CUPRINS INTRODUCERE ............................................. .......................................................3 Capitolul I. RESURSELE DEPOZITARE ALE B.C. “MOBIASBANCĂ” S.A........................................5 1.1. Politica de constituire a depozitelor bancare…………...............................5 1.2. Analiza depozitelor bancare.................................................. ........................7 Capitolul II. ACTIVIATEA DE CREDITARE A B.C. “MOBIASBANCĂ” S.A......................................10 2.1. Politica băncii privind acordarea creditelor............................................... 10 3
Mobiasbancă este o societate pe acţiuni ce deţine licenţa de tipul „C”, prestând
întreaga gamă de servicii bancare autorizate de Banca Naţională a Moldovei. Banca
este cotată la bursa de valori din Moldova pe piaţa primară a hârtiilor de valoare.
La 4 iulie 1990 BC Mobiasbanca şi-a început activitatea ca bancă independentă
cu statut legal de societate cu răspundere limitată. La 27 iunie 1996 Banca este
transformată în societate pe acţiuni. Până la 19 februarie 1997 deţinătorii Băncii au
fost companii şi persoane fzice, rezidenţi ai Republicii Moldova. În februarie 1997
32,45% din capitalului acţionar al Băncii au fost procurate de fondul de investiţii
Development Capital Corporation (Moldova), din Cayman Islands, care a fost
acţionarul majoritar al Băncii. În iunie 1999 acţionarul majoritar şi-a majorat cota
pînă la 59,3%, în continuare majorând-o până la 63,68%.
La 11 ianuarie 2007 acţionarii majoritari au vândut acţiunile Băncii în favoarea
Societe Generale (“SG”), şi, ca rezultat al acestei tranzacţii, SG a devenit acţionarul
majoritar care deţine 70,57% din capitalul Băncii. În mai 2007 SG şi-a majorat cota
sa în Bancă prin procurarea suplimentară a 24,78%. Pe parcursul anului 2008 s-a
atestat o majorare a capitalului acţionar al Băncii în urma căreia structura acţionarilor
majoritari s-a schimbat, adăugându-se doi acţionari noi: BRD – Groupe Societe
Generale S.A., deţinând 20%, şi Banca Europeană de Reconstrucţie şi Dezvoltare
(BERD), deţinând 8,84% din capitalul acţionar al Băncii. Astfel, în rezultatul acestei
tranzacţii, cota parte a Société Générale s-a micşorat, şi la sfârşitul anului 2008 a
constituit 67,85%. La sfârşitul anului 2008, acţionarii minoritari deţineau 3,31% din
capitalul acţionar al Băncii (2007: 4,57%). În 2008 denumirea Băncii s-a schimbat în
BC „Mobiasbancă – Groupe Societe Generale” S.A.
Societe Generale a fost înfinţată în 1864 ca societate bancară înregistrată în
Franţa. Sediul său central se afă pe 29 Boulevard Haussmann, 75009, Paris, Franţa,
iar acţiunile sale sunt listate la Bursa de Valori din Paris. Societe Generale este unul
dintre principalele grupuri fnanciare din lume şi a şaptea companie franceză, ca
mărime, după capitalizarea bursieră (20,9 miliarde EUR la 31 decembrie 2008). SG
are aproximativ 163 000 de angajaţi şi este prezentă în peste 82 de ţări.
4
B.C. “Mobiasbanca - Groupe Societe Generale” S.A. oferă următorul spectru
de servicii:
a) acceptarea de depozite (plătibile la vedere sau la termen etc.) cu sau fară
dobândă;
b) acordarea de credite (de consum şi ipotecare, factoring cu sau fără drept de
regres, finanţarea tranzacţiilor comerciale, eliberarea garanţiilor şi cauţiunilor
etc.);
c) împrumutarea de fonduri, cumpărarea ori vînzarea, în cont propriu sau în
contul clienţilor (cu excepţia subscrierii hârtiilor de valoare) de:
a. instrumente ale pieţei financiare (cecuri, cambii şi certificate de depozit etc.);
b. futures şi opţioane financiare privind titlurile de valoare şi ratele dobânzii;
c. instrumente privind rata dobânzii;
d. titluri de valoare;
d) acordarea de servicii de decontari şi încasări;
e) emiterea şi administrarea instrumentelor de plată (cărţi de credit sau de plată,
cecuri de voiaj, cambii bancare etc.);
f) cumpărarea şi vînzarea banilor (inclusiv a valutei străine);
g) leasing financiar;
h) acordarea de servicii aferente la credit;
i) operaţiuni în valută străină, inclusiv contracte futures de vânzare a valutei
străine;
j) acordarea de servicii fiduciare (investirea şi gestionarea fondurilor fiduciare),
păstrarea şi administrarea hârtiilor de valoare şi altor valori etc.;
k) acordarea de servicii de gestionare a portofoliului de investiţii şi acordarea de
consultaţii privind investiţiile;
l) subscrierea şi plasarea titlurilor de valoare şi acţiunilor, operaţiunile cu acţiuni.
Capitolul I. RESURSELE DEPOZITARE ALE B.C. “MOBIASBANCĂ - GROUPE SOCIETE GENERALE” S.A.
5
1.1 POLITICA DE CONSTITUIRE A RESURSELOR DEPOZITARE ALE BĂNCII
Activitatea de atragere a mijloacelor băneşti în conturi de depozit în B.C.
“Mobiasbanca - Groupe Societe Generale” S.A. este reglementată în politicile şi
standartele interne de lucru. În conformitate cu legislaţia în vigoare, banca atrage de
la persoane fizice şi juridice depozite la vedere sau la termen, în monedă naţională
sau străină, în numerar sau prin virament şi utilizează aceste mijloace total sau parţial
pentru a acorda credite sau a face investiţii pe propriul cont şi risc.
Depozitul este o sumă de bani depusă care urmează să fie rambursată la
termen, fie la vedere, cu sau fără dobândă ori cu orice alt beneficiu, fie în condiţiile
convenite în comun de către deponent sau de împuternicitul acestuia şi de depozitar.
Rata dobânzii la depozite poate fi fixă sau flotantă pentru tot termenul de
plasare.
Ratele dobânzilor la depozite pentru clienţi se stabilesc în procente anuale.
Rata dobânzii la conturile de depozit se stabilesc în funcţie de:
- suma depozitului;
- tipul valutei depozitului;
- termenul de plasare;
- condiţiile produsului de depozit.
Factorii care influienţează primirea deciziilor de stabilire şi modificare a ratelor
dobânzii pentru toate segmentele de clienţi retail sunt:
- costul resurselor în piaţa financiara;
- rata de refinanţare a BNM, ratele de refinanţare CHIBID, CHIBOR, rata
inflaţiei;
- situaţia şi tendinţele pieţei depozitelor;
- strategia băncii privind depozitele bancare a persoanelor juridice şi fizice;
- costul riscurilor pe care şi le asumă banca;
- planurile privind atragerea depozitelor;
- cadrul legislativ, ş.a.
6
Dobânda la depozitele la termen în valută naţională se calculează reieşind din
numărul efectiv de zile în perioada în care se calculează şi luând drept bază anul de
365 zile.
Dobânda la depozitele la termen în valută străina se calculează reieşind din
numărul efectiv de zile în perioada în care se calculează şi luând drept bază anul de
360 zile.
Pentru deschiderea conturilor de depozit clientul prezintă cererea de deschidere
a contului, documentele prevăzute de regulanentele BNM şi interne ale băncii.
Executorul responsabil de deschiderea contului de depozit este obligat la
momentul primirii documentelor necesare pentru deschiderea contului de depozit să
efectuieze identificarea persoanei care prezintă aceste documente cu persoana
înfăţişată pe fotografia de pe actul de identitate.
Banca negociaza şi semneaza cu clientul contractul privind deschiderea şi
deservirea contului curent sau de depozit în valută naţională şi / sau în valută străină.
La negocierea contractului de cont curent sau la termen banca specifică în mod
expres obligaţiunea sa privind achitarea sau neachitarea dobânzii pentru disponibilul
mijloacelor băneşti în aceste conturi ale clientului, precum şi modalitatea de plată a
dobânzii.
Departamentul Dezvoltare şi Marcheting este responsabil de asigurarae
distribuirii blanchetelor pentru tiparirea contractelor de depozit, în conformitate cu
cererea prezentată de către Departamentul Comercial. Numărul blanchetelor ce
urmează a fi distribuite filialelor se va indica într-un registru special copia căruia va fi
transmisă filialei împreună cu blanchetele.
Departamentul Comercial este responsabil de cumularea cererilor pentru
blanchete din partea filialelor şi prezentarea lor Departamentului Marketing şi
Dezvoltare.
Directorul filialei este responsabil pentru prezentarea cererilor
Departamentului Comercial pentru obţinerea blanchetelor. Directorul filialei este
7
responsabil de tipărirea contractelor de depozit, semnarea lor şi distribuirea lor
reprezentanţelor filialei în termeni oportuni. Directorul filialei este responsabil de
ţinerea Registrului Contractelor/blanchetelor distribuite reprezentanţelor filialei şi
blanchetelor deteriorate.
