1. Semnificatiile casatorie

Cuplul este elemental constitutive al familiei = structura de tip bipolar de tip biopsihosocial bazata pe interdeterminism mutual (Iolanda Mitrofan si Cristian Ciuperca 1990). Cuplul poate fi armonic, stabil , satisfacator sau dizarmonic, nesatisfacator tinzand la disociere sau dizolvare. In situatia in care cuplul este stabil din toate punctele de vedere se poate ajunge la casatorie.

Casatoria prezinta mai multe acceptiuni de ordin sociologic, religios , economic. Dpdv juridic, casatoria reprezinta uniunea liber consimtita dintre un barbat si o femeie incheiata cu respectarea dispozitiilor legale in scopul intemeierii unei familii.

Dpdv psihologic, casatoria este un process interpersonal de definire si maturizare a personalitatii, un process de autocunostere prin intercunoastere. Este o experienta traita care nu poate fi inteleasa decat din interiorul acestuia (1998 Iolanda Mitrofan si Cristian Ciuperca).

Yung - Puterea sufletului edit Anima din 1994 = studiu privind casatoria ca relatie psihologica. El considera despre casatorie ca este calea unei prefaceri psihologice ale personalitatii, este o relatie psihologica intre 2 oameni constienti, o constructie complicate alcatuita dintro serie de date subiective si obiective avand o natura foarte eterogena.

Din perspective sociologica, actul casatoriei semnifica unirea a 2 neamuri intre care nu exista legaturi de rudenie sau consangvinitate. Aceasta unire, poate fi endogamica (cand partenerul este ales din acelasi grup, comunitate, etnie, rasa, religie etc), sau exogamica ( cand partenerul este ales din afara grupului etnic, religios, professional etc).

Casatoria poate fi : - patrilocala,

- neolocala - sau matrilocala.

Cea patrilocala implica stabilirea resedintei impreuna sau in apropierea parintilor sotului. Neolocalitatea implica stabilirea unei resedinte neuter ceea ce

este de preferat. Matrilocalitatea presupune stabilirea resedintei sotilor impreuna sau in apropierea paritilor sotiei.

Din perspectiva religioasa, casatoria este o relatie de comuniune responsabila dintre un barbat si o femeie, este o legatura pe viata intre cei 2.

Dumitru Staniloae (preot) – casatoria este o leg naturala de dragoste si ajutor reciproc, bucurie de celalalt si rabdare a lui. Casatoria ca leg naturala si legala a fost intrerupta de poligamie.

2. Familia, delimitari conceptuale; tipologii

Familia este ultimul element al triedei. Este o forma de comunitate umana alcatuita din cel putin 2 persoane de sex opus, unite prin legaturi de casatorie si / sau paterne. Este nucleul organizarii umane care realizeaza la nivel micro totalitatea functiilor societatii ca mare sistem. Familia este elemental natural si fundamental al societatii , este una dintre cele mai vechi constructii sociale prin care se asigura continuitatea si afirmarea speciei umane. Este de asemenea conditionata de evolutia societatii pe care o reflecta. (Ion MIhailescu 1999).

Adina Baran Pescaru def – familia este un grup social care poate sa include pers de ambele sexe, cu copii care pot fi adoptati sau din casatorii anterioare, in care ei pot sau nu sa imparta o locuinta comuna. Adultii pot sa coabiteze sexual iar relatia poate sa includa sentimente sau nu.

Caracteristici ale familiei:

- existenta unui anumit nr de persoane (cel putin 2); - reunirea lor ca urmare a unui act civil ( certificatul de casatorie);- intre membrii grupului familial exista un ansamblu de drepturi si obligatii garantate juridic;- existenta unor relatii de ordin biopsihosocial;- prezenta unui climat psihosocial;- existenta unui ansamblu de norme si reguli privind conduita membrilor grupului familial;

- familia presupune o anumita distributie a rolurilor masculine si feminine;- familia indeplineste anumite functii in raport cu societatea: functie economica, de socializare, de solidaritate afectiva si functia sexuala si reproductive;

Dpdv sociologic vb despre familie de origine si conjugala sau de procreare. Dupa gradul de cuprindere a grupului familial se discuta despre familie nucleara (formata din sot, sotie si copii proprii sau adoptati necasatoriti) si extinsa (si alte rude).

Dupa modul de exercitare a autoritatii sistemele familiare pot fi:

- patriarhale; (autoritatea este detinuta de barbatul cel mai in varsta).

- matriarhale;- egalitare.

3. Functiile familiei

Functia economina:

- Productiva (vizeaza producerea bunurilor si serviciilor necesare traiului familiei) dar si de consum (este una din cele mai importante

- Financiara (presupune administrarea unui buget de venituri si cheltuieli).

- Profesionala (vizeaza transmiterea ocupatiilor de la parinti la copii )

Functia de socializare a familiei:

Socializarea = proces de trasmitere si asimilare a unor valori, atitudini, conceptii, comportamente.

Familia este prima instanta de socilaizare in sensul in care copii deprind aici primele notiuni morale, primele informatii despre mediu, primele valori estetice, culturale, religioase; asimileaza valori ale unei familii sanatoase, armonioase.

Din aceasta perspectiva, Maria Voinea 1999 clasifica familia in 3 categorii:

- Familia inalt educogene -> sprijina procesul de educatie al copiilor, colaboreaza cu scoala si incurajeaza, stimuleaza activitatea de invatare (atat emotional cat si emotional).

- Satisfacator educogene -> se centreaza pe asigurarea conditiilor de educatie (conditii materiale). Se pastreaza o legatura destul de slaba cu scoala.

- Slab educogene -> acorda foarte putina importanta educatiei si instruirii copiilor, lipseste legatura cu scoala si nu sprijina si nu incurajeaza educatia copiilor.

Functia de solidaritate (suportemotional): functie complexa a familiei in sensul in care familia asigura intimitate, securitate emotionala, incredere membrilor ei, suport, intimitate, coeziune, respect etc.

Aceasta functie a cunoscut un regres vizibil.

Functia sexuala si reproductiva: in societatea contemporana se maximizeaza sexualitatea si se minimizeaza functia reproductiva.

