ȘCOALA POSTLICEALA SANITARĂ “CAROL DAVILA”TÂRGU-JIU

MEDICAȚIA INSUFICIENȚEI CARDIACE

ABSOLVENT : POPESCU SINELA

COORDONTOR:FARM. PRIMAR NEFERU EMILIA ELENA 2016

CUPRINS:• INTRODUCERE• I. MEDICAMENTE CU ACȚIUNE TONICARDIACĂ• 1.1 GRUPE DE MEDICAMENTE CE ACȚIONEAZĂ ASUPRA

INIMII• II. PREPARATE FARMACOTERAPEUTICE CU ACȚIUNE

TONICARDIACA• III. MEDICAȚIA TULBURĂRILOR DE RITM ȘI CONDUCERE• IV.MEDICAMENTE CE ACȚIONEAZĂ ASUPRA SNV

(BLOCANTE, BETA ADRENERGICE• V. MEDICAMENTE ANTIARITMICE CE ACȚIONEZĂ ASUPRA

ȚESUTULUI NODAL ȘI A FIBREI MIOCARDICE• CONCLUZII• BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE• Aparatul cardiovascular, formează o unitate funcţională, un

complex cardiovascularhermic care ocupă un loc central în organism, deoarece realizează, pe de o parte, perfuzia şi nutriţia tesuturilor şi organelor, iar pe de altă parte asigură transportul la ţesuturi a unor substanțe biologice active. În felul acesta circulaţia asigură nu numai funcţionarea diverselor structuri ale organismului ci și integrarea lor armonioasă.

• Mușchiul inimii conține două tipuri de celule:Celule de lucru (fibra contractilă adultă)Celule de conducere ( țesut excitoconductor , fibră embrionala)• Celulele de lucru imprimă proprietățile excitabilitate,

contractibilitate și tonicitate.• Celulele de conducere imprimă conductibilitatea și ritmicitatea.

• EXCITABILITATE ( funcția batmotropă) reprezintă proprietatea celulelor miocardice de a raspunde la un stimul printr-un potențial de acțiune propagat.

• CONTRACTIBILITATEA ( funcția inotropă) este proprietatea miocardului de a dezvolta o tensiune între capetele fibrelor sale. Prin contracție crește presiunea din cavitățile inimii.

• TONICITATEA ( funcția tonotropa ) defineşte capacitatea celulelor cardiace de a menţine un tonus funcțional, dependent de procesele metabolice

• CONDUCTIBILITATEA (funcţia dromotropa) prin care impulsul electric se propagă de la nivelul nodului sinusal din atriul drept, în tot miocardul.

• RITMICITATEA (funcţia cronotropa) sau automatismul cardiac este proprietatea miocardului de a se contracta ritmic datorită unor impulsuri formate în interiorul său.

I. MEDICAMENTE CU ACȚIUNE TONICARDIACĂ • Substanţele medicamentoase care cresc faţă de

contracţie şi randamentul cordului suficient compensând astfel tulburările de insuficiență cardiacă poartă denumirea tonicardice sau digitalice.

• Insuficienţa cardiacă se datorează incapacităţii cordului de a menţine un debit sanguin adecvat nevoilor organimului. Ea apare când mecanismele de adaptare a circulaţiei sunt depașite.

• Aceste mecanisme de adaptare, sunt diferite de insuficienţa cardiacă acută sau cronică.

Insuficienţa cardiacă acută este definită prin incapacitatea cordului de genera un flux sanguin adaptat, ce asigură un aport de oxigen şi substanţe nutritive suficient pentru satisfacerea necesităţilor de moment ale metabolismului aerob al sistemelor de organe, sau asigură aceste necesităţi prin creşterea presiunii de umplere a camerelor cordului. Insuficienta cardiacă cronică este definită atunci cand simptomele de insuficiență cardiacă nu evoluează sau evoluează lent în timp (se mai numește insuficiență cardiacă compensată).

1.1 GRUPE DE MEDICAMENTE CE ACȚIONEAZĂ

ASUPRA INIMII Medicația aparatului cardiovascular cuprinde urmatoarele grupe de medicamente: Medicamente cu acțiune predominantă asupra cordului•tonicardiace•antiaritmice •Antianginoase Medicamente cu acțiune asupra vaselor:•antihipertensive•antihipotensive•vasoconstrictoare și vasodilatoare periferice•modificatoare ale permeabilității capilare.