Departamentul Tehnologii Informaţionale este responsabil de dotarea filialelor
şi reprezentanţelor cu card-uri de depozit în baza cererilor prezentate de către filială.
Departamentul Dezvoltare şi Marketing va asigura tiparul blanchetelor şi
numerotarea lor conform cerinţelor de mai jos:
o blanchetele vor fi numerotate în pereche;
o numărul atribuit blanchetelor pereche va fi unic.
Distribuirea blanchetelor la reprezentanţe se va controla de către
Departamentul Dezvoltare şi marketing şi se va asigura prin intermediul poştei
interne a băncii.
1.2 ANALIZA DEPOZITELOR BANCARE
Portofoliul de depozite al Băncii a continuat să crească concomitent cu
creşterea sistemului bancar. În acelaşi timp, datorită unei balanţări bune a mixului de
produse şi a unei politici de marketing efciente, nivelul de creştere al depozitelor
persoanelor fzice atins de Bancă pe parcursul anului 2008 a depăşit substanţial
nivelul sistemului bancar. Alt avantaj competitiv important care a contribuit la
succesul în atragerea depozitelor de la public este, desigur, brandul Societe Generale
obţinut ca rezultat al achiziţionării Băncii de către Societe Generale.
Structura depozitelor s-a modifcat, în rezultatul creşterii depozitelor în MDL.
Aceasta a fost cauzat de creşterea stabilităţii monedei naţionale şi creşterea încrederii
în depozite în MDL pe parcursul anului 2007 si 2008.
Reieşind din necesităţile clientelei, pe de o parte, şi perioada de instabilitate ce
a caracterizat Republica Moldova în special în a doua jumătate a anului 2008, pe de
8
altă parte, Mobiasbancă a lansat contul de economii AVANTAJ, deschis pe un
termen nedeterminat cu o rată a dobînzii care, în unele cazuri, depăşea profitabilitatea
unor depozite pe termen scurt şi caracterizate prin flexibilitatea unui cont curent (cu
posibilităţi permanente de depunere şi retragere). Tot în aceste condiţii a fost sporită
atenţia la depozitele pe termen scurt, prin revizuire de rate şi lansarea depozitului pe
termen scurt de 30 zile (Bonne Annee), iniţiativă preluată şi de ceilalţi jucători de pe
piaţa locală.
Analiza în dinamică a portofoliului de depozite a B.C. “Mobiasbanca - Groupe
Societe Generale” S.A. demonstrează o creştere constantă a portofoliului de depozite
al băncii în ultimii 6 ani (Fig.1.2.1).
Sursa: Rapoartele anuale ale B.C. “Mobiasbanca - Groupe Societe Generale” S.A. 2003-2008 //www.mobiasbanca.md
Fig. 1.2.1 Dinamica portofoliului de depozite al B.C. “Mobiasbanca – Groupe Societe Generale” S.A. în perioada a. 2003-2008(mil. lei).
În baza Fig.1.2.1 putem menţiona nivelul nesemnificativ al creşterii bazei
depozitare a băncii în a. 2008, care este marcat de evenimentele produse pe piaţa
bancară a R. Moldova şi finaciar- bancară internaţională.
Soldul depozitelor atrase la 31.12.2008 de către B.C. “Mobiasbanca - Groupe
Societe Generale” S.A. de la clienţi a constituit 1969 mln lei, inclusiv de la persoane
9
fizice 1236,3 mln lei, ceea ce constituie 62,7% din portofoliul total al băncii. Acestea
constituie partea principală a resurselor băncii. Pe parcursul anului 2008 volumul
depozitelor clienţilor băncii s-a majorat nesemnificativ cu 144,8 mln lei, cauza fiind
declanşarea crizei financiare şi retragerea parţială a depozitelor de către clieni.
Creşterea portofoliului a fost preponderent cauzată de creşterea portofoliului de
depozite a persoanelor juridice, care sa majorat pe parcursul anului 2008 cu 149,7
mln lei.
Depozitele atrase de la persoanele fizice în anul 2008 sau micşorat cu 21,2 mln
lei, constituind la finele anului 1236,3 mln lei.
Capitolul II. ACTIVITATEA DE CREDITARE A B.C. “MOBIASBANCĂ – GROUPE SOCIETE GENERALE” S.A
2.1 POLITICA BĂNCII PRIVIND ACORDAREA CREDITELOR
Acordarea creditelor se realizează numai cu respectarea reglementărilor legale
în vigoare, a documentelor normative interne şi a competenţelor interne de aprobare.
10
Creditele se acordă în moneda locală şi în valută străină, în condiţiile de cost
stabilite de către Comitetul de dirijare a preţurilor şi se aprobă de către Preşedintele
Băncii. Deviza unui credit se stabileşte în funcţie de cererea clientului, luând în
considerare specificul activităţii acestuia şi riscul de schimb sub-adiacent.
Preţul creditului (dobînda şi comosioanele) se stabileşte de către Bancă, prin
negocierea cu clientul şi reprezintă remunerarea Băncii pentru riscul asumat.
În funcţie de tipul creditului şi beneficiar, pretul poate fi:
Dobânda Fixă – pe parcursul termenului de creditare rata dobânzii rămâne
neschimbată şi poate fi modificată numai conform deciziei organului
împuternici;
Dobânda flotantă – rata dobânzii poate fi modificată pe parcursul termenului
de creditare în cazul fluctuaţiei ratei dobînzii la resursele împrumutate pe piaţa
internă sau externă dupa un criteriu bine determinat (de ex. Resursele
organizaţiilor financiare internaţionale poartă rata dobânzii legată de LIBOR)
sau după o rată internă de referinţă. În acest caz modificarea are loc în baza
condiţiilor prestabilite în contractul de credit fără aprobarea specială a
organului împuternicit.
La acordarea creditelor, Banca analizează şi respectă reglementările legale
privind expunerea Băncii fată de client şi fată de grupul din care face parte clientul,
reglementările privind cunoaşterea clientelei, reglementările cu privire la tranzacţiile
cu persoanele afiliate băncii pe cele privind protecţia mediului înconjurător,
prevenirea spălării banilor şi combaterea finanţării actelor de terorism. Principiile
care trebuie să primeze în activitatea personalului implicat în acordarea creditelor
sunt:
1. Prudenţa – întreaga analiză de credit va avea în vedere principiul prudenţei
bancare, în ceea ce priveşte analiza contrapartidei (a firmei/grupului de firme a
asociaţilor/acţionarilor şi/sau a conducătorilor ei), a documentaţiei de credit şi
a garanţiilor oferite.
11
2. Responsabilitatea – fiecare persoană implicată în circuitul de aprobare a unui
dosar de credit va analiza cu maximă responsabilitate necesitatea creditului
respectiv, precum şi riscurile asumate de bancă prin acel credit.
Responsabilitatea se manifestă printr-o atitudine constructivă şi flexibilă faţă
de cererile clienţilor, fară a pune însă în pericol poziţia de risc a băncii.
Responsabilitatea este individuală, se asumă prin semnarea propunerii de credit
şi aparţine în principal persoanelor sau persoanei care aprobă solicitarea. În
cazul acceptării de un Grup Mobiasbancă – Societe Generale a unei tranzacţii
care a fost refuzată de alt Grup Mobiasbancă – Societe Generale, organul de
decizie din Grupul care aprobă va decide în cunoştinţă de cauză şi pe propria
răspundere.
3. Bunul simţ – va guverna toate diciziile de creditare. Orice dosar de credit va fi
constituit numai după ce debitorul este îndeajuns studiat pentru a nu pune în
pericol poziţia de risc a Băncii sau a-i prejudicia buna reputaţie, precum şi
pentru a determina cea mai bună combinaţie de facilităţi de credit necesară
pentru funcţionare a respectivei contrapartidei. Toti clienţii, persoane juridice
care beneficiază de o finanţare trebuie vizitaţi de către consilieri clientelă cel
putin odată pe an. Informaţiile obţinute vor fi transpuse într-un raport de
întîlnire care va fi adus la cunoştinţa şefului ierarhic.
4. Rigurozitatea – toate propunerile de credit se fac în formă scrisă şi cuprind
toatele elementele scrise pentru luarea unei decizii. Punerea la dispoziţie a
creditelor se face numai după îndeplinirea tuturor condiţiilor menţionate în
decizia de aprobare şi după semnarea contractului de credit şi înregistrarea
garanţiilor.
5. Rentabilitatea – decizia de creditare se ia în funcţie de rentabilitatea
operaţiunilor respective şi în ultimă instanţă, de rentabilitatea globală pe client.
