PLAN:

INTRODUCERE 2

CAPITOLUL 1: STATUTUL. STRUCTURA BĂNCII COMERCIALE.

FUNCŢIILE SECŢIILOR ŞI SERVICIILOR 4

CAPITOLUL 2: RESURSELE BĂNCII ŞI ACTIVITATEA DE

ATRAGERE A LOR 8

CAPITOLUL 3: ORGANIZAREA OPERAŢIUNILOR DE CREDITARE ŞI

EVIDENŢA LOR 11

CAPITOLUL 4: ORGANIZAREA ŞI EVIDENŢA OPERAŢIUNILOR CU

VALUTĂ 21

CAPITOLUL 5: ORGANIZAREA ŞI EVIDENŢA OPERAŢIUNILOR DE

DECONTARE 27

CAPITOLUL 6: ORGANIZAREA ŞI EVIDENŢA OPERAŢIUNILOR DE

FACTORING 31

CAPITOLUL 7: ORGANIZAREA ŞI EVIDENŢA OPERAŢIUNILOR CU

HÎRTIILE DE VALOARE 34

CAPITOLUL 8. ORGANIZAREA ŞI EVIDENŢA

OPERAŢIUNILOR DE CASĂ 40

CAPITOLUL 9. BILANŢUL BĂNCII COMERCIALE ŞI PRINCIPIILE

ALCĂTUIRII LUI 50

CAPITOLUL 10. DIRIJAREA LICHIDITĂŢII BILANŢULUI BĂNCII

COMERCIALE 63

CONCLUZIE 68

ANEXE

1

INTRODUCERE

Banca, în esenţa sa, reprezintă o instituţie financiar-creditară care atrage

de la persoane fizice şi juridice depozite sau echivalente ale acestora,

transferabile prin diferite instrumente de plată şi care utilizează aceste mijloace

total sau parţial pentru a acorda credite sau a face investiţii pe propriul cont şi

risc.

Economia Republicii Moldova are nevoie de un sistem financiar-bancar

stabil, dezvoltat, capabil să sprijine reformele social-economice ale statului. În

acest sens este binevenită ideea detalizării sectorului bancar, sporirii concurenţii

bancare prin acordarea unor servicii bancare la un cost cît mai redus. Aşadar

sistemul bancar reprezintă un suport de bază pentru trecerea treptată a economiei

la relaţiile unei economii de piaţă.

BC "Victoriabank" a fost înregistrată pe 22 februarie 1990 la banca de stat

a URSS. Banca dată se conduce de un şir de legi emise de Parlamentul R.M

("Cu privire la Banca Naţională a Moldovei", "Cu privire la bănci şi activitatea

bancară", "Cu privire la societăţile pe acţiuni", "Cu privire la instituţiile

financiare") regulamente şi instrucţiunile ale Băncii Naţionale a Moldovei

menite să reglementeze tehnica operaţiunilor bancare de pe teritoriul R.M.

În 1992 capitalul social al bancii a atins cifra de 1,5 mlrd. ruble. Reteaua

de reprezentanţe a crescut considerabil şi a atins de la cifra de 7 în 1991 cifra de

37, au mai fost deschise 5 case de schimb valutar. Banca a stabilit relaţii de

corespondenţă cu bănci din Germania(COMMERZBANK AG, DZ BANK AG,

HYPOVEREINSBANK),USA(CITIBANK NA, JP MORGAN CHASE BANK,

AMERICAN EXPRES BANK LTD), Franţa(SOCIETE GENERALE),

Belgia(KBS BANK), Grecia(COMMERCIAL BANK OF GREECE),

Italia(SANPAOLO IMI SPA, UNICREDITO ITALIANO SPA), Austria si

Romania(ROMANIAN COMMERCIAL BANK SA). Volumul investiţiilor de

capital a constituit 14,4 mln. lei. Prin atragerea depozitelor persoanelor fizice

2

banca a început valorificarea unui nou segment al pieţei produselor bancare.

Numărul depunătorilor particulari a depăşit 12 mii.

În 2000 BC „Victoriabank” a sărbătorit 10 ani de la înfiinţarea băncii. În

timpul acestei perioade banca a parcurs o cale grea de la pioner pînă la

organizaţia financiar-creditară stabilă, profesională şi dinamică, fiind lider între

băncile comerciale autohtone. Momentan s-a intensificat concurenţa pentru

client nou, condiţie ce impune băncile comerciale să fie maximal operative,

competitive şi întotdeauna deschise pentru organizaţiile economice cu scopul

de-ai susţine în afacerea lor. Printre cei mai mari clienţi ai ei se numără SA

"Franzeluţa", SA "Zicos Production", SA "Frigo", Asociaţia "Aroma", SA

"CMC de gazificare", Fabrica de Drojdii din Chişinău şi altele.

Un eveniment foarte important pentru bancă si istoria ei au reprezentat

investiţiile în capitalul băncii a institutiilor financiare internaţionale Western

NIS Entreprise Fund si Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare.

Astfel, acestea deţin cote de 9,88% si 9,78% respectiv din pachetul de acţiuni al

băncii.

În ultimii ani banca a dus o politică de creditare agresivă cu scopul

finanţării practic a tuturor ramurilor economiei naţionale. Dar în urma crizei din

toamna 1998, din Rusia şi apoi din Moldova, a impus banca să-şi revadă

priorităţile şi structura activilor sale. Din acel moment banca acordă atenţie mai

mare operaţiunilor în valută, operaţiunilor cu hîrtii de valoare şi diferitor

operaţiuni bancare neriscante sau cele care conţin în sine riscuri minimale.

Deşi în timpul crizei din 1998 multe bănci s-au prăbuşit,

BC"Victoriabank"SA a făcut faţă acestei situaţii şi a putut să-şi ridice

potenţialul, fiind gata de a îndeplini noi condiţii ale BNM.

BC „Victoriabank” are conturi corespondente în mai multe state ale lumii

aşa ca: Austria, Belarus, Germania, Letonia, Lituania, România, Rusia, Ucraina

şi SUA, şi de asemenea efectuează lucrul prin intermediul sistemului de plăţi

SWIFT, utilizarea sistemelor de informare avansate permit efectuarea rapidă şi

calitativă a plăţilor valutare.

3

Pe tot parcursul acestor ani banca a acordat atenţie deosebită indicatorilor

de lichiditate, profitabilitate şi eficacitate. Gestiunea corectă a activelor a dus la

micşorarea riscurilor şi cheltuielilor.

4

CAPITOLUL 1: STATUTUL. STRUCTURA BĂNCII

COMERCIALE. FUNCŢIILE SECŢIILOR ŞI SERVICIILOR

BC „Victoriabank” reprezintă o bancă comercială pe acţiuni, care

efectuează operaţiuni bancare de atragere şi repartizare ale mijloacelor băneşti

ale persoanelor fizice şi juridice.

BC „Victoriabank” dispune de licenţa de tipul "C" a Băncii Naţionale a

Moldovei asupra activităţilor sale financiare, este inclusă în registrul central al

băncilor pe care îl deţine BNM.

Banca dispune de independenţă juridică, operaţională, financiară şi

administrativă faţă de orice persoană, inclusiv faţă de BNM, de Guvern şi de alte

autorităţi ale administraţiei publice, dacă legislaţia nu prevede altfel. Nici o

persoană nu poate îngrădi independenţa băncilor, nu poate interveni în

activitatea ei, cu excepţia unor cazuri specifice (de exemplu, înrăutăţirea

financiară a băncii).

BC „Victoriabank” are anumite obligaţii şi funcţii stipulate în statutul ei.

Pentru a le îndeplini, banca şi-a format o structură de administrare capabilă să

delimiteze componenţa verigilor şi nivelurilor de conducere, nivelul de

subordonare ale lor. În general există două abordări ale structurii băncii:

· Structura funcţională;

· Structura de comandă.

Organele de conducere a băncii sunt:

- Adunarea generală a acţionarilor;

- Consiliul Băncii;

- Organul executiv - Cîrmuirea băncii;

- Comisia de cenzori.

Iar structura funcţională este compusă din următoarele direcţii şi secţii:

1. Direcţia contabilitate urmăreşte şi duce evidenţa contabilă a patrimoniului

băncii, efectuează înregistrările respective asupra tuturor operaţiunilor

5

bancare. Prezintă BNM şi conducerii băncii bilanţurile contabile. Calculă

salariul, concedialele lucrătorilor bancari pe baza tarifelor aprobate.

2. Secţia juridică are ca sarcină primordială acordarea de consultaţii juridice la

încheierea contractelor de credit. De asemenea, această secţie se ocupă de

soluţionarea litigiilor care pot apărea între bancă şi client, între bancă şi

BNM, între bancă şi altă bancă comercială prin intermediul recurgerii la

organele judecătoriei populare sau arbitrajului.

3. Direcţia operaţiunilor bancare are la dispoziţia sa 5 lucrători bancari (şeful

direcţiei, adjunctul şefului, specialist principal şi doi specialişti coordonatori)

în componenţa acestei direcţii intră casa. Ea se ocupă de efectuarea

operaţiunilor cu numerar şi alte valori şi cu alimentarea filialelor, agenţiilor

cu mijloace băneşti, încasează surplusurile peste normele stabilite de la

unităţile sale şi la diferiţi agenţi economici, clienţi ai băncii.

4. Direcţia de creditare şi finanţare se ocupă de eliberarea creditelor, urmărind

cu stricteţe rambursarea lui în termeni şi sumele prevăzute. În caz contrar,

secţia credite prognozate ia măsuri drastice, uneori pe cale judiciară. Tot în

componenţa acestei direcţii intră secţia de marketing şi operaţiunilor cu

privire la gajuri. Aceasta se ocupă cu urmărirea şi realizarea gajului în caz de

nerambursare a creditului şi cu cercetări de marketing.

5. Direcţia trezorerie are mai multe funcţii: 1) stabilesc prognoze de trezorerie,

pe diferite perioade; 2) realizează proiecte de emisiune a hîrtiilor de valoare

şi coordonează evidenţa şi plasarea acestora; 3) urmăresc şi informează

conducerea asupra situaţiei şi nivelului activelor şi pasivelor băncii. Tot în

componenţa acestei direcţii intră secţia de analiză şi sinteză, care se ocupă de

sintetizarea şi analiza datelor, calcularea diferitor indici bancari.

6. Direcţia decontărilor internaţionale se ocupă de domeniul relaţiilor externe

de plăţi, de încheierea contractelor de corespondent bancar, de transferurile

valutei din numele clienţilor şi din numele său, utilizînd pentru aceasta

reţeaua financiară de plăţi rapide şi reţeaua de plăţi electronice.

6

7. Direcţia de administrare şi gospodărie se ocupă de deservirea tehnică. În

competenţa ei intră dotarea cu materiale necesare lucrătorii bancari.

8. Direcţia securităţii bancare exercită securitatea tehnică şi informaţională a

băncii.

9. Secţia auditului intern se ocupă de controale periodice a băncii, acestea se

efectuează pentru conducerea băncii.

10.Serviciul tehnologiile informaţionale se ocupă de efectuarea studiilor,

analizelor şi informări pentru adoptarea de noi metode, mijloace soluţii în

vederea ridicării nivelului activităţii bancare şi lărgirea gamei de servicii

oferite.

Structura de comandă reprezintă însuşi structura organelor de conducere

avînd funcţii şi împuterniciri strict determinate în statutul ei.

Adunarea generală are în competenţa sa dezbaterea mai multor probleme,

însă eu voi menţiona numai pe cele mai importante:

· Aprobarea şi modificarea statutului băncii.

· Determinarea valorii nominale a acţiunilor emise de către bancă.

· Determinarea mărimii capitalului statutar şi modificarea mărimii lui.

· Alegerea preşedintelui şi a membrelor consiliului băncii, stabileşte

remunerarea lor precum şi încetarea activităţii lor înainte de termen.

· Confirmă organizaţia de audit şi stabileşte cuantumul retribuţiei serviciilor

lor.

· Determină direcţiile principale de dezvoltare a băncii, aprobă planurile şi

dările de seamă cu privire la îndeplinirea lor.

Membrii consiliului băncii, cum s-a menţionat mai sus sunt aleşi de către

adunarea generală a acţionarilor, se aleg pe o perioadă anumită. Acesta este

organul de administrare al băncii, care exercită în principal funcţia de

supraveghere şi elaborare a politicii băncii. Acest organism are în competenţa sa

dezbaterea următoarelor probleme:

· Determinarea direcţiilor de activitate a băncii;

7

· Examinarea preventivă a problemelor spre dezbatere la adunarea generală a

acţionarilor;

· Adoptarea hotărîrilor privind participarea la uniuni, asociaţii şi alte

organisme internaţionale

O subdiviziune importantă a conducerii băncii este comisia de cenzori.

Comisia de cenzori are ca funcţie principală efectuarea controalelor asupra

activităţii economico-financiară ale băncii. Ea prezintă adunării generale a

acţionarilor rezultatele controalelor efectuate, precum şi alcătuieşte concluzii cu

privire la darea de seamă şi bilanţul anual. De asemenea, comisia de cenzori

elaborează întreaga metodologie referitoare la efectuarea controlului financiar

intern al băncii, este în drept de a cere de la persoanele cu funcţii în aparatul

băncii prezentarea diferitor documente necesare, iar în unele cazuri să ceară

chiar şi unele explicaţii de la persoanele sus-numite în privinţa activităţii

bancare a unităţii, subdiviziunii respective.

În structura reţelei sale un loc important îl deţin filialele. Ele îndeplinesc

un volum mare de operaţiuni, numărul lor depinzînd de amplasarea sa

geografică. Fiecare filială este condusă de un director avînd locţiitor, direcţia de

contabilitate, sala de operaţiuni unde nemijlocit se efectuează toate operaţiunile

de decontare, de casă etc., jurişti, revizori care supraveghează activitatea filialei

etc. Fiecare filială are ştampila sa neavînd statut de persoană juridică de sine

stătătoare, fiind dependentă direct de bancă.

