2

Noul urbanism

1.1 Preliminarii

Evolutia societatii contemporane se caracterizeaza printr-o crestere accelerata a urbanizarii, fenomen marcat de o multitudine de conflicte legate, in principal, de neconcordanta dintre cresterea demografica si limitele cadrului fizic construit. Dezvoltarea urbana a reprezentat un proces continuu de transformare a mediului urban care a cunoscut dimensiuni importante indeosebi in cea de-a doua jumatate al secolului XX.

1.2 Conceptualizare

Miscarea Noul Urbanism reprezinta un curent reformator aparut în SUA în anii 1980, ca reactie a urbanistilor la modul de dezvoltare a aglomerarilor urbane moderne, care au generat asa-numitul fenomen urban sprawl, caracteristic oraselor americane. Fenomenul urban sprawl defineste marile întinderi de cartiere rezidentiale cu locuinte unifamiliale, dezvoltate prin simpla lotizare a terenurilor din extravilan, fara o viziune asupra structurii urbane rezultate si a relatiei spatial-functionale cu orasul.

Urban sprawl a determinat dezvoltarea deplasarilor auto individuale pe distante apreciabile spre locurile de munca, cartierele fiind lipsite de transport în comun sau de conexiuni la retelele feroviare. Miscarea Noul Urbanism  încearca sa introduca principii ale urbanismului

2

traditional în zonele de la periferia oraselor si în zonele de periurban, caracterizate printr-o densitate scazuta si prin lipsa unei viziuni urbanistic coerente în raport cu restul orasului. Lipsa viziunii urbanistice în aceste zone a condus la lipsa diversitatii arhitecturale, la monotonia tesutului urban, la lipsa spatiilor publice si a identitatii locului. Curentul Noul Urbanism are în prezent raspândire la nivel international, problemele periferiilor metropolitane fiind comune tuturor aglomerarilor urbane contemporane.

2

2. Carta Noului Urbanism

Din 1994, s-a constituit un cadru institutionalizat prin intermediul unei asociatii profesionale intitulate Congress of New Urbanism (Congresul pentru Noul Urbanism), cu 2400 de membri din SUA si din 20 de alte state. În esenta, adeptii NU promoveaza urbanismul traditionalist (urbanism neotraditional), în care se acorda atentie sporita spatiilor publice, mixarii functiilor si dezvoltarii transportului public. Repere majore:-semnificatia locului-calitatea arhitecturii. În anul 1996 Congresul NU a redactat o Carta de Urbanism, care traseaza principiile directoare ale noii viziuni arhitectural-urbanistice, asemanator ca importanta cu ceea ce a însemnat Carta redactata de Congresul International de Arta Moderna de la Atena, în 1933.

Aceasta traseaza principiile directoare vizând politicile urbane, investitiile, proiectarea de arhitectura si urbanism.

Carta Noului Urbanism (Charter of New Urbanism) -extras

Pct.4 - Noile investitii realizate prin extinderea intravilanului (în contiguitate) trebuie organizate ca vecinatati/cartiere sau districte care sa fie integrate cu tesutul urban existent. Investitiile amplasate pe terenuri din afara orasului si care nu sunt alipite de oras (fara contiguitate) trebuie organizate ca orase sau sate având propriul intravilan si prevazute cu procente echilibrate de locuri de munca si locuinte, astfel încât sa nu devina cartiere dormitor.

Pct.11 - Cartierele trebuie sa fie dense, placute pentru pietoni si alcatuite din locuinte, comert si birouri.

Pct.12 - Majoritatea activitatilor domestice cotidiene trebuie sa se desfasoare într-un perimetru accesibil pe jos, pentru a se asigura independenta celor care nu conduc automobile, cum sunt persoanele în vârsta si copiii.

Pct.16 - Activitatile publice, institutionale si comerciale trebuie sa fie concentrate în cartiere si districte. Amplasarea si dimensiunile scolilor trebuie sa fie astfel gândite încât sa permita accesul copiilor pe jos sau pe bicicleta

Pct.18 - Cartierele trebuie dotate cu o varietate de parcuri, scuaruri, terenuri de sport si gradini publice.

Pct.19 - Prioritatea oricarui proiect de arhitectura si de amenajare peisagera trebuie sa fie calitatea cadrului fizic al strazii si al spatiului public.