6. Teritorialitatea – În cazul în care o sucursală/punct de lucru a unei companii
solicită o finanţare, indiferent de tipul de finanţare şi durata de creditare,
unitatea Mobiasbancă va informa imediat subdiviziunea care administrează
12
relaţia de cont principal (relaţia cu sediul/centrala unităţii în cauză) în vederea
efectuării analizei şi aprobării solicitării la sediul central al clientului. Dupa
aprobarea creditului, Grupul va notifica unităţile Mobiasbancă care
administrează relaţia de cont secundar a clientului.
În cazul persoanelor fizice, se recomandă, să se acorde credite numai clienţilor
care au domiciliul sau locul de muncă în aceeaşi localitate cu unitatea teritorială
Mobiasbancă de la care solicită creditul, sau în localităţi apropiate (cînd nu există
Mobiasbancă în localitatea de domiciliu/loc de munca). În cazuri excepţionale în care
se va aproba solicitarea unui client care nu respectă conditiile precedente, unitatea
care acordă credite are obligativitatea de a solicita informaţii referitoare la client de la
unitatea teritorială a Mobiasbancă din localitatea de reşedinţă.
Pentru clienţii care au deschise conturi la mai multe Grupuri, analiza şi
aprobarea creditului se va efectua la Grupul care administrează relaţia de cont
principal sau în cadrul Departamentului Corporate Banking în caz că clientul este
clasificat drept corporativ. Dupa aprobarea creditului, Grupul va notifica toate
grupurile Mobiasbancă care administrează relaţia de cont secundar a clientului.
Portofoliul băncii include, dar nu se limitează la următoarele categorii de
produse creditare:
Credite clasice – finanţare tradiţională pentru un termen şi scop bine
determinat şi se rambursează în rate conform graficului stabilit în dependenţă
de fluxul mijloacelor baneşti al companiei.
Linii de credit (de tip revolver) – se deosebeşte de credite clasice prin stabilirea
unui plafon maxim, în limita căruia clientul poate să manevreze cu resursele
creditare conform necesităţilor sezoniere şi disponibilităţilor băneşti. Se
presupune posibiliattea rambursării parţiale sau în totalitate a creditului şi
folosirii repetate a resurselor creditare într-un număr nelimitat de ori în limita
plafonului şi termenului stabilit al creditului. Calculul dobânzii se face doar pe
suma efectiv utilizată din linia de credit. Pentru sumele nesolicitate se calculă
(se percepe) un comision de rezervare (angajament).
13
Credite overdraft – se acordă pe termen foarte scurt şi este destinat acoperirii
deficitului temporar de mijloace băneşti în contul clientului şi susţinerii
operative a solvabilităţii clientului. În cazul lipsei sau insuficienţei mijloacelor
băneşti pe contul curent al întreprinderii pentru executarea dispoziţiilor de plată
depuse, contul se alimentează cu resurse creditare în regim automat cu suma
necesară pentru a efectua transferul
Garanţia bancară – reprezintă un angajament scris asumat de Banca (Banca-
garantă) în favoarea uneia alte persoane (Beneficiarul garanţiei) de a plăti
acestuia o sumă de bani, în cazul în care o altă persoană (Ordonatorul) în
numele căruia se emite garanţia, nu a onorat o anumită obligaţie asumată
printr-un înscris, sau a onorat-o defectuos, faţă de beneficiarul garanţiei.
Garanţii se oferă pentru garantarea îndeplinirii obligaţiunilor de livrare sau
achitare a mărfurilor, prestare a serviciilor, precum şi în scopul amânării
taxelor vamale sau TVA la import sau îndeplinirii obligaţiunilor asumate în
cadrul participării la tendere, etc. Garanţii simple se emit prin eliberarea unei
scrisori de garanţie pe hârtie. Garanţii documentare se emit prin intermediul
SWIFT.
Credite consorţiale – în cazul finanţării unor proiecte mari, care depăşesc
limitele creditării băncii existente conform regulamentelor în vigoare, sau în
scopul împărţirii riscurilor, banca poate participa în credite consorţiale în
colaborare cu alte bănci, inclusiv cu bănci străine.
Tranzacţii REPO – reprezintă o operaţiune ce include două tranzacţii
consecutive de vânzare cumpărare a valorilor mobiliare (vânzarea cu
obligaţiunea de a răscumpăra la o dată determinată şi cu un preţ anumit).
Factoring – reprezintă cumpărarea de facturi (creanţe) ale clientului în perioada
dintre facturare şi încasare care permite afacerii să-şi asigure lichidităţile
necesare, îmbunătăţind fluxul de numerar al clientului. Factoringul este o
operaţiune prin care clientul denumit aderent transferă proprietatea creanţelor
sale din facturile comerciale, către Bancă, denumită factor, aceasta având
14
obligaţia, conform contractului încheiat, de a asigura încasarea creanţelor
aderentului, asumându-şi riscul de neplată acestora. Banca, pe baza
documentelor primite, plăteşte suma de bază a valorii nominale a creanţelor.
Leasing – reprezintă o convenţie prin care Banaca în calitate de locator
(proprietar al mărfii) cedează locatarului (persoana care ia în chirie), pentru o
perioadă determinată, dreptul de utilizare a unui bun mobiliar, imobiliar sau a
unui activ incorporal destinat desfăşurării activităţii de exploatare a locatarului,
contra unei plăţi, cu opţiunea de cumpărare la scadenţă, la un preţ convenit prin
contractul iniţial între părţi.
2.2 METODE DE ASIGURARE A RISCURILOR AFERENTE ACTIVITĂŢII DE CREDITARE
În general, riscurile activităţii de creditare se regăsesc în următoarele categorii
care pot fi:
Riscul de creditare: reprezintă riscul înregistrării de pierderi sau al nerealizării
profiturilor estimate de Bancă, ca urmare a neândeplinirii de către
contrapartidă a obligatiunilor contractuale. Includ riscurile individuale (de
lichiditate, de insolvabilitate, lipsa de lichiditate a garanţiilor aferente
creditelor – în caz de executare silită).
Riscul de piaţă: afectează buna desfăşurare a acvtivităţii debitorului creditat şi
implicit rezultatele şi capacitatea de rambursare a acesteia. Inclusiv riscul de
variaţie a cursului de schimb valutar, riscul de variaţie a ratei dobânzii, riscul
de concurenţă, riscul sectorial şi de ţară, de concentrare a activităţilor etc.
Aceste riscuri se traduc în probabilitatea Băncii de a-şi realiza profiturile
estimate din activitatea de creditare. De aceea, Banca va propune contrapartidei
măsuri de acoperire a acestor riscuri: hedging pe cursul de schimb sau pe rata
dobânzii sau diverse condiţii suplimentare de acordare a creditului.
Riscul legal: reprezintă imposibilitatea susţinerii în instanţă a drepturilor băncii
ca urmare a unor erori în verificarea şi constituirea documentaţiei de credit şi
15
de garanţii sau datorită unor posibile interpretări ale legilor sau ale
jurisprudenţei.
Riscul operaţional: riscul înregistrării de pierderi sau al nerealizării profiturilor
estimate de bancă determinat de factori interni (derularea neadecvată a
activităţii de creditare, existenţa unui personal sau a unor sisteme
necorespunzătoare etc.) sau de factori externi (condiţii economice, progrese
tehnologice etc.).
Riscul de reputaţie: înregistrării de pierderi sau al nerealizării profiturilor
estimate de Bancă, prin angajarea în relaţii cu contrapartide insuficient
cunoscute şi care ar putea afecta buna reputaţie/încrederea publicului în
integritatea sa. Pentru minimizarea riscurilor specifice, consilierii de clientelă
trebuie să colaboreze cu analiştii de credit şi risc pentru a identifica:
1. modalitatea de finanţare care trebuie sa fie adecvată nevoilor clientului;
2. tipul, structura şi valoarea garanţiilor aferente facilităţilor solicitate, astfel încât
garanţiile să fie corelate cu nivelul riscului de contrapartidă/tranzacţie asumată
de bancă;
3. alte condiţii de creditare astfel încît poziţia de risc a băncii să fie protejată.
Decizia de creditare se ia numai după analiza atentă a riscurilor implicare şi
stabilirea măsurilor de diminuare a acestora. Sursele de informare pentru evaluarea
acestori riscuri pot fi:
1. Date furnizate de client:
o informaţii despre afacere – aceastea trebuie să fie analizate într-o manieră
critică de către bancă întrucât provin provin de la o sursă subiectivă şi în
corelaţie cu rezultatele economico-financiare;
o organigrama completă a grupului şi situaţia fluxurilor intra-grup (dacă este
cazul);
o informaţii despre piaţă şi concurenţă(poziţia clientului pe piaţă);
o informaţii juridice – dosarul juridic al clientului;
16
o informaţii financiare – situaţii financiare încheiate şi raportul de audit(dacă
este disponibil), proiecţii financiare fundamentale pe perioada de creditare;
o situaţia tuturor angajamentelor financiare(bancare, leasing, factoring etc.);
o planul de investiţii(ce include studiul de oportunitate), însoţit de planul de
finanţare, în cazul proiectelor de investiţii;
o informaţii privind garanţiile propuse – titluri de proprietate, sarcini, situaţii
financiare ale garantului, rapoarte de evaluar etc.