8

CAPITOLUL 2: RESURSELE BĂNCII ŞI ACTIVITATEA DE

ATRAGERE A LOR

Pasivul băncii reprezintă sursa de formare a resurselor băncii, care se

acumulează de către bancă pentru utilizarea lor eficientă în procesul creditării şi

investirii în hîrtii de valoare. Pasivul băncii se împarte în două grupe mari:

1. Resursele proprii ale băncii - Capitalul bancar şi posturile respective

aferente lui.

2. Resursele atrase ale băncii - care pot fi depozitare (depozitele

persoanelor fizice şi juridice) şi nedepozitare (credite interbancare centralizate şi

descentralizate).

Aşadar, capitalul propriu al băncii reprezintă o parte importantă a unei

astfel de întreprinderi specifice ca banca. În anul 1999-2000 activitatea BC

„Victoriabank” a fost îndreptată în primul rînd la creşterea capitalului, condiţie

impusă de BNM, în urma căruia capitalul normativ a crescut de două ori, în al

doilea rînd banca s-a refuzat de profitabilitate în folosul lichidităţii. Capitalul

propriu al băncii include:

1. Fondul statutar

2. Fondul de rezervă

3. Alte fonduri.

Resursele depozitare ale BC „Victoriabank” includ toate tipurile de

depozite practicate în băncile comerciale a RM. Acestea sunt: depozite la

vedere, depozite la termen, depozite de economii, certificate de depozit.

Depozitele oferite de BC „Victoriabank” au un termen de la trei luni(depozitul

Espreso) pînă la zece ani(depozitul Maxim), determinîndu-se strict suma

depunerii şi termenul păstrării lui. În aceste condiţii avem diferite rate de

dobînzi, de la 5% la 17%. Banca practică vărsăminte suplimentare pe parcursul

termenului de depozitare, foloseşte formula dobînzii compuse şi practică

eliberarea parţială a banilor (afară de dobîndă calculată), iar cealaltă parte a

sumei să nu fie penalizată, realmente însă cînd are loc extragerea banilor parţială

9

clientul este penalizat (i se taie dobînda acumulată), iar pentru a primi în viitor

dobîndă suma rămasă trebuie din nou depusă. Dobînda nu se mai calculă cînd a

expirat termenul depunerii, ci i se propune clientului să îi depună din nou.

Depozitele la termen se deschid în baza cererii clientului, şi în baza

contractului încheiat între client şi bancă. Copia acestui contract se eliberează

deponentului. În contract se indică obligaţiile şi drepturile părţilor, mărimea

dobînzii, termenul depunerii şi penalizarea prevăzută în cazul extragerii banilor

înainte de termen (dobînda pur şi simplu nu se calculă).

Voi menţiona faptul că resursele depozitare ale persoanelor fizice în

această bancă ocupă o pondere foarte mică ( 1,5%-2%).

Evidenţa depozitelor sub aspect analitic se efectuează de către lucrătorul

serviciului control ulterior după documente, ce se păstrează într-un fişier separat.

În ceea ce priveşte depozitele la termen ale persoanelor juridice, putem

menţiona faptul că eliberarea banilor de pe acest cont nu se prevede, deoarece ei

sunt transferaţi la contul de decontare al clientului. De cele mai multe ori

depozitele deschise de către persoanele juridice servesc ca gaj pentru credite.

Principiul forte ce stă la baza relaţiilor dintre client şi bancă este

încrederea şi stima reciprocă pentru interesele de afaceri ale fiecărei părţi.

Acesta fiind factorul definitoriu în relaţiile de afaceri stabile şi de lungă durată

necesare băncii în atingerea succesului pe piaţă.

În componenţa resurselor nedepozitare intră creditele interbancare

centralizate şi descentralizate. BC „Victoriabank” pe parcursul anului 2000 s-a

refuzat de creditele BNM, deoarece ele au devenit destul de costisitoare.

Deoarece banca s-a refuzat de creditele BNM, ea a împrumutat de pe piaţa

interbancară credite decentralizate. Ponderea lor fiind 5% din totalul resurselor

bancare.

La 1 ianuarie 2001 mărimea resurselor depozitare alcătuia 46195462 lei,

iar mărimea resurselor nedepozitare alcătuiau 6925248aproximativ 70% revine

resurselor depozitare la vedere a persoanelor juridice din totalul depozitelor la

vedere, şi numai 0,1% revine persoanelor fizice, iar restul băncilor comerciale.

10

Dacă vor avea loc extragerile de bani de pe conturile persoanelor fizice, acest

fapt nu va influenţa considerabil activitatea băncii.

Din datele expuse mai sus se observă că banca lucrează mai mult cu

persoanele juridice, care sunt mai stabili în cazul unor crize economice şi nu

intră în panică uşor.

La moment BC „Victoriabank” are o ofertă destul de avantajoasă pentru

clienţi - depozitul Formidabil cu 16.7% rata dobînzii la lei moldoveneşti, cu 9%

la dolari americani şi 8.25% la euro. Vărsămintele suplimentare se acceptă fără

limite în afara ultimelor 2 luni, vărsămîntul iniţial fiind de 1000 lei sau 100

USD/EUR. După trecerea a trei luni de la încheierea contractului de depozit se

pot efectua retrageri parţiale,maxim 50% din sold, dar cu condiţia păstrării

cuantumului minim obligatoriu. În cazul rezilierii anticipate a contractului

clientul va primi dobînda în mărime de 1.5% în cazul MDL şi 1% în cazul

valutei străine. Rata dobînzii este flotantă, la decizia clientului rămîne alegerea-

va lua dobînda lunar sau la sfîrşitul contractului cu posibilitatea capitalizării.

Un alt tip de depozit este Espreso – este pe termen scurt (3/6 luni) cu rata

dobînzii fixă fără drept de vărsăminte suplimentare şi retrageri.

De asemenea BC „Victoriabank” atrage mulţi clienţi oferind certificatul

de depozit Victoriabank-în esenţă este acelaşi depozit cu toate caracteristicile

corespunzătoare, dar concomitent cu aceasta este şi o hîrtie de valoare. Deci

poate fi folosită ca gaj,poate fi vîndută pe piaţa secundară sau pur şi simplu

făcută cadou(în cazul certificatului la purtător). Se emit la următoarele valori

nominale: 1000,5000,10000,20000,50000 şi 100000 lei.

O nouă ofertă este depozitul Maxim- se deschide pentru copii pînă la 14

ani, termenul de plasare 10 ani, depunere iniţială 1000 lei, rata dobînzii 17%.

11

CAPITOLUL 3: ORGANIZAREA OPERAŢIUNILOR DE

CREDITARE ŞI EVIDENŢA LOR

Operaţiunile de creditare ocupă ponderea principală în componenţa

operaţiunilor bancare. Veniturile aferente acestor operaţiuni ocupă circa 80-85%

din veniturile totale ale băncii.

Creditul este orice angajament de a acorda bani ca împrumut cu condiţia

rambursării lor la un termen stabilit, plăţii dobînzii şi altor plăţi aferente. BC

„Victoriabank” acordă credite persoanelor fizice şi juridice (inclusiv şi băncilor)

în valută naţională sau în valută liber convertibilă. Creditele nu se acordă pentru

acoperirea pierderilor în urma lipsei de spirit gospodăresc.

Politica de creditare a băncii este promovată de către comitetul de credite

compus din persoane cu funcţii de răspundere în aparatul cîrmuirii băncii, şi se

supune consiliului. Gestiunea operaţiunilor de creditare este efectuată de către

direcţia de creditare şi investire. În continuare va fi descrisă tehnologia creditării

persoanelor juridice.

CREDITELE PERSOANELOR JURIDICE

Relaţiile de creditare ale băncii cu clienţii sunt complexe şi se deosebesc

unele de altele în funcţie de durata de utilizare a creditului şi statutul clientului.

Aşadar, banca oferă credite persoanelor juridice pe termen scurt, mediu şi lung.

Am să prezint o întreagă metodologie a operaţiunilor de creditare a persoanelor

juridice pe etape. Persoanele juridice pot solicita credite de la

BC"Victoriabank"SA numai dacă persoane juridică este înregistrată în

Republica Moldova, are bilanţ contabil de sine stătător, cont de decontare sau de

împrumut la BC"Victoriabank"SA. Acordînd credite banca dată ia în

consideraţie factorii ce asigură rambursarea creditelor către bancă în

conformitate cu contractul de credit.

12

ETAPA I. ANALIZA CERERILOR DE CREDIT

Agenţii economici prezintă cererea de acordare a creditului, bilanţul

contabil al anului trecut şi a celui de gestiune, scrisoarea de garanţie, statutul

înregistrat, business planul.

Cercetarea cererii de acordare a creditului. Clientul se adresează la bancă

cu solicitare de credit şi prezintă o cerere întocmită după o formă prestabilită,

unde se indică:

1. denumirea întreprinderii, organizaţia care solicită creditul, precum şi

adresa directorului de întreprindere,

2. scopul utilizării creditului,

3. durata de utilizare a creditului,

4. termenii de achitare a creditului,

5. asigurarea materială a rambursării creditului,

6. suma creditului cerut,

7. tipuri de conturi deschise la banca dată şi la alte bănci comerciale,

8. tipurile de credit primite de la alte bănci în ultimele şase luni.

Analiza cererii de credit cuprinde:

1) Analiza formală, în cadrul căreia se urmăreşte prezentarea tuturor

documentelor, conţinutul şi corectitudinea îndeplinirii lor.

2) Analiza capacităţii de rambursare, după primirea cererii lucrătorul

bancar stă de vorbă cu solicitantul creditului, concentrînd atenţia sa asupra

următoarelor probleme:

A) Date privind întreprinderea.

B) Factori (probleme) ce au dus la solicitarea de credit.

C) Probleme legate de rambursarea creditului:

- cum clientul presupune să ramburseze creditul;

- cît numerar încasează întreprinderea pe parcursul ciclului operaţional;

- are clientul o sursă specială de rambursare a creditului;

- există oare persoane garante şi care este situaţia lor financiară.

13

D) întrebări privind asigurarea rambursării creditului:

- ce fel de asigurare se dă în gaj;

- cine este proprietarul gajului;

- unde este depozitat gajul;

- se află gajul sub controlul clientului şi poate fi el realizat;

- este necesară permisiunea cuiva pentru a realiza gajul;

- în ce mod a fost evaluat gajul;

- care sunt cheltuielile de păstrare a gajului.

F) Problemele legate de relaţiile clienţilor cu alte bănci.

Cînd se analizează o cerere de acordare a creditului, banca întotdeauna

trebuie să ţină cont de perspectivele achitării angajamentelor faţă de depunător.

De aceea înainte de a acorda creditul, trebuie de apreciat riscul de creditare, şi-n

primul rînd, probabilitatea neachitării creditului la timp.

Fiecare cerere de acordare a creditului se supune unei analize detailate şi

multilaterale, privind constatarea gradului de risc, legat de acordarea creditului.

Riscul de creditare trebuie evaluat chiar din momentul adresării persoanei

juridice în bancă. Dacă pe parcursul studiului prealabil lucrătorul secţiei de

creditare nu obţine un răspuns pozitiv la întrebările principale privind eliberarea

creditului, cererea de creditare trebuie refuzată. În cazul cînd se decide de a

acorda sau nu credit, pentru instituţia bancară este important dacă acesta este un

client al băncii şi care a mai beneficiat anterior de credite sau a mai deschis

conturi în banca dată, sau acesta este un client nou şi pentru prima dată se

adresează aici. Dacă clientul dat a mai beneficiat de credite şi banca nu a avut

pretenţii faţă de dînsul, acest fapt va ridica considerabil şansele lui la primirea

unui nou credit.

Studierea solvabilităţii clientului şi evaluarea riscului. După convorbirea

susţinută cu clientul, lucrătorul bancar împuternicit ia decizia să continue sau nu

lucrul cu clientul dat. Dacă propunerea clientului nu coincide cu principiile

politicii de creditare, atunci cererea se refuză, excepţie pot face cererile de

14

creditare ale clienţilor fideli ale băncii. În aceste condiţii se explică clientului

cauzele de ce nu poate fi eliberat creditul.

Dacă însă, lucrătorul bancar consideră că are rost să lucreze în continuare

cu clientul dat el efectuează o analiză detaliată a stării financiare a întreprinderii

împrumutătoare.

La analiza solvabilităţii sunt folosite diverse surse informaţionale:

- materiale primite nemijlocit de la client;

- materiale despre client aflate în arhiva băncii (dacă acesta anterior a fost

sau este client al băncii;

- informaţii comunicate de cei care au avut contacte cu clientul acesta

(furnizori, creditori, cumpărători ai producţiei sale, bănci)

- dări de seamă şi alte materiale ale întreprinderilor de stat şi private

( dări de seamă despre solvabilitate, cercetări analitice de ramură etc.).

Conform bilanţului contabil (forma Nr.1), care este prezentată în fiecare

lună şi a dării de seamă privind rezultatele financiare (forma Nr.2), care se

prezintă o dată în trimestru se calculă indicii solvabilităţii.

Indicatorii principali precăutaţi sunt:

a) Coeficientul acoperirii, care se calculează ca raportul dintre mijloacele

proprii şi datoriile pe termen scurt, ce urmează a fi plătite. Valorile optimale ale

acestui coeficient sunt 2.0 - 2.5.

b) Coeficientul de lichiditate, se calculează ca raportul dintre mijlocele

lichide fără elementele uşor realizabile ale mijloacelor normate, adică numai

mărfurile şi ambalajul, la datoriile pe termen scurt ce urmează a fi plătite.

Întreprinderile ce realizează un coeficient mai mare de 1.5 se referă la

întreprinderile de categoria întîia de solvabilitate a creditului. Dacă valoarea

coeficientului este de 1.3 - 1.5, atunci întreprinderile date se referă la categoria a

doua de solvabilitate a creditului. Întreprinderile ce realizează un coeficient mai

mic de 1.3 se referă la întreprinderile care nu au posibilitate de a rambursa

creditul.

Se mai calculă cîţiva indicatori intermediari ai lichidităţii şi acoperirii.

15

A1) Coeficientul lichidităţii de casă: (Numerar + Costul hîrtiilor de

valoare) / Suma totală a mijloacelor mobile.

