PERIOADA PUBERTATII (PREADOLESCENTA)Prof. Univ. Dr. Emil Verza 12.03.2010Aceasta perioada dureaza intre 10- 11 ani si 14-15 ani. Mai este denumita perioada scolarului mijlociu sau preadolescenta. Ciclul gimnazial produce noi influente asupra copilului ca urmare a faptului ca acesta este obligat sa se adapteze la mai multe cadre didactice si la mai multe discipline scolare. In ceea ce priveste familia puberul realizeaza ca el ocupa un nou loc in familie dar si in scoala si societate. In familie ca si in scoala primeste mai multe responsabilitati dar atitudinea adultilor fata de el se aseamana cu cea fata de copilul scolar mic. Un aspect important, puberul in scoala are mai multe modele si si voit sau nevoit isi alege unul din aceste modele pe care incearca sa le imite si sa le urmeze din randul cadrelor didactice. Alegerea modelului de cadru didactic este si in functie de modelul pe care acesta il adopta in predare, de modelul comportamental, de exigentele pe care le manifesta in evaluarea copiilor si momentul cand puberul descopera ca cadrul didactic are un stil personal acesta devine venerat si apreciat de catre puber. Astfel prin contactul direct cu scoala si societatea se produc modificari de statute si de roluri, pt puber statutul legat de scoala dominant este cel de elev. Asadar in aceasta perioada nu este vorba numai de continuarea si de conservarea unor caracteristici din scolaritatea mica ci de consolidarea achizitiilor din perioada anterioara si aparitia altora noi. In fapt este vorba deo perioada de incheiere a copilariei si de trecere la perioada adolescentei cu prezenta unor elemente de maturizare atat in planul psihic cat si in planul comportamental exterior. De aici ideea ca perioada pubertara este o punte de legatura intre scolaritatea mica si adolescenta. Dovada acestei afirmatii este si faptul ca in pubertate coexista o serie de caracteristici din cele doua perioade. Ca atare copilul puber se joaca si in acelasi timp viseaza la viitor, este receptiv la tutela parintiilor dar doreste independenta ceea ce a determinat sa se afirme ca din cand in cand puberul isi depaseste copilaria. In plan biologic au loc importante si multiple modificari morfofunctionale. Cresterea este intensa si imbraca forme specifice perioadei cum ar fi cresterea brusca si violenta, aritmica si rar treptata(lina). Cresterea nu este proportionala ci diferita de la un segment la altul al corpului. Cresterea in inaltime este mai rapida decat in greutatea. Cresc mai repede membrele fata de trunchi ceea ce a dus la denumirea de faza caricaturiala sau faza de paianjen. Apar si o serie de tulburari fiziologice, apar dureri de cap, de membre, oboseala, nervozitate, disconfort psihic, nesiguranta, agitatie etc. Toate aceste aspecte si mai ales acest disconfort psihic se amplifica prin aparitia acneelor, transpiratiei, a schimbarii vocii. Segmentul facial creste in

paralel cu cresterea craniala si spre mijlocul perioadei incepe sa se finalizeze osificarea mainilor a danturii permanente si se produce un salt spre sfarsitul perioadei in ceea ce priveste cresterea masei musculare. Si structura cerebrala se modifica calitativ prin dezvoltarea plascticitatii sistemului nervos central. Totusi inhibitia ramane mai putin dezvoltata de unde si comportamente care se manifesta prin izbucniri, exuberanta. Ritmul de functionare al glandelor cu secretie interna se modifica si el, astfel se atrofiaza glanda timus(glanda cresterii) si creste glanda tiroida. Un salt calitativ se produce la nivelul glandelor sexuale. Maturizarea functiei de reproducere are loc la 12-14 ani la fete si la 14-16 ani la baieti. Daca in copilarie se poate vorbi de ,,adormirea sexualitatii,, in pubertate se vorbeste de erotizarea senzoriala cu trezirea virilitatii. se produc diferente pe acest plan si in functie de culoare pielii, a parului. Astfel brunele intra mai repede in pubertate fata de blonde la fel cele si cei din mediul urban fata de cei din mediul rural, factorii socio-cultural sunt implicati. Maturizarea sexuala este marcata de dezvoltarea caracterelor sexuale primare la baieti dezvoltarea organelor sexuale externe iar la fete dezvoltarea organelor de reproducere. In plan secundar creste parul pubian si axial , se schimba vocea, se dezvolta glandele mamare la fete si in paralel incepe sa apara tesutul adipos pe abdomen si pe solduri. In ultimele decenii s-a constatat o crestere mai rapida si o diferentiere somatica mai ferma in paralel cu dezvolatrea psihica precoce, fapt pus pe seama alimentatiei dar si pe seama informatiilor care se vehiculeaza. Potrivit statisticilor copiii scolari in general au in prezent cu circa 10 cm si cu 5 kg mai mult decat cei de acum 7-8 decenii. Varsta maturizarii sexuale a coborat cu circa 2 ani fata de anii 1850-1900. In tara noastra se estimeaza ca maturizarea sexuala se produce cu 1 pana la 1,5 ani mai timpuriu in mediul urban fata de cel rural. ritmul intens al cresterii este ultimul si totodata sunt din nou evidenti factorii ereditari. D.p.d.v psihic se produc niste preocupari si anume inclinatii spre viata interioara se autostudiaza, autoobserva si care sunt evidente si marcate de fapt de producerea primelor menstre neovulate. Apar si preocupari pt tinuta exterioara dar si trairi deosebite de la un sex la altul fata de relatiile care se stabilesc intre cele 2 sexe. Astfel ignorarea fetelor de catre baieti produc deceptii la baieti in proportii de 31 % iar la fete in proportie de 41% in paralel cu reactii obsesive ca urmare a cresterii. Reactiile erotice sunt in aceasta perioada tumultuoasa iar prietenia devine tiranica si venerata de gelozie. Unii autori insista pe fenomenul de criza ca urmare a maturatiei biologice si a teoriilor freudiste. Pt fete infatisarea fizica generala se schimba incepand de la jumatatea perioadei. La inceputul pubertatii infatisarea este de femeie copil apoi spre sfarsitul perioadei de femeie adolescent. In plan psihic puberul este curios si atras de tot ceea ce este nou de relatiile dintre sexe de viata socio-profesionala etc. Puberul isi dezvolta functiile psihice ceea ce ii permite sa ajunga la clasificari, la ierarhizari, la conceptualizari astfel incat tot mai mult isi ordoneaza viata psihica. Piaget afirma ca acum se desavarsesc operatiile concrete iar la 12 ani apar forme ale gandirii formale. Se poate afirma ca acum gandirea patrunde in toate procesele psihice iar afectivitatea invadeaza planul personalitatii. Limbajul se dezvolta

