghere preventiva, care a cuprins angajamentele luate de Romania in privinta politicilor macroeconomice pentru perioada 2004-2006 si a prevazut accesul la fondurile FMI numai in cazul aparitiei unor crize economice neprevazute. In anul 2005, ca urmare a divergentelor dintre FMI si partea romana cu privire la evaluarea performantelor si a cailor de actiune macroeconomica, acordul a fost suspendat.

In data de 4 mai 2009, Consiliul Director al FMI aproba un nou Acord stand-by pe 24 de luni, in valoare de 11.44 milarde DST (12.95 miliarde EUR), ca parte a unui pachet financiar international care inlcude alte 5 miliarde EUR prin facilitatea Uniunii Europene de sprijinire a balantei de plati, 1 miliard EUR prin programele DPL ale Bancii Mondiale si 1 miliard de la alte institutii internationale.

In data de 25 martie 2011, cu ocazia celei de-a saptea evaluari in cadrul Acordului stand-by 2009-2011, autoritatile romane au adus la cunostinta Board-ului ca ultima transa, cea de-a opta, in valoare de 874 mln DST nu va fi efectiv trasa. Cu aceeasi ocazie Board-ul a aprobat solicitarea privind un nou Acord Stand-by, pe o perioada de 24 de luni, in valoare de DST 3090.6 mln, respectiv 300 procente din cota. Autoritatile si-au exprimat intentia de a nu efectua trageri din acest nou acord.


Totalul creditelor nerambursate la sfarsitul lunii februarie 2011 se ridica la 10569 milioane DST, respectiv 1025.52% din cota.

Tipul Acordului Data Aprobarii

Data Expirarii sau Rezilierii

Suma Aprobata (milioane SDR)

Suma Trasa (milioane SDR)

Stand-by 10/03/75 10/02/76 95.0 95.0 Stand-by 09/09/77 09/08/78 64.1 64.1 Stand-by 06/15/81 01/14/84 1,102.5 817.5 Stand-by 04/11/91 04/10/92 380.5 318.1 Stand-by 05/29/92 03/28/93 314.0 261.7 Stand-by 05/11/94 04/22/97 320.5 94.3 Stand-by 04/22/97 05/21/98 301.5 120.6 Stand-by 08/05/99 02/28/01 400.0 139.75 Stand-by 10/31/01 10/15/03 300.0 300.0 Stand-by preventiv

07/07/04 07/07/06 250.0 0 (nefinalizat)*

Stand-by 05/04/2009 03/15/2011 11443.0 10569**

Stand-by preventiv

03/31/2011 03/31/2013 3090.6 0

*Suma trasa este zero deoarece acesta a fost un Acord Stand-by preventiv (precautionary). Programul nu a fost finalizat, numai prima evaluare fiind incheiata. ** Acordul a fost finalizat si ultima transa, a opta, in valoare de 874 mln. DST, a fost aprobata, dar autoritatile au decis ca nu este nevoie sa traga efectiv aceasta transa;


Pregatire profesionala

FMI asigura instruire profesionala prin intermediul cursurilor si seminariilor organizate la sediul central si prin sponsorizarea Joint Vienna Institute. Aceste programe sunt astfel concepute incat sa fie la nivelul cerintelor in crestere ale tarilor membre. In acest scop, programul de baza include cursuri elementare, medii si avansate despre programare si politici financiare si management macroeconomic, statistica balantei de plati, operatiuni monetare si valutare, conturi nationale si statistici guvernamentale etc.

Obiectivul de baza al acestor programe este instruirea profesionala a oficialilor din tarile membre ale Fondului. Instruirea are scopul de a creste nivelul calitativ al elaborarii politicii economice in tarile membre si de a imbunatati intelegerea reciproca a unor chestiuni, de catre oficialii tarilor membre si personalul FMI.

Pana acum, prin programele sale, Institutul FMI si Joint Vienna Institute au contribuit la instruirea profesionala a numerosi oficiali romani, in domeniile: programare si politica financiara, tehnici de analiza si programare financiara, politici de sector extern, finante publice, operatii valutare si monetare, statistica.