Pct.22 - În metropola contemporana, orice proiect de dezvoltare urbana trebuie sa rezolve circulatia automobilelor respectând pietonii si spatiul public.

2

În egalã mãsurã, în acceptiunea Cartei, districtul reprezinta un sector monofunctional de tipul: zona industriala, campus universitar, aeroport, cartier de locuinte etc. Abordeaza problema dezvoltarii pentru trei categorii de localite: metropola, orasul si satul. Tot Carta, introduce termenul de coridor - care desemneaza un culoar de infrastructura (cale rutiera) sau o fâsie verde (esplanade, alei plantate etc.). Atribuie un rol important arhitecturii cladirilor civile si spatiilor publice ca elemente de identitate pentru comunitate; ele trebuie sa se distinga de alte cladiri si spatii din perimetrul orasului. Considera conservarea cladirilor vechi, ansamblurilor istorice si peisajului ca o forma de manifestare a continuitatii si evolutiei orasului.

3. Solutii

3.1 LotizareaLotizarea cadrului rezidential a reprezentat primul pas în cautarea unor solutii de

ameliorarea cadrului urban din noile zone periferice. Alte obiective urmarite in aceasta directie au constat in propunerea unei tipologii noi în proiectarea lotizarilor rezidentiale, densificarea tesutului, introducerea spatiului public de tip traditional si cresterea importantei pietonului. Se promoveaza, astfel, orasul neotraditional si dezvoltarea urbana asociata transportului în comun. Propunem mai jos un exemplu relevant si implementat cu succes a proiectului lotizarilor.

2

3.2Ponderea functiunilor urbane si densitatea

Noul urbanism pledeaza pentru o importanta majora acordata spatiilor publice reprezentate de strazi, scuaruri/piete si parcuri, printr-o organizare spatiala care sa permita oricarui individ sa se deplaseze pe jos, precum si pentru mixarea functiunilor si categoriilor sociale de locuitori din noile cartiere/districte. Initial, popularea zonelor de la periferia oraselor industriale a reprezentat un mijloc de evadare din centrele devenite supraaglomerate, oferind un cadru rezidential linistit si placut. Aceste zone rezidentiale periferice sau din periurban au fost create pe principiul unei zonificari rigide (prin eliminarea oricarei forme de mixare functionala) si pe principiul utilizarii autoturismului individual accesibil tuturor.

Prin extinderea continua a acestor cartiere rezidentiale, distantele de parcurs cu masina au devenit din ce în mai mari, astfel încât dependenta de automobil a devenit totala. O parte din batrâni si copii au devenit dependenti de persoanele adulte din cadrul familiei, pentru orice deplasare în afara cartierului. Noul concept promovat de Noul Urbanism prevede pentru orice cartier un centru dotat cu spatii publice, un edificiu public si comert, iar casele de locuit trebuie sa tina cont de imediata vecinatate, inspirându-se din arhitectura regiunii.

Densitatea trebuie sa creasca pentru a crea o ambianta urbana, cu viata publica si contacte sociale. Solutiile de marire a densitatii constau în introducerea locuintelor colective în procente de 15-20%, alternate cu locuintele individuale, care ramân majoritare. Astfel, se poate realiza si eterogenitatea sociala, prin crearea de locuinte pentru oameni mai mult sau mai putin înstariti. Viziunea introdusa de Noul Urbanism se adreseaza deopotriva interventiilor noi si cartierelor existente, unde, prin politici urbane, autoritatile pot interveni cu proiecte pentru ameliorarea cadrului urban, crearea unei retele de transport în comun (metrou,tramvai, bus) si atragerea de investitori pentru diversificarea functiunilor. Unul din cele mai sugestive exemple pentru fenomenul urban sprawl, cu toate valentele cadrului urban depersonalizat, este mega-aglomerare urbana Los Angeles (suprafata 1 215 kmp la o populatie de 3,8 mil. loc. + aria metropolitana de 12,9 mil. loc.). Los Angeles este alcatuit din numeroase cartiere, multe dintre ele fiind localitati anexate pe masura ce orasul a crescut. Are caracter de conurbatie prin înglobarea unor orase independente.Los Angeles este alcatuit din 10 sectoare sau districte, printre care si Hollywood. Prin comparatie, New York City: 789 kmp la 8,2 mil.loc, cu 4 suburbii (cca.1/2 din suprafata LA la o populatie peste dublu). NYC este cel mai dens populat oras SUA (are istorie, nucleu urban cu evolutie în timp -Manhattan sec. XVII)