calitativ si cantitativ ca si dezvoltarea sub raport asociativ si semantic. Debitul verbal ajunge la 60-100 de cuvinte pe minut fata de 60-90 cuvinte pe minute cate erau la scolarul mic. Sub influenta profesorilor din scoala se dezvolta un stil cognitiv iar puberul devine constient de posibilitatile sale intelectuale. Frecvent incearca sa le puna in valoare prin nevoia de creatie in primele poezii, schite, povestiri etc. Dezvoltarea psihica in pubertatea este marcata de 3 caracteristici- de creatie, de originalitate si de adoptarea unor strategii proprii. Puberul simte nevoia de afectiune si de ocrotire din partea parintiilor dar in paralel afectiunea puberului se extinde de la familie si invatatori la colegi care acum nu mai sunt perceputi numai ca parteneri de joaca ci si ca parteneri de confidente astfel incat isi daruieste afectiunea, isi organizeaza aceasta afectiune si treptat dispare caracteristica de instabilitate din perioada anterioara. Apare pudoarea si sensibilitatea afectiva in paralel cu trairea anxietatii a temerii de infrangere si de inferioritate. Se dezvolta sentimentul datoriei si raspunderii, Al cinstei si demnitatii, al prieteniei in paralel cu sentimentele patriotice si estetice cu cele morale si convingerile morale, apare a doua descoperire in oglinda. Odata cu descoperirea in oglinda se instaleaza un usor narcisism. Activ in aceasta perioada complexul lui Oedip. Daca la scolarul mic relatiile dintre copii erau reglementate de criterii situationale acum intervin criterii cognitiv apreciative ceea ce demonstreaza ca sunt incluse in aceste relatii aceleasi interese, opinii, preocupari etc. In grup relatiile se extind fiind mai stransa cu 2, 3 colegi si ele devin mai trainice si mai intense. Prietenia devine pasionala si ruperea ei o drama. Devin foarte interesati spre sfarsitul perioadei de sexul opus dar se mentine conduita contradictorie astfel incat baietii sunt cand tandrii cand grosolani. Apartenenta la grup ii intereseaza in mod deosebit si cand grupul este guvernat de niste norme morale corecte se dezvolta la puber mai intens integrarea sociala. Apare asa numita banda sau clica in care puberul se simte bine, se simte securizat tocmai pt ca este galagioasa sau exuberanta. Pt pubertate grupul este stabil si omogen, ramane ideea ca grupul poate avea influenta pozitiva sau negativa asupra puberului. Nu se renunta la joc inca dar nevoia de joaca nu se reduce acum numai la miscare sau numai la consumarea energiei fizice ci capata un scop psihologic ceea ce inseamna ca puberul iese din joc refacut si tonifiat. Apare distractia intelectuala prin lecturi, vizionari de specatcole etc. Apare sueta ce are implicatie pt puber sentimentala si culturala. Refuza tutela parintiilor si mai ales iesirea cu acestia. Se manifesta astfel dorinta de autodeterminare printr-o organizarea proprie a actiunilor si intereselor. Pentru dezvoltarea comportamentelor si activitatii puberului foarte importanta este relatia cu parintii si educatorii. Educatorii si parintii care exercita un control ponderat si sunt expliciti isi motiveaza comportamentul fata de ei acestia contribuie la formarea si dezvoltarea unor comportamente echilibrate la copii si totodata formarea unor atitudini de respect fata de adulti. In conditiile cand se produc dereglaje principale sunt legate de fuga de acasa, de vagabondaj, de negativism, de obraznicie si de inadaptare scolara. Perioada pubertatii se imparte in 3 subperioade si anume: Subperioada prepubertara intre 10 -12 ani

Subperioada pubertara propriu-zisa 12-14 ani Subperioada post pubertate peste 14 ani

In aprecierea acestei suberioade se iau in calcul aspectele biologice si psiholgice. Diferentele mari se manifesta mai pregnant intre prima si ultima. in functie de rolul social al puberului se formeaza statutul social general astfel incat se contureaza sistemul indentitatii. Rolurile sunt de 3 feluri: 1. Rolurile naturale-obligatorii si programate ca urmare a organizarii sociale si in care intervin elemente naturale si elemente situationale. Din aceasta categorie fac parte rolurile de varsta, de sex, de veselie, de nationalitate. 2. Rolurile de adeziune si de candidatura-aceasta categorie este determinata de organizarea sociala si presupune angajarea valorica si indeplinirea de responsabilitati. Din aceasta categorie fac parte rolurile unui elev, de membru al unei organizatii. 3. Rolurile potentiale si prospective-aceste roluri iau nastere din aspiratii, dorinte, visuri, idealuri si au frecvent punctul de plecare in primele 2 categorii de roluri. Toate aceste roluri isi pun amprenta pe relatiile dintre puberi dar si pe relatiile dintre puberi si ceilalti. Ele evolueaza pe o directie sau pe alta pe intreaga perioada a pubertatii. Astfel ele sufera si transformari in perioadele urmatoare in functie de tipul de activitate in care este antrenat subiectul dar si in functie de dezvoltarea sa psihica. Rolurile si statutele se incarca treptat de noi experiente sociale si se ierarhizeaza in sensul ca unele devin pe prin plan in timp ce altele pe plan secund. Se produc schimbari intre planurile respective si in functie de interesele pe care le are puberul. Ierarhia rolurilor ca si consolidarea de conduite, de atitudini, de rezonantele afective determina formarea de subidentitati ce dau nota distincta personalitatii subiectului. Esentiale pt puber sunt aparitia si dezvoltarea urmatoarelor subidentitati: subidentitatile culturale, cele de apartenta la familie si cele prospective care toate cunosc o dilatare deosebita in adolescenta. Trebuie remarcat pe acest plan ca modificarile ce se produc si modul in care se dezvolta etapele urmatoare sunt dependente si de judecati morale. In dezvoltarea ei Piaget este de parere ca acestea trec prin 4 stadii: 1. Stadiul judecatii morale egocentrice care dureaza pana la 4-5 ani si cand viata copilului se raporteaza predominant la sine 2. Stadiul moralei autoritatii de la 4-5 ani la 8 ani cand copilul se raporteaza la adult si reuseste totodata sa faca relativ corect deosebirea dintre bine si rau .

3. Stadiul moralei reciprocitatii de la 8 la 12-13 ani cand apare la copil tendinta de a inapoia de a raspunde cu conduite identice ale persoanelor cu care se relationeaza 4. Stadiul moralei echitatii dupa 13 ani cand copilul dobandeste abilitatile de intelegere a situatiilor de viata si cand are posibilitatea sa se puna imaginativ virtual in locul celuilalt. Continuand opera lui Piaget, Kolbert creeaza o noua teorie si stadializare a dezvoltarii psihomorale ale copilului. Teoria sa rezulta din niste cercetari directe. Astfel el foloseste metoda interviului structurat pe dileme morale si ajunge la concluzia ca sunt 3 niveluri de dezvoltare morala si fiecare nivel cuprinde 2 stadii. Nivelul 1 PRECONVENTIONAL de la 4-12 ani cuprinde -stadiul 1 al moralei obedientei in care subiectul accepta neconditionat autoritatrea adultilor si se supune regulilor pt a evita sanctiunile -stadiul 2 al moralei neconditionate cand subiectul respecta regula daca obtine o satisfactie iar respectarea regulilor se face conform hedonismului instrumental naiv adica in masura satisfacerii trebuintelor imediat Nivelul 2 CONVENTIONAL intre 12-13 ani cuprinde -stadiul 3 in care se manifesta concordanta interpersonala. Inseamna ca judecata morala opereaza cu aprecieri pozitiv-negativ nu numai dupa consecinte ci si dupa motivatie. Astfel comportamentul se conformeaza modelului social acceptat. In acelasi timp la acest stadiu dorinta de a intra in rolul de baiat bun contribuie la dezvoltarea credintei in reguli si autoritati. Stadiul 4 al sistemului social al legii si ordinii se rezuma la extinderea autoritatii in paralel cu cea a autoritatii sociale ar ordnea personala se extinde la ordiea sociala. Tot in acest stadiu ordinea trebuie respectata nu pt aprobare sau dezaprobare din parte autoritatii ci pt evitarea trairii sentimentelor de vinovatie. Nivelul 3 postconventional intre 13-17 ani- cuprinde stadiul 5 numit moralitatea contractului social. Aici se produce acceptarea democratica a legii in contextul descoperii imperfectiunii normei ceea ce inseamna ca convingerile morale sunt puternice dar flexibile. Mai inseamna ca cu cat respecti mai mult societatea si normele ei poti cere mai multa protectie. Stadiul 6 numit responsabilitatea morala universala se refera la faptul ca principiile si normele proprii asumate nu trebuie sa contravina moralei universale. De asemenea mai inseamna ca morala proprie constituie sursa satisfactiei moralei al respectlui de sine permitand dezvoltarea propriei constiinte. Astfel aprecierile morale se fac dupa criterii etice estetice intelectuale existand in consecinta aceleasi tipuri de judecati morale in opinia lui Hariot. Pornind de la aceste aspecte se vehiculeaza frecvent teoria dezvoltarii constiintei in 5 stadii corealate cu 5 niveluri de dezvoltare ale vointei moralei In cadrul acestora motivatia morala se dezvolta sistematic atragand dupa ea vointa morala in contextul a 4 domenii ale experientei umane.

1. Morala atasamentului- ce se formeaza prin trairile de simpatie de suport de siguranta si de necesitate pt relatia copil-parinte. 2. Sensibilitatea moral emotionala ce se refera la modul in care emotiile reglementeaza conduita morala 3. Evaluarea morala ce vizeaza procesele de reflectare si operare rationala a atitudinilor si comportamentelor 4. Vointa morala ce are in vedere capacitatea de inhibare a motivatiei pt conduitele indezirabile social si totodata de mobilizare pt conduitele pozitive Toate aceste aspecte se dezvolta intre 5 -17 ani si semnifica nivelul pozitiv sau negativ al comportamentelor, atitudinilor, al tipurilor de personalitate si al modului in care subiectul se relationeaza cu cei din jur. In toate este implicata si dezv psihica a subiectlui iar unii autori precizeaza ca calitatea nu poate fi evaluata corect fara sa tinem seama de nivelul intelectului iar alti autori adauga la acesta si implicarea emotional afectiva in activitatile desfasurate astfel incat structureaza o forma de motivatie ce asigura mai mult sau mai putin succesul in activitate si in comportamentul desfasurat.

