psih. Gabriela Cle ment Personalita tea bolnavului de cancer cu 6 comentarii 3 Votes În opinia unor specialişti, numărul acestora fiind din ce în ce mai mare, boala canceroasă este legată de personalitate. Potriit acestei concep!ii, oamenii predispuşi la cancer şi cei la care maladia s"a declanşat sunt în general persoane e#ceside supuse, împăciuitoare şi bineoitore fa!ă de superiorii ierarhici sau fa!ă de persoanele percepute ca fiind mai puternice, e#ceside
În opinia unor specialişti, numărul acestora fiind din ce în ce mai mare, boala canceroasă estelegată de personalitate. Potriit acestei concep!ii, oamenii predispuşi la cancer şi cei la caremaladia s"a declanşat sunt în general persoane e#cesi de supuse, împăciuitoare şi bineoitorefa!ă de superiorii ierarhici sau fa!ă de persoanele percepute ca fiind mai puternice, e#cesi de
timide, răbdătoare, interiori$ate şi înclinate să"şi reprime emo!iile negatie %mai ales furia& înloc să le e#prime, asum'ndu"şi riscul conflictului deschis. (otodată e#istă şi opinia conformcăreia persoanele caracteri$ate prin comportamentul descris mai sus, dacă se îmbolnăesc decancer, mor mai repede dec't persoanele care sunt mai pu!in supuse, timide ori interiori$ate şimai dispuse să"şi manifeste emo!iile negatie. )Generatoare eentuale de suferin!e somatice
sunt în primul r'nd emo!iile mari, emo!iile şoc, stresurile emo!ionale, traumatismele afectiemari, $druncinările emotie şi, cu deosebire, emo!iile care nu se descarcă într"o manifestaree#terioară, emo!iile re!inute, inhibate* , consideră +. Păunescu"Podeanu.În --, /ans 0el1e a introdus în domeniul medical no!iunea de stres. În opinia sa, stresul)este programul de adaptare corporală la o nouă situa!ie, răspunsul său stereotipic şinespecific la stimulii care perturbă echilibrul său personal* . 0el1e a emis ipote$a că fiecaredintre noi e dotat cu o anumită cantitate de )energie stres* irecuperabilă prin rela#are şi, înconclu$ie, aceasta trebuie utili$ată cu modera!ie de"a lungul ie!ii. Cine consumă prea multdin această energie este sortit să moară mai dereme, iar bătr'ne!ea ar fi tocmai epui$areaacestei energii. +ceastă ipote$ă confirmă afirma!ia lui /. 0el1e potriit căreia )sanc!iunilestresului psihic sunt bolile şi nefericirea* . 2oala canceroasă se încadrea$ă în sfera
patologiilor care deriă din stres, pe de o parte, iar, pe de altă parte, este capabilă să genere$estres. mul reac!ionea$ă la eforturi, oboseli, frustrări, m'nie şi, în mod special, la conflictelecare apar ineitabil în cursul e#isten!ei sale. 4ste cunoscut faptul că teama, m'nia, supărarea,dar în special conflictele sunt cu mult mai periculoase dec't muncile istoitoare. )5n roldeosebit de important se acordă conflictelor în gene$a stresului psihic* este părerea luiConstantin 4năchescu. Cele mai importante cau$e ale stresului sunt considerate eenimentele
psihotraumati$ante7 eenimentele şi greută!ile ie!ii cotidiene7 conflictele7 frustrările,caren!ele emo!ionale, situa!iile castratoare. 0e pot men!iona şi alte cau$e ale stresului psihicobstacolele, pierderea resurselor, pre8udiciile, lipsa de preedere, lipsa de control etc. 9acăstresul este prea intens, prelungit sau repetat, re$erele organismului sunt epui$ate. :onChiricu!