2. Informaţii din surse externe pot fi:
o Biroul de credit;
o Sistemul SA REGISTRU;
o Servicii de informare comercială;
o Orice alte surse: referinţe din partea furnizorilor, clienţilor, mijloacelor mass
media, etc.
3. Informaţii disponibile din surse interne ale băncii:
o Studii sectoriale disponibile în bancă;
o Servicii globale Societe Generale Franţa (responsabilii de mari clienţi ai
Societe Generale);
o Rapoarte interne, etc.
Identificarea riscurilor aferente unui credit implică şi identificarea unor soluţii
de neutralizare sau atenuare a acestori riscuri.
Pe lîngă buna cunoaştere a clientului şi analiza financiară, alte mijloace de
protecţie împotriva riscurilor sunt garanţiile.
În alegerea tipului de garanţie pentru un anumit credit se va ţine cont de:
calitatea debitorului şi tipul facilităţii de credit, astfel încît riscurile asumate de Bancă
să fie acoperite.
Garantarea creditelor trebuie să constituie doar o masură suplimentară de
securitate. Banca estimând că rambursarea creditului se va realiza din activitatea
curentă a debitorului. O atenţie deosebită trebuie acordată situaţiilor în care cadrul
reglementărilor prevede constituirea de către Bancă de provizioane de risc de credit,
17
datorită mixului de garanţii şi performanţe financiare ale debitorului. În aceste situaţii
este recomandată îmbunătăţirea garanţiilor şi/sau impunerea de clauze financiare în
contractul de credit. Bunurile aduse în garanţie trebuie să fie uşor de evaluat, iar
valoarea acestora să fie relativ stabilă în timp. În stabilirea acestei valori se va ţine
cont şi de costurile de lichidare.
Pentru creditele pe termen lung şi mediu stocurile şi materialele nu vor fi
acceptate ca garanţii. În cazul clienţilor care beneficiază de mai multe credite din
partea Băncii, se recomandă constituirea de garanţii comune pentru toate creditele,
astfel încât riscurile Băncii să fie acoperite printr-un „coş de garanţii”. Se admit
derogări de la prevederile acestor puncte prin decizia Departamentului Risc
Management sau prin decizia Preşedintelui Băncii.
Există garanţii reale şi garanţii personale.
Garanţii reale – mijloace juidice de garantare a obligaţiilor prin afectarea unui
bun al debitorului în vederea asigurării executării obligaţiei asumate. În această
categorie intră ipotecile şi gajurile pe orice activ corporal sau necorporal, individual
sau generic, prezent sau viitor, aparţinînd debitorului sau unui garant terţ.
Garanţiile bancare conferă Băncii:
Dreptul de preferinţă în temeiul căruia, în cadrul executării silite, din valoarea
bunului respectiv se va asigura mai întâi satisfacerea integrală a creanţelor
Băncii;
Dreptul de urmărire, în temeiul căruia Banca va putea urmări bunul în mâinele
oricui s-ar afla, în măsura necesităţii satisfacerii creanţelor garantate.
Cea mai utilizată formă a creditelor asigurate prin garanţii reale sunt creditele
asigurate prin gaj. Gajul poate fi de două varietăţi:
Gajul bunurilor mobile:
o mărfuri la depozit sau în circulaţie, sau în depozitul Băncii;
o utilaj;
o transport;
o valori mobiliare;
18
o mijloace băneşti;
o altă avere sau drepturi patrimoniale (inclusiv datoria debitoare, creanţe).
Gajul bunurilor imobile – ipoteca.
Contractele de gaj trebuie să fie înregistrate în registrele respective:
o Ipoteca – Registrul bunurilor imobile (Organul Cadastral Teritorial);
o Bunuri mobile – Registrul gajului bunurilor mobile (pe lângă Ministerul de
justiţie);
o Valori mobiliare corporative – registrul al deţinătorilor de valori mobiliare
nominative.
Formele de garanţii personale aplicabile conform legislaţiei în vigoare sunt:
Fidejusiunea persoanelor terţe;
Garanţiile prezentate sub formă de scrisoare de garanţie emisă de bănci pentru
acoperirea eventualelor pagube ce ar fi cauzate de neonorarea obligaţiunilor de
către debitor faţă de Bancă;
Poliţele de asigurare contra riscului incapacităţii de plată ale unei companii de
asigurare sau organizaţii internaţionale specializate, agreate de Bancă, care pot
fi acceptate de către Bancă şi în calitate de garanţie asigurătoare a îndeplinirii
obligaţiunilor debitorilor la creditele eliberate.
La acceptarea acestor tipuri de garanţii se va verifica întotdeauna
acceptibilitatea lor, din punctul de vedere al riscului sau al textului, fie prin obţinerea
unui text conform cu instrucţiunile specifice fie prin obţinerea avizului din partea
departamentelor implicate.
Scrisorile de angajament (oferite de societăţile din grup pentru afiliatele lor)
pot lua forma unor scrisori de confort sau de garanţie. Acestea pot fi luate în
considerare în cazul marilor grupuri locale şi internaţionale, avându-se în vedere
onorabilitatea şi soliditatea financiară a întregului grup, certificată de un auditor, de
preferinţă internaţional, acceptat de către Bancă. De asemenea, în cazul marilor
grupuri urmărite centralizat de către responsabilii de clientelă din cadrul Societe
19
Generale Franţa, scrisorile de angajament pot îmbrăca fi forma unor protocoale
globale de finanţare semnate de Societe Generale cu aceşti clienţi.
Evaluarea garanţiilor. În scopul estimării valorii de piaţă a garanţiilor
imobiliare oferite de către clienţi, Banca va apela la serviciile experţilor independenţi
– agenţii de evaluare a imobilului. Rapoartele de evaluare a bunurilor imobile
reprezentate de către companiile de evaluare vor fi evaluate şi avizate (în
conformitate cu actele normative în vigoare) de către Secţia evaluare garanţii.
Pe lîngă evaluarea bunurilor imobile, Secţia evaluare garanţii va efectua şi
evaluarea bunurilor mobile.
În unele cazuri se acceptă, de asemenea, informarea privind valoarea de piaţă a
garanţiilor din surse sigure de informaţie publică – cotări ale valorilor mobiliare şi ale
mărfurilor la burse de valori şi mărfuri, etc. Valoarea de gaj a bunurilor va fi propusă
de Secţia Evaluare şi Administrare Gaj, prin aplicarea la valoarea de piaţă a unor
coeficienţi de evaluare stabiliţi pentru diferite tipuri de garanţii conform
documentelor interne în vigoare. Preşedintele Băncii este în drept de a aproba
valaorea de gaj a bunurilor gajate cu derogare de la coeficienţii de evaluare stabiliţi
prin documentele normative în vigoare.
Asigurarea garanţiilor. Bunurile ipotecate sau gajate trebuie asigurate, la
companiile de asigurare agreate de Bancă, pe perioada de creditare (atunci cînd tipul
activului o permite), iar poliţa de asigurare cesionată în favoarea Băncii. Se admit
derogări de la prevederile acestui punct prin decizia Departamentului Risc
Management sau organului abilitat de a aproba acordarea facilităţii de credit sau prin
decizia preşedintelui.
În cazul păstrării obiectului gajului la o terţă persoană, se recomandă încheerea
contractului trilateral de păstrare a gajului, prin care această persoană terţă îşi va
asuma răspunderea asupra integrităţii bunurilor gajate.
Poliţa unei companii de asigurare ar putea fi admisă de către Bancă în calitatea
de asigurare suplimentară a integrităţii bunurilor gajate în favoarea Băncii de căter
20
debitor, în cazul în care situaţia financiară a companiei de asigurări este
satisfăcătoare, solvabilitatea ei este determinată şi nu provoacă dubii.
Controlul gajului. Coloboratorii vor efectua controale planificate şi
extraordinare ale gajului clienţilor cu informarea despre rezultatele controalelor a
subdiviziunilor Băncii, conform documentelor normative interne în vigoare.
Graficul de evaluare a gajului va fi întocmit de către Consilierii de clientelă din
cadrul filialelor prin înţelegerea prealabilă cu clientul, în colaborare cu Scţia Evaluare
şi Administrare Gaj, actele de verificare a gajului cu toate semnăturile vor fi
expediate la Departamentul Centru Servicii şi Clienţi (DCSC), angajaţii din cadrul
DCSC sunt responsabili de anexarea actului în dosarul de credit.