PERIOADA ADOLESCENTEI intre 14-15 ani si 18 ani iar mai nou24 ani.Ea mai este denumita si perioada scolarului mare. Este una dintre cele mai controversate perioade. Aceste lipsa de omogenitate in ceea ce priveste ideile unor autori este legat de faptul ca in aceasta perioada semnifica cateva caracteristici de numind-o perioada ingrata, perioada varstei de acum , perioada varstei crizelor, a anxietatii, nesigurantei si insatisfactiei, perioada marilor elanuri, perioada varstei contestatiei, a marginalitatii si subculturii, perioada varstei integrarii sociale, perioada varstei participarii la progres social, perioada varstei social psihologice etc. In adolescenta intervin cele mai multe determinari si conditionari. Dpdv al comportamentului in adolescenta subiectul oscileaza intre copilarie si maturitate fiind totusi mai mult centrat spre cea din urma. Adolescentul iese din pubertate si din tutela familiala si scolara pt a se integra in societate. Totusi adolescentul ramane in buna masura dependent material de familie dar devine independent in aspiratii si idei. La marea majoritate a adolescentilor tipul fundamental de activitate ramane invatarea dar cu modificarea sensului acesteia, modificare ce este determinata de trebuinta de autoinstruire in vedrea confruntarilor viitoare. Adolescenta este perioada cu cea mai dinamica si dezvoltare umana cu salturi spectaculoase in plan afectiv si motivational ca si in planul intelectual si chiar in cel social. Sub acest raport grupul este social pt ca se manifesta ... astfel la unii adolescenti are loc o dezvoltare mult mai rapida iar la altii dezvoltrea este lenta fara rascoliri si dramatisme. In plan biologic are loc o consolidare dpdv somatic si totodata o echilibrare a maturizarii biologice. Ritmul cresterii se atenueaza mai ales comparativ cu perioada pubertatii. Totusi si adolescentii cresc in inaltime cu 20-30 de cm iar in greutate cu 4-5 kg anual. Creste scheletul cu efecte pozitive pt sanatate si pt rezistenta la efort. Spre 18 ani corpul capata proportiile adultului si se echilibreaza cresterea segmentelor intre ele. Inca de la intrarea in adolescenta,

de la 14 ani, se atinge 95% din talia adultului. Atat la fete cat si la baieti cei cu o dezvoltare si maturizare sexuala precoce cresc mai repede dar raman totusi fragili si obosesc relativ usor. Acum expresia fetei devine relaxata si armonioasa iar privirea devine expresiva si calduroasa. Dar sunt prezente unele afectiuni dermatologice ce provoaca nervozitate si iritare. Caracteristica principala a sexualitatii nu se reduce numai la dezvoltarea ei ci mai ales la faptul ca aceasta se erotizeaza. Apar insomnii si agitatii dublate de neliniste si apatie. Unii autori explica aceasta situatie prin relatia dintre subconstient si constient unde se pune accent pe constrangferile morale si sociale si care corelate impreuna determina aparitia de atitudini de revolta fata de familie si societate. Dezvoltarea biologica continua lent si in subperioada a adolescentei prelungite de la 18-24/25 ani. Prin masuratori antoprometrice adolescentii au crescut in ultimii 50 de ani in inaltime cu cativa cm. Aceste proces este mai intens atat la fete cat si la baietii care traiesc in mediul urban si care si dpdv a greutatii capata avans. In adolescenta apara si unele fragilizari fizice si psihice pt intrega perioada. Cunoasterea acestor fragilizari este deosebit de importanta pt a se acorda o atentie mai deosebita educatiei, relatiilor de familie si societate. In perioada 24-25 ani tensiunile cresc pt ca acestea sunt legate de dobandirea statutului social si profesional. Dezv fizica semnifica modificare fizica si psihica a corpului ca si cea fiziolgica a diferitelor organe. Rezulta ca adolescentii dupa cei mai multi autori nu sunt nici copii dar nici adulti pe deplin. Volumul si greutatea creierului nu prezinta deosebiri semnificative fata de adult mai ales pt faptul ca se inmultesc fibrele nervoase care leaga centrii creierului. Talia depaseste ritmul cresterii in greutate, oasele devin mai rezistente si musculatura mai consistenta sub raportul continutului. Maturizarea treptata a aparatului circulator asigura functionarea normala a inimii si creste suprafata plamanilior ceea ce inseamna ca are loc o cantitate mai mare de aer inspirat. Se dezvolta si glandele su secretie interna. Hipofiza secreta mai mult suc hormon si stimuleaza cresterea iar tiroida influenteaza dezvoltarea sistemului nervos central si activitatea psihica. Se perfectioneaza activitatea motrica sub aspectul fortei fizice, a preciziei, si coordonarii miscarilor a rezistentei la efort, efort ce poate fi de 70-78% din cel al adultului pt baieti si de 60-70%pt fete. Ca infatisare generala dispare disproportia dintre trunchi si membre, creste cutia toracica se mareste craniul facial si ai muschiilor mimicii ceea ce duce la trasaturi ale fetei asemanatoare cu cea a adultului. Maturizarea timpurie este mai imporanata pt baieti decat pt fete din cauza solicitarilor mai frecvente la efort dar si pt faptul ca acestia sunt mai fragili la o serie de boli somatice si psihice.

Dezvoltarea in plan psihic SubPerioada a preadolescentei 14-16 ani Stabilizarea maturizarii biologice Dezvoltarea constiintei si a contiintei de sine Dezvoltrarea psihica care este incarcata de conflicte interioare o data cu mentinerea unor stari de agitatie de impulsivitate, de neliniste si anxietate

Comportamentele adolescentului sunt impregnate de planul intelectual si afectiv Subperioada Adolescxentei Propriu-zise 16-18 ani Intelectualizarea deosebit de intensa Imbogatirea experientei afective Structurile de personalitate care devin tot mai complexe Demnitatea bazata pe valori morale si culturale care cunoaste nu numai o dezvoltare intensa dar se extinde din pc d v al volumului si al calitatii. Aparitia si manifestarea evidenta a valorilor vocationale si profesionale Aparitia dorintei de confruntare si competitie Fragilitatea adolescentului la unele boli TBC , nevrozele si psihozele Fragilitatea in raport de conduitele deviante Subperioada ADOLESCENTEI PRELUNGITE 18-24 ANI DOBANDIREA INDEPENDENTEI ATAT IN PLAN IDEAL CAT SI MATERIAL DILATAREA PERSONALITATII SI AFIRMAREA UNUI STIL PERSONAL IN CONDUITA Prezenta unor atitudini moderniste in imbracaminte si in comportament \ Adolecentul din aceasta perioada traieste intens din p d v sentimental desi se mai mentine caracteristica in manifestare a instabilitatii in plan afectiv. Caracteristici definitorii pt intreaga perioada O dezvoltare intensa in plan psihic (cea mai intensa) . Note specifice care se refera la identificarea egoului si modeul corect de raportare la realitate . Apare ca o trasatura de comporatment dar si de personalitate. Dezoltarea si stabilizarea a sentilmentelor de demnitate si onoare. Apartenenta la familie si la grupul din care face parte este legata si de faptul ca adole devine mai tilerant cui cei din jur. Se produce fenomenul de usor narcisism pt ca se compara permanent cu ceilalti se admira si incerca sa isi gasesca un ele calitati superioare fata de ceilalti si tot odata sa le puna in valoare. In mod spectaculos se dezvolta constiinta de sine ce este legata dupa James W. James de distanta care se stabileste dintre el si sine. Eul este cel ce cunoaste si este constient de realizarile pe acest plan iar sinele este constituit din latura cunoscuta si este de 3 feluri: Material, sau fizic, spiritual sau psihologic si cel social. Pt a realiza cunoasterea sinelui adolescentul tot timpul se compara cu altii Acesta l-a facut pe Walon sa afirme ca EUL si SINELE nu se pot dezvolta complex daca nu se raporteaza la altele altii. Dar in acesta raportare mai mult sau mai putin adolescentul se subestimeaza sau se supraestimeaza in raport de estimatia de sine pozitiva sau negativa. Din acesta forma de supra sau subestimare rezulta si un tip de comportament si anume cand estimatia de sine este pozitiva comportamentele sunt lejere, subiectul se simte bine si nu face efort pt realizarea lor. Cand estimatia de sine estre negativa comportamentele devin rigide , subiectul se simte stingher in grup si nu se adapteaza intotdeanuna eficient la cerintele grupului. O caracteristica care influenteaza nu numai comportamental dar si d p d v al stimulari psihice este faptul ca adolescentul este matur si viril conduita sexuala este labila neorganizata si anxioasa, dar fata de perioadele anterioare relatiile