ă este conins că )influen!a unor factori psihici iolen!i, stresan!i, asupraorganismului este cunoscută prin lucrările lui 0el1e asupra sindromului general de adaptare,care cuprinde aproape toate componentele importante din economia generală a organismului,cre'nd o susceptibilitate crescută la ac!iunea numeroaselor no#e, e#o" şi endogene. 9ar nunumai stresul psihic acut puternic, ci şi trăirile afectie negatie de mică intensitate, darrepetate, stările conflictuale de orice fel pot fi generatoare de tulburări endocrine,imunologice, cre'nd un teren faorabil îmbolnăirii, inclusi prin cancer* .În mod normal, organismul uman dispune de un sistem de apărare pe care îl actiea$ă pentru aînfrunta o situa!ie de amenin!are. În fa!a situa!iilor stresante care apar pe parcursul e#isten!eisale, indiidul posedă dierse aptitudini de a le face fa!ă efortul de a se stăp'ni în cursul uneistări conflictuale, reprimarea unei replici agresie sau din contra ; gesturi, strigăte, replici
autoironice sau ironice menite să descarce starea de tensiune. )2locarea conflictului în interior sau, cel pu!in, suprasolicitarea mecanismelor oli!ionale, spre a eita e#teriori$area afectelorindiidului stresat, pre$intă un rol patogen*, este de părere 2oris <uban"Plo$$a .În studiul )9escifrarea comportamentului uman*, cercetătorii /ans 41senc= şi >ichael41senc= pre$intă un e#periment"tip intitulat ):nterac!iunea 0tres ; Personalitate* a
pshihologului ?onald Grossarth">atice=. În ultimele decenii, dr. Grossarth">atice=, a publicat trei studii în care aduce doe$i ce confirmă e#isten!a legăturii clare dintre tipul de personalitate şi boală. Participan!ii la acest e#periment au fost încadra!i într"un anumit tip de personalitate, pe ba$a unui chestionar în urma completării căruia reieşea dacă se aflau sau nusub influen!a unui stres interpersonal şi cum anume reac!ionau la confruntarea cu acesta. Prinurmare, o importan!ă deosebită pre$intă nu at't stresul în sine %intensitatea, durata sa&, ci
modul în care indii$ii reac!ionea$ă la acesta. )@u contea$ă ceea ce !i se înt'mplă, ci cumreac!ione$i la ceea ce !i se înt'mplă* afirma /ans 0el1e. Categoriile de personalitate cu care a
operat Grossarth">atice= sunt următoarele (ipul : %predispus la cancer&, (ipul :: %predispusla boli cardioasculare&, (ipul ::: %personalitate psihotică, aflată în stare de sănătate re$onabilde bună& şi (ipul :V %sănătos&. 9upă o perioadă de $ece ani, dr. Grossarth">atice= şicolaboratorii săi au reluat legătura cu fiecare dintre participan!ii la studiu afla!i încă în ia!ă şii"au chestionat asupra stării sănătă!ii lor. 0"au consemnat şi cau$ele deceselor participan!ilor
care muriseră. 0"a constatat că inciden!a cancerului şi a bolilor cardioasculare sporeşte odatăcu 'rsta. 4#perimentele au demonstrat că tipul de personalitate constituie un indiciu bun în progno$area îmbolnăirilor de cancer sau de maladii cardioasculare. +proape 8umătate dinnumărul persoanelor de (ip : au că$ut ictimă cancerului. Grupul stresat, deşi cu o medie de'rstă apro#imati egală cu cea a grupului normal, a înregistrat o mortalitate cau$ată decancer cu mult mai ridicată7 conclu$ia fiind că stresul puternic de tip interpersonal este ucigaş.0"a mai constatat că stresul dublea$ă predispo$i!ia la cancer, dacă indiidul are o personalitate
predispo$antă pentru boală. +ceste studii )demonstrea$ă concludent că între personalitate şi boală e#istă o legătură reală şi că stresul contribuie într"adeăr la instalarea cancerului* ; preci$ea$ă /ans 41senc= şi >ichael 41senc=.