Formele de garantare ale obligaţiunilor contractuale în ordinea descreşterii
atractivităţii pentru Bancă sunt prezentate astfel:
Gajul depozitului bancar;
Gajul valorilor mobiliare de stat;
Scrisoare de garanţie a instituţiei financiare agreate de Bancă;
Poliţa de asigurare contra riscului incapacităţii de plată;
Ipoteca imobilului cu grad înalt de lichiditate;
Ipoteca imobilului cu grad scăzut de lichiditate;
Cesiunea încasărilor de pe conturi;
Gajul utilaljului sau mijloacelor fixe;
Gajul mijloacelor de transport;
Gajul stocurilor în circulaţie;
Fidejusiunea persoanelor terţe;
Gajul creanţelor şi altor drepturi aferente ce rezultă din contracte comerciale.
Toate creditele şi plasamentele se clasifică în conformitate cu instrucţiunile
specifice prin aplicarea simultană a următoarelor criterii: serviciul datoriei şi
performanţa financiară.
Evaluarea se va realiza diferenţiat pentru persoane fizice şi persoane juridice.
21
Calculul volumului necesar de provizioane se realizează pe fiecare contract de credit
în parte, în funcţie de categoria finală de clasificare a clientului. Constituirea,
regularizarea şi utilizarea provizioanelor specifice de risc se realizează potrivit
instrucţiunilor specifice.
Analiza de risc. Analiza de risc este complementară analizelor comerciele şi
financiare, şi independentă de acestea. Analiza de risc va trebui să identifice, într-o
manieră obiectivă, toate riscurile propunerii de credit şi să propună soluţii pentru
atenuarea acestora. Controlorul de risc poate solicita completări, precizări şi/sau
explicaţii suplimentare din partea consiliului de clientelă care a prezentat propunerea
de credit. Pentru menţinerea obiectivităţii analizei sale, controlorul de risc nu se va
întîlni cu clientul.
Rezultatul analizei de risc se concretizează printr-un aviz favorabil sau
nefavorabil propunerii prezentate. La orice nivel solicitările de credit cu aviz negativ
din partea Departamentului Risc Management pot fi arbitrate de Preşedintele Băncii
sau de persoana împuternicită/organul împuternicit.
2.3 ANALIZA PORTOFOLIULUI DE CREDITE AL BĂNCII
Pe parcursul anului 2008, care a fost un an de tranziţie pentru Bancă, creşterea
activităţii de creditare a fost în mare măsură infuenţată de creşterea creditării
persoanelor fizice – o creştere de 76% comparativ cu anul precedent. Creditarea
clienţilor corporativi s-a încetinit (o creştere de 22% comparativ cu anul precedent)
datorită faptului că au fost depuse eforturi semnifcative în vederea alinierii
procedurilor existente de management ale riscului creditar la practicile Societe
Generale, ceea ce, în consecinţă, va infuenţa pozitiv profilul riscului Băncii şi va
rezulta în servicii de înaltă calitate oferite clienţilor Băncii.
Banca a urmat strategia sa de dezvoltare a bazei de clienţi retail, formând o
bază de clienţi loiali şi ridicând nivelul de satisfacţie al clienţilor. Aceste acţiuni au
creat condiţii pentru dezvoltarea continuă şi profitabilă a businessului Băncii şi
stabilirea unor scopuri noi pentru creşterea vânzărilor, păstrarea unei cote importante
22
a pieţei la acest tip de produse, păstrarea poziţiei de lider în industria bancară. Pe
parcursul anului 2008 creditele acordate persoanelor fizice şi-au mărit ponderea în
portofoliul total al Băncii de la 29% la fnele anului 2007 la 55% la finele anului
2008. Aceasta a constituit un rezultat al creşterii creditării ipotecare şi al creşterii
continue al creditelor de consum.
În ciuda competiţiei dure în creditarea persoanelor fzice, Banca îşi menţine
poziţia de lider pe piaţă cu o cotă de piaţă la creditele de consum de 12,2% la finele
anului 2008 şi la creditele ipotecare de 7%.
Fiind prima Bancă care a lansat creditul RETAIL, Mobiasbancă deţine o reţea
semnifcativă de parteneri, care include o gamă imensă de bunuri şi servicii.
Mobiasbancă are cea mai simplă procedură de creditare RETAIL, iar perioada de
procesare a cererilor este minimă. Mai mult ca atât, pachetul de documente necesare
pentru contractarea unui credit este, de asemenea, minim. Acţiunile de diminuare a
ratei dobânzii şi a comisioanelor la creditele TO_TO şi Lejer prezintă adaptabilitatea
Băncii la cerinţele clienţilor şi trendul pieţei.
Sursa: Raport anual al B.C. “Mobiasbanca - Groupe Societe Generale” S.A. 2008 //www.mobiasbanca.md
Fig. 2.3.1 Structura portofoliului de credite după ramuri creditate.
23
În anul 2008 Banca a continuat creditarea principalelor sectoare ale economiei
astfel la situatia din 31.12.2008 diversificarea portofoliului creditar este prezentată
în figura 2.3.1.
Creditarea ipotecară a constituit una din activităţile prioritare ale Băncii în anul
2008. Pe parcursul anului 2008 Banca a continuat optimizarea politicii de pricing la
creditele ipotecare acordate persoanelor fzice cât şi dezvoltarea produselor noi. De
asemenea, Banca a cooperat cu succes cu agenţiile locale ipotecare în acest scop.
Aceste acţiuni au rezultat în creşterea cu succes a acestei linii de produs.
Reglementările existente şi viitoare ale creditării ipotecare a dat libertate pentru
stabilirea condiţiilor de creditare şi privind asumarea riscului relevant. Banca aplică
un regulament general pentru toate creditele şi în ceea ce priveşte gajul imobiliar.
Pe parcursul anului 2008 Banca a menţinut o creştere sigură a portofoliului de credite
acordate clienţilor persoane juridice de 22%, cu toate că aceasta a fost inferioară
creşterii pe piaţă pe parcursul anului 2008 – de 39%. O contribuţie importantă la
creşterea generală a creditelor acordate clienţilor corporativi a rezultat din
dezvoltarea cu succes a creditării IMM şi a întreprinderilor micro. Pondera creditelor
clienţilor IMM în portofoliul total a crescut de la 37% la fnele anului 2007 la 39% la
1 decembrie 2008.
Pe parcursul anului 2008, în sectorul agricol care a dus la o diminuare a
ritmului de creştere a cererii pentru produse creditare, portofoliul IMM al Băncii a
crescut cu 48%. Contribuţia cea mai mare la rezultate de succes în acest domeniu
vine de la creditarea întreprinderilor micro creditele acordate acestor clienţi aproape
s-a triplat comparativ cu anul precedent.
Creşterea pieţei IMM s-a estimat la 40% (în condiţiile în care nu există o
statistică ofcială a BNM). Cota noastră de piaţă la creditele IMM s-a estimat la
aproximativ 7-8% în timp ce cota pe piaţa de micro-creditare este de aproximativ
20%. Ponderea creditelor micro în portofoliul IMM total este de 20%. Pe parcursul
anului 2008, ratele dobânzilor la credite s-au diminuat continuu ca urmare a
schimbării conjuncturii pieţei.
24
Produsele noi IMM şi microcreditare lansate pe parcursul anului au fost
următoarele:
• Creditele Micro Agro (se referă la tehnologia de microcreditare).
Destinaţia: fermieri şi antreprenori rurali, suma maximă a creditului – 20,000
USD - 24 luni.
• Credit Simplu (se referă la tehnologia de microcreditare). Suma maximă este de
5,000 USD (sau echivalentul în MDL), şi nu va depăşi 110% din creditul precedent.
• Credite pentru ipotecă de afaceri. Destinaţia: toate întreprinderile IMM. Este oferit
pentru procurarea/construcţia imobilului de afaceri/comercial.
• Credite pentru import. Destinaţia: toate întreprinderile IMM. Este oferit pentru
fnanţarea importului bunurilor/serviciilor şi al echipamentului de peste hotare. Valuta
creditului – EURO, termenul maxim – 3 ani.
În anul 2008 creditele acordate clienţilor corporativi mari au crescut cu 9%
comparativ cu anul precedent. Dinamica portofoliului de credite corporative a fost
inferioară anilor precedenţi, ca urmare a schimbărilor în instrumentele şi procedurile
de gestionare ale riscului ce au afectat considerabil viteza de procesare a dosarelor
creditare. Astfel la fnele anului cota de piaţăestimată a acestui sector a constituit 7. Pe
parcursul anului 2007 cel mai activ sector pentru creditarea corporativă au fost
companiile de comerţ angro şi retail orientate spre piaţa bunurilor de consum. Alt
sector important al creditării corporative îl constituie dezvoltarea pieţei imobiliare şi a
sectoarelor sale derivate (furnizorii de materiale de construcţii). Rata dobânzii la
creditele corporative s-a diminuat constant ceea ce a fost cauzat de accelerarea
competiţiei şi a competiţiei preţurilor.
25
Sursa: Rapoarte anuale B.C. “Mobiasbanca - Groupe Societe Generale” S.A. 2003-2008 //www.mobiasbanca.mdFig. 2.3.2. Diagrama dinamicii evoluţiei cantitative şi calitative a portofoliului de
credite al B.C.”Mobiasbanca Groupe Societe Generale” S.A. în perioada a. 2003-2008 (mln.lei).
