IUBEIUBEŞTE SAU MORIŞTE SAU MORI
STRIGATUL DE TREZIRE DIN PARTEA LUI CRISTOS CĂTRE BISERICĂ
de Alexander Strauch
ŢI-AI PĂRĂSIT DRAGOSTEA DINTÂIAPOCALIPSA 2:4
TRADUCEREA: MIHAI DAMIAN, 2008
CUPRINS
Introducere....................................................................................................3
Partea întâi
Problema dragostei pierdute: Apocalipsa 2:4...........................................5
1. Lauda lui Cristos şi nemulţumirea Lui..............................................8
2. Când biserica îşi pierde dragostea..................................................11
3. Remediul oferit de Cristos..............................................................19
Partea a Doua
Cum să cultivăm dragostea: Evrei 10:24.................................................24
1. Studiază despre dragoste................................................................26
2. Roagă-te pentru dragoste...............................................................32
3. Învaţă pe alţii despre dragoste.......................................................40
4. Fii exemplu de dragoste..................................................................49
5. Păzeşte-ţi dragostea........................................................................56
6. Practică dragostea..........................................................................63
Partea a treia
GHID DE STUDIU........................................................................................68
Apendix A: Alte cărţi despre dragoste scrise de Alexander Strauch.....83
Apendix B: Cincizeci de texte-cheie despre dragoste..............................85
Despre autor..................................................................................................89
Mulţumiri.......................................................................................................90
2
2
IntroducereIntroducereUrmăriţi dragostea...
1 Cor.14:1
Prima mea întânire cu principiile biblice ale dragostei a început într-un mod negativ în primii mei ani de după întoarcerea la Cristos şi naşterea din nou. Am fost surprins să văd credincioşi adevăraţi cum se luptă unul cu altul, au atitudini de mânie şi se separă unul de altul. Pentru ca lucrurile să fie şi mai complicate, conflictele la care am asistat nu se refereau la subiecte măreţe şi eterne de ordin teologic din Evanghelie, ci mai degrabă la preferinţe personale şi la tradiţii bisericeşti. Pentru mine, ca tânăr credincios, era foarte descurajant să văd această luptă între credincioşi evlavioşi şi mai în vârstă.
Pentru a-mi lămuri dezamăgirea, am început să caut în Noul Testament răspunsuri despre lucrurile cu adevărat importante în viaţa bisericii locale. Care sunt principiile şi atitudinile corecte? Cum pot adevăraţii credincioşi să aibă păreri diferite fără a urmări distrugerea reciprocă (Gal.5:15)? Ce am descoperit, între alte lucruri, a fost ceea ce am numit atunci caracterul moral sau “caracterul asemeni-lui-Cristos” al Bisericii. Biserica trebuie să fie o familie de fraţi şi surori caracterizaţi de smerenie, blândeţe, pace, iertare, îngăduinţă, credinţă, nădejde şi dragoste, dragostea fiind virtutea cea mai înaltă, virtutea supremă. “Dar mai presus de toate acestea,” scrie Pavel, “îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârşirii.“ (Col.3:14).
Epistola 1 Corinteni, în particular, mi-a vorbit despre faptul că există o cale “nespus mai bună” de gândire şi de comportament, şi cea mai mare cunoştere teologică, cele mai extraordinare daruri şi cele mai jertfitoare feluri de slujire nu folosesc la nimic—sunt chiar dăunătoare—atunci când nu sunt motivate şi colorate de duhul dragostei lui Cristos. Ca rezultat al studiului meu din Scripturi, am înţeles prioritatea dragostei în tot ce facem şi spunem.
A doua oară când m-am izbit de problema dragostei creştine a fost câţiva ani mai târziu când un prieten mi-a dat o biografie a lui Robert Cleaver Chapman. R. C. Chapman a fost cunoscut pentru viaţa sa iubitoare fără compromis la adevărurile Scripturii. Viaţa sa trăită în dragoste a fost o inspiraţie şi o provocare pentru mulţi din poporul lui Dumnezeu. Biografia sa a confirmat în interiorul meu ceea ce descoperisem deja din studiul Scripturii: Dragostea este esenţială în
3
3
orice faptă şi slujire creştină.Al treilea prilej memorabil în care m-am confruntat cu problema
dragostei a fost în timp ce studiam Epistola către Efeseni şi foloseam renumitele comentarii ale lui D. Martyn Lloyd-Jones, care fusese predicator la Westminster Chapel în Londra. În timp ce studiam Efeseni 3:18-19, am avut parte de o înţelegere transformatoare a dragostei lui Cristos faţă de mine. Rugăciunea lui Pavel ca noi să putem cunoaşte în mod intelectual, personal şi concret dragostea nemărginită a lui Cristos pentru poporul Său a avut asupra mea un impact puternic:
Iată de ce, zic, îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Cristos... şi-L rog ca, potrivit cu bogăţia slavei Sale, să vă facă să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul dinlăuntru, aşa încât... să puteţi pricepe împreună cu toţi sfinţii, care este lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea; şi să cunoaşteţi dragostea lui Cristos, care întrece orice cunoştinţă... (Efes.3:14-19).
Ca rezultat al acestor confruntări, am dezvoltat un interes profund şi durabil asupra subiectului dragostei biblice. În consecinţă, am scris câteva cărţi despre dragoste, în mod deosebit cu referinţă la dezvoltarea unei echipe de conducere a Bisericii plină de dragoste, şi a unei comunităţi pline de dragoste între fraţi. (Vezi Apendixul A pentru o listă a acestor cărţi despre dragoste.) Deşi interesul meu asupra acestui subiect incitant continuă să crească, am întotdeauna sentimentul unei teribile neputinţe atunci când încerc să scriu despre dragostea creştină, dragostea asemeni lui Cristos. Spre deosebire de atunci când scrii despre alte subiecte biblice, când scrii despre dragoste îţi vezi propriul eşec în a-L iubi pe Dumnezeu şi pe aproapele tău aşa cum s-ar cuveni unui creştin. Este un subiect pătrunzător care atinge fiecare aspect al vieţii. Mă rog ca efortul meu să-i trezească pe creştini şi să-i conştientizeze de nevoia ca atât viaţa noastră personală cât şi bisericile din care facem parte să aibă ca semn distinctiv dragostea lui Isus Cristos.
4
4
Partea întâi
Problema dragosteiProblema dragostei pierdutepierdute
Ţi-ai părăsit dragostea dintîi.
Apocalipsa 2:4
Prin intermediul imaginilor prin satelit şi al programelor pe computer care pot găsi aproape orice adresă de pe glob, pot vedea orice clădire de biserică din toată lumea din biroul meu de acasă. Dacă, de exemplu, doresc să văd o anumită biserică din Africa de Sud, trebuie doar să deschid o aplicaţie software şi îmi apare pe ecran o imagine spectaculoasă a planetei noastre, în albastru şi verde, care se învârte în spaţiu. Bat pe tastatură Africa şi planeta se roteşte la continentul gigant al Africii. Apoi apăs tastele pentru South Africa şi măresc imaginea cu ţara numită Africa de Sud. Dacă introduc apoi Barberton (un oraş la apus de Swaziland), în doar câteva secunde pot vedea întregul oraş. În final, introduc la tastatură adresa bisericii. În cîteva clipe privesc la acoperişul unei clădiri a Bisericii care se află la 15680 de kilometri de casa mea.
Oricât de puternică şi uimitoare este această tehnologie, eu nu pot vedea totuşi în interiorul clădirii. Pot vedea doar acoperişul. Nu pot vedea poporul lui Dumnezeu în timp ce se închină, nici nu pot privi în inimile şi minţile oamenilor adunaţi acolo. Există însă cineva care vedea perfect în orice inimă omenească. El poate sesiza duhul întregei adunări. Nu doar că poate vedea în fiecare biserică şi în fiecare inimă, dar El poate umbla prin bisericile de pe pământ fără să fie detectat! Şi El ne vede fără a avea nevoie de computerele noastre slabe, de camerele noastre de luat vederi şi de imaginile noastre luate
5
5
prin satelit.De fapt, Cristos umblă în mijlocul bisericilor de vreo două mii de
ani. Către sfârşitul celui dintâi secol, Isus Cristos se uita atent la şapte biserici specifice. Sigur, El nu s-a uitat doar de sus, la acoperişuri. El a examinat duhul colectiv al bisericii şi a pus la încercare mintea şi inima fiecărui credincios. Apoi, în ultima carte a Bibliei, Apocalipsa lui Ioan, Cristos dă la iveală evaluarea făcută fiecăreia din aceste şapte biserici.
Închipuie-ţi că Cristos s-ar uita în jos spre biserica voastră, ar veni să umble în mijlocul vostru şi să vă evalueze. Te-ai simţi cel puţin speriat, ca să nu spun mai mult! Dar într-un fel, Cristos a şi făcut asta. Prin scrisorile către cele şapte biserici din Asia Mică (din Turcia
zilelor noastre), el se adresează problemelor şi biruinţelor, punctelor tari şi celor slabe, comune bisericilor de astăzi.
De aceea, evaluarea făcută de Cristos acestor şapte biserici ar trebui să ne preocupe la maxim. Evaluarea Lui este desăvârşită. El nu poate fi înşelat. El are ochii “ca para focului” (Apoc.1:14) care pătrund toate străfundurile inimii. Toate lucrurile sunt deschise scrutinului Său. Fără evaluarea Sa, suntem înşelaţi uşor şi suntem orbi faţă de propriile noastre erori. De prea multe ori suntem interesaţi mai mult de strategiile de creştere a bisericii şi de ultimile tendinţe decât de părerea lui Isus Cristos despre noi. Însă, aşa cum ne reaminteşte John Stott, la urma urmei ceea ce contează este evaluarea făcută bisericii de Cristos Însuşi. Fiindcă doar Cristos “este întemeietorul, căpetenia şi judecătorul bisericii.”1
Putem învăţa multe din evaluarea făcută de Cristos fiecăreia din cele şapte biserici din Asia Mică, dar în acest sudiu ne vom focaliza asupra evaluării făcute de El Bisericii din Efes. El discută problema dragostei, mai ales faptul că dragostea s-a răcit. Acest aspect este de extrem de important fiindcă dragostea este vitală în supravieţuirea
1 John R. W. Stott, What Jesus Thinks of the Church: An Exposition of Revelation 1-3 (Grand Rapids: Baker, 2003), 7.
De prea multe ori suntem interesaţi
mai mult de strategiile de creştere
a bisericii şi de ultimile tendinţe
decât de părerea lui Isus Cristos despre
noi.
6
6
bisericilor de astăzi. Raportul de evaluare făcut de Cristos poate fi găsit în Apocalipsa 2:1-6:
Îngerului Bisericii din Efes scrie-i: "Iată ce zice Cel ce ţine cele şapte stele în mâna dreaptă, şi Cel ce umblă prin mijlocul celor şapte sfeşnice de aur:
"Ştiu faptele tale, osteneala ta şi răbdarea ta, şi că nu poţi suferi pe cei răi; că ai pus la încercare pe cei ce zic că sunt apostoli şi nu sunt, şi i-ai găsit mincinoşi. Ştiu că ai răbdare, că ai suferit din pricina Numelui meu, şi că n-ai obosit. Dar ce am împotriva ta, este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi. Adu-ţi dar aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te, şi întoarce-te la faptele tale dintâi. Altfel, voi veni la tine, şi-ţi voi lua sfeşnicul din locul lui, dacă nu te pocăieşti. Ai însă lucrul acesta bun: că urăşti faptele Nicolaiţilor, pe care şi Eu le urăsc.
7
7
Capitolul unu
Lauda lui Cristos şiLauda lui Cristos şi nemulţumirea Luinemulţumirea Lui
N-a fost uşor să fii sfeşnic purtător de lumină al lui Cristos într-o cetate păgână ca Efesul. Comentatorul biblic R. H. Charles spune că “Efesul era... un mediu prielnic oricărui fel de cult şi superstiţie.”1
Templul păgân al zeiţei Artemis (Diana romană) domina cetatea şi era considerat una din cele şapte minuni ale lumii antice. Închinarea în faţa împăratului, sau cultul imperial, prospera în Efes şi această închinare era privită ca o obligaţie a fiecărui cetăţean. Mai mult, cetatea era un centru comercial prosper şi un port plin de imoralitate.
Cunoscând toate acestea, Domnul recunoaşte “osteneala” şi “răbdarea” creştinilor. El laudă această biserică pentru că nu i-a tolerat pe cei ce afirmă că sunt creştini dar duc un trai imoral: “Ştiu... că nu poţi suferi pe cei răi.” Isus îi laudă şi pentru faptul că au pus la încercare “pe cei ce zic că sunt apostoli şi nu sunt.” Asemeni credincioşilor Bereeni, cei din Efes “cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea este aşa” (Fapte 17:11). Când nişte aşa-zişi apostoli au venit la ei să-i înveţe, biserica le-a pus la încercare pretenţiile de autoritate apostolică şi i-a găsit mincinoşi. Biserica a descoperit că aceşti învăţători erau oameni care se înşelau singuri, agenţi ai Satanei—nu reprezentanţi ai lui Cristos—şi i-a respins cu tot cu învăţătura lor. Evident că o astfel de atitudine a cerut curaj şi hotărâre.
Ştim apoi că biserica din Efes avea un bun discernământ în materie de doctrină. Ea iubea adevărul şi, la fel ca Domnul Isus, ura
1 R. H. Charles, The Revelation of St. John, ICC (New York: Scribner, 1920),1: 48.
8
8
“faptele Nicolaiţilor,” o sectă imorală şi eretică (Apoc.2:6). Vă rog, remarcaţi: Isus îi laudă pentru că urăsc învăţăturile şi faptele stricate ale acestei secte false. Faptul că urau faptele întunericului demonstra dragostea lor faţă de Cristos şi de Cuvântul Său. Bisericile de azi ar trebui să înţeleagă că urârea răului şi minciunii nu este în contradicţie cu dragostea, ci este o parte esenţială a dragostei creştine autentice (1 Cor.13:6). Dragostea consideră respingător “răul” şi se lipeşte tare de “bine” (Rom.12:9). Astfel, credincioşii din Efes erau un model de vigilenţă teologică. Apărau adevărul şi iubeau Evanghelia. Nu acceptau compromisuri în ceea ce priveşte principiile biblice, şi Domnul nostru îi laudă cu superlative pentru aceasta.
Ştim de asemenea că Efesenii se confuntau cu prigonirea. S-au opus agenţilor Satanei şi au îndurat cu răbdare în multe încercări. Astfel că Domnul îi laudă, zicând, “Ştiu că ai răbdare, că ai suferit din pricina Numelui meu, şi că n-ai obosit.” Ce manifestare de loialitate şi dedicare!
Biserica din Efes avea multe lucruri pentru care era vrednică de laudă, iar noi ar trebui să preţuim fiecare din aceste calităţi exemplare. Această biserică ar fi putut scrie un best-seller, un manual despre lucrarea bisericească de succes. Cu toate acestea, nu toate erau bune. Aveau ceva fundamental greşit, şi Isus le arată exact problema: lipsa dragostei. În lumina atâtor calităţi vrednice de laudă, ne-am putea gândi că nemulţumirea pe care o are Cristos în legătură cu această biserică este banală, însă în ochii Lui biserica “a căzut” (v.5). Ea a părăsit dragostea de odinioară. Pentru Cel “care ne iubeşte, care ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său” (Apoc.1:5), acest fapt nu este puţin lucru. Astfel că Domnul spune, “Iată ce am împotriva ta.”
Un eşec în dragosteNemulţumirea sau plângerea Domnului împotriva bisericii din
Efes este aceasta: “Ţi-ai părăsit dragostea dintâi.” Sau într-o altă traducere: “Ai abandonat dragostea pe care ai avut-o la început.” Accentul cade pe cuvântul dintâi, deci dragostea pe care au părăsit-o se referă la dragostea lor în felul cum era ea exprimată la începutul vieţii lor ca trup al bisericii.
Isus nu le spune, “Voi n-aveţi dragoste.” El le spune, “V-aţi abandonat dragostea de la început.” Dragostea lor nu mai era ce fusese odată. În timp ce aveau încă o anumită doză de dragoste, fiind, cel puţin cei mai mulţi dintre ei, adevăraţi creştini care sufereau “din
Erau în biserica din Efes multe lucruri
vrednice de laudă, iar noi ar trebui să
preţuim fiecare din aceste calităţi
exemplare.
9
9
pricina Numelui Său” (Apoc.2:3), nu mai aveau acel fel de dragoste din anii lor de început ca trup al lui Cristos. Îl iubeau încă pe Domnul, dar nu ca la început. Se iubeau încă unul pe altul, dar nu ca înainte.
Dragostea lor pentru Cristos şi unul pentru altul motivase altădată tot ce făceau. Ea adusese la început bucurie, prospeţime, spontaneitate şi energie vieţii şi lucrării lor. Acum însă sursa lor de energie s-a consumat. Lucrarea lor a devenit obişnuită, mecanică, de rutină, iar vieţile lor erau o imagine a mulţumirii de sine. În loc ca dragostea lor să curgă, ea era seacă. În loc să fie motivate de dragostea din inimă, faptele lor erau acum de mântuială. Anumite “fapte,” care îşi avuseră izvorul în dragostea lor dinainte, au dispărut. Domnul Isus îi mustră pentru acest lucru şi-i cheamă să se întoarcă la faptele dintâi (Apoc.2:5).
Nu ne este specificat obiectul dragostei lor pierdute. Textul nu ne spune dacă este vorba despre dragostea faţă de Cristos sau despre dragostea faţă de ceilalţi credincioşi. Cel mai bine atunci este să înţelegem că Isus vorbea despre dragoste în general, ceea ce include dragostea faţă de Dumnezeu, dragostea unul faţă de altul în biserică, şi dragostea faţă de cei pierduţi. Conform învăţăturii Domnului nostru, dragostea faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele nostru sunt inseparabile (Marcu 12:29-31; Luca 10:27). Este imposibil să-L iubeşti pe Dumnezeu şi să nu-i iubeşti pe cei din poporul Său, sau să iubeşti poporul Său dar să nu-L iubeşti pe Dumnezeu (1 Ioan 4:7-5:3).
Isus foloseşte cuvinte aspre când îşi exprimă nemulţumirea referitoare la Efeseni. El pune întreaga responsabilitate la picioarele lor atunci când spune, “aţi părăsit” sau “aţi abandonat”2 dragostea de altădată. Nu puteau da vina pe nimeni altul pentru această pierdere. Avuseseră toate avantajele anilor de învăţătură sănătoasă, accesului la aproape toate cărţile Noului Testament, şi puterii Duhului Sfânt în ei. Nu e de mirare că Cristos arată un puternic dezgust asupra situaţiei din Efes. Pierderea dragostei era vina lor. Ei au eşuat să se “ţină” în dragostea lui Dumnezeu (Iuda v.21). Trebuia acum să recunoască acest lucru şi să răspundă criticii şi îndrumării lui Cristos.
2 BDAG, s.v, “aphiēmi,” 156.
10
10
Capitolul doi
Când biserica îşi pierdeCând biserica îşi pierde dragosteadragostea
Fiecare biserică locală are personalitate, identitate, daruri şi atmosferă proprie. Aceste diferenţe pot fi observate în diferite biserici din Noul Testament (Fapte 17:11). Există o calitate unică, însă, care ar trebui să împodobească fiecare credincios şi fiecare biserică, indiferent de daruri sau personalitate, şi anume dragostea. Astfel, preocuparea supremă a fiecărui credincios şi a fiecărei biserici ar trebui să fie aceasta: Este oare atmosfera din biserica noastră caracterizată de un duh al dragostei lui Cristos?
Biserica din Efes nu era o biserică nouă. Era o biserică bine-întemeiată, sănătoasă în doctrină şi în credinţă. Puteţi fi siguri că credincioşii din Efes participau regulat la închinare, cunoşteau doctrinele, serbau Cina Domnului, respingeau învăţătorii falşi, făceau
fapte bune, îşi îndeplineau responsabilităţile, trăiau curat, se rugau şi cântau, însă le lipsea dragostea.
D. A. Carson, profestor la Trinity Evangelical Divinity School, a
Există o calitate unică, însă, care ar
trebui să împodobească fiecare
credincios şi fiecare biserică, indiferent de
daruri sau personalitate, şi
anume dragostea.
11
11
scris un artiol despre Apocalipsa 2:4 intitulat “O biserică bună, care face tot ce e bine, însă...”
Descriind acest tip de biserică, Carson scrie:
Ei încă mai proclamau adevărul, însă nu-L mai iubeau cu pasiune pe Cel ce este adevărul. Încă mai făceau fapte bune, dar nu o mai făceau din dragoste, din legătura frăţească şi din compasiune. Ei păstrau adevărul şi-l mărturiseau cu curaj, însă uitau că mărturia măreaţă a adevărului este dragostea. Nu atât că virtuţile lor autentice au ocupat locul dragostei, forţând-o să plece, ci că oricât de multe fapte bune, înţelepciune, discernământ în chestiuni de disciplină bisericească, răbdare în încercări, ură faţă de păcat şi doctrină aleasă cu grijă ai avea, acestea nu pot compensa lipsa dragostei.1
Daţi-mi voie să ilustrez cum arată acel fel de lipsă de dragoste care-L deranjează atât de mult pe Domnul nostru. Un păstor şi învăţător biblic tânăr foarte renumit a vizitat o biserică pentru a predica acolo. Era un învăţător bun şi s-a putut simţi dragostea lui faţă de Cuvânt şi faţă de oameni. Înainte de slujba bisericească a fost un timp de rugăciune cu câţiva credincioşi, iar el li s-a alăturat, cerând ca Duhul lui Dumnezeu să vorbească oamenilor, în mod deosebit celor neîntorşi la El. După terminare, a stat la lângă uşă şi a salutat pe fiecare la ieşire. Era evident că-i place să stea de vorbă cu oamenii. De fapt, a fost ultimul care a părăsit clădirea bisericii. Apoi s-a dus la familia cu care stătea şi stat la masă împreună cu alţi credincioşi din biserică. A fost un timp minunat în care s-au simţit bine, au avut părtăşie şi au purtat conversaţii utile.
Cincisprezece ani mai târziu, acelaşi predicator s-a întors în aceeaşi biserică să predice. Avea aceeaşi credincioşie în predicarea Cuvântului, în apărarea doctrinei curate. S-a pregătit mult, n-a pierdut vremea, i-a salutat pe toţi cu prietenie, însă ceva era totuşi diferit. În timpul de rugăciune dinaintea serviciului de închinare a tăcut. După predică s-a grăbit la uşă, dar a schimbat doar câteva cuvinte politicoase superficiale cu cei cărora le întindea mâna. În cincisprezece minute a plecat deja. N-a mai stat la masă cu fraţii, insistând în schimb să stea la un hotel în loc să stea într-o familie.
Ceva se schimbase în viaţa şi lucrarea predicatorului. În timp ce faptul de a dori să stai la hotel sau de a primi un onorariu nu sunt neapărat rele, în acest caz existau nişte indicatori subtili că se produsese o schimbare în adâncul fiinţei sale. Nu s-a mai rugat cu ceilalţi. N-a mai petrecut timp cu fraţii şi surorile, ca altădată. A
1 D. A. Carson, “A Church that Does All the Right Things, But...,” Christianity Today (June 29, 1979):30.
12
12
plecat cât a putut de repede de la biserică. Chiar şi predica a fost mai mult rigidă decât din inimă. Mulţi din cei ce l-au auzit n-au simţit poate diferenţa, dar unii au simţit-o. Care a fost diferenţa? El şi-a pierdut din dragostea pe care a arătat-o la început. Acestui predicator Isus i-ar spune, "Ce am împotriva ta, este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi.”
De ce este dragostea atât de importantă?De ce este pierderea dragostei un lucru atât de grav? De ce Îl
deranjează atât de mult pe Domnul? De ce este atât de severă ameninţarea judecăţii în cazul abandonării dragostei? De ce este pierderea dragostei o chestiune de viaţă sau moarte pentru biserica locală? Răspunsurile sunt date de Însuşi Domnul Cristos şi de cei rânduiţi de El ca apostoli.