dintre fete si baieti sunt relaxate. Atitudinea fata de adulti in general nu numai ca este mai permisiva dar le cauta merite si acestora mai ales daca sunt apropiati si adopta atitudini fata de adulti admirative si afective. Se spune din acest punct d v ca entuziasmul si exaltrea adolescentului inlocuiesc nelinistea pubernului. In planul dezv intelective esentiale sunt o serie de caracteristici generate de faprtul ca gandirea devine discursiva cu forme verbale precise si elevate. Se contureaza pe acest plan si conceptia despre lume si viata. Acesta conceptie ii determina pe adolescenti sa urmareasca in relatiile cu ceilalti prezentarea unor expuneri originala si autocontrolate. In cadrul acesteia predomina memoria logica si apeleaza memoria logica. Se contgureaza dorinta de a deveni cult si de a se diferentia de ceilalti cea ce i-a facut pe unii autori sa afirme ca in acesta perioada avem de aface cu asa numita CRIZA DE ORIGINALITATE . Acasta criza se poate constata si din preocuparile adolescentului de a realizaa producrii literare , artistice, stiintifice, si de participare intensa la viata sociala. Chiar si lecturile sau vizioanre de filme spectacole denota acest lucru pe langa altele astfel incat adolescentul este dornic de a asculta muzica moderna dar si de a citi , parcurge romane de aventuri de dragoste. Adolescentul totusi constata ca nu totdeauna se poate ridica la un nivel suficient de elevat d p d v al culturii , ca are o serie de goluri si face efort de a completa cunostintele respective lucru care-l ajuta si faptul ca traieste o usoara forma de anxietate in rapoert cu constientizarea dimensiunilor ignorantei. Dar anxietatea adolescentului este legata si de faptul ca constientizeaza starile conflictuale si tensionale mai ales cele legate de pierderea unor persoane dragi dar spre deosebire de subiectul din perioadele urmatoare , adolescentul depaseste relativ usor asemenea stari. Depasirea acestor stari este faciilitata si de aparitia unei expansiuni in relatiile interpersonale si sociale. De alltfel adaptarea adol este lagata de invatarea social. Dupa Piaget exista o stransa legatura intre adaptare invatare si inteligenta. Inteligenta se exprima prin acomodare si asimilare la fel ca si adaptarea. Se dezvolta in adolescenta ca o caracteriotica specifica perioadei gandirea formala cu semnificatia rasturnarii raportului dintre posibil si real. La nivel structural gandirea formala cuprinde grupul de caracteristici identificare , negatie, reciprocitate, compatibilitate. Acesta insemna ca se produce aici o combinatorica mentala care permite generalizarea operatiilor de clasificare. Ca urmare adolescentul poate realiza generalizari abstractizari si clasificari ptr a ajunge la esentializari si aprofundari ale carcteristicilor lucrurilor si fenomenelor. ` Atfel pe baza judecatilor si rationamentelor tot mai complexe Piajet afirma ca gandirea formala devine o gandire ipotetici-deductiva. Gandirea ca stat major al intelctului atiunge un nivel superior al dezvoltarii prin gandirea propozitionala , logica abstracta , bazata pe nortiuni stiintifice. Legat de procesul de insusire a notiunilor se pot marca 4 tipuri de situatii privind relatiile dintre dexvoltarea perceptiva si dezvoltarea conceptuala. Ele sunt: 1. Situatii in care planul percxetiv si experient conceptuala se dezvolta relativ concomintent si in interindependenta 2. Cand formarea perceptiilor precede formarea conceptelor corespunzatoare 3. Situatii in care notiunea se dezvolta in timp ce perceptia corespunzatoare inregistreaza un regres 4. Situatii in care notiunea este prefigurata de actul perceptiv Dat fiind aceste situatii creste volumul conceptelor , al validarilor , al accesibilitatii si statuturilor. Se produc usoare diferente intre fete si baieti. Fetele dobandesc mai usor abilitati de exprimare verbala iar baietii dispun de o mai buna organizare in planul gandirii convergente. Si la unii si la altii gandirea devine cu atat mai efcienta cu cat operatiile sale sunt mai adaptate problematici abordate . Pe fondul creterii curiozitatii intelectuale se structureaza aspectul critic

al gandirii. Pe baza gandirii critice adolescentul rezolva o problema , ia o decizie si se orienteaza independent asupra resurselor de informare ceace se semnifica prezenta unei gandiri active. In felul acesta se formeaza in adolescenta un stil cognitiv propriu. Acesata insemna esentializarea informatiilor , reorganizarea lor analiza critica si prezenta argumentelor logice rezultate din stilul propriu de exprimare. Dezv limbajului este implicata in dezv cognitiva si datorita acestuia activitatea psihica este orientata sistematizata , si ierarhizata. Daca in pubertate era in medie 14 000 de cuvinte in adolescenta circa 20 000 la care se adauga si competenta lingvistica si perfectionarea capacitatilor de comunicare. Creste debitul verbal vorbirea devine mai fluenta , se folosesc frecvent termeni stiintifici dar subiectul are o tendinta si preferinta pt structurile superlative in prezenta unui jargou, de teriiblism a cuvintelor parazite care se mentin din pubertate. Si scrisul devine in adolescenta tot mai personal chiar si preocuparea pt adoptarea semnaturii proprii denota cest lucru. Si memoria isi aduce o contributie importamta la dezvoltarea cognitiva a adolescentului. Predomina acum memoria voluntara si memoria logica fapt care determina si o crestere a eficientei invatarii . Volumul memoriei atinge in adolescenta cel mai inalt nivel. Se adopta strategii de memorare si de organizare a materialului. Si imaginatia stimulaeaza creativitatea cu toate ca adol este tentat spre fantezie . Voleman considera ca adpatarea individului la mediu se realizeaza atat prin conponentelke cognitive cat si prin cele afective personale si sociale. El include aici inteligenta emotionala , constiinta de sine , autocontrolul , motivatia , aptitudinile sociale si empatia. In adol se maturizeza inteligenta mai ales intre 16-18 ani cea ce face sa atinga nivelul maxim de operativitate. Limbajul nuantat si utilizarea conceptelor abstracte determina tendinta spre filozofare. Desi exista o relatie stransa intre inteligenta si creativitate s-a constatat ca adol cu coef de intel ridicat manifesta un interes mai mare pt reusita scolara fata de adolescentii creativi . Totusi nu poti fi creator fara a atinge un anumit prag al inteligentei cu exceptia unor activ practice. Adol creativi au tendinta activa de autoperfectionare . Dar in functie de particularitatile individuale cresterea nivelului a gradului de inteligenta si dupa 18 -20 de ani si chiar poate continua mai tarxziu . Gilford afirma ca cresterea respectiv scaderea inteligentei este legata de cele 4 forme de inteligenta generala. : 1. Inteligenta concreta centrata pe lucruri concrete si practice 2. Inteligenta simbolica centrata pe dezvoltarea limbajului si a cunostintelor de matematica 3. Inteligenta semnatica ce este esentiala pt operarea cu notiuni verbale si cimunicarea verbala 4. Intelig sociala si capacitatea empatica centrate pe vehiciularea informatiilor non-verbale pe interrelatiile sociale si pe capacitatea empatica. Ca si in perioada prescolara dar pe un plan mult mai ridicat adolescentul isi pune probleme morale complexe. Daca ne referim la piramida trebuintelor al lui maslow se constat ca la puber predomina alte caracteristici fata de adolescent. Spre exemplu la puber nevoia sociala si nevoia de siguranta in legatura cu eul devin critice in timp ce la adolescent toate nivelele din piramida sunt active CU EXCEPTIA TREBUINTELOR DE REALIZARE A SINELUI CARE IN ADOLESCENTA ESTE USOR IN STARE CRITICA IAR TREBUINTELE COGNITIVE ESTE USOR IN STARE CRITICA.