Pre$intă o deosebită importan!ă pentru studiul pe care îl aem în edere nu numai tipul de personalitate care predispune la îmbolnăirea de cancer, ci şi modul în care boala canceroasăinfluen!ea$ă, modifică personalitatea celui aflat în această situa!ie. Cu certitudine, cancerul ;maladie care se asocia$ă cel mai adesea cu ideea de situa!ie în care ia!a este pusă în pericolsau chiar cu ideea că această boală c'ştigă întotdeauna şi, ca urmare, persoana aflată înaceastă situa!ie sf'rşeşte după o îndelungă suferin!ă prin deces ; determină modificarea
personalită!ii persoanei în cau$ă. Personalitatea bolnaului de cancer se conturea$ă şi seconstruieşte în func!ie de personalitatea pe care indiidul a posedat"o anterior îmbolnăirii, de
'rsta, se#ul, cultura, conte#tul social şi economic în care trăieşte acesta. (rebuie să aem înedere şi sistemul de educa!ie medicală şi de îngri8ire oferit acestei categorii de bolnai, deasemenea conte#tul familial şi climatul afecti"emo!ional în care trăiesc şi sunt îngri8ite aceste
persoane.C. 4năchescu este de părere că )orice boală, indiferent de natura sa %somatică, psihică sau
psihosomatică&, este înso!ită de o anumită stare de spirit a bolnaului, care se concreti$ea$ă în psihologia bolnaului* . 4lisabeth ABbler"?oss a studiat psihologia bolnaului de cancer şimodificările acesteia, încep'nd din momentul şocului aflării diagnosticului, p'nă în fa$aterminală a bolii. Cercetările sale eiden!ia$ă e#isten!a a cinci stadii prin care trec bolnaii decancer din momentul aflării diagnosticului )fa$a de negare*, în care diagnosticul stabilit esterefu$at ca nefiind cel real7 )fa$a de frică*, în care an#ietatea inadea$ă bolnaul, în legăturăcu diagnosticul şi pronosticul bolii7 )fa$a de tocmeală*, în care bolnaul încearcă diferiteformule de re$olare colaterală a afec!iunii sale7 )fa$a de depresie*, ca o decompensarereactiă şi de epui$are a mecanismelor de apărare a 4u"lui bolnaului, cu instalarea unei stăridepresie7 )fa$a de acceptare*, c'nd bolnaul de$armea$ă, accept'nd resemnat împlinireadestinului .i al!i cercetători sunt de părere că odată ce diagnosticul este comunicat bolnaului de cancer,acesta pre$intă, cel mai adesea, o serie de răspunsuri adaptatie, cum ar fi şocDneîncredere7negare imediată şi par!ială7 m'nie, reoltă7 an#ietate7 depresie. i, de asemenea, o serie derăspunsuri maladaptatie negare e#cesiă7 disperare şi depresie7 căutarea de terapiialternatie.
2oala canceroasă se înso!eşte de o modificare a dispo$i!iei emo!ional"afectie sau chiar dereac!ii secundare de tip nerotic. 9eşi bolnaul de cancer nu este şi nici nu trebuie considerat
în primul r'nd o persoană bolnaă psihic, el este totuşi o persoană care pre$intă o serie detulburări psihologice. Cele mai frecente tulburări psihologice înt'lnite la pacien!iidiagnostica!i cu cancer sunt depresia, an#ietatea, panica patologică, insomniile, delirul,anore#ia, grea!aD ărsătura, durerea, ideile de suicid etc.Conform 90>;:V %>anual de diagnostic şi statistică a tulburărilor mentale&, elementul
esen!ial al episodului depresi ma8or îl constituie )o perioadă de cel pu!in două săptăm'ni încursul căreia e#istă fie dispo$i!ie depresiă, fie pierderea interesului sau plăcerii pentru toate%aproape toate& actiită!ile. :ndiidul trebuie, de asemenea, să e#perimente$e cel pu!in patrusimptome suplimentare e#trase dintr"o listă care include modificări în apetit sau greutate,somn şi actiitate psihomotorie7 energie scă$ută7 sentimente de inutilitate sau de culpă7dificultate în g'ndire, concentrare sau luare de deci$ie7 idei recurente de moarte sau idei,
planuri ori tentatie de suicid* .0ubiectul se pre$intă pe sine ca fiind o persoană tristă, pesimistă, disperată, descura8ată etc. Înca$ul unor indii$i care acu$ă că se simt )fără energie*, că nu mai au sentimente %)nu maisimt nimic*&, ori că se simt nelinişti!i, pre$en!a dispo$i!iei depresie poate fi dedusă dine#presia facială a persoanei şi din conduită. Pierderea interesului sau plăcerii este aproape
