INTRODUCERE

În cadrul medicaţiei tubului digestiv, medicametele antiulceroase reprezintă

grupul cel mai important, atât prin numărul mare de produse farmaceutice, cât şi prin

rata lor de prescriere si utilizare.

Gastritele hiperacide, ulcerul gastric si mai ales cel duodenal sunt boli frecvent

intalnite.Studiul mai amanuntit al medicamentelor antiulceroase (proprietati fizico-

chimice ale substanţelor active, proprietăţi farmacocinetice, etc.) este util aistentului de

farmacie atât pentru a da informaţii cât mai complete pacientului (în limitele

competenţei), la eliberarea medicamentelor pe baza de prescripţie medicală, cât şi

pentru a putea decide - în anumite situaţii şi circumstanţe - asupra unor medicamente cu

acţiune antiacidă ce se pot elibera din farmacie, la cererea pacientului.

CAPITOLUL I

NOŢIUNI DESPRE ANATOMIA STOMACULUI

Stomacul (ventriculus gaster) se prezintă ca o porţiune dilatată şi e situat între

esofag şi duoden. Acesta se află în cavitatea abdominală în partea stângă, sub

diafragmă, sub loja gastrică (vezi figura nr.1).

Stomacul secretă acid clorhidric şi pepsină; în acelaşi timp, există mecanisme de

apărare ale mucoasei împotriva agresiunii acide. Ulcerul apare printr-un dezechilibru

între agresiunea acidă şi bariera antiacidă (nu există ulcer fara acid). Implicaţi în

aparatiţia ulcerului sunt: acidul clorhidric, refluxul conţinutului duodenal în stomac,

alcoolul, fumatul, unele medicamente antiinflamatoare de tipul aspirinei,

diclofenacului, ketoprofenului, indometacinului, prednisonului, stresul.

Totusi, cauza cea mai frecventă a afecţiunilor stomacale nu este stresul, cum

mulţi cred, ci o bacterie descoperită relativ recent, numită "Helicobacter Pylori" sau mai

pe scurt "Hp", acesta este adevăratul inamic al bunei funcţionări gastrice în majoritatea

cazurilor de leziuni gastrice evidenţiate la endoscopie.

Modul de transmitere al infecţiei cu Hp este banal, ca şi în cazul Hepatitei virale

tip A, mâinile murdare şi alimentele fiind sursa principală. Transmiterea directă de la o

persoana la alta este posibilă, fiind cea mai frecventă între membrii aceleiaşi familii.

Ulcerul gastroduodenual este caracterizat prin leziuni ulcerative ale mucoasei

stomacului şi duodenului ce pot însă, în stadii avansate, să depăşească grosimea

mucoasei, devenind chiar perforante (traversează întreaga grosime a peretelui

stomacului sau duodenului) sau penetrante în organele din jur (frecvent pancreas,

pedicul hepatic, etc.), pot eroda vase sanguine generând sângerări şi alte tipuri de

complicaţii.

Boala ulceroasă se întâlneşte la orice vârstă, dar incidenţa maximă este la tineri.

Ea are caracter sezonier, fiind accentuată primăvara şi toamna, perioadele dureroase

alternând cu faze lipsite de durere.

CAPITOLUL II

NOŢIUNI DESPRE FIZIOLOGIA STOMACULUI

În stomac, alimentele suferă consecinţa acivităţilor secretorii şi motorii ale

stomacului, care produc transformarea bolului alimentar într-o pastă omogenă, numită

chim gastric.

Activitatea secretoare a stomacului se datorează glandelor gastrice şi celulelor

secretorii izolate.

Glandele gastrice sunt glande exocrine, tubul are ramificaţie şi sunt grupate

dupa criteriul topografic în glande cardial, glandele corpului stomacului (fundice) şi

glandele pilorice. Glandele cardiale şi cele pilorice secretă mucus, iar glandele fundice

secretă trei componente majore ale sucului gastric (HCl, fermenţi şi mucus). Mucusul

mai este secretat şi de celulele izolate, răspândite în mucoasa gastrică.

Sucul gastric este produsul de secreţie al glandelor gastrice. Cea mai importantă

proprietate fizico-chimică a sa este aciditatea; pH-ul sucului gastric este foarte scăzut,

în jurul valorii 1,5. Cantitatea de suc gastric secretat în 24 de ore este de 1,5 litri. Este

un lichid limpede, incolor sau opalescent.