Mai întâi, Isus ne-a învăţat că “cea mai mare şi cea dintâi” dintre toate poruncile este să-L iubeşti pe Dumnezeu cu totul, pe de-a-ntregul şi fără rezerve—cu toată inima, cu tot sufletul şi cu tot cugetul (Mat.22:37-38; Marcu 12:28-34). Suma tuturor poruncilor lui Dumnezeu şi a întregii slujiri religioase este dragostea faţă de Dumnezeu. Este cea mai mare prioritate a unui credincios. Este motivaţia pentru care am fost creaţi. Nimic nu este mai corect, mai bun, mai aducător de împlinire şi de satisfacţii în viaţă decât a-L iubi pe Dumnezeu, Creatorul şi Mântuitorul nostru.
În al doilea rând, Isus afirmă că a doua poruncă este ca prima: “Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi” (Mat.22:39). Isus face din dragostea faţă de Dumnezeu şi dragostea faţă de aproapele tovarăşi inseparabili. El sintetizează miezul adevăratei religii, al spiritualităţii interioare reale şi al întregii trăiri morale, prin porunca dublă de a-L iubi pe Dumnezeu şi de a-l iubi pe aproapele nostru. Propria Lui afirmaţie asupra dragostei sună astfel: “În aceste două porunci se cuprind toată Legea şi Proorocii” (Mat.22:40), şi “Nu este altă poruncă mai mare decât acestea” (Marcu 12:31).
Astfel, urmaşii lui Cristos trebuie să fie caracterizaţi nu doar de un devotament total faţă de Dumnezeu ci şi de o slujire jertfitoare a aproapelui. Această iubire a aproapelui, conform învăţăturii Domnului Isus, include iubirea vrăjmaşilor noştri, iubirea celor ce ne prigonesc, şi iubirea celor antipatici (Mat.5:43-48). Înainte de a continua citirea, asigură-te, iubite cititor, că ai înţeles deplin importanţa vitală a acestor două porunci pentru trăirea vieţii creştine.
În al treilea rând, adevărata ucenicie necesită lepădarea de sine şi iubirea Lui mai presus de orice: “Cine iubeşte pe tată, ori pe mamă, mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine; şi cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine. Cine
13
13
nu-şi ia crucea lui, şi nu vine după Mine, nu este vrednic de Mine” (Matei 10:37-38). Toate celelalte relaţii, chiar şi cele mai apropiate legături de familie, devin idolatre atunci când Cristos nu este iubit mai întâi şi mai presus de orice.
În al patrulea rând, Isus le-a lăsat urmaşilor Săi o poruncă nouă: “Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii. Cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii” (Ioan 13:34-35). Isus ne pune în faţă propriul Său exemplu de dragoste jertfitoare-de-sine, ca model de împlinire a poruncii celei noi. Pe lângă aceasta, el ne învaţă că urmaşii Săi vor putea fi identificaţi pe baza acestui fel de dragoste care se dă pe sine, unul pentru altul. În adevăr, dragostea trebuie să fie “caracteristica distinctivă a urmaşilor lui Cristos.”2
Nici un filozof antic sau modern—Platon, Aristotel, Kant, Russell—nu a propovăduit vreodată aşa idei măreţe despre dragoste. Nici o figură politică, de la Iuliu Cezar la Winston Churchill, n-a pretins vreodată celor ce-i urmau un asemenea lucru: să iubească. Şi nici un lider religios, fie el Buda, Confucius, sau Mohamed, n-a cerut vreodată urmaşilor săi să se iubească unul pe altul cum i-a iubit el şi cum şi-a dat el viaţa pentru ei. Nici un alt sistem teologic sau filozofic nu spune atât de multe despre motivaţia divină a dragostei (şi sfinţeniei), sau să exprime dragostea în măsura morţii lui Cristos pe cruce, nici să ceară
2 Leon Morris, The Gospel According to John, NICNT (Grand Rapids: Eerdmans, 1995), 562.
Unul din cărturari... şi L-a întrebat: "Care este cea dintâi dintre toate poruncile?"
Isus i-a răspuns: "Cea dintâi este aceasta: "Ascultă Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este un singur Domn." Şi: "Să
iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău, şi cu toată puterea ta"; iată
porunca dintâi. Iar a doua este următoarea: "Să iubeşti pe aproapele tău ca pe
tine însuţi." Nu este altă poruncă mai mare decât acestea." Cărturarul I-a zis: "Bine, Învăţătorule. Adevărat ai zis că
Dumnezeu este unul singur, că nu este altul afară de El, şi că a-L iubi cu toată inima, cu tot cugetul, cu tot sufletul, şi cu toată puterea, şi a iubi pe aproapele ca pe sine, este mai mult decât
toate arderile de tot şi decât toate jertfele." Isus a văzut că a răspuns cu pricepere, şi i-a zis: "Tu nu eşti
departe de Împărăţia lui Dumnezeu."(Marcu 12:28-34)
14
14
o asemenea dragoste ca învăţăturile lui Isus Cristos şi ale apostolilor Săi.
“Noua poruncă,” scrie Carl Hoch, “este condiţia sine qua non a vieţii creştine.”3 Sine qua non este o frază latină care înseamnă “fără de care nimic” sau “fără de care nu se poate.” Astfel, porunca cea nouă este un element esenţial al vieţii creştine şi al mărturiei în faţa lumii. A nesocoti porunca cea nouă ar însemna să-ţi faci viaţa creştină să valoreze “nimic”—ca şi cum ar fi necreştină. În cuvintele învăţatului scoţian al Noului Testament John Eadie, “Nu există lucru
mai străin de exemplul lui Cristos decât o dispoziţie rece şi lipsită de iubire.”4
În al cincilea rând, Ioan, ucenicul iubit al lui Cristos, declara că “Dumnezeu este dragoste” (1 Ioan 4:8,16). Pentru a înţelege mai bine această afirmaţie, trebuie să privim la Trimitate. La baza doctrinei creştine a dragostei este natura triunitară a lui Dumnezeu.5 Modelul suprem de dragoste există între cele trei Persoane care alcătuiesc Dumnezeirea—Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul, şi Dumnezeu Duhul Sfânt—care sunt trei în unul şi unul în trei şi desăvârşiţi în dragostea reciprocă. “Toate felurile posibile de dragoste,” afirmă Kelly Kapic, “sunt o reflexie sau o umbră a dragostei existente în cadrul Sfintei Treimi.”6 Din veşnicie a existat o relaţie socială dinamică între Tatăl, Fiul, şi Duhul Sfânt caracterizată de dragoste (Ioan 17:24).7 Iar noi am fost chemaţi să fim părtaşi la această sfântă comuniune a dragostei (Ioan 17:26; 14:21; 15:9-10).
Proclamarea magistrală a lui Ioan că “Dumnezeu este dragoste” sprijină de fapt apelul său principal la a ne iubi unul pe altul:
3 Carl B. Hoch, Jr., All Things New: The Significance of Newness for Biblical Theology (Grand Rapids: Baker, 1995), 145.
4 John Eadie, Divine Love: A Series of Doctrinal, Practical and Experimental Discourses (1856; Birmigham, AL: Solid Ground Christian Books, 2005), 276.
5 “Creştinismul, în ultimă analiză, este trinitarianism. Scoateţi din Noul Testament persoana Tatălui, Fiului şi Duhului Sfânt, şi nu mai rămâne nici un Dumnezeu” (William G. T. Shedd, “Introductory Essay” in Philip Schaff, ed., Nicene and Post-Nicene Fathers, First Series [1887; Peabody, MA: Hendrickson, 1994], 3:10-11).
6 Kelly M. Kapic, Communion With God: The Divine and the Human in the Theology of John Owen (Grand Rapids: Baker, 2007), 231.
‘Toate felurile posibile de dragoste sunt o reflexie sau o
umbră a dragostei existente în cadrul
Sfintei Treimi.” –Kelly Kapic
15
15
“Dragostea este de la Dumnezeu. Şi oricine iubeşte, este născut din Dumnezeu, şi cunoaşte pe Dumnezeu. Cine nu iubeşte, n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este dragoste” (1 Ioan 4:7-8). Deci, a nu ne iubi unul pe altul în familia lui Dumnezeu este un păcat mai mult decât evident.
În al şaselea rând, Pavel numeşte dragostea ca fiind “calea nespus mai bună” de trăire. Dragostea este virtutea supremă care ar trebui să guverneze tot ce facem şi ce spunem în viaţa de creştin. Pentru a ne face să reţinem şi să nu mai putem uita acest adevăr puternic, sigur, de bază, Pavel ne scrie:
Umblaţi dar după darurile cele mai bune. Şi vă voi arăta o cale nespus mai bună. Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor. Şi chiar dacă aş avea darul prorociei, şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic. Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic (1 Cor.12:31-13:3).
Parafrazând, Pavel spune: Fără dragoste, chiar şi limbile cereşti ar suna derajant Fără dragoste, chiar a şti totul din punct de vedere teologic
şi filozofic nu foloseşte la nimic Fără dragoste, chiar credinţa puternică, gata să rişte, este
fără valoare Fără dragoste, faptul de a dărui toată averea la săraci este
zadarnic Fără dragoste, chiar şi sacrificiul suprem pentru binele altora
nu are nici un rost.
Maurice Roberts, un păstor scoţian şi fost editor la editura The Banner of Truth, prinde seriozitatea intensă a cuvintelor lui Pavel când scrie,
7 Vorbind despre Trinitate ca o “societate de Persoane,” Bruce Ware scrie: “Dumnezeu nu este niciodată “singur.”... Dumnezeu cel Unul este trei! El este prin însăşi natura Sa o unitate de Fiinţă, existând în acelaşi timp veşnic ca o societate de Persoane... El este o fiinţă relaţionată social în Sine Însuşi. În această relaţie tri-Personală, cele trei Persoane se iubesc unul pe altul, se susţin unul pe altul, se ajută unul pe altul, lucrează în echipă unul cu altul, se cinstesc unul pe altul, comunică unul cu altul, şi în toate se respectă şi se bucură unul de altul... Aceasta este bogăţia şi plinătatea şi desăvârşirea relaţiei sociale care există în Trinitate” (Bruce A. Ware, Father, Son, and Holy Spirit: Relationship, Roles &Relevance [Wheaton: Crossway, 2005], 20-21).
16
16
În aceste cuvinte familare avem unul din cele mai principale principii ale credinţei creştine. Principiul este următorul: Nici un act religios nu are nici un fel de valoare în faţa lui Dumnezeu dacă nu însoţeşte şi dacă nu curge din dragostea creştină...
Însă oamenii rareori gândesc la acest lucru. Dacă implicaţiile acestui principiu ar fi luate în consideraţie cu grijă, ele ar avea asupra noastră a tuturor un efect impresionant...
Din moment ce nimic nu are valoare în ochii lui Dumnezeu dacă nu vine din dragoste, cât ar fi de important pentru noi toţi să ne corectăm formalismul obişnuit!
Problema formalismului, nominalismului sau “răcelii” religioase este deosebit de serioasă, pentru motivul evident că ea vine din lipsa dragostei lui Dumnezeu... Dumnezeu acordă o deosebită atenţie felului în care oamenii gândesc despre El atunci când se apropie să-L slujească şi să I se închine.8
Pavel sintetizează capitolul 1 Corinteni 13, marele capitol al dragostei, într-o singură frază: “Acum dar rămân aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.” Fiecare creştin trebuie să fie caracterizat de credinţă, nădejde şi dragoste. Aceste virtuţi cardinale sunt temelia unei vieţi regenerate, dar şi a unei biserici locale sănătoase. Şi totuşi, chiar şi între acestea trei, Pavel spune că “cea mai
mare” este dragostea. Deci, fie că vorbim despre roada Duhului sau despre virtuţile cardinale, dintre toate dragostea este cea mai mare!9
Trebuie deci să te întrebi: Când oamenii vizitează biserica voastră, găsesc ei o atmosferă caldă, prietenească, primitoare, care demonstrează dragostea pentru oameni?
Simt ei o compasiune asemenea compasiunii lui Cristos? Simt ei acel fel de comuniune de familie, plină de dragoste, aşa cum au
8 Maurice Roberts, “The Supreme Grace of Christian Love,” The Banner of Truth, (February, 1989): 1, 3.
9 Păstorul şi comentatorul francez Gaston Deluz sumarizează 1 Corinteni 13 în felul următor: “Astfel, vitalitatea unei biserici este dată de bogăţia dragostei ei, nu de fanatismul membrilor ei, de fineţea teologiei ei sau de prosperitatea ei financiară. Este însă adevărat că dragostea poate creşte zelul credincioşilor, îi poate inspira pe teologi şi poate îmbunătăţi starea financiară a unei Biserici” (Gaston Deluz, A Companion to 1 Corinthians [London: Darton, Longman & Todd, 1963], 188).
Deci, fie că vorbim despre roada Duhului
sau despre virtuţile cardinale, dintre
toate dragostea este cea mai mare!
17
17
gândit-o scriitorii Noului Testament? Găsesc ei preocupare autentică pentru nevoile altora, ospitalitate creştină şi generozitate altruistă? Văd ei bucurie în Domnul, vitalitate spirituală şi oameni care vor să slujească unei lumi în suferinţă?
Sau poate biserica voastră pare mai degrabă o adunătură impersonală de oameni decât o familie spirituală? Simt cumva vizitatorii o atitudine neprietenească şi indiferentă? Văd ei un duh de mândire şi critică, sau găsesc un grup de oameni mânioşi şi certăreţi?
Amintiţi-vă că întotdeauna există Unul care umblă în mijlocul bisericilor, nevăzut dar văzând totul. Cum crezi că ar evalua Cristos biserica voastră locală? Un prieten al meu a trebuit să-şi găsească o altă biserică după ce biserica lor s-a închis. Locuia într-un oraş mare cu multe biserici evanghelice, deci avea de unde alege. Este o persoană care se implică şi apoi rămâne la ce a ales, deci nu avea de gând să se lipească chiar de orice biserică. După o căutare lungă şi frustrantă, şi-a găsit până la urmă o nouă familie spirituală.
L-am întrebat ce a învăţat din cutreierarea atâtor biserici, diferite între ele. Mi-a relatat o serie de observaţii interesante, dar m-a interesat îndeosebi motivul pentru care şi-a ales până la urmă biserica. Mi-a spus că şi-a bazat alegerea pe “duhul bisericii, pe atmosfera de acolo.” Toate bisericile pe care le-a vizitat erau sănătoase ca doctrină şi unele chiar excelau în predicarea Bibliei; cu toate acestea, ceva lipsea. Biserica aleasă de el avea atât învăţătură Biblică bună cât şi un spirit de dragoste şi purtare de grijă între fraţi. Cu alte cuvinte, el a găsit o familie bisericească din care a simţit că va putea face parte.
Biserica din Efes era sănătoasă ca învăţătură şi fidelă Evangheliei, dar ceva îi lipsea. Duhul din biserică avea lipsuri. Lipsea ceva la capitolul dragoste. Să examinăm deci remediul sugerat lor de Cristos pentru scăpările dragostei, ca astfel să putem să ne păzim de astfel de eşecuri în bisericile noastre.
18
18
Capitolul trei
Remediul oferit deRemediul oferit de CristosCristos
Citim în Apocalisa 2:4 ceva ce nu trebuie să uităm, anume că un individ sau o biserică poate propovădui o doctrină sănătoasă, poate fi fidel Evangheliei, poate trăi moral, poate lucra mult, şi cu toate acestea să-i lipsească dragostea şi astfel să nu fie pe placul lui Cristos. Dragostea se poate răci chiar în timp ce performanţa religioasă continuă să pară acceptabilă—sau chiar de lăudat.
Avem tendinţa să ne încredem în ritualurile religioase externe, în tradiţiile, diferenţele denominaţionale, corectitudinea doctrinală şi regulile noastre morale, în timp ce trecem cu vederea elementele esenţiale, fundamentale, ale dragostei faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele O, cât de uşor ne este să fim auto-satisfăcuţi cu
manifestări religioase externe şi să fim ca Fariseii despre care se spune, “Voi daţi zeciuială din izmă, din rută şi din toate zarzavaturile, şi daţi uitării dreptatea şi dragostea de Dumnezeu” (Luca 11:42).1
Performanţa religioasă exterioară poate înlocui în mod subtil credinţa adevărată, interioară, şi dragostea din inimă. Este un pericol atot-prezent. Este o problemă de multe ori foarte dificil de identificat sau de explicat înainte de a fi prea târziu. Cu toate acestea ea trebuie identificată şi corectată, fiindcă dragostea de Dumnezeu şi de
1 Pentru a vedea un exemplu de cărturar care a înţeles adevărul fundamental al dragostei de Dumnezeu şi de aproapele care dă substanţă tuturor “arderilor de tot şi jertfelor,” citeşte Marcu 12:33-34.
Dragostea se poate răci chiar în timp ce
performanţa religioasă continuă să pară acceptabilă—sau
chiar de lăudat.
19
19
aproapele stă la baza vieţii spirituale autentice. Astfel, Apocalipsa 2:4 este pentru toate bisericile o chemare la trezire: iubiţi sau veţi muri, iubeşte sau mori!
Nu este uşor, totuşi, să vindeci o inimă deficientă în dragoste. Există o boală a inimii fizice numită cardiomiopatie care slăbeşte muşchiul inimii astfel încât inima nu mai poate pompa suficient sânge. Lăsată netratată, o astfel de boală va duce la o săbiciune tot mai mare în organism şi până la urmă la moarte. Un risc similar este şi atunci când inima suferă de lipsă de dragoste. O inimă rece devine tare, împotrivitoare la schimbare. Pe măsura trecerii timpului, devine tot mai dificil să repui în ea căldura dragostei creştine. Această progresie trebuie oprită şi situaţia trebuie schimbată înainte de a fi prea târziu.
În biserica din Efes, o boală spirituală de inimă, deficienţa dragostei, slăbea biserica. Dacă starea aceasta nu era diagnosticată şi tratată corespunzător, biserica avea să moară. În loc să crească mai mult în dragoste, cum s-ar cuveni unei biserici sănătoase, biserica slăbea. Doctorul cel Mare şi-a pus degetul pe locul bolnav, a dat diagnosticul, şi a prescris tratamentul.
Chemând pe efeseni la acţiune, Domnul Isus îi avertizează ameninţător, “Voi veni la tine, şi-ţi voi lua sfeşnicul din locul lui, dacă nu te pocăieşti” (v.5). Dacă ei nu trec la acţiune, va trece El la acţiune. Nu era o ameninţare pasivă, şi acest lucru demonstrează cât de serioasă este pentru Cristos problema pierderii dragostei.
Deşi unii încă nu sunt întru totul de acord cu înţelesul exact al cuvintelor rostite aici de Cristos, seriozitatea situaţiei este clară. Cuvintele Lui arată starea spirituală de boală din Efes. Absenţa dragostei era o afecţiune care le punea viaţa în pericol, o boală pe care ei însuşi o favorizaseră prin neglijenţă. Dacă nu se pocăiau, Isus Cristos le va lua lumina.
Pentru a ajuta în cazul acestei boli spirituale a inimii care slăbea biserica, Isus îi sfătuieşte să facă trei lucruri, pentru a evita disciplinarea din partea lui Dumnezeu. Situaţia nu era fără speranţă, însă eşecul în a lua măsuri însemna dezastru. Din acest motiv Isus le prescrie un remediu întreit: adu-ţi aminte, pocăieşte-te, şi întoarce-te la faptele de mai înainte.
Adu-ţi amintePrimul lucru pe care-i spune Domnul bisericii să-l facă este
acesta, “Adu-ţi dar aminte de unde ai căzut.” Isus spune că au căzut. Au lunecat; nu mai erau unde fuseseră odată, din punct de vedere spiritual.
În mod ironic, biserica nu s-a lăsat păcălită de învăţători falşi veniţi din afară (v.2), însă s-a păcălit singură prin lipsa de dragoste
20
20
din interior. Efesenii au făcut faţă cu brio unui pericol grav—învăţătorii mincinoşi—dar au sucombat în faţa unui alt pericol tot atât de mortal—lipsa dragostei. Aceasta este o lecţie pentru toate bisericile: Învăţătura sănătoasă şi dragostea fierbinte trebuie amân-două susţinute, şi trebuie susţinute în echilibru.
Pentru a-i ajuta pe Efeseni să recunoască seriozitatea stării lor, Domnul Isus îi avertizează să-şi aducă aminte de zilele de la început când dragostea motiva tot ce făceau. Trebuia să-şi amintească dragostea avută la început, pe care o abandonaseră.
“A-ţi aduce aminte” înseamnă să-ţi readuci în memorie sentimente şi fapte din trecut, dar nu la modul pasiv. Nu este doar o visare cu ochii deschişi despre “vremurile de demult” fără nici o intenţie de a trece la acţiune. Porunca imperativă de care discutăm, “adu-ţi aminte,” subliniază o atitudine mentală permanentă, continuă de aducere aminte. Ea cere un efort de aducere în atenţie a bucuriilor, atitudinilor şi experienţelor trecute din viaţa bisericii, cu scopul de a le repeta şi de a acţiona pe baza lor.
Aceste amintiri vor ghida acţiunile prezente ale bisericii şi vor da o direcţie de viitor. Ele vor stabili standardele şi vor motiva schimbări. Amintirea acestor lucruri va ajuta biserica să vadă şi să admită scăderea dragostei. Amintirea acestor lucruri va duce la pocăinţă şi la întoarcerea la faptele dintâi ale dragostei. Pentru această biserică înaintarea însemna să se întoarcă înapoi: să identifice clar ce au pierdut şi să-şi recunoască starea păcătoasă de cădere.
Pocăieşte-tePorunca imperativă “adu-ţi aminte” este urmată de o altă
poruncă, tot imperativă, “pocăieşte-te.” Era de o absolută necesitate să simtă nevoia de întoarcere şi restaurare a dragostei de odinioară. Faptul de a-şi aduce aminte de unde au căzut îi va duce la pocăinţă.
Ce este poacăinţa? D. A. Carson ne dă o definiţie bună a pocăinţei:
Pocăinţa nu vrea să însemne doar o schimbare intelectuală a minţii sau doar o părere de rău, cu atât mai puţin o penitenţă, ci o transformare radicală a întregii fiinţe, o întoarcere din temelie care include gândirea şi acţiunile, incluzând şi nuanţe de întristare, care rezultă în “fapte vrednice de pocăinţă.” Desigur, asta înseamnă că toate acţiunile oamenilor sunt greşite din temelie şi au nevoie de o schimbare radicală.2
2 D. A. Carson, Matthew 1-12, The Expositor’s Bible Commentary (Grand Rapids: Zondervan, 1995), 99.
21
21
Prin pocăinţă, biserica din Efes demonstra că acceptă evaluarea stării lor căzute, făcute de Cristos că s-a judecat pe sine însăşi, potrivit Cuvântului lui Cristos,
recunoscând că este păcătoasă şi merită disciplinarea divină (1 Cor.11:31-32),
că le pare rău că şi-au pierdut dragostea şi l-au supărat astfel pe Domnul (2 Cor.7:8-10),
că se întoarce de la păcat şi se întoarce la dragostea dintâi, că, prin harul lui Dumnezeu, va trece la acţiune, va face paşii
ceruţi (2 Cor.7:8-12).
Efesenii nu puteau ajunge din nou la dragostea lor dintâi fără pocăinţă—Domnul nu putea permite asta. De aici învăţăm că păcatul trebuie confruntat întotdeauna; nu poate fi ignorat. Pocăinţa era esenţa a ceea ce trebuia să facă Efesenii pentru a ajunge din nou la dragostea lor dintâi. Dacă neglijau chemarea lui Cristos la pocăinţă,
vor avea parte de judecata divină: “Altfel, voi veni la tine, şi-ţi voi lua sfeşnicul din locul lui, dacă nu te pocăieşti” (Apoc.2:5).