II. PREPARATE FARMACOTERAPEUTICE CU ACȚIUNE TONICARDIACĂ.

• Glicozidele cardiace se izoleaza in principiu din plante.

Sursele principale din plante: Digitalis Lanata

Digitalis Purpurea

Strofantus gratus

Strofantus kombe

Preparatele medicinale sunt in principal preparate din Digitalis Lanata and Digitalis purpurea

Digitalis purpurea (Degețelul roșu) și Digitalis lanata (Degețelul lanoș)

STRUCTURA SI FARMACOCINETICA

Glicozidele lipofileAbsorbtie gastro-intestinala bunaAfinitate crescuta pt. proteinele serice (97%)

DigitoxinaDurata lungaEfect instalat lent timp injumatatire lung 5-7zile

DigoxinaEfect instalat rapidactivitate orala scazuta (T.I. 1-2 zile)

fara hydroxil

HO OO O

O OH3C

OH H3C

OH H3C

OHO

H3C

H OH

H

H

CH3

OO

HO

Glicozidele hidrofileAfinitate scazuta pt. proteinele serice (25%)

HO OO O

O OH3C

OH H3C

OH H3C

OHO

H3C

H OH

H

H

CH3

OO

Farmacocinetica preparatelor digitalice

Farmacocinetica digitalicelor a cunoscut progrese mari în ultimii ani, datorită perfecţionării metodelor de dozare. Gradul de liposolubilitate al moleculelor digitalice este important pentru comportarea farmacocinetica.

Glicozizi cardiotonici pot fi impartiti în trei grupe:I. Digitoxina, Acetildigitoxina .II. Lanatozid C, Digoxina,, Deslanozid -Desacetillanatozid

C.III. Strofantina G (ouabaina), Strofantina K (Strophantus

gratus si kombe).

DIGITOXINA ȘI ACETILDIGITOXINA Digitoxina, cu o singură grupare hidroxil substituită la nucleul sterolic este liposolubilă se absoarbe bine digestiv, se fixează în proporţie mare de proteinele plasmatice şi este metabolizată în mare măsură. LANATOZID C, DIGOXINA, DESLANOZID-DESACETILLANATOZID C Au caracteristic absorție digestivă medie, legare de proteine plasmatice și tisulare în proporții mai mici decât digitoxina și acetildigitoxina, eliminare mai rapidă decât acestea.

STROFANTINA G se caracterizează printr-o absorție redusă (practic insuficientă)legare de proteine în proporții reduseeliminare relativă rapidălatența este lungă la Digitoxina și Acetildigitoxina, scurtă la Strofantina și intermediară la Lamatozid C, Digoxina și Desacetillanatozid C.durata acțiunii este direct proporțional cu latența.

III. MEDICAȚIA TULBURĂRILOR DE RITM ȘI CONDUCERE

Ritmul normal al inimii se numește ritm sinusal. Este un ritm regulat cu frecvența între 60-100 bătăi/min, în funcție de condițiile în care se află organismul (odihna, efort, emoții etc). Centrul care determină ritmul sinusal se numește nod sinusal și se află în atriul drept. Acest centru are proprietatea de automatism : descarcă fără încetare, pe tot parcursul vieții impulsuri electrice care sunt conduse pe căi specifice la intregul mușchi al inimii și comandă contracția acestuia.

Ritmurile rapide se numesc tahicardii. Ritmurile lente se numesc bradicardii

• -scăderea frecvenței cardiace sub 60/min

• - permite o umplere mai bună a ventriculilor

• -scade consumul de oxigen

Extrasistole supraventriculare • - bătăi izolate sau mai multe la

rând care sunt produse de un alt focar decât nodul sinusal

• - pot apărea la o inimă normală în condiții de suprasolicitare – emoții, oboseală, exces de cafea sau în diverse boli cardiace sau ale altor organe (de exemplu după mese la pacienții cu hernie hiatală)

Bradicardia sinusală 

ARITMII SUPRAVENTRICULARE :

Tahicardia paroxistică supraventriculară 

Tahicardia sinusală 

- creșterea frecvenței cardiace peste 100 bătăi/min

• - este o tulburare de ritm cu frecvența de 160-180 bătăi/min. De obicei pacientul resimte palpitații cu ritm regulat și amețeli, dar mai poate provoca angină, dispnee (sufocare), atunci când complică o altă boală cardiacă.