07.05.2010 Gahne SE OCupA DE PSIHOLOGIA SI PEDAGOGIA INVATARII FORME VARIATE DE INVATARE PT ADOLESCENT MENTIONEAZA URMATOARELE FORME ALE INVATARII PRIN CARE TRECE SI ADOLESCENTUL 1. INVATAREA PRIN GHIDAJ EMOTIONAL CAND EDUCATORUL APROBA SAU DEZAPROBA SANCTIONEAZA SAU STIMULEAZA VERBAL SAU PRIN PANTOMIMICA ACTIVITATEA RESPECTIVA 2. INVATAREA CU AJOTORUL STIMULILOR RELEVANTI IN CARE PREDOMINA ACUMULRAILE INFORMATIONALE CAPATAND CAPACITATAE SA UTILIZEZE DINTR-O LIMBA STRAINA CUVINTE SI PROPOZITII ce permit stabilirea relatiilor sociale sau dintr-o stiinta inrudita foloseste elemente relevante pentru a argumenta pradigmele respective . 3. Invatarea de algoritmi aplicativi care faciliteaza insusrea tehnicilor necesare acumularii informationale. 4. invatarea cu algoritmi ce contin paradigmele domeniului 5. invatarea de cunostiinte prin intermediul potentialului verbal evocator de experienta 6. invatarea prin discriminare multipla accentuandu-se paradigma si abaterile semnificative ale elementelor la care se refera. 7. invatarea de principii si de concepte adiacente principiilor pe care le-a acumulat deja. 8. invatarea sistemelor de rezolvare si a determinantilor inclusi intr-o astfel de activitate. Impartim adolescentii sub raportul de relatii si intelect 1 adolescentii creativi si inteligenti care sunt activi in activitatile lor, sociabili in genere agitati dornici de a atrage atentia celor din jur, debordanti si dornici de a invinge plictiseala 2 adolescentii creativi dar cu o inteligenta medie acestia sunt pedanti dar lipsiti de siguranta in activitate si in relatiile cu cei din jur sunt mai putin sociabili in schimb sunt autocritici excesivi 3 adolescentii creativi cu o inteligenta slaba care paradoxal sunt mai siguri pe ei si mai putin ezitanti sociabilitate este buna si au o expansiune sociala mare 4 adolescentii creativi cu retard intelectual, slab creativi in domeniul abstract dar pot fi foarte bun creativi in domeniul practic se raporteaza la cei din jur fara

realism traiesc pozitiv activitatile pe care le fac, orice relatie sociala care ii aduce o apreciere verbala sau materiala. 5 adolescentii creativi foarte inteligenti(supradotati) foarte creativi in plan abstract au comportamente degajate au tendinta spre independenta spre autoperfectionare si sunt relativi slab creativi in planul relatiilor sociale si morale. Raportandu-ne la aceste categorii tragem concluzia ca orice activitatea care o desfasoara are la baza o motivatie din care ia nastere motivul astfel incat se formeaza o abilitate de selecatae si de ierarhizare a scopurilor si intereselor. In functie de aceste scopuri se ajunge la aspiratii legate de viata reala in care intervine si starea emotionala afectiva a individului. De aici la adolescent se constituie comportamente legate de conduita, de amor propriu, de rusine, de politete, de bunavointa, de compasiune. Adolescentul ajunge la conduite diverse ce sunt tot mai adaptabile la conditiile din mediu. Pt adolescent Rouslet evidentiaza urmatoarele conduite 1 conduita revoltei cand adolescentul refuza in bloc ceea ce a invatat si ceea ce i sa impus fortat, manifesta extravagante, nesupunere, indisciplina si ostentatie manifesta originalitatea in limbaj, comoprtament si vestimentatie 2 conduita inchiderii in sine cand adolescentul isi face un examen sever de constiinta , isi analizeaza si isi diseca sentimentele ca si atitudinile si comportamentul ajunge la lungi introspectii cu intentia de a cunoaste si descoperi noi fapte dar si de a se cunoaste si a se descoperi pe sine 3 conduita exaltarii si afirmarii cand adolescentul adopta o atitudine ferma de confruntare deschisa cu altii se antreneaza in cautari neincetate , manifesta dezinteres pt viitorul sau material, traieste frecvente momente de exacerbare a satisasfcatiilor intelectuale, filosofice ca si a sentimentelor, a tendintelor mistice sau romantate dezaproba minicuna si ipocrizia adopta tendinta totul sau nimic si in fine adopta placrea de a se confrunta cu dificultati majore. La randul sau Deobesse este de parere ca adolescentul se adapteaza prin 1 depunerea in acord cu adaptarile la mediu aceasta formand integrarea sociala si asimilare de deprinderi adecvate in functie de depasirea situatiilor ivite 2 depasirea de sine dar nu la nivelul caracteristicilor copilului ci la nivelul caracteristicilor adultului astfel incat depasirea de sine devine o sursa de progres moral si spiritual.Din aceasta functie rezulta si functia de definire a personalitatii ca apoi sa se afirme treptat si sa cunoasca momente frecvente de autodepasire. Personalitatea se construieste inca de la nastere dar acest proces nu este uniform si continuu, au loc salturi si plafonari cu inegalitati si dezvoltari dizarmonice nu numai in conduitele pozitive ci si in conduitele marginale. In adolescenta personalitatea este una din laturile cele mai mobile si mai sensibile cu modificari frecvente de la un timp la altul. Aceasta pt ca adolescentul este dominat permanent de autodescoperire de autovalorificare si de autoimplicare in viata sociala. Pt adolescenti intrebarea fundamentala este aceea CINE SUNT EU?

Constiinta de sine se dezvolta ca element psihic complex tocmai prin intelegerea de catre adolescent a fenomenului dominanat cine este el si cine sunt altii. Adolescentul gandeste si actioneaza personal, nu se rezuma la imitatii, reuseste sa descopere valorile materiale si morale, cele spirituale si idealurile de viata. Nevoia adolescentului de originalitate i-a determinat pe unii autorii sa vb de criza de originalitate in care adolescentul dispus la confruntari, unele din ele chiar rigide si cu un pronuntat de contradictie tocmai pt a actiona asa cum gandeste si asa cum vrea sa faca el.dar si din aceasta rezulta manifestarile adolsecentului si nevoile sale de afirmare sociala profesionala si creativa. In literatura de specialitate sunt descrise tipuri specifice de personalitate ale adolescentului Tipul revolutionar in care se manifesta revolte pasagere excentricitate in limbaj in imbracaminte inclinatii spre erotism inlinatii spre narcisism Tipul rectiliniu in care se manifesta o schimbare continua de progres de activitate supla si reala Tipul etern revoltat in care adolescentul nu este multumit de ceea ce face el sau altii, de ceea ce aude sau citeste, este pus in situatia de a face permanente critici si de a gasi nod in papura la orice discutie purtata. Tipul amorf in care personalitatea adolescentului nu este marcata ferm, nu se distinge de ceilalti imita chiar comportamentele celorlalti,bune sau proaste si nu manifesta o tendinta caracteristica nici in comportament, nici in limbaj. Singuratatea pe care o cauta permite explorarea eului iar cautarea relatiilor sociale permite asimilarea valorilor sociale. Astfel se produce o relatie stransa intre aceste elemente, exprimata de Erikson care spune ca se formeaza in felul acesta un concept de sine stabil si functional. Conceptul de sine exprima atributele si exepctantele pe care le avem despre noi. Conceptul de sine poate fi pozitiv sau negativ si trece adeseori prin revizuiri si reorganizari pe masura maturizarii adolescentului. Preocuparea fata de aspectul fizic, de imbracaminte, par, forma corpului, forma fetei, demonstreaza constiina de sine si perceperea propriului eu. La inceput eul este fragil apoi se reuseste sa isi inteleaga propria personalitate mai ales in relatiile cu cei din jur. Identitatea se castiga prin intelegerea sensului existetei sale si duce la integrarea in societate.diferentele intre sexe sunt nesemnificative pe acest plan. Totusi fetele sunt mai centrate pe relatiile interpersonale pe rolul de gen si pe sexualitate, pe familie si pe cariera.la ambele sexe identitatea este influentata de 4 factori principali si anume.. -de dezvoltarea cognitiva -parinti -experienta sociala -contextul cultural