Principalele substanţe organice ale sucului gastric sunt fermenţii şi mucina, iar

dintre cele anorganice, acidul clorhidric.

Activitatea motorie a stomacului (motilitatea gastrică) se datorează musculaturii

netede din cele trei straturi ale sale. Stomacul prezintă două feluri de mişcări: tonice şi

peristaltice. Aceste mişcări asigură umplerea, amestecul alimentelor cu sucul gastric şi

evacuarea stomacului.

Mecanismul de umplere a stomacului se realizează prin mişcările tonice.

Amestecul alimentelor cu sucul gastric se realizează prin acţiunea mişcărilor

peristaltice. Acestea sunt mişcări propagate de la cardia spre pilor. Alimentele rămân în

stomac un timp variabil (2-4 ore), în funcţie de natura alimentelor (grăsimile întârzie

golirea) şi de proprietăţile lor fizice, chimice etc.

Exemplu: alimentele prea reci sau prea fierbinţi întârzie în stomac, lichidele se

evacuează mai repede decât alimenele solide etc. Evacuarea stomacului se realizează

prin mobilitatea coordonată a pereţilor gastrici şi a sfincterului piloric. Mişcările

8

gastrice de evacuare sunt mişcări peristalitice puternice; ele sunt concomitente cu

mişcările tonice, care duc la creşterea presiunii în stomac şi astfel rezistenţa opusă de

sfincterul piloric este învinsă şi o cantitate de alimente este expulzată ritmic în duoden.

Reglarea motilităţii gastrice se face conjugat prin aceleaşi mecanisme

neuroumoral care se reglează şi secreţia sa. Astfel, vagul are efecte excitatoare iar

simpaticul inhibatoare, asupra musculaturii peretelui stomacal. Pe cale umorală,

motilitatea este stimulată de acetilcolină, gastrină, insulină şi inhibată de adrenalină,

noradrenalină şi enterogastron.

II.1 NOŢIUNI DESPRE PATOLOGIA STOMACULUI

II.1.1. ULCERUL GASTRIC

Ulcerul reprezintă o lipsă de substanţă la nivelul stomacului sau duodenului

(nişă ulceroasă), datorită digestiei mucoasei gastrice de secreţia gastrică

clorhidropeptică (acidul clorhidric şi pepsina).

Peste 15% din populaţie a suferit sau va suferi în cursul vieţii de această

afecţiune. Ulcerul poate apărea la orice vârstă. Ulcerul duodenal apare mai des la 35-40

de ani, iar ulcerul gastric la persoane de peste 50 de ani. Autopsic şi enoscopic, ulcerul

gastric apare atât de frecvent ca şi ulcerul duodenal, cam 20% dintre ulcerele gastrice

fiind şi duodenale.

În ulcer au aparut în ultimii ani schimbări revoluţionare în ceea ce priveşte

diagnosticarea bolii. Importanţa durerii tipice ulceroase s-a diminuat, dieta nu mai are

practic nici un rol, chirurgia dispare ca mijloc treapeutic, apare medicaţia anisecretorie

care vindecă ulcerul în patru săptămâni, se precizează rolul Helicobacter Pylori care

trebuie eradicată. Manifestarea clinică a ulcerului cel mai des întâlnită este durerea, dar

se ştie totuşi că 10% - 40% dintre ulcere evoluează asimptomatic, fără durere. Ulcerul

asimptomatic este o descoperire întâmplătoare (endoscopică, radiologică, autopsică) sau

după o evoluţie fără simptome, apare brusc o complicaţie: hemoragia sau perforaţia.

Durerea în ulcer se datorează stimulării receptorilor nervoşi de la nivelul nişei ulceroase

de acidul clorhidric şi spasmului musculaturii gastrice ce însoţeşte nişa. Tradiţional, se

descrie o durere tipic ulceroasă, dar corelaţia nu s-a dovedit fermă, întrucât în 30% -

60% dintre durerile de tip ulceros nu există ulcer. Pe de altă parte, multe ulcere au o

9

durere care nu este deloc "tipică".

