Politica industriala

Politica industriala Conceptul de politica industriala se referala interventiile guvernului (statului) pentru corectarea abaterilor de la mecanismele de piata. Scopurile acestei politici pot fi:economice:promovarea competitivitatii prin ajustari structurale;politice: protectia sau promovarea unor industrii;sociale: lupta impotriva somajului si redistribuirea veniturilor;

Introducere

In sens larg, politica industriala consta in:masuri generale pentru dezvoltarea in continuare a pietei interne si pentru consolidarea Uniunii Economice si Monetare in Europa;politica comerciala externa (politica antidumping, acordurile comerciale bilaterale si multilaterale cu implicatii in anumite sectoare industriale);politica sociala si regionala (cand procesul de reconversie industriala are consecinte sociale si regionale imposibil de acceptat);politica concurentei politica de cercetare dezvoltare;consolidarea cooperarii intre intreprinderi europene. Politica industriala n cadrul UE Principiile rezultate din politica industiala promovata de UE: aceptarea limitata a principiului interventiei; coordonarea actiunilor statelor membre sub indrumarea Comisiei; interdependenta cu alte politici; competenta explicita si legata de imprejurari, dar nu exclusiva a UE.

Continutul politicii industriale generale a Uniunii Europene Dupa realizarea uniunii vamale, n iulie 1968, a rezultat limpede ca ea singura nu va putea rezolva problemele industriei comunitare. Astfel, raspunznd solicitarilor exprimate de reuniunea la nivel nalt a sefilor de state si de guverne de la Paris din octombrie 19721, Comisia Europeana a transmis Consiliului o comunicare privind programul de politica industriala si tehnologica a Comunitatii. Acest program prezenta masurilenecesare pentru eliminarea unui numar nsemnat de obstacole din calea liberei circulatii a produselor industriale.Pentru a crea cadrul favorabil care sa permita reorientarea politicii industriale catre sectoare cu valoare adaugata mare, precum tehnologia informatiei, economia bazata pe cunoastere, sanatatea, biotehnologiile, protectia mediului si alte industrii de mare performanta, Comisia a propus cteva linii de actiune: promovarea investitiilor intangibile, ndeosebi prin exploatarea avantajelor competitive legate de mbunatatirea protectiei mediului; dezvoltarea cooperarii industriale; asigurarea unei concurente reale; modernizarea rolului jucat de autoritatile publice ale statelor membre, care trebuie sa reduca sarcina birocratica ce apasa pe umerii operatorilor economici. Principalele politici industriale sectoriale:industrii agroalimentare si ale stiintelor vii (alimentara, bauturi, tutun,produse cosmetice, farmaceutica, biotehnologica, dispozitive medicale);industrii de sistem si constructoare de masini (ITC, inginerie mecanica,inginerie electrica, vehicule cu motor, aerospatiale, industria de aparare,constructii navale); industrii bazate pe moda si design (textile, piele si produse din piele, incaltaminte, mobile); industrii primare (de baza) si intermediare(industrii extractive nonenergetice, metale neferoase, ciment si var, ceramica, sticla, lemn si produse din lemn, celuloza, hartie si produse din hartie, tiparituri si publicatii, otel, chimica, cauciuc, si mase plastice, constructii); 1. Industria siderurgica Punctele de cotitura pentru acest sector au fost criza energetica din 1973 si recesiunea economica din 1975, generata de prima. Punctul culminant al acestei politici a fost atins n octombrie 1980 cnd Comisia a declarat starea de criza manifesta n sectorul siderurgic

2. Industria constructoare de naveAceasta constituie un alt sector aflat n pierdere de viteza n Europa nca de la nceptul anilor 60. n 1975, contributia lor se prabusise la 22%. n 1997, jumatate din productia mondiala de nave se realiza n santierele japoneze, iar santierele Coreii de Sud sunt un alt competitor serios pe plan mondial.

3. Textilele si mbracaminteaIndustria usoara a fost si ea ncercata de dificultati deosebite ncepnd cu deceniul 7 al secolului trecut, cauzate mai ales de slaba crestere a cererii interne si de dezvoltarea rapida a exporturilor statelor n curs de dezvoltare.De fapt, ntruct nu necesita nici o nalta tehnologie, nici o mare concentrare a capitalurilor, aceasta industrie si pierde avantajele comparative si competitive n favoare industriilor din statele care dispun de mna de lucru suficient de calificata la preturi mai mici.

4.Industria aeronauticaPrin volumul cifrei sale de afaceri, industria aeronautica europeana se claseaza n urma SUA si cu mult naintea Japoniei. Ea ofera locuri de munca pentru peste 500.000 de lucratori n Uniune, fiind o industrie de vrf cu impact asupra mai multor alte ramuri industriale, unul dintre domeniile catre care Uniunea urmareste sa se orienteze n urma deplasarii altor productii catre statele n curs de dezvoltare. In timp ce piata europeana aeronautica reprezinta aproximativ 20% din cea mondiala, segmentul industriei europene nu a atins aceasta cota, primul exportator mondial fiind SUA att n materie civila, ct si militara. 5. Industria constructoare de autoturisme n acest sector, sistemul european al aprobarilor-tip pentru diferitele categorii de vehicule cu motor are drept scop sprijinirea constructorilor n reducerea costurilor, asigurnd n acelasi timp prescriptii tehnice identice si un nivel de protectie ridicat pe ansamblul Uniunii Europene.