Pt Ilutz 2004 exista 6 functii ale familiei: socializare, securitate emotionala, economica, regularizarea comportamentului sexual – in cadrul familiei nu se permit relatii sexuale intamplatoare, reglementarea modelelor reproducerii (permite sau interzice anumite forme de mariaj). Familia promoveaza o anumita idee despre divort, despre recasatorie, se incurajeaza sau nu reproductia. Familia este cea care acorda in mod direct statutul social al acelei persoane.

Singurele elemente stabile oriunde si oricand au ramas afectiunea impartasita, iubirea, respectul, etc. in cadrul unei familii. Factorii familiari asigura dezvoltarea unei personalitati armonioase, securitatea fizica, emotionala, materiala a copiilor (familia sanatoasa, armonioasa)

4. Forme specifice de organizare a vietii familiale: poligamia

Poligamia si monogamia ca forme de organizare avietii familiare – sunt strans legate de factori religiosi, culturali, georgrafici, axiologici,economici etc. criteriul care le diferentiaza se refera la specificul relatiilor barbat – femeie la practicile maritale dominante si la numarul de parteneri implicati.

Poligamia = principiu de viata familial acceptat de unele popoare conform careia casatoria se poate realiza intre un partener de un sex si mai multi parteneri de celalalt sex.

Imbraca 2 forme: - poliandria – forma familiala alcatuita dintr-o femeie mama, copiii ei si 2 sau mai multi soti. Pt ca o familie sa fie considerata poliandrica, fiecare sot trebuie sa fie tatal a cel putin unuia dintre copii femeii (este putin raspandita pe glob, intalnita in India (Todas), Nepal, Tibet, Polinezia si anumite populatii din Africa centrala). Este legata cel mai adesea de specificul conditiilor vitrege de viata.

- poliginia – mai des intalnita in tarile islamice, la indigenii australieni si la unii indieni din satele unite. Reprezinta casatoria intre un barbat si mai multe femei. Pt a putea supravietui, o familiepoligimica trebuie sa functioneze dupa reguli foarte stricte legate de impartasirea sentimentelor (in mod egal).

5. Forme specifice de organizare a vietii de familie: monogamia

Monogamia = casatoria intre un barbat si o femeie, formea cea mai larg raspandita. Cele mai cunosctute familii monogame sunt:

Monogamia poate fi de 2 feluri:

- stricta (casatoria pana la vaduvie nepermitand recasatoria)

- seriala (permite recasatoria dupa divort sau dupa deces)

6. Comparatie intre familia extinsa si familia nucleara

- Familia extinsa (familia largita sau compusa) – se compune dintr-un nr mare de membrii. Specificul variaza in functie de cultura, traditie, factori econimici, religiosi, geografici etc. (domina in mediul rural). Domina conservatorismul, se insita foarte mult pe pastrarea si transmirerea din generatiein generatie a unor traditii, obiceiuri, modele conjugal-parentale,stiluri parentale. Alegerea partenerului este realizata de catre parinti pe diferite criterii. Promoveaza un coeficient de integrare, soguranta si apartenenta destul de ridicat. Spijina siguranta economica, emotionala. Datorita faptului ca familia extinsa promoveaza intr-o mai mare masura valorile etico-religioase, chiar daca intimitatea are de multe ori de suferit. Mai domina valorile reproductiei, acumularea bunurilor. Are o rata mult mai scazuta a divortialitatii fata de familia nucleara. Functia esentiala a acestui tip de familie este reproducerea grupului social si mai putin dezvoltarea personalitatii partenerilor.

- Familia nucleara (familie conjugala/simpla) – familia intacta, care nu a trecut prin divort, separare, deces. Este o familie specifica societatii moderne, urbane fiind alcatuita din cei 2 soti si copii lor necasatoriti (propii sau adoptati). Spre deosebire de familia extinsa, familia nucleara in variantele ei sanatoase este o structura democratica bazata pe consens, pe afectivitate, pe egalitate, complemetaritate precum si pe o participare crescuta a copiilor in luarea deciziilor. Intr-o mai mare masura decat cea extinsa, oferta suportul emotional al membrilor sai, sarisface nevoia de protectie, de apartenenta, de comunicare, de afectiune si dezvoltare personala. Alegerea partenerului este liberalor, scopul sau fiind fericirea ambilor soti si a copiilor lor. Pentru casatorie, este nevoie de o pregatire premaritala (asigurarea unui suport informational, despre ceea ce inseamna relatie dintre soti – parinti – copii, atasament, fericire conjugala, fidelitate, gelozie, conflict marital etc.)

11. Familia mixta sau reconstituita – caracterizare

Familia mixta prezinta cateva caracteristici specifice:

- Relatii de alianta intre parintii vitregi si copii

- Coabitarea comuna in acelasi spatiu de locuit

- Relatiile afective de ordin socio-emotional dintre parinti si copii intapina oarecare dificultati datorita in special sistemului de cerinte, aspiratiilor, nevoilor, conditiilor materiale ale acestora.

Simulatrele familiei actule (experiente neofamiliale)

Forme sau structuri psiho-socio-patologice:

- Pseudocasnicia

- Semicasnicia

- Uniunile homosexuale

- Casatoria intre homosexuale

- Comunitatile sexuale

12.Semicasnicia si pseudocasnicia – riscuri

Pseudocasnicia (vietile paralele) – forma foarte grava de psihosociopatologie maritala. Consta in adoptarea si exercitarea inautentica a rolului conjugal si uneori chiar parental. Reprezinta un antasament de multe ori al parintilor pe criterii socio-economice.

Este caracterizata prin lipsa afectiunii mutuale, partenerii sunt implicati socio-afectivi si sexuali in relatii conjugale care isi mentin statutul oficial datorita bunurilor materiale si eventual datorita copiilor.

Sunt dominati de un sistem de interese reciproce de regula de ordin economic financiar.

Pentru copii efectele sunt extrem de nocive deoarece sunt oferite modele comportamentale false din punct de vedere conjugal parental.

Semicasnicia – alta formula maritala dominata de conflict, de certuri, de violenta, de abuzuri. Este o falsa casnicie avand ca scop prelungirea casatoriei din punct de vedere legal in ciuda modificarilor si alterarilor. Sotii sunt implicati partial in viata de familie, in asigurarea confotului familial. De multe ori sunt implicati in relatii adulterine si ca urmare infidelitatea si gelozia reprezinta cauze ale conflictului conjugal. Si functiile parentale sunt realizate incomplet. Este o formula maritala dominata de rivalitati cu impact negativ in socializarea copiilor.