Întoarce-te la faptele tale dintâiDupă “adu-ţi aminte” şi “pocăieşte-te,” a treia poruncă
imperativă este “întoarce-te la faptele tale dintâi.” Literal textul spune, “Şi fă faptele dintâi.” Cuvântul dintâi ne aminteşte de folosirea lui anterioară în Apocalipsa 2:4, “ţi-ai părăsit dragostea dintâi.” Pocăinţa autentică produce “roade vrednice de pocăinţă” (Matei 3:8; de asemenea 2 Cor.7:10-11). Astfel, Isus îi îndreaptă spre faptele lor dintâi, care izvorâseră din dragoste.
În cazul Efesenilor, întoarcerea la faptele dintâi însemna întoarcerea la starea lor dinainte şi străduinţa de a se reangaja în înfăptuirea faptelor dragostei avute odată dar abandonate. Domnul Isus nu le spune să facă mai multe fapte—ei aveau fapte (Apoc.2:2)—ci să reia faptele dintâi. Se poate că “osteneala” şi “răbdarea” să se fi limitat în mare parte la stoparea învăţătorilor mincinoşi, la păstrarea doctrinei sănătoase de atacuri, şi în lupta cu opoziţia din societatea ostilă.
Pe măsură ce Efesenii şi-au abandonat treptat dragostea dintâi, ei şi-au abandonat, sau şi-au redus mult, anumite fapte de dragoste, bunătate, compasiune, îngrijire, ospitalitate şi rugăciune.3 Lipsa
3 Rom.12:9-21; 1 Tim.5:10; 1 Ioan 3:11-18.
Pocăinţa este esenţa a ceea ce trebuia să
facă Efesenii pentru a ajunge din nou la
dragostea lor dintâi.
22
22
dragostei are totdeauna consecinţe adverse asupra acţiunilor, comportării, atitudinilor şi activităţilor unei biserici. Efesenii au lucrat şi au îndurat mult, însă lucrarea lor avea elemente lipsă, şi era nevoie ca acestea să fie puse la locul lor.
Pentru biserica din Efes exista o veste bună, că pocăinţa asigură iertarea şi ajutorul Domnului. Cristos le va da “uleiul unei iubiri proaspete”4 pentru ca candela lor să lumineze din nou cu strălucire. El nu vrea nimic mai mult decât ca dragostea lor să fie înviorată şi să crească. El dorea ca ei să aibă dragostea pe care o avuseră la început.
Şi la noi, ca şi la Efeseni, focul dragostei poate fi reaprins. Ne putem rededica viaţa lui Cristos. Duhul Sfânt poate să ne însufleţească din nou viaţa de rugăciune, de studiu biblic, de închinare, de părtăşie unii cu alţii. Putem cunoaşte şi rămâne mai deplin în dragostea pe care o are Dumnezeu faţă de noi (1 Ioan 4:16). Putem umbla mai mult în dragoste, fiindcă Cristos ne-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi (Efes.5:2). În partea care urmează a acestei cărţi vom găsi căi practice de a face acest lucru.
4 Robert Tuck, A Homiletic Commentary (New York: Funk & Wagnalls, n.d.), 9: 451.
23
23
Partea a Doua
Cum să cultivămCum să cultivăm dragosteadragostea
Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune.
Evr.10:24
Mustrarea făcută de Domnul bisericii din Efes este o avertizare serioasă despre faptul că o biserică poate lucra mult, poate lupta cu învăţăturile eretice, poate persevera, poate propovădui o învăţătură sănătoasă, şi cu toate acestea, din pricina lipsei de dragoste, să fie în situaţia de a primi disciplinarea divină. Indiferent cât de impresionantă poate apărea biserica pe dinafară—o clădire magnifică, o adunare numeroasă, angajaţi mulţi, buget mare, învăţătură dinamică, program de misiune remarcabil, şi muzică extraordinară—ea poate încă să fie în pericolul de a pieri din lipsă de dragoste (1 Cor.13:1-3).
Dragostea este vitală sănătăţii spirituale a credinciosului şi a adunării locale, şi de aceea cultivarea dragostei în trupul bisericii este un subiect drag inimii mele. Îmi pare rău după bisericile care au pierdut spiritul Nou Testamentar şi practicarea dragostei. Plâng acele biserici care au devenit arogante din pricina doctrinei lor bune, dar sunt bine adormite în ce priveşte dragostea (1 Cor.13:4). Plâng în acelaşi timp şi bisericile care se mândresc cu dragostea lor dar dorm în ce priveşte doctrina. Este decepţionant să vezi biserici care, din pricina concepţiilor distorsionate despre dragoste, refuze să aplice disciplina asupra membrilor care au păcătuit şi nu vor să se pocăiască. Este o tragedie să vezi creştini mulţumiţi de ei înşişi şi care
refuză să crească în dragoste. Nici nu-mi vine să cred când văd credincioşi care se luptă unul cu altul asemeni celor din urmă oameni care se ceartă pe stradă (dându-se în judecată, ponegrindu-se şi urându-se unii pe alţii) şi nesocotesc faptele dragostei arătate în Biblie (1 Cor.13:4-7).
Fiecare credincios ar trebui să fie preocupat de pierderea dragostei din familia li Dumnezeu. Deşi până la urmă Dumnezeu este acel care ne ţine în dragostea Sa şi ne motivează să iubim,1 există şi o parte a omului în această ecuaţie. Scriptura îi îndrumă pe toţi credincioşii să urmărească dragostea, să ne ţinem în dragostea lui Dumnezeu, să rămânem în dragostea lui Cristos, să umblăm în dragoste aşa cum a iubit Cristos, şi să ne gândim cum să ne îndemnăm unii pe alţii la dragoste şi fapte bune.2 Astfel, este vital pentru comunităţile bisericeşti şi pentru sănătatea spirituală a fiecărui credincios să ştim cum să cultivăm şi să protejăm dragostea.
Cultivarea şi practicarea dragostei este o chestiune de viaţă şi moarte pentru o biserică. Nu dorim ca Domnul să spună despre noi, “Dar ce am împotriva ta...” Este deci responsabilitatea noastră, atât la nivel personal cât şi ca biserici, să cultivăm şi să păzim dragostea. Trebuie să învăţăm cum să creştem în dragoste ca indivizi şi ca familie a adunării. Trebuie să ne motivăm pe noi înşine şi pe alţii să iubim “cu fapta şi cu adevărul” (1 Ioan.3:18). Iar atunci când dragostea moare, trebuie s-o însufleţim şi să reîncepem s-o urmărim.
1 Ioan 15:9; Rom.5:5; 8:35-39; Gal. 5:22; Iuda v.1.2 1 Cor.14:1; Iuda v.21; Ioan 15:9; Efes.5:2; Evr.10:24.
25
25
Capitolul unu
Studiază despreStudiază despre dragostedragoste
Din moment ce dragostea pe care încercăm noi s-o imităm este dragostea lui Cristos, nu poate fi un început mai bun decât să studiem ce ne spune Dumnezeu despre dragoste în Cuvântul Său, Biblia. Ea este standardul după care se defineşte dragostea şi după care se corectează părerile noastre false despre dragoste, dar cu toate acestea puţini credincioşi înţeleg tot ce spune Biblia despre dragoste.
În traducerea engleză a Bibliei English Standard Version, diferite forme ale cuvântului dragoste apar de aproape o mie de ori.1
Mai mult decât atât, chiar şi în multe situaţii în care cuvântul în sine nu este folosit în Biblie, conceptul dragostei este prezent. Subiectul dragostei este atât de vast pentru că Dumnezeu Însuşi este dragoste—El este autorul dragostei, El dă definiţia dragostei, El răsplăteşte dragostea. Este deci foarte normal ca subiectul dragostei să îmbibe Cuvântul Său.
Dacă doriţi să urmăriţi dragostea, este nevoie să citiţi şi să studiaţi ce spune Dumnezeu despre dragoste în Cuvântul scris. Atunci veţi creşte în cunoaşterea dragostei şi în cunoaşterea lui Dumnezeu şi Cristos, faţă de care trebuie să avem dragostea supremă. Doar Cuvântul lui Dumnezeu şi Duhul Său ne pot trezi dorinţa
1 Am inclus în acest număr general şi apariţiile cuvântului “iubire statornică” (în ebraică, hesed), atunci când au fot traduse cu iubire statornică sau dragoste ( sau bunătate, în trad.Cornilescu, vezi de exemplu Ps.136, n.tr.)
Dacă doriţi să urmăriţi dragostea,
este nevoie să citiţi şi să studiaţi ce spune
Dumnezeu despre dragoste în Cuvântul
scris.
26
26
să iubim şi ne pot transforma inimile noastre păcătoase şi egoiste pentru a iubi cum iubeşte Cristos. Dacă Scripturile nu ne vor convinge de importanţa dragostei şi de cerinţa lui Dumnezeu să iubim, nimic altceva nu ne va putea convinge.
Henry Moorhouse şi studiul dragosteiIstoria influenţei lui Henry Moorhouse asupra marelui
evanghelist al secolului al 19-lea, Dwight L. Moody, este o ilustrare minunată a importanţei studierii dragostei biblice.2 Henry Moorhouse a fost un tânăr britanic, un evanghelist itinerant. Metoda lui de predicare a Evangheliei era să ia un subiect şi să-l studieze de la Geneza la Apocalipsa. Putea apoi să predice din toată Scriptura tema aleasă. Mesajele lui erau un adevărat ospăţ de învăţătură biblică completat cu ilustraţii potrivite care clarificau înţelesul Scripturilor pentru ascultătorii necredincioşi.
Dintre toate subiectele pe care îi plăcea lui Moorhouse să le studieze si să le predice, mesajul lui favorit era despre dragostea lui Dumnezeu aşa cum era ea prezentată în Ioan 3:16: “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” Deci, atunci când a vizitat pentru prima oară America şi a predicat în biserica păstorită de Moody la Chicago, Henry Moorhouse a predica şapte predici la rând din Ioan 3:16 în aceeaşi săptămână! Folosind întreaga Biblie, Moorhouse şi-a purtat audienţa într-o explorare palpitantă a dragostei minunate a lui Dumnezeu.
Tot ce a spus Moorhouse în acea săptămână a fost susţinut cu Scriptura. Ca urmare a aceastei folosiri extensive a Bibliei în predicarea sa, oamenii au început pentru prima oară să-şi aducă cu ei Bibliile la adunare. Predicarea lui s-a dovedit a fi atât de plină de Duhul încât numărul celor care participau era tot mai mare în fiecare zi. Predicarea lui a iniţiat o trezire spirituală a dragostei în adunare. Chiar Moody a mărturisit că nu-şi putea stăpâni lacrimile în timp ce-l asculta pe Moorhouse disecând mărunt verset după verset din Scriptură despre dragostea lui Dumnezeu pentru păcătoşii pierduţi, dragoste arătată în moartea lui Cristos.
Până la acest moment, Moody predicase doar despre judecata lui Dumnezeu asupra păcătoşilor, nu despre dragostea lui Dumnezeu pentru păcătoşi. Dar ca urmare a celor şapte predici din Ioan 3:16,
2 Se estimează că Moody a predicat Evanghelia la mai mult de 100 de milioane de oameni, a călătorit mai mult de un milion de mile, şi a condus la cunoaşterea lui Cristos sute de mii de oameni, toate acestea petrecându-se înainte de epoca avioanelor, automobilelor, radioului şi televiziunii (Lyle W. Dorset, A Passion for Souls: The Life of D. L. Moody [Chicago: Moody, 1997], 139).
27
27
Moody “n-a mai fost niciodată acelaşi om.”3 Deşi lui Moody nu i-a plăcut iniţial de Moorhouse, în curând au devenit prieteni apropiaţi, şi au rămas aşa. Henry Moorhouse, care arăta ca un băiat de şaptesprezece ani, fără peri în barbă, şi ajungea de-abia la umerii lui Moody, nu s-a dat în lături să-l îndemne pe impozantul Moody să studieze mai mult Biblia şi să aibă predici mai bine focalizate din punct de vedere scriptural. Moody a răspuns pozitiv la acest îndemn şi Henry a devenit învăţătorul lui Moody.
Exemplul lui Moorhouse de studiu personal şi predicare plină de putere despre dragostea lui Dumnezeu în Cristos l-a motivat pe Moody să studieze ce spune Biblia despre dragoste. Moody a fost uimit de experienţa pe care a trăit-o la studierea dragostei biblice:
Am luat acest cuvânt, “dragoste,” şi nu mai ştiu câte săptămâni am studiat pasajele în care apare, până când n-am mai putut decât să-i iubesc pe oameni! (Italicele autorului). M-am hrănit din Dragoste atât de mult timp încât am fost nerăbdător să fac un bine tuturor celor cu care veneam în contact.M-am umplut de ea. Curgea prin degetele mele. Urmăreşte şi tu subiectul dragostei în Biblie! Te vei umple de ea încât tot ce vei avea de făcut va fi să-ţi deschizi buzele, şi un potop din Dragostea lui Dumnezeu va curge spre cei adunaţi. N-are rost să faci lucrare în biserică fără dragoste. Un doctor, un avocat, pot face treabă bună fără dragoste, însă lucrarea lui Dumnezeu nu poate fi făcută fără dragoste.4
Biblia este neegalată în afirmarea dragostei şi în cerinţele ei adresate nouă de a iubi. Tot ce spune ea despre dragoste te va uimi. Dacă accepţi provocarea lui Moody de “urmări subiectul dragostei în Biblie,” vei vedea şi tu că doreşti să faci un bine tuturor celor din jurul tău. Dragostea va curge din gura ta şi prin mâinile tale. Vei dori să fii un exemplu mai bun al dragostei lui Cristos.
Şi, la fel ca Moorhouse, pasiunea ta de a înţelege şi de a creşte în dragostea lui Dumnezeu va deveni nesăţioasă. De fapt, Ioan 3:16 a devenit mesajul definitoriu al lui Moorhouse, un fel de semnătură a sa. Chiar pe patul de moarte, Moorhouse i-a spus unui prieten, “Dacă Domnul ar hotărî să mă ridice din nou pe picioare, mi-ar face plăcere
3 Dorsett, A Passion for Souls, 139.4 Richard Ellsworth Day, Bush Aglow: The Life Story of Dwight Lyman
Moody, Commoner of Northfield (Philadelphia, PA: The Judson Press, 1936), 146.
28
28
să predic mai mult din textul acela, ‘Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea.’”5 Câteva zile mai târziu a murit la vârsta tânără de patruzeci de ani. Pe mormântul său stă săpat Ioan 3:16.
Începutul studiului dragosteiUn mod uşor şi simplu de a începe explorarea adevărurilor
despre dragoste din Biblie este să citeşti textele biblice despre acest subiect arătate în apendixul acestei cărţi (Apendixul B: Cincizeci de texte-cheie despre dragoste). Aceste pasaje îţi vor da o imagine largă a teritoriului biblic al dragostei. Dar nu trece superficial peste ele; ia-ţi timp să gândeşti şi să meditezi la dragostea biblică, dragostea lui Cristos.6
Un alt mod de a studia dragostea este să te uiţi la versete care conţin cuvântul dragoste într-o concordanţă sau într-un program software pe computer. Citeşte versetele în context, apoi aşează-le pe categorii după cum crezi că te vor ajuta să-ţi aminteşti învăţăturile Bibliei despre subiectul dragostei. De exemplu, Ioan 17:24 arată adevăruri de neuitat despre dragostea Tatălui faţă de Fiul. Alte exemple de categorii ale acestui subiect includ:
Dumnezeu este dragosteDragostea Tatălui faţă de FiulDragostea Fiului faţă de TatălDuhul Sfânt şi dragosteaDragostea lui Dumnezeu pentru IsraelDragostea veşnică a lui DumnezeuDragostea lui Isus Cristos pentru poporul SăuDragostea credincioşilor faţă de DumnezeuDragostea credincioşilor unii faţă de alţiiDragostea credincioşilor faţă de cei pierduţiRelaţii de dragoste între oameni (între soţ-soţie, între părinte-copil, între prieteni, între conducător şi cei ce-l urmează, etc.)
Creşterea în dragostePoruncile dragosteiNatura dragostei
5 John Macpherson, Henry Moorhouse: The English Evangelist (London: Morgan and Scott, n.d.), 130.
6 Martin Lloyd-Jones adaugă, “Dragostea este ceva ce poate fi contemplat, examinat... Dacă dragostea nu te face să te gândeşti, să meditezi, aceea nu e dragoste; este doar un instinct fizic. Dragostei îi place să rumege, să se aplece, să privească, să disece, să analizeze, să ia în calcul... Dragostea trebuie studiată, şi cu cât o vei studia mai mult cu atât te vei bucura mai mult de ea” (The Unsearcheable Riches of Christ: An Exposition of Ephesians 3:1 to 21 [Grand Rapids: Baker, 1979], 232-233).
29
29
Importanţa dragosteiDragostea şi rugăciuneaDragostea şi ascultarea
Pe măsură ce citeşti despre dragoste, aminteşte-ţi că Domnul nostru ne învaţă că cea dintâi şi cea mai mare poruncă, şi cea mai mare datorie în viaţă este să-L iubeşti pe Dumnezeu în mod suprem, mai presus de tine însuţi, de alţii, şi de toate lucrurile materiale.7 Dragostea umană îşi găseşte locul şi ordinea potrivită doar atunci când dragostea pentru Dumnezeul-Creator etern este la loc de cinste şi mai mare ca toate. A iubi
oricare alta din fiinţele create sau din lucrurile materiale mai mult decât pe Creator este o idolatrie şi o pervertire a dragostei.
A doua poruncă de a iubi este inseparabilă de prima: “Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” Dragostea faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele este suma tuturor poruncilor lui Dumnezeu, a tuturor normelor etice de comportament, a oricărei slujiri religioase şi a oricărei spiritualităţi interioare veritabile. Importanţa opleşitoare a acestor două porunci ale dragostei este subliniată cu tărie de către Cristos Însuşi atunci când spune:
În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Proorocii(Matei 22:40)Nu este altă poruncă mai mare decât acestea." (Marcu 12:31)
Bine-nţeles, studiul a ceea ce spune Biblia despre dragoste nu este un studiu de o zi sau două, ci este un proces care durează toată viaţa. Încercarea de a învăţa dragostea lui Dumnezeu în Cristos şi dragostea lui Dumnezeu faţă de noi este o încercare care nu se finalizează niciodată. Este unul din subiectele cele mai interesante şi incitante din toată Scriptura. Saturându-ţi gândirea cu dragostea biblică, vei învăţa ce aşteaptă Dumnezeu de la tine şi vei creşte în dragoste. Vei putea de asemenea să te pui la adăpost împotriva pierderii dragostei şi să fii echipat mai bine să-i împingi pe alţii spre a iubi.
După ce vei fi studiat dragostea biblică, încurajează-i pe alţii să facă la fel. Începe un mic grup de studiu pe tema dragostei şi folosiţi
7 Deut.6:4-5; Mat.22:34-40; Marcu 12:28-34; Luca 10:25-42.
N-are rost să faci lucrare în biserică fără dragoste. Un doctor, un avocat, pot
face treabă bună fără dragoste, însă lucrarea lui
Dumnezeu nu poate fi făcută fără dragoste.”
–D. L. Moody
30
30
ghidul de studiu din această carte sau ghidul de studiu numit Ghidul Liderului Creştin pentru o Conducere cu Dragoste.8 (Deşi această carte a fost scrisă în mod deosebit pentru lideri, oricine o poate folosi şi poate profita de învăţăturile Scripturilor din ea.) Faptul de a-i aduna pe oameni împreună să studieze despre dragoste va încuraja puternic un duh de dragoste în biserica voastră. Studiul despre dragoste este un mod important de a “urmări dragostea” (1 Cor.14:1) şi de a ne “îndemna unii pe alţii la dragoste şi la fapte bune” (Evr.10:24).
8 Alexander Strauch, A Christian Leaders’s Guide to Leading with Love (Littleton, CO, Lewis and Roth, 2006)
31
31
Capitolul doi
Roagă-te pentruRoagă-te pentru dragostedragoste
Este un lucru să studiezi despre dragoste, dar este cu totul altceva să pui în practică ce-ai învăţat. Putem, totuşi, să învăţăm foarte mult despre cum să trăim în dragoste din modul în care apostolii au încurajat revărsarea de dragoste creştină din primele biserici. Apostolii erau mult mai preocupaţi de aspectul dragostei decât avem noi tendinţa să fim. Noul Testament ne arată că ei i-au învăţat pe credincioşi ceea ce-i învăţase Cristos pe ei despre dragoste; i-au îndemnat pe cititorii epistolelor lor să practice dragostea lui Cristos; au arătat un model al dragostei lui Cristos pentru ca cei convertiţi să-i urmeze; au avertizat despre pericolul de a iubi lumea mai mult decât pe Cristos; şi s-au rugat ca credincioşii să crească în dragostea lui Cristos. Vom explora fiecare din aceste puncte, începând cu rugăciunea.
Un motiv pentru care vedem o puţină creştere în dragoste a bisericile noastre este pentru că facem puţin efort în a ne ruga pentru asta. În mod natural noi suntem egoişti care pur şi simplu nu pot, cel puţin prin propria putere, să umble în
dragoste, cum a făcut Cristos. Pentru a ajunge să iubim cum a iubit Cristos, trebuie să ne rugăm ca Duhul Sfânt să ne facă în stare de asta. Reînvierea dragostei nu se poate produce fără rugăciune stăruitoare. George Müller, un om remarcabil al rugăciunii, a înţeles necesitatea rugăciunii fără încetare:
Reînvierea dragostei nu se poate produce
fără rugăciune stăruitoare.
32
32
Marea greşeală a copiilor lui Dumnezeu este că nu se roagă fără încetare, că nu susţin flacăra rugăciunii, că nu stăruiesc. Dacă doresc ceva pentru slava lui Dumnezeu, ei ar trebui să se roage până primesc acel lucru.1
Noul Testament ne dă exemple de rugăciuni făcute pentru creşterea în dragoste. Una din ele este cea a lui Pavel, care se roagă pentru credincioşi să crească în cunoaşterea dragostei jertfitoare a lui Cristos arătată la cruce, şi în dragostea lor unul faţă de altul şi faţă de toţi. Cercetarea acestor rugaciuni va fi atât instructivă cât şi provocatoare pentru viaţa noastră de rugăciune.
Roagă-te să cunoşti dragostea lui CristosÎntr-una din cele mai deosebite rugăciuni înregistrate în Noul
Testament, Pavel se roagă ca Dumnezeu să-i facă pe credincioşi în stare să înţeleagă, prin puterea Duhului Sfânt, natura vastă, de necuprins, a dragostei lui Cristos:
...Îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Cristos... şi-L rog ca... să vă facă să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru... pentru ca, având rădăcina şi temelia pusă în dragoste, să puteţi pricepe împreună cu toţi sfinţii, care este lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea; şi să cunoaşteţi dragostea lui Cristos, care întrece orice cunoştinţă... (Efes.3:14-19)
Deşi dragostea lui Cristos “întrece orice cunoştinţă,” noi trebuie totuşi să încercăm în mod continuu să o înţelegem.2 Marele adevăr la care trebuie să ne întoarcem mereu şi mereu în viaţă este acesta: “Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi, şi a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre” (1 Ioan 4:10). În concluzie, se merită să ne rugăm cu stăruinţă să cunoaştem dragostea lui Cristos, Mântuitorul nostru.3
Cunoaşterea dragostei lui Cristos—nu numai cu mintea, ci şi cu
1 Roger Steer, George Müller: Delighted in God [Desfătat în Dumnezeu] (1975; reprint ed., Fern, Scotland: Christian Focus, 1997), 222.