De asemenea, Biroul Regional al FMI pentru Romania si Bulgaria organizeaza cursuri de pregatire profesionala in tarile respective. Astfel, in iulie 2007, domnii Costas Christou si Juan Jose Fernandez Ansola au sustinut prelegeri in cadrul unui seminar de 2 zile pe teme de politica fiscala si coordonarea politicilor macroeconomice. Seminarul a fost organizat la sediul biroului de la Bucuresti.

Asistenta tehnica

Asistenta tehnica oferita de FMI sprijina dezvoltarea resurselor productive ale tarilor membre, ajutandu-le sa-si formuleze politici economice si fiscale in sprijinul cresterii economice. FMI ajuta aceste tari sa-si consolideze capacitatile umane si institutionale, si sa formuleze politici macroeconomice, structurale si fiscale corespunzatoare. Asistenta tehnica reprezinta aproximativ o cincime din


bugetul operational al FMI. Finantarea asistentei tehnice se face atat din resurse interne cat si externe, cele din urma reprezentand fonduri din partea donatorilor bilaterali si multilaterali.

FMI a oferit Romaniei asistenta tehnica in numeroase domenii, cum ar fi administrare fiscala si vamala, politici fiscale, managementul cheltuielilor bugetare, politici monetare si organizarea bancii centrale, supraveghere bancara, tintirea inflatiei, statistica si practici procedurale si institutionale pentru prevenirea spalarii banilor.

Evolutii recente

Economia prezinta semnele unei redresari incipiente. Romania a fost puternic afectata de recesiunea economica globala. Activitatea economica s-a mentinut slaba pe tot parcursul trimestrului trei din 2009, aceasta contractandu-se cu 0,6% trimetru-la-trimestru si cu 7,1% an-la-an. Totusi, indicatorii de frecventa ridicata confirma faptul ca nivelurile de productie se stabilizeaza si ca evolutiile pozitive din zona euro incep sa impulsioneze productia industriala si exporturile. Variabilele macroeconomice reale cheie cresc acum de la luna la luna. In ritmul actual, se anticipeaza ca activitatea economica va reveni la niveluri pozitive in primul trimestru al anului 2010.

In pofida recesiunii severe, inflatia s-a mentinut relativ ridicata dupa standardele regionale. Inflatia IPC de la sfarsitul anului 2009 a fost de 4,7%, in scadere fata de 6,3% in 2008, dar peste limita superioara a intervalului de tintire a inflatiei stabilit de BNR. Dupa ce a scazut la inceputul anului, inflatia a revenit usor la sfarsitul anului datorita majorarii accizelor la produsele din alcool si tutun. Evolutia preturilor la articolele nealimentare a demonstrat presiuni inflationiste persistente, reflectand rigiditatile de pe piata muncii si a produselor dar si efecte de transmitere asimetrica a deprecierii monedei. Cu toate acestea, pe masura ce impactul majorarii accizelor se diminueaza, este de asteptat ca inflatia sa scada pana la incadrarea sa in intervalul tintit stabilit de banca centrala.

Recesiunea a exacerbat pozitia fiscala vulnerabila a tarii. Colectarea veniturilor a scazut sever la inceputul anului, reflectand comertul, veniturile si cheltuielile in scadere. In acelasi timp, s-a dovedit a fi dificil de stapanit nivelul


cheltuielilor curente, depasiri inregistrandu-se la mai multe categorii – inclusiv la cheltuielile cu salariile din sectorul public – ce au fost compensate prin reduceri ale cheltuielilor de capital, cheltuieli mai mici cu dobanzile si unele imbunatatiri in ceea ce priveste colectarea veniturilor spre sfarsitul anului. Implementarea cu intarziere a masurilor menite sa reduca cheltuielile in ultimul trimestru (concediul neplatit de 10 zile si restructurarea agentiilor de stat) a redus economiile preconizate, dar guvernul a reusit sa se incadreze in tinta de deficit stabilita pentru sfarsitul anului.