13. Uniunile homosexuale – riscuri

Uniunile homosexuale – homosexualitatea = fenomen socio-cultural, este o consecinta, asa cum remarca Sillamy, a unei educatii deficitare, iar la femei este rezultata unor deceptii din copilarie. Adler asociaza homosexualitatea cu sentimentul de inferioritate sau cu teama de esec. Adica, homosexualitatea rezulta din complexe inconstiente. Legatura dintre nivelul hormonal si comportamentul homosexual nu s-a evidentiat.

Functia sexuala reprezinta motivatia existentei uniunilor homosexuale. Relatiile sexuale primeaza in aceste relatii.

Exista o atitudine a majoritatii heterosexuale fata de cei care cresc copii. S-a observat unele probleme ale maturizarii psihologice ale copilului ca adult, probleme legate de identificarea de sex si gen, determinarea asupra orientarii sexuale.

Coleman 1988 – arata faptul ca exista un risc crescut de adoptare a unor atitudini rejective fata de sexul opus datorita preluarii si interiorizarii modelululi socio-educational si cultural.

Argumente ale celor ce sustin legileferarea casatoriilor intre persoane de acelasi sex si adoptina copiilor:

- Reducerea promiscuitatii sexuale

- Limitarea raspnadirii diferitelor boli

- Posibilitatea de a creste copii intr-o atmosfera pozitiva de familie.

- Reducerea numarului de copii ambandonati

- Diminuarea fenomenului de “falsi heterosexuali”

- Cresterea tolerantei fata de minoritatile sexuale.

14. Grupul comunitar sexual – consecinte, riscuri

Grupul comunitar sexual – prezent de prin anii 60, 70 (familiile hippye sau familiile comunitare). Caracteristici:

- Se doreste a fi o replica sau o formula de protest la adresa restrictiilor impuse de familia strict monogama.

- Se vrea o formula avagandista, o formla familiala bazata pe libertate de atitudine, pe autonomie, pe depasirea egalitatii, fidelitatii considerand ca infidelitatea reprezinta un remediu al monotoniei vietii casnice.

- Se pronunta pt legatura de tip alianta care sa aiba caracterul unui angajament fara restrictii.

- Practica viata sexuala sub forma mariajului in grup

- Competitia este destul de acerba intre membrii grupului

- Violenta, gelozie, toate acestea asociate cu libertatea consumului de droguri.

Swing = schimb voluntar intreparteneri cu scop sexual cu acordul tuturor celor impliocati. Swingarii devin treptat un grup secret, sunt discreti, prudenti, nu-si publica activitatea. Caracteristici:

- Provin din clase sociale medii si inalte

- Au nivel de educatie in general peste medie

- Predominant de rasa alba

- Au varste diferite 35 – 45 de ani

- Au legaturi slabe cu parintii, prietenii, legaturi slabe cu religia si cu comunitatea.

Teorii explicative cu privire la cuplu

Exista o serie de paradigme explicative cu privire la familie avand la baza stuzii psihosociale, antropologice, sociologice, de psihoterapie si stiinte educatiei.

Cele mai cunoscute teorii (paradigme):

1. Teoria dezvoltarii sau cicluriloe vietii

2. Teoria structurala

3. Teoria functionala

4. Teoria sistemica

5. Teoria istorista

15.Teoria dezvoltarii sau a ciclurilor dezvoltarii -> initiata in 1970 de catre Hill. Ea analizeaza schimbarile pe care

Un prim stadiu – stadiul initial al cuplului fara copii. Petru Ilut – crede ca este dominat de catre “Sindromul dragostei romantice”. Pentru cei ce nu au convietuit impreuna acest stadiu reprezinta o etapa importanta in procesul de adaptare reciproca. Reteaua de prieteni, de cunoscuti este mai densa, iesirile in locurile publice, puseurile de gelozie sunt mult mai frecventa. Probabilitatea despartirii este mai mica sau mai mare, depinde de situatie.

Al 2-lea stadiu – stadiul vietii cuplului cu copii prescolari. Petru Ilut discuta despre tadiul aparitiei primului copil. Este un stadiu in care se stabilesc regurile de baza privind asumarea unor roluri conjugal parentale. Pentru Ilut afirma ca primul copil afecteaza relatia partenerilor conjugali. Mama In general este cea care pentru o perioada de timp isi va centra atentia in mai mare masura copilului.

Al 3-lea studiu – stadiul familiei cu copii de varsta scolara. Se cracterizeaza printr-o anumita criza relationala datorata intrarii copiilor la scoala. Este o perioada favorabila crizelor familiare si destramarilor.

Alt stadiu – stadiul familiei parasita de copii deveniti adulti – tensiun, anxietate, teama de singuratate. Petru Ilut – stadiu marcat de depresie, stadiul de “cuib gol”.

Stadiul vaduviei – saracie, angoasa, insingurare

16.Teoria structurala (dinamicii rolulrilor si a puterii)

-> dezbate problema tranzitiei familiei de la structura de tip traditional (centrata pe productie si reproductie econimica si sociala) la structura de tip modern. Tot aceasta teorie analizeaza problema dinamicii rolurilor conjugal-parentale a autoritatii si puterii in relatiile de cuplu si familie.

In ceea ce priveste tranzitia familiei, se poate afirma ca aceasta a condus la o serie de schimbari mai ales de ordin afectiv, emotional (intimitatea reprezinta principalul vector pentru supravietuirea emotionala).

Functia socioafectiva a familiei reprezinta principala variabila care caracterizeaza familia moderna.

Problematica rolurilor sau a dinamicii rolurilor conjugal patentala – o slaba diviziune a rolurilor conjugal-parentale. Cauzele acestei slabe diviziuni:

- implicarea intr-o mai mare masura a femeii in plan profesional,

- nivelul instructional si cultural al partenerilor

- Categoria siocio-profesionala careia ii apartin

- Relatiile exterioare ale familiei conjugale cu familia extinsa

Structura de autoritate si putere in familia moderna se remarca o mai mare flexiblitate in ceea ce priveste luarea unor decizii cu privire la viata conjugal perentala.