2 Comentând acest pasaj, Martyn Lloyd-Jones scrie, “Nu trebuie să cădem niciodată în greşeala de a ne imagina că din moment ce suntem creştini noi cunoaştem totul despre dragostea lui Dumnezeu. Cei mai mulţi dintre noi suntem doar nişte copii care se bălăcesc la ţărmul unui ocean; există în această dragoste a lui Dumnezeu adâncimi imense despre care nu ştim nimic. Apostolul se roagă ca Efesenii, şi noi cu ei, să explorăm adâncimile şi coordonatele dragostei, şi să descoperim lucruri nebănuite până acum” (The Unsearcheable Riches of Christ, 207).
3 Ceslaus Spicq face următorul comentariu, “Întreaga viaţă creştină înseamnă a te ţine de această dragoste şi a trăi în ea” (Agape in the New Testament [London: Herder, 1965], 2: 373).
33
33
trăirea, la un nivel intim—este o experienţă transformatoare. C. T. Studd, un misionar pionier în China, India şi Africa, a înţeles adevărul dragostei jertfitoare a lui Cristos şi a răspuns astfel, “Din moment ce Isus Cristos a fost Dumnezeu şi a murit pentru mine, atunci nici o jertfă pe care care aş putea eu s-o fac pentru El n-ar fi prea mare.”4
Adevărul dragostei lui Cristos l-a inspirat pe John Stott să construiască, cu ajutorul cuvintelor, următorul tablou foarte provocator: “Crucea este vâlvătaia care aprinde focul dragostei noastre.”5
Secretul creştinilor de la început, cât şi al protestanţilor, puritanilor şi metodiştilor de la început, este că ei erau învăţaţi
despre dragostea lui Cristos, şi au ajuns plini de cunoştinţa acesteia.
Odată ce un om are dragostea lui Cristos în inimă, nu mai trebuie să-l împingi să mărturisească; o va face şi fără să-i
spui.Va cunoaşte puterea dragostei, forţa ei de constrângere, va
avea motivaţia corectă; va avea tot ce trebuie să aibă.Este o minciună gogonată să spui că oamenii care consideră
cunoaşterea dragostei drept lucru suprem în viaţă sunt oameni cu capul în nori, mistici bolnavi.
Slujitorii lui Dumnezeu care au dat cea mai mare valoare vieţii şi istoriei bisericii creştine au fost oameni care au realizat că dragostea este mai importantă ca orice, şi au petrecut multe ore în rugăciune căutând faţa Domnului şi bucurându-se de
dragostea Lui.Omul care cunoaşte dragostea lui Cristos în inima sa poate
realiza într-o oră mai mult decât poate realiza un om ocupat într-un secol.
Să ferească Dumnezeu să facem din activitatea noastră un scop în sine.
Fie ca toţi să înţelegem că mai întâi trebuie să avem motivaţia, iar această motivaţie trebuie să fie orişicând dragostea lui
Cristos.(D. Martyn Lloyd-Jones, The Unsearcheable Riches of Christ,
253) Cu cât înţelegem şi apreciem mai mult dragostea jertfitoare a lui
Cristos, arătată la Calvar, cu atât dragostea noastră faţă de Dumnezeu 4 Norman Grubb, C. T. Studd: Cricketer and Pioneer (Fort Washington, PA:
Christian Literature Crusade, 1993), 132. Tatăl lui C. T. Studd s-a convertit la predicarea lui D. L. Moody.
5 John R. W. Stott, What Christ Thinks of the Church: An Exposition of Revelation 1-3 (Grand Rapids: Baker, 2003), 33.
34
34
şi faţă de aproapele nostru va fi mai mare. În adevăr, logica Scripturii este aceasta: “Preaiubiţilor, dacă astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie să ne iubim şi noi unii pe alţii... Noi Îl iubim pentru că El ne-a iubit întâi” (1 Ioan 4:11,19). În acest caz, să nu încetăm să ne rugăm pentru o capacitate mai mare de înţelegere şi de preţuire a dragostei Sale jertfitoare, fapt ce ne va determina să-L iubim mai mult.
Un mod practic de a-ţi înviora rugăciunile spre o mai mare apreciere a dragostei lui Cristos şi o mai mare dragoste faţă de Cristos este să foloseşti anumite rugăciuni în formă de cântare. Poţi folosi drept rugăciuni multe imnuri şi cîntări de laudă contemporane care spun despre dragostea lui Cristos, dragostea pentru Cristos, sau dragostea unii faţă de alţii. De exemplu, poţi cânta ca rugăciune următorul imn pentru o mai mare iubire pentru Cristos:
Mai mult să Te iubesc, Doamne, aş vrea, Din inimăndrăznesc a Te ruga! Mai mult să Te iubesc, Mântuitorule! Să Te iubesc, să Te iubesc!
În lume căutam scăparea mea, Azi, însă mă întorc spre mila Ta.Mai mult să Te iubesc, Mântuitorule! Să Te iubesc, să Te iubesc!
Dureri deor apăsa şi-i crucea grea, Ca Tine, Doamne-aş vrea a o purta.Mai mult să Te iubesc, Mântuitorule! Să Te iubesc, să Te iubesc!
(Mai mult să Te iubesc [sau Oh, cum să Te iubesc], de Elizabeth Prentiss)
A cânta despre dragostea lui Cristos sau a cere în cântare mai multă dragoste este un exerciţiu care dă energie spirituală. De ce să nu alegem câteva cântări favorite despre dragostea lui Cristos faţă de noi şi despre dragostea noastră pentru El şi să le folosim ca rugăciuni sau ca ajutor al rugăciunilor noastre? Dacă iei aminte la sfatul psalmistului, “Veniţi cu veselie [cu cântare] înaintea Lui” (Ps.100:2), vei descoperi că cântarea poate fi un ajutor imens în înviorarea vieţii tale de rugăciune. Foarte curând te vei bucura cu psalmistul, “Dar eu voi cânta cu glas tare puterea Ta; dis de dimineaţă, voi lăuda bunătatea Ta” (Ps.59:16); “Voi cînta totdeauna îndurările Domnului” (Ps.89:1).
35
35
Roagă-te să-i iubeşti mai mult pe alţiiDragostea nu este statică, ci dinamică. Dragostea trebuie să
crească, nu să scadă. De aceea Pavel s-a rugat în mod specific pentru cei întorşi la Domnul nu doar să crească în dragoste, ci “să abunde” sau să reverse belşug de dragoste unul faţă de altul şi faţă de toţi:
Domnul să vă facă să creşteţi tot mai mult în dragoste unii faţă de alţii şi faţă de toţi, cum facem şi noi înşine pentru voi (1 Tes.3:12).
Şi mă rog ca dragostea voastră să crească tot mai mult în cunoştinţă şi orice pricepere (Filip.1:9).
Iar Iuda, în acelaşi spirit, se roagă pentru cititorii epistolei sale,
...îndurarea, pacea şi dragostea să vă fie înmulţite (Iuda v.2).
Aceste rugăciuni inspirate de Duhul Sfânt sunt modele minunate despre felul în care ar trebui să ne rugăm pentru noi şi pentru alţii.
Era o desfătare a inimii pentru Pavel să vadă că dragostea dintre creştini creşte continuu. Biserica nou plantată în Tesalonic era un far luminos, un exemplu de dragoste creştină. De fapt, în această biserică nou formată vedem o mostră a dragostei dintâi. Cu toate acestea Pavel îi îndeamnă pe aceşti credincioşi iubitori să sporească şi mai mult în dragostea lor: “[Voi] iubiţi în adevăr pe toţi... Dar vă îndemnăm, fraţilor, să sporiţi tot mai mult în ea” (1 Tes.4:10). În a doua scrisoare către Tesaloniceni, Pavel recunoaşte creşterea lor: “Mulţumim totdeauna lui Dumnezeu... că dragostea fiecăruia din voi toţi faţă de ceilalţi se măreşte tot mai mult” (2 Tes.1:3).
În comentariul lor la 1 şi 2 Tesaloniceni, W. E. Vine şi C. F. Hogg ne amintesc că,
Creştinul nu trebuie să se mulţumească cu o anumită măsură de creştere, oricât de mare ar fi ea, ci trebuie se străduiască necontenit să atingă nivelul cel mai apropiat de standard, standardul fiind Cristos.6
Motivul pentru care credincioşii nu trebuie să se oprească din creşterea capacităţii de a iubi pe alţii este pentru că dragostea este roada Duhului Sfânt, iar Duhul Sfânt doreşte să producă în noi belşug de roadă (Gal.5:22). El doreşte să iubim cum a iubit Cristos. În
6 C. F. Hogg şi W. E. Vine, The Epistle to the Thessalonians (Fincastle, VA: Bible Study Classics, n.d.), 123-124.
36
36
biserica din Efes, însă, dragostea se ofilea şi murea. Credincioşii erau mulţumiţi de ei înşişi, auto-satisfăcuţi de nivelul dragostei lor. Oridecâte ori creştinii încetează a mai produce din plin roada dragostei şi cred că iubesc îndeajuns de mult, au ajuns pe drumul care-i face ca biserica din Efes. Nu mai cresc în dragoste şi nu mai aduc roada dragostei creştine.7
Creşterea în dragoste nu se petrece peste noapte. Am auzit odată pe un predicator de la ţară povestind cum a ajuns să descopere capacitatea infinită a dragostei. Pe când avea vreo douăzeci şi ceva de ani şi încă destul de imatur, el şi soţia au avut primul copil, o fetiţă. Îşi iubea fetiţa atât de mult încât nu-şi putea închipui cum ar putea să împartă această dragoste şi să mai aibă un al doilea copil. Era un tată devotat în totalitate fetiţei. Îi purta fotografia cu el şi o arăta la toţi. De abia aştepta să ajungă acasă de la serviciu să-şi vadă şi să-şi ţină fetiţa în braţe. Nu putea să-şi închipuie că ar putea iubi pe cineva atât de mult cum o iubea pe ea. Considera că acesta este nivelul maxim de dragoste de care dispune.
După o vreme, soţia i-a sugerat că ar putea avea încă un copil. El a protestat, “Dar, dragă, toată dragostea de care sunt capabil este dăruită deja acestei mici fetiţe. Cred că nu poate exista o dragoste mai mare de atât!”
Ei bine, soţia lui... a câştigat, şi peste un an aveau în braţe un băieţel frumos de tot. În curând tatăl a descoperit că îşi iubea băieţelul nou sosit tot atât de mult ca pe fetiţă. Îi iubea pe amândoi la fel de mult.
După o altă perioadă de timp, soţia i-a spus, “Mai facem un copil?!”
Din nou el a comentat, “Dragă, cum ne vom împărţi dragostea? Eu am dăruit acestoi doi copii toată dragostea de care sunt în stare. Nu cred că pot iubi mai mult de atât.”
Soţia a câştigat iarăşi şi au avut un al treilea copil, un băiat. Când a sosit, tatăl a descoperit că are destulă dragoste. Îl iubea pe al treilea tot aşa de mult ca pe ceilalţi doi. În final a înţeles că dragostea nu se va termina niciodată.
Acelaşi lucru este valabil şi cu noi. În calitate de creştini umpluţi de Duhul Sfânt, avem o capacitate imensă de a iubi pe toţi oamenii—chiar pe duşmanii noştri şi pe cei care sunt dezagreabili şi neplăcuţi. Avem puterea să iubim cum a iubit Isus şi să continuăm belşugul
7 Donad S. Whitney are dreptate când spune, “Atunci când creşti în dragostea faţă de alţii—îndeosebi în dragostea faţă de fraţii de credinţă—tu creşti ca şi creştin” (Ten Questions to Diagnose Your Spiritual Health [Colorado Springs: NavPress, 2001], 41).
Stă în chiar natura dragostei... să se
reverse.”—William Hendricksen
37
37
acesta de dragoste toată viaţa. Comentatorul biblic William Hendricksen exprimă frumos acest principiu: “Stă în chiar natura dragostei... să se reverse.”8
Trebuie să admitem, totuşi, că creşterea în dragoste este o luptă. “Cei mai buni credincioşi,” scrie Maurice Roberts, “spun că progresul lor este încet şi rezultatele slabe.”9 Acesta este motivul pentru care trebuie să ne rugăm continuu pentru ajutorul lui Dumnezeu. Pavel spune creştinilor din Tesalonic: “Aţi fost învăţaţi de Dumnezeu să vă iubiţi unii pe alţii” (1 Tes.4:9). El, Cel care este sursa dragostei, este de asemenea cel mai bun învăţător al dragostei, şi El a dat Duhului Său lucrarea unică de a ne inspira la dragoste şi de a stârni în noi dragostea.10
Deci, este dragostea ta în creştere şi se revarsă? Sau dragostea ta este ofilită şi pe moarte? Cu cât vedem mai mult egoismul nostru firesc şi pervers, cu atât recunoaştem mai mult nevoia noastră de a-L chema pe Dumnezeu să ne dea ajutor în a iubi. Cu cât înţelegem mai bine cerinţele lui Dumnezeu de a iubi, cu atât înţelegem nevoia de a ne ruga pentru o inimă plină de ascultarea cu bucurie. Cu cât vedem ce puţin Îl iubim pe Cristos şi pe alţii, cu atât înţelegem mai mult nevoia să ne rugăm pentru mai multă dragoste. Cere-i lui Dumnezeu să fie învăţătorul tău. Cere-i să te înveţe cum să creşti şi să ajungi la belşugul în dragoste. Cere şi continuă să ceri!
Lupta noastră împotriva trăirii centrate pe propria persoană presupune o mărturisire constantă şi o rugăciune neîncetată. Rugăciunea este una din mijloacele de bază prin care Dumnezeu lucrează în noi şi îşi împlineşte scopurile în vieţile noastre. Doar prin rugăciune şi prin harul Domnului putem creşte în dragoste până o avem din belşug şi putem avea biruinţa asupra vieţii egoiste. Să lăsăm aceste cuvinte solemne ale lui Maurice Roberts să ne răsune în urechi şi să ne împingă la rugăciune:
Fiecare creştin să-şi privească cu o înzecită seriozitate datoria dragostei creştine. Lucrarea noastre de o viaţă ar trebui să fie aceea de a chema peste noi ajutorul divin care să ne înveţe să împlinim marea poruncă de a ne iubi unul pe altul.11
8 William Hendricksen, Collosians and Philemon, NTC (Grand Rapids: Baker, 1964), 158.
9 Maurice Roberts, “The Supreme Grace of Christian Love,” The Banner of Truth (February, 1989):3.
10 Rom.5:5; 15:30; Gal.5:22.11 Maurice Roberts, “The Supreme Grace of Christian Love,” 4.
38
38
Rugăciunea întăreşte relaţiile de dragosteComunicarea este esenţială în orice relaţie bună. Căutăm să fim
aproape de acei pe care-i iubim, şi să vorbim regulat. Prin contrast, distanţa şi comunicarea sporadică afectează negativ relaţiile. Lucrul acesta nu este adevărat doar în cazul relaţiilor umane, ci şi în relaţia noastră de dragoste cu Dumnezeu.
Nimeni n-a ajuns vreodată să se bucure de nivelul unei relaţii aşa intime cu Dumnezeu ca Domnul Isus Cristos, iar El era prin excelenţă un om al rugăciunii. Tot aşa, timpul pe care noi îl petrecem în rugăciune ne întăreşte relaţia cu Tatăl nostru din ceruri. Prin rugăciune, ne apropiem de Dumnezeu şi intrăm în Însăşi prezenţa Sa—lucrul pe care El îl
doreşte cel mai mult (Evr.4:16; 10:19). În concluzie, dacă doreşti ca relaţia ta cu Dumnezeu să crească, tu trebuie să cauţi prezenţa Lui, să-I cânţi laudele, să citeşti Cuvântul Lui, şi să-I răspunzi prin rugăciune.
Dragostea pentru Dumnezeu se revarsă în mod normal spre alţii. Un mod de a ne exprima dragostea faţă de alţii este prin rugăciune de mijlocire. Pavel îi iubea pe cei întorşi la Domnul şi se ruga zi şi noapte pentru ei. Domnul Isus i-a iubit pe ucenicii Săi şi s-a rugat pentru ei (Ioan 17). El se roagă chiar şi acum pentru poporul Său.12 Biblia ne spune că trebuie să exprimăm dragoste faţă de vrăjmaşii noştri rugându-ne pentru ei (Mat.5:44). Dragostea este, deci, un fapt de “dragoste veritabilă” (Rom.12:9, 12). Cel care creşte în dragoste se şi roagă lui Dumnezeu pentru nevoile altora, şi cel care mijloceşte pentru altul va creşte în dragoste.
Nu ştiu cum aş putea să vă încurajez mai mult să vă rugaţi în mod regulat să aveţi dragoste. Rugaţi-vă pentru o mai mare cunoaştere a dragostei lui Dumnezeu în Cristos. Rugăţi-vă să excelaţi mai mult în dragostea pentru alţii. Rugaţi-vă împreună cu alţii pentru creşterea în dragoste. În timpul de rugăciune cu biserica sau în grupele mici de rugăciune, rugaţi-vă să aveţi o dragoste mai mare pentru Cristos şi pentru lumea pierdută, în suferinţă. Şi în timp ce vă rugaţi, “Domnul să vă facă să creşteţi tot mai mult în dragoste unii faţă de alţii şi faţă de toţi” (1 Tes.3:12).
12 Rom.8:34; Evr. 7:25; 1 Ioan 2:1.
Nu ştiu cum aş putea să vă încurajez mai mult să vă rugaţi în
mod regulat să aveţi dragoste.
39
39
Capitolul trei
Învaţă pe alţii despreÎnvaţă pe alţii despre dragostedragoste
În timpul lucrării publice a lui Cristos pe pământ, El i-a învăţat pe urmaşii Săi adevăruri noi şi mişcătoare despre dragoste.1 Şi în timpul ultimelor sale ore, înainte de moartea Sa, la cea din urmă masă de Paşte, Domnul Isus le-a descoperit unele din cele mai profunde învăţături despre dragoste.2 El ştia că dacă ucenicii vor rămâne fără El şi va trebui să-L reprezinte cum se cuvine în lume, ei trebuiau să înveţe cum să se iubească unii pe alţii după modelul Său de iubire.
Urmând exemplul Domnului lor, apostolii au considerat necesar să înveţe şi să îndemne primele biserici în legătură cu dragostea. S-au rugat cu stăruinţă ca noii convertiţi să crească în dragoste şi i-au învăţat mereu să trăiască o viaţă de dragoste după tiparul dragostei lui Cristos (Efes.5:2). Prin urmare, epistolele Noului Testament sunt pline de instrucţiuni inspirative referitoare la dragoste şi de îndemnuri care provoacă la dragoste.
Credincioşii de astăzi au încă nevoie să fie învăţaţi cum să iubească. După cum vedem că a fost în vremurile Noului Testament, şi noi avem nevoie să învăţăm regulat despre principiile biblice ale dragostei. Avem nevoie de pasiune să-i învăţăm pe alţii şi să urmăm noi înşine tot planul lui Dumnezeu. Avem nevoie să fim îndemnaţi să practicăm dragostea, nu doar să vorbim despre ea. Avem nevoie să
1 Mat. 5:43-48; 6:24; 10:37-38; 22:34-40; Marcu 12:28-34; Luca 6:27-36; 10:25-42; Ioan cap.13-17.
2 Dragostea (atât substantivul agapē cât şi verbul agapaō) apare de treizecişitrei de ori în discursul de despărţire rostit de Isus (capitolele 13-17 din Ioan). Spre a remarca contrastul, aceleaşi cuvinte apar doar de douăsprezece ori în capitolele 1-12.
40
40
ascultăm învăţătura din pasajele cele mai semnificative ale Noului Testament care se referă la dragoste.3 O astfel de instruire biblică în subiectul dragostei va îmbunătăţi în mod semnificativ nivelul dragostei exprimată în bisericile noastre locale. Pentru atingerea acestui scop, vă rog să consideraţi aspectele referitoare la dragoste prezentate în continuare, care trebuie să fie propovăduite în vederea hrănirii creşterii dragostei în biserici.
Cincisprezece descrieri ale dragosteiOamenii cântă şi vorbesc în mod frecvent despre dragoste fără
să descrie vreodată ce înţeleg prin dragoste. Una din cele mai populare melodii din anii 1960 a fost All You Need Is Love, cântată de Beatles. Cuvântul dragoste era repetat de 39 de ori în cuprinsul cântecului şi fraza “all you need is love [dragostea este tot ce ai tu nevoie]” de 12 ori. Cântecul te prinde, şi el subliniază un lucru: toţi avem nevoie de dragoste. Cu toate acestea, problema este că nu ni se spune ce este dragostea sau de ce avem nevoie de ea. Însă în Biblie, Dumnezeu ne spune adevărul referitor la dragoste, şi asta ar trebui oamenii să ştie.
Într-o vreme de analfabetism biblic, credincioşii trebuie să cunoască adevărul despre dragoste. Ei au nevoie să fie învăţaţi, să li se arate cele cincisprezece descrieri ale dragostei din 1 Corinteni 13, măreţul capitol al dragostei din Noul Testament. Recent am predicat, într-o altă ţară, câteva mesaje din 1 Corinteni 13:4-7. Când am terminat de vorbit, un bătrânel care fusese un predicator renumit în acea ţară timp de mulţi ani a venit la mine şi mi-a spus că n-a mai auzit o serie de predici despre cele cincisprezece descrieri ale dragostei. Dată fiind importanţa vitală a dragostei şi nevoia de a şti ce este dragostea, el considera că lipsa de învăţătură despre acest subiect a fost o scăpare teribilă din partea celor care fuseseră predicatori ca el.
Cu toate acestea, Dumnezeu n-a trecut cu vederea importanţa învăţăturii despre dragoste. Deşi Biblia nu dă o definiţie a dragostei, aşa cum o dau dicţionarele, ea descrie în detaliu ce face dragostea şi ce nu face (1 Corinteni 13:4-7). În acelaşi timp, ca o descriere a dragostei, ea ne arată şi exemplul dragostei complete, al jertfirii de Sine a lui Cristos pentru alţii şi a ascultării Sale de Tatăl, o ascultare din iubire.
Descrierile dragostei din 1 Corinteni 13 stabilesc pentru noi un standard obiectiv al dragostei. Standardul biblic al dragostei este un test al cunoştinţelor noastre despre dragoste şi ne dă instrucţiunile
3 Mat.5:43-48; 22:34-40; Ioan 13:34-35; 1 Cor.12:31-13:13; Rom.8:35-39; 12:9-21; 13:8-10; 14:15; Efes.3:18-19; 5:1-2,25; 1 Ioan 3:16-18; 4:7-5:3; Apoc.2:4.
41
41
necesare conduitei noastre iubitoare în căsătorie, în biserică şi în societate. Cele cincisprezece principii ale dragostei pot fi rezumate în felul următor:Dragostea este
1. Îndelung răbdătoare2. Plină de bunătate
Dragostea nu este3. Invidioasă4. Lăudăroasă5. Arogantă6. Necuviincioasă7. Egoistă8. Uşor de mâniat9. Ranchiunoasă
10. Nu se bucură de nelegiuire, ci...
11. Se bucură de adevăr
Dragostea 12. Acoperă totul13. Crede totul14. Nădăjduieşte totul15. Suferă totul
A înţelege şi a pune în practică principiile dragostei este aşa de important încât eu, oridecâte ori oficiez o căsătorie, dau cuplului nou format o temă de îndeplinit chiar din prima zi a vieţii lor de căsătoriţi! Le cer ca în primele cincisprezece săptămâni de căsătorie să studieze cele cincisprezece descrieri ale dragostei. Le cer să pună deoparte câte o săptămână pentru fiecare caracteristică a dragostei. În timpul acelei săptămâni trebuie să studieze, să memoreze, să mediteze la şi să discute despre modurile practice de a implementa fiecare din virtuţile pozitive ale dragostei şi de a le evita pe cele negative (viciile egoismului). Această temă, care dezvoltă înţelegerea lor despre adevărata dragoste biblică, poate fi de folos oricărui om—căsătorit sau singur.
