Conceptul de management

• “Oamenii numai împreună îşi pot atinge obiectivele comune”

Definitie:• “Managementul este

realizarea, cu ajutorul comunicării, a unui proces de influenţare interpersonală exercitat într-o situaţie anumită şi îndreptat spre atingerea sau îndeplinirea unor obiective.”

Dimensiunile Managementului

Managementul este:

ProfesieProfesiemanagementmanagement

Artă Artă Ştiinţă Ştiinţă

ProcesProces

Categorie socială

Categorie socială

MeserieMeserie

Managementul este o artă.

• Rezultatele extrem de diferite obţinute de conducătorii care au la dispoziţie metode, instrumente, principii etc. identice, precum şi resurse similare sunt argumentele principale ale acestui punct de vedere.

Managementul este o ştiinţă.

• Respectiv, un corp sistematizat de legi, principii, teorii, instrumente şi cerinţe ce trebuie să fie respectate în procesul conducerii efective a activităţii întreprinderilor

Managementul este o categorie socială.

• Managementul poate fi privit şi drept un grup de oameni (cadre de conducere, manageri) ale căror caracteristici de comportament şi stil de viaţă sunt similare, atat în timpul serviciului, cat şi în afara lui.

Managementul este o profesie, o meserie

• Managementul presupune o deontologie, un cod etic, obiective şi practici de comportament prestabilite, pentru a căror aplicare trebuie acumulate cunoştinţe şi îndemînări în perioada de pregătire pentru profesia de conducător.

Managementul este un proces

• Dimensiune, foarte populară de altfel, potrivit căreia un grup de oameni (cadrele de conducere) direcţionează acţiunile colaboratorilor lor (ale tuturor celorlalţi angajaţi din ntreprinderea respectivă) în vederea atingerii unor obiective comune; în acest scop, procesul presupune parcurgerea unei serii coordonate de acţiuni, paşi etc.

Concluzie• Managementul este

ştiinţa şi arta de a folosi capitalul propriu, potenţialului uman, financiar, mijloacele materiale şi de a îndruma oameni cu funcţii şi specializări diferite pentru a atinge un obiectiv comun.

Şcoli de management• Şcoala empirică • Şcoala clasică • Şcoala relaţiilor umane • Şcoala sistemică • Alte şcoli: mişcarea cantitativă, şcoala

sistemelor sociale, şcoala neoclasică, şcoala comportamentistă (behavioristă), şcoala dezvoltării economice, şcoala mediului (environmentalistă), şcoala culturii etc.

Şcoala empiricăReprezentatul –

Peter Ferdinand Drucker (19 Noiembrie 1909

– 11 Noiembrie 2005) Vienna, Austria

Profesor universitar, consultant şi scriitor

ungar

Caracteristici ale şcolii empirice

• dovedeşte o permanentă preocupare pentru ancorarea cercetărilor în domeniul producţiei, al organizării acesteia, cu scopul creşterii eficienţei afacerilor, pentru a putea evidenţia cele mai pragmatice metode şi recomandări;

• "ieftinirea" structurilor organizatorice prin intermediul descentralizărilor şi al delegării de autoritate este, de asemenea, o caracteristică a şcolii;

• analiza conducerii cercetării-dezvoltării, în vederea evidenţierii criteriilor de apreciere a eficienţei acestei activităţi, este tot mai studiată în ultimul timp, etc.

Şcoala clasicăReprezentatul –

Frederick Winslow Taylor

(20 Martie 1856 –

21 martie 1915)

Philadelphia, Pennsilvania U.S.

Ingener, expert,

consultant în management

F.W. Taylor El este întemeietorul şcolii clasice, şi-a

formulat teoriile sale în volumul menţionat şi în celebra "mărturie" depusă în faţa unei comisii a Camerei Reprezentanţilor din ianuarie 1912, prin intermediul cărora şi-a făcut publice concepţiile în privinţa organizării şi conducerii întreprinderilor, concepţii care au dat naştere la ceea ce numim "sistemul Taylor de organizare a muncii".

Şcoala clasicăReprezentatul –

Henri Fayol (29 Iulie 1841 –

19 noiembrie 1925) Istanbul, TurkeyIngener, expert,

consultant în management

Contribuţia lui H. Fayol la crearea şi dezvoltarea

ştiinţei conducerii• A reuşit să definească şi să grupeze în mod

corespunzător părţile componente ale întreprinderii din a căror interacţiune se atinge insuşi obiectivul final al activităţii acesteia.