întotdeauna pre$entă, însă în grade diferite de la o persoană la alta. 5nele persoane îşi pierdaproape în totalitate interesul pentru actiită!i pe care altădată le considerau plăcute, deasemenea, disponibilitatea pentru actiită!ile profesionale, merg'nd p'nă la retragerea dinia!a socială şi profesională. +petitul este de regulă scă$ut, însă pot fi înt'lnite şi ca$uri încare se înregistre$ă un apetit crescut %de tip compulsi&. >odificările de apetit seere or aeadrept consecin!ă, fie o pierdere în greutate, fie o luare în greutate. Cel mai des înt'lnită
perturbare a somnului asociată cu un episod depresi ma8or este insomnia. >odificările psihomotorii se traduc, fie prin agita!ie %mersul de colo p'nă colo, fr'ntul m'inilor etc.&, fie prin lentoare %în orbire, în mişcările corpului etc.& <ipsa de energie, e#tenuarea şifatigabilitatea sunt des înt'lnite. 0entimentul de inutilitate sau de culpă poate include aprecierinegatie asupra propriei alori, care nu corespund realită!ii, ori o e#agerare în autoatribuireaunor inoă!ii pentru eşecuri minore din trecut. +utoblamarea pentru faptul de a fi suferind şi
pentru a nu fi reuşit să satisfacă responsabilită!ile profesionale sau interpersonale ca re$ultat aldepresiei este foarte frecentă. 9e asemenea, autoblamarea pentru faptul de a fi suferind şi,
prin urmare, o poară pentru familie, pentru cei dragi. Erecent se înregistrea$ă g'nduri demoarte, idei suicidare sau chiar tentatie de suicid. >otia!iile pentru suicid pot includedorin!a de eschiare fa!ă de anumite obstacole percepute ca fiind de nedepăşit sau dorin!a de aîncheia cu o stare emo!ională dureroasă, torturantă, care este percepută de persoană a fiinterminabilă.C. 4năchescu defineşte depresia ca fiind )o stare de prăbuşire interioară, o epui$areemo!ional"afectiă, o încremenire dată de sentimentul propriei inutilită!i7 incapacitatea de a
mai ac!iona, sentimentul de a fi închis7 lipsa de perspectiă care anulea$ă orice motia!ie de amai fi sau de a mai face cea util* . Eiind depresi, omul se retrage din pre$en!a sa actiă înlume, se replia$ă agresi pe sine, pe propriul trecut, trăindu"şi la limită identitatea, fiin!a.)9epresiul, amputat e#isten!ial, se retrage asupra propriilor limite şi se crispea$ă agresi* .Persoana depresiă simte că şi"a pierdut idealurile şi stima de sine, că şi"a pierdut rostul de )afi pe lume* şi, astfel, se lasă acaparat de ideea că singura solu!ie pentru sine o repre$intăsă'rşirea actului suicidar. Constantin 4năchescu arată că suicidul este )forma ultimă,e#tremă, de cea mai seeră graitate, a înstrăinării şi epui$ării interioare prin alienareacomunicării şi a rela!iilor interumane ale indiidului în societatea modernă7 în acest ca$,indiidul, complet depersonali$at, pierde sensul şi ra!iunea de a mai trăi7 moartea apare ca osolu!ie de eadare dintr"o realitate în care el se simte străin, pe care nu o poate în!elege şi în
care nu mai poate trăi* .Psihologul german de forma!ie psihanalitică Erit$ ?iemann, în lucrarea sa )Eormele
fundamentale ale angoasei*, face o amplă anali$ă a )personalită!ii depresie*, intitul'ndu"şisugesti studiul )+ngoasa de a deeni tu însu!i*. În opinia sa, la personalită!ile depresie,)angoasa de pierdere este cea care domină, în diferitele sale forme deriate frica de distan!ai$olatoare, de despăr!ire, de lipsă de protec!ie şi singurătate, de a fi părăsit* . Prin urmare,
persoana aflată în depresie, sim!indu"se )aneste$iată* în plan emo!ional afecti, într"un fel sau
altul, insuficientă sieşi, caută cea mai mare apropiere şi cea mai puternică legătură posibile, pentru a se prote8a şi pentru a se sim!i în siguran!ă.9epresia la pacien!ii cu cancer re$ultă în urma diagnosticului ca atare şi tratamentului7medica!iei %steroi$i, interferoni, al!i agen!i chimioterapici&7 depresiei endogene7 recuren!eiunei tulburări bipolare de dispo$i!ie.+flarea diagnosticului în mod înt'mplător sau într"un moment nepotriit prooacă stupefac!ie,neîncredere, confu$ie şi multă suferin!ă. (oate acestea ar putea fi eitate dacă persoanadepistată cu cancer ar beneficia de o ealuare psihologică prealabilă %pentru a se stabili dacăeste capabilă să suporte realitatea situa!iei şi, mai ales, să"şi în!eleagă situa!ia în care se află&şi, de asemenea, de o minimă pregătire %suport emo!ional, încura8area unor atitudini precumsperan!a, cura8ul, răbdarea, implicarea actiă în lupta cu boala etc.&.