Dragostea în viaţa creştinăTrăim într-o societate care se închină la altarele împlinirii de
sine, a individualismului radical, a drepturilor şi libertăţilor personale, şi a intimităţii. Este deci crucial să spunem tuturor şi să-i învăţăm că datoria supremă a fiecărui credincios este să-L iubească pe Dumnezeu mai întâi şi înainte de toate. Credincioşii au nevoie de instruire practică, biblică, despre cum este dragostea lui Dumnezeu şi despre
Corespondentul pozitivSe bucură de binecuvântarea altoraÎi promovează şi îi laudă pe alţiiEste umilă şi modestăPromovează buna cuviinţăEste preocupată cu binele altoraEste calmă şi înceată la mânie
42
42
cum trebuie noi să iubim. Trebuie să cunoaştem legătura inseparabilă dintre a-L iubi pe Dumnezeu şi a-L asculta pe Dumnezeu ca răspuns la dragostea Lui.4
Credincioşii au nevoie să fie învăţaţi că viaţa creştină este caracterizată de dragostea lui Cristos, cea deplină şi jertfitoare: “Trăiţi în dragoste, după cum şi Cristos ne-a iubit, şi S-a dat pe Sine pentru noi” (Efes.5:2). Umblarea noastră zilnică în dragoste trebuie potrivită după dragostea lui Cristos, dragostea care a costat, dragostea care s-a dăruit pentru alţii: “Noi am cunoscut dragostea Lui prin aceea că El Şi-a dat viaţa pentru noi; şi noi deci trebuie să ne dăm viaţa pentru fraţi” (1 Ioan 3:16).
Înţelegerea lui John Eadie despre ceea ce înseamnă să umbli în dragoste merită reţinută:
“Umblă în dragoste.” Fiecare pas trebuie să fie făcut în dragoste. Orice eveniment, întreg cursul vieţii, trebuie caracterizat de dragoste—nu doar în ziua de odihnă, ci în orice zi; nu doar în casa de închinăciune, ci şi în locuinţa proprie, în atelierul unde lucrezi...5
Iar Benjamin B. Warfield surprinde succint adevărul profund al vieţii creştine a dragostei, atunci când scrie, “Astfel, dragostea care se jertfeşte pe sine însăşi este esenţa vieţii creştine.”6
Viaţa creştină, deci, trebuie să fie caracterizată de ascultare faţă de Cuvântul lui Dumnezeu şi de slujirea jerfitoare, slujirea care costă, pentru binele altora. J. I. Packer ne dă o însumare extraordinară a dragostei şi vieţii creştine:
Măsura şi testul dragostei de Dumnezeu este ascultarea simplă, din toată inima... măsura şi testul dragostei faţă de semeni este să ne dăm viaţa pentru ei... Această dragoste jertfitoare înseamnă să dăm, să cheltuim, să ne sărăcim pe noi până la limită pentru bunăstarea lor.7
Acesta este felul de dragoste creştină pe care vrea Dumnezeu să-l trăim. El înseamnă imitarea Tatălui nostru ceresc şi în acest fel imitarea dragostei Fiului Său:
4 Exod.20:6; Deut.10:12-13; 11:1, 13, 22; 19:9; 30:16, 19-20; Ioan 14:15, 21, 31; 15:10; 1 Ioan 2:5; 5:3; 2 Ioan v.6.
5 John Eadie, Divine Love: A Series of Doctrinal, Practical and Experimental Discourses (1856; Birmingham, AL: Solid Ground Christian Books, 2005), 273.
6 Benjamin Breckenridge Warfield, “The Emotional Life of our Lord,” in The Person and Work of Christ (Philadelphia: Presbyterian and Reformed, 1950), 64.
7 J. I. Parker, Concise Theology (Wheaton; Tyndale, 1993), 181-182.
43
43
Trăiţi în dragoste, după cum şi Cristos ne-a iubit, şi S-a dat pe Sine pentru noi, ca un prinos şi ca o jertfă de bun miros lui Dumnezeu (Efes.5:2).
Dragostea în familia creştinăÎn faţa realităţii unui număr record de familii de creştini care
sfârşesc în destrămare şi divorţ, este mare nevoie să proclamăm rolul central al dragostei jertfitoare, al dragostei care costă, în căsătoria creştină şi în cămin. Scriptura porunceşte bărbaţilor să-şi iubească nevestele “cum a iubit şi Cristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea” (Efes.5:25; Col.3:19) şi le sfătuieşte pe femeile mai în vârstă “să înveţe pe femeile mai tinere să-şi iubească bărbaţii şi copiii” (Tit 2:4). Trebuie să spunem în mod clar că standardul dragostei pus de Dumnezeu pentru bărbaţii credincioşi nu este cu nimic mai jos de nivelul dragostei desăvârşite, jertfitoare a lui Cristos. Astfel, căminul creştin trebuie să fie caracterizat de dragostea lui Cristos, altruistă, care se dăruieşte—o dragoste iniţiată de către soţ.
Doi misionari au călătorit pe o insulă izolată din Pacific pentru a-i învăţa şi a-i încuraja pe credincioşi. La sosirea lor, bătrânii bisericii de acolo au avut o dorinţă: misionarii să le predice despre supunerea soţiilor şi despre îmbrăcămintea potrivită lor. Cunoscându-i bine pe aceşti oameni, misionarii au răspuns, “Noi vom învăţa pe bărbaţi cum să-şi iubească soţiile cu o dragoste jertfitoare cum a iubit Cristos Biserica şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru ea.”
44
44
Chiar dacă bătrânii bisericii locale n-au înţeles iniţial de ce este nevoie de o astfel de învăţătură, au acordat încredere misionarilor şi curând au înţeles înţelepciunea lor în a învăţa mai întâi pe bărbaţi să-şi iubească soţiile cu dragostea jertfitoare şi dăruitoare a lui Cristos. Egoismul bărbătesc (exprimat în căsătorie fie
prin dominare fie prin pasivitate) este deseori problema cea mai mare în cadrul căsătoriei. Astfel, în planul lui Dumnezeu, atunci când în relaţia dintre soţ şi soţie se vede dragostea care se dăruieşte şi se jertfeşte, dragostea lui Cristos, întreaga atmosferă din căminul creştin este pusă în ordine.
Căsătoria ne dă oportunitatea să facem zilnic practică în cultivarea iubirii după modelul lui Cristos (Efes.5:25-33). Ea dă la iveală egoismul nostru deplorabil şi nevoia disperată de a creşte în dragostea lui Cristos. Căminul este cel mai bun poligon de încercare pentru felul de dragoste descris în 1 Corinteni 13:4-7. Este de-a dreptul tragic să vezi credincioşi care arată belşug de dragoste celor din biserică sau vecinilor, dar nu şi faţă de partenerii de viaţă sau faţă de copiii lor. N-ar trebui să fie aşa. Dragostea începe acasă. De aceea, vă îndemn să faceţi aşa cum au făcut (cu succes, aş putea aduga) mulţi alţii: s-au rugat în mod specific să aibă dragostea lui Cristos faţă de soţul sau soţia lor şi faţă de copiii lor.
Dragostea în familia bisericii localeBiserica locală este o o familie creată în mod dumnezeiesc, un
loc în care învăţăm să iubim cu dragostea lui Cristos. Biserica locală trebuie să fie o familie strâns unită de fraţi şi surori, deplin dedicaţi în arătarea dragostei lui Dumnezeu prin iubirea şi grija arătată unul faţă de altul. Standardul dragostei pentru biserica locală este exprimat cel mai bine de apostolul Ioan: “Noi am cunoscut dragostea Lui prin aceea că El Şi-a dat viaţa pentru noi; şi noi deci trebuie să ne dăm viaţa pentru fraţi” (1 Ioan 3:16).
Credincioşii nu se pot încuraja unii pe alţii la o viaţă de dragoste mai mare dacă nu se întâlnesc împreună în mod regulat, ca o familie a bisericii. Iată de ce scriitorul epistolei către Evrei îi îndeamnă pe cititorii săi să gândească, în mod creativ, la mijloace de a se “îndemna
Măsura şi testul dragostei de
Dumnezeu este ascultarea simplă, din toată inima... măsura
şi testul dragostei faţă de semeni este să
ne dăm viaţa pentru ei...
—J. I. Packer
45
45
la dragoste” unul pe altul8 şi îi avertizează să nu neglijeze “adunarea împreună, cum au unii obicei” (Evr.10:25). Creşterea noastră în dragoste nu este doar un exerciţiu individual. Dragostea are nevoie atât de un subiect cât şi de un obiect, de aceea ea este o experienţă de învăţare împreună, în comun. Creştem în dragoste prin implicarea şi interacţiunea cu alţii, nu prin izolare faţă de alţii.
Creştinii nu-şi pot dezvolta dragostea stând singuri pe fotoliu acasă şi urmărind la televizor anumiţi tele-evanghelişti, sau participând odată pe săptămână la un serviciu în biserică. Doar prin participarea la “casa lui Dumnezeu,” care este biserica locală (1 Tim.3:15), cu toate slăbiciunile şi problemele ei, dragostea este predată şi învăţată, modelată, testată, practicată şi ajunge la maturitate. Prin confruntarea cu oameni dificili, în situaţii conflictuale dureroase, iertând răni şi nedreptăţi, căutând împăcarea cu cei ce s-au înstrăinat de noi, şi ajutând pe alţi membri în nevoie, dragostea noastră este testată şi ajunge să se maturizeze.
Este de-a dreptul imposibil pentru cineva să crească în dragoste fără stresul şi efortul trăirii împreună în casa lui Dumnezeu, care este biserica locală. Biserica locală este într-adevăr “un atelier spiritual în care se dezvoltă dragostea agape” şi “unul din cele mai bune laboratoare în care fiecare credincios îşi
poate descoperi propria lipsă spirituală şi poate începe să crească în dragostea agape.”9 Dacă nu eşti un membru care participă la adunările bisericii locale, tu nu eşti în şcoala dragostei lui Dumnezeu.
Dragostea şi trupul bisericii localeCredincioşii au nevoie în acelaşi timp să fie învăţaţi că 8 Într-un comentariu al său la Evrei 10:24, Donald Guthrie scrie, “S-ar părea
că se sugerează faptul că dragostea unul faţă de altul nu vine aşa, dintr-o dată. Trebuie să lucrăm pentru ea, chiar să provocăm această dragoste, cum facem şi în cazul faptelor bune” (The Letter to the Hebrews, TNTC [Grand Rapids: Eerdmans, 1983], 215).
9 Paul E. Billheimer, Love Covers (Fort Washington, PA: Christian Literature Crusade, 1981), 34.
Biserica locală este într-adevăr “un
atelier spiritual în care se dezvoltă
dragostea agape.”
— Paul E. Billheimer
responsabilitatea pentru creşterea (sau descreşterea) bisericii în dragoste nu este doar a liderilor bisericii, ci este responsabilitatea fiecărui membru al familiei bisericii. Când scrie, “să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune” (Evr.10:24), scriitorul epistolei către Evrei se adresează întregei comunităţi a credincioşilor. De fapt, toate poruncile biblice de a ne iubi unii pe alţii se adresează întregei adunări, nu doar câtorva lideri. Din perspectiva scriitorilor Noului Testament, fiecare membru al comunităţii celor credincioşi este responsabil în a încuraja, în a se ruga pentru alţii, a-i îndemna, a-i sluji, a-i avertiza, a-i învăţa, a-i zidi sufleteşte, a le purta de grijă şi a-i iubi.10 Într-adevăr, Scriptura ne învaţă că toţi credincioşii sunt preoţi, sfinţi, şi slujitori ai lui Dumnezeu.
Pentru a face posibilă această slujbă grandioasă, Dumnezeu a dat fiecărui credincios un dar spiritual spre zidirea trupului lui Cristos.11 Fiecare membru este împuternicit de Cristos să slujească trupul lui Cristos, şi fiecare are un rol în viaţa trupului bisericii. Biserica creşte cum se cuvine doar pe măsura contribuţiei active a fiecărui membru în vederea creşterii trupului. Astfel întrega comunitate de credincioşi participă în procesul zidirii bisericii.
Totuşi, după cum se arată foarte foarte clar în Scripturi, pentru ca biserica să crească într-un mod sănătos toate darurile şi slujirile din trup trebuie făcute “în dragoste” (Efes.4:16).12 Dragostea este deci un element indispensabil pentru orice
dar, lucrare şi relaţie a credinciosului în trupul lui Cristos. În 10 1 Cor.12:25; Rom. 15:14; Gal.5:13; Col.3:16; 1 Tes.4:18; 5:11; Evr.3:13;
10:24-25; Iac.5:16; 1 Petru 4:10; 1 Ioan 4:7.11 Rom.12:6-8; 1 Cor.12:1-31; 14:1-40; Efes.4:7-16; 1 Petru 4:10-11.12 Comentând textul din Efeseni 4:16, Peter T. O’Brien a spus, “În mod clar
întregul trup este implicat în acest proces al zidirii [bisericii], nu doar acei ce sunt conducători sau care au slujiri speciale... ‘Comunitatea dăruită spiritual nu se distinge doar prin posesia deplină a darurilor prin care curge energia divină, ci se deosebeşte şi prin natura ei divină.’ Astfel dragostea devine un criteriu de evaluare a creşterii bisericii. Chiar şi demonstrarea deplină a darurilor nu are nici o valoare spirituală dacă lipseşte dragostea (cf. 1 Cor.13)” (The Letter to the Ephesians, PNTC [Grand Rapids: Eerdmans, 1999], 316).
“Treaba mea este eu să-i iubesc pe alţii, nu
să caut să mă iubească alţii pe
mine.”
—Robert Cleaver Chapman
consecinţă, nu aştepta tu ca alţii să te iubească; începe tu să-i iubeşti şi să-i slujeşti. Te îndemn să urmezi exemplul lui Robert Cleaver Chapman care a spus, “Treaba mea este eu să-i iubesc pe alţii, nu să caut să mă iubească alţii pe mine.”13 Pune în practică principiul dragostei care spune, “Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel” (Mat.7:12). Nu neglija responsabilitatea ta de a-i iubi pe alţii şi de a-i provoca la dragoste.
Dragostea pentru toţi oameniiMulţi creştini consideră în mod greşit că au dragoste doar
pentru că-i iubesc pe prietenii lor creştini sau pe rudele lor creştine. Ei îi iubesc pe cei ce sunt de acord cu ei şi rămân în cercul lor de părtăşie, însă dacă cineva are o altă opinie decât ei sau părăseşte biserica lor, dragostea încetează şi încep atacurile. Jonathan Edwards descrie în felul următor felul acesta de creştini:
Sunt plini de afecţiune faţă de unii, şi plini de fiere amară faţă de alţii. Sunt legaţi de cei din partida lor, de cei care-i aprobă, care-i iubesc şi-i admiră; însă sunt cumpliţi faţă de cei care li se opun şi nu le place de ei.14
Nu acesta este felul de dragoste creştină. Domnul Isus ne-a învăţat că a-i iubi pe cei care ne iubesc nu este nimic neobişnuit. Este natural să iubeşti pe cei care sunt prietenoşi şi agreabili, însă Isus zice,
Dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii iubesc pe cei ce-i iubesc pe ei (Luca 6:32).
Dacă iubiţi numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai aşteptaţi? Nu fac aşa şi vameşii? Şi dacă îmbrăţişaţi cu dragoste numai pe fraţii voştri, ce lucru neobişnuit faceţi? Oare păgânii nu fac la fel? (Mat.5:46-47)
Cristos pretinde urmaşilor Săi să aibă o dragoste supranaturală, divină, care iartă, caută împăcarea, are îngăduinţă—cu cei neprietenoşi, cu cei care ne prigonesc şi ne urăsc, cu cei din afara cercului de prieteni din biserică, cu cei care au diferenţe de opinie faţă de noi, şi cu toţi oamenii din lume. Aceasta este dragostea pe
13 Robert L. Peterson and Alexander Strauch, Agape Leadership: Lessons in Spiritual Leadership from the Life of R.C. Chapman (Littleton, CO: Lewis and Roth, 1991), 21.
14 Jonathan Edwards, “Religious Affections,” ed. John E. Smith, in The Works of Jonathan Edwards, ed., Perry Miller (New Haven: Yale, 1959), 146.
care o arată Tatăl nostru din ceruri, dragostea pe care Domnul Isus ne cheamă s-o imităm.
Plan de învăţare a principiilor divine ale dragosteiEducaţia este esenţială în hrănirea dragostei şi în schimbarea
atitudinilor şi comportamentului oamenilor. Dacă doreşti ca biserica voastră locală să fie plină de iubire, şi să-i pese de oameni, după modelul lui Cristos, atunci trebui să aveţi un plan de predare şi învăţare a întregului spectru al principiilor divine ale dragostei. Dacă doreşti ca biserica voastră să prindă viziunea comunităţii dragostei lui Cristos, vorbeşte-le de multe ori despre dragoste. Atenţionează-i despre pericolul răcirii dragostei. Învăţă-i adevărul Cuvântului lui Dumnezeu şi dă oamenilor să urmeze principiile dragostei.
Cineva din biserică sau un grup din biserică trebuie să-şi asume responsabilitatea unui plan de predare a principiilor dragostei, sau altfel aceasta nu va avea loc. Pentru a face din această predare a învăţăturii despre dragoste o realitate, o biserică a devotat patru luni de vară predicării subiectului dragostei. Şi-au numit programul “Vara dragostei” şi au predicat din cele mai semnificative pasaje Nou Testamentare despre dragoste. O lună întreagă au învăţat din 1 Corinteni 13:4-7. Pe măsură ce ascultătorii răspundeau învăţăturii din Cuvântul lui Dumnezeu, a început să se schimbe şi atmosfera din biserică. O, ce bucurie este să fii martorul unei revigorări a dragostei în biserică! Fie ca noi să fim credincioşi exemplului lui Cristos şi al apostolilor şi să continuăm să vorbim şi să învăţăm pe alţii “calea nespus mai bună” a dragostei (1 Cor.12:31)
Capitolul patru
Fii exemplu de dragosteFii exemplu de dragosteDomnul nostru nu a fost un teolog abstract stând într-o sală de
clasă şi dând normative în înaltele virtuţi ale dragostei. Nu, ci Isus “umbla din loc în loc, făcând bine” (Fapte 10:38). El i-a vindecat pe bolnavi, i-a hrănit pe flămânzi, a vestit Evanghelia la cei săraci. S-a consumat pe Sine însuşi în fapte de bunătate şi în acţiuni ale milei în folosul celor în nevoie. În toate modurile posibile, El a trăit şi a dat un model de viaţă plină de iubire. Şi după ce a spălat, cu umilinţă şi dragoste, picioarele ucenicilor Săi, Isus a spus, “Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu” (Ioan 13:15).
Dumnezeu ne-a întocmit în aşa fel încât începând din copilărie, dar şi în viaţa de adulţi, noi imităm pe alţi oameni (poate mai mult decât am vrea să admitem!). Însă din moment ce imitarea altora este un mod fundamental în care învăţăm, este important nu doar să propovăduim ce ne spune Biblia despre dragoste ci s-o şi trăim, s-o arătăm practic. Acesta este motivul pentru care apostolii au arătat dragostea lui Cristos şi pentru care Pavel îi îndeamnă pe credincioşi, “Urmaţi pilda lui Dumnezeu” sau, într-o alt traducere, “Fiţi imitatori ai lui Dumnezeu” şi trăiţi viaţa de dragoste ca Fiul Său, Isus Cristos (Efes.5:1-2).
Noi încurajăm pe alţii să iubească prin modelul dragostei proprii, şi învăţăm cel mai mult despre dragoste când o vedem faptic în vieţile altora. De exemplu, Pavel a constituit pentru biserica din Corint un exemplu foarte util de dragoste divină, pe care ei să-l vadă şi să-l imite.1 De aceea—
fără nici o mândrie sau lăudăroşenie—el a putut să-i încurajeze pe 1 Vezi şi 1 Cor.4:6, 16-17; 7:7; Gal.4:12; Filip.3:17; 4:9; 1 Tes.1:6; 2 Tes.3:6-9.
“Călcaţi pe urmele mele [imitaţi-mă pe mine], întrucât şi eu calc pe urmele lui Cristos.”
credincioşii din Corint, “Călcaţi pe urmele mele, întrucât şi eu calc pe urmele lui Cristos” (1 Cor.11:1). Tot de aceea îi porunceşte Pavel lui Timotei să urmeze exemplul său de dragoste (2 Tim.3:10) şi-l învaţă să fie un exemplu de dragoste pentru alţii (1 Tim.4:12).
Cunoscând nevoia noastră de modele bune, Dumnezeu ne-a pus la dispoziţie în Cuvânt multe exemple inspirative din care putem învăţa cum să trăim o viaţă de dragoste. Unul din aceste exemple este împăratul David.
Un model biblic de dragosteCând se instalează în funcţie un nou preşedinte sau prim-
ministru, primele lui declaraţii sau acţiuni publice devin simbolice pentru priorităţile şi agenda noii administraţii. De exemplu, într-o ţară prima declaraţie publică a primului-ministru nou ales a fost promisiunea să apere dreptul la avort, în timp ce în altă ţară noul conducător s-a rugat pentru naţiune. Într-o biserică, păstorul a promis în prima sa predică de duminică dimineaţa să angajeze cel mai bun păstor de tineret pe care-l va putea găsi cu banii disponibili, în timp ce păstorul altei biserici a predicat în prima lui predică despre crucea lui Cristos şi a condus adunarea să sărbătorească Cina Domnului. În fiecare din aceste cazuri, noii aleşi şi-au dat la iveală în primele acţiuni şi declaraţii publice priorităţile şi planurile pe care le au.
În Vechiul Testament, împăratul David stă în faţa noastră ca model formativ în ce priveşte dragostea de Dumnezeu. Ştii care a fost una din acţiunile sale de început? Nu la multă vreme după ce a devenit împărat al lui Israel (2 Sam.5:1-5), a pregătit un loc să aducă chivotul Domnului în Ierusalim.2 David, împreună cu zeci de mii de închinători, preoţi şi leviţi, erau în sărbătoare în timp ce mutau chivotul lui Dumnezeu în Ierusalim. Citim:
Tot Israelul a suit chivotul legământului Domnului cu strigăte de bucurie, cu sunete de goarne, de trâmbiţe, şi de chimvale, şi făcând să răsune lăutele şi arfele (1 Cron.15:27-28).
Când cei ce duceau chivotul Domnului au făcut şase paşi, au jertfit un bou şi un viţel gras. David juca din răsputeri înaintea Domnului, şi era încins cu efodul de in subţire (2 Sam.6:13-14).
Acţiunea sa iniţială de mutare a chivotului la Ierusalim a arătat că prioritatea lui supremă a fost să-L iubească pe Dumnezeu, să se închine lui Dumnezeu, şi să iubească Legea lui Dumnezeu.
Chivotul Domnului era obiectul cel mai sacru din închinarea lui
2 2 Sam.5:6-9; 6:1-15; 1 Cron.13:1-6.
Israel. El simboliza prezenţa DOMNULUI (YHWH) Dumnezeului lui Israel. Timp de aproape o sută de ani chivotul fusese în mare parte neglijat. Saul, cel dintâi împărat al lui Israel, a uitat de chivotul lui Dumnezeu şi a neglijat binele spiritual al naţiunii (1 Cron.13:3). Însă când a ajuns David împărat, el a suspinat după prezenţa lui Dumnezeu, dorind ca ea să fie în centrul naţiunii, iar închinarea să fie prioritatea supremă a poporului. Astfel David a dorit ca chivotul să fie păstrat într-un loc permanent la Ierusalim.
David nu doar că a adus chivotul la Ierusalim, ci el a şi umplut cetatea de muzică şi de cântece de laudă. El a reorganizat slujirea preoţilor şi leviţilor şi i-a pus să-l slujească şi să-L laude pe DOMNUL. A numit muzicieni şi cântăreţi în Templu “să sune cântări răsunătoare” (1 Cron.15:16). Cetatea fremăta de sunetul laudelor lui Dumnezeu (1 Cron. cap.15-16). Exemplul lui David în ce priveşte dragostea de Dumnezeu a adus reformare, trezire şi înnoire spirituală în Israel.