Relatia moderna surpinde reciprocitatea puterii si autoritatii astfel cu cat tendinta de egalizare a raspunderilor celor 2 soti este mai mare sau mai apropiata, cu atat gradul de satisfactie este mai accentuata. In acest context se remarca unor noi modele culturale de rol conjugal parental. Sunt multmai centrati pe reusita scolara si profesionala. Tatal modern este mult mai implicat in viata de familie, comunica in mai mare masura cu parintii sai.

21.Teoria sistemica (polista)

– are originea in teoria organicista a lui Spencersi in teoriainformatiei. Din perspectiva acestei teorii, cuplul reprezinta un sistem alcatuit din 2 personalitati care interactioneaza avand la baza o structura, o functionalitate, anumite propietati si caracteristici. Paradigma sistemica se centreaza in mod special pe efectele sau consecintele mediului extern asupra relatiei conjugale.

Este interesata de influenta factorilor economici, sociali, politici, educationali, culturali, de mediu fizic asupra relatiilor de cuplu si familie. Toti acesti factori constituie contextul situational al familiei.

Sunt cercetate probleme precum: separarea indelungata a sotilor si consecintele acestora (depresia, anxietatea, comportamente deviante ale copiilor, devitalizare).

Adaptarea familiei la stresul provocat de cutremure, inundatii, imbolnavirea unui membru al familiei, pierderea unui membru al familiei (teoria stresului familial). Acesti factori conduc in timp la cresterea coeziunii familiale.

22. Tipologii maritale

Exista mai multe criterii in functie de care s-au stabilit diverse tipologii maritalesau familiale, stiluri de viata etc: coeziune, stabilitate, tensiune, conflictualitate, capacitate de adaptare, de integrare, de dezvoltare.

Cele mai cunoscute tipologii maritale 1947 – Kunkel si 1965 – Cuber. A;te tipologii mai recente – Iolanda Mitrofan si Cristian Ciuperca 1998, Russel -1989.

Kunkel vorbeste despre 3 tipuri de casnicii:

- Casnicia furtunoasa

- Casnicia molatice

- Casnicia dura

Cuber :

- Casniciei obisnuiti cu conflictele

- Casnicia pasiv- cordiale

- Casnica devitalizata

- Casnicia vitala – relatie emaptica, autentica, prezenta partenerului este considerata indispensabila pt satisfactie.

- Casnicia bazata pe relatie totala – toate probleme vietii sunt impartite intre cei 2. Sotul convietuieste cu sotia sa care este prietena, colaboratoare si sotie,

Iolanda Mitrofan si Cristian Ciuperca:

- Familii reprimatoare/familii liberale – cele reprimatoare inabusa spiritul de independenta, iar cele liberale supraestimeaza instinctele

- Familii active/familii pasive

- Familii stabile/instabile

Russel:

- Familia fuzionala – centrata pe coeziune, consideracanu pot sa rezolve anumite probleme fara spijinul celor de langa ei.

- Familia “club” – sotii sunt mai realisti deoarece isi respecta independenta

- Familia “istorie” – bazata pe solidaritate ca urmare a trairii unor experiente comune, ca urmare a amintirilor care ii leaga.

23. Stiluri parentale – caracterizare

Stilurile parentale = modalitati de relationare cu copiii in vederea formarii personalitatii acestora in functie de climatul socio-educativ din familie centrat pe axa autoritate-libertate sau constrangere-persivitate, respectiv dragoste-ostilitate sau atasament-respingere, se discuta despre mai multe stiluri parentale:

- Stil permisiv -> prezinta un nivel scazutal controlului parental, parintii acorda libertate si autonomie deplina copiilor dar prea putine responsabilitati.

Parintii manifesta dragoste ridicata dar limte scazute. Parintii sunt inconsecventi in relatia ci copilul. Pe termen lung, acest stil devine ineficient. Copilul invata sa-si manipuleze parintele iar parintii nuse valorizeaza suficient.

- Stil autoritar -> parintii stabilesc limite de comportament, de atitudini, isi controleaza copiii, ii verifica dar intr-un mod afectuos. De asemenea stabilesc principii si reguli clare de conduita vizavi de parinti, de relatiile cu fratii, buncii, cu traditiile, obiceiurile etc. Transmit valori precum disciplina, munca, autoritate, ordine, traditie, iubire etc.

- Stil democratic -> considerat cel mai eficient pt ca se bazeaza pe comunicare, pe incredere, pe valorizare, pe demnitate si pe responsabilitate. Parintii manifesta iubire dar si limite, prezinta aspteptari fata de copii lor, incurajeaza, explica, colaboreaza cu copiii intr-un climat bland si afectuos.

- Stil neglijent sau de respingere -> stil indiferent datorita lipsei de comunicare, de implicare emotionala, lipsa controlului, de slabe capacitati de crestere si ingrijire a copilului. Parintii manifesta dragoste si limite scazute.

- Stil autoritarist sau abuziv -> prezibta limite inalte si dragoste scazuta. Sunt valorizate respectul si supunerea cu orice pret. Regurile nu se negociaza, treburile casnice, disciplina se confunda din pacate cu pedeapsa fizica fapt pt care sedezvolta in tipm relatii anxiogene. Sufera foarte mult sentimentul propiei valori, sufera foarte mult incerderea si stima de sine. Copilul se simte neputincios, inadaptat, nemerituos.

Parentalitatea = produs al socilaizarii si internalizarii.

Elemente pentru o relatie autentica parinte – copil:

- Comunicare

- Respect

- Sinceritate

- Iubire

- Recunoastere

- Valorizare

- Empatie

- Colaborare

- Ascultare

- Blandete

- Relaxare

Regula de aur – sa-I tratam pe ceilalti cum am dori si noi sa fim tratati.

Conceptele de rol si rol conjugal – parental:

Rolul = ansablul reactiilor comportamentale pe care societatea le ateapta de la un individ care ocupa o anumita pozitie sau functie intr-un sistem.

Primul care a prezentat notiunea de rol este Mead in 1934. Se coreleaza cu conceptul de statut social (pozitia ocupata de o persoana in societate precum si drepturile si obligatiile care ii revin din aceasta). Conceptul de rol familial este reprezentat de ceea ce numim

Rolul conjugal parental = ansamblu de reactii, comportamente, atitudini, comunicari verbale/nonverbale asteptate reciproc de catre membrii familiei.