Portofoliul de credite în anul 2008 se caracterizeză ca un calitativ şi generator
de venituri. Comparativ cu 31.12.2007, la data de 31.12.2008 soldul portofoliului de
credite a constituit 2236,2 mln. lei şi a îregistrat o creştere de 623,8 mln. lei sau
27,9%. Banca şi-a lărgit reţeaua de filiale ce a dus la creşterea posibilităţii de
acordare a creditelor întreprinderilor mici şi mijlocii, astfel în comparaţie cu anii
precedenţi ponderea lor în portofoliul sa majorat.
26
Capitolul III. DEALING-UL VALUTAR ÎN BANCĂ
BC”Mobiasbanca”SA efectuaeză operaţiuni curente de schimb valutar cu o
gamă largă de valute străine la un curs competitiv al pieţei valutare fără aplicarea
comisioanelor.
În activitatea sa Banca formează atât active, cât şi pasive în valută străină. În
rapoartele financiare toate operaţiunile efectuate în valută străină se reflectă în valută
naţională la cursul oficial al valutelor, stabilit de Banca Naţională a Moldovei la data
efectuării tranzacţiei. Soldurile mijloacelor în valuta străină se reflectă în rapoartele
financiare în valută naţională. În acest scop, Banca reevaluează aceste solduri zilnic
reieşind din cursul oficial al valutelor, stabilit de Banca Naţională a Moldovei.
Veniturile şi pierderile, provenite din reevaluarea activelor şi pasivelor
monetare în valută străină se reflectă în Raportul privind rezultatele financiare pentru
anul gestionar. Tranzacţiile în valută străină se contabilizează şi se reflectă în
rapoartele financiare la data valutarii şi la rata de schimb, stipulate de părţi pentru
înregistrarea mijloacelor băneşti în conturile partenerilor. Diferenţele de curs care
rezultă din aceste tranzacţii se înregistrează la venituri sau cheltuieli la data valutarii,
folosindu-se rata de schimb a valutelor tranzacţionale faţă de MDL de la acea dată.
Pe parcursul anului 2008 BC „Mobiasbancă- Groupe Societe Generale” S.A. şi-a confirmat şi a întărit poziţia sa în calitate de operator principal al pieţei locale valutare. Centrul de dealing al Băncii gestionează activitatea filialelor, care stabilesc contacte directe cu clienţii în vederea efectuării tuturor tipurilor de operaţiuni cu valută străină. În mod operativ se stabilesc cursuri valutare, filialelor li se transmite informaţia cea mai recentă pentru lucrul cu clienţii. Zilnic se contactează un număr mare de bănci corespondente referitor la perfectarea unui spectru larg de operaţiuni valutare, inclusiv pe piaţa Forex.
Activitatea de forex a băncii în anul 2008 a fost influienţată de evoluţia
monedei naţionale faţă de dolarul SUA, care pe parcursul anului s-a apreciat cu 8,1 la
27
sută (de la 11.3192 lei pentru un dolar SUA la 31 decembrie 2007 până la 10.4002 lei pentru un dolar SUA la 31 decembrie 2008), iar faţă de euro – cu 11.4 la sută (respectiv, de la 16.6437 până la 14.7408 lei pentru un euro).
În total, în cadrul BC “Mobiasbancă – Groupe Socite Generale” S.A. funcţionează 62 case de schimb valutar (în anul 2007 – 69), care efectuează operaţiuni de schimb cu 7 valute. Valutele de bază, ce fac obiectul operaţiunilor de schimb valutar, au rămas dolarul SUA şi Euro, cărora le-au revenit în 2008 – 92% din operaţiuni, în comparaţie cu 95% în anul 2007. În anul 2008 s-a înregistrat o tendinţă de creştere a volumului operaţiunilor efectuate în rubla rusească, ponderea căreia a crescut de la 3% în 2007 pînă la 7% în 2008. De asemenea, a continuat tendinţa ultimilor ani de majorare a ponderii operaţiunilor în Euro şi micşorare a ponderii operaţiunilor în dolari SUA. Astfel, ponderea operaţiunilor în Euro în anul 2008 s-a majorat pînă la 60% (49% în 2007). Pentru dolarul SUA ponderea dată s-a micşorat pînă la 32% în 2008 (46% în 2007).
Sursa: Rapoartele anuale ale BC”Mobiasbanca- Groupe Societe Generale” S.A. 2003-2008 //www.mobiasbanca.md
Fig. 3.1. Dinamica volumului venitului la operaţiunile cu valută străină al BC“Mobiasbanca – Groupe Societe Generale” S.A. în perioada 2003-2008 (mil.
lei)
28
Din Fig.3.1. putem observa o creştere a volumului venitului la operaţiunile cu
valută străină, astfel, datorită majorării volumului la operaţiunile valutare prin
virament şi numerar, precum şi gestionării eficiente a poziţiei valutare deschise,
veniturile băncii de la aceste operaţiuni în anul 2008 au crescut considerabil, cu
58.2% faţă de anul 2007 şi au atins cifra de 73 mil. Lei (46,1 mii lei în anul 2007).
Majorarea indicatorilor a fost influenţată în cea mai mare măsură de situaţia
favorabilă de pe piaţa valutară, cît şi de politica flexibilă de stabilire a cursului de
schimb valutar pentru casele de schimb valutar ale băncii.
29
Capitolul IV. METODE DE ECHILIBRARE A BALANŢEI DE PLĂŢI EXTERNE ÎN REPUBLICA MOLDOVA
Strict contabil, o balanţă de plăţi este întotdeauna echilibrată, întrucât
eventualul excedent valutar este destinat fie creşterii sau reconstituirii rezervelor
bugetare, fie promovării exportului de capital, de împrumuturi de credite. Eventualul
deficit este acoperit fie din rezervele bugetare, din atragerea de fonduri străine pe
calea creditului, împrumutului sau importului de capital.
De fapt, noţiunea de dezechilibru al balanţelor de plăţi, deseori utilizată, se
referă la excedentele sau deficitele diferitelor părţi ale balanţei, care pe ansamblu
trebuie să se echilibreze. Dezechilibrul cel mai mare al unei balanţe de plăţi, provine
de la dezechilibrul schimburilor comerciale.
Din cele relatate mai sus, se poate afirma, că balanţa de plăţi externe permite
compararea sub raport cantitativ şi calitativ a schimburilor reale şi financiare cu
străinătatea. Din analiza balanţei de plăţi se pot trage concluzii edificatoare cu privire
la competitivitatea producţiei naţionale în raport cu cea străina prin confruntarea
cantitativă şi structurală dintre export şi import, prin analiza fluxurilor de capital, de
credite, de servicii, aur etc.
Problematica echilibrării balanţei de plăţi rămâne în zilele noastre unul din
dezideratele vitale, atât de sever supravegheate pentru a fi înfăptuite de către emisarii
FMI, însă numai pentru ţările mici sau în curs de dezvoltare.
Există principalele trei metode de echilibrare a balanţei de plăţi externe, şi
anume:
contribuţia comerţului exterior la realizarea echilibrului balanţei de plăţi externe,
cursul de schimb şi realizarea echilibrului balanţei de plăţi externe, lichiditatea
internaţională şi unele estimări privind rezerva valutară a Republicii Moldova.
30
Contribuţia comerţului exterior la realizarea echilibrului balanţei de plăţi
externe.
Volumul comerţului exterior cu bunuri şi servicii s-a majorat faţă de anul
precedent cu 29.5 la sută, însumând 8190.44 mil. USD. Acest spor a fost determinat
de creşterea exportunlor de bunuri şi servicii cu 23.7 la sută, cât şi de creşterea
importurilor cu 32.2 la sută. Gradul de acoperire a importurilor prin exporturi s-a
redus comparativ cu anul precedent cu 3.1 puncte procentuale şi a constituit 43.8 la
sută.
Deficitul din comertul exterior cu bunuri şi servicii a însumat 3197.54 mil.
USD, majorându-se cu 39.8 la sută .
Deficitul din comertul exterior cu bunuri s-a majorat cu 39.7 la sută comparativ
cu anul precedent, până la nivelul de 3223.39 mil. USD (preţuri f.o.b.). Raportul
dintre soldul comerţului cu bunuri şi PIB a constituit 53.3 la sută.
Sursa:Raport anual al BNM//www.bnm.md
Fig. 4.1.Dinamica importului şi exportului pe pieţele de desfacere.
De menţionat că, deficitul comercial în valoare absolută a devansat exporturile
de bunuri.
La fel ca şi în perioadele precedente, schimburile comerciale de bunuri atât cu
CSI, cât şi cu restul lumii s-au încheiat cu solduri negative, cu restul lumii deficitul
31
fiind în valoare de 2116.62 mil. USD (în creştere cu 39.2 la sută faţă de anul
precedent), iar cu CSI - de 1106.77 mil. USD, sporind cu 40.5 la sută.
