Gonada masculină, testiculul Testiculele reprezintă două structuri ovoidale ce

se află suspendate prin intermediul cordonului spermatic, în sacul scrotal. Au origine comună cu organele sexuale feminine omoloage - ovarele, în acelaşi tip de ţesut embrionar. În cursul lunii a VII-a de viaţă intrauterină, testiculele coboară din cavitatea abdominală, prin canalul inghinal în sacul scrotal.

Una din condiţiile necesare fertilităţii spermei este ca aceasta să se formeze şi matureze la o temperatură mai mică cu câteva grade faţă de temperatura corpului, acest lucru fiind posibil prin situarea testiculelor în afara corpului. În unele cazuri (aproximativ 3% din copiii născuţi la termen şi 30% din copiii născuţi prematur), testiculele nu coboară la naştere în scrot, condiţie numită criptorhidism. În primii ani de viaţă este posibilă coborârea spontană a testiculelor, în caz contrar, se impune un tratament hormonal sau chiar intervenţie chirurgicală.

EpididimulEpididimul reprezintă o structură tubulară pereche, extrem de încolăcită, situată în spatele şi deasupra fiecărui testicul. La acest nivel are loc colectarea spermatozoizilor de la nivelul vaselor eferente şi, în acelaşi timp, maturarea lor, perioadă care poate dura până la 6 săptămâni (fig. 1). 

1 - vas deferent; 2 - epididim; 3 - lobuli; 4 - tubuli seminiferi; 5 – sept.

Ductele deferente

Vasele deferente (fig. 2) transportă spermatozoizii de la nivelul scrotului, pe care îl părăseşte prin intermediul cordonului spermatic ce trece prin canalul inghinal, în interiorul cavităţii abdominale. Aici trece pe deasupra vezicii urinare şi se îndreaptă spre prostată. La nivelul capătului terminal, vasul deferent prezintă o dilataţie numită ampulă, unde sperma este depozitată înaintea momentului ejaculării.

Ductele ejaculatoareAceste ducte continuă ductele deferente la

nivelul ampulei şi iau naştere prin unirea ductelor deferente cu ductele excretoare ale veziculelor seminale la nivelul prostatei (fig. 2). Aici, lichidul seminal provenit de la prostată şi veziculele seminale se alătură spermatozoizilor şi astfel se formează sperma. Sperma pătrunde în ductele ejaculatoare prin contracţiile musculare ritmice din timpul orgasmului.

În timpul ejaculării nu se întâmplă ca sperma să se amestece cu urina datorită faptului că, la locul de întâlnire dintre ductele ejaculatoare şi uretră, există un sfincter care se contractă în timpul producerii erecţiei şi nu permite eliminarea urinei împreună cu sperma.

La unii bărbaţi, există o malformaţie anatomică a acestui sfincter, ceea ce face ca, în timpul ejaculării, sfincterul să nu se contracte şi atunci sperma va trece în interiorul vezicii urinare, fenomen ce poartă numele de ejaculare retrogradă. Aceşti bărbaţi sunt în măsură să aibă orgasm, dar nu pot fertiliza o femeie ca urmare a nepătrunderii spermei în vagin.

Veziculele seminale

Aceste glande au rolul de a secreta un lichid la nivelul ductelor ejaculatoare ce străbat prostata. Acest lichid, bogat în fructoză, prostaglandine şi diferite baze contribuie la îmbunătăţirea calitativă a spermei. Astfel, fructoza furnizează energie spermatozomilor, prostaglandinele declanşează contracţiile uterine importante în deplasarea spermatozomilor prin uter, iar bazele neutralizează aciditatea vaginului pentru ca spermatozomii să ajungă în condiţii normale în mediul alcalin, mult mai favorabil al uterului.

Glandele anexe a căii spermatice

participă la formarea lichidului seminal.•Prostata.Lichidul prostatic pe care-l secretă

este bogat în enzime proteolitice, acid citric, zinc, prostaglandine.•Veziculele seminale. Produsul lor de secreţie

este bogat în fructoză şi enzime, fructoza este un substrat energetic important pentru mobilitatea spermiilor.•Glandele bulbouretrale. Produsul lor de

secreţie este un lichid vîscos, cu rol lubrifiant şi conţine substanţe mucoase, galactozamină, acid sialic.