• A identificat şase grupe de activităţi ce trebuie realizate, respectiv operaţii: tehnice (de producţie), comerciale (de aprovizionare şi desfacere), financiare, de evidenţă (contabilă şi statistică), de asigurare şi de administrare (previziune, organizare, coordonare, control şi comandă).

Şcoala relaţiilor umaneReprezentatul –

George Elton Mayo (26 decembrie 1880 – 7 septembrie 1949)

Australia psiholog şi sociolog

australian, teoretician al

organizaţiilor

Elton Mayoîn principala sa lucrare The Human

Problems of the Industrial Civilisation (Problemele umane ale civilizaţiei industriale) a pus bazele teoretice şi metodologice ale şcolii de conducere care a căpătat numele de şcoala relaţiilor umane (sau psihologică, behavioristă etc.).

Şcoala sistemicăReprezentatul –

Herbert Alexander Simon (15 iunie

1916 – 9 februarie 2001)

Milwauke USA (Милуоки)

economist american, laureat al Premiului

Nobel pentru economie (1978)

Şcoala sistemelorpleacă de la aprecierea întreprinderii drept un

sistem complex, format dintr-o serie de subsisteme parţiale reprezentate, printre altele, de funcţiile acesteia, structurile formale şi neformale, indivizii etc.; în ceea ce priveşte managementul, şcoala acordă o atenţie egală atributelor acestuia (planificare, organizare, antrenare-influenţare şi evaluare-control) într-un sistem echilibrat şi analizează cu precădere legăturile reciproce ce se dezvoltă între subsisteme prin intermediul comunicaţiilor.

Alte şcoli ale managementului

• Şcoală mişcărei cantitative;• Şcoala sistemelor sociale;• Şcoala neoclasică; • Şcoala comportamentistă (behavioristă);• Şcoala dezvoltării economice;• Şcoala mediului (environmentalistă);• Şcoala culturii, etc.

Managerul in lumea contemporană

Mulţi oameni işi incep cariera fără a se aştepta să fie implicaţi in procesul managerial.

Oricum, in timp, mulţi dintre ei acumulează treptat atribuţii manageriale, realizand că o parte semnificativă şi din ce in ce mai mare din timpul lor este consacrată conducerii altora, in alte cazuri ei pot fi promovaţi fără o trecere treptată printr-un post de specialist, primind titlul de "manager".

Calitatile necesare managerului

Cinci tipuri de calităţi manageriale cheie pe care

trebuie să le posede un manager:

Сalităţi manageriale

Calităţile analitice

Calităţi tehnice

Calităţi conceptuale

Calităţi de diagnosticar

e

Calităţi interpersonal

e

Calităţi tehniceManagerii de nivel inferior (şi, intr-o mai mică

măsură, managerii de nivel mijlociu) au nevoie de calităţi tehnice care sunt relevante pentru activităţile pe care le conduc. Deşi aceştia pot să nu indeplinească sarcinile tehnice, ei inşişi trebuie să fie in stare să inveţe subordonaţii, trebuie să răspundă la intrebări şi astfel să asigure indrumarea intregii activităţi; in general, managerii superiori nu se bazează pe calităţile tehnice.

Calităţi conceptuale• Calitatea conceptuală este abilitatea de a

gandi in termeni abstracţi. Calitatea conceptuală il face pe manager să aibă o imagine de ansamblu şi să inţeleagă cum părţile unei organizaţii sau ale unei idei funcţionează impreună.

• Calităţile conceptuale sunt folositoare intr-o gamă largă de situaţii, incluzand optimizarea idealurilor. Ele par, oricum, a fi mult mai importante pentru managerii superiori decat pentru cei de mijloc sau de nivel inferior.

Calităţi interpersonale• Calitatea interpersonală

este abilitatea de a avea de-a face efectiv cu alţi oameni, atat din interiorul, cat şi din exteriorul organizaţiei.

• Exemple de calităţi interpersonale sunt: abilitatea de a fi legat de oameni, de a le inţelege nevoile şi motivaţiile, de a arăta o reală compasiune pentru suferinţele colaboratorilor, indiferent de "rangul" acestora etc.

Calităţi de diagnosticare• Calitatea de a diagnostica este

abilitatea de a aprecia o anumită situaţie şi de a-i stabili cauzele. Calităţile de a diagnostica ale managerului de succes sunt comparabile cu acelea ale unui doctor, care analizand simptomele pacientului identifică boala acestuia.