Conform datelor Biroului Naţional de Statistică (BNS), majorarea deficitului
comercial în anul 2008 s-a produs pe seama comerţului cu Ucraina, România, Rusia,
Germania şi China. De asemenea, a fost consemnat un spor esenţial al deficitului
comercial cu Belarus. Totodată, în comerţul exterior cu bunuri cu Kazahstan, Marea
Britanie, Azerbaidjan, Elveţia au fost înregistrate solduri pozitive.
La capitolul exporturi, cei mai importanţi parteneri ai Republicii Moldova în
anul 2008 au fost România, Rusia, Italia, Ucraina, Belarus, Germania, Polonia, Marea
Britanie, Kazahstan şi Elveţia. Volumul cumulativ al exportului în aceste ţări
constituie 82.2 la sută din volumul total al exporturilor pentru perioada dată.
Pentru Republica Moldova este caracteristică o pondere înaltă a comerţului
exterior faţă de PIB. În perioada 2006-2008 economia Moldovei parcă a început să
revină, volumul producţiei materiale scăzând din an în an, iar volumul comerţului
exterior a crescut continuu.
O problema aparte a comerţului exterior o constituie eficienţa valutară.
Eficienţa valutar-financiară a comerţului exterior este o noţiune cuprinzătoare
exprimînd multitudinea de efecte economice directe şi indirecte, immediate şi în
perspectivă, rezultate din participarea la schimburile comerciale externe.
Pentru o eficienţă mai sporită a comerţului exterior o atenţie deosebită trebuie
acordată şi modului de utilizare a creditului, garantării acestuia , măsurilor
asiguratorii împotriva nesolvabilităţii debitorului etc. Prin urmare , eficienţa
comerţului exterior contribuie în mare măsură la realizarea echilibrului valutar şi în
final a balanţei de plăţi externe. Echilibrul valutar se realizează prin echilibrul dintre
plăţile şi încasările unei ţări, pe o anumită perioadă. Este de dorit faptul ca realizarea
echilibrului valutar să se realizeze prin credite cât mai puţine şi mai avantajoase,
eşalonate, cu dobânzi acceptabile.
Influenţa cursului de schimb asupra echilibrului balanţei de plăţi externe.
32
Între balanţa comercială şi cursul valutar al monedei naţionale este o influienţă
reciprocă. Astfel, o balanţă activă, care conduce la mărirea rezervei valutare
provoacă în acelaşi timp creşterea cursului valutar. Pe de altă parte, un curs valutar
stabil, relativ ridicat, uşureză tranzacţiile internaţionale, sfîrşind prin realizarea
excedentului valutar.
Cursul de schimb reprezintă valoarea monedei naţionale în raport cu alte
monede. Printre funcţiile cursului de schimb se numără şi funcţia de echilibrare a
balanţei de plăţi externe. În cazul cursurilor fluctuante, mişcarea acestora, născută de
dinamica cererii şi ofertei de valută, acţionează asupra raportului între preţurile
interne şi cele externe, ducând la modificari în ofertele şi cererile de bunuri, în
anumite condiţii, aceste modificări au ca efect reechilibrarea balanţei.
Modificarea cursului de schimb ar fi trebuit să producă schimbări în preţurile
relative, care să favorizeze creşterea exportului şi diminuarea importului prin aşa
numitul mecanism al elasticităţii. În mod logic, realizarea echilibrului balanţei de
plăţi externe sgera şi atingerea nivelului de echilibru a cursului de schimb.
Macanismul elasticităţilor ne spune , că cu cât elasticitatea cererii de import şi cea a
cererii de export sunt mai mari – suma lor fiind peste unitate, cu atât este mai
probabil ca devalorizarea monedei naţionale să conducă la ameliorarea balanţei de
plăţi externe.
Situaţia balanţei de plăţi externe influenţează în mod direct şi indirect cursul
de schimb. Astfel starea de deficit a balanţei de plăţi externe determină o reducere a
încrederii posesorilor de bani în economia emitentă; economia în cauză nu poate
onora piaţa internaţională cu produse competitive la nivelul plăţilor spre exterior,
sumele de bani aflate în exterior riscând să nu mai fie acoperite cu bunuri.
Necesitatea în stabilirea cursului valutar apare atunci, când ţara efectuiază
relaţii de import – export.
În continuare este prezentat evoluţia cursului la începutul şi sfîrşitul anului
2003-2008 în tabelul 4.1. Pe parcursul anului 2008 cursul oficial nominal al monedei
naţionale faţă de dolarul SUA s-a apreciat cu 8.1 la sută (de la 11.3192 lei pentru un
33
dolar SUA la 31 decembrie 2007 până la 10.4002 lei pentru un dolar SUA la 31
decembrie 2008), iar faţă de euro - cu 11.4 la sută (respectiv, de la 16.6437 până la
14.7408 lei pentru un euro).
Tabelul 4.1
DINAMICA MODIFICĂRII CURSULUI VALUTARîn perioada a. 2003-2008
2003 2004 2005 2006 2007 2008
Curs la
începutul anului
Curs la sfârşitul
anului
13,822
13,22
13,22
12,46
12,46
12,832
12,832
12,905
12,905
11,3192
11,3192
10,4002
Sursa: Rapoarte anuale Băncii Naţionale a Moldovei // www.bnm.md
De la începutul anului şi până la 3 septembrie 2008 pe piaţa valutară internă a
fost înregistrat un trend de apreciere al monedei naţionale în raport cu dolarul SUA.
Pe parcursul acestei perioade cursul oficial nominal s-a apreciat cu 14.7 la sută.
Incepând cu 4 septembrie şi până la finele anului 2008, pe fonul creşterii cererii de
valută ca urmare a schimbării aşteptărilor, cursul oficial nominal al monedei
nationale faţă de dolarul SUA s-a depreciat cu 7.8 la sută (de la 9.6507 lei pentru un
dolar SUA la 3 septembrie 2008 până la 10.4002 lei pentru un dolar SUA la 31
decembrie 2008).
Evoluţia cursului mediu de schimb al monedei naţionale în raport cu dolarul
SUA pe piaţa valutară internă în numerar a avut aceeaşi tendinţă ca şi cursul oficial al
monedei naţionale faţă de dolarul SUA. Cursul oficial mediu de schimb al monedei
naţionale în raport cu dolarul SUA în anul 2008 a constituit 10.3895 lei pentru un
dolar SUA, comparativ cu 12.1362 lei pentru un dolar SUA în anul 2007. Cursul
oficial mediu de schimb al monedei naţionale faţă de euro în anul 2008 a constituit
15.2916 lei pentru un euro, comparativ cu 16.5986 lei pentru un euro în anul 2007.
34
Pe parcursul anului 2008 evoluţia cursului de schimb al monedei naţionale în
raport cu dolarul SUA pe piaţa valutară internă a fost influenţată de un şir de factori,
care au condiţionat aprecierea cursului oficial de schimb al leului moldovenesc faţă
de dolarul SUA (de la începutul anului şi până la 3 septembrie 2008), precum şi
tendinţa de depreciere (de la 4 septembrie şi până la sfârşitul anului 2008).
Factorii care au determinat aprecierea cursului oficial de schimb al leului
moldovenesc fată de dolarul SUA:
• Majorarea volumului lichidităţilor în valută străină pe piaţa valutară internă pe
fundalulpersistenţei ajluxurilor semnijicative de valută în ţară.
Volumul de lichidităţi în valută străină pe piaţa valutară internă a crescut ca
rezultat al majorării ofertei nete de valută de la persoane fizice, al fluxului net aferent
investiţiilor directe, de portofoliu şi creditelor contractate de la persoanele afiliate, al
fluxului net aferent creditelor externe private, granturilor şi asistenţei tehnice.În
dinamică cursul valutar 2007-2008 este reprezentat în figura 4.2.
Sursa:Raport anual al BNM anul 2008//www.bnm.md
Figura 4.2. Evoluţia cursului de schimb al monedei naţionale faţă de dolarul SUA pe piaţa valutară internă.
35
In perioada ianuarie - august 2008 comparativ cu perioada respectivă a anului
2007:
- volumul ofertei nete de valută străină de la persoane fizice a sporit cu 62.9 la sută,
constituind echivalentul a 1662.4 mil. dolari SUA;
- fluxul net aferent creditelor externe private, granturilor şi asistenţei tehnice a sporit
cu 40.8 la sută, atingând echivalentul a 219.9 mil. dolari SUA;
- fluxul net aferent investiţiilor directe, de portofoliu şi creditelor contractate de la
persoanele afiliate s-a majorat cu 76.6 la sută, constituind echivalentul a 197.9 mil.
Dolari SUA.
Sporirea ofertei de valută, ca urmare a majorării depozitelor în lei
moldoveneşti condiţionată de convertirea parţială a mijloacelor din valută străină în
moneda natională.