A2) Coeficientul lichidităţii datoriei de debitor: Suma datoriei de

debitor / Suma totală a mijloacelor mobile.

A3) Coeficientul autonomiei: Suma mijloacelor proprii şi alăturate / Total

active. Mărimea optimală este de 0.1

Astfel se sfîrşeşte prima etapă a creditării.

ETAPA II: NEGOCIEREA ŞI APROBAREA CREDITELOR

După analiza cererii de credit urmează etapa negocierii şi aprobării

creditului. Lucrătorul bancar ce se ocupă de client prezintă un referat care

cuprinde:

1. Volumul creditului solicitat.

2. Termenul final de rambursare.

3. Destinaţia creditului.

4. Rata dobînzii la data semnării şi clauza privind dreptul de modificare

de către bancă a ratei dobînzii.

5. Modalitatea de acordare a creditului (prin virament, contra numerar).

6. Termenul de angajare a creditului.

7. Modalitatea de rambursare a creditului.

8. Termenii de rambursare a ratelor scadente.

9. Rezultatul analizei economico-financiare.

10. Rezultatul analizei planului de afaceri.

11. Rezultatul verificării garanţiilor.

12. Rezultatul analizei indicatorilor financiari.

Serviciul de creditare ia decizia corespunzătoare de a acorda sau nu

creditul solicitat de persoana în cauză. Ulterior, decizia şi documentaţia

respectivă avizată de către serviciul de creditare ale băncii este comunicată şi

transmisă Comitetului de Credite şi direcţiei de creditare şi finanţare. Decizia

finală o ia Comitetul de Credite.

16

Hotărîrea primară este menţionată într-un proces-verbal, care se comunică

solicitantului de credite.

ETAPA III: ÎNCHEIEREA CONTRACTULUI DE CREDIT

Contractul de credit este actul juridic încheiat între bancă şi împrumutant

prin care se materializează acordul de voinţă dintre cele două părţi. Temeiul

juridic al contractului de credit îl constituie prevederile legislaţiei în vigoare a

Republicii Moldova şi regulamentele interne ale BC „Victoriabank”.

Pregătirea şi semnarea contractului de credit. Dacă a fost luată decizia

pozitivă privind eliberarea creditului, lucrătorul bancar trece la elaborarea

condiţiilor contractului de credit. Această etapă se numeşte structurarea

creditului.

În procesul structurării creditului se determină principalele caracteristicile

creditului:

- tipul creditului;

- suma creditului;

- termenii de utilizare a creditului;

- metodele şi termenii rambursării creditului;

- dobînda aferentă

- alte condiţii.

Structurarea bine argumentată a creditului constituie un moment

important al afacerii creditare.

Dacă banca a stabilit în contract nişte termeni restrînşi de rambursare a

creditului, atunci împrumutantul poate să rămînă fără de capital necesar pentru o

funcţionare normală, şi dimpotrivă, dacă banca stabileşte nişte condiţii mai

libere de achitare a creditului, atunci împrumutantul va utiliza timp îndelungat

necontrolat creditul primit.

O etapă importantă este determinarea tipului de credit. Aceasta depinde de

scopul utilizării creditului, caracterul operaţiunilor pentru finanţarea cărora se

solicită creditul, posibilităţile şi sursele de rambursare a creditului.

17

În dependenţă de scopurile utilizării creditului se determină şi termenii

utilizării. Banca propune clientului acel tip de credit şi condiţii de rambursare,

care cel mai bine caracterizează afacerea dată, care stă la baza creditului.

Contractul de credit se încheie numai în sediul băncii. Pentru persoanele

juridice contractul de credit se întocmeşte în trei exemplare (I-ul rămîne la

unitatea băncii, al II-lea se înmînează clientului, al III- lea rămîne în direcţia de

creditare şi finanţare.)

Creditul eliberat se înregistrează separat într-un Registru Special de

Evidenţă a Creditelor pentru persoane juridice.

Creditul poate fi suplimentat prin încheierea unui Acord Adiţional la

contractul de credit între bancă şi persoana juridică. Prorogarea poate fi

efectuată numai o singură dată (conform politicii de creditare a IPBank). Aici se

arată suma care este supusă prorogării, rata dobînzii, eventualele penalizări.

ETAPA IV: ACORDAREA CREDITULUI

Acordarea creditului aprobat de către bancă se începe numai după ce

debitorul depune la dosarul de credite toate documentele solicitate de bancă,

inclusiv şi garanţiile aprobate şi asigurate.

Acordarea creditului se face integral sau eşalonat, depinde de înţelegerea

încheiată între părţi (contabilitatea fiind obligată să urmărească, în cazul

eşalonării plăţilor, eliberarea corectă şi în termenii stabiliţi a sumelor eliberate).

La persoanele juridice se prevede numai transferul mijloacelor băneşti la

contul de decontare, în baza unei dispoziţii de plată întocmită de către bancă în

trei exemplare (I-ul serveşte drept bază pentru transferarea mijloacelor conform

contractului de credit, al II-lea serveşte pentru evidenţă în dosar a datoriei la

credit, al III-lea se înmînează clientului).

Operaţiunile de eliberare a creditului se efectuează de către secţia

operaţională a BCA IPBank.

18

Perfectarea contractului de credit se efectuează de către lucrătorul direcţiei

de creditare şi finanţare, iar evidenţa lui de către lucrătorului direcţiei

contabilitate.

ETAPA V: RAMBURSAREA CREDITULUI

Eşalonarea şi rambursarea creditului aprobat se face în termenii de

rambursare stabiliţi în funcţie de posibilităţile reale de plată a beneficiarului

determinate de specificul activităţii sale.

În funcţie de situaţia concretă a împrumutantului, banca stabileşte

împreună cu acesta sumele de rambursare şi termenii la care urmează a se face

plata. Aceşti termeni sunt înscrişi în aşa-numitul grafic de rambursarea

creditului.

Rambursare creditului poate fi efectuată prin două metode:

- prin alocarea de o singură dată la sfîrşitul perioadei de utilizare a

creditului

- sau prin împărţirea sumei creditului plus dobînda pe mai multe perioade.

Pentru încasarea ratelor din creditul scadent se foloseşte metoda virării

sumelor respective în baza dispoziţiei de plată.

În cazul neonorării obligaţiilor de către debitor, sumele nedepuse se trec la

contul creditelor expirat. Iar dacă debitorul nu va achita datoria, contractul de

credit împreună cu alte documente se eliberează pentru problemele creditării în

vederea efectuării perceperii creditelor expirate prin intermediul organelor

juridice sau de arbitraj.

Formele asigurării rambursării creditelor se întocmeşte cu documentele

speciale care au putere juridică şi are sursă concretă de rambursare a creditelor.

La BC"Victoriabank"SA ca formă de asigurare a rambursării creditului se

utilizează ipoteca, gajul şi depozitul. Cea mai convenabilă formă de asigurare a

creditului fiind depozitul.

19

Calcularea dobînzii pentru toate tipurile de credite se face prin aplicarea

formulei de mai jos:

D = (Sd x N x Rd) / (100 x 12)

unde:

Sd - Soldul datoriei;

N - Perioada de utilizare a creditului, luni;

Rd - Rata dobînzii conform contractului;

În corespundere cu Regulamentul BNM cu privire la clasificarea

creditelor şi formarea fondului de risc din 22 iunie 1998, Banca zilnic clasifică

toate creditele şi le repartizează conform categoriilor jos numite:

- credite standarde;

- credite supravegheate;

- credite substandarde;

- credite dubioase;

- credite compromise.

În 2000 în politica de creditare a băncii priorităţile principale erau:

· optimizarea sistemului de gestiune cu riscurile de creditare;

· creşterea rentabilităţii în urma operaţiunilor de creditare;

· îmbunătăţirea calităţii portofoliului de credite.

Deşi s-au produs schimbări serioase pe piaţa financiară a Republicii

Moldova, sectorul creditar a rămas unul din cele mai importante activităţi a

băncii, iar veniturile obţinute din această activitate ocupă locul cel mai

important în structura veniturilor.

Banca prezintă diferite rapoarte BNM referitoare la creditele eliberate,

rapoarte privind credite expirate, duce evidenţa portofoliului de credite pe

fiecare tip al împrumutantului cu evidenţierea sumei, termenilor de rambursare,

etc. Evidenţa bilanţieră a operaţiunilor de creditare este următoarea:

1. Credite. În acest rînd se reflectă suma creditelor acordate de către bancă

inclusiv şi overdrafturile, carduri de credit, cambii, factoring etc.

20

Conturile în care sunt reflectate tipurile de credit sunt:

1231, 1232, 1233, 1234, 1261-1265, 1291-1295, 1321-1325, 1351-1359,

1381-1385, 1411-1415, 1441-1445, 1471-1475, 1491-1498

2. Cerinţe privind leasingul financiar. Cerinţele în urma leasingului

financiar sunt instrumente utilizate de bancă în calitate de arendator, acordă în

arendă proprietate, cel mai frecvent mijloace fixe, debitorului numit arendaş.

Leasingul financiar este o formă recunoscută de finanţare la termen. În acest

rînd se reflectă datoriile debitoare ale băncilor şi ale clientelei privind leasingul

financiar.

Leasingul financiar cu termenul expirat la data gestionară se reflectă în

acest rînd, chiar dacă îndeplinirea acordului de leasing financiar este dubios, cu

excepţia cazurilor în care leasingul financiar a fost anulat.

Cerinţele în urma leasingului financiar în rîndul dat se raportează la

valoarea brută (anterior oricăror reduceri pentru pierderi la leasingul financiar)

excluzînd venitul necîştigat. Conturile în care se reflectă leasingul financiar sunt

1531, 1532.

3. Minus reduceri pentru pierderi la reduceri. În acest rînd se reflectă

suma fondurilor de risc efectivă formată pentru pierderi la credite (contul

reduceri pentru pierderi la credite).

Administraţia evaluează portofoliul de credite zilnic cu scopul

determinării dacă suma fondului de risc este adecvată pentru acoperirea

pierderilor la credite. Contul în care se reflectă aceste sume este 1501.

4. Credite şi cerinţe privind leasingul financiar net. Suma acestui rînd se

obţine prin sumarea rîndurilor "Credite şi cerinţe privind leasingul financiar"

minus rîndul "Minus reduceri pentru pierderi la credite".

21

CAPITOLUL 4: ORGANIZAREA ŞI EVIDENŢA

OPERAŢIUNILOR CU VALUTĂ

Una din operaţiunile valutare efectuate de către banca dată este schimbul

valutar, se are în vedere procurarea şi vînzarea valutei în baza cotării cotării

valutare. Cotarea valutară este însăşi procesul determinării cursul unei anumite

valute faţă de alte valute. Cotarea valutară include cursul de cumpărare şi

vînzare, iar diferenţa dintre cursul de cumpărare şi cel de vînzare reprezintă

marjă, care constituie totodată şi venitul băncii. În Republica Moldova cotarea

oficială a valutei este efectuată de către BNM cu ajutorul regimului fixing, pe

baza cererii şi ofertei de valută. Există două tipuri de cotare a valutei naţionale

în genere:

· Directă

· Indirectă.

În Republica Moldova se practică metoda cotării directe, cînd valoarea

unităţii valutare străine, se exprimă în valută autohtonă, unitate valutară străină

rămînînd constantă, iar cea naţională variind.

În cadrul BC „Victoriabank” activează direcţia decontărilor internaţionale.

Direcţia dată dirijează întreaga activitate a băncii în domeniul efectuării

operaţiunilor valutare atît pe teritoriul Republicii Moldova cît şi în afara ei.

Structura direcţiei se prezintă în felul următor :

1. Secţia conturi corespondente

2. Secţia operaţiuni cu valuta

3. Secţia dealing

4. Secţia evidenţii operaţiunilor valutare.

Fiecare secţie îşi exercită obligaţiile sale. În mod normal că toate

operaţiunile valutare sunt efectuate în limita "Regulamentului valutar al Băncii

Naţionale a Moldovei".

Să începem cu Secţia Conturi Corespondente. Această secţie se ocupă de

executarea plăţilor ale IPBank şi ale clienţilor săi în valută străină, intrările în

22

favoarea clienţilor băncii, ducerea conturilor LORO & NOSTRO. Aceste

operaţiuni banca le efectuează cu ajutorul telexului, care comportă costuri destul

de mari, sau prin intermediul reţelei interbancare SWIFT.

SWIFT-ul reprezintă o reţea dedicată comunicaţiilor interbancare prin

care se fac toate tipurile de plăţi client-client, client-bancă, bancă-client.

BC"Victoriabank"SA este legat la SWIFT în mod stand-alone (de unul singur).

Ea activează prin sistemul SWIFT independent de Banca Naţională a Moldovei,

avînd un cod de autorizare format din 8 cifre. Acest cod este format din

denumirea băncii, ţara în care activează şi codul propriu-zis.

Banca efectuează plăţi prin intermediul reţelei SWIFT fie din numele său,

fie din numele clientului, utilizînd pentru aceasta tehnica de calcul. Pentru

efectuarea plăţii clientul îndeplineşte "Ordinul de plată", care conţine

următoarele rechizite:

· ordonatorul plăţii, codul fiscal şi contul acestuia în bancă;

· instituţia ordonatoare, adică banca care efectuează plata şi în care

clientul îşi are contul său valutar;

· banca beneficiarului şi dacă, este banca intermediară, în care are cont

banca beneficiarului;

· detalii asupra plăţii;

· comisioanele percepute din contul ordonatorului sau din contul

beneficiarului;

· suma plăţii în valută şi în lei.

Ordinul de plată se semnează de către persoanele de conducere care

verifică autenticitatea datelor din ordinul de plată şi se aplică ştampilă

curatorului contului clientului. După aceasta ordinul de plată este transmis

operatorului reţelei SWIFT. Apoi urmează verificarea şi autorizarea şefului de

direcţie, operatorul SWIFT transmite mesajul. Controlul efectuării plăţii se face

prin extrasul din contul băncii corespondente, care vine a doua zi şi în care se

remarcă debitarea sumei respective din contul clientului.