Rolurile se preiau prin imitatia modelelor de rol familial din familiile de apartetenta.

Alfred Adlder aduce in discutie o anumita tipologie a rolurilor si identifica astfel:

- rol prescris (dat social),

- rol perceput (cum isi imagineaza fiecare persoana rolul cerut de societate),

- rol asumat

- rol performat (rol jucat)

Din perspectica indelinirii rolurilor se disting 2 tipuri de familii:

1. familii in care rolurile conjugal-parentale sunt asumate corespunzator cerintelor si exigentelor normalitatii functionale a familiei

2. familii in care rolurile sunt asumate si realizate partial nesatisfacator pe fondul unor stari de tensiune si indiferenta (conflict, violenta).

24. Motivatia alegerii partenerului conjugal

Alegerea partenerului pentru casatorie este un moment cu implicatii deosebite pentru

evolutia ulterioara a cuplului, fiind o premisa esentiala pentru reusita si stabilitatea relatiilor de

cuplui si familie.

Din perspectivă istorică, alegerea partenerului conjugal a parcurs o traiectorie supusă

unor permanente schimbari, de la cele de tip tradiţional-instituţional dominate de criterii

economice, sociale, normativ-integrative, cultural-etnice, la cele de tip socio-afectiv, afectiv-

sexual, de comunicare, competenţă psihosocială, de autorealizare prin intimitate.

În cadrul societatilor traditionale, normele instituţionale sunt cele care reglementează

functiile familiei, precum si formarea acesteia. Astfel, normele institutionale prescriu:

cine se poate căsători sau cine trebuie sa se casatoreasca si cu cine (L. Roussel,

1989);

pentru cine poate să opteze cel care este candidat la căsătorie;

sarcinile părinţilor pentru realizarea unei căsătorii avantajoase a copiilor lor, din

punct de vedere socio-economic (sa corespunda posibilitatii de a spori averea si de a

asigura supravietuirea liniei familiale);

necesitatea şi rolul unor intermediari pentru sprijinirea părinţilor şi tinerilor în

adoptarea unei decizii maritale;

centrarea pe sexualitate de tip procreativ sau şi pe.

Patternurile alegerii diferă de la cultură la alta. Şi în prezent sunt multe culturi în care

apartenenţa la o castă, statutul economic, descendenţa etnică, rasială primează.

Astăzi, în societatea modernă, tinerii se căsătoresc din cu totul alte motive. Familia

moderna aseaza pe primul plan valorile intimitatii, afectiunii si realizarii maritale ale

persoanelor, cu drepturi legale la satisfactia sexuala, socializarea si educarea copiilor si

participarea economica la viata familiala (V. Liciu, 1975).

Asadar, de la casatoriile aranjate de parinti si rude s-a trecut la casatoriile construite pe

alegeri libere, personale. Familia nucleara intemeiata pe sentimente pozitive este formula

maritala cea mai dezirabila.

La intrebarea de ce se casatoresc oamenii, J. C. Coleman (1988) indica:

a) compatibilitate sexuală,

b) teama de singurătate,

c) nevoia de prieten (companion),

d) siguranţa financiară,

e) fuga de restricţiile parentale,

f) dorinţa de a fi important pentru cineva.

El menţionează, de asemenea, şi câteva raţiuni pentru care oamenii nu se căsătoresc (in

cazul in care o fac, pot aparea tot atatea surse de distres care duc la disfunctii si la criza

maritala):

a) precauţie faţă de modelul tradiţional al familiei,

b) neîncredere în sexul opus,

c) frica şi chiar refuzul de intimitate.

Intr-o cercetare pe populaţia românească (1995), Oana Iugulescu a identificat 5 tipuri de

motivaţii maritale:

1) dorinţa comuna de a-si continua viaţa într-un mod satisfacator (51,5%);

2) conformism social şi familial (36,3%);

3) depăşirea situaţiei prezente (6,0%);

4) satisfacţia actuală (3,0%);

5) siguranţa unui viitor (3,0%).

Este interesantă diferenţa dintre sexe: astfel, bărbaţii în procent de 52,9% apreciază ca

determinant pentru decizia maritală conformismul social, femeile doar 18,7% menţionează

acest motiv. In proportie apropiata, pe sexe, este ales motivul evadarii din situatia actuala

nesatisfacatoare. In ceea ce priveste motivaţia de menţinere a cuplului, au fost mentionate:

prezenţa copiilor, realizările comune, obligaţia (51,5%) din subiecţi, dorinţa comună de a-şi

continua evoluţia în sens pozitiv, teama de schimbare, starea de fericire prezentă şi speranţa

unor viitoare schimbări cu implicaţii pozitive. Şi în acest caz sunt diferenţe semnificative pe

sexe. La bărbati, motivul realizărilor comune este susţinut de 76,4%, în timp ce femeile doar

25% îl susţin. În unele cazuri, motivele de alegere s-au transformat în motive de menţinere.

25.Criterii de alegere a partenerului conjugal: varsta, statut socio-profersional, rasa, etnie si religie

J. C. Coleman (1998): ca să poţi alege trebuie să ştii ce doreşti.

Pentru a decide alegerea partenerului, cel în cauză trebuie să-şi clarifice mai intai

dorinţele, să ştie ce doreşte de la cel cu care doreşte să se căsătorească. În acest sens, Z.

Wanderer şi E. Fabian (1979) propun folosirea unei liste-evantai cu trasaturile dezirabile:

1. aspectul exterior (înălţime, ochi, păr etc.)

2. trăsături de personalitate (inteligenţă, încredere, umor)

3. potenţial economic sau bogatie (carieră potenţială sau realizată, viitor

posibil, moşteniri etc.).

4. credinţe şi valori (atitudini faţă de sex-rol, credinţă religioasă, valori care

orientează comportamentul individual),

5. interese speciale şi abilitati (muzică, literatură, sport).

Lista se compartimentează în 2 grupe de răspunsuri:

a) trebuie - cuprinde itemi la care nu putem tolera nici o abatere,

b) este bine şi - cuprinde itemi cu o serie de particularităţi la care putem şi să

renunţăm.

P. Ilut (2005, pp. 102-109) a identificat mai multe criterii de alegere a partenerului

conjugal: varsta, statutul socioprofesional, rasa, etnie, religie.