Atractivitatea leului moldovenesc în calitate de monedă de tezaurizare a
contribuit la convertirea unei părţi din mijloacele în valută străină (VS) şi plasarea
acestora la bănci sub formă de depozite la vedere şi la termen în moneda naţională,
fapt ce a condiţionat sporirea ofertei de valută pe piaţa valutară internă.
Lichiditatea internaţională şi unele estimări privind rezerva valutară a Republicii
Moldova. Lichiditatea internaţională reprezintă totalitatea mijloacelor de acoperire a
soldului operaţiilor comerciale şi financiare de care de care dispune un stat în relaţiile
cu alte state. Ea ar reprezenta , deci, o măsură a capacităţii statului respectiv de a face
faţă în orice moment angajamentelor sale externe exigibile.
În structura rezevei monetare internaţionale se cuprind : aurul, rezervele
valutare, disponibilităţile DST, şi creanţele ţării respective asupra FMI. Fiecare din
aceste active se formează în mod diferit, depinzând de activitatea financiar-valutară a
ţării respective, caracterizată printr-o balanţă de plăţi excedentară. Rezerva de valută
se formează ca urmare a balanţei de plăţi externe excedentară a ţării în cauză.
La sfârşitul anului 2008 activele oficiale de rezervă ale statului au însumat
1672.41 mil. USD .
36
Pentru serviciul datoriei externe din rezerve au fost îndreptate 81.80 mil. USD,
pentru întreţinerea ambasadelor - 12.58 mil. USD, pentru cotizaţii în organizaţiile
internationale - 3.70 mil. USD.
Sursa:Raport anual al BNM anul 2008//www.bnm.md
Figura 4.3 . Activele oficiale de rezervă ale Republicii Moldova.
Deaceea în actualele condiţii de instabilitate valutară , şi mai ales al USD,
rezervele de valută pot însă crea şi prejudicii. Se pune deci problema stabilirii unei
structuri judicioase a valutelor care sunt ţinute în rezervă, astfel încât menţinerea lor
pe o perioadă mai îndelungată să nu reducă valoarea reală a rezervelor. Deaceea în
vederea micşorării riscului valutar s-a simţit necesitatea unei diversificări monetare.
Aceasta constă în lărgirea paletei valutare din care e formată rezerva monetară şi se
materializează prin introduserea în mai mari proporţii a altor valute bine cotate.
37
CONCLUZII
B.C. “Mobiasbancă” SA poate fi considerata ca un etalon al stabilităţii şi
prosperităţii în domeniul activităţii bancare din RM. Ea este apreciată la un nivel
înalt în relaţiile interbancare internaţionale şi în special pe piaţa europeană.
Acestea sunt unele din motivele ca tot mai multi investitori străini tind să devină
acţionari ai Băncii. Aceasta apreciere îi dă posibilitate “Mobiasbancă” să
stabilească relaţii de afaceri cu bănci, corporaţii şi fonduri financiare de prestigiu şi
bine cunoscute în lume.
Pe an ce trece, ea işi îmbunătăţeşte indicatorii de activitate economico-
financiară.
Direcţiile de bază în vederea dezvoltării, raţionalizării şi majorării eficienţei
activităţii sale, B.C. “Mobiasbancă” SA ar trebui:
1. să aplice niste metode mai drastice în scopul impunerii pe debitori
problematici să-şi onoreze obligaţiunile fată de bancă conform hotarârii arbitrajului
economic, mai ales în cazul realizării gajului;
2. în scopul imbunătăţirii calităţii portofoliului creditar, să evite acordarea
creditelor riscante (cu garanţii insolvabile, sub gaj nerealizabil etc.), să utilizeze mai
multe forme de garanţie (gaj, cedarea incasărilor, garanţii, poliţe de asigurare etc.), sa
acorde credite persoanelor fizice sub un gaj solid (apartamente, automobile, tehnica
video/audio);
3. în scopul deservirii operative a clienţilor, să lărgeasca numărul băncilor
corespondente;
4. în scopul atragerii resurselor să introducă noi tipuri de depuneri (la purtator,
38
cu parola), sa ducă companii publicitare în mass-media privind conditiile de
depunere;
5. în scopul majorării profitului să lărgească şi să diversifice portofoliul
creditar (sa varieze condiţiile, să se aplice unele facilităţi etc.), aşa cum ar fi aplicarea
unei politici mai elastice atât la depozite atrase, cât şi la creditele acordate.
Organele de reglementare trebuie să creeze toate condiţiile şi să omită toate
obstacolele în emisiunea şi circulaţia acestor instrumente. Aceste instrumente vor
permite băncii să atragă excesul lichidităţii de pe piaţă şi să-l direcţioneze în
economia naţională. Stabilirea unor reguli severe şi creşterea disciplinei
participanţilor la piaţa financiară a R. Moldova – băncile comerciale, pentru ca
acestea să-şi respecte obligaţiile asumate faţă de deponenţi privind menţinerea şi
asigurarea mărimii depozitelor, este pregătirea, în instituţiile de învăţământ superior
ale ţării, a unui contingent de manageri specializaţi în riscurile bancare banca trebuie
să se decidă cât, unde şi în ce instrumente să investească fondurile disponibile.
Managementul portofoliului investiţional al unei bănci necesită o planificare atentă,
deoarece sunt foarte multe aspecte care trebuie luate în considerare simultan. Banca,
pe lângă asigurarea unui echilibru cu privire la risc, termen, profitabilitate şi
lichiditate trebuie să-şi reformuleze propria politică investiţională, care să corespundă
necesităţilor proprii şi care să fie funcţională într-un climat economic care se
modifică permanent. Mobiasbancă nu trebuie să renunţe la politica de extindere a
filialelor şi reprezentanţelor precum şi în instalarea de bancomate deoarece acest tip
de investiţii de asemenea va contribui la creşterea venitului bancar . Elaborarea unei
discipline speciale pentru instruirea practică de specialişti, căci peste 2-3 ani anume
de ei va avea îndeosebi nevoie sistemul bancar al R. Moldova.
39
BIBLIOGRAFIE
I. Acte normative şi reglementorii
1. Legea cu privire la reglamentarea valutară pe teritoriul Republicii Moldovei din 13.01.1994 // Monitorul Oficial nr. 54-55/161 din 18.06.1998.
2. Legea cu privire la Banca Naţională a Moldovei N 548-XIII din 21.07.95 // Monitorul Oficial nr.56-57/624 din 12.10.1995.
3. Regulamentul Băncii Naţionale a Moldovei cu privire la modul de efectuare de către Băncii Naţionale a Moldovei a operaţiunilor de depozit în lei moldoveneşti cu băncile autorizate din 28.12.2000.
4. Regulamentul Băncii Naţionale a Moldovei cu privire la autorizarea şi funcţionarea caselor de schimb valutar nr. 10018-20 din 06.05.1994 // Monitorul Oficial nr. 62-64/107 din 17.06.1999.
5. Regulamentul Băncii Naţionale a Moldovei cu privire la clasificarea activelor şi angajamentelor condiţionale şi formarea reducerilor pentru pierderi la active şi proviyioane pentru pierderi la angajamente condiţionale", aprobat de către Consiliul Băncii al B.C. „Mobiasbancă”, Proces Verbal nr.24 din 09.06.2008.
6. Regulamentul Băncii Naţionale a Moldovei cu privire la activitatea de creditare a băncilor comerciale din Republica Moldova nr. 153 din 25.12.1997 // Monitorul Oficial nr. 8/24 din 30.01.1998.
7. Instrucţiunea cu privire la modul de întocmire şi prezentare a rapoartelor privind rata medie pe credite şi depozite atrase de bănci, aprobată prin Hotărârea nr.156 din 25.06.2009 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.107-109 din 3.07.2009.
8. Instrucţiunea cu privire la întocmirea de către bănci a raportului privind statistica monetară (aprobată prin Hotărârea nr.99 din 31.03.2005 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.55-58/195 din 08.04.2005).
9. Instrucţiune Băncii Naţionale a Moldovei cu privire la modul de întocmire şi prezentare de către bănci a rapoartelor financiare din 08.08.1997 // Monitorul Oficial nr. 64-65/103 din 02.10.1997.
10. Instrucţiunea cu privire la modul întocmirii Raportului privind volumul operaţiunilor de casă la instituţiile financiare din Republica Moldova, formular nr.01006\1 (aprobată prin Hotărârea nr.44 a Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei din 26.08.1997 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.87-89/182 din 24.09.1998).
II. Surse statistice şi de date
12. Politica monetară şi valutară a Băncii Naţionale a Moldovei (2003–2008)// www.bnm.md
13. Rapoarte anuale ale BC „Mobiasbancă” (2003-2008)// www.mobiabanca.md
![Raport Practica Asito.[Conspecte.md]](https://static.documente.net/doc/80x56/55cf97cb550346d03393ac4c/raport-practica-asitoconspectemd.jpg)
![Raport Practica.[Conspecte.md]](https://static.documente.net/doc/80x56/577cca1a1a28aba711a55e28/raport-practicaconspectemd.jpg)