Calităţile analitice• Calitatea analitică este

folosită pentru identificarea problemelor relevante (sau variabile) intr-o situaţie, pentru a vedea cum se leagă şi pentru a le aprecia importanţa relativă.

• Calităţile analitice se leagă foarte des de calităţile de diagnostician. De exemplu, un manager numit intr-o nouă poziţie poate fi confruntat cu o mare varietate de probleme care ii solicită atenţia.

Tipuri de manageriExistă două clasificări

ale managerilor:

A. Clasificarea managerilor după nivelul din cadrul organizaţiei;

B. Clasificarea managerilor după aria specializării.

A. Clasificarea managerilor după nivelul din cadrul

organizaţiei Conducerea de varf (top management)

este cea care indrumă şi controlează intreaga activitate a organizaţiei; in general, ei sunt responsabili cu planificarea şi interpretarea scopului organizaţiei, ei determină strategia firmei şi definesc politicile sale principale.

Cele mai folosite titluri pentru managerii de top sunt: preşedinte, preşedinte-director general, vicepreşedinte, director executiv.

Conducerea de mijloc (middle management)

implementează strategia şi politicile principale care vin de la nivelul superior al organizaţiei. Managerii de mijloc dezvoltă planuri tactice şi proceduri standard de operare, coordonează şi supraveghează activităţile managerilor de nivel inferior. Titlurile managerilor de nivel mijlociu sunt: manager de divizie, şef de departament, manager executiv şi manager operaţional.

Conducerea de bază (lower level

management)• este cea care coordonează şi supervizează

activităţile angajaţilor operaţionali. Managerii de nivel inferior işi petrec majoritatea timpului lucrand, motivand angajaţii, răspunzand la intrebări şi rezolvand probleme zilnice. Majoritatea sunt foşti angajaţi operaţionali care, datorită muncii asidue şi potenţialului lor, au fost promovaţi manageri. Mulţi dintre managerii de mijloc şi superiorii de astăzi şi-au inceput cariera la acest nivel de management.

B. Clasificarea managerilor după aria

specializării• Managerii financiari - a căror

principală responsabilitate o reprezintă resursele financiare ale intreprinderii.

• Managerii operativi sunt cei ce creează şi conduc sistemele, care transformă resursele in bunuri şi servicii.

• Managerii de marketing sunt responsabili cu facilitarea schimbului de produse intre organizaţie şi cumpărătorii sau clienţii săi.

• Managerii de resurse umane sunt persoane insărcinate cu conducerea formală şi gestiunea resurselor umane ale organizaţiei.

• Managerii administrativi.

Toate tipurile de manageri pot fi impărţiţi in diverse tipuri şi in

funcţie de:• caracteristicile lor psihologice (extravertiţi şi

introvertiţi, in funcţie de deschiderea lor către lumea exterioară);

• intensitatea muncii depuse şi gradul de autoritate (participativul, autoritarul şi participativul-autoritar);

• orientarea lor (către sarcină, către om, către eficienţă);• gradul de asumare a riscurilor (prudentul, echilibratul,

jucătorul, inocentul);• diverse trăsături de caracter (nerăbdătorul, servilul,

mondenul, versatul, arivistul, inovatorul, calculatul, zelosul etc.), acestea nefiind decat aspecte limitate ale personalităţii lor.

Brooke Sheldon (1996) a realizat un studiu pe 90 de persoane cu funcţii de conducere, folosind ca

metodă de lucru interviul, în urma căruia a ajuns la concluzia că pentru a fi un manager eficient trebuie

să ai următoarele calităţi:

• 1. atenţie prin anticipare adică capacitatea de a conceptualiza, de a avea o imagine de ansamblu a problemelor întreprinderii, capacitatea de a stabili priorităţi, capacitatea de concentrare asupra problemei - cu alte cuvinte capacităţile intelectuale, inteligenţa;

• 2. înţelegerea prin empatie capacitatea de a se face înţeles şi de a asculta, adică empatia, toleranţa;

• 3. încredere în funcţie capacitatea de a fi constant, adică să spună ce vreau să facă şi să facă ceea ce au spus, oamenii să poată conta pe el, să fie previzibil - adică să aibă responsabilitatea funcţiei;

• 4. autoestimarea capacitatea de a avea încredere în sine, de formare a punctelor forte şi de compensare a punctelor slabe - adică autoaprecierea.