Eactorii care or influen!a persoana care află că are cancer sunt următoriiF tipul şi clasa %categoria& cancerului şi reac!ia acestuia la terapie %este ştiut faptul că, îngeneral, tumorile de natură benignă ridică mai pu!ine probleme în ceea ce prieşte tratamentulfa!ă de tumorile de natură malignă7 acestea din urmă, prolifer'ndu"se, determină o eolu!iemai rapidă a bolii şi, ca urmare, pronosticul nu poate fi dec't unul re$erat&7F stadiul bolii în momentul diagnosticului %în general, asupra unei boli canceroase,descoperită într"un stadiu incipient, se poate ac!iona mai eficient, e#ist'nd totodată
posibilitatea unui număr mai mare de op!iuni de tratament&7F starea mentală şi fi$ică înainte de diagnostic %un organism t'năr a mobili$a mai multeresurse în lupta cu boala fa!ă de un organism îmbătr'nit şi tarat de alte boli care au e#istat saucare chiar coe#istă cu boala de cancer&7F atitudinea persoanei fa!ă de această boala, inclusi acceptarea de a face compromisuri, de atrece prin terapie şi de a beneficia de sericiile medicale şi de spri8in %atitudini precumoptimismul, cura8ul, speran!a, implicarea actiă pot face adeărate minuni în ceea ce prieşteeolu!ia bolii şi chiar e#istă şansa unei indecări mai rapide şi mai spectaculoase7 dimpotriă
pesimismul, de$năde8dea, nerăbdarea, refu$ul de comunica cu personalul de specialitate şi dea accepta îngri8irile medicale pot cau$a prăbuşirea rapidă a persoanei în cau$ă, chiar decesulacesteia&7F calitatea spri8inului din partea familiei, a prietenilor şi echipei medicale %chiar dacă familiatrece şi ea prin momente grele, trebuie să se mobili$e$e şi, cel pu!in, la patul bolnaului, săeite lamentările, 8elitul, reproşurile, mila7 bolnaul are neoie să"i fie respectate demnitatea
şi calită!ile umane, să ştie că este bine îngri8it şi că se face tot posibilul pentru a i se redasănătatea&7F măsura în care pot fi controlate efectele secundare ale tratamentului.(ratamentul ca atare, în cancer, poate implica anumite tehnici medicale proocatoare dedurere. <ipsa unor e#plica!ii, de altfel absolut necesare, asupra acestor tehnici medicale
prooacă pacientului teamă şi îngri8orare. +tunci c'nd organismul nu răspunde la tratamentconform aşteptărilor, bolnaul se poate sim!i lipsit de speran!ă. 4fectele secundare alechimioterapiei %căderea părului, grea!a, ărsăturile etc.&, interen!iile chirurgicale %care au cafinalitate e#tirparea unor organe sau amputarea unui membru& prooacă pacientului de cancerun gra traumatism psihic. Pe fondul acestor probleme se poate instala, secundar, episoduldepresi.