Tensiunea de pe piata financiara a slabit in ultimele luni, dar conditiile de creditare se mentin dure. Guvernul a reusit sa isi acopere nevoile de finantare pe termen scurt pe piata interna de obligatiuni fara presiuni semnificative asupra ratelor interne, in parte datorita relaxarii conditiilor in ceea ce priveste rezervele minime obligatorii ale bancilor. Pe pietele internationale, marjele CDS pentru Romania sunt acum aproape de nivelurile la care se situau inainte de falimentul bancii Lehman Brothers. Bancile au redus sever cresterea creditului ca rezultat al

activitatii economice diminuate si pentru a-si consolida pozitiile financiare avand in vedere necesarul de capital si limitele privind lichiditatile, standardele mai stricte de acordare de imprumuturi si inrautatirea calitatii activelor.

Romania: Acordul Stand-By

Acces: 11,443 miliarde DST.

Durata: 24luni.

Etapizare: 4,37 miliarde DST au fost disponibilizate dupǎ aprobarea acordului de cǎtre Comitetul Director pe data de 4 mai 2009, iar a doua transa, in valoare de 1,718 miliarde DST, a fost disponibilizata dupa finalizarea primei evaluari in cadrul ASB pe data de 21 septembrie 2009. Tranşele trei si patru, conditionate de finalizarea acestei evaluari ce comaseaza evaluarile doi si trei, sunt in valoare de 2,175 miliarde DST. Urmatoarele patru transe trimestriale sunt conditionate de finalizarea urmatoarelor evaluari trimestricale incepand cu 15 iunie 2010 si sfarsind cu 15 martie 2011, vor fi in suma de 3,180 miliarde DST.

Condiţionalitate

Criterii cantitative de performanţǎ

un plafon pentru variaţia activelor externe nete.


un plafon al arieratelor interne ale bugetului general consolidat

un plafon pentru soldul cash al bugetului general consolidat

un plafon al garanţiilor bugetului general consolidat

ne-acumularea de arierate la datoria externa.

Tinta cantitativa orientativa

Cheltuielile curente primare ale bugetului general consolidat

Soldul operational (rezultatul exercitiului) al celor 10 Intreprinderi de Stat cu cele mai mari pierderi

O marja de consultarei in jurul inflatiei preturilor de consum in decurs de 12 luni.

Actiuni prealabile

Aprobarea masurilor fiscale agreate pentru 2010, inclusiv a bugetului pe 2011.

Prealabil discutariii în Comitetul Director a evaluarilor doi si trei.

Criterii structurale de referinţǎ

Aprobarea legislatiei de implementare a legii privind salarizarea in sectorul public. Pana la 30 septembrie 2010.

Aprobarea in Parlament a legislatiei responsabilitatii fiscale. Pana la 30 martie 2010.

Aprobarea amendamentelor la legislatia bancara si la legislatia de lichidare pentru a consolida cadrul de inchidere a bancilor, în consultare cu FMI. Pana la 31 martie 2010.

Aprobarea legislatiei revizuite a pensiilor. Pânǎ la 30 iunie 2010.

Aprobarea reformelor administratiei fiscale. Pana la 30 aprilie 2010 si ratificarea de catre Parlament pana la 30 iunie 2010.


Aprobarea reformelor in domeniul finantelor autoritatilor publice. Pana la 30 iunie 2010

Aprobarea reformelor in domeniul finantelor Intreprinderilor de Stat. Pana la 30 iunie

2010 (Indeplinit)

Consilierul guvernatorului Băncii Naţionale a României, Lucian Croitoru, consideră că România are nevoie, în acest moment, de un nou acord cu Fondul Monetar Internaţional.