Mariajele sunt, la scara statistica, puternic homogamice – se casatoresc proportional

mai mult intre ei cei de aceeasi etnie, clasa sociala, varsta etc. Heterogamia, casatorii intre

personae cu statute sociodemografice diferite, este statistic mai redusa.

a) varsta – in cultura euro-americana, oamenii se casatoresc, in general, cu parteneri de

aceeasi varsta sau de varsta apropiata.

La nivel national, in Romania anului 2000, varsta medie la prima casatorie era de 23,6 la

femei si 26,9 la barbate, reprezentand valori foarte apropiate de media din tarile Europei

Centrale si de Est, dar in continuare mai mici decat media din tarile Uniunii Europene (in jur de

25 de ani la femei si 28 de ani la barbati).

b) statutul socioprofesional

Homogamia socioprofesionala trebuie inteleasa in sensul ca indivizii tind sa se grupeze

marital intre ei in acord cu clasa, statutul social sau cu categoria socioprofesionala din care fac

parte si cu gradul de scolaritate. S. Chelcea si A. Chelcea au constatat experimental ca alegerea

partenerului pe baza criteriului professional prezinta cel mai indicat indice de endogrupare.

Exista si o homogamie de profesii specifice, dar ea este mult mai slaba (medici cu

medici, de ex.). Homogamia opereaza nu numai pentru statutul socioprofesional al partenerilor,

ci si pentru cel al parintilor lor.

c) rasa, etnia si religia

Homogamia este mult mai vizibila si mai pronuntata ca legitimitate socioculturala atunci

cand este vorba de rasa si etnie (ex.: in SUA, proportia casatoriilor intre personae de culoare

diferita este destul de rara).

Apartenenta religioasa este in mare masura asociata cu cea rasiala si etnica. Evreii si

catolicii sunt mult mai intoleranti decat protestantii. Datele cercetarilor nu confirma o legatura

simpla intre homogamia religioasa si stabilitatea mariajului.

26. Proximitatea, similaritatea si complementaritatea- Criterii de alegere a

partenurui conjugal

Cercetările susţin că alegerea partenerului se bazează pe o operaţie de filtrare, adică pe

o selecţie la nivelul mai multor paliere, in care câmpul alegerilor este succesiv ingustat până

când are loc alegerea finală.

Au fost propuse 5 paliere:

- filtrul proximităţii,

- filtrul similaritate-complementaritate,

- filtrul atracţiei personale,

- filtrul compatibilităţii.

Filtrul proximitatii este prezent mai ales la familia extinsă/traditionala.

Şi astăzi, în medii rurale, în localităţi izolate, partenerii se aleg, se căsătoresc pe temeiul

vecinătăţii, apropierii; alţii isi gasesc partenerul la şcoală, printre colegi, la locul de muncă (40%

dintr-un eşantion de 1800 de persoane din Philadephia, cercetat în 1981 de J. Erikson se află în

această ultimă situaţie, iar 13%, după acelaşi psiholog au crescut împreună şi s-au căsătorit

după ce au împlinit vârsta permisă; ultimii au cea mai scăzută rată de divorţ dintre toate

categoriile. În sprijinul acestor date sunt şi opiniile lui Steve Duck care precizează că un trecut

construit împreună este un moderator important pentru acţiuni prezente în relaţii).

In sprijinul acestor afirmatii, P. Ilut (2005, pp. 109-110) arata ca proximitatea spatiala

are o mare valoare in incheierea unei casatorii, deoarece ea cumuleaza si alte criterii

homogamice (etnie, statut socioprofesional, religie, varsta). Ea este intim asociata cu

proximitatea si similaritatea culturala.

Filtrul similaritate-complementaritate

Similaritatea exprimă proverbul “cine se aseamana se adună” (factori de varsta, rasa,

religie, clasa sociala, interese comune, valori), iar complementaritatea, “contrariile se atrag”.

Încă din 1902, Pearson remarcă similarităţile morfologice ca un factor de alegere

maritala: persoanele cu talie ridicată sau scăzută se căsătoresc între ele în procent mai mare

decât aleator; la fel în privinţa formei, mărimii mainilor, culorii ochilor, parului, pigmentaţiei

pielii.

Nielson menţionează căsătoriile “asortative” între persoane cu tulburări psihice, care au

predispoziţii similare pentru a interacţiona patologic. Persoanele cu acelaşi tip de deficienţe,

surdo-muţii, orbii tind să se căsătorească între ele.

Complementaritatea este fenomenul psihosocial opus, în care alegerea partenerului se

bazează pe aprecierea în celălalt a elementelor pe care nu le posedă alegătorul. R. Winch,

autorul teoriei nevoilor complementare (1958, 1967), apreciază că operăm preferenţial în baza

unor patternuri de natură să ne asigure siguranţa, confortul, ataşamentul ( ex.: respectuoşii,

timizii, supuşii sunt atraşi de persoanele dominatoare, puternice).

Criteriile psihologice ale alegerii partenerului influenţează stabilitatea căsătoriei.

Căsătoriile bazate pe similaritate psihologică, marcate de tendinţa identificării sunt supuse

devitalizării, uniformizării vieţii staţionare (I. Mitrofan, 1989). Cele bazate pe

complementaritate sunt cupluri deschise, evolutive, chiar dacă viaţa lor este mai tumultoasă.

Aici raportul dintre aria cognoscibilă şi aria incognoscibilă, a surprizei, a misterului, a

imprevizibilului, este mult mai mare decât în căsătoriile fondate pe similaritate.

A. Kerckoff (1974) a propus o integrare a similaritatii si complementaritatii in descrierea

si explicarea alegerii partenerului, in sensul ca, intr-o prima etapa, similaritatea de valori si

atitudini actioneaza ca un filtru pentru a continua sau nu relatia de prietenie( daca se constata o

disimilaritate cu privire, de ex., la valori si atitudini fata de familie, sunt foarte mari sanse ca

drumul spre casnicie sa se intrerupa), iar mai tarziu complementaritatea nevoilor devine mai

importanta.

Filtrul atracţiei personale şi al compatibilităţii (sau al afinităţilor elective) pot fi

generate de mecanisme biochimice, armonie bioenergetică.

C. G. Jung, influenţat de cultura orientală, explică atracţia sexelor prin satisfacerea mutuală a

proiecţiilor complementare de rol-sex în cadrul similarităţii. Iubirea reunifică cele 2 arhetipuri Anima şi

Animus, transcend dualitatea, întorcându-se la marele Sine.