Prostata

Glanda prostată, la nivelul căreia are loc întâlnirea uretrei cu ductele ejaculatoare, secretă şi ea, la locul de întâlnire, împreună cu veziculele seminale, un lichid cu valenţe deosebite. Acesta conţine, pe lângă mulţi alti constituenţi, o substanţă numită fibrinogenază care favorizează coagularea lichidului seminal în vagin pentru a nu se pierde, şi o substanţă cu rol de antibiotic în vederea protejării sistemului reproducător de infecţii.

1 - vas deferent; 2 - vezica urinară; 3 - ureter; 4 - rect; 5 - vezicule seminale; 6 - duct ejaculator; 7 - glanda prostată; 8 - glanda Cowper; 9 - vas deferent; 10 - epididim; 11 - testicul; 12 - scrot; 13 - glandul penisului; 14 - uretra; 15 - corpul penisului; 16 - osul pubian.

PenisulPenisul, organul sexual masculin situat în faţa sacului scrotal, are o dublă funcţie: sexuală şi excretorie. Prin uretră se elimină lichidul seminal secretat de aparatul reproducător masculin, dar se excretă şi urina acumulată în vezica urinară. 

1 - corpi cavernoşi; 2 - corpul spongios; 3 - uretra peniană; 4 - meatul uretral; 5 - glandul.Secţiune transversală

Producerea spermeiAcest proces începe la nivelul tubilor seminiferi

unde, sub acţiunea FSH (hormon stimulator folicular), spermatocitele, celulele sexuale primare se transformă în spermatozoizi (fig. 4).

Această celulă sexuală matură este constituită din cap, piesă intermediară şi coadă.

Coada ajută la deplasarea spermatozoidului în organele genitale masculine şi apoi în cele feminine.

Aceşti spermatozomi formaţi în tubii seminiferi şi maturaţi la nivelul epididimului, vor traversa întregul aparat sexual masculin, într-o perioadă cuprinsă între 1 şi 21 de zile. Spermatozomii sunt suspendaţi în lichidul seminal care este produs de glanda prostată, veziculele seminale şi într-o măsură mai mică de glandele Cowper, astfel constituindu-se sperma. Lichidul seminal nu reprezintă doar un mediu de transport pentru spermatozomi, el conţine pe lângă apă şi mucus şi alte substanţe care contribuie la creşterea perioadei de supravieţuire şi de fertilitate a acestora.

ErecţiaAtunci când bărbatul este stimulat sexual, se

produce erecţia penisului cu creşterea marcată a consistenţei şi creşterea în lungime şi grosime a acestuia.

Acest fenomen are loc prin dilatarea arteriolară, umplerea cavităţilor corpilor cavernoşi şi corpului spongios cu sânge şi închiderea valvelor venelor care drenează penisul. Procesul este ajutat şi de contracţia muşchilor de la rădăcina penisului care prin presiune asupra venelor, împiedică drenajul acestora.

Dilatarea arterelor şi constricţia venelor este controlată de sistemul nervos autonom.

Sistemul nervos parasimpatic controlează acest proces printr-un act reflex. Astfel, stimularea tactilă a penisului, va trimite impulsuri la centrul reflexogenic al erecţiei de la nivelul măduvei spinării din regiunea sacrată. De aici se transmit impulsuri prin nervii ruşinoşi la nivelul arterelor de la nivelul penisului, producându-se dilatarea acestora şi, consecutiv, are loc erecţia.

Ejacularea

În timpul excitaţiei sexuale, spermatozoizii se deplasează de la nivelul epididimului prin ductele deferente, la cele ejaculatoare şi apoi la uretră. Stimularea terminaţiilor nervoase de la nivelul penisului datorită erecţiei, trimite impulsuri la centrul ejaculării de la nivelul măduvei spinării. Atunci când se atinge un anumit prag de stimulare, se declanşează răspunsul ejaculator.

Spermatozoizii de la nivelul ductelor ejaculatoare se deplasează spre uretră, împreună cu lichidele secretate de prostată şi veziculele seminale, formându-se sperma. Apoi au loc contracţii ale ductelor ejaculatoare şi ale uretrei ce împing sperma spre orificiul de ieşire al uretrei.