II.1.2. Ulcerul doare în orice anotimp

Durerea de tip ulceros este o durere veche (un istoric de 2-3 ani este

obişnuit). Se situează pe linia mediană a abdomenului şi poate iradia lateral în

hipocondre şi în spate (când indică penetraţia în pancreas ori chiar perforaţia

posterioară). Nu iradiază niciodată sub ombilic sau în umeri. Durerea este descrisă

ca un junghi, flacără (arsură), rosătură şi poate fi însoţită de o senzaţie de foame, aşa

numita “foame dureroasă”. Durerea ulceroasă se calmează la ingestia de alimente,

medicaţie antisecretorie sau antiacidă, vărsătură sau în caz de sângerare. Durerea

apare la 1-2 ore dupa masă, durează 30-90 minute şi dispare spontan pentru a

reapărea după masa următoare. Durerea poate trezi bolnavul în prima jumătate a

nopţii, după ultima masă. Durerea abdominală care trezeşte bolnavul spre 3-4

dimineaţa este mai degrabă de origine biliară sau intestinală. Această relaţie tipică,

în raport cu mesele, nu mai are astăzi decât o valoare orientativă relativă. Durerea

ulceroasă este descrisă ca survenind în perioade de 30-45 zile, urmate de perioade

de acalmie, perioadele dureroase survenind de obicei primăvara şi toamna. Se ştie

însă astăzi că ulcerul “doare” în orice anotimp (şi iarna, şi vara). În ulcerul gastric,

durerea se comportă adesea ca şi în ulcerul duodenal, dar în cel puţin 25% dintre

cazuri are alte caracteristici: durerea nu se calmează cu masa, ci chiar este provocată

de prânzuri copioase. Nişa gastrică se vindecă mai greu, mai lent decât cea

duodenală.

II.1.3. Unele ulcere pot fi în realitate cancere

Diagnosticul de ulcer se susţine radiologic şi endoscopic. În ulcerul gastric

evidenţiat radiologic, este obligatorie endoscopia cu biopsie, deoarece unele ulcere

pot fi în realitate cancere. În ulcerul duodenal evidenţiat radiologic nu este

obligatorie endoscopia şi biopsia, întrucât nu există, practic, risc de cancer la nivelul

bulbului duodenal. Geneza ulcerului are la bază dezechilibrul dintre factorii agresori

asupra mucoasei gastrice şi factorii de aspirare, protecţie ai acestuia. Protecţia

mucoasei constă în stratul de mucus şi din bariera epitelială (epiteliul mucoasei)

10

care nu permite ionilor de hidrogen (If) ai acidului clorhidric şi pepsinei şi pătrunde

în profunzime. Integritatea apirarii mucoasei depinde de prezenţa postaglandinei E.

Dacă bariera mucoasei este ruptă, H1 şi pepsina pătrund în profunzime şi digeră,

distrug ţesutul gastric generând ulcerul. Bariera mucoasă este ruptă de către

antiimflamatoriile nesteroidiene, Helicobacter Pylori, alcool, acizi biliari. Aspirarea

mucoasei este deficitara la cirotici, bronsiticii cronici, anemici cronici, categorii care

din această cauză vor suferi mai frecvent de ulcer. Agresiunea asupra mucoasei este

reprezentată de acid clorhidric şi pepsina, ea crescând la cei cu secreţie crescuţi de

acid clorhidric.

Cauzele creşterii secreţiei de acid clorhidric sunt infecţia cu Helicobacter Pylori

(gastrita antrali cu Helicobacter care determină creşterea secreţiei de gastrină, hormoni

care stimulează secreţia de acid clorhidric). Alte cauze ale creşterii secreţiei de HCl

sunt şi moştenirea unei mase crescute de celule secretoase de acid clorhidric,

hipercalcemiei, cafelei, alcoolului, corticosteroizilor. Acestea frânează vindecarea unui

ulcer deja existent (şi îl agravează) dar nu sunt dovediţi ca factori care pot genera ulcer.

La fel, fumatul nu generează ulcer, dar întârzie vindecarea ulcerului deja existent.

Factorii cauzali dovediţi ai unui ulcer sunt practic în număr de trei: Helicobacter Pylori,

antiinflamatoriile nesteroidiene şi factorul genetic. Rareori, ulcerele multiple apar în

tumori pancreatice secretoare de gastrină (Sindrom Zollinger Ellison). Complicaţiile

ulcerului sunt hemoragia, perforaţia şi stenoza pilorică şi necesită tratament endoscopic

sau chirurgical. Se va eradica Helicobacter Pylori folosind două antibiotice. Dacă acest

microb nu este eradicat complet, ulcerul poate recidiva.