David a exprimat dragostea sa şi prin multe versuri şi cântări de închinare adresate lui Dumnezeu. Laudele lui sunt vesele şi exuberante. Psalmii săi sunt mai mult decât nişte meditaţii private; ei sunt inspiraţi de Duhul Sfânt pentru a ajuta închinarea privată şi publică a poporului lui Dumnezeu, prin recitare şi cântare. Viaţa lui David şi psalmii săi ne dau inspiraţia şi îmbogăţirea care cultivă o şi mai mare dragoste de Dumnezeu.
Biografii creştinePe lângă urmarea exemplelor eroilor credinţei din Scriptură
(Evr.11), putem cultiva dragostea prin citirea biografiilor creştine. Miezul biografiilor creştine este dragostea de Dumnezeu şi de semeni. Astfel, un mod practic de a cultiva dragostea este să citim şi să împărtăşim cu alţii—în special cu tinerii—biografii creştine frumoase.
În adolescenţă am lucrat într-o tabără biblică de vară. În timp ce eram acolo, mi s-a cerut să citesc anumite biografii. Primele două au fost despre Hudson Taylor, întemeietorul organizaţiei de misiune China Inland Mission [Misiunea Chinei Interioare] (acum Overseas Missionary Fellowship, adică Părtăşia Misionară de peste mări), şi despre George Müller, întemeietorul orfelinatului Ashley Down din
Bristol, Anglia.3 Devotamentul lor total pentru Dumnezeu, pasiunea lor pentru oamenii pierduţi şi trăirea jertfitoare exemplificată de aceşti doi oameni au rămas în mintea mea ca o mărturie a dragostei creştine. Exemplul lor nu a exercitat o puternică influenţă doar asupra vieţii mele, ci şi asupra vieţilor altora. Am fost uimit să descopăr cât de mulţi oameni de seamă ai lui Dumnezeu au fost transformaţi citind biografiile lui Müller şi Taylor—printre aceştia s-au numărat Amy Carmichel, Jim Elliot, Luis Palau, Billy şi Ruth Graham, Francis şi Edith Schaeffer.
Încă alte două biografii care au avut o influenţă deosebită asupra modului meu de gândire în legătură cu dragostea au fost L’Abri şi Brother Indeed.
L’Abri este istoria lui Francis şi Edith Schaeffer care şi-au deschis casa lor în oraşul de munte Huemoz din Alpii Elveţieni studenţilor şi oamenilor cu probleme din toată lumea, care căutau răspunsuri la marile întrebări filozofice şi teologice ale vieţii.4 Familia Schaeffer a vizitat multe comunităţi bisericeşti care duceau o luptă pentru păstrarea doctrinei curate însă le lipsea dragostea demonstrată practic. Deci la L’Abri ei au încercat să prezinte învăţătura creştină biblică, istorică, în cadrul unei comunităţi creştine concrete, palpabile, plină de această dragoste—dragostea supranaturală a lui Dumnezeu trăită clipă de clipă în viaţa de zi cu zi a creştinilor din secolul nostru.5
Cealaltă biografie care a ridicat viziunea mea asupra dragostei, Brother Indeed [Cu adevărat frate], este istoria lui Robert Chapman.6
Chapman şi-a părăsit profesia de avocat în Londra pentru a deveni păstorul unei mici biserici baptiste în Barnstaple, Anglia. Această mică adunare gâlcevitoare schimbase trei păstori în ultimele
3 Pentru o biografie actualizată, vezi Roger Steer, George Müller: Delighted in God (1975; reprint, ed., Fearn, Scotland: Chriatian Focus, 1997). Roger Steer, J. Hudson Taylor: A Man in Christ (Wheaton: Harold Shaw, 1993). Istoricul creştin Kenneth Scott Latourette scrie, “Hudson Taylor a fost... unul din cei mai mari misionari ai tuturor timpurilor, şi... unul din primii patru sau cinci străini cu cea mai mare influenţă venit în China în secolul nouăsprezece cu diferite scopuri...” (A History of Christian Missions in China [1929; reprint ed., New York: Russell & Russell, 1967], 382).
4 Edith Scaeffer, L’Abri (Wheaton: Crossway, 1992).5 Francis A. Schaeffer, The Mark of the Christian (Downers Grove:
InterVarsity, 1970).6 Frank Holmes, Brother Indeed: The Life of Robert Cleaver Chapman
(London: Victory Press, 1956). Pentru o biografie mai recentă, vezi Robert L. Peterson, Robert Chapman (Littleton, CO:Lewis and Roth, 1995). Pentru un scurt sumar al vieţii lui Chapman şi câteva moduri remarcabile în care el s-a purtat cu oamenii, vezi Robert L. Peterson şi Alexander Strauch, Agape Leadership: Lessons in Spiritual Leadership from the Life of R. C. Chapman (Littleton, CO: Lewis and Roth, 1991).
opsprezece luni înainte de sosirea lui. Istoria modului în care Chapman a schimbat complet această biserică bătăioasă prin dragostea, răbdarea şi învăţătura sa biblică este o înregistrare inspirativă de conducere iubitoare. Către sfârşitul vieţii sale, la vârsta de 99 de ani, Chapman devenise atât de cunoscut pentru dispoziţia sa de a iubi şi pentru înţelepciunea sa încât o scrisoare venită din străinătate pe adresa “R. C. Chapman, Universitatea Dragostei, Anglia” a fost adusă la adresa corectă, la locuinţa lui. Să ne rugăm ca bisericile noastre să devină cunoscute drept “Universităţi ale Dragostei.”
Lideri de biserici localeBiografiile sunt bune, dar oamenii au nevoie de asemenea de
modele de dragoste pe care să le poată vedea şi asculta, în propriile lor case şi în propriile lor biserici. Una din cele mai acute nevoi în bisericile de azi este aceea de a avea exemple vii de dragoste divină, dragostea lui Cristos. O biserică este într-adevăr binecuvântată atunci când are lideri care sunt modele ale dragostei faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni. Astfel de lideri se bucură să vadă închinarea şi cîntarea de laudă adusă lui Dumnezeu. Ei se roagă cu credincioşie pentru ceilalţi, vizitează pe bolnavi, poartă de grijă celor în nevoie, evanghelizează, predică Cuvântul lui Dumnezeu, jertfesc cu generozitate din timpul şi banii lor pentru alţii.
Liderii unei biserici dau tonul pentru adunare. Dacă liderii bisericii locale iubesc, oamenii din adunare vor avea şi ei dragoste. Dacă sunt atenţi, buni şi practică dragostea, oamenii vor fi atenţi, buni, şi calzi unul faţă de altul. Dacă ei cresc în cunoaşterea nevoilor oamenilor şi organizează structuri prin care oamenii pot să slujească celor în nevoie (Fapte 6:1-7), oamenii vor răspunde. Dacă liderii crează un mediu al dragostei şi îşi simt ei înşişi şi ceilalţi responsabilitatea de a iubi, oamenii vor prospera din punct de vedere spiritual şi alţii vor imita exemplul lor. Chiar şi alte bisericii vor vedea şi vor primi un imbold de a iubi mai mult (1 Tes.1:7).
Mulţi creştini doresc cu ardoare şi caută exemple autentice, vii, inspirative de dragoste creştină. Când am întrebat pe o femeie creştină cunoscută pentru spiritul ei iubitor şi pentru slujirea ei altruistă în folosul altora cum a învăţat să iubească, ea mi-a spus că aşa a învăţat privind exemplul de viaţă al mai multor păstori ai adunării în care a crescut. Tu
poţi fi un exemplu pentru cei din jurul tău. Poate că nu ai dar de
“Sunt mulţi care-L predică pe Cristos, dar
nu sunt mulţi care-L trăiesc pe Cristos. Ţelul
meu suprem este să-L trăiesc pe Cristos.”
—Robert Chapman
predicator sau de teolog, dar nu e imposibil să ai un impact semnificativ asupra oamenilor prin felul în care vei trăi o viaţă de dragoste, asemeni lui Cristos. Poţi fi un agent al schimbării care să iniţieze o creştere a dragostei în biserica unde te afli. “Sunt mulţi care-L predică pe Cristos,” spunea Chapman, “dar nu sunt mulţi care-L trăiesc pe Cristos. Ţelul meu suprem este să-L trăiesc pe Cristos.”7
Acesta poate fi şi ţelul vieţii tale.
PărinţiNoi simţim tandreţea dragostei mai întâi prin părinţii noştri,
astfel că părinţii (dar şi bunicii) au oportunităţi deosebite să-i înveţe pe copiii şi adolescenţii aflaţi la vârsta când pot fi modelaţi, şi nu doar să-i înveţe ci să le şi fie un model concret al dragostei lui Dumnezeu. Dragostea sau lipsa de dragoste a părinţilor noştri au un impact enorm asupra dezvoltării noastre intelectuale, emoţionale şi spirituale. Studiile au arătat efectele tragice suferite de copiii crescuţi în orfelinate, lăsaţi toată ziua singuri în leagăn fără multă dragoste, atingere, afecţiune sau interacţiune. Aceşti copii dezvoltă probleme psihice, emoţionale şi mentale cu efect de lungă durată, uneori pe parcursul întregii vieţi.
În acelaşi fel în care dragostea este importantă în dezvoltarea umană sănătoasă, ea este importantă şi în dezvoltarea sănătoasă a familiei şi bisericii. Dacă părinţii credincioşi îşi iubesc copiii cu o dragoste după modelul lui Cristos, ei vor avea, în general, copii sănătoşi din punct de vedere mental, emoţional şi spiritual. De exemplu, Pavel îi aminteşte lui Timotei de influenţa spirituală bună avută de bunica sa Lois şi de mama sa Eunice asupra credinţei şi lucrării lui (1 Tim.1:5; 3:15).8
Dacă părinţii creştini iubesc, slujesc şi fac bine altora, în cele mai multe cazuri copii lor ajung să iubească, să slujească şi să facă bine altora. Mulţi lideri şi slujitori din bisericile de astăzi au avut părinţi care au iubit şi au slujit cu jertfire de sine poporul lui Dumnezeu. Aceşti lideri şi slujitori de azi au văzut slujirea din dragoste la modul concret în viaţa părinţilor lor şi au urmat acest exemplu. O parte dintre misionarii din câmpul de misiune de astăzi sunt urmaşii unor părinţi cu spirit misionar. În câteva cazuri avem misionari din a patra sau a cincea generaţie care slujesc încă.9
Dacă vrem să învăţăm şi să cultivăm dragostea în bisericile noastre, să începem de acasă, cu copiii şi nepoţii noştri. Dumnezeu vrea ca tu să fii un exemplu al dragostei Sale pentru familia ta. Oamenii din jurul tău au nevoie disperată de exemple vii, concrete, de
7 Peterson and Strauch, Agape Leadership, 148 Deut.4:9; 6:7, 20-25; Ps.78:5-8; Ex.10:2; 12:26-27; 13:8-10.
dragoste creştină, şi tu poţi fi un astfel de exemplu. Dragostea este cea dintâi roadă pe care Duhul Sfânt doreşte s-o producă şi s-o crească în viaţa ta (Gal.5:22). Nu te împotrivi acestei dorinţe binecuvântate; răspunde cu ascultare îndrumării pe care ţi-o face Duhul de a iubi aşa cum a iubit Cristos. După cum i-a spus Pavel lui Timotei, “fii o pildă pentru credincioşi... în dragoste” (1 Tim.4:12).
9 De exemplu, familia Taylor în China (Herbert H. Taylor, Maria Coulthard Taylor, J. H. Taylor II, J. H. Taylor III, J. H. Taylor IV); familia Bell-Linton în Corea (Eugene şi Lottie Bell, Charlotte Bell Linton, Hugh Linton, şi în ziua de azi Stephen, John, James, şi Andrew Linton); familia Torrey (R. A. Torrey, evanghelist cu D. L. Moody, R. A. Torrey II în China, R. A. Torrey III în Corea, şi astăzi Ben Torrey în Corea).
56
56
Capitolul cinci
Păzeşte-ţi dragosteaPăzeşte-ţi dragosteaCultivarea dragostei în biserică trebuie să includă aspectul
negativ al păzirii dragostei şi atenţionarea despre pericolele care pândesc dragostea noastră pentru Dumnezeu şi pentru semeni. Trebuie să iubim lucrurile potrivite şi să luăm decizii şi acţiuni care să prevină pierderea dragostei. De exemplu, apostolul Ioan îi avertizează pe cititorii săi, “Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în El” (1 Ioan 2:15; de asemenea Iacov 4:4; 2 Cor.6:14-7:1).
Când mă gândesc ce înseamnă să ne păzim dragostea, imaginea care îmi vine în minte este aceea a unei reclame pentru o rochie de mireasă. Reclama arăta o mireasă frumoasă care-şi privea rochia cu admiraţie. Era şi un text care spunea, “Iubeşte-l, dar iubeşte-ţi mai mult rochia.” Cred că această imagine prinde o ispită de care ne izbim şi noi în relaţia noastră de dragoste cu Cristos Domnul. Noi Îl iubim, dar nu cumva iubim mai mult posesiunile materiale şi binecuvântările pe care ni le dă? Suntem ispitiţi cumva să “Îl iubim pe Cristos, dar ne iubim mai mult familia”? Să “Îl iubim pe Cristos, dar ne iubim mai mult banii şi securitatea financiară”? Să “Îl iubim pe Cristos, dar iubim mai mult afacerea noastră”? Să “Îl iubim pe Cristos, dar iubim mai mult lucrarea noastră creştină”? Din pricina tentaţiei atotprezente de a iubi orice altceva mai mult decât pe Cristos, trebuie să fim mai mult decât vigilenţi pentru a ne păzi dragostea pentru Cristos.
Orice credincios adevărat Îl iubeşte pe Cristos, fiindcă a nu-L iubi înseamnă să nu fii credincios. Duhul Sfânt, cel ce ne regenerează şi trăieşte în noi, ne şi face să-L iubim pe Cristos. Cu toate acestea, ca credincioşii putem totuşi să acţionăm în mod egoist şi să fim neascultători. Putem să lăsăm dragostea noastră să se răcească.
57
57
Dragostea noastră pentru Cristos poate slăbi prin neglijenţă, prin păcat, prin lucruri lumeşti care ne distrag atenţia, sau prin învăţături false (2 Cor.11:2-4), deci trebuie să învăţăm s-o protejăm bine.
Păzeşte-ţi dragostea pentru CristosÎn această lume, care este ostilă lui Cristos, mulţi competitori se
întrec să câştige dragostea noastră. Acesta este motivul pentru care Biblia spune, “Ţineţi-vă [păstraţi-vă] în dragostea lui Dumnezeu” (Iuda v.21). De aceea îi instruieşte Domnul Isus pe ucenici, “Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu pe voi. Rămâneţi în dragostea Mea. Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne în dragostea Mea, după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu, şi rămân în dragostea Lui” (Ioan
15:9-10). Fiecare din noi trebuie să facă un efort conştient în orice vreme să ne păzim relaţia de dragoste cu Cristos şi să rămânem în dragostea Lui prin ascultare de Cuvântul Său.
Maria din Betania, sora lui Lazăr, este un exemplu biblic de credincioasă care şi-a păzit cu seriozitate dragostea pentru Cristos, mai mult decât orice altceva. În timp ce Isus vizita casa prietenilor săi scumpi Marta, Maria şi Lazăr, Luca ne spune că Martha era “împărţită cu multă slujire,” dar Maria “s-a aşezat jos la picioarele Domnului, şi asculta cuvintele Lui” (Luca 10:39-40). Fără îndoială că la început Maria fusese cu Marta la bucătărie, însă a plecat să petreacă timp lângă Domnul Isus şi să asculte învăţăturile Lui. Asta a făcut-o pe Marta să se plângă, “Doamne, nu-Ţi pasă că soră-mea m-a lăsat să slujesc singură? Zi-i dar să-mi ajute” (Luca 10:40).
Amândouă surorile Îl iubeau pe Isus, însă Maria a ales acel curs de acţiune care avea să îmbogăţească relaţia ei cu El. Marta n-a făcut aşa. Drept urmare, răspunzând Martei, Isus face o distincţie clară:
Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi şi te frămânţi tu; dar un singur lucru trebuieşte. Maria şi-a ales partea cea bună, care nu i
Rămâneţi în dragostea Mea. Dacă
păziţi poruncile Mele, veţi rămâne în
dragostea Mea.
Ioan 15:9-10
58
58
se va lua (Luca 10:41-42)
Cei mai mulţi dintre noi sunt într-o anumită măsură ca Marta. Suntem uşor distraşi de munca noastră. Devenim neliniştiţi în legătură cu multele detalii ale vieţii şi neglijăm să petrecem timp alături de Cristos. Marta Îl iubea pe Domnul Isus, însă era aşa de ocupată să lucreze pentru El încât n-a avut timp să se bucure cu El, lucru pe care Isus l-ar fi apreciat mai mult. Serviciul ei bine-intenţionat pentru Cristos de fapt a ţinut-o departe de prezenţa Lui. În loc să se bucure, ea a simţit mânie şi frustrare—şi nu doar faţă de Maria, ci şi faţă de Domnul.
Maria, pe de altă parte, a ştiut când să lase alte lucruri la o parte şi să petreacă timp alături de Domnul. Ea L-a pus pe Cristos pe primul plan, şi munca ei pe planul doi. Ea a ales să înceteze orice altceva, să asculte cuvintele Lui şi să cultive dragostea faţă de El.
Oh, cât este de important să ne amintim această afirmaţie succintă a Domnului Isus:
Un singur lucru trebuieşte.
Când citim şi studiem Cuvântul lui Dumnezeu, este ca şi când am sta la picioarele lui Isus şi am asculta învăţătura Lui minunată. Domnul Isus însuşi ne spune că toate Scripturile vorbesc despre El. El este tema măreaţă a Scripturilor.1 Nu-L putem iubi dacă nu-L cunoaştem, şi învăţăm să-L cunoaştem prin Scripturile care ni-L descoperă. Pur şi simplu nu ne putem proteja dragostea şi nu putem creşte în dragostea pentru Cristos fără a petrece timp regulat în Cuvântul Său. Deci întrebarea este: Ce mă opreşte, ce mă distrage de la a petrece timp la picioarele Domnului şi de a asculta cuvintele Lui?
Foarte lesne ajungem să fim prea ocupaţi pentru Dumnezeu şi fără timp pentru Cuvânt şi rugăciune. Conducătorul unei organizaţii de misiune mondiale recunoaşte acest risc şi are pe masa lui de lucru o inscripţie care spune, “Atenţie la sterpiciunea unei vieţi ocupate.” Este greu de păstrezi un echilibru corect, dar trebuie
să înţelegem pericolul de a fi “împărţiţi cu multă slujire” (Luca 10:40).Este de asemenea uşor să fim distraşi de la a-L iubi pe
Dumnezeu prin dragostea pentru sporturi, pentru prosperitate materială, pentru avansare în carieră, pentru televizor sau filme. Când oricare din acestea ne guvernează viaţa şi ne acaparează inima,
1 Ioan 5:39,46; Luca 24:27,44; vezi şi Deut.8:3.
Nu-L putem iubi dacă nu-L cunoaştem, şi
învăţăm să-L cunoaştem prin
Scripturile care ni-L descoperă.
59
59
sufletul şi energia, ele ne fură din timpul pentru Cristos. Acestea pot deveni idoli moderni şi sarcini grele care ne încetinesc şi ne împiedică să alergăm în alergarea care ne stă înainte (Evr.12:1-2). Lucrurile bune pot deveni lucruri rele atunci când ne răpesc timpul sau ne abat afecţiunea de la Cristos spre altceva. Pentru a ne păzi dragostea, să ne însuşim rugăciunea unui sfânt al lui Dumnezeu, Samuel Rutherford: “Sunt cel mai mulţumit să văd că Cristos face bucăţi idolii mei: aceasta a ascuţit dragostea mea faţă de El, dragoste care se tocise în timp.”2
Nici unul din noi nu este scutit de ispita de a deveni neglijenţi în legătură cu dragostea pentru Cristos. În ultima scrisoare a lui Pavel către Timotei, el scrie că Dima, un coleg în lucrarea Evangheliei,
l-a părăsit “din dragoste pentru lumea de acum” (2 Tim.4:10). Dragostea pentru bogăţiile şi confortul lumii au întors şi au depărtat inima lui Dima de la slujirea lui Cristos şi de la suferinţa de dragul Evangheliei. Dima n-a rămas în în dragostea lui Cristos (Ioan 15:9-10); el nu şi-a păzit dragostea pentru Cristos.
David Gooding, fost profesor la de limba greacă la Queens College din Belfast, Irlanda, ne aminteşte că trebuie să facem o alegere deliberată, conştientă, să alegem “partea cea bună” în viaţă, parte care nu ni se va lua:
Nu putem face totul: nu avem destul timp. De aceea, la fel ca Maria, va trebui să alegem, şi să alegem foarte deliberat. Treburile vieţii nu se vor aranja sigure într-o ordine a priorităţilor corectă. Dacă nu vom insista în mod conştient să facem din “aşezarea la picioarele Domnului, şi ascultarea cuvintelor Lui” necesitatea noastră supremă, o mie şi una alte lucruri şi îndatoriri, toate având pretenţia de necesităţi prioritare, ne vor teroriza timpul şi energiile şi ne vor fura “partea cea bună” din viaţă.3
Putem face această alegere abia după ne aranjăm viaţa după priorităţile corecte. În cartea sa devoţională clasică, My Utmost for His Highest [Tot ce am mai bun pentru Înălţimea Sa], Oswald Chambers ne pune înainte singura prioritate corectă care să ne conducă şi să ne păzească:
2 Samuel Rutherford, The Loveliness of Christ: Extracts from the Letters of Samuel Rutherford (1909; reprint ed., Edinburgh: Banner of Truth, 2008), 86.
3 David Gooding, According to Luke: A New Exposition of the Third Gospel (Grand Rapids: Eerdmans, 1987), 216.
Atenţie la sterpiciunea unei
vieţi ocupate.
60
60
Domnul Isus ne-a învăţat că ucenicul trebuie să facă din relaţia sa cu Dumnezeu focalizarea dominantă a vieţii sale, şi, prin comparaţie cu aceasta, să fie cu atenţie nepăsător faţă de toate celelalte.4
Păzeşte-ţi dragostea pentru aproapeleÎn timp ce trebuie să ne păzim cu gelozie dragostea pentru
Cristos, este de asemenea nevoie să ne păzim dragostea faţă de cei din jurul nostru. La fel cum ne motivează să-L iubim pe Cristos, Duhul Sfânt ne motivează şi la o dragoste jertfitoare pentru alţii. Însă, aşa cum am văzut, credincioşii pot uneori să se manifeste în mod egoist şi să fie
neascultători de Cuvântul lui Dumnezeu. După cum a observat evanghelistul secolului optsprezece Henry Moorhouse într-o scrisoare către un prieten, “În multe inimi dragostea pare că a adormit.”5
Când dragostea adoarme, devenim reci şi nesimţitori faţă de semeni. Iubim posesiunile materiale şi bunurile confortabile ale vieţii mai mult decât pe oameni. Ne iubim munca mai mult decât pe oameni. Devenim răi faţă de alţii pentru că ne-au rănit sentimentele. Ne plictisim să mai slujim celor egoişti, nemulţumitori, şi ne mulţumim să arătăm dragoste doar acelor plăcuţi. Devenim leneşi şi neglijenţi în ce priveşte dragostea. Ne neglijăm datoria de a-i iubi pe cei răi şi nemulţumitori. La fel ca preotul şi levitul din pilda Bunului Samaritean, devenim apatici la suferinţa altora.