Peter F. Drucker (1974) prezintă şi el aptitudinile unui

manager eficient:• aptitudinile de conceptualizare abilitatea de a

percepe şi înţelege organizaţia ca întreg, de a diagnostica şi evalua problemele manageriale, capacităţile intelectuale, inteligenţa;

• aptitudinile de comunicare capacitatea de a recepta şi de a transmite informaţii, empatia, toleranţa;

• aptitudinile de iniţiere, dezvoltare şi finalizare a unor relaţii umane, aptitudini ce permit motivarea angajaţilor, aplanarea conflictelor şi coordonarea muncii în grup,- empatia, toleranţa;

• aptitudinile tehnice, care sunt foarte specifice.

Ion Stăncioiu, Gh. Militaru (1998) susţin că trăsăturile personale ale unui manager

de succes sunt sistematizate în 6 categorii:

• caracteristicile fizice vârsta, înălţimea, greutatea;• caracteristicile privind pregătirea educaţie, statut

sau clasa socială, mobilitatea socială;• inteligenţa abilităţi, reacţie la stimuli;• personalitate influenţa, entuziasmul, independenţa,

vigilenţa, autoritatea, agresivitatea, încrederea în sine, maturitate, stabilitate emoţională;

• aracteristici sociale popularitate, prestigiu, tact, diplomaţie, cooperare;

• caracteristici specifice locului de muncă responsabilitate, iniţiativă, perseverenţă, nevoie de succes.

Roluri şi mediul de muncă a managerilorManagerii joacă zece roluri diferite (grupate in trei categorii):

• decizionale - atunci cand managerul iniţiază o schimbare, dezvoltă o nouă strategie (ca intreprinzător), rezolvă diverse tulburări (de la minusuri in inventar la greve), alocă resurse, negociază etc.;

• interpersonale - managerul işi joacă rolurile sale interpersonale atunci cand participă la o reuniune, cand ia cina cu un client, cand negociază cu diverse grupuri, cand ia poziţie faţă de diverse situaţii etc.;

• informaţionale - managerul adună şi oferă informaţii-cheie celor ce le pot folosi, de exemplu, managerul general propune directorului de marketing o oportunitate de afaceri sau previne directorul de resurse umane asupra unei posibile greve.

Mediul in care işi desfăşoară activitatea managerii poate fi analizat prin prisma celor trei dimensiuni (laturi) posibile:

dimensiunea personală, mediul intern şi mediul extern:

Dimensiuni ale mediului de muncă al unui conducător

Conducătorul ca persoană

Conducătorul şi mediul intern

Conducătorul şi mediul extern

Soţie, părinţi, copilărie, fraţi, speranţe, educaţie, copii, aspiraţii, valori

Cultura organizaţiei, sarcini, timp de luat decizii, autoritate, alte domenii, subordonaţi, sindicat, produse, etc.

Cultura locală, schimbări sociale, politică, legi, economia naţională, economie mondială, etica muncii, concurenţi, etc.

Dimensiunea personală• Fiecare conducător

intră in relaţii cu ceilalţi oameni din organizaţie sau din afara ei, intr-un mod cu totul personal, unic. In fiecare moment are de a face cu o situaţie deosebită sau cu o problemă, pe care le rezolvă intr-un stil personal.

Mediul intern• trebuie studiat in funcţie de

diferenţele dintre variantele muncii de conducere. In mediul său de muncă conducătorul găseşte importante informaţii: natura şi numărul colaboratorilor, tipul de activităţi ale fiecăruia, relaţiile dintre compartimentul său şi alte compartimente, cată autoritate are in funcţia pe care o deţine, metodele folosite pentru a determina realizările posibile şi pe cele imposibile, relaţiile cu alţi conducători de la acelaşi nivel etc.

Mediul extern• constituie cea de-a treia

dimensiune a universului de lucru al conducătorului. Acest mediu conţine toţi acei factori care interacţionează cu organizaţia: natura şi numărul concurenţilor, clienţilor şi pieţelor pe care acţionează, natura economiei sau a societăţii, cerinţele legilor, gradul de dezvoltare tehnologică şi factorii ideologici etc.

În concluzie indiferent ce cale va urma,

pentru a fi eficient, un manager trebuie să cunoască sarcinile ce-i revin (natura şi sfera de cuprindere a responsabilităţilor sale profesionale). După aceea, el trebuie să se formeze, să-şi perfecţioneze deprinderile pentru a putea îndeplini aceste sarcini, dar şi să cunoască mai bine mediul în care va acţiona.

Vă mulţumesc pentru atenţie !