23

Pentru aceste operaţiuni banca încasează un anumit comision sub două

forme:

- fie direct de la banca ordonatoare;

- fie din contul sumei transferate.

Secţia operaţiunilor cu valuta, are următoarele funcţii:

- coordonarea activităţii caselor de schimb valutar;

- verificarea soldurilor clienţilor;

- repatrierea valutară la efectuarea operaţiunilor export-import.

BC „Victoriabank” are în componenţa sa case de schimb valutar, care

efectuează operaţiuni de vînzare-cumpărare de valute liber convertibile.

Cantitatea necesară de valută pentru efectuarea acestor operaţiuni se procură de

la depozitele în valută şi din acumulări de casă. Astfel banca dirijează activitatea

caselor de schimb valutar, avînd licenţa Băncii Naţionale a Moldovei de tip "C",

care permite efectuarea operaţiunilor în valută străină.

Casele de schimb valutar efectuează următoarele tipuri de operaţiuni:

· Operaţiuni de cumpărare a valutei în numerar de la persoanele fizice din

contul resurselor lor;

· Operaţiuni de vînzare a valutei în numerar de la persoanele fizice din

contul resurselor lor;

· Operaţiuni de schimbare a valutei pe alta.

Banca elaborează pe baza cursului valutar oficial diferite cursuri pentru

casele de schimb valutar (fixarea cursului valutar depinde de amplasarea casei

de schimb valutar). Datele privind operaţiunile de vînzare-cumpărare ale

valutelor sunt transmise în direcţia decontărilor internaţionale.

BC „Victoriabank” deserveşte conturile valutare ale agenţilor economici

(persoanelor juridice), care în prealabil îşi deschid conturi valutare la bancă, prin

intermediul acestui cont clientul efectuează toate plăţile şi operaţiile sale

valutare. Pentru deschiderea contului valutar agentul economic rezident prezintă

aşa documente:

· Cererea de deschidere a contului.

24

· Copia certificatului de înregistrare a agentului economic.

· Statutul agentului economic.

· Contractul de constituire.

· Codul fiscal.

· Certificat de la inspectorul fiscal.

· Ordinul de întărire a conducătorului.

· Două cartele cu specimenele cu iscălituri şi amprenta ştampilei.

· Dispoziţia de plată pentru deschiderea contului.

Fiecare agent economic are dreptul să aibă numai un singur cont valutar,

pe fiecare valută aparte.

Persoanele juridice nerezidente prezintă alte documente:

· Cerere de deschidere acontului.

· Procura pe numele directorului firmei.

· Copia statutului şi adeverinţa despre înregistrarea agentului economic

autorizată de notariat.

Orice agent economic, care activează pe teritoriul Republicii Moldova, şi

exportă mărfuri, este obligat să repatrieze valuta primită de la efectuarea

tranzacţiei. Pentru repatrierea valutară exportatorul completează Declaraţia de

repatriere a valutei, semnînd-o din numele său. Această declaraţie conţine:

1. Denumirea exportatorului şi contul lui de decontare.

2. Destinatarul mărfii şi caracteristicile ei (tipul şi preţul mărfii,

cantitatea).

3. Suma plăţii.

Fiecare declaraţie se vizează de către banca unde au fost sau vor fi

înregistrate mijloacele băneşti provenite de la exportul mărfii. Declaraţia se

completează în trei exemplare (două revin agentului economic, iar una la bancă).

De asemenea, agentul economic prezintă originalul contractului în baza cărui a

fost întocmită declaraţia. După avizare, agentul economic prezintă declaraţia de

repatriere la vamă, unde efectuează vămuirea mărfurilor, prin legalizarea

declaraţiei de către organul vamal.

25

Banca duce evidenţa declaraţiilor de repatriere într-un jurnal special de

repatriere, prezentînd dări de seamă la BNM.

Secţia Dealing are ca funcţie principală :

Executarea cererilor de procurare-vînzare ale valutelor străine la bursa

valutară interbancară.

Participarea BC „Victoriabank” la bursa valutară interbancară presupune

achitarea unui comision de 0,15% de la valoarea tranzacţiei, acest comision este

Afacerile valutare la termen BC „Victoriabank” nu le practică, aceasta

este legat de faptul că întregul sistem bancar al ţării este încă neadecvat

cerinţelor economiei de piaţă.

26

CAPITOLUL 5: ORGANIZAREA ŞI EVIDENŢA

OPERAŢIUNILOR DE DECONTARE

BC „Victoriabank” efectuează operaţiuni de decontare cu persoanele

juridice şi fizice.

Banca prestează o gamă destul de largă de servicii de încasare şi de plăţi

diferitor persoane juridice indiferent de forma lor de proprietate (SA, SRL, ÎI,

întreprindere în comandită). Vom începe cu aceea că orice persoană juridică,

care activează pe teritoriul Republicii Moldova este obligată să aibă deschis un

cont prin intermediul căruia să efectueze decontările cu debitorii şi creditorii săi.

În continuare va fi descrisă întreaga tehnologie a operaţiunilor de

decontare dintre bancă şi persoanele juridice.

Relaţiile dintre bancă şi persoana juridică poartă caracter contractual.

Aşadar banca încheie cu persoana juridică un contract de deservire, de

casă. în care se determină lista serviciilor prestate de bancă, răspunderea

reciprocă a părţilor, precum şi mărimea comisionului încasat.

Mărimea comisionului se determină în fiecare caz aparte, pornind de la

preţul de cost al operaţiunilor efectuate şi asigurarea nivelului necesar de

rentabilitate.

Banca poate să folosească mijloacele băneşti ale clientului depuse la cont,

garantînd eliberarea lor la prima cerere a lui. Iar dacă mijloacele de pe cont un

timp îndelungat nu se află în circulaţie, banca încheie un contract special cu

clientul în vederea transferării sumei de bani pe un cont special de depozit pe un

anumit termen cu plata dobînzii stabilită de către bancă. Pentru a perfecta

deschiderea contului de decontare, curent sau bugetar în instituţia băncii sunt

prezentate următoarele tipuri de documente:

· Cererea cu privire la deschiderea contului.

27

· Certificatul cu privire la înregistrarea de stat în organele Ministerului de

Justiţie al Republicii Moldova.

· Copia statutului înregistrat şi aprobat.

· Copia contractului de fondare ( pentru SA, SRL; la deschiderea

conturilor de decontare temporare).

· Fişa cu specimenul de semnături şi amprenta ştampilei.

Documentele descrise mai sus sunt păstrate în documentul de formare a

contului, în afară de fişa cu specimene de semnături şi amprenta ştampilei, care

se păstrează într-un fişier special la executorul responsabil de contul de

decontare a clientului.

Cererea de deschidere a contului se semnează de către conducătorul

unităţii şi de către contabil şef.

Plăţile de pe conturile clienţilor se efectuează la dispoziţia plătitorului cu

condiţia că pe cont sunt mijloace băneşti. De obicei decontările de pe conturile

persoanelor juridice se efectuează prin virament.

În Republica Moldova se utilizează cu precădere următoarele forme de

decontări prin virament:

1. Dispoziţia de plată.

2. Cererea dispoziţiei de plată.

3. Dispoziţie incaso.

4. Dispoziţie de plată acceptate.

5. Acreditiv.

6. Cecuri.

La BC „Victoriabank” se utilizează decontările în baza dispoziţiilor de

plată, cererea dispoziţiei de plată, dispoziţia incaso, dispoziţia de plată acceptată.

Restul instrumentelor de plată nu se utilizează la această bancă, deoarece ele nu

sunt convenabile băncii date.

Dispoziţia de plată reprezintă o dispoziţie dată de către plătitor dată

băncii, la care el se deserveşte, de a transfera beneficiarului o anumită sumă de

bani . Dispoziţia de plată dar, este în sinea sa, un document bancar ce adevereşte

28

livrarea mărfurilor, serviciile efectuate, lucrările executate. Dispoziţia de plată se

întocmeşte pe un formular tip de către plătitor unde se indică: data întocmirii;

suma plăţii în litere şi cifre; plătitorul şi banca plătitorului; beneficiarul şi banca

beneficiarului precum şi destinaţia plăţii. Dispoziţia este vizată de către plătitor

prin iscălitură şi ştampila sa pe primul exemplar. Acest document de plată se

îndeplineşte în patru exemplare, dintre care exemplarul 1 serveşte ca bază pentru

trecerea la scăderi a sumei de plată din contul plătitorului şi se coase în mapă cu

documentele zilei ale băncii plătitoare. Exemplarul patru se înmînează

plătitorului împreună cu extrasul din cont, iar exemplarele doi şi trei se remit

băncii beneficiarului, unde exemplarul doi serveşte pentru efectuarea

înregistrărilor contabile, iar exemplarul trei se înmînează beneficiarului.

Cererea dispoziţiei de plată este cererea beneficiarului către plătitor de a

plăti în baza documentelor de expediere valoarea mărfurilor livrate, a serviciilor

prestate sau a altor plăţi prevăzute în contract . Cererea dispoziţiei de plată are o

utilizare mai restrînsă, deoarece agenţii economici preferă să efectueze plăţile

sale prin utilizarea altor forme de decontări prin virament. Acest document se

îndeplineşte în patru exemplare, dar spre deosebire de dispoziţia de plată,

cererea dispoziţiei de plată se remite împreună cu documentele prevăzute în

contract direct plătitorului spre accept şi plată. Plătitorul perfectează acceptul

prin aplicarea semnăturii şi amprentei ştampilei pe primul şi al doilea exemplar

şi le remite băncii sale (plătitoare). Banca efectuează operaţiunea în baza

exemplarului unu, iar exemplarele doi şi trei se remit băncii beneficiare,

exemplarul patru este întors plătitorului ca confirmare a plăţii. Beneficiarul

primeşte exemplarul trei.

Dispoziţia incaso, dispoziţia beneficiarului privind virarea incontestabilă a

unei anumite sume de bani din contul plătitorului fără consimţămîntului, în baza

documentelor executorii sau a altor acte legislative, care prevăd dreptul virării

incontestabile, de obicei astfel de dispoziţii incaso le întocmeşte Inspectoratul

Fiscal, cînd agentul economic nu-şi onorează obligaţiile sale în ceea ce priveşte

plata impozitelor. Dispoziţia incaso se întocmeşte în patru exemplare: primul

29

serveşte ca bază pentru trecerea la scăderi din contul plătitorului fără

consimţămîntul lui, după ce se coase în mapă cu documentele zilei a băncii

plătitoare; doi şi trei sunt remise băncii beneficiare, unde exemplarul doi

serveşte pentru efectuarea operaţiunii, iar exemplarul trei se remite

beneficiarului plăţii. Exemplarul patru se transmite plătitorului.

BC „Victoriabank” la sfîrşitul zilei operaţionale, întocmeşte Dispoziţia de

Plată Centralizatoare unde sunt grupate toate aceste instrumente de plată după

tip şi bancă. Apoi această Dispoziţie de Plată Centralizatoare este transmisă

Centrului de Decontări al Băncii Naţionale. Banca dată primeşte astfel de

Dispoziţii Centralizatoare de la BNM de trei ori pe zi, dimineaţa la orele nouă,

apoi la orele cinci şi seara la orele opt.

30

CAPITOLUL 7: ORGANIZAREA ŞI EVIDENŢA OPERAŢIUNILOR CU

HÎRTIILE DE VALOARE

Operaţiunile băncii cu hîrtii de valoare sunt nişte operaţiuni, care se

impun tot mai clar în activitatea financiară a băncii.

Hîrtia de valoare reprezintă un document bănesc, care certifică anumite

drepturi de proprietate (dreptul de posesor sau raport de împrumut) ale

31

investitorului în raport cu emitentul acestei hîrtii de valoare şi care prevede plata

venitului sub formă de dividend, dreptul la gestiune a companiei, transmiterea

dreptului de proprietate şi a altor drepturi ce decurg din aceste documente.

Aşadar, BC „Victoriabank” efectuează operaţiuni cu hîrtii de valoare de

stat, care deţin o pondere mică în portofoliul investiţional al băncii, ceea ce dă

dovadă de neîncrederea băncii date în stat. Acest fapt se lămureşte prin aceea că

conjunctura pieţei financiare în 2000 era instabilă şi plasarea mijloacelor în HVS

era legată de risc investiţional înalt. Din această cauză banca îndrepta sursele

primite din HVS, la stingerea datoriilor sale, şi nu la achiziţionarea de noi HVS.

Astfel de la sfîrşitul anului 1999 şi pînă la sfîrşitul 2000 portofoliul de investiţii

în HVS se micşora.

Pe piaţa hîrtiilor de valoare de stat circulă următoarele tipuri de hîrtii de

valoare de stat (în continuare HVS):

1. Bonuri de trezorerie - HVS emise cu scont ( mai mică decît valoarea

nominală) răscumpărate la valoarea nominală la scadenţă, avînd termenul de

circulaţie 28, sau 182, sau 364 zile.

2. Bonuri de administrare a decalajului de casă - HVS emise cu scont (mai

mică decît valoarea nominală) răscumpărate la valoarea nominală la scadenţă,

avînd termenul de circulaţie nu mai mic de o zi şi nu mai mare de 364 zile,

termenul de circulaţie fiind indicat în Comunicatul Oficial de lansare al HVS.

3. Obligaţiuni de stat - HVS emise pe un termen de 365 de zile şi mai

mare cu rata dobînzii stabilită, dobînda fiind plătită periodic şi sunt

răscumpărate la valoarea lor nominală la scadenţă. Obligaţiunile de stat pot fi

vîndute la un preţ mai mic decît valoarea lor nominală (cu scont), la valoarea lor

nominală sau la un preţ mai mare decît valoarea lor nominală (cu primă).

Rata nominală a profitului la bonurile de trezorerie şi celor de

administrare a decalajului de casă depinde de mărimea scontului şi se determină

după formula de mai jos:

((Pr - Pc) x 365) / (Pc x T)

unde:

32

Pr - preţul de răscumpărare al bonului de trezorerie sau a bonului de

administrare al decalajului de casă .