O schemă de tratament acceptată este următoarea:

Omeprazol (20mgl ori pe zi x 7 zile gi apoi 20 mgl zi x 2l zile), Claritromicina ( 500

mgl 2 ori pe zi x 7 zile), Amoxicilina (1000 mgl de 2 ori pe zi x 7 zile).

Terapia durează de obicei 30 zile şi rareori este necesară prelungirea acesteia peste o

lună. Tratamentul chirurgical al ulcerului duodenal necomplicat nu mai este atât de

necesar, excepţie făcând bolnavii care refuzau terapia medicală.

II.1.4. Tratamentul dietetic

Ulcerul, în general, nu necesită internare în spital. Se tratează ambulator şi nici o "aşa-

zisă" dietă pentru ulcer nu accelerează vindecarea acestuia. De aceea, dieta va fi una

normală cu trei mese pe zi. Bolnavul va depista singur şi va evita alimentele care îi

provoacă suferinţa. Este prudent ca în perioada acută (nişă prezentă), bolnavul să evite

11

consumul de cafea şi alcool, să nu fumeze şi să nu consume antiinflamatorii

nesteroidiene sau corticosteroizi.

CAPITOLUL III MEDICAŢIA ANTIULCEROASE

Tratamentul bolii ulceroase urmăreşte corectarea dezechilibrului dintre factorii

agresivi şi cei protectori ai mucoasei gastrice. Terapia ulcerului urmăreşte ca scop

imediat înlăturarea durerii, grăbirea cicatrizării şi prevenirea complicaţiilor, iar ca scop

îndepărtat prevenirea recăderilor. Realizarea corectă a primelor două obiective are

repercursiuni asupra ultimelor. Trebuie subliniat faptul că tratamentul nu este eficient în

lipsa unui regim igienico-dietetic corect. Ţinand seama de factorii care contribuie la

apariţia ulcerului peptic, în mod logic există două categorii de mijloace terapeutice:

a) care reduc aciditatea gastrică şi deci protejează mucoasa de factorii agresivi.

b) care substituie sau stiâmulează mecanismele naturale de apărare ale mucoasei.

În cadrul acestor categorii se folosesc următoarele tipuri de medicamente:

III. A Antiacidele

Antiacidele reacţionează chimic cu acidul clorhidric crescând pH-ul sucului gstric.

III. B Inhibitoare

Inhibitoare ale activităţii secretorii acide a celulelor parietale din mucoasa gastrică prin

interferarea controlului colinergic, histaminergenic, gastrinic şi metabolic al acesteia,

inhibitoare ale pompei protonice care împiedică trecerea acidului în canaliculul secretor

al celulelor parietale.

III.C Protectoare ale mucoasei si stimulatoare ale regenerarii

III.D Alte medicamente utilizate in ulcerul gastric si duodenal

- tranchilizante

- antidepresive

- beta-adrenolitice

- spirulina

IV. TRATAMENTUL HELICOBACTER PYLORI

Tratamentul infecţiei cu H. pylori constă în administrarea unei combinaţii de

antibiotice care să distrugă bacteria, eradicând infecţia.

Medicamente care elimină Helicobacter pylori din organism:

12

Tratamentul infecţiei cu H. pylori se bazează pe antibiotice; medicul prescrie de obicei

o anumită combinaţie de antibiotice faţă de care bacteria are o rezistenţă foarte scazută.

Cel mai probabil, tratamentul va consta într-o combinaţie de două antibiotice

administrate oral, pe o perioadă de 14 zile.

Medicaţia de suprimare a secreţiei acide gastrice

Medicamentele care reduc secreţia acidă gastrică cresc eficienţa antibioticelor,

diminuează simptomatologia şi ajută la eradicarea infecţiei.

Aceste medicamente includ:

1. Inhibitorii pompei de protoni

Aceste medicamente suprimă secreţia acidă prin blocarea unor pompe

moleculare de protoni la nivelul celulelor mucoasei gastrice. Exemple de astfel de

medicamente: omeprazol, lansoprazol, antoprazol, rabeprazol şi esomeprazol.