Atracţia pentru celălalt poate fi provocată şi de modalităţi erotice de expresie

comportamentala si de comunicare nonverbala:

- expresivitate senzitivă (coloratul ochilor, privire, conturul buzelor),

- comunicare nonverbală (privire, gestică),

- capacităţi empatice - intuirea dorinţelor, aşteptărilor celuilalt sunt câteva din

mecanismele psihologice şi sexuale care justifică afinităţile elective.

Asadar, atractivitatea fizica este un factor important in selectiile noastre de iubire si

casatorie, indiferent daca recunoastem sau nu acest lucru. Dar sunt si alti factori ce pot pune in

plan secundar frumusetea fizica, cum ar fi: inteligenta, caracterul, comportamentul

(„frumusetea sufleteasca”).

De asemenea, este importanta compatibilitatea emotionala in alegerea partenerului

conjugal. Cel care a teoretizat acest concept prin asa-numitul „sindrom al dragostei romantice”

este W. Goode (1959). Ce presupune dragostea romantica? Idealizarea celui iubit (uneori pana

la „orbire”); conceptia de unul (una) si numai unul (una), iubirea mare insemnand credinta

„pana la moarte”; dragostea le invinge pe toate celelalte; lasarea in voia emotiilor personale. In

general, dragostea romantica este asociata cu dragostea la prima vedere; fara dragoste

(romantica), casatoria este goala, uscata (P. Ilut, 2005, p. 100).

Anchetele transculturale arata ca in aprox. 88% dintre societatile din intreaga lume

figureaza indicii (cantece de dragoste, suferinte declarate etc.) ale dragostei romantice si

pasionale (Ember, Ember, 2002).

Concluzii:

Conştientizarea motivelor alegerii partenerului conduce la:

- întărirea şi chiar permanentizarea valoririzării celuilalt,

- apariţia unor noi trebuinţe de mai bună cunoaştere şi comunicare (creşte nevoia de

celălalt),

- sau, dimpotrivă, la diminuarea tensiunii emoţionale cognitive până la stingere

datorită scăderii nevoii de celălalt.

27. Conceptele de rol – rol conjugal-parental, sex rol si gen rol

Conceptul de sex-rol – asambleaza comportamentele determinate de sexul biologic (acesta este determinat genetic si hormonal).

Gen-rolul = expectatiile societatii privind comportamentele masculine si feminine. identitatea de gen pe care ne-o confera sexul biologic insa se dezvolta prin intermediul proceselor de socializare si educatie (familia si societatea joaca rolul cel mai important). Erori: barbati cu formula cromozomiala xxy, femei cu formula croozomiala lipsita de un cromozom x, ceea ce determina absenta ovarelor si o redusa dezvoltare a organelor sexuale externe (xxx), hermafroditii – sexul se distinge abia dupa primele 3 luni postnatale.

Diferentele cromozomiale si hormonale influenteaza fondul genetic care determina masculinitatea si feminitatea. In 1935 o cercetatoare pe nume Margaret Mead realizeaza o serie de experimente in Noua Guinee de ordin psiho-social si arata ca rolurile de sex sunt determinate mai degraba cultural decat biologic.

Identitatea sexuala si contiinta ei se formeaza printr-un proces de socializare sexuala particularizat de la individ la individ. Practic se construieste treptat sub influenta mediului social dar si ca urmare a experientelor culturale si educationale pe care fiecare le asimileaza. Identitatea sexuala este o componenta atat e eului corpolar cat si a eului psihologic fcand parte din constiinta de sine.

28. Teorii asupra formarii identitatii sexuale – teoria invatarii sociale, teoria devz cognitive si teoria de schema Gen

Cele mai cunoscute teorii care au explicitat modul de formare si evolutie a identitatii sexuale sunt:

- teoria invatarii sociale: evidentiaza importanta factorilor de mediu (cultura si educatie) asupra formarii identitatii sexuale. Parintii au un impact maor

prin modele pe care le propun asupra dezvoltarii copiilor. Practic micutii invata ce inseamna sa fii barbat sau femeie de la parintii lor. Copii imita adultii dar nu intotdeauna pe cei de acelasi sex.

- teoria dezvoltarii cognitive – Kohlberg 1966 – cel mai important factor in dezvoltarea rolurilor si identitatii de gen este dezvoltarea cognitiva a copilului. Se adirma ca la inceputul vietii copilul esste etichetat ca fiind baiat sau fata iar aceasta etichetare conduce la perceptia copilului depre sine ca masculin sau feminin. Deosebirile decomportament dintre indivizii de sexe opuse survin dupa constientizarea asa numitei “constantei a genului” (4, 5 ani). Deseori copii se comporta intr-o maniera adecvata sexului lor prin invatare sociala sau prin imitaie inainte de a reusi sa inteleaga permanenta sexului.

- teoria schemei de gen (gender – schema theory) – Sandra Bem: abordeaza identitatea de gen dintr-operpectiva conitiv-sociala. Are la baza conceptul de schema de gen (model de comportament organizat mental ce ajuta copilul sa stocheze si sa ordoneze indormatii). Identificare de catre copil a propiului gen se declanseaza mai degraba cand isi descopera sexul decat atunci cand dobandeste constanta genului. Ambele caracteristici masculine si feminine se pot dezvolta la acelasi individ (cei care poseda caracteristici pentru ambele sexe se numesc androgini).

Ideea cercetatoarei in ceea ce priveste necesitatea schimbarii schemei culturale a sex-rolurilor pentru inlaturarea stereotipiilor de sex-rol trebuie sa tina seama de faptul ca dezvoltarea umana se face incet (Sandra Bem considera ca identitatea de gen este determinata de perceptiile oamenilor despre ei insisi ca masculin sau feminin, de aici – stereotipiile de gen).