Chiar dacă ştim că “dragostea este bijuteria harurilor vieţii creştine,”6 este uşor să ne neglijăm datoriile şi să uităm să-i iubim pe alţii cum a iubit Cristos. Maurice Roberts exprimă disparitatea dintre cât ştim despre dragoste şi cât trăim cerinţele ei:
Vedem însăşi întruchiparea dragostei lui Dumnezeu în portretul lui Cristos din Evanghelie. Îl vedem mai întâi cum spală picioarele ucenicilor şi apoi urcă pe cruce să le
4 Oswald Chambers, My Utmost for His Highest (New York: Dodd, Mead & Company, 1935), 142 (selecţia pentru ziua de 21 mai).
5 Macpherson, Henry Moorhouse, 117.6 Roberts, “The Supreme Grace of Christian Love,” 4.
În atât de multe inimi dragostea pare că a
adormit.—Henry Moorhouse
“Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu...”
(Ioan 13:34).
61
61
spele sufletele. Dar nici nu ni se şterge bine din minte amintirea dragostei Sale transcendente că noi ne şi întoarcem la obiceiurile noastre vechi de căutare a eului şi interesului propriu. Nu e de mirare că profetul exclama, “Vai de mine!” [Isaia 6:5] şi apostolul spunea, “O, nenorocitul de mine!” [Rom.7:24].7
Deci când simţi că dragostea ta vrea să aţipească, treci imediat la acţiune în vederea corectării situaţiei. Cu cât aştepţi mai mult, cu atât îţi va fi mai greu să trezeşti din nou duhul dragostei. Întoarce-te la Scriptură şi las-o să-ţi învioreze sufletul moleşit. Roagă-te pentru o prospeţime a mulţumirii pentru harul fără plată oferit de Dumnezeu şi pentru jertfa care a costat atât de mult, jertfa lui Cristos pe crucea de la Golgota.8 Roagă-te cu stăruinţă ca Domnul să te umple din nou de roada Duhului care este dragostea (Gal.5:22; Efes.5:18). Pocăieşte-te de orice păcat care ţi-ar diminua dragostea faţă de Dumnezeu şi faţă de poporul Său. Încetează să te mai gândeşti atât de mult la tine
însuţi. Urmează exemplele glorioase ale acelora care au copiat în viaţa lor modelul dragostei dorite de Dumnezeu. Adu-ţi aminte de datoria ta cea mai mare de a-L iubi pe Dumnezeu şi pe aproapele. Începe să faci faptele dragostei în folosul altora şi roagă-te să ai curând dorinţa şi bucuria de a-i iubi pe alţii.
Celor ce au lunecat şi s-au depărtat de spiritul creştin al dragostei, Isus le spune să se trezească, să-şi amintească unde au căzut, să se pocăiască de păcatul lor şi să facă faptele dragostei pe care le făceau altădată (Apoc.2:5). Pentru a nu ajunge ca creştinii din Efes care trebuiau să se pocăiască pentru pierderea dragostei, e
7 Roberts, “The Supreme Grace of Christian Love,” 4.8 Jerry Bridges dă sfaturi biblice sănătoase pentru menţinerea dragostei şi
sfinţeniei atunci când spune că ar trebui să ne predicăm Evanghelia nouă înşine în fiecare zi (The Discipline of God’s Grace: God’s Role and Our Role în the Pursuit of Holiness [Colorado Springs: NavPress, 1994], 45-60; The Gospel for Real Life: Turn to the Liberating Power of the Cross... Every day [Colorado Springs: NavPress, 2003]).
Creştinul trebuie să se protejeze
necontenit de orice i-ar putea înăbuşi sau
afecta negativ sau submina duhul
dragostei.—Jonathan Edwards
62
62
nevoie să ascultăm sfatul practic al lui Jonathan Edwards:
Creştinul trebuie să se protejeze necontenit de orice i-ar putea înăbuşi sau afecta negativ sau submina duhul dragostei. Ceea ce stânjeneşte dragostea de semeni, va stânjeni manifestarea dragostei faţă de Dumnezeu... Dacă dragostea este suma creştinismului, cu siguranţă că acele lucruri care înăbuşă dragostea nu se potrivesc nicicum creştinilor.”9
Nu lăsa dragostea ta să adoarmă, fii treaz din punct de vedere spritual. “Ţineţi-vă în dragostea lui Dumnezeu” (Iuda v.21). Protejează-te necontenit de orice ţi-ar putea înăbuşi sau afecta negativ sau submina duhul dragostei.
9 Jonathan Edwards, Charity and Its Fruits, 23.
63
63
Capitolul şase
Practică dragosteaPractică dragosteaStudierea dragostei este captivantă, învăţarea doctrinelor
dragostei aduce lumină. A te ruga pentru dragoste este un lucru mişcător, iar a vedea dragostea arătată practic este ceva motivant, dar până la urmă noi trebuie să ascultăm de Dumnezeu din dragoste şi să slujim cu multă jertfă pe oameni. Trebuie să fim practicanţi ai dragostei, nu teoreticieni. Trebuie să fim oameni care practică dragostea, nu doar vorbesc despre ea. Trebuie să făurim o conexiune între cuvinte şi acţiuni.
Cunoscând cât de uşor este să vorbeşti vorbele dragostei dar să nu înfăptuieşti faptele dragostei, apostolul Ioan avertizează,
Dar cine are bogăţiile lumii acesteia, şi vede pe fratele său în nevoie, şi îşi închide inima faţă de el, cum rămîne în el dragostea de Dumnezeu? Copilaşilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul (1 Ioan 3:16).
Şi Pavel i-a îndemnat pe cititorii săi să practice dragostea veritabilă: “Dragostea să fie fără prefăcătorie” (Rom.12:9). După enunţarea acestei teme a dragostei sincere, veritabile, el dă o listă de fapte şi atitudini ale dragostei autentice, adevărate (Rom.12:9-21). El se aşteaptă de la cititorii săi să pună în practică aceste instrucţiuni, nu doar să vorbească despre frumuseţea lor deosebită.
Şi Iacov ne pune în gardă împotriva pericolului de a fi doar un ascultător şi admirator al dragostei, nu un “împlinitor cu fapta” în ceea ce priveşte dragostea (Iacov 1:22-25). Numai cel ce practică este binecuvântat, nu cel ce şade în biserică şi aude dar uită imediat ce a auzit. Iacov cred că ne-ar putea spune că şi dragostea “fără fapte este moartă” (Iacov 2:26).
64
64
Din pricină că este foarte uşor să vorbeşti limbajul dragostei fără a şi trăi realitatea dragostei, apostolii au reamintit continuu şi au îndemnat pe credincioşi să practice dragostea pe care o declarau. Tot aşa trebuie să facem şi noi. Trebuie să practicăm noi înşine dragostea şi să ne îndemnăm unii pe alţii la practicarea dragostei.
Dragostea divină aduce roade practice (Gal.5:22). Ea produce slujire jertfitoare (Gal.5:13), fapte de bunătate (1 Cor.13:4), o lucrare şi o osteneală în slujba nevoilor altora (1 Tes.1:3). “O dragoste adevărată de oameni,” spune John Stott, “duce la acţiune şi lucrare pentru ei; altfel ea degenerează într-un simplu sentimentalism.”1 A refuza să practici dragostea “cu fapta şi cu adevărul” ar însemna să fii neascultător faţă de porunca lui Cristos de a iubi pe Dumnezeu, pe aproapele, pe credincioşi, pe vrăjmaşi, şi pe ceilalţi oameni. Trebuie să ne amintim că poruncile biblice de a iubi cer din partea noastră ascultare şi acţiune practică. Ele nu sunt sugestii cereşti, ci porunci directe venite de la Împăratul.
În Scriptură, dragostea şi ascultarea sunt inseparabile.2 Ascultarea de porunca lui Cristos de a iubi duce la o creştere reală în dragoste. Neascultarea duce la o erodare a dragostei. Astfel, crearea unei atmosfere de dragoste în biserică este legată în mod obligatoriu de cultivarea unei atmosfere de
ascultare de Cuvântul lui Dumnezeu şi de Duhul Său. După cum explică comentatorul biblic Alexander Ross, “Dragostea nu este o emoţie căreia îi dăm expresie când şi când, după cum ne vine; ea este o cerinţă permanentă din partea lui Dumnezeu, şi copiii lui Dumnezeu ar trebui cu siguranţă să asculte de Tatăl lor Ceresc.”3
Din moment ce dragostea este “o cerinţă permanentă din partea lui Dumnezeu,” noi trebuie mereu să ne înnoim dedicarea de a
1 John R. W. Stott, The Message of Thessalonians: The Gospel & the End of Time, BST (Downers Grove: InterVarsity, 1991), 30. Comentând fraza “lucrarea dragostei” din 1 Tesaloniceni 1:3, James Denny numeşte “trudirea” ca fiind “caracteristica dragostei” (The Epistles to the Thessalonians, The Expositor’s Bible [New York: Eaton & Mains, n.d.], 29). Despre exemplul de lucrare sau de trudire al lui Pavel, Denny scrie, “Dragostea l-a determinat [pe Pavel] şi va determina pe fiecare persoană în inima căreia arde, la eforturi neîncetate şi neobosite pentru binele altora. Pavel a fost gata să cheltuiască şi să se cheltuiască la ordinul ei, oricât de slabe ar fi fost rezultatele. El a lucrat cu mâinile, a lucrat cu mintea, a lucrat cu inima lui aprinsă, doritoare, pasionată, a lucrat în rugăciunile sale neobosite către Dumnezeu, şi toate acestea împreună au constituit lucrarea dragostei sale” (p.28, cu italicele adăugate).
2 Ex.20:6; Deut.10:12-13; 11:1,13,22; 19:9; 30:16,19-20; Ioan 14:15,21,31; 15:10; 1 Ioan 2:5; 5:3; 2 Ioan v.6.
3 Alexander Ross, The Epistles of James and John, NICNT (Grand Rapids: Eerdmans, 1954), 208.
Ascultarea de porunca lui Cristos de
a iubi duce la o creştere reală în
dragoste.
65
65
practica ascultarea principiilor dragostei, lăsate de Cristos. La fel cum căsătoria este o dedicare a soţului şi soţiei de a se iubi unul pe altul în vremuri bune sau rele, la fel dragostea de Dumnezeu şi de aproapele este o dedicare de a-L iubi pe Dumnezeu şi pe aproapele în ciuda sentimentelor fluctuante sau a circumstanţelor dificile. Dacă doreşti să iubeşti cum a iubit Cristos, hotărăşte asta şi dedică-te să iubeşti în felul acesta (Efes.5:2; 1 Ioan 3:16). Dacă vrei să cauţi, să urmăreşti dragostea biblică, hotărăşte-te să o urmăreşti (1 Cor.14:1). Dacă vrei să faci toate lucrurile în dragoste, dedică-te împlinirii oricărui lucru cu dragoste (1 Cor.16:14). Dacă vrei să stârneşti dragostea în biserică, dedică-te la gândirea şi punerea în practică a unor modalităţi de a inspira dragoste în alţii (Evr.10:24).
Cu vreo patruzeci de ani în urmă, Herb şi Alice Banks, împreună cu alte câteva familii, au întemeiat biserica în care mă închin eu. Timp de ani şi ani ei au slujit cu altruism pe cei din biserică. Lucrarea şi truda lor sunt legendare. Au vizitat pe bolnavi în spitale, pe cei închişi în închisori, pe bătrâni în azile şi pe misionari în câmpurile de misiune. Au predat studii biblice şi au condus programele de misiune. Timp de treizecişiopt de ani, Herb a slujit ca prezbiter-păstor. În trecut, aproape toţi membrii trecuseră prin casa lor şi se bucuraseră de ospitalitatea lor. Doar acum, din pricina sănătăţii şubrede, lucrarea lor s-a diminuat. Cu toate acestea, Herb şi Alice consideră că n-au făcut numic special. Au făcut doar ce le-a poruncit Domnul să facă: “Să vă iubiţi unii pe alţii cum v-am iubit Eu” (Ioan 13:34-35). Ei au transformat convingerile biblice în acţiune. Dragostea lor pentru Domnul şi ascultarea de Cuvântul Său le-a motivat şi le-a susţinut slujirea în dragoste pentru alţii, până la mai mult de optzeci de ani.
Deşi Cristos ne porunceşte să iubim cum a iubit El, El nu ne lasă fără puterea de a împlini această poruncă, ci ne dă Duhul Său cel Sfânt care ne capacitează viaţa. Duhul Sfânt—care este Dumnezeu şi este dragoste—produce în fiecare credincios o capacitate supranaturală de a iubi cum a iubit Cristos.4 Comentatorul biblic R. S. Candlish se exprimă astfel, “Avem acum o facultate divină de a iubi; iubim cu dragostea care este de la Dumnezeu, care este însăşi natura lui Dumnezeu.”5 Prima roadă pe care o produce Duhul Sfânt în viaţa credinciosului este “dragostea” (Gal.5:22).
Dragostea lui Dumnezeu care “a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat” (Rom.5:5) ne motivează să iubim şi să împlinim cu bucurie porunca de a iubi. În adevăr, noi ascultăm poruncile Sale pentru că Îl iubim. “Dacă Mă iubiţi,” a spus Domnul
4 Rom.5:5; 15:30; Gal.5:22; de asemenea Deut.30:6.5 R. S. Candlish, The First Epistle of John, 2nd ed. (1869; reprint ed., Grand
Rapids: Zondervan, n.d.), 422, 423.
66
66
Isus, “veţi păzi poruncile Mele” (Ioan 14:15). Ioan vorbeşte de o ascultare a inimii, din dragoste, de bună voie, nu de o ascultare forţată sau fără bucurie. Nouă ne place să ascultăm pentru că suntem mulţumitori pentru dragostea şi jertfirea Sa pentru noi. “El ne-a izbăvit de sub puterea întunericului” (Col.1:13), din păcat şi moarte, şi ne-a dat viaţa veşnică. Cum am putea răspunde acestei iubiri, decât prin iubirea şi ascultarea noastră?
După învierea Sa, Isus l-a întâlnit pe Petru, cel care se lepădase de El de trei ori. Pe ţărmul Mării Galileii, Domnul l-a întrebat pe Petru de trei ori, “Simone, Mă iubeşti?” (Ioan 21:15-17).
De fiecare dată Petru şi-a afirmat dragostea pentru Cristos: “Da, Doamne, ştii că Te iubesc.”
După fiecare declaraţie publică a dragostei, Isus i-a răspuns împuternicindu-l să poarte de grijă poporului Său: “Paşte mieluşeii Mei... paşte oiţele Mele... paşte oile Mele.”
Dovada declaraţiei de dragoste a lui Petru şi a realităţii dragostei sale urma să fie văzută în ascultarea lui practică de porunca lui Cristos de a păstori turma poporului Său. După cum ne arată în mod fericit cartea Faptele Apostolilor, Petru, împuternicit de Duhul Sfânt, şi-a dovedit dragostea pentru Cristos printr-o viaţă dedicată îngrijirii turmei lui Cristos. Fie ca declaraţiile noastre publice de iubire a lui Cristos şi a aproapelui să fie susţinute de practicarea reală a dragostei creştine (Rom.12:9-21).
Dragostea restauratăPoate te întrebi are a fost reacţia bisericii din Efes la citirea
publică a scrisorii lui Cristos în adunare. S-au umilit ei înaintea lui Dumnezeu? Au urmat ei îndrumările Domnului? Sau au refuzat să creadă diagnosticul dat de Domnul stării lor spirituale?
Găsim răspunsul într-o scrisoare scrisă la începutul secolului doi de Ignaţiu, priveghetorul (în greceşte, episcopos) bisericii din Antiohia în Siria. La un anumit moment între anii 105-117 A.D. Ignaţiu a fost arestat pentru credinţă şi trimis sub escortă la Roma pentru execuţie. În timpul călătoriei spre Roma, Ignaţiu a scris şapte scrisori care ne-au rămas până astăzi. Aceste scrisori sunt plasate în mod tradiţional în categoria cunoscută ca Scrierile Părinţilor Apostolici. Una din aceste scrisori este adresată bisericii din Efes.
În călătoria spre Roma, soldaţii Romei au făcut o escală la Smirna. În timp ce erau la Smirna, biserica de la Efes, aflată la o distanţă de vreo şaizeci de kilometri, a trimis o delegaţie de fraţi la Ignaţiu să-l încurajeze şi să-l întărească în faţa martirajului care urma în Roma. Atât de încurajatoare a fost vizita lor încât Ignaţiu scrie o scrisoare în care le mulţumeşte pentru grijă şi că s-au gândit la el. În
67
67
această scrisoare el laudă dragostea lor, recomandându-i drept o biserică “caracterizată de credinţă şi dragoste pentru Isus, Mântuitorul nostru.”6 El se bucură că ei “nu iubesc nimic în viaţa pământească, decât pe Dumnezeu.”7 El îl pomeneşte de asemenea pe priveghetorul bisericii lor, Onisim, numindu-l “un om de o dragoste nespusă.”8 Ignaţiu continuă să spună că prin reprezentanţii din Efes care l-au vizitat la Smirna a putut vedea dragostea întregei adunări din Efes.9
Astfel, ştim că la începutul secolului al doilea biserica din Efes era plină de viaţă. Era sănătoasă în doctrină şi avea plinătate de dragoste. Credincioşii din Efes au ascultat chemarea Domnului de a-şi aminti căderea, de a se pocăi şi de a se întoarce la faptele lor dintâi. Drept urmare, dragostea bisericii a fost restaurată. “Cine are urechi,” spune Domnul, “să asculte ce zice Bisericilor Duhul” (Apoc.2:7).
6 Ignatius, To the Ephesians, 1.2 în The Apostolic Fathers, 3rd edition, Michael W. Holmes (Grand Rapids: Baker, 2007).
7 Ignatius, To the Ephesians, 9.2.8 Ignatius, To the Ephesians, 1.3.9 Ignatius, To the Ephesians, 2.1.
68
68
Partea a treia
GHID DE STUDIUGHID DE STUDIUCaută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om
încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine, şi care împarte drept Cuvîntul adevărului.
2 Tim.2:15
Lecţia unu:
“Problema dragostei“Problema dragostei pierdute,” “Lauda luipierdute,” “Lauda lui
Cristos şiCristos şi nemulţumirea Lui,” şinemulţumirea Lui,” şi
“Când biserica îşi“Când biserica îşi pierde dragostea”pierde dragostea”
(Pentru liderul de discuţii, răspunsurile la întrebările care urmează pot fi găsite pe pagina de Internet
www.lewisandroth.org)
1. În capitolele doi şi trei din Apocalipsa, Cristos face o evaluare a celor şapte biserici din Asia Mică. Arată două motive pentru care evaluarea făcută de Cristos acestor biserici este importantă şi pentru noi astăzi.
2. În propriile tale cuvinte, arată calităţile pentru care biserica din Efes este lăudată de Cristos. Din calităţile arătate, care crezi că este calitatea cea mai vrednică de laudă a bisericii? Explică de ce.
70
70
3. În ciuda calităţilor pentru care merita lauda, ceva era teribil de greşit în biserica din Efes. Cu propriile tale cuvinte descrie problema. Fii cât se poate de specific.
4. Biserica din Efes “a părăsit” dragostea ei dintâi. Ce factori crezi că au determinat această biserică, de altminteri bună, să-şi părăsească starea originală, când avea dragoste?
5. În ce fel ţi-au schimbat modul de a privi dragostea cele şase puncte despre importanţa dragostei? Care din ele a avut cea mai mare influenţă asupra ta? Explică.
6. De ce este fundamentală doctrina Trinităţii pentru doctrina creştină a dragostei? Arată cât mai multe motive. (vezi nota de subsol 10, pag.15)
7. Ce vrea autorul să spună prin afirmaţia, “Suma tuturor poruncilor lui Dumnezeu şi a întregii slujiri religioase este dragostea faţă de Dumnezeu”? Există un pasaj din Scriptură care să susţină această afirmaţie?
8. Ce te învaţă Luca 10:25-37 despre înţelesul poruncii de a iubi “pe aproapele tău ca pe tine însuţi”? Scrie cel puţin două principii rezultate din acest pasaj.
9. În lumina poruncii Vechi Testamentale de a iubi pe Dumnezeu şi pe aproapele (Deut.6:4-5; Lev.19:18), ce este “nou” în “porunca cea nouă” dată de Domnul Isus (Ioan 13:34-35)?
10. Pasajul din 1 Corinteni 13:1-3 este considerat drept unul din cele mai iscusit formulate pasaje din scrierile apostolului Pavel. Care este punctul principal al acestei capodopere literare?
11. Pe o foaie de hârtie desenează două coloane. În cea din stânga, scrie atitudinile greşite care ruinează duhul şi atmosfera dintr-o biserică locală. În cea din dreapta, pune cât mai multe atitudini şi calităţi biblice corecte. Dacă poţi, scrie referinţe biblice care să susţină răspunsurile tale.
a. De ce este important ca într-o biserică locală să fie o atmosferă Nou Testamentară potrivită? Arată cel puţin două motive.
71
71
b. Care este motivul pentru care atitudinile pline de mândrie referitoare la cunoaşterea adevărată şi la distincţiile denominaţionale sunt atât de destructive pentru spiritul bisericii locale?
12. Ai mai jos mai multe moduri în care poţi dezvolta şi menţine o relaţie mai adâncă de dragoste cu Dumnezeu prin Domnul Isus Cristos. Citeşte-le cu atenţie şi răspunde la întrebările de la sfârşit.
(1). prin devotament personal (cu ajutorul Duhului Sfânt) să asculţi “cea dintâi şi cea mai mare poruncă” de a-L iubi fără rezerve pe Dumnezeu şi de a-L iubi pe Domnul Isus Cristos mai mult decât orice altceva. Deut. 6:4-5; 13:3; Ios.23:11; Ps.27:4; Mat.10:37; 22:37-38; Marcu 12:28-34; Luca 10:25-28; 14:26; Ioan 21:15-17; Filip.1:21; 3:13-14).
(2). prin citirea, studierea şi meditarea la Cuvântul lui Dumnezeu, adică Scripturile, ca să-L poţi cunoaşte pe El ca marele Dumnezeu (Deut.17:18-20). D. A. Carson nu ezită să spună,
...Eu mă îndoiesc că este posibil să împlineşti prima poruncă dacă nu citeşti mult Biblia... Cum am putea oare să-L iubim [pe Dumnezeu] cu inima şi cugetul dacă nu-L cunoaştem mereu mai mult, dacă nu cunoaştem ce-I place şi ce-L dezgustă, dacă nu ştim ce ne revelează, ce ne porunceşte şi ce ne interzice? (D. A. Carson, Love in Hard Places [Wheaton: Crossway, 2002], 32).
(3). prin părtăşia regulată cu El în rugăciune: “Stăruiţi în rugăciune” (Rom.12:12). Aceasta include mărturisirea păcatului, lauda şi mijlocirea pentru alţii.
(4). prin trăirea în ascultare de poruncile lui Cristos: “Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui” (1 Ioan 5:3).
(5). prin a nu iubi lumea şi idolii ei: “Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în El” (1 Ioan 2:15; de asemenea Iacov 4:4)
72
72
(6). prin a iubi şi a sluji poporul lui Dumnezeu: “Căci cine nu iubeşte pe fratele său, pe care-l vede, cum poate să iubească pe Dumnezeu, pe care nu-L vede? Şi aceasta este porunca, pe care o avem de la El: cine iubeşte pe Dumnezeu, iubeşte şi pe fratele său” (1 Ioan 4:20-21; de asemenea 4:11-12,20; Iacov 1:27).
(7).prin închinarea în faţa Lui în cântare, laudă, mulţumire, şi “amintirea morţii Sale înlocuitoare prin elementele pâinii şi paharului” (1 Cor.11:23-32; Apoc.5:9-14).
a. Din cele şapte moduri de a-ţi adânci relaţia cu Dumnezeu prin Cristos, spune două pe care-ţi este cel mai dificil să le practici în mod consistent. Explică de ce.
b. Din cele şapte moduri de a-ţi adânci relaţia cu Dumnezeu prin Cristos, spune două care te ajută cel mai mult să-ţi menţii relaţia cu Cristos. Explică.
c. Din cele şapte moduri de a-ţi adânci relaţia cu Dumnezeu prin Cristos, care trebuie să intre în atenţia ta imediată? Descrie câţiva paşi pe care trebuie să-i faci ca să îmbunătăţeşti situaţia.