9epresia care re$ultă în urma diagnosticului ca atare şi tratamentului sau a medica!iei suntsitua!iile cele mai comune, dar este foarte dificil să determini cu certitudine c'nd o depresie
care apare în cancer este legată de o tulburare de dispo$i!ie pree#istentă. În timp ce la odepresie apărută la un pacient sănătos din punct de edere fi$ic au forte mare importan!ăsimtomele somatice ca anore#ia, oboseala, pierderea în greutate, aceşti indicatori au o foartemică aloare în ealuarea unui pacient cu cancer, din moment ce sunt comune şi tumorilormaligne şi depresiei. 9iagnosticul se a stabili în func!ie de simptomele psihologice şi nu
somatice anhedonie %lipsa de plăcere în actiită!i ce altădată erau plăcute&, tulburări dedispo$i!ie, sentimente ca lipsa de speran!ă sau de a8utor, pierderea încrederii în sine, lipsa dealoare, ină, tendin!e de suicid. altă tulburare de natură psihologică, des înt'lnită la pacien!ii cu diagnosticul de cancer estean#ietatea.Conform 90>;:V, un atac de panică )este o perioadă discretă în care e#istă debutul brusc alunei aprehensiuni, frici sau terori intense, asociate adesea cu sen$a!ia de moarte iminentă. Încursul acestor atacuri sunt pre$ente simptome, cum ar fi scurtarea respira!iei, palpita!ii, dureresau disconfort precordial, sen$a!iide sufocare sau de strangulare şi frica de a nu înebuni sau dea pierde controlul* . (ulburările an#ioase se clasifică astfel agorafobia, panica fărăagorafobie, agorafobia fără istoric de panică, fobia specifică, fobia socială, tulburarea
obsesio"compulsiă, stresul posttraumatic, stresul acut, an#ietatea generali$ată, tulburareaan#ioasă cau$ată de o condi!ie medicală generală, tulburarea an#ioasă indusă de o substan!ă.+n#ietatea însă nu se manifestă întotdeauna direct, )ea poate apărea sub forma unor simptome
psihologice marcate, găsindu"şi e#presia în irascibilitate, instabilitate, refu$ul tratamentului,insomnie, acu$e somatice etc.* .C. 4năchescu specifică faptul că an#ietatea este considerată a fi )o emo!ie normală ce surineîn situa!ii noi, ostile sau care produc teamă* . 5nii cercetători sunt de părere că ea produce ode$organi$are generală a personalită!ii, în ceea ce prieşte regimul emo!ional"afecti,actiitatea, comportamentul, neput'nd totuşi să fie legată de nici un eeniment e#tern sau de omotia!ie internă.<a bolnaul de cancer, an#ietatea poate fi acută şi este cau$ată de simptomele boliiDdetratament sau cronică, adică poate pree#ista dinaintea diagnosticului de cancer şi estee#acerbată de boala actuală.+n#ietatea acută apare în anumite circumstan!eF în timp ce se aşteaptă diagnosticul7F c'nd se aşteaptă procedurile şi testele de confirmare a diagnosticului %punc!ie lombară,
biopsie, e#amen histopatologic&7Fînainte de tratamente ma8ore%chirurgie, chimioterapie, radioterapie&7F c'nd se aşteaptă re$ultatele testelor7F odată cu schimbarea tratamentului7F după ce se îna!ă că poate e#ista recidie7
F la aniersarea bolii etc.9urerea, hipo#ia, tulburările endocrine, retragerea unor medicamente sau a medica!iei pot produce, de asemenea, simptome de an#ietate. 0tarea de an#ietate cronică poate cau$a probleme în timpul bolii ca atare, inclu$'nd tulburări de an#ietate generali$ată, simple fobii%claustrofobia din timpul diagnosticului ; tomografie computeri$ată&, teamă de în!epături %deace&, panică proocată de eenimente stresante.+n#ietatea diferă de teama propriu"$isă, aceasta din urmă are un obiect precis, care odeclanşea$ă şi o între!ine.Pacien!ii cu cancer au temeri comune, denumite în practica medicală )cei 6 9*F drum spre moarte7F dependen!ă de familie, so!Dso!ie, doctor, personal de îngri8ire7
Fdesfigurare, schimbare în imaginea corporală şi în imaginea de sine7 pierderea sauschimbarea în func!ia se#uală7
F deprecierea capacită!ii de a aea succes în muncă, şcoală sau actiită!i libere7F distrugerea %întreruperea& rela!iilor personale7F disconfort sau durere în stadiile terminale ale bolii.+bilitatea pacientului de a face fa!ă acestor temeri depinde de echipa medicală, de a8utorul
psihologic %emo!ional& şi de aspectele sociale, inclu$'nd următoarele
F boala în sine %locali$are, simptome, aspecte clinice, tipul de tratament necesar&7F nielul anterior psihologic şi social, în special cel dinaintea bolii7F amenin!area că boala pune în pericol atingerea !intelor şi scopurilor specifice'rstelor%adolescen!ă, carieră, familie&7F atitudini culturale şi religioase7F pre$en!a unei persoane suportie emo!ional în apropierea pacientului7F poten!ialul pe care îl are pacientul în ceea ce prieşte refacerea fi$ică şi psihică7F personalitatea pacientului şi modul în care acesta face fa!ă situa!iilor grele.9elirul este pre$ent în cancer ca un re$ultat al implicării directe a sistemului neros central
prin e#tensia tumorii şi, indirect, prin efectele asupra sa a metaboli!ilor to#ici re$ulta!i în urmatratamentului.