Pc - preţul de cumpărare al bonului de trezorerie sau al bonului de

administrare al decalajului de casă.

T - perioada de circulaţie a bonului de trezorerie sau al bonului de

administrare al decalajului de casă.

Rata anuală a profitului la obligaţiuni de stat depinde de preţul de

cumpărare şi rata dobînzii stabilită în Comunicatul Oficial de la lansare al HVS.

Această rată se calculă în modul următor:

(N x (Ds + 100) / Pc) - 1x 100/ T

unde:

N - valoarea nominală a obligaţiunii

Ds - rata dobînzii

Pc - preţul de cumpărare

T - perioada de circulaţie a obligaţiunilor de stat

HVS sunt emise în formă dematerializată (înscrieri în conturi), adică nu se

tipăresc blanchete speciale de hîrtie.

Scopul principal al sistemului de înscrieri în conturi este de a efectua

înregistrarea precisă şi continuă a identităţii de proprietate asupra hîrtiilor emise

în formă dematerializată de către Ministerul Finanţelor. Acest sistem va

înregistra HVS începînd cu emiterea lor şi terminînd cu introducerea tuturor

modificărilor, care au intervenit în operaţiunile efectuate pe piaţa secundară.

Sistemul înscrierii în conturi este avantajoasă atît pentru emitentul HVS

(Guvernul Republicii Moldova) cît şi pentru investitori (băncile comerciale, care

lucrează în acest sens din numele său sau din numele clienţilor).

Plasarea HVS reprezintă Piaţa Primară a HVS şi se efectuează prin

intermediul licitaţiilor desfăşurate de către BNM sau în mod direct conform

dispoziţiilor Ministerului de Finanţe al Republicii Moldova. Vînzarea HVS la

licitaţie se efectuează prin satisfacerea cererilor de cumpărare a HVS depuse de

33

către participanţii la licitaţie, începînd cu preţul maxim şi terminînd cu preţul

care este satisfăcător.

Evidenţa HVS dematerializate se ţine în sistemul de înscrieri, în conturi la

Banca Naţională, în departamentul credite şi operaţiuni de plată al BNM.

La primul nivel al sistemului organizat sunt deschise pentru fiecare

participant trei conturi:

1. Un cont pentru portofoliul propriu al participantului - Contul Nr.I.

2. Un cont pentru portofoliul clienţilor ţinut de către bancă - Contul Nr.II.

3. Un cont de gaj pentru evidenţa HVS din portofoliul propriu al

participantului gajate BNM la solicitarea creditelor - Contul Nr.III.

Aşadar banca comercială prezintă prin intermediul poştei electronice

Comisiei de Licitaţie pînă la orele 10 în ziua licitaţiei la Banca Naţională cereri

pe tipul de HVS dorite şi termen de circulaţie, care pot conţine atît cereri de

procurare a HVS din partea clientului, cît şi din numele băncii. Clientul încheind

în prealabil cu BC „Victoriabank” un contract pentru procurarea hîrtiilor de

valoare informă înscrisuri în conturi. Acest contract reglementează obiectul

contractului (HVS), obligaţiile părţilor (banca să-şi onoreze obligaţiile de a

cumpăra HVS din numele şi la dispoziţia clientului, la preţul stabilit de client,

iar clientul să transfere pe contul său deschis la BC „Victoriabank” mijloacele

băneşti necesare pentru achitarea volumului necesar de HVS şi comisionul

aferent), termenele şi condiţiile contractului, litigiile şi divergenţele părţilor, şi

alte condiţii care nu sunt mai puţin importante.

Dealerul este în drept să depună pînă la cinci cereri competitive de

procurare în nume propriu şi pînă la zece cereri - la însărcinarea investitorilor în

diferite volume şi la diferite preţuri, cererile investitorilor sunt indicate într-un

rînd separat, indicîndu-se denumirea acestui investitor străin şi ţara lui de

reşedinţă.

În prima zi după desfăşurarea licitaţie, BNM eliberează BC

„Victoriabank” şi altor dealeri avizul de cumpărare obligată, să asigure numai

tîrziu de a doua zi de la desfăşurarea licitaţiei disponibilitatea de mijloace

34

băneşti suficientă pe contul corespondent la Centrul de Decontări al Băncii

Naţionale a Moldovei în sumă totală a cererilor satisfăcute.

BNM sustrage aceste mijloace în mod incontestabil pentru plata HVS prin

dispoziţia sa de incaso, transferîndu-le ulterior Ministerului de Finanţe. Data

transferării sumei Ministerului transferării sumei Ministerului Finanţe pentru

HVS procurate la licitaţie se consideră data cumpărării HVS şi de la această dată

se calculă perioada de maturaţie a HVS.

Banca înştiinţează clientul despre rezultatele licitaţiei, rambursîndu-i

(dacă e cazul) suma de bani care se obţine de la diferenţa dintre preţul propus de

client şi preţul de licitaţie, în acelaşi mod se procedează dacă cererile nu au fost

satisfăcute.

Plata dobînzii se va efectua în termenele prevăzute în condiţiile de emitere

a HVS.

HVS vor fi răscumpărate la data scadenţei anunţate în condiţiile emiterii,

la valoarea lor nominală.

Băncile în acest caz sunt obligate să înceteze cu trei zile înainte scadenţei

operaţiunile de transfer de pe piaţa secundară, prezentînd BNM soldurile HVS

cu data scadenţei în portofoliul propriu ş în portofoliul clienţilor - în sumă totală

şi inclusiv pe fiecare clint.

A doua piaţă a HVS este Piaţa Secundară, care presupune efectuarea a

următoarelor tipuri de operaţiuni de transfer:

1. Facilitatea de lombard, operaţiune de transfer din portofoliul propriu al

băncii, în cazul nostru al BC „Victoriabank” în portofoliul BNM ce este urmată

de răscumpărarea aceloraşi HVS de către BC „Victoriabank”.

2. Operaţiuni REPO, operaţiuni de transfer din portofoliul propriu al

IPBank în portofoliul propriu al altei bănci comerciale a HVS, ce este urmată de

răscumpărarea aceloraşi HVS de către BC „Victoriabank”.

3. Operaţiuni pe piaţa deschisă - efectuate de către BNM, care conduc la

transferul HVS din contul nr.1 al BC „Victoriabank” în contul nr.1 al BNM.

35

4. Operaţiuni de transfer din portofoliul propriu al BC „Victoriabank” în

portofoliul propriu al altei bănci comerciale, în urma vînzării-cumpărării HVS.

5. Operaţiuni de transfer din portofoliul propriu al BC „Victoriabank”, în

portofoliul clienţilor al altui participant în urma vînzării-cumpărării HVS.

6. Operaţiuni de transfer a HVS din portofoliul propriu al BC

„Victoriabank”, în portofoliul clienţilor al altui participant în cazul gajării HVS

la obţinerea unui credit.

7. Operaţiuni de transfer din portofoliul clienţilor al BC „Victoriabank” în

portofoliul clienţilor al altui participant, în urma vînzării-cumpărării HVS.

La efectuarea tuturor operaţiunilor pe piaţa secundară cu HVS se

îndeplineşte formular de transfer al HVS, unde se indică mai multe detalii ce

priveşte tipul transferului, suma, termenii de utilizare, valoarea nominală, etc.

Drept rezultat al operaţiunilor cu HVS, evidenţa cărora se ţine în

Departamentul credite şi operaţiuni de plată al BNM, sistemul de înscrieri în

conturi perfectează registre şi dări de seamă (registrul zilnic al operaţiunilor de

transfer efectuate cu HVS, registrul zilnic al operaţiunilor de transfer efectuate

cu HVS contra plată, lista tuturor operaţiunilor neacceptate, extrasul din

conturile participanţilor pentru operaţiunile efectuate pe parcursul zile).

Circulaţia secundară se face pe piaţa extrabursieră. Piaţa este creată de un

grup de firme - dealeri care duc operaţiile active de cumpărare şi vînzare a

obligaţiilor de stat. În condiţiile de criză economică Guvernul se străduie să

stimuleze activitatea economică cu ajutorul BNM-ului şi cumpără obligaţii de

stat de la dealeri, sporind conturile de rezervă a lor. În condiţiile boom-ului

inflaţionist statul vinde obligaţiile sale dealerilor, micşorînd lichiditatea lor.

În 2000 BC „Victoriabank” a început să-şi desfăşoare activitatea sa pe

piaţa hîrtiilor de valoare corporative. Au fost procurate de asemenea cîteva

pachete de acţiuni a fabricilor de zahăr, ce pot fi atractive pentru investitori în

viitor.

Lunar BC „Victoriabank” prezintă Comisiei de Stat pentru Valorile

Mobiliare dări de seamă în care se arată volumul tranzacţiilor cu hîrtii de valoare

36

din numele său şi din numele clienţilor, lista clienţilor care participă la

tranzacţie.

CAPITOLUL 8. ORGANIZAREA ŞI EVIDENŢA

OPERAŢIUNILOR DE CASĂ

Operaţiunile de casă sunt operaţiunile băncii privind primirea şi eliberarea

banilor şi a valorilor clienţilor băncii. De asemenea, aceste operaţiuni privesc

modul de alimentare a băncii cu numerarul şi procedeul de încasare a surplusului

37

de la filiale, agenţii teritoriale etc. Astfel, operaţiunile de casă sunt toate

operaţiunile băncii cu numerarul.

Deservirea de casă a clienţilor băncii se efectuează prin intermediul

caselor băncii, iar totalitatea banilor în numerar aflaţi la bancă formează casa

operaţională a băncii.

Toate operaţiunile de casă se efectuează conform regulamentului stabilit

de către Banca Naţională a Moldovei.

Deoarece operaţiunile de casă sunt efectuate de către casierii, vom descrie

structura unei casierii. Deci, orişice casierie este compusă din:

1. Casier, care răspund de eliberarea-încasarea banilor.

2. Controlor care verifică toate datele.

Uneori, toate aceste funcţii se îndeplinesc de o singură persoană.

Casa BC „Victoriabank” îndeplineşte următoarele structuri:

- Casa de încasări şi plăţi;

- Casa de numărare.

Casa de încasări de ocupă de încasarea numerarului în baza diverselor

documente: foaia de vărsămînt, ordinul de încasare.

Casa de numărare se ocupă cu eliberarea numerarului în baza cecurilor

băneşti şi ordinelor de plată.

Serviciul încasare al numerarului este efectuat de către Direcţia Încasare şi

securitate tehnică are ca principale funcţii încasarea numerarului, transportarea

valorilor Direcţiei republicane de încasări şi a băncilor comerciale.

Direcţia dispune de autovehicule specializate pentru transportarea

mijloacelor lichide, echipa de încasatori fiind înarmată cu arme de foc care sunt

aplicate în cazuri excepţionale. Fiecare încasator trebuie să aibă conform

Regulamentului Serviciului de Încasare al Băncii BC „Victoriabank”, aprobat

prin ordinul Nr. 42-AB:

Legitimaţie autorizată.

Procura pentru încasarea - predarea valorilor.

Foaia de rută unde sunt indicate

38

Deservirea de casă a băncii se efectuează în felul următor:

Banca, în prima zi, transferă pe contul său corespondent de la Banca

Naţională, pe baza unei dispoziţii de plată, suma necesară, iar a II-a zi

efectuează transportul de valori.

1. La depunerea numerarului pe foaia de depunere cu chitanţă şi borderou

formularele sunt completate de către depunător. Executorul responsabil verifică

dacă foaia, chitanţa şi borderoul sunt completate corect, verifică dacă toate

elementele trecute pe foaia de vărsămînt, chitanţă, borderou corespund, precum

şi suma înscrisă în cifre este identică cu cea înscrisă în litere.

La primirea foii de depunere a numerarului cu chitanţă şi borderou de la

contabilitate, casierul verifică prezenţa şi caracterul identic al semnăturilor

executorilor, responsabili de la grupă conform specimenelor disponibile, dacă

suma înscrisă în cifre şi litere în foaia de depunere este identică cu suma înscrisă

în chitanţă şi borderou. Dacă depunătorul predă numerar în casa băncii pe cîteva

documente de încasare pentru înscriere în conturi diferite, casierul primeşte

sumele de bani pe fiecare document aparte.

După numărarea banilor casierul compară suma trecută în foaia de

depunere cu suma real primită şi verifică dacă acestea corespund, apoi le

semnează, aplică ştampila pe chitanţă, eliberînd-o depunătorului.

La depunerea numerarului prin ordinele de încasare, casierul semnează

ordinul de încasare şi recipisa, aplică ştampila pe recipisă şi o eliberează

depunătorului.

Executorul responsabil al contabilităţii care se ocupă cu operaţiunile de

încasare ale numerarului face pentru fiecare document de încasare o înscriere în

Zilnicul de Operaţiuni alături de alte înscrieri de pe alte documente de casă.

În cazul depistării unor divergenţe între numerar şi suma arătată în

document, de asemenea a banilor falşi sau neplătibili, depunătorului i se propune

să copie documentul, cel iniţial fiind anulat.

39

La sfîrşitul zilei operative de lucru, casierul tolerează sumele încasate pe

grupe sau executori responsabili după care totalurile rezultative sunt trecute în

situaţia încasărilor şi apoi confruntate cu totalul.

La închiderea casei, casierul încasator va preda casierului-şef situaţia

încasărilor împreună cu documentele de casă, precum şi registrul de evidenţă a

numerarului manipulat de către personalul casieriei.

Eliberarea numerarului şi valorilor din casele de plăţi.

Eliberarea numerarului din casieria băncii se efectuează:

a) Unităţilor economice, instituţiilor - pe cecuri băneşti de o formă

anumită.

b) Debitorilor individuali, care primesc împrumut în bancă, deponenţilor

şi pensionarilor - pe ordine de plată. În acelaşi mod se perfectează şi

eliberarea de numerar pentru plăţi legate de întreţinerea aparatului

administrativ şi alte plăţi ale instituţiilor bancare.

Pentru efectuarea operaţiunilor de plată şeful casieriei eliberează

casierului plătitor un avans contra recipisă în registrul de evidenţă a numerarului

manipulat.