73
73
Lecţia doi:
“Remediul oferit de“Remediul oferit de Cristos”Cristos” şi “Studiază şi “Studiază
despre dragoste”despre dragoste”
1. Autorul afirmă, “Performanţa religioasă exterioară poate înlocui în mod subtil credinţa adevărată, interioară, şi dragostea din inimă.” Dă un exemplu (preferabil din experienţa bisericii voastre) despre ce vrea să spună autorul prin această afirmaţie. Pentru ajutor, vezi Luca 11:42 şi Mat.23:23-28).
2. În ce fel reprezintă Apocalipsa 4:4 o chemare de importanţă vitală pentru trezirea tuturor bisericilor?
3. De ce este dificil să restaurezi dragostea pierdută în biserica locală? Arată mai multe motive.
4. Isus a poruncit efesenilor: “Adu-ţi dar aminte de unde ai căzut” (Apoc.2:5). Care era scopul pentru care li se spunea să-şi aducă aminte de unde au căzut? Ce rost avea?
74
74
5. La pagina 22 (cap.3) autorul arată cinci puncte în care explică ce ar fi presupus pentru biserica din Efes pocăinţa. Citeşte fiecare punct şi notează câte o idee despre înţelesul fiecăruia, pregătind discutarea acestora în grupul de studiu. Cu grupul, discutaţi fiecare punct, astfel încât fiecare membru să înţeleagă clar ce înseamnă pentru o biserică să se pocăiască pentru dragostea pierdută. Acest exerciţiu vă va ajuta să prindeţi toată însemnătatea termenului dragoste în Noul Testament. Recitiţi de asemenea definiţia dată de D. A. Carson pocăinţei.
6. Care crezi că sunt unele din “faptele dintâi” ale dragostei care trebuiau reluate? Arată cât mai multe şi fii cât mai specific cu putinţă. Fii creativ în răspunsuri.
7. În Partea a doua a cărţii, autorul înşiră saşe sugestii despre cum poate fi cultivată dragostea. De ce a început autorul cu studiul dragostei?
8. În conformitate cu versetele de mai jos, ce responsabilităţi avem în cultivarea dragostei? Pentru a răspunde, poţi folosi comentarii biblice care vorbesc despre versetele de mai jos.
Ioan 15:9-101 Corinteni 14:1Efeseni 5:1-2Evrei 10:24Iuda v.21
9. De ce avem nevoie de Biblie pentru a înţelege dragostea? Arată cât de multe motive.
10. Citeşte pasajele biblice despre dragoste aflate în Apendixul B şi răspunde la următoarele întrebări.
a. Care din versetele din Vechiul Testament ţi-a vorbit cel mai mult despre dragostea nemăsurată a lui Dumnezeu pentru poporul Său?
b. După estimarea ta, ce text din Vechiul Testament ne descoperă că Dumnezeu este dragoste?
c. Ce te învaţă Romani 13:8 despre obligaţia ta de a iubi?
75
75
d. Care text din Noul Testament ţi-a mângâiat cel mai mult inima în momente de încercări dificile şi de tragedii? Motivează-ţi răspunsul.
e. Ce text Nou Testamental din listă ai alege ca motto al vieţii tale, dacă ţi s-ar cere să alegi unul? Explică-ţi alegerea.
11. Cum ai proceda pentru a încuraja un alt credincios (membru din biserică, din familie, un prieten, sau un misionar) să înceapă să studieze dragostea biblică?
76
76
Lecţia trei:
“Roagă-te pentru“Roagă-te pentru dragoste” şi “Învaţă pedragoste” şi “Învaţă pe alţii despre dragoste”alţii despre dragoste”
1. De ce este necesar să te rogi pentru creşterea în dragostea lui Cristos? Arată cât mai multe motive.
2. Înainte de a răspunde la această întrebare, cineva să citească cu voce tare Efeseni 3:14-19. De ce subliniază autorul importanţa extremă de a înţelege Efeseni 3:18-19 pentru a creşte în dragoste?
3. Arată cât mai multe motive pentru care creştinii nu trebuie niciodată să se oprească din creşterea în dragoste.
4. Maurice Roberts scrie, “Cei mai buni credincioşi spun că progresul lor [în dragoste] este încet şi rezultatele slabe.” De ce crezi că este dificil să creştem în dragostea faţă de Dumnezeu şi de semeni?
77
77
5. Autorul spune, “Aceste rugăciuni inspirate de Duhul Sfânt [1 Tes.3:12; Filip.1:9; Iuda v.2] sunt modele minunate despre felul în care ar trebui să ne rugăm pentru noi şi pentru alţii.” Cum ai putea transpune în propriile tale cuvinte aceste rugăciuni din Scriptură, astfel încât să te rogi pentru tine însuţi, pentru familia ta, pentru biserica voastră locală şi pentru misionarii voştri? Cum ai pune în cuvintele tale Efeseni 3:18-19, pentru a rosti această rugăciune pentru tine însuţi?
6. După citirea celor cincisprezece descrieri ale dragostei arătate în 1 Corinteni 13:4-7, care crezi că sunt două din cele mai dăunătoare afirmaţii negative din text asupra relaţiilor dintr-o biserică locală? Explică de ce ai ales astfel.
7. Care două din cele cincisprezece calităţi ale dragostei ar trebui să te preocupe cel mai mult, pentru a-ţi îmbunătăţi dragostea şi caracterul? Explică de ce.
8. De ce crezi că relaţiile de familie din cămin sunt cel mai bun poligon de practicare a dragostei lui Cristos? Arată cel puţin trei motive.
9. Pentru a cultiva dragostea este vital să înţelegi Evrei 10:24-25. Priveşte la aceste versete în Biblie şi răspunde la următoarele întrebări.
a. Ce înseamnă cuvântul “să veghem”? Spuneţi câteva sinonime ale lui. Pentru ajutor, puteţi folosi comentarii biblice sau dicţionare.
b. Ce înseamnă “să ne îndemnăm”? Spuneţi câteva sinonime.
c. Cine trebuie să “vegheze” şi “să îndemne”?
d. De ce neglijarea întâlnirii regulate cu familia bisericii împiedică în creşterea dragostei?
e. În ce fel este viaţa trăită în părtăşia bisericii locale un mijloc de testare şi de zidire a dragostei creştine?
f. Arată o modalitate practică în care poţi provoca pe altul să crească în dragoste.
78
78
10. Fă o listă de pasaje din Scriptură care arată că arată că fiecare membru individual din biserica locală, nu doar liderii, au responsabilitatea zidirii bisericii în dragoste. (Pentru o listă de texte, vezi notele de subsol 32-34, pag.46-47). Care din aceste texte este cel mai convingător, în opinia ta? Explică de ce.
11. Explică felul cum dragostea creştină este diferită de dragostea naturală, umană, pe care o au toţi oamenii pentru prietenii şi rudele lor. De ce este de importanţă vitală să înţelegem diferenţa?
12. De ce crezi că este nevoie să învăţăm principiile lui Dumnezeu despre dragoste, aşa cum sunt ele arătate în Scripturi, pentru a schimba atitudinea, comportamentul şi faptele din biserică?
79
79
Lecţia patru:
“Fii exemplu de“Fii exemplu de dragoste” şi “Păzeşte-ţidragoste” şi “Păzeşte-ţi
dragostea”dragostea”
1. De ce insista Pavel atât de mult pe nevoia de copiere a modelului vieţii lui Cristos în noii convertiţi? (Pentru ajutor, vezi 1 Cor.4:16-17; 11:1; Filip.3:1-18; 2 Tes.3:7-10).
2. Împăratul David este un model biblic în ceea ce priveşte dragostea de Dumnezeu. Ce anume a făcut David pentru a demonstra dragostea lui deplină de Dumnezeu? Numeşte câteva fapte făcute de David din dragoste de Dumnezeu?
3. Ce lucru a făcut David pe care tu şi eu îl putem face pentru a arăta prioritatea dragostei de Dumnezeu în viaţa şi lucrarea noastră? Fii specific şi practic în răspunsuri.
4. De ce sunt biografiile creştine de folos în provocarea creşterea dragostei? Ai citit vreo biografie creştină care te-a provocat să creşti în dragoste? Dacă da, împărtăşeşte-o grupului vostru.
5. Care sunt lucrurile specifice pe care le pot face liderii pentru a da un model de dragoste? Arată câteva motive.
80
80
6. Care sunt câteva lucruri specifice pe care le pot face liderii pentru a influenţa atmosfera din biserică în vederea creşterii în dragoste?
7. Cum poţi tu, chiar dacă eşti sau nu într-o poziţie de conducere, să influenţezi în bine atmosfera de dragoste din biserica voastră? Fii specific.
8. De ce părinţii şi bunicii, mai mult decât mulţi alţii, pot influenţa pe copii sau nepoţii lor să devină oameni iubitori de Dumnezeu şi de semeni?
9. Domnul Isus a spus uncenicilor Săi, “Rămâneţi în dragostea Mea” (Ioan 15:9-10). Practic, cum rămâne noi în dragostea lui Cristos? Înainte de a răspunde la întrebare, citeşte pasajul specificat din Ioan.
10. Înainte de a trece la întrebările următoare, cineva să citească cu voce tare Luca 10:38-42. În ce moduri ne asemănăm cu Marta?
11. Care este acel “un lucru” despre care Isus a spus că trebuieşte în viaţă? Care este “partea cea bună” despre care Isus spune că nu i se va lua Mariei?
12. Cum şi-a arătat Maria dragostea pentru Cristos? Spune cât de multe lucruri.
13. Ce paşi practici poţi face pentru a lupta contra “sindromului Marta” (acela de a fi prea ocupat şi a avea priorităţi greşite)?
81
81
Lecţia cinci:
“Păzeşte-ţi dragostea”“Păzeşte-ţi dragostea” şi “şi “Practică dragostea”Practică dragostea”
1. Enumeră câţiva din duşmanii teribili care încearcă să împiedice relaţia ta de dragoste cu Domnul Isus Cristos, şi de care trebuie să fii conştient neîncetat. Îţi vine în minte un pasaj biblic care te ajută să-i identifici pe aceşti ucigaşi ai dragostei?
2. Ce paşi practici poţi face pentru a-ţi proteja relaţia de dragoste cu Cristos? Din paşii identificaţi, care este cel mai important pentru tine personal?
3. Ce vrea să spun Oswald Chambers când spune că trebuie să fim “cu atenţie nepăsători faţă de toate celelalte”?
4. Ce te descurajează cel mai mult de la a-i iubi pe oameni aşa cum s-ar cuveni? Ce poţi să faci în legătură cu această problemă?
5. Dacă simţi că dragostea faţă de semeni se răceşte, ce măsuri poţi lua pentru a aprinde flacăra iubirii de aproapele?
6. Ce vrea să spună Jerry Bridges când afirmă că “ar trebui să ne predicăm Evanghelia nouă înşine în fiecare zi”? Ce folos ai resimţi dacă ţi-ai predica Evanghelia ţie însuţi în fiecare zi? (vezi nota de subsol 53).
82
82
7. Ce probleme se crează în biserica locală dacă doar vorbim despre dragoste fără să practicăm porunca biblică a dragostei? Fă o listă a acestor probleme.
8. Ce vrea să spună James Denny când numeşte trudirea ca fiind “caracteristica dragostei”? (vezi nota de subsol 55).
9. Înainte a răspunde la această întrebare, pune pe cineva să citească întregului grup pasajul din Romani 12:9-21. Din acest pasaj scrieţi cinci atitudini ale dragostei sincere, autentice. Care sunt primele două de cea mai mare importanţă în a ajuta biserica voastră să devină o comunitate mai iubitoare?
10. Care este înţelesul afiraţiei lui Alexander Ross, că “dragostea nu este o emoţie căreia îi dăm expresie când şi când, după cum ne vine”?
11. Explică felul în care ascultarea pe poruncile lui Dumnezeu produce o creştere reală în dragoste. Explică cum neascultarea de poruncile lui Cristos de a iubi duce la o erodare a dragostei.
12. Explică pe scurt fiecare din versete de mai jos şi găseşte în fiecare din ele ideea comună că ascultarea de porunca dragostei lăsată de Cristos este posibilă.
Romani 5:5Romani 15:30Galateni 5:22
13. Ce ai spune unei persoane care ar lua această carte (Iubeşte sau Mori) şi ar folosi-o să critice şi să acuze alţi credincioşi că nu au dragoste?
83
83
Apendix A:
Alte cărţi despreAlte cărţi despre dragoste dragoste scrise descrise de Alexander StrauchAlexander Strauch
Citirea de cărţi despre dragostea biblică va ajuta la dezvoltarea unor comunităţi creştine pline de dragoste şi la ridicare unor lideri iubitori. Se recomandă ca următoarele cărţi să fie privite ca o singură unitate şi să fie citire în ordinea sugerată:
Love or Die: Christ’s Wake-Up Call to the Church, Revelation 2:4 [Iubeşte sau Mori: Chemarea de trezire din partea lui Cristos către biserică, Apocalipsa 2:4]. Această carte este o expunere asupra lui Apocalipsa 2:4, un pasaj de importanţă vitală pentru fiecare biserică locală şi pentru liderii ei. Ea prezintă în acelaşi timp căi practice de a cultiva dragostea la nivel individual dar în special în familia bisericii locale.
Agape Leadership: Lessons in Spiritual Leadership from the Life of R. C. Chapman [Conducerea Agape: Lecţii despre conducerea spirituală din viaţa lui R. C. Chapman] a fost scrisă pentru a pune la dispoziţie un model practic al dragostei radicale pe care Noul Testament îi îndeamnă pe creştini să-l copieze. Această cărţulie de optzeci de pagini arată exemple din felul în care s-a comportat Robert Chapman în situaţii dificile din viaţă, urmând principiile biblice ale dragostei. (Pentru o biografie completă a vieţii lui Chapman, citiţi Robert Chapman: Biografie de Robert L. Peterson.)
84
84
A Christian Leader’s Guide to Leading With Love [Ghidul liderului creştin pentru o conducere cu dragoste] prezintă şi aplică principiile biblice ale dragostei pentru toti cei ce conduc sau îngrijesc de oameni. Cartea este însoţită de un ghid de studiu.
The Hospitality Commands: Building Loving Christian Community, Building Bridges to Friends and Neighbors [Poruncile ospitalităţii: Construirea de comunităţi creştine iubitoare, construirea de poduri către prieteni şi vecini]. Ospitalitatea este una din cele mai puternice moduri de zidire a unei comunităţi creştine iubitoare, şi este una din poruncile dragostei creştine. Această carte este strâns legată cu Leading With Love. Are şi un ghid de studiu.
Ministers of Mercy: The New Testament Deacon [Slujitori ai îndurării: Diaconul în Noul Testament] este o carte scrisă pentru a-i ajuta pe diaconi să-şi înţeleagă rolul lor oficial în biserică, ca slujitori ai bunăvoinţei, milei şi dragostei practice pentru membrii în nevoie. O comunitate bisericească iubitoare ia foarte în serios grija membrii ei în nevoie sau vulnerabili. Citirea acestei cărţi te poate inspira să doreşti să fii diacon. Dispune şi de un ghid de studiu.
85
85
Apendix B:
Cincizeci de texte-cheieCincizeci de texte-cheie despre dragostedespre dragoste
Citeşte şi meditează pe îndelete la fiecare din aceste cincizeci de texte din Scriptură. Dacă doreşti, deschide şi priveşte la fiecare în Biblia pe care o ai, astfel ca să-l poţi citi în contextul în care este scris. Nu te grăbi! Spune cu Psalmistul, “Cât de mult iubesc Legea Ta! Toată ziua mă gândesc la ea” (Psalm 119:97).
1. Şi Domnul a trecut pe dinaintea lui, şi a strigat: “Domnul Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie” (Exod.34:6)
2. Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Eu sunt Domnul (Lev.19:18)
3. Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta (Deut.6:5)
4. Nu pentru că întreceţi la număr pe toate celelalte popoare S-a alipit Domnul de voi şi v-a ales, căci voi sunteţi cel mai mic dintre toate popoarele. Ci, pentru că Domnul vă iubeşte, pentru că a vrut să ţină jurământul pe care l-a făcut părinţilor voştri... (Deut.7:7-8)
5. Şi numai de părinţii tăi S-a alipit Domnul ca să-i iubească, şi după ei, pe sămânţa lor (deut.10:15)
86
86
6. Eu am încredere în bunătatea Ta (Psalm 13:5)
7. Îndurarea Lui [dragostea Lui statornică] ţine în veci (Psalm 106:1)
8. El Însuşi i-a răscumpărat, în dragostea şi îndurarea Lui (Isaia 63:9)
9. Te iubesc cu o iubire veşnică, de aceea îţi păstrez bunătatea Mea (Ier.31:3)
10. Domnul mi-a zis [lui Osea]: "Du-te iarăşi, şi iubeşte o femeie [Gomera] iubită de un ibovnic, şi preacurvă; iubeşte-o cum iubeşte Domnul pe copiii lui Israel, care se îndreaptă spre alţi dumnezei (Osea 3:1)
11. Îi voi iubi [pe Israel] cu adevărat! (Osea 14:4)
12. Iubiţi pe vrăjmaşii voştri (Mat.5:44)
13. Isus i-a răspuns: “Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău.” Aceasta este cea dintâi, şi cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: “Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” În aceste două porunci se cuprind toată Legea şi Proorocii (Mat.22:37-40)
14. Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică (Ioan 3:16)
15. Tatăl iubeşte pe Fiul (Ioan 3:35)
16. Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele (Ioan 14:15)
17. Eu [Fiul] iubesc pe Tatăl, şi că fac aşa cum Mi-a poruncit Tatăl (Ioan 14:31)
18. Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne în dragostea Mea, după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu, şi rămân în dragostea Lui (Ioan 15:10)
19. Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu pe voi. Rămâneţi în dragostea Mea (Ioan 15:9)
87
87
20. Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Cristos?... [Nimic din toată creaţia] nu va fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Cristos, Domnul nostru (Rom.8:35,39)
21. Dragostea să fie fără prefăcătorie (Rom.12:9)
22. Să nu datoraţi nimănui nimic, decât să vă iubiţi unii pe alţii (Rom.13:8)
23. Dragostea deci, este împlinirea Legii (Rom.13:10)
24. Cunoştinţa îngâmfă, pe când dragostea zideşte (1 Cor.8:1)
25. Vă voi arăta o cale nespus mai bună [calea dragostei] (1 Cor.12:31)
26. Chiar dacă... aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa... şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic (1 Cor.13:2)
27. Cea mai mare dintre ele este dragostea (1 Cor.13:13)
28. Urmăriţi dragostea (1 Cor.14:1)
29. Tot ce faceţi, să fie făcut cu dragoste! (1 Cor.16:14)
30. Căci dragostea lui Cristos ne strânge [ne controlează] (2 Cor.5:14)
31. Roada Duhului este dragostea (Gal.5:22)
32. Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit... ne-a adus la viaţă împreună cu Cristos (Efes.2:4)
33. Să cunoaşteţi dragostea lui Cristos, care întrece orice cunoştinţă (Efes.3:19)
34. Trăiţi în dragoste, după cum şi Cristos ne-a iubit, şi S-a dat pe Sine pentru noi (Efes.5:2)
35. Şi mă rog ca dragostea voastră să crească tot mai mult (Filip.1:9)
36. Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârşirii (Col.3:14)
88
88
37. Domnul să vă facă să creşteţi tot mai mult în dragoste unii faţă de alţii şi faţă de toţi (1 Tes.3:12)
38. Ţinta poruncii este dragostea (1 Tim.1:5)
39. Sã veghem unii asupra altora, ca sã ne îndemnãm la dragoste (Evr.10:24)
40. Să aveţi o dragoste de fraţi neprefăcută, iubiţi-vă cu căldură unii pe alţii, din toată inima (1 Petru 1:22)
41. Mai presus de toate, să aveţi o dragoste fierbinte unii pentru alţii, căci dragostea acopere o sumedenie de păcate (1 Petru 4:8)
42. Cine nu iubeşte pe fratele său, rămâne în moarte (1 Ioan 3:14)
43. Noi am cunoscut dragostea Lui prin aceea că El Şi-a dat viaţa pentru noi (1 Ioan 3:16)
44. Să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul (1 Ioan 3:18)
45. Prea iubiţilor, să ne iubim unii pe alţii; căci dragostea este de la Dumnezeu. Şi oricine iubeşte, este născut din Dumnezeu, şi cunoaşte pe Dumnezeu (1 Ioan 4:7)
46. Dumnezeu este dragoste (1 Ioan 4:8)
47. Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi (1 Ioan 4:10)
48. Noi Îl iubim pentru că El ne-a iubit întâi (1 Ioan 4:19)
49. Ţineţi-vă în dragostea lui Dumnezeu (Iuda v.21)
50. A Lui, care ne iubeşte [Domnul Isus], care ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său... a Lui să fie slava şi puterea în vecii vecilor! Amin (Apoc.1:5)
89
89
Despre autorDespre autorÎn ultimii patruzeci de ani Alexander Strauch a slujit ca
învăţător la Littleton Bible Chapel din Littleton, Colorado. Pe lângă aceasta, a predat filozofie şi literatura Noului Testament la Colorado Christian University. Având un dar de învăţător biblic şi fiind un vorbitor cunoscut, Alexander Strauch a ajutat mii de biserici din toată lumea prin scrierile sale expoziţionale şi prin lucrarea de predicare. Este autorul mai multor cărţi, printre care Biblical Eldership, care s-a vândut în peste 250000 de exemplare. Cărţile lui Alexander Strauch au fost traduse în mai mult de douăzeci de limbi.
Alexander şi soţia lui, Marylin, locuiesc în Littleton, Colorado, şi au patru fete mari şi opt nepoţi.
Pentru mai multe detalii despre Alexander Strauch, cărţile şi mesajele lui audio, contactaţi Lewis and Roth Publishers la tel.800-477-3239 sau la www.lewisandroth.rog. Dacă telefonaţi din afara Statelor Unite, folosiţi numărul 719-494-1800.
90
90
MulţumiriMulţumiriMulţi prieteni au contribuit la realizarea acestei cărţi, prieteni
care iubesc pe Domnul şi poporul Său.Vreau să mulţumesc lui Douglas VanSchooneveld pentru
sugestiile folositoare şi pentru timpul pus deoparte să controleze sursele, să verifice citatele şi notele de subsol. Mă depăşeşte în pasiunea lui pentru subiectul dragostei creştine .
Aduc deosebite mulţumiri editorilor mei Amanda Sorenson şi Shannon Wingrove. M-am bucurat să lucrăm împeună şi recomandările lor creative au fost mult apreciate. De asemenea, mulţumesc lui Paul şi Laura Lundgren pentru culegerea textului şi sugestiile bune.
Vreau, de asemenea, să mulţumesc Barbarei Peck, care a verificat manuscrisul; lui Jany Bennett, care a pregătit cartea; lui David MacLeod, care a verificat notele de sublsol; lui Jay Brady, care m-a ajutat cu multe aspecte practice.
Sunt recunoscător pentru timp şi efort lui Danny şi Paola Pasquale care au trecut prin întrebările de studiu în timp ce erau în concediu de la serviciul lor din Italia.
Şi, ca întodeauna, aş dori să exprim aprecierea mea deosebită lui Marylin, soţia mea iubitoare şi ajutorul meu principal în viaţă şi în slujire.
Tuturor prietenilor mei iubiţi, tuturor celor care au lucrat împreună cu mine, şi tuturor celor ce vor citi această carte, “Harul să fie cu toţi cei ce iubesc pe Domnul nostru Isus Cristos în curăţie. Amin” (Efes.6:24)
91
91