2. Antihistaminice H2

Aceste medicamente reduc cantitatea de acid eliberată la nivelul tractului digestiv.

Exemple de astfel de medicamente: ranitidina, famotidina, cimetidina si nizatidina.

3. Testarea post-terapeutica în vederea decelării infecţiei cu H. pylori

Medicul vă poate recomanda testarea H. pylori la câteva săptămâni după tratament,

pentru a confirma eradicarea infecţiei din organism şi a certifica succesul terapeutic. În

cazul în care testarea arată un eşec terapeutic, va fi necesar un nou tratament, efectuat

cu o altă combinaţie de antibiotice, urmat de o nouă testare în vederea stabilirii

eficienţei tratamentului.

III. A ANTIACIDELE

Antiacidele reduc acidul clorhidric din cavitatea stomacului acţionând local,

direct printr-un mecanism chimic (reactive de dublu schimb) sau fizic (absorbţie).

Secundar creşterii valorii pH-lui la valori mai mari de 5 se produce o diminuare a

activităţii proteolitice a pepsinei.

După proprietatea de solubilitate în apă şi în acid clorhidric, se împart în 3 grupe:

1. ALCALINIZANTE (Bicarbonat de sodiu, fosfat disodic, citrat de sodiu) solubile în

apă şi acid. Administrate în doze mai mari decat cele necesare pentru neutralizarea

acidului din conţinutul gastric, produc o reacţii alcaline a acestuia cu stimularea

secundara a secreţiei acide. Se absorb din tubul digestiv şi modifică rezerva alcalină.

2. NEUTRALIZANTE (Carbonat de calciu, oxid, carbonat si trisilicat de magneziu,

hidroxid si fosfat de aluminiu), insolubile in apa, dar solubile in acid. Administrate

13

in exces nu modifica rezerva alcalina.

3. ABSORBANTE (Săruri de bismut, silicat de aluminiu şi magneziu, bentonite)

insolubile în apă şi în acid. Au efect antiacid redus, acţionează ca "pansamente" ale

mucoasei gastrice, formând un film protector la suprafaţa acesteia.

După capacitatea de a se absorbi sau nu, din tubul digestiv antiacidele se împart în

două grupe:

1. SISTEMICE (alcalinizante)

2.NESISTEMICE (neutralizante şi absorbante).

Dintre nesistemice, carbonatul de calciu şi derivatţi de magneziu sunt parţial

sistemice. Antiacidele sistemice (bicarbonatul de sodiu) se absorb din intestin, putând fi

cauza de alcaloză metabolică, atunci când sunt administrate în doze mari. Alcaloza

metabolică devine semnificativă clinic mai ales la bolnavii cu insuficienţă renală.

Antiacidele nesistemice formează în intestin săruri insolubile care nu se absorb; ele nu

modifică echilibrul acido-bazic în organism. Antiacidele se administrează obişnuit,

asociate între ele sub formă de comprimate (orale sau pentru supt), pulberi sau

suspensii. Unele preparate acide conţin în plus săruri de bismut (protectoare pentru

mucoasă) şi beladona sau alte anticolinergice (care inhibă secreţia şi întârzie golirea

stomacului). Administrarea antiacidelor se face ţinând seama de influenţa

medicamentelor asupra secreţiei şi motilităţii gastrice. O schemă raţională de tratament

recomandă o primă doză la o oră după ingestia alimentelor, când efectul de tamponare

al acestora diminuează şi secreţia acidă creşte; o a doua doză se administrează seara, la

culcare.

Se evită asocierea antiacidelor cu alte medicamente pentru a nu influenţa

absorbţia acestora. Antiacidele sunt indicate în gastrita hiperacidă, ulcer gastric şi

duodenal, esofagită de reflux. Se administrează pentru a calma temporar durerile

epigastrice existente sau pentru a le preveni. Nu este dovedită grăbirea cicatrizării

ulcerelor gastrice prin antiacide. În ulcerul duodenal, grăbirea vindecării este

condiţionată de administrarea antiacidelor în doze şi la intervale adecvate, pentru un

efect tampon real. În afară de obtinerea unei capacitati tampon adecvate, la

administrarea antiacidelor se ţine seama şi de înlăturarea efectelor asupra tranzitului

digestiv, asocierea derivaţilor de aluminiu sau/si calciu (întârzie tranzitul) cu cei de

magneziu (care grabesc tranzitul), fiind cea mai recomandata. Formulele frecvent

folosite contin hidroxid de aluminiu si oxid de magneziu. Se pot asocia, cu beneficii

variabile: celelalte antiacide, parasimpatolitice, pentru actiunea antispastica si