Eul este considerat nucleul central al personalitatii si determina relativ identitatea, continuitatea si unitatea persoanei. In dezvoltarea sa eul parcurge succesiv 3 etape -a eului corporal(fizic) -a eului social -a eului spiritual In perioada pubertatii si adolescentei se produc cele mai furtunoase transformari ale personalitatii. Intre eu si persoana exista o stransa interactiune si interindependenta. Ambele duc la dezvoltarea personalitatii. Dar atat dezvoltarea cat si eventualele tulburari ale personalitatii se produc in paralel. In adolescenta se creeaza contextul de aparitie a propriului sistem de valori. Capacitatea cognitiva se restructureaza fundamental, constiinta in general si in special constiinat apartenentei la idealul de viata, abilitatea de a se raporta la altii dar si distantarea de adult ca moment major de independenta fara a putea fi evitate intotdeauna esecurile care pana la o anumita limita sunt stimulative si dezorganizatoare in situatiile repetate de esesc sau de gravitate a acestuia totusi in final esecul permite conturarea imaginii de sine. Momentul principal este atunci cand adolescentul ajunge la eul cunoscut ceea ce inseamna ca are imaginea sinelui si prin aceasta se dezvolta cunoasterea motivatia pt activitate, se dezvolta interesele si in final se dezvolta o mai buna raportare la altii si la adaptare. Prin dezvoltarea caracterului ca nucleu psihosocial relatiile adolescentului devin si mai complexe. Caracterul este cel care controleaza si integreaza celelalte componente ale personalitatii in sensul ca le valorizeaza si le valorifica in activitate. Si aici pot aparea confilcte mai cu seama cum sunt conflictele cu familia si cu cei din jur si cand aceste conflicte sunt extinse contribuie si ele la asa numita CRIZA Cei mai multi autori sunt de parere ca aceasta situatie incepe la 12-14 ani la fete si la 14-16 ani la baieti si poate dura cativa ani ca urmare a structurilor psihice ale individului si a relatiilor contextuale. Dar situatia respectiva depinde si de tipul fundamental de temperament. Participarea adolescentului la viata sociala devine in mod activ un criteriu pt a desprinde alte tipuri de adolescenti Adolescentul activist care este bun organizator, dispune de initiativa, de abilitati de mobilizare, de spirit de organizare Adolsecentul participant care este in principal axat pe tendinta de perfectionare profesionala Adolescentul participant la valorizarea verbala a evenimetelor social-politice ce are o mare capacitate de a-si exprima opinii de a organiza o discutie si de a crea un context special in orientarea acestor discutii. Adolescentul colocvial care are tendinta de ase antrena permanent in discutii de a face interpretari si este preocupat de problemele ideologice ca si de cele de viata.

In ceea ce priveste conditiile si normele morale care duc la formarea de conduite si adaptarea lor la viata sociala aceastea pot fi normale anormale si imorale. Conduitle amorale sunt formate din ignoranta iat conduitele imorale privesc incalcarea deliberata a normelor morale si regulilor estentiale ale acestora. La baza acestor 3 feluri de conduite stau si se constituie, se dezvolta acceptorii morali care pot duce la conflicte si frustratii. Conflictele si frustratiile ponderate sunt benefice pt adolescent, mai cu seama cand acesta dispune de un echilibru psihic bun. Dar conflictele si frustratiile accentuate mai cu seama cand actioneaza pe un fond fragil si pe o lipsa de suport emotional din partea celor din jur duc la dezorganizare nu numia a manifestarilor comortamentale dar si a activitatii psihice i general. Toate aceste situatii se regasesc, pot fi percepute in rolurile si statuturile sociale ale individului. In final rolul pe care il implineste contribuie la formarea si adoptarea de variate caracteristici de socializare bazate pe onoarea proprie exprimata de adolescent prin sintagma pe cinstea mea. Unele tulburari care apar la nivelul personalitatii adolescentului au la baza o imaturitate psihica, o dezvoltare dizarmonioasa, o dezvoltare fizica deficitare, unele distorsiuni mintale, dereglari hormonale etc. Toate acestea creeaza un context aparte de exprimare astfel incat in relatiile cu ceilalti se poate instala teama de insucces, de nerealizarea, de neacceptare de sexul opus, de abandon etc. Acestea la randul lor provoaca trairi de tipul melancoliei, anxietatii, frustratiei, conflictelor, tensiunilor etc.

PERIOADA TINERETII

Este una dintre cele mai discutate in literatura de specialitate, sunt multi autori care isi exprima in mod contradictoriu opiniile nu numai pt faptul ca incearca sa introduca si subperioada prelungita a adolescentei dar mai ales pt faptul ca unii inglobeaza perioada tineretii in varstele adulte in loc de tratarea ei separat. Totusi putem aprecia ca aceasta perioada este de sine statatoare facand parte in schimb din marele ciclu al adultului pt ca subiectii respectivi prezinta mai multe caracteristici proprii decat comune ale adolescentului sau adultului. Dupa Erikson. Buhler si Yung perioada adulta nu constiutie un stadiu monolitic adica o faza nediferentiata intre adolescenta si batranete astfel incat omul trece printr-un proces de continua devenire. Problematica limitelor de varsta a perioadei tineretii este controversata. Limita inferioara de la 20-24,25 a adolescentei face trecerea spre perioada tineretii care este cuprinsa intre 24,25-30 de ani. Aceasta perioada, a tineretii, a fost mai putin studiata din 3 motive;

Diferentierea de adolescenta se face relativ greu existand in continuare multe caracteristici psihofizice ce se mentin in perioada tineretii Insertia sociala a tinerilor este foarte diversa ceea ce ingreuneaza adoptarea unui criteriu clar si operativ. Se produc schimbari rapide de mentalitati si de acumulari ale experientei sociale asemanatoare celor din perioada adolescentei. In epocile anterioare tutela sociala si mai ales a parintilor era excesiva ceea ce determina ca insertia sociala sa fie lenta. Aceste caracteristici s-au perpetuat discret ca o distanta psihologica mica intre generatii. Tineretea se poate defini prin cateva caracteristici generale; -incadrarea tinerilor in activitate -stabilirea de noi relatii de comunicare -adoptarea unui cerc mai restrans si mai bine delimitat de prieteni -constituirea familiei -restrucurarea statutului parental Si in cadrul perioadei tineretii se pot distinge 3 subperioade Subperioada 24,25-28 de ani- considerata ca o subperioada de adapatare, de ucenicie, de stagierat, de adaptare profesionala si familiala. Dar aici nu se exclud unele dificultati de adpatare care pot aparea si care se concretizeaza prin dificultati de raportare la programul de munca, la ritmul vietii de familie. Odata ce apar acestre dificultati ele se resimt ca tensiune interna si deternina greutati in structurarea responsabilitatilor, a aspiratiilor si a trairilor emotionale. Cand functionalitatea adpatarii functioneaza normal apar situatii de integrare in colectiv si in ierarhia profesionala cu conditia ca aceste 2 sa se produca concomitent. Important pt evolutia tanarului este si situatia de adaptare la familie si la aparitia primului copil. Subperioada 28-32 de ani considerata ca o perioada de implantatie de determinare implicarea experientei profesionale si de dezvoltare a statutului de parinte. Acum se primesc responsabilitati tot mai ferme, profesionale sociale si familiale ce duc la formarea constiintei de sine si a valorificarii atitudinilor corect exprimate. Tot acum distractiile sunt mai putine mai ales atunci cand mai apare un copil. Spre deosebire de barbati, tinerele mame devin mai interesate de educatie si de sanatate. Subperioada 32-35 de ani cand se produce o stabilitate relativa a adaptarii, a conduitelor, si a aspiratiilor. Statutul prof si social este in progres, se extind relatiile sociale si responsabilitatile profesionale. Apar acum si unele dificultati de adaptare similare cu cele din prim subperioada.