Fibrilația atrială

• este o tulburare de ritm care de obicei complică o altă boală cardiovasculară : HTA, boli valvulare etc

Flutterul atrial • apare în aceleași condiții ca

și fibrilația atrială. Frecvența atrială este ceva mai scăzută și fixă – 300/min; frecvența ventriculară este de obicei 150/min

Tratamentul tulburărilor de ritm este abordat la fiecare pacient în funcție de cauză , afecțiuni asociate, severitatea aritmiei. Unele aritmii nu necesită niciun tratament. Alte aritmii necesită tratament de urgență în spital. Modalitățile de tratament cronic sunt de asemenea variate în funcție de cauză și de severitatea aritmiei:Medicamente antiaritmiceTratament intervențional de ablație a focarelor care întrețin aritmiaImplantare de dispozitive antiaritmice ( defibrilator intern)Tratament chirurgical

Tulburările de conducere constau în întârzierea sau blocarea transmiterii impulsurilor electrice de la nodul sinusal la ventriculi.

Tulburări de conducere

Tulburări de conducere (blocurile de conducere) sunt :

Nivel atrial – blocuri sino-atriale;

Nivelul nodului atrio-ventricular – blocurile atrio-ventriculare :

reprezintă blocarea transmiterii impulsului electric de la nivelul atriilor la ventriculi, care pot fi fără semnificație clinică sau pot ajunge până la blocurile complete, cu indicație de implantare de stimulator cardiac.

Nivelul ventriculilor

- reprezintă blocarea completă sau parțială a conducerii impulsului electric prin ramurile ventriculare

IV. MEDICAMENTE CE ACȚIONEAZĂ ASUPRA SNV ( BLOCANTE, BETA-ADRENERGICE)

Sistemul nervos vegetativ adrenergic se definește ca fiind totalitatea formațiunilor anatomice care au drept neurotransmițător (NT) catecolaminele (adrenalina, noradrenalina și dopamina). Substanțele blocante beta-adrenergice diminuează tonusul simpatico cardiostimulator, micșorează reacțiile simpatico de adaptare la efort și protejează inima față de efectul excitant al catecolaminelor circulante.

CHINIDINA

CHINIDINA

Farmacocinetica:

Absorbție bună după administrare oralăEfect maxim: după 1-2 oreMetabolizare hepaticăEliminare renală

Utilizări terapeutice Profilaxia flutterului şi fibrilaţiei atriale, după conversia la ritm sinusal. Profilaxia recurenţelor de tahicardie sau fibrilaţie ventriculară. Tratamentul extrasistolelor atriale, fibrilaţiei atriale, extrasistolelor ventriculate izolate şi tahicardiei ventriculare.

Efecte adverse:

1. Toxicitatea cardiacă: bloc AV (favorizat de hiperpotasemie)tahiaritmii ventriculare – extrasistole, tahicardie, fibrilaţie ventriculară (accidente favorizate de hipopotasemie şi de asocierea cu digitalicele)“sincopa chinidinică” este cauzată de tahiaritmii ventriculare polimorfe (torsada vârfului); apare mai ales la pacienţii cu interval QT prelungit datorită chinidineideprimarea contractilităţii miocardului (efect inotrop negativ)chinidina creşte digoxinemia cu aproximativ 100%

2. Digestive: greață, varsături, diaree3. Dozele mari => cinconism = diminuare auz, diaree, vărsături – cefalee, diplopie, fotofobie, confuzii, psihoze4. Reacții alergice – rar 5. Hipotensiune arteriala – după adm. i.v.