14

inhibitoarele secretiei de acid clorhidric, intarziind, insa, golirea stomacului; dimeticona

cu actiune protectoare a mucoasei si antiflatulenta; anestezice locale, pentru diminuarea

durerilor iritative; acid alginic cu indicatie particulara in tratamentul refluxului

gastroesofagian. Antiacidele sunt frecvent asociate cu antiinflamatoare (cortizonice şi

nesteroidiene) pentru creşterea toleranţei gastrice.

1. COMPUŞI DE ALUMINIU

Hidroxidul de aluminiu este un antiacid nesistemic cu acţiune slabă şi lentă. La

beneficiul terapeutic poate contribui şi capacitatea de legare a acizilor biliari din bila

refulată, agresivi pentru mucoasa gastrică şi esofagiană. Hidroxidul de aluminiu poate fi

cauză de constipaţie, ionii de aluminiu trivalenţi inhibând motilitatea gastro-intestinală

(în parte datorită acţiunii astringente). La folosirea hidroxidului de aluminiu trebuie

avut în vedere că acesta micşorează disponibilitatea pentru absorbţie a multor

medicamente (tetraciclină, unele sulfamide, indometacin, clorpromazin , digoxină,

propranolol s.a) iar administrarea acestora se face la distanţa de priză de hidroxid de

aluminiu. Hidroxidul de aluminiu se foloseşte ca gel în suspensie apoasă, câte 5-30 ml

sau ca gel uscat, câte 0.5g odată.

Produse farmaceutice:

ALU-PHAR este o suspensie de uz intern ce conţine hidroxid de aluminiu

Compoziţie: Flacon a 500 ml suspensie pentru uz intern, conţinând  hidroxid de

aluminiu 320 mg/5 ml. 

Acţiune terapeutică: Antiulceros, antiacid, pansament al mucoasei gastrice. 

Indicaţii: boală ulceroasă, gastrită hiperacida, adjuvant în terapia cortizonica. 

Mod de administrare: de 3 ori/zi câte o măsură (linguriţă) înaintea meselor principale. 

Contraindicaţii: Achilie gastrică, gastrită  hipoacida,  stază  gastrică, glaucom. 

Reacţii adverse : Rareori greaţă, vărsături şi constipaţie (datorită acţiunii astringente a

hidroxidului de aluminiu).

ALUMINIU HYDROXIDE compr. 500mg. Se adminstrează înaintea meselor

principale.

Indicaţii: Aluminium Hydroxide este indicat în diminuarea indigestiei şi a

arsurilor la stomac şi pentru a controla nivelul de fosfat la pacienţii cu afecţiuni renale. 

15

Contraindicaţii: Nu luaţi acest medicament  dacă:  sunteţi însărcinată/veţi avea  în 

viitorul apropiat un copil  sau  alăptaţi, suferiţi  de porfirie  sau sunteţi 

alergic la acest medicament  sau la oricare alt medicament.

Almagel este un gel îndulcit şi aromatizat, pentru uz intern, conţinând la 5 ml (o

linguriţă mensura): şi hidroxid de aluminiu gel 0,3 g hidroxid de magneziu gel 0,1 g

(flacon cu 170 ml);

Acţiune terapeutică: este un antiacid gastric neutralizat prin hidroxidul de aluminiu şi

hidroxidul de magneziu. Almagel A conţine şi benzocaină, care are acţiune anestezică

locală.

Indicaţii: ulcer duodenal şi ulcer gastric, gastrită hiperacidă, esofagită de reflux.

Mod de administrare: oral, câte 1-2 linguriţe la 1 si 3 ore după mese, apoi se reia

ciclul masă-antiacid.

Contraindicaţii: Abdomen acut, gastrită hipoacidă, alergie la benzocaină, stări de

hiperfosfatemie; prudenţă în insuficienţa renală avansată (risc de acumulare a

magneziului şi aluminiului).