“Dupa părerea mea, da, România are nevoie”, a spus Croitoru, întrebat despre necesitatea unui nou acord cu FMI. 'În România, programul cu FMI a funcţionat. România are nevoie de un nou program cu FMI, dar aceasta nu înseamnă noi bani de la Fond', a arătat Lucian Croitoru, într-un seminar financiar-bancar, la Mamaia. Scrisoarea de intenţie a României urmează să intre în discuţia board-ului Fondului Monetar Internaţional pe 25 iunie 2013, iar în iulie vor avea loc discuţii pentru a fi stabilită data vizitei în România pentru o nouă înţelegere, potrivit unei declaraţii făcută pe 6 iunie 2013 de ministrul Finanţelor Publice, Daniel Chiţoiu.

'După ce scrisoarea va intra în boardul FMI, în data de 25 iunie 2013, îi vom contacta în iulie pentru a avea discuţii şi a stabili data vizitei în România pentru o nouă înţelegere', arăta Chiţoiu, care a spus că este optimist şi încrezător că actualul acord se va încheia cu bine.

Comisia Europeană a recomandat României să ducă la bun sfârşit programul de asistenţă financiară FMI-UE, care a asigurat continuarea procesului de consolidare fiscală, precum şi ameliorarea gestiunii şi controlului finanţelor publice. România a semnat, în 2009, un împrumut stand-by de 12,95 miliarde de euro cu FMI, parte a unui pachet de sprijin de 19,95 miliarde acordat de FMI, UE şi Banca Mondială.

Din acest aranjament cu FMI, România a tras şapte dintre cele opt tranşe prevăzute, în sumă de 10,57 miliarde DST (aproximativ 11,9 miliarde euro). În ceea ce priveşte cea de-a 8-a tranşă, aceasta a fost considerată, la solicitarea autorităţilor române, ca fiind de tip preventiv şi, în contextul evoluţiilor macroeconomice favorabile, nu a fost trasă.


Reprezentantul Fondului Monetar Internaţional pentru România şi Bulgaria va fi, începând cu 1 iulie 2013, Guillermo Tolosa, care îl va înlocui pe Tonny Lybek, al cărui mandat expiră, au declarat, pentru AGERPRES, surse guvernamentale.Tonny Lybek a fost numit reprezentant regional principal pentru România şi Bulgaria, începând cu luna martie 2009, când l-a înlocuit pe Juan Jose Fernandez-Ansola. Guillermo Tolosa a fost reprezentantul FMI pentru Armenia.

3.ConcluziiColaborarea Romaniei cu FMI a avut un rol important in implementarea

unor programe de reforma economica menite sa asigure liberalizarea economiei, reducerea inflatiei, scaderea somajului prin cresterea investitiilor, cresterea productiei, atragerea investitiilor straine prin liberalizarea pietei de capital si a fluxurilor monetare, restructurarea intreprinderilor nerentabile etc.

FMI a jucat un rol activ in procesul de tranzitie din Romania, conditionand acordarea de imprumuturi financiare de efectuarea unor reforme radicale in economia romaneasca. FMI poate fi considerat responsabil de realizarea tranzitiei in Romania si in celelalte tari foste comuniste in masura in care acestea au implementat programele de reforma in legatura directa cu respectarea conditionarilor impuse de aceasta institutie si cu dezideratele proprii fiecarei tari privind reforma economica. Pentru Romania, relatia cu FMI a fost uneori controversata, atat ca urmare a lipsei de profunzime a reformelor promovate in tara noastra in diversele perioade ale tranzitiei, cat si a rigiditatii FMI in ceea ce priveste unele pachete de programe propuse, inadecvate structurii economiei romanesti.


4.BIBLIOGRAFIE

Rodica Milena Zaharia-Economie mondiala

http://ro.wikipedia.org

www.fmi.ro

www.bnro.ro

www.imf.org

http://www.bnro.ro/

http://www.fmi.ro/

http://ro.wikipedia.org/

Date post:	11-Jan-2016
Category:	Documents
Upload:	andrushka3
View:	64 times
Download:	1 times

Relatia Fondului Monetar International Cu Romania

Documents