In literatura de specialitate sunt abordari diferite si pe ansamblul perioadei tineretii. Dintre cele mai importante sunt; -Levinson numeste perioada de la 17-22 de ani ca varsta de adult tanar in care coexista statutul de adolescent cu cel de tanar, cu caracteristici de adult. Dupa autorul respectiv este o perioada de tranzitie de la starea de copil-barbat la cea de barbat tanar -Rousle este de parere ca fetele trec printro astfel de evolutie ceva mai devreme odata cu stabilirea ciclului. Erikson apreciaza ca perioadei tineretii ii corespunde stadiul initimitatii, izolarii. Acum se amplifica identitatea sociala si cea de angajare odata cu trairea experientei dragostei. Tot acum tanarul se identifica cu partenereul iar cei care se tem de aceasta relatie se izoleaza astfel incat poit aparea dereglari generale nu numai in relatiile cu familia dar si la nivel activitatii, profesiei, relationarii cu cei din jur. In unele imprejurari cand se produc asemenea situatii unii tineri se izoleaza fata de majoritatea din preajma sa dar pot stabili relatii apropiate cu un prieten sau o prietena. Lovinger porneste in aprecierea perioadei tineretii de la teoria sociala a dezvoltarii a lui Erikson si considera ca sunt 8 stadii ale dezvoltarii eului dintre care 6 apartin varstei adulte; Nivelul conformist cand se produce o influenta mare a normelor sociale ceea ce genereaza o gandire dominata de clisee de stereotipuri, de acceptarea sociala fara rezerve, de acceptare a aparantelelor. Nivelul constient conformist cand tanarul face diferenta dintre dorintele proprii si notrmele sociale ca si cand pot aparea contradicitii si acestea fapt ce genereaza o tendinta la suprimarea dorintelor proprii. Nivelul constient cand are loc o dezvoltare a caracterului pe baza unor standare proprii cand se dezvolta o gandire critica, cand apar scopuri si idealuri nu dupa ceilalti ci dupa propriile valori iar evaluarea acestora se face pe baza de repere interne. Nivelul individualitatii cand tanarul are si manifesta respect pt unicitatea fiecaruia dar si toleranta in realtiile cu altii manifesta grija pt problemele sociale si reuseste sa faca o distintie proprie si clara intre scopuri si mijloace Nivelul autonomiei cand tanarul recunoaste independenta persoanelor si are constiinta interdependentei dintre oameni, accepta punctele de vedere diferite de ale sale. Nivelul integrarii caracterizat de reconciliere a conflictelor interne iar tanarul renunta la scopurile care nu pot fi atinse si se declara mumltumit de ceea ce a devenit

In concluzie la cele spuse perioada tineretii se caracterizeaza prin intesificarea situatie profesioanale, maritale si a integrarii diferentiate in roluruile si statutele sociale. Dpdv biologic putem spune si pt aceasta perioada cateva caracteristici; -aspectul si forma fizica se apropie cel mai mult de idealul uman , tanarul este viguros si sanataos pana la 50 de ani declinul fizic este nesesizabil. Pana la 45 de ani inaltimea ramane neschimbata dar dupa aceasta varsta tanarul incepe sa scada. Fgorta musculara atinge punctul maxim pana la 30 de ani dupa care scade gradat cu 10 %. La fel stau lucrurile cu privire a timpul de reactie si al acuitatii senzoriale. Pe ansamblul perioadei sanatatea este buna dar pot exista unele efectiuni minore la nivelul cailor respiratorii si o oarecare fragilitate la bolile sexuale, pot aparea dificultati de tipul hipertensiunii arteriale. Femeile sunt mai preocupate de starea de sanatate decat barbatii. Rata mortalitatii la barbati in aceasta perioada este dubla fata de femei. Accidentele rutiere ocupa primul loc iar la femei primul loc este ocupat de cancer. Fenomenul la ambele sexe este dependent si de ereditate dar si de stilul de viata. S-a constat statistic ca cei casatoriti sunt mai putin bolnavi decat cei necasatoriti. Dpdv fizic apara cateva aspecte si anume planul senzorial perceptiv nu sufera modificari evolutive fata de adolescenta. Totusi se produc anumite modificari in exercitarea unor profesii in care se suprasolicita unele functii cum ar fi afectarea observatiei vizuale sau cum ar fi reducerea capacitatii discrminmative dupa 8-10 ani de profesie. Dar in aceasta perioada se dezvolta foarte mult si adaptarea la intuneric odata cu cresterea capacitatii de estimatie vizuala care devine foarte fina dar dupa 27-28 de ani aceasta intra in declin. Cam la fel stau lucrurile si cu auzul. In schimb simtul echilibrului se conserva bine. Per ansamblu intregul plan senzorial se stabilizeaza. Si planul mental prezinta unele modificari dar si aici conteaza foarte mult cunostiintele si abiltatile dobandite. Reciclarea profesionala are la baza motive 1. 2. disparitia unor profesii si aparitia altora 3. perimarea unor insusiri individuale sau aparitia unui handicap Din aceste 3 caracteristici a rezultat ideea necesitatii unei invatari permanente. Procesele superioare se dezvolta maximal prin acumularea de cunostiinte, prin acumularea de experienta si prin creszterea activitatii. Din aceasta rezulta ca forma principala de invatare din aceasta perioada este autodidacticism.in cazurile de oboseala aceasta se recupereaza in tinerete rapid. Atitudinea fata de activitate se schimba in perioadele de criza economica devenind mai permisiva. Si aici in aceasta perioada integrarea are grade sau stadii si anume de acomodare adaptare de participare care se coreleaza cu modificarile motivatiei. Pt intreaga subperioada a tineretii devin foarte active urmatoarele subidentitati; profesionale, sociale cetatenesti si familiale. Aparitia copiilor modifica stilul de viata a familiei iar femeiile devenind mai anxioase cu unele obsesii, depresii si disconfort. Pe deoparte pt ca sunt mai preocupate , mai grijulii fata de sanatatea membriilor familiei si pe de alata parte pt ca se poate vb asa cum se vb de dependenta copilului de

mama si invers. Abaterile comportamentale cresc la femei intre 18-30 de ani si 2024 de ani la barbati dar dupa 35 de ani acestea scad la ambele sexe. Se contata ca scaderea sau pastrarea unui echilibru favorabil evolutiei se produc mai ales printr-o serie de completari ce se realizeaza prin -antrenarea tanarului in activitatile ludice si mai ales cele de distractie -participarea cu rabdare si interes la jocul copiilor -prin interiorizarea rolului ceea ce demonstreaza nu numai complexitatea activiattii dar si descaracare psihica -jocuri cu caracter pronuntat intelectual ; sah, rebus, remi -adoptarea de activitati de tip loazir ;pictura, sueta -cu cat tanarul este mai mare consumator de cultura cu atat echilibrul este mai accentuat In literatura de specialitate se apreciaza ca personalitatea tanarului este mai afectata si echilibrul mai fragil pt cei care au avut modele negative de comportament sexual sau au avut incidente de tipul acesta in decursull vietii.

08.05.2010

Perioada varstelor adulte , mature In acesta perioada evolutia se realizeaza fara seisme majore, pt ca se produce un fel de platou in modul in care se realizeaza individul, platou al stabilitatii de fapt mai ales pe plan profesional, familial, rsi chiar fizic. Din aceste motive perioada respectiva se mai numeste perioada varstelor active pt ca individul se antreneaza in activ prof si familiala cu o participare relativ buna la viata sociala. Totusi unele dificultati apar in acesta perioada si ele sunt legate de faptul ca oamenii traiesc in medii eterogene fata de copii care traiesc in medii mai omogene. Pana prin anii 60 ai secolului trecut se considera ca psih generala era o psiho a adultului si toata activ de cercetare si de constituire a ideilor despre om, luau in cosiderare pers adulte. In pararel psiho sociala considera ca fiind o psiho a tanarului si in mod special al adolescentului. Ca atare psiho sociala era centrata pe studiul copiluilui si adolescrentului. De atunci (anii 60) eforturile facute de psih si psihologi erau destinate diferentiereii perioadelor de varsta. Unii autori considera si astazi ca pt varstele adulte le este specifica o dezvoltare sub forma de piramida ca si ontogenezele numai ca varful acestei dezvoltari este orientat in jos. Allport enumara ca trasaturi specifice ale varstei adulte urmatoarele caracteristici. Constiinta de sine larga Relatii si raporturi intime

Securitate emotionala Preocupari obiective Obiectivare de sine Armonie relativa cu achiziitiile din exp personala