După eliberarea avansului de numerar casierilor, casierul-şef este obligat

să verifice prezenţa numerarului rămas în casa de circulaţie pentru a se convinge

de corespunderea soldului, cu scontarea sumelor eliberate, datelor din registrul

evidenţei numerarului şi altor valori pe contul N1001 "Casa" la începutul zilei.

Persoanele responsabile ale instituţiilor economice şi organizaţiilor

prezintă documente de primire a numerarului executorilor responsabili, care,

după verificarea necesară, eliberează către persoana beneficiară marca de control

de la cecul de numerar sau a bonului decupabil de la ordinul de plată pentru

prezentarea în casă. Primind documentul de plată (cecul de numerar, ordinul,

ordinul de plată etc.) casierul este obligat:

Să verifice prezenţa semnăturilor executorilor responsabili autorizaţi să

permită eliberarea de numerar şi caracterul identic al acestor semnături

cu specimenele;

40

Să verifice prezenţa pe document a semnăturii de primire a

numerarului;

Să verifice prezenţa datelor din paşaport sau alt document de

legitimare a persoanei beneficiare;

Să cheme beneficiarul pe numărul documentului de plată şi să-l întrebe

ce sumă are de primit;

Să verifice numărul mărcii de control sau al bonului de casă cu

numărul documentului de plată şi să lipească marca de control sau

bonul respectiv pe cec sau ordin;

Să pregătească suma, să o elibereze beneficiarului şi să semneze

documentul de plată.

La sfîrşitul zilei operative, casierul plătitor verifică dacă sumele primite pe

baza documentelor de plată respective împreună cu numerarul pe care îl are,

corespund sumei primite ca avans, după care întocmeşte situaţia casierului

plătitor, pe care o semnează şi o confruntă cu totalul jurnalelor de casă privind

plăţile din casă.

În baza documentelor de plată sunt alcătuite următoarele înregistrări

contabile, care reflectă operaţiunile de plată a numerarului de casă:

D cont de decontare

C 1001 "Casa".

Soldul format în modul stabilit şi documentele de plată la zi, împreună cu

situaţia, se predă de către casier contra recipisă în registrul de evidenţă a

numerarului manipulat şefului casieriei, care, verificînd situaţia, o semnează şi o

expediază în documente zilei.

Pachetele de bilete, rămase casierului zilei operative, împachetate de alţi

casieri trebuie renumărate, înainte de a fi transmise casierului şi împachetate în

modul stabilit.

Calculul Soldului Limitei de Casă

Între instituţia bancară şi unităţile economice ce sunt deservite se încheie

un contract privind deschiderea contului, efectuarea decontărilor şi deservirea de

41

casă aspectele relaţiei bancă-client. Pentru stabilirea limitei soldului de casă

toate întreprinderile, inclusiv cele comerciale prezintă lucrătorului bancar o

cerere-calcul de stabilite a normelor de cheltuieli a numerarului din încasare,

limitei soldului de numerar în casă, ordinii şi termenului de predare a

numerarului încasat. Întreprinderile comerciale prezintă cererile date pe

blanchete tip.

Limita soldului de casă se determină:

Pentru întreprinderi şi organizaţii care au numerar stabilite şi sunt

obligate să le depună în bancă zilnic la sfîrşitul zilei - în mărimea

necesară pentru asigurarea lucrului normal în dimineaţa zilei

următoare. Cei obligaţi să depună numerarul în ziua următoare - în

mărime nu mai mare de cît încasarea medie zilnică numerarului. Iar

agenţii economici care nu sunt obligaţi să depună zilnic numerarul - în

dependenţă de termenii stabiliţi de predare a numerarului şi suma

încasării.

Pentru întreprinderile de producere, precum şi organizaţiile şi

instituţiile care nu au încasări stabile - în limita cheltuielilor medii

zilnice de numerar (fără cheltuielile de salarii, indemnizaţii pentru

pierderea temporară a capacităţii de muncă, burselor, pensiilor şi

premiilor).

Dacă întreprinderile se află în localităţi diferite de cea a băncii, limita

soldului de casă a clientului poate fi majorată. La determinarea limitei soldului

de casă de numerar se ţine cont că întreprinderile şi organizaţiile au dreptul să

păstreze în casă bani în numerar primiţi din bancă pentru plata salariului,

indemnizaţiei de pierdere temporară a capacităţii de muncă, burse, pensii şi

premii timp de 3 zile calendaristice, iar gospodăriile agricole - timp de 5 zile,

inclusiv ziua de primire a numerarului din bancă.

La scadenţa termenului sumele neutilizate trebuie restituite băncii, care

apoi sunt eliberate întreprinderilor şi organizaţiilor la prima solicitare a acestora

pentru aceleaşi scopuri.

42

Lucrătorii bancari sunt împuterniciţi să controleze respectarea limitei

soldului de casă al clienţilor prin efectuarea de verificări la faţa locului. La

descoperirea de încălcări, întreprinderile sunt pedepsite prin diverse penalităţi.

De asemenea, întreprinderile confirmă faptul că banca a calculat soldul

corect pe baza unui formular nr.04018055.

La IPBank compartimentele "Mijloace băneşti" şi "Valuta străină şi

operaţiile cu valută străină" sunt unite şi grupează conturile pe care se duce

evidenţa numerarului în bancă; mijloacelor băneşti pe drum; casele de întărire şi

surplusul din casele pe drum; conturile întreprinderilor şi organizaţiilor bancare.

De asemenea, conţin conturi de evidenţă a numerarului în valută străină în

bănci; documentelor de casă în valută străină; mijloacelor băncilor străine în

băncile comerciale; resurselor acumulate pe decontările cu corespondentele

străine şi alte valori valutare.

Acest compartiment conţine următoarele conturi:

1. Contul № 1001 "Numerar în casă". Pe cont se duce evidenţa

numerarului în valută străină (încasată, cumpărată, eliberată în

punctele de schimb), documentele de plată în valută străină (încasată,

cumpărată). La documentele de plată în valută străină se referă cecurile

(de drum şi comerciale), cambiile, acreditivele băneşti, amprente,

cartele de credit şi debitoare.

2. Contul № 1002 "Numerar pe drum". Pe acest cont se duce evidenţa

costului numerarului în valută străină trimisă altor bănci.

3. Contul № 2251 "Conturi curente a persoanelor juridice". Pe cont sunt

reflectate mijloacele aflate pe conturi curente valutare a persoanelor

juridice (rezidente şi nerezidente). Conturile se clasifică în dependenţă

de sursa mijloacelor valutare şi statutul juridic a proprietarului:

Tipul "a" - conturile cetăţenilor Moldovei şi persoanelor fără cetăţenie

care trăiesc permanent în Moldova. Pe aceste conturi se duce evidenţa analitică a

valutei intrate sau transferate de peste hotare cu dreptul de schimbare în lei. De

43

asemenea, a valutei cumpărate în banca împuternicită cu dreptul de transfer

peste hotare la plecarea proprietarului contului.

Tipul "b" - conturile pentru evidenţa mijloacelor valutare a cetăţenilor

rezidenţi şi nerezidenţi fără prezentarea documentelor legale. Mijloacele de pe

conturile indicate (după fiecare primire) în decurs de 12 luni de la ziua de

înregistrare pot fi folosite numai pentru decontările în Republica Moldova. După

expirarea termenului ele pot fi trecute în regimul conturilor de tip "a" cu dreptul

de transferare peste hotare la plecarea proprietarului contului.

4. Contul № 1032 "Conturi "Nostro"". Pe acest cont se duce evidenţa

mijloacelor băneşti în bănci corespondente străine pe conturi "Nostro",

depozitele băncii pe acreditivele străine acoperite plasate în bănci

corespondente.

5. Contul № 2032 "Conturi "Loro". Pe aceste conturi se duce evidenţa

mijloacelor în valută străină a băncilor corespondente străine,

mijloacele plasate de bănci corespondente străine.

6. Contul № 2716 "Procente sporite pe hîrtiile de valoare puse în

circulaţie şi alte obligaţiuni".

7. Contul № 2374 "Depozitele pe termen scurt a persoanelor fizice".

8. Contul № 2311 "Depozitele de economii a persoanelor fizice".

La primirea încasărilor băneşti a întreprinderii:

Debit contului № 1001 "Numerar în casă"

Credit contului № 2251 "Conturi curente a persoanelor juridice"

La vînzarea certificatelor BC „Victoriabank”:

Debit contului № 1001 "Numerar în casă"

Credit contului № 2716 "Procente sporite pe hîrtiile de valoare puse în

circulaţie şi alte obligaţiuni"

La primirea banilor pe conturi de depozit a persoanelor fizice:

Debit contului № 1001 "Numerar în casă"

Credit contului № 2374 "Depozitele pe termen scurt a persoanelor fizice"

La primirea vărsămîntului conturilor la vedere:

44

Debit contului № 1001 "Numerar în casă"

Credit contului № 2311 "Depozitele de economii a persoanelor fizice"

În acest mod IPBank îşi organizează gestiunea operaţiunilor de casă cu

clienţii săi.

CAPITOLUL 9. BILANŢUL BĂNCII COMERCIALE ŞI PRINCIPIILE

ALCĂTUIRII LUI

Toată activitatea multilaterală a băncii se concentrează în două documente

de bază - bilanţul şi darea de seamă despre beneficiu şi pierderi.

În Moldova este actuală problema adoptării şi transformării conţinutului

dărilor de seamă bancare pentru publicaţie, conform formelor unice de

publicaţie a dărilor de seamă care activează în băncile comerciale străine (pe

principiul grupării operaţiunilor după descreşterea lichidităţii articolelor

activului bilanţului).

Pentru compararea rezultatelor activităţii băncilor comerciale din

Moldova cu băncile din străinătate, dările de seamă financiare ale băncilor

comerciale trebuie să fie în conformitate cu normele şi standardele ce

funcţionează pe piaţa internaţională.

La standardele internaţionale care definesc dările de seamă financiare

bancare, în primul rînd, se referă standardul ą30 "Reflectarea informaţiei în

dările de seamă financiare bancare şi organizaţiile asemănătoare", elaborat de

45

Comitetul Internaţional de Standardizare a Contabilităţii (IASC), aprobat în

1990.

Acest standard determină necesităţile de prezentare a comentariilor aparte

pe dările de seamă financiare, legate de probleme de conducere cu banca, de

control asupra lichidităţii şi riscului şi, de asemenea, completează alte standarde

internaţionale ale contabilităţii care, de asemenea, se referă la bănci.

Aşadar, în conformitate cu punctul 50 al standardului ą30 banca prezintă

bilanţul care grupează active şi pasive după esenţa lor şi se alcătuieşte în ordinea

care reflectă lichiditatea lor relativă. Punctul 47 stabileşte că banca prezintă

contul rezultatelor care grupează venituri şi cheltuieli după originea lor şi duce

la mărimea de bază a veniturilor şi cheltuielilor.

Referitor la articolele bilanţului băncilor comerciale străine care au

diferite forme de structurare, ele pot fi, de exemplu, grupate după metoda

lichidităţii (metoda americană de grupare):

1. Activele de casă. Articolele acestui compartiment reprezintă "rezerve

primare" din punct de vedere a lichidităţii.

2. Depunerea mijloacelor în hîrtii de valoare. O parte a activului care

poate fi transferată sub forma de casă, cu riscul neînsemnat de pierderi,

reprezintă "rezerve secundare". În acest compartiment sunt incluse

articolele, legate de riscul minimal şi apropiate de active lichide.

3. Credite eliberate. Active puţin lichide.

4. Investiţii de capital.

În pasive se evidenţiază "depozite" care include toate tipurile de depuneri

pe categorii diferite a contragenţilor; alte mijloace atrase, în general, depuse în

bancă pe perioadă lungă şi "fonduri permanente", constituite din capitalul

propriu şi credite pe termen lung.

Această grupare permite de a efectua analiza financiară după direcţiile de

bază a activităţii băncii comerciale, dar se efectuează în baza bilanţurilor

publicate, care nu sunt detaliate pe deplin. Detalierea mai completă poate fi

realizată numai în bilanţul complet.

46

Bilanţul băncii comerciale - bilanţul contabil în care este reflectată starea

mijloacelor proprii şi atrase şi plasarea lor în creditare şi alte operaţii active.

După datele bilanţului se efectuează controlul asupra formării şi plasării

resurselor băneşti; asupra stării operaţiilor de creditare, de decontare, de casă şi a

altor operaţii bancare, care include operaţiile cu hîrtiile de valoare.

Bilanţurile băncilor comerciale reprezintă partea generală a dărilor de

seamă. Analiza lor permite controlul asupra lichidităţii băncilor, perfecţionarea

dirijării activităţii bancare. Conducerea băncilor, folosind dările de seamă a altor

bănci, face cunoştinţă cu starea lucrurilor în băncile străine, stabilind relaţiile de

corespondenţă, de oferire a creditelor. Bilanţurile băncilor se construiesc după

formă unică. Gradul de detaliere a operaţiilor este limitat de taina comercială,

din cauza concurenţei între băncile comerciale. De obicei, în bilanţ nu se

evidenţiază operaţii riscante, rezerve de asigurare, folosite pentru acoperirea

acestor operaţii. De asemenea, trebuie să fie asigurată autenticitatea bilanţului,

pentru a nu distruge încrederea clienţilor.

Bilanţurile bancare se referă la mijloacele de informaţie comercială: ele

răspund la cerinţele ei de bază: operativitatea, claritatea. Operativitatea

bilanţului băncii se evidenţiază în alcătuirea lui zilnică. Bilanţul băncii

reprezintă sursa de informaţie concretă despre existenţa mijloacelor băneşti şi

solvabilitatea băncii. Evidenţa bancară răspunde cerinţelor de autenticitate.

La alcătuirea bilanţului băncii se utilizează principiile de grupare a

operaţiilor după caracteristicile economice comune, lichiditatea în scădere a

activelor şi gradului descrescător al cererii mijloacelor din pasivul bilanţului.