29. Stereotipii sociale privind diferentele de gen-rol

Stereotipiile de gen-rol = expectatii culturale asociate cu genul. Au o mare forta asupra oamenilor pentru ca sunt credinte puternic inradacinate in tiparele culturale privind comportamentele masculine/feminine. In aproape fiecare cultura rolurile si pozitiile sociale detinute de barbati sunt considerate mai

valoroase decat cele detinute de femei. Stereotipiile de sex-rol au consecinte directe si indirecte asupra vietii de cuplu

30. Disfunctii de rol conjugal-parental

= roluri conjugal parentale realizate inadecvat, inautentic intr-un cadru tensional, conflictual.

a. Disfunctii globale ale exercitarii rolului conjugal-parental :

1. Adoptarea si exercitarea inadecvata a rolului conjugal-parental – 3 categorii de disfunctii:

- Exagerarea/diminuarea trasaturilor specifice sexului in exercitarea rolului conjugal parental – dilatarea sau exagerbarea rolurilor de sex masculin/feminin (exagerbarea unor comportamente specifice celor 2 genuri) ex: barbatul dominator, femeia supusa. Datorita acestei exagerbari vorbim si despre o hipertrofiere a rolului matern/patern.

- Inversarea rolurilor specifice sexelor sau travestiul psiho-social marital – distorsiune in care cei 2 parteneri intra intr-un joc de travestiri in care rolul femeii este preluat de barbat si invers. Este vorba de o substitutie mutuala intre cei 2 cu efecte distructive asupra vietii de cuplu dar mai ales asupra evolutiei personalitatii copiilor.

- Desincronizarea roulului de sex in diada conjugala – se refera la manifestarea desincronizata a conduitelor de rol conjugal masculin si feminin. Desi isi asuma corespunzator rolul de sex, partenerii nu se manifesta conform asteptarilor, proiectiilor. Formula acestor cupluri este urmatoarea “desi esti, poti si stii sa fii si sa faci ceea ce vreau, nu esti si nu te manifesti atunci cand este necesar”. Este vorba despre o comunicare ineficienta. Aceastaproblema caracterizeaza in general cuplurile tinere si foarte tinere aflate ma ales in perioada de adaptare conjugala.

2. Adoptarea si exercitarea incompleta a rolului conjugal parental:

- Semi-casnicia – unul din soti se implica doar partial in viata de familie pentru ca in paralel dezvolta relatii extraconjugale sau refuza sa exercite o parte din indatoririle de rol revenite. Poate lua forma exercitarii in comun a menajului, a administrarii bugetului dar cu exercitarea autonoma a functiei sexual-afective. Se consuma pe desfasurarea in comun a vietii sexual – afective dar pe exercitarea redusa a celorlalte functii.

- Cuplurile imatur-dependente sau cuplurile “copil” – tutelate de parinti, de socrii locuind impreuna cu acestia apar fenomene de reticenta, inhibitie, nemultumire (mai ales in plan sexual-afectiv) desi ajutorul este poate substantial. Cuplul este impiedicat practic este impedicat in autodezvoltarea sa a unitate de decizie si actiune.

- Adoptarea si exercitarea inautentica a rolului conjugal – adoptarea si exercitarea falsa, aparenta a rolului conjugal parental. In timp ce in celelalt situatii disfunctionale sentimentul iubirii persista chiar in forma dramatice, imature in pseudo-casnicie nu este vorba de afectiune mutuala, si doar de un distem de interese reciproce econimice sociale de obicei.

b. Disfunctii specifice ale rolului conjugal

1. Disfunctii ale comportamentului sexual datorate unor traume, accidente, probleme de relationare in cuplu, tulburari psihosomatice, comunicare defectuoasa etc. (Iolanda Mitrofan 1989 – “Armonie si dizarmonie”)

2. Disfunctii ale comportamentului erotic – absenta comunicarii erotice si senzitive in general si in special pe parcursul actului sexual (lipsa de spontenitate in exprimarea tandretei, sentimentelor si emotiilor, pudoarea exagerata, inhibitie, absenta initiativei sexuale, rigiditate relationala datorata unor cauze diverse.

c. Conflictul conjugal - teren propice pt dezvoltarea unor relatii disfunctionale in cadrul familiei. Este o stare disfunctionala in viata problemei ce poate avea intensitati diferite pe perioade diverse de timp.

31. Conflictul conjugal – cauze, tipuri, consecinte

Conflictul conjugal - teren propice pt dezvoltarea unor relatii disfunctionale in cadrul familiei. Este o stare disfunctionala in viata problemei ce poate avea intensitati diferite pe perioade diverse de timp

Formele de manifestari sunt variate de la simple certuri pana la agresivitate (fizica, verbala, sexuala) sau refuzul asumarii unor obligatii de rol.

Conflictul conjugal patogen se caracterizeaza prin capacitate distructiva la nivelul personalitatii membrilor familiei (anxietate, fobie, teama excesiva de cei din jur, de relatie, traumatisme, afectiuni psihosomatice.

Iolanda Mitrofac analizeaza conflictul conjugal din perspectiva delimitarii dintre normal si patogen realizand astfel o tipologie a conflictualitatii conjugale inh functie de 3 parametrii:

- Gradul de tensiune generat da conflictul conjugal (ridicat, moderat si scazut)

- Forma de manifestare a conflictului (forma latenta si forma manifesta)

- Durata conflictualitatii (durata continua si durata intermitenta)

In functie de acesti 3 parametrii distinge 8 tipuri de conflicte conjugale:

1. Cupluri ci conflictualitate majora de aspectmanifest continuu cu tensiune crescuta.

2. Cupluri cu conflictualitate manifesta intermitenta cu tensiune crescuta.

3. Cupluri cu conflictualitate manifesta continuadar cu tensiune moderata (au in general o evolutie instabila sau iau forma pseudo-casniciei)

4. Cupluri cu conflictualitate manifesta intermitenta si cu tensiune moderata - apare foarte frecvent la cupluri in perioada de acomodare interpersonala.

5. Cupluri cu confliectualitate submanifesta, continua cu tensiune moderata – conflictul ete frecvent la persoane cu disponibilitati de adaptare mai scazute

6. Cuplul cu conflictualitate submanifesta continua cu tensiune scazuta – favorizeaza efortul de acomodare reciproca.

7. Cupluri cu conflictualitate submanifesta intermitenta cu tensiune moderata – au o evolutie armonioasain general in cadrul carora conflictul de idei , de principii, de valori ce poate lua forma persoflarii, ironiei, a diferitelor jocuri verbale faciliteaza acomodarea.

8. Cupluri cu conflictualitate intermitenta continua cu tensiune scazuta – partenerii preiau reciproc puncte de vedere diferite.