Frecvența efectelor adverse: 25%

Interacțiuni medicamentoase:Creşterea metabolizării chinidinei (prin inducţie enzimatică): fenitoina, fenobarbital, rifampicinaScăderea clearance-ului chinidinei: cimetidina, propranololCreşterea eliminării: doze mari de bicarbonat sau acetazolamidaChinidina creşte concentraţia plasmatică a digoxinei

LIDOCAINA

LIDOCAINA (XILINA)

Anestezic local cu structură amidică Farmacocinetica: Lidocaina este rapid metabolizată de către enzimele microsomiale hepatice; la primul pasaj hepatic este metabolizată în proporţie de 70%. =>calea de adm.: întotdeauna parenteralăT1/2: aprox. 1,5 ore

Utilizari terapeutice: Lidocaina este eficace în aritmiile ventriculare. Debutul rapid al acţiunii şi durata scurtă de acţiune o indică în tratamentul aritmiilor ventriculare (extrasistole, tahicardie ventriculară) din situaţii de urgenţă:

chirurgie cardiacăinfarct miocardic acuttoxicitate digitalică (medicament de a 2-a

alegere, după fenitoină)

Efecte adverse:neuro – psihice: somnolenţă, parestezii, diminuarea auzului, convulsii, paralizia respiraţieicolapsul circulator poate apare după administrare rapidă i.v. de doze mari Prezentare si administrare:Xilină fiole 1%, adm i.v., i.m., 1-2 mg/kgc sau în perfuzie i.v. 1-4 mg/minut

PROCAINAMIDA

PROCAINAMIDA

Actiune farmacodinamica: La nivel cardiac: Are efecte asemănătoare cu ale chinidinei, reflectate în acelaşi fel pe ECG. La nivel extracardiac: Scade TA, mai ales după administrare i.v., probabil prin vasodilataţie perifericăSpre deosebire de chinidină, nu are efecte alfa – blocante

Ca reacții adverse rareori se semnalează intoleranță, mai frecvent tulburări gastrointestinale, febră, frisoane, erupții cutanate și uneori lupusul eritematos care dispare după întreruperea drogului.

CORDARONE (AMIODARONĂ)

Farmacocinetica:Amiodarona are liposolubilitate mare; T ½ = 20 – 100 zile. Acţiune farmacodinamică:creşte durata PA şi a PRE, atât la nivel atrial cât şi ventricularcreşte intervalul PR, QT şi lărgeşte complexul QRSare efect alfa şi beta – blocant adrenergic (acţiune antianginoasă) Utilizări terapeutice:aritmii ventriculare şi supraventriculare refractare la tratamentele obişnuite

Efecte adverse:fibroza pulmonarăbradicardie, bloc AV, aritmii ventriculare fotosensibilizaremicrodepozite pigmentare corneene hipo- sau hiper-tiroidismneurologice: neuropatie periferică, ameţeli, tremoranorexie, greaţă, vărsături. Interacţiuni medicamentoase: conc. digoxin, chinidina, procainamida, fenitoina Prezentare: Amiodarona, Cordarone, Mioritmin – compr., fiole

V. MEDICAMENTE ANTIARITMICE CE ACȚIONEZĂ ASUPRA ȚESUTULUI NODAL ȘI A FIBREI MIOCARDICE.

VERAPAMIL

Acţiune farmacodinamică:deprimă semnificativ conducerea la nivelul nodului AV - TPSV- frecvenţei ventriculare în fibrilaţie şi flutter-ul atrialîn aritmiile ventriculare este mai puţin eficient decât alte antiaritmiceContraindicaţii:disfuncţii ale nodului AVinsuficienţă cardiacăfibrilaţie atrială la pacienţii cu sindrom WPWPrezentare:Verapamil, Isoptin - compr., fiole

Acţiune farmacodinamică: Acţiune antiaritmică:scade viteza depolarizării sistolice (faza 0)scade amplitudinea potenţialului de acţiune creşte durata perioadei refractare efectivenu influenţează durata potenţialului de acţiune sau o creşte foarte puţinAcţiune betablocantă adrenergică slabă (este înrudită structural cu propranololul)

PROPAFENONA

Indicații terapeutice Tahiaritmii supraventriculare, cum sunt: tahicardie joncțională, tahicardie supraventriculară din cadrul sindromului WPW, flutter atrial, fibrilație atrială paroxistică, în absența alterării funcției ventriculului stâng.

Efecte adverse:gust metalic, constipaţieacţiune proaritmică, cu posibilitatea apariţiei stopului cardiacdeprimarea funcţiei cardiace, cu agravarea ICefectele adverse ale betablocantelor Prezentare: Propafenonă, Rytmonorm, compr., fiole i.v.