Conturile nomenclaturii bilanţului se descompun în bilanţiere şi

extrabilanţiere, conturile bilanţiere pot fi active şi pasive. Mijloacele pe conturile

pasive reprezintă resursele băncii pentru creditare şi efectuare a altor operaţii

bancare. Datoriile pe conturile active arată direcţiile de utilizare a acestor

resurse. Pe conturile pasive se reflectă: fondurile băncii, mijloacele

întreprinderilor, organizaţiilor, persoanelor fizice, veniturile bugetului de stat,

depozitele, mijloacele în decontări, beneficiul băncii, datoria creditară, alte

47

pasive şi mijloace atrase, incluzînd sumele de refinanţare primite de la alte

bănci. Pe conturile active se duce evidenţa numerarului din casele băncii,

creditelor pe termen scurt şi lung, a cheltuielilor bugetului de stat şi a

investiţiilor de capital, datoriei debitoare, a altor active.

Pe conturile extrabilanţiere se arată mişcarea valorilor şi documentelor

care intră în instituţiile bancare pentru păstrare sau comisie. De asemenea,

încoace se referă semnele de plată a impozitului de stat, blanchetele dărilor de

seamă stricte, blanchetele acţiunilor, acţiunile de comandă pentru păstrare, alte

documente şi valori.

Toate conturile de bilanţ se grupează în conturi de ordin I - conturile

sintetice şi conturile de ordin II - care detaliază conturile de ordin I, adică sunt

conturi analitice. Conturile de ordin I se evidenţiază cu trei cifre. Prima cifră a

numărului contului reprezintă clasa contului, indicînd aparenţa la "active",

"obligaţii", "capital acţionar". A doua şi a treia cifră reprezintă grupa contului,

care grupează conturile cu aparenţa omogenă. Bilanţul conţine 120 de conturi de

ordin I. Numărul contului de ordin II se constituie din patru cifre. A patra cifră

se adaugă la primele trei şi reprezintă obiectul concret al evidenţei.

Toate conturile de bilanţ se grupează în două compartimente: după

conţinut economie omogen şi lichiditate. Nomenclatura conturilor

extrabilanţiere constă din patru cifre. Conturile extrabilanţiere conţin două

compartimente: conturile condiţionate (încep cu cifra 6) şi conturile de

memorandum (încep cu cifra 7).

În cadrul acestei structuri fiecare grupă poate include pînă la 9 conturi.

Soldurile conturilor claselor "active", "obligaţii", "capital acţionar" se folosesc la

întocmirea "Dării de seamă privind starea financiară (bilanţul contabil)".

Evidenţa pe conturile primelor 5 clase se efectuează după metoda dublei

înscrieri.

Cunoaşterea nomenclatorului bilanţului şi posibilitatea de "cifre" a lui

reprezintă condiţia principală a managementului bancar. Bilanţul băncii

comerciale se foloseşte pentru analiza şi dirijarea activităţii băncii, pentru

48

determinarea indicatorilor de lichiditate a lor, dirijarea riscurilor bancare, analiza

profitului bancar după indicatori.

În condiţiile noi de activitate bancară bilanţul băncii comerciale reprezintă

nu numai sursa dărilor de seamă bancare, ci şi mijloc de informare. De

asemenea, bilanţul băncii comerciale serveşte ca reclamă pentru potenţialii

clienţi, care tind să pătrundă în esenţa activităţii bancare. Interesul înalt al

băncilor către dările de seamă est legat cu trecerea lor din organele de conducere

la instituţii comerciale specifice.

Principiile de evidenţă contabilă în bănci, asemenea celor din instituţiile

ale altor ramuri din cadrul economiei naţionale, sunt unice şi expuse în

regulamentul despre evidenţa contabilă şi dările de seamă în Republica

Moldova. Regulamentul stabileşte următoarele baze metodologice de evidenţă

contabilă: întocmirea primară a documentelor şi reflectarea activităţii

economice, aprecierea patrimoniului bănesc, obligaţiilor şi operaţiunilor

economice; calcularea preţului de cost al producţiei şi serviciilor prin sumarea

efectivă a cheltuielilor de producţie; inventarierea cu scopul asigurării

autenticităţii datelor evidenţei contabile; sistematizarea şi gruparea informaţiei

primite prin metoda înregistrării duble. Toate acestea se efectuează în

conformitate cu planul de conturi a evidenţei contabile şi la etapa de încheiere a

procesului de evidenţă se elaborează caracteristica generală a stării obiectului

economic pe data anumită (starea bilanţului şi a altor dări de seamă).

Majoritatea operaţiilor efectuate în bancă sunt operaţii care reflectă

mişcarea mijloacelor băneşti, a plăţilor şi decontărilor. Acestea stabilesc

cerinţele deosebite la întocmirea documentară, organizarea circuitului

documentar, păstrarea documentelor, evidenţei şi a dărilor de seamă bancare.

Regulile de efectuare a evidenţei contabile şi a dărilor de seamă în instituţiile

bancare sunt stabilite de Instrucţiunea Băncii Naţionale a Republicii Moldova.

Folosind această instrucţie trebuie de ţinut cont despre tehnologia modernă de

prelucrare a documentaţiei bancare şi metodele de control asupra autenticităţii

ei.

49

Starea bilanţului reprezintă baza evidenţei contabile în băncile comerciale.

Lucrul contabilităţii începe cu bilanţul iniţiator (la începutul fiecărui ciclu de

evidenţă contabilă) şi se finisează cu bilanţul încheietor (la sfîrşitul ciclului).

Spre deosebire de întreprinderi care elaborează bilanţurile lunar,

trimestrial şi anual, băncile comerciale elaborează şi zilnic. Bilanţurile zilnice

reflectă starea mijloacelor atrase şi proprii a băncii şi plasarea lor în operaţii

creditare.

După datele bilanţului se controlează: formarea şi plasarea resurselor

băneşti; starea operaţiunilor de creditare, de decontare, de casă; reflectarea

corectă a operaţiilor în evidenţa contabilă.

Organizarea evidenţei contabile şi circuitului documentar în bănci

influenţează evident asupra ducerii evidenţei contabile la întreprinderi.

Băncile întocmesc zilnic conturi de evidenţă analitică a clienţilor şi

eliberează extrasele din aceste conturi, efectuează operaţiile de casă şi altele.

Aceste extrase servesc ca bază pentru reflectarea tuturor operaţiilor bancare în

evidenţa întreprinderilor.

În acelaşi timp, mijloacele băneşti a întreprinderilor pe conturile de

decontare, curente şi alte conturi în bancă sunt reflectate în pasivul bilanţului

1. ACTIVE

1.1.1.0. Mijloace băneşti în numerar. În această categorie se reflectă

numerarul în valută naţională şi valută străină aflată la bancă, în subdiviziunile

îndepărtate şi casele de schimb ale băncii, de asemenea se reflectă şi metalele

preţioase monetare. Are loc reflectarea categoriilor de numerar în drum.

Conturile 1001, 1002, 1003, 1004, 1005, 1006.

1.1.2.0. Mijloace băneşti datorate de bănci. Se reflectă mijloacele băneşti

amplasate la bănci rezidente şi nerezidente, indiferent de rata dobînzii sau

scadenţă (cu excepţia amplasării peste noapte, care trebuie reflectate în rîndul

Mijloace băneşti datorate de Banca Naţională a Moldovei sau Mijloace plasate

over-night, în dependenţă de scadenţă).

50

1.1.3.0. Mijloace băneşti datorate de Banca Naţională a Moldovei. Se

reflectă toate conturile "Nostro" şi depozitele la BNM, inclusiv rezervele

obligatorii. Mijloacele amplasate over-night la BNM se reflectă în Mijloace

plasate over-night. Conturile 1031, 1091, 1092, 1097.

1.1.4.0. Mijloace plasate over-night. Se reflectă soldul amplasărilor peste

noapte care sunt depozite la alte bănci pentru o zi. Depozitele, de obicei,

reprezintă mijloacele băneşti lichide excesive ale băncii. Mijloacele băneşti se

consideră "peste noapte" (over-night), dacă banca trebuie să ramburseze sau să

reîntoarcă tranzacţia în ziua următoare de lucru, cu excepţia zilelor de odihnă şi

de sărbătoare. Conturile 1061, 1062, 1063.

1.1.5.0. Hîrtii de valoare. Hîrtiile de valoare sunt clasificate în două

categorii:

a) Cumpărate pentru vînzare;

b) Investiţionale (păstrate în portofoliul băncii pînă la scadenţă).

După achiziţionarea unei hîrtii de valoare, administraţia băncii trebuie să

determine şi să documenteze dacă hîrtia de valoare va fi deţinută pentru vînzare

sau pînă la scadenţă. După determinarea categoriei, hîrtiile de valoare se deţin în

categoria iniţială, deoarece diferite categorii sunt tratate diferit din punct de

vedere economic.

1.1.5.1. Hîrtii de valoare cumpărate pentru vînzare. Hîrtiile de valoare

pentru vînzare sunt cambii de stat, obligaţii şi alte hîrtii de valoare de stat,

acţiuni, certificate de depozit, alte hîrtii de valoare şi comerciale cumpărate

pentru vînzare.

Hîrtiile de valoare cumpărate pentru vînzare pot fi achiziţionate la

valoarea nominală, cu primă sau scont. Conturile 1151, 1152, 1153, 1154.

1.1.5.2. Hîrtii de valoare investiţionale. Hîrtiile de valoare investiţionale

sunt obligaţii ale BNM, hîrtii de valoare de stat, hîrtii de valoare ipotecare,

acţiuni şi alte hîrtii de valoare cumpărate în scopuri investiţionale, achiziţionate

şi păstrate în portofoliul băncii pînă la scadenţă. Hîrtiile de valoare cumpărate cu

51

condiţia de a fi revîndute la preţul de cumpărare plus rata dobînzii stipulată se

reflectă în acest rînd.

Hîrtiile valoare investiţionale pot fi achiziţionate la valoarea nominală, cu

prima sau scont.

Conturile 1181, 1182, 1183, 1184, 1185, 1186, 1187, 1188, 1201, 2201.

1.1.5.9. Total hîrtii de valoare. Suma acestui rînd este egală cu suma

rîndurilor Hîrtii de valoare cumpărate pentru vînzare şi Hîrtii de valoare

investiţionale.

1.1.6.0. Credite şi Cerinţe privind leasingul financiar. Creditul este orice

angajament de a acorda bani ca împrumut cu condiţia rambursării lor, plăţii

dobînzii şi altor plăţi aferente.

Cerinţele în urma leasingului financiar sunt instrumente utilizate de bancă

în calitate de arendator, acordă în arendă proprietatea, cel ,ai frecvent - mijloace

fixe, debitorului numit arendaş. Leasingul este o formă recunoscută de finanţare

la termen.

1.1.6.1. Credite. În acest rînd se reflectă suma creditelor acordate de către

bancă, inclusiv şi overdrafturile, carduri de credit, cambii, cambii comerciale

scontate, factoring etc.

Creditele cu termen expirat la data gestionară se reflectă în acest rînd.

Creditele în rîndul dat se raportează la valoarea brută, excluzînd venitul

necîştigat.

Conturile 1231, 1232, 1233, 1234, 1261-1265, 1291-1295, 1321-1325,

1351-1359, 1381-1385, 1411-1415, 1441-1445, 1471-1475, 1491-1498.

1.1.6.2. Cerinţe privind leasingul financiar. În acest rînd se reflectă

datoriile debitoare ale băncilor şi ale clientelei privind leasingul financiar.

Leasingul financiar cu termenul expirat la data gestionară se reflectă în

acest rînd, chiar dacă îndeplinirea acordului de leasing financiar este dubios, cu

excepţia cazurilor în care leasingul financiar a fost anulat.

52

Cerinţele în urma leasingului financiar în rîndul dat se raportează la

valoarea brută (anterior scpdeii oricăror reduceri pentru pierderi la leasingul

financiar), excluzînd venitul necîştigat.

Conturile 1531, 1532.

1.1.6.3. Minus reduceri pentru pierderi la credite. În aceste rînd se reflectă

suma fondului de risc efectiv format pentru pierderi la credite (contul reduceri

pentru pierderi la credite).

Administraţia va evalua portofoliul de credite periodic cu scopul

determinării dacă suma fondului de risc este adecvat pentru acoperirea

pierderilor la credite.

Contul 1501.

1.1.6.9. Credite şi Cerinţe privind leasingul financiar, net. Suma acestui

rînd se obţine prin suma rîndurilor Credite şi Cerinţe privind leasingul financiar

minus rîndul Minus reduceri pentru pierderi la credite.

1.1.7.0. Mijloace fixe, net. Se reflectă suma mijloacelor fixe minus uzura

acumulată (contra cont al contului mijloacelor fixe).

În acest rînd se include suma clădirilor şi edificiilor, terenurilor, utilajului

etc. ce aparţin băncii.

Conturile 1601-1609 minus 1683-1689.

1.1.8.0. Dobînda sporită ce urmează să fie primită. În acest rînd se reflectă

dobînda cîştigată în perioada gestionară, dar neîncasată şi care urmează a fi

primită. Dobînda pe orice activ expirat mai mult de 90 de zile nu se acumulează

şi nu se reflectă în acest rînd, conform Regulamentului nr. 17/09-01 cu privire la

clasificarea creditelor şi rezervarea mijloacelor în fondul de risc.

Conturile 1701, 1704, 1707, 1711, 1713, 1716, 1719, 1722, 1725, 1728,

1731, 1734, 1737, 1741, 1743, 1746, 1749, 1752, 1755.

1.1.9.0. Altă avere imobilă. În acest rînd se reflectă bunurile imobile,

edificii, teren etc., care au fost confiscate de organele judecătoreşti pentru

achitarea beneficiarului de credit cu banca.

Contul 1811.

53

1.1.10.0. Alte active. În rîndul acesta se reflectă orice active, care nu au

fost menţionate în toate rîndurile precedente ale bilanţului contabil.

