34
TIPURILE DE TEN ŞI ÎNTREŢINEREA COSMETICĂ A LOR
TIPURILE DE TEN ŞI ÎNTREŢINEREA
COSMETICĂ A LOR
Tipurile de piele se clasifică după următoarele criterii:
după conţinutul de lipide după conţinutul de apă după unele modificări fiziologice, aflate
la graniţa cu patologia
Clasificare dupa continutul de lipide
ten normal ( eudermic ) ten gras ( seboreic ) ten uscat ten mixt
Clasificare dupa continutul de apa
ten normal hidratat ten hiperhidratat ten deshidratat
Clasificare dupa unele modificari fiziologice, aflate
la granita cu patologia tenul acneic ( complicatia tenului
gras ) tenul ridat tenul senil tenul cuperozic
Tenul normal are aspectul neted, catifelat porii greu vizibili culoare roz, luciu discret tonus muscular bun pH-ul ideal de 5,5 Tenul normal denotă existenţa unui
organism sănătos, cel puţin din punct de vedere metabolic, hormonal şi imunitar. Nu necesită îngrijiri speciale, ci doar profilactice împotriva procesului fiziologic de îmbatranire. Săpunurile de fată trebuie evitate, oricât de calitative ar fi ele, deoarece sunt alcaline.
Curăţirea ideală a feţei rămâne demachierea cu o emulsie demachiantă, urmată de finisarea curăţirii cu o soluţie tonică.
Profilaxia îmbătrânirii începe în decada a treia de viaţă, prin folosirea emulsiilor hidratante şi antioxidante, iar protecţia UV trebuie să devină o obisnuinţă.
Machiajul poate fi folosit fără restricţii, dar folosirea prealabilă a unei creme de protectie (de regula hidratantă) este obligatorie, pentru ca pulberile din componenta fardurilor şi a pudrelor, sunt puternic absorbante, iar fondul de ten este obstruant.
Tenul gras are aspectul lucios, mai ales in zonele în
care glandele sebacee sunt mai bine reprezentate sub raportul densităţii lor: frunte, nas, aripi nazale, menton
Măsurile de îngrijire cosmetică trebuie să urmărească aducerea la normal a pH-ului pielii (la valoarea sa acidă), în caz contrar, inhibiţia bacteriană nu este posibilă, rezultând de aici principala complicaţie: acneea
La acestea trebuie sa se adauge folosirea de produse astringente şi seboreducatoare.
Corectarea dezechilibrului endocrin şi o alimentaţie săracă în lipide de origine animală trebuie sa reprezinte măsuri complementare.
Avantajul tenului gras este reprezentat de apariţia cu întarziere a ridurilor, în general întarzierea în procesul de îmbătrânire cronologica a tenului.
Ingrijirea cosmetică de specialitate este obligatorie, pentru extragerea depozitelor grase formate. In caz contrar, acestea pot evolua la adevarate chiste sebacee şi la suprainfecţie.
Seboreea se evalueaza in vivo prin sebometrie.
Sebumetrul este cel mai cunoscut echipament pentru masurarea sebumului pe piele, par si scalp
Masuratoarea este bazata pe fotometria petelor de grasime
Tenul uscat (alipic) Fin
Subtire Fragil Iritabil Usor descuamabil Cu prezenta de riduri
Descuamarea tenului începe în zonele ce ies din graniţa zonei T, iar ridurile debutează în zonele de maximă expresivitate a feţei (ridurile mimicii).
Tenul uscat este consecinţa insuficientei secreţiei sebacee, ceea ce într-o anumită măsură este un proces fiziologic odată cu înaintarea în vârsta şi cu scăderea încărcării hormonale a organismului (cronoîmbătrânire).
Descuamarea tenului începe în zonele ce ies din graniţa zonei T, iar ridurile debutează în zonele de maximă expresivitate a feţei (ridurile mimicii).
Teoretic trebuie făcută distincţia între tenul alipic si tenul deshidratat.
Cauza de bază a instalării acestui gen de ten este predispoziţia ereditară, care dictează statusul hormonal, la care se adaugă îngrijirile inadecvate ale tenului sau lipsa măsurilor de profilaxie a îmbătrânirii tenului normal.
Principalele îngrijiri, la care se supune tenul uscat, sunt reprezentate de folosirea unor produse puternic emoliente şi nutritive, care să aducă aportul de lipide necesar protecţiei pielii.
In timp ce pentru tenul gras este recomandată după demachiere soluţia tonică slab alcoolizată, tenului uscat îi sunt recomandate tonice complet analcoolice
Măştile nutritive vor fi recomandate săptămânal, cerinţele fiind: hidratarea profundă, antioxidanţii, regeneratorii epidermali si nutritia tenului.
Tenul deshidratat De regulă, coexista cu tenul alipic
poate fi şi rezultatul avitaminozelor A si F, a surmenajului, a fumatului excesiv
se întâlneste chiar şi la vârstele relativ tinere
Excesul de retinoizi topici produce deshidratare epidermală
deshidratarea este si unul dintre primele semne ale îmbătrânirii
Gradul hidratării epidermale se evaluează prin corneometrie.