Ca şi în alte tulburări, simptomele ini!iale ale delirului sunt de obicei nerecunoscute saunediagnosticate, pun'ndu"se greşit diagnosticul de depresie.C'nd aem de"a face cu o schimbare bruscă de comportament la un pacient cu cancer,medicul trebuie să inestighe$e toate cau$ele poten!iale de delir. În mod particular, pot apăreafrecente tulburări metabolice inclu$'nd hiponatremia, hipercalcemia, malnutri!ia şi
prăbuşirea func!iilor ficatului. (iroida şi statusul suprarenalelor pot fi alterate. Pacien!ii cucancere hematologice şi cu 0:9+ au un risc crescut de a face infec!ii. +lte cancere, cum ar ficele ale plăm'nului sau s'nului, produc frecent metasta$e cerebrale.+gen!ii chimioterapici care pot cau$a delir sunt, din păcate, foarte numeroşi. 9e asemenea, şitratamentul imunologic cu cito=ine poate cau$a to#icitate acută, subacută, cronică, oca$ionalăsau ireersibilă a sistemului neros central.0imptomele atribuite interferonului, interleu=inelor şi factorilor de necro$ă tumorală suntdeficit de memorie, deficit în ceea ce prieşte motia!ia, tulburări de g'ndire şi de coordonaremotorie.+nore#ia este una dintre cele mai comune simptome în cancer, implic'nd şi scăderea îngreutate. Poate fi determinată de boală ca atare, de tratament şi de tulburările psihologice.Pierderea poftei de m'ncare apare din cau$a tratamentului chirurgical, radioterapiei şichimioterapiei. Chirurgia capului şi g'tului poate schimba conforma!ia facială şi poate limitaînghi!irea alimentelor. Gastrectomia, pancreatomia şi re$ec!ia intestinală pot producemalabsorb!ie şi anore#ie.?adioterapia produce efecte secundare ca stomatită, glosită, esofagită şi alterarea gustului,
toate acestea conduc'nd la o alimenta!ie dificilă.>ul!i agen!i chimioterapici pot cau$a ulcera!ii ale tractului gastrointestinal, produc gre!uri,ărsături şi anore#ie.+ntibioticele, agen!ii antifungici şi medicamentele contra durerii pot produce anore#ie.(ratamentul din cancer poate altera gustul m'ncării, plăcerea de a m'nca şi procesulmetabolic normal al digestiei.0indroamele psihice şi dinamica comportamentală sunt, de obicei, cau$e ale pierderii pofteide m'ncare. C'teodată anore#ia apare la un pacient cu depresie sau an#ietate. În aceste ca$uri,este greu să faci diferen!a între cau$ă şi efect.+ersiunea fa!ă de anumite alimente poate 8uca un rol în anore#ia din cancer şi se poatede$olta ca re$ultat al asocierii dintre anumite alimente şi gusturi şi răspunsurile interne
neplăcute %grea!ă şi ărsături&. +cest fenomen este asemănător cu clasicul refle# condi!ionatde la animale %Palo&, prin asocierea unui stimul condi!ionat cu unul necondi!ionat.
Consultarea unui nutri!ionist ar putea fi benefică pentru pacient.+nore#ia poate fi re$ultatul gri8ii în ceea ce prieşte înghi!irea cu greutate, an#ietateaanticipatorie sau sen$a!ia de grea!ă dinainte de masă. (eama, an#ietatea, îngri8orarea şianore#ia pot fi în str'nsă dependen!ă.În aceste situa!ii pot fi aplicate tehnici comportamentale sau tehnici de rela#are şi
autohipno$ă, care pot scădea an#ietatea şi fenomenele anticipatorii ce înso!esc alimenta!ia.(psih. Gabriela Clement)