6. Industria farmaceutica Libera circulatie a produselor acesteia n interiorul pietei unice a fost asigurata pentru mult timp prin armonizarea legislatiilor nationale. n prezent, functioneaza un sistem comunitar de autorizare amedicamentelor de uz uman si veterinar. Autorizarea este acordata fie printr-o procedura centralizata, fie printr-una descentralizata. In 23 aprilie Consiliul a solicitat Comisiei Europene sa realizeze un bilant al functionarii pietei unice n acest domeniu, sa promoveze o transparenta sporita si o mai mare concurenta pe aceasta piata, asigurnd astfel punerea n aplicare a liniilor directoare privind evolutia sectorului farmaceutic.

Romnia n procesul de adaptare la exigentelepoliticilor industriale aplicate n cadrul Uniunii Europene Romnia urmareste ndeaproape politicile Uniunii Europene n domeniul industrial, cu scopul de a dezvolta o piata nationala competitiva, integrata n piata interna europeana. Cel mai recent document reflectnd politica industriala a Romniei, adoptat prin Hotarrea Guvernului nr. 657/2002, reflecta prevederile Deciziei Consiliului nr. 96/413/CE privind punerea n aplicare a programului de actiune n vederea ntaririi competitivitatii industriei europene. Documentul romnesc de politica industriala a fost elaboratpentru a facilita adaptarea industriei la schimbarile structurale si a sprijinicrearea unui mediu favorabil pentru initierea de afaceri si dezvoltarea lorpermanenta, inclusiv pentru intreprinderi mici si mijlocii, care sa sprijinecooperarea ntre intreprinderi, sa stimuleze investitiile straine si saasigure utilizarea mai eficienta a potentialului industrial. Obiectivele politicii industriale ale Romniei: sprijinirea inovatiei tehnice si tehnologice si a dezvoltarii durabile;indepartarea obstacolelor din calea schimbarilor stucturale;cresterea flexibilitatii producatorilor;promovarea investitiilor in cercetare si dezvoltare;incurajarea asumarii riscurilor;diseminarea informatiilor pentru companii, indiferent de originea acestora. Instrumentele utilizate pentru aplicarea unei politici industriale convergente cu cea a Uniunii Europene Principalele instrumente avute n vedere pe termen scurt si mediu pentru realizarea cresterii competitivitatii industriale sunt urmatoarele:- Dezvoltarea unui mediu de afaceri viabil si deschis prin consolidarea unui sistem legislativ stabil, simplu, transparent si coerent;Accelerarea restructurarii ntreprinderilor pe principiul rentabilizarii activitatii economice a acestora;- Stimularea procesului de privatizare, prin diversificarea metodelor de privatizare care sa permita accelerarea acestui proces;- Dezvoltarea pietei concurentiale si stimularea activitatii operatorilor economici pe piata prin continuarea procesului de armonizare legislativa;

- Dezvoltarea utilizarii tehnologiilor informatice n sectoarele industriale prin aplicarea Strategiei de dezvoltare a domeniului tehnologiei informatiei si comunicatiilor.- Promovarea investitiilor directe prin dezvoltarea si perfectionareacadrului legislativ si institutional specific, n vederea asigurarii transferului de tehnologie, cresterii performantelor manageriale si mbunatatirea competitivitatii si accesului produselor romnesti pe pietele internationale.- Promovarea investitiilor intangibile , respectiv n domeniul resurselor umane, n domeniul cercetarii-dezvoltarii si inovarii, privind asigurarea calitatii si evaluarea conformitatii produselor, precum si n domeniul standardizarii. - Dezvoltarea cooperarii industriale, prin identificarea si aplicareaunor masuri specifice de sustinere a initiativelor industriale n acestscop, conducnd totodata la asigurarea unei mai mari stabilitati arelatiilor economice.- Sustinerea dezvoltarii IMM-urilor prin facilitarea accesului la sursede finantare si servicii de asistenta, consultanta, si informare. - Dezvoltarea unei piete nationale functionale a produselor industrialeprin stimularea competitivitatii acesteia si a cresterii cererii interne deproduse industriale- Asigurarea compatibilitatii tehnologiilor si produselor industriale cuexigentele de protectie a mediului nconjurator. - Promovarea coeziunii sociale prin permanetizarea procedurilor deconsultare cu toti actorii din domeniul industrial, pentru extindereaparticiparii largi la luarea deciziilor majore si prin obtinerea sprijinuluipartenerilor sociali n realizarea ajustarilor structurale.Prioritatile in domeniul politicii industriale se concentreaza pe:asigurarea coerentei intre politica de mediu, sanatate, protectia consumatorului, competitivitate si politica industriala;adaptarea industriei europene la transformarile generate de extinderea spre sud si est. Consiliul European de la Lisabona a transmis un mesaj:UE sa devina un ansamblu economic centrat pe o societate informationala, mai competitiva si mai dinamica la scara globala, capabila sa asigure o dezvoltare durabila, locuri demunca mai multe si mai bune si o mai pronuntata coeziune sociala.Viitorul politicii industrialeRealizator:

Lauric Anisoara Silvia