Principiul de masurare al Corneometrului CM 825 este bazat pe
masuratoarea prin metoda capacitantei al unui mediu dielectric
Tenul hiperhidratat
un semn clinic într-un proces patologic de
retenţie hidrică retenţia şi tendinţa de edem sunt localizate
în ţesutul cel mai lax al fetei: zona suborbitală
Edemele sunt mai evidente matinal, urmând în cursul zilei să se mai dreneze, odată cu activitatea tonusului general si venos
Masajul fetei pot fi o buna rezolvare în încercarea de a stimula drenajul limfatic
Tenul mixt
Acest tip de ten este frecvent întâlnit, punând probleme de tratare diferenţiată a fiecărei zone faciale, conform prescriptiei specifice. In perioada medie a vieţii (25-45 ani) pot să coexiste zone de ten gras (regiunea T), cu cele de ten uscat (începând de la periferia regiunii T, unde densitatea glandelor sebacee diminuă).
Aceasta categorie de ten se datorează unei dilataţii anormale a capilarelor, la persoanele cu fragilitate capilară mai mare, fie determinată genetic, fie datorate unor procese patologice ce duc la carenţa în sinteza colagenului (avitaminoza C, hipercorticism).
Cuperoza poate apare şi la înaintarea în vârstă (după 40 ani), când bilanţul sintezei colagenului devine negativ.
Tenul cuperozic
Afecţiunea poate fi întâlnită şi la copiii născuţi în zonele de munte, unde, din cauza rarefierii aerului, capilarele de sânge devin permanent deschise, pentru a oferi maximum de oxigen ţesuturilor.
Alcoolul şi alimentele excitante pot favoriza apariţia acestui tip de ten aparte, prin excesul de dilataţie capilară pe care acestea le implică. Băile de abur şi soluţiile tonice alcoolice sunt total contraindicate.
Expunerea prea brutală a tenului la băile de aburi, în cadrul tratamentelor cosmetice, poate constitui un factor precipitant al dezvoltării cuperozei.
Tenul îmbătrânit sau senil este urmarea aproape inevitabilă a tenului deshidratat, la care se suprapun fenomenele de cronoîmbătrânire şi de fotoîmbătranire.
Pielea îmbătrânită se caracterizează prin atrofierea sa (cronoîmbătrânire) şi rareori prin îngroşarea sa (fotoîmbătrânire).
Porii se dilată, ridurile apar evidente (ridurile frontale, intersprâncenoase, şanţul nazogenian, ridurile latero-orbitale şi cele perilabiale).
Tenul senil
Hiperpigmentarea poate însoţi modificările tenului senil, iar odată cu scăderea funcţiei de epurare renală, edemul suborbital devine vizibil. Ingrijirile sunt aceleaşi ca şi în cazul tenului uscat.
Expunerea la soare trebuie evitată (sau însoţita de fotoprotecţie), din considerentul exacerbarii fenomenelor ireversibile de aging.
Produsele cosmetice au ca şi obiectiv hidratarea profundă, regenerarea celulară, stimularea sintezei de colagen, aportul de antioxidanti, uneori agenţi depigmentanţi şi acizi graşi nesaturaţi cu rol nutritiv.
MĂŞTI COSMETICE
Măştile cosmetice sunt un grup de produse cosmetice importante, de consistenţă moale, utilizate din cele mai vechi timpuri, având proprietăţi absorbante, calmante, astringente, emoliente, tonifiante.
Utilizarea lor se datorează efectului lor rapid, de moment, mult mai prompt sesizabil decât efectul unui alt produs cosmetic.
Ele se pot aplica sub formă de pastă, sub formă topită sau fluidă, calde sau reci.
Condiţii pe care o mască trebuie să le îndeplinească
sunt : să formeze o compoziţie uniformă, să se întindă în mod uniform şi uşor pe
piele, să se usuce cu rapiditate, iar pelicula pe
care o formează să adere la suprafaţa pielii,
să poată fi îndepărtată cu uşurinţă de la locul aplicării,
substanţele componente să-şi exercite doar rolul lor pozitiv (astringent, absorbant, etc.) şi nu efectele care pot fi nocive pentru piele.
Substanţele care intră în componenţa măştilor:
produse vegetale: decoctul de mărar, infuzia de sunătoare, infuzia din petale şi rizomul de crin, infuzia de salvie, de levenţică, de gălbenele, maceratul frunzelor de pătrunjel, sucuri de fructe, pulpe de fructe şi alte produse vegetale, uleiuri vegetale, etc.
produse animale: oul, cazeina din lapte. substanţe chimice: acid salicilic până la
1%, acidul boric, acidul citric, acid acetic, acid lactic şi tartric, alaunul, ihtiolul, tinctura benzoe.
alte componente: nămolul sterilizat, parafină topită, caolin, argilă
Exemple de măşti faciale 1 mască pentru ten gras argilă 10 g
glicerină 5 gsol ac lactic 10% 5 g
Mod de preparare: Se prepară soluţia de acid lactic 10 %
Ac lactic 0.5 mlApă disilată ad 5 ml
Se cantereşte argila apoi se adaugă soluţia de acid lactic şi glicerină .
Se amestecă pâna la omogenizare.
Va rezulta o pastă moale uşor de aplicat.Argila are efect nutritiv, glicerina are un efect hidratant. Soluţia de acid lactic are efect uşor exfoliant.
Această mască se recomandă tenului gras.
2. Mască pentru tenul normal:
Argilă 10 gGlicerină 3gUlei masline 3gApa distilată 5 g
Se cantareste argila şi se adaugă glicerina şi apa.
Se amestecă pâna la omogenizare. Apoi se adauga uleiul si se continua amestecarea .
Va rezulta o pasta moale usor de aplicat.
Argila are efect nutritiv, glicerina are un efect hidratant. Uleiul de masline are efect nutritiv şi reduce efectul argilei de a usca tenul.