2

3.3 Spatiile verzi

Printre cele mai neglijate aspecte în proiectarea urbana contemporana sunt spatiile verzi. Parcurile accesibile la distante scurte de mers pe jos, prevazute cu banci, alei ciclabile, terenuri de fotbal si plimbarea animalelor de companie, în afara rolului de recreere reprezinta un loc de contacte sociale. O piedica în crearea unor asemenea zone este pretul ridicat al terenului în perimetrul construibil si costurile de întretinere care revin municipalitatilor. Recomandarile Cartei New Urbanism prevad:

1. parcurile sau spatiile deschise plantate trebuie sa fie amplasate la 3 minute de mers pe jos de la fiecare locuinta.

2. suprafata medie a parcurilor într-un cartier trebuie sa fie de 0,2 ha.

Un exemplu relevant de implementare a intrucerii spatiilor verzi o reprezinta Gleenwook Park din Atlanta, Georgia.

2

2

3.4 Practica anti-demolari

Carta Noului Urbanism doreste un urbanism care transgresează diferenţierea rural-urban şi valorizează  proiectarea dinspre tehnologic către antropologic. Practica Noului Urbanism este una neo-traditionalista, care se opune demolarilor cladirilor si cartierelor vechi, a monumentelor ce intra in patrimoniul national in detrimentul unor constructii noi. Practica Noului Urbanism se pronunta, astfel, pentru pastrarea identitatii comunitatii asa cum a fost definita de istoria, geografia si traditiile locului,.

În Europa, amintim mişcările de protest ale profesioniştilor aliaţi cu societatea civilă contra unor demolări în zone istorice:

1959- Bruxelles (contra construirii de blocuri „corbusiene” în Quartier Nord)

1968- Londra (contra demolării Covent Garden)

2

1970- Paris (contra demolării Halelor – fără succes)

4. Arhitectura Noului Urbanism – o arhitectura a comunitatii

Designul Noului Urbanism are ca principal focus inglobarea locurilor de muncă, a magazinelor, a locuințelor, a parcurilor și a facilităților civice în comunități intregrate, care au capacitatea de a fi atat "fermecătore cat și funcționale". Capacitatea de a ajunge in locurile dorite pe jos a fost prioritara. Cu toate acestea, mașinile nu au fost excluse. Locurile publice sunt nucleul central pentru aceste modele, design-uri care au inclus construirea de parcuri, scoli, biserici, săli de întâlnire și alte utilitati civice. Accesibilitatea este un criteriu important în procesul de proiectare - o gamă largă de tipuri de locuințe sunt destinate pentru a satisface nevoile la toate nivelurile societății. Cele mai multe dintre cartierele vecine sunt planificate să asigure o conexiune eficientă cu regiunea metropolitană, printr-un tranzit lejer, atât cu autobuzul și cel metroul.

Noul urbanism este preocupat atât cu piesele intregului cat si cu întregul in sine, și, conform lui Peter Calthorpe, unul dintre membrii fondatori ai acestei mișcări, există două principii de design urban. În primul rând, principiile urbanismului trebuie sa se aplice indiferent de locație, în oras, in suburbii,in zone noi de creștere economica sau business centers. Al doilea principiu subliniaza că întreaga regiune ar trebui să fie tratată ca un întreg, din punct de vedere social, economic și ecologic.

În ceea ce privește o regiune aflata intr-un ritm crescendo de creștere, Calthorpe respinge orice încercare de a limita creșterea globală sau de a lasa cresterea sa se manifeste in extindere necontrolata, susținând că ambele acțiuni ar duce fie la extinderea ulterioară sau la un trafic dezagreabil, cat si la congestia urbana și la pierderea identității. Ca alternativă, el sugerează că o creștere a regiunii ar trebui să debuteze cu reamenajare si redezvoltare, să utilizeze infrastructura existenta, sa pastreze spațiul deschis atat in oras cat si in ariile de crestere noi aparute, în orașele satelit care sunt în imediatul tranzit spre centrul orașului.