Au fost mai multe incercari de periodizare dintre care citam pe Super si colaboratorii care vb de 5 stadii de dezvoltare in care caracteristica pricipala a dultului este de implinire sociala si profesionala. Acdest autor numesc acesta perioada , de mentinere, si o plaseaza intre 44-65 de ani. Dupa acesta etapa urmeaza perioada varstelor inaintate. Alte incercari de periodizare iau in considerare aspecte de tipul dezvoltarii psiho fizice de tipul activ desfasurate si a statului psiho-social, chiar si nr copiilor pe carel au dar si intrarea in activitate a copiilor si de constituire a familiilor de catre acestia. Se remarca faptul ca exita unele diferente intre barbati si femei si anume diferente ce sunt determinate de modul in care se raporteaza la familie. Spre ex femeile adulte sunt mai dependente decat barbatii de evolutia familiei. Se poate totusi remarca un pc d vedere comun la toti autorii si anume acela ca perioada adulta este considerata ca un moment al maximei realizari a inaltei productivitati a armonizarii intereselor aptitudiniilor deprinderilor, a modalitatilor de relationare si chiar a conceptiei despre viata. Periada adulta poate fi impartita in urmatoarele subperioade. 35-45 de ani cand omul este activ stabil creator , se afirma ca specialist se afirma ca parinte 45-55 de ani cand are loc o stabilitate sociala si profesionala dar se diminueaza subidentitatea de sot si de parinte mai ales pt faptul ca copii intra in activ si parasesc domiciului femeile din acesta perioada sunt tensionate ca urmare a modif biilogice Perioada adulta prelungita 55-65 de ani cand scade forta fizica si cand este o perioda critica pt femei din p d vedere fizic se produc o serie de modificari care deregleza partial org individului dar aceste modificari nu tulbura echilibrul general si nu tulbura stabilitatea generala functionala pana la 60 -70 de ani. Totusi partea cea mai perisabila din acesta perioada se instaleaza la nivelul cortexului si a creierului mic. De altfel numarul neuronilor care se distrug creste chiar de dupa 25 de ani. Este important pt mentinerea activa a neuronilor antrenarea indiv in activitate. Dupa 40 de ani scade usor forta fizica scade tonusul muscular , creste cantitatea de grasimi se produce declinul vederii, pielea devine mai putin colorata si uscata , apar cercane si riduri la ochi , creste pantecul, se rareste parul si altele.

Se produce o scadere in inaltime, spre sfarsitul perioadei. Numarul de zile si durata bolilor care apar este mai mare. In jurul varstei de 55 de ani se poate considera ca se produce un declin pe toate planurile. In principal acest declin este marcat de erodarea caracterului arzator al intimitatii in timp ce libidoul ramane activ de unde si adeseori crizele in casnicie. Pe acest fond apar forme de melancolie , cu dominante depresive , ce se accentueaza mai ales odata cu iesirea la pensie, si odata cu faptul ca sexul opus acorda pers mai putin interes. Un factor stimulator si de mentinere a echilibrului se produce prin aceea ca aparitia nepotilor creaza o stare de neliniste de tihna, pt ca se proiecteaza in acestia propriile aspiratii, mai ales acelea care nu au fost realizate de ei. Stabilitatea in familie creste in acesta perioada ca urmare a nevoii de ajutor din partea partenerului. Uneori se adopta si comportamente compensatorii prin instalarea unor conditionari si tabieturi. Aceste tabieturi sunt mai frecvente la barbati decat la femei dar cele care se instaleaza la femei sunt mult mai profunde si mai prezente decat la barbati. Dintre subidentitatile caracteristice acestei perioade, se remarca cele profesionale si sociale, dar si cele parentale si maritale si ele sunt legate de succese si insuccese de aspiratii si dorinte. In plan psihic are loc un declin major la nivelul senzorial al vazului si auzului dar si al mirosului. Ulterior a gustului. La nivelul memoriei se constata ca se retin mai bine incidentele critice legate de succes si insucces. Scad calitatile legate de memorie, cum ar fi supletea volumul fidelitatea si orientarea. Dupa 55 de ani memorie mecanica scade dar se mentine activa memoria logica. In plan verbal se reduce debitul verbal dar este compensat de preocuparea individului de constructia verbala si pt logica argumentelor. La nivelul inteligentei se produc modificari mai spectaculoase. Se remarca ca de la 25 de ani se produce o usoara scadere a valorilor coeficientului de intelig , iar la 40 de ani devine mai evidenta scaderea. Prin compensare cunostintele devin maxime, intre 40-50 de ani si sunt stabile pana la 60 de ani. De aici si creativitatea mare care prin antrenament la unele persoane dureaza toata viata. Dupa 30 de ani se produce o scadere lenta a vitezei si randamentului invatarii si un platou al acesteiea pana la 45 -50 de ani. Ulterior are loc o scadere cu un procent /an si poatre fi compensata printr-o orientare mai buna in sarcina prin prezenta unei capacitati de selectare a materialului si printr-o exp mai bogata. In principal dificultatile sunt determinate de stres si de anxietate in fata competitiilor de mentinere a stereotipiilor , de prezenta unei motivatii mai reduse , de lipsa de timp ca urmare a angajarii sociale si familiale. Importanta este in acest context pt mentinerea echilibrului psihic si fizic a indiv , relatia ce se stabileste intre natura indiv si educatie , iar pe de alta parte intre maturizare si invatare.

Perioada VARSTELOR DE REGRESIE Varstele de dupa 65 de ani sunt fragile si de involutie dar si de intelepciune si anticamera a mortii si bilanturilor.

Aceste varste au stat in atentia cercetatorilor pe unele perioade de timp chiar mai mult decat cele ale copilariei. Preocuparile nu au venit numai din partea specialistilor ci si din partea altor oameni de stiinta, filosofi, scriitori etc. Spre ex toti filosofii antici fac referiri la batranete si fac chiar recomandari pt longevitate. In paralel existau si conceptii care considerau pe batrani ca o povara a societatii si pt a usura societatea acestea erau lasati sa moara in desert sau pur si simplu erau mancati de animale dupa ce trec printr-un ceremonial anume de luat ramas bun., O data cu renasterea s-a produs o intoarcere spre umanism si au fost infiintale pt prima data azilul pt batrani si handicapati. In sec 15 se produce un nou eveniment pe acest plan si anume aparitia unor preocupari insistente pt medicamente pt elixiruri , extrase din plante , testiculele animalelor,. Scop mentinerea tineretii!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

La noi in tara scoala initiata de Gheorghe Marinescu , Pargon, Ana Aslan au determinat cotituri importante in tratarea batranilor in special in folodirea plantelor. Se apreciaza ca odata cu iesirea din activ apar probleme deosebite mai ales la CEI care sunt legati de profesie. Varstele de regresie se imparte in 3 subperioade: Trecerii spre batranete 65-75 ani Batranetii medii 75-85 ani A marii batraneti si a longevivilor dupa 85 de ani Longevitatea in europa este estimata la 85 de ani pt barbati si 90 pt femei. Regresia bilogica se produce prin urmatoarele caracteristici. Scaderea energiei instinctelor mai ales a libidoului a procreatiei. Scade capacitatea de activ si de adaptare. Reducerea perioadei de somn, iar visele devin confuze intre relaitate si subiectivism. Pielea devine subtire uscata palida si pigmentata adeseori ci spargeri de vase de sange. Are loc ridarea incaruntirea, caderea parului. Miscarile greoaie , lipsite de suplete , scade forta musculara, apar boli de inima, de plamani, se micsoreaza si volumul creierului. In planul regresiei psihice se produce o scadere a senzorialului a vazului si auzului, memoria de scurta durata se degradeaza mai repede fata de cea de lunga durata. Atentia si gandirea devin confuze , vocea se modifica devenin tremurata , se innstaleaza irascibilitatea si anxietatea. Se poate produce un vid mental , intelectual, cu reticente verbale si un tempou scazut dupa 70 de ani. Scade si fluxul ideilor de unde si aparitia de obsesii si reveniri. Batranul este meditativ adoptand deseori conduite de contemplare , sau de spectator , apare o confuzie in aprecierea timpului si spatiului. Apar tulburari de afectivitate legate de depresie si de teama de moarte . In acest context unii batrani sunt agitati altii sunt inhibati.

In unele situatii se produce un fenomen de depersonalizare si mai ales atunci cand subiectul raporteaza totul la sine si acesta este mai fercventa la femei , in schimb cand apare este mai grava la barbati si cand se coreleaza si cu ideea de persecutie de parkinsonism si cand apar de fapt tulburari de comportament , consumul de alcool, sinucideri. STAGIUL TERMINAL Acesta se poate reduce la 3 caracterstici: - moartea biologica cand nu toate organele mor in acelasi timp si nu se stie daca este dureroasa sau nu.Sunt in acest context foarte multe incercari de astudia aceste contexte.Se coreleaza ci moartea psihologica unde s-a constata ca un ii indivizi sunt lucizi si fac reflectii si eforturi de mentinere a constiintei clare si atunci cand intra in moarte biologica. - moartea sociala care este data de ritualul de comemorari de reculegeri . Important este ca omul ramnae in memoria celor vii prin ceea ce a realizat . Dintr-o alta perspectiva se poate vb de moartea neasteptata produsa de un eveniment neprevazut ,de moartea intentionata , cand indiv isi pune capat zIlelor prin suicid . de moartea neintentionata cand este provocata de boli fatale si in fine de moartea subintentionata lla care indiv isi aduce oi contributie directa in timp ( alcool, droguri)