Se exclud:

1) Investiţiile în organizaţii subsidate şi asociate;

2) Active nemateriale (brevete, licenţe, mărci comerciale, invenţii,

drepturi de folosire a terenului, edificiilor etc.);

3) Active de mică valoare şi scurtă durată, metale preţioase nemonetare,

alte active nemateriale (picturi originale, obiecte de anticariat);

4) Minus amortizarea acumulată pe active nemateriale şi obiecte de mică

valoare şi scurtă durată;

5) Dobînda plătită cu anticipare şi alte plăţi anticipate;

6) Conturile de tranzit şi suspendate;

7) Decontări privind impozitul pe venit, alte decontări cu bugetul de stat,

decontări privind investiţiile străine, cu salariaţii băncii, cu brokerii

etc., dividende calculate, dar încă neplătite;

8) Alte active tangibile sau intangibile neincluse în rîndurile precedente

ale bilanţului contabil.

Conturile 1203, 1561, 1562, 1631, 1661, 1662, 1663, 1691, 1692, 1761,

1762, 1763, 1791, 1792, 1793, 1801, 1802, 1803, 1804, 1805, 1806, 1807, 1808,

1809, 1812, 1841, 1842, 1843, 1861, 1862, 1891, 2841, 2842, 2843, 2861, 2862.

1.1.99.9. Total active. Suma rîndului acesta trebuie să fie egală cu suma

rîndurilor 1.1.1.01.1.4.0, 1.1.5.9, 1.1.6.9., 1.1.7.0. - 1.1.1.10 ale bilanţului

contabil.

2. OBLIGAŢIUNI ŞI CAPITAL ACŢIONAR

2.1. OBLIGAŢIUNI

2.1.1.0. Depozite fără dobîndă. În acest compartiment se reflectă

depozitele clientelei băncii, inclusiv a persoanelor fizice şi juridice şi a altor

bănci pentru care nu se plăteşte dobînda.

54

2.1.1.1. Mijloace băneşti datorate băncilor. Se reflectă suma mijloacelor

băneşti la conturile "Loro" ale băncilor, rezidente sau nerezidente, pentru care

banca nu plăteşte dobînda, indiferent de scadenţă.

Conturile 2225, 2227, 2231, 2233.

Pe lîngă faptul că bilanţul băncii reprezintă documentul contabil principal

al băncii, el este şi un puternic mijloc de reclamă pentru potenţialii clienţi.

CAPITOLUL 10. DIRIJAREA LICHIDITĂŢII BILANŢULUI

BĂNCII COMERCIALE

Pentru asigurarea stabilităţii financiar-monetare a băncilor comerciale şi

apărarea intereselor creditorilor şi depunătorilor, BNM a determinat pe parcursul

a mai multor ani diferite acte normative, care reglau Lichiditatea băncilor

comerciale. Actualmente, Banca Naţională a emis un regulament nou, care a

schimbat întreaga modalitate de calcul al lichidităţii băncii. Acest regulament se

numeşte "Regulament cu privire la lichiditatea băncii" din 8.08.1997.

Lichiditatea este capacitatea băncii şi a-şi asigura în orice moment

îndeplinirea tuturor angajamentelor sale. În acest scop orice bancă comercială

este obligată:

55

1. Să păstreze la BNM 13% din resursele totale atrase, în afară de

creditele interbancare primite, plus 2% care se află în casa băncii.

2. Să menţină un capital normativ pentru deţinerea licenţei, în cazul

IPBank - licenţa "B", care trebuie să fie nu mai mic de 64 mln lei

moldoveneşti.

Conform acestui regulament, băncile în procesul determinării lichidităţii

se condus de 2 principii ai lichidităţii bancare:

Principiul I al lichidităţii, prevede că suma activelor băncii cu termenul de

rambursare mai mare de 2 ani să nu depăşească suma resurselor ei financiare.

Activele băncii în formă de:

Credite acordate băncilor cu termen de rambursare pînă la 2 ani şi mai

mult.

Credite acordate clienţilor pe acest termen şi mai mult.

Leasing financiar cu termen de rambursare pînă la 2 ani şi mai mult.

Cote de participare la capitalul agenţilor economici, hîrtii de valoare.

Mijloace fixe.

Minus mijloacele rezervate în fondul de risc; amortizarea mijloacelor fixe

şi rezervele pentru reevaluarea activelor menţionate mai sus, în noţiunea de

resurse financiare ale băncii intră:

Capital normativ total.

Pasive obţinute la bănci şi clienţi (în afară de cele de economii al

persoanelor fizice) cu termenul rămas de rambursare 2 ani şi mai mult.

50% ale pasivelor obţinute de la bănci şi ale pasivelor obţinute de la

clienţi (în afară de cele de economii ale persoanelor fizice) cu termenul

de rambursare de la 1 an pînă la 2 ani.

10% ale pasivelor la vedere obţinute de la clienţi (excluzînd depozitele

de economii ale persoanelor fizice).

Depozitele de economii ale persoanelor fizice cu termenul rămas de

rambursare pînă la 2 ani.

56

60% din depozitele de economii ale persoanelor fizice cu termenul

rămas de rambursare de la 1 an pînă la 2 ani.

30% ale depozitelor de economii ale persoanelor fizice la vedere şi cu

termenul rămas de rambursare pînă la 1 an.

Obligaţiuni în circulaţie şi alte hîrtii de valoare în circulaţie emise de

bancă cu termenul rămas pînă la scadenţă 2 ani şi mai mult.

50% ale obligaţiunilor în circulaţie şi altor hîrtii de valoare în circulaţie

emise de bancă cu termenul rămas pînă la scadenţă 2 ani.

60% ale rezervelor pentru pensiile lucrătorilor băncii.

Principiul II al lichidităţii prevede, că lichiditatea curentă a unei bănci

exprimată ca un coeficient al activelor lichide la activele totale nu trebuie să fie

mai mică decît rata procentuală de (10% pînă la 29.06.1998, 15% pînă la

30.12.1998 şi 20% începînd cu 31.12.1998).

Activele lichide sunt:

numerar şi metale preţioase.

Depozite la Banca Naţională a Moldovei.

Hîrtii de valoare lichide (de stat).

Credite şi împrumuturi interbancare nete cu termenul de rambursare

pînă la o lună.

Activele Totale ale Bilanţului (excluzînd rezervele în fondul de risc).

IPBank raportează lunar BNM toate rapoartele financiare ce ţin de activitatea

băncii.

Capitalul băncii reprezintă partea cea mai importantă a resurselor

financiare care este acumulat de bancă pentru folosirea împreună cu beneficiul

în procesul acordării de credite, investite în hîrtii de valoare şi alte active.

Capitalul băncii determină limitele funcţionării băncii şi nivelul stabilităţii

financiare care are o mare importanţă pentru investitori, acţionari, şi-n cele din

urmă pentru bancă. În activitatea băncii capitalul îndeplineşte 3 funcţii

principale:

57

1. Funcţia de protecţie. Capitalul în activitatea bancară joacă rolul de

"amortizator", care permite băncii să rămînă solvabilă şi cu o

lichiditate mare, să-şi continue efectuarea operaţiunilor, necătînd la

greutăţile de nivel macroeconomic sau structural. Rolul capitalului

bancar este determinat şi de faptul că banca este considerată solvabilă

pînă cînd nu este utilizat capitalul ei statutar.

2. Funcţia operativă. Capitalul băncii serveşte ca bază financiară

neîntreruptă a operaţiunilor bancare (cît active, atît şi pasive), precum

şi pentru dezvoltarea băncii.

3. Funcţia de reglare. Pe de o parte în acea măsură în care creditele şi

investiţiile sunt limitate de mijloacele proprii, capitalul băncii serveşte

scopurilor de reglare a operaţiunilor de creditare şi investiţii. Prin

aceasta şi se manifestă funcţia de reglare internă a capitalului. Reglarea

externă constă în cointeresarea societăţii în funcţionarea cu succes a

băncilor.

Reieşind din aceste funcţii ale capitalului, mulţi economişti pe parcursul

unei perioade de timp îndelungate au avut tendinţa de a elabora un sistem de

normative pentru mărimea capitalului, suficienţa lui, precum şi a unor indicatori

şi corelaţii care ar caracteriza nivelul capitalului în raport cu riscul şi alte

elemente ale activităţii băncii.

Elementele capitaluluiCapitalul băncii se calculează pe baza "Raportului privind calculul capitalului normativ total", care este

efectuat lunar în felul următor:

Nr.

compart.

Nr. d/o Denumirea indicatorilor

A B C

1 Capital de Gradul I

1 Acţiuni ordinare

2 Acţiuni preferenţiale

3 Surplus de capital

58

4 Profit nedistribuit

5 Minus mărimea necompletată a Fondului de Risc

9 Total Capital I (1+2+3+4-5)

2 Capital de Gradul II

1 Rezerve pentru reevaluarea mijloacelor fixe

2 Acţiuni preferenţiale cumulative şi mijloace în exces

3 Minus mărimea ce depăşeşte Capitalul de Gradul I

((2.1.+2.2.) - 1.9.)

9 Total Capital Gradul II ((2.1.+2.2.) - 2.3.)

0 Total Capital de Gradul I şi II

0 Minus cotele de participare la capitalurile altor bănci

0 Capital Normativ Total

Suficienţa capitalului se determină prin raportul dintre capitalul normativ

şi activele ponderate la gradul de risc. Mărimea acestui coeficient trebuie să nu

fie mai mică decît 10%.

Activele ponderate la risc se calculă după metodologia de mai jos:

Grupa Procentul de risc (%)

1 0

2 20

3 50

4 100

Grupa I include numerarul băncii, cambii de trezorerie, altele.

Grupa II - numerar - instrumente în proces de încasare, hîrtii de valoare de

stat, credite garantate de Guvernul Republicii Moldova sau asigurate prin hîrtii

de valoare de stat.

Grupa III - active asigurate prin prima ipotecă minus fondul de risc

calculate pentru aceste active.

Grupa IV - teren, clădiri, utilaje; credite curente şi expirate parţial minus

fondul de risc pe aceste credite.

59

Aşadar, normativele şi principiile impuse de către BNM au ca scop

micşorarea numărului de clienţi insolvabili, întărirea şi lărgirea procesului de

creditare a diferitor ramuri ale economiei naţionale, îmbunătăţirii organizării

decontărilor în economia ţării. iar executarea acestor principii şi normative de

către băncile comerciale va duce la întărirea sistemului financiar-bancar al

Republicii Moldova.

CONCLUZII

Banca Comercială BC „Victoriabank” este una din primele bănci

comerciale deschise pe teritoriul post sovietic.

BC „Victoriabank” propune clientelei sale atît persoanelor fizice cît şi

celor juridice un set de servicii, inclusiv deservirea de casă, primirea şi

deservirea depozitelor, transferul mijloacelor băneşti prin intermediul MONEY

GRAM şi SWIFT. BC"Victoriabank"SA deserveşte cartelele de plată de tip

VISA, EUROCARD-MASTERCARD. BC"Victoriabank"SA propune o gamă

largă de depozite în lei,euro şi dolari atît persoanelor fizice cît şi celor juridice,

dar cele mai dorite sunt ale persoanelor juridice, pentru rezidenţi şi nerezidenţi.

Printre direcţiile de utilizare a mijloacelor băneşti creditarea este una din

cele mai de vază. Două treimi din portofoliul de creditare au fost orientate către

60

finanţarea activităţii economice externe, desemnarea creditarea internă era

orientate pentru scopuri concrete cum ar fi farmaceutica. Specialiştii băncii

analizează minuţios proiectele propuse pentru creditare. Datorită acestui fapt

pierderile de la operaţiunile de creditare sunt minime. E de accentuat că BC

„Victoriabank”a continuat activitatea de creditare şi în perioada de criză cît şi

după ea. Numărul clienţilor la sfîrşitul anului 2000 a crescut neînsemnat, aceasta

datorită persoanelor juridice.

BC „Victoriabank” printre primele bănci a republicii a deschis secţia

marketing care este o hotărîre reuşită a conducerii băncii şi joacă un rol

important în activitatea băncii. În principiu colaboratorii acestei secţii deţin unul

din cele mai preţioase informaţii care o pun la dispoziţia personalului băncii şi

clienţilor, începînd cu design-ul încăperii băncii şi terminînd cu dobînda la

depozite, categoriile clientelei deservite etc. În aşa mod succesul băncii în mare

măsură depinde de această secţie şi de personalul calificat al ei.

În fiecare trimestru banca apelează la controlul auditului folosindu-se de

serviciile companiei de audit Ernst & Young SRL, o alegere reuşită din motivul

că raportul efectuat de către această companie este o garanţie bună pentru

clienţii şi partenerii băncii, care îndeplineşte toate cerinţele puse în faţa lor,

adică siguranţa de încredere.

61

BIBLIOGRAFIE

1. Regulamentul cu privire la activitatea băncii Nr. 28 din 8 august 1997.

2. Regulamentul cu privire la activitatea de creditare a băncilor din

Republica Moldova Nr. 153 din 25 decembrie 1997.

3. Legea instituţiilor financiare.

4. Legea Republicii Moldova cu privire la piaţa Valorilor Mobiliare.

5. Regulamentul intern al IPBank cu privire la activitatea de creditare

6. Regulamentul cu privire la clasificarea creditelor şi rezervarea mijloacelor

în fondul de risc Nr 17/09-01 din 12.06.1996;

62

7. Regulamentul cu privire la activitatea de creditare a băncilor care

operează în Republica Moldova Nr 153 din 25.12.1997;

8. Regulamentul cu privire la folosirea facilităţii de lombard între BNM şi

băncile comerciale Nr 4/08 din 18.10.95;

9. Regulamentul cu privire la modul de acordare de către BNM a creditelor

overnight Nr 423 din 28.12.2000;

10.Regulamentul privind decontările interbancare pe teritoriul RM Nr

12003-39 din 05.05.1995;

11.Regulamentul cu privire la reglementarea valutară pe teritoriul RM Nr 2

din 13.01.1994;

12.Regulamentul privind decontările fără numerar în RM Nr 25/11-02 din

12.07.96;

13.Norme de calculare şi gestiune a poziţiei valutare deschise de către

băncile autorizate ale Moldovei Nr 10018-16-1 din 17.03.95;

14.Hotărîrea cu privire la aprobarea normelor privind operaţiunile de casă în

băncile RM Nr 47 din 25.02.2000.

63