Antiacidele pe baza de aluminiu şi magneziu micşoreaza absorbţia intestinală a

tetraciclinelor, dioxinei şi altor medicamente. Administrarea acestora trebuie făcută cu

cel puţin o oră înainte sau 3 ore după Almagel.

Benzocaina poate antagoniza acţiunea sulfonamidelor antibacteriene (prin acidul

aminobenzoic, pe care îl eliberează prin hidroliză).

Reacţii adverse: rareori reacţii alergice cutanate (la benzocaină).

Tratamentul îndelungat, abuziv, poate fi cauzat de carenţa fosfatică (în intestin se

formează fosfat de aluminiu insolubil, care se elimină), cu osteoporoza, hipercalciurie şi

nefrolitiaza secundară.

2. COMPUŞI DE MAGNEZIU - OXID DE MAGNEZIU (MAGNESIA USTA), HIDROXID DE MAGNEZIU, CARBONAT

BAZIC DE MAGNEZIU ŞI TRISILICAT DE MAGNEZIU

Oxidul de magneziu este o pulbere amorfă, albă, cu densitate mică, cu gust slab

alcalin, insolubilă în apă, solubilă în acizi diluati. Fixează bioxidul de carbon din aer,

trecând în carbonat. Carbonatul bazic de magneziu este o pulbere albă, uşoară, fără

gust, insolubilă în apă, solubilă în acizi diluaţi cu efervescenţă.

16

Trisilicatul de magneziu este o pulbere albă, fără gust, uşor higroscopică,

insolubilă în apă, solubilă lent în acizi minerali diluaţi cu formarea sărurilor de

magneziu corespunzătoare şi a oxidului de siliciu coloidal. După indigestie, compuşii

de magneziu reacţionează cu acidul clorhidric, trecând în clorură de magneziu. O parte

din magneziu ( 5-10 % ) se absoarbe şi se elimină renal, altă parte este excretată prin

fecale. În prezenţa insuficienţei renale, magneziul absorbit se poate acumula în cantităţi

toxice, provocând fenomene de deprimare centrală. Oxidul de magneziu sau magnesia

usta formează în apă hidroxid de magneziu, acţionând ca atare. Hidroxidul de magneziu

este un antiacid cu acţiune relativ rapidă, intensă şi de durată medie. Carbonatul de

magneziu şi trisilicatul de magneziu au efect antiacid mai slab, mai lent şi mai durabil.

Ionii de magneziu au proprietăţi laxative; de aceea preparatele de magneziu se asociază

obişnuit cu antiacide constipante. Pentru oxidul de magneziu, dozele utile sunt de 150

mg - 1 g ca antiacid si 2 - 5 g ca laxativ.

Produse famaceutice:

MILK OF MAGNESIA - comprimate cu 300 mg magnesium hidroxydum.

Se administrează la adulţi 2-4 comprimate pe zi. Se recomandă sugerea lentă a

comprimatelor.

Compoziţie: Flacoane a 100 ml suspensie pentru uz intern, conţinând 415 mg hidroxid

de magneziu/5 ml. 

Acţiune terapeutică: Antiulceros, antiacid, laxativ. 

Indicaţii: hiperaciditate  gastrică,  flatulenţă,  constipaţie. 

Mod de administrare: Per os. În caz de hiperaciditate şi flatulenţă adulţi 1-2 linguriţe 

(5-10 ml/zi); copii (3-12 ani): 1 linguriţă (5 ml/zi). În constipaţie - adulţi: 2-3 linguri

(30-45 ml)seară; copii (1-12 ani): 1-2 linguriţe (5-10 ml) seară. Produsul

poate fi administrat cu lapte sau apă.

TRISILICALM - comprimante conţinând trisilicat de magneziu 0,500 g.

Este indicat în ulcer gastric şi duodenal. Comprimatele se sug la o oră şi la 3 ore după

mese sau la nevoie. Dozele mari pot provoca diaree. Nu se administrează concomitent

cu digoxina şi tetraciclină deoarece diminuează absorbţia intestinală a acestora.

Compoziţie: Comprimate conţinând 0,500 g trisilicat de magneziu. 

Acţiune terapeutică: Trisilicatul de magneziu are  proprietăţi  antiacide  şi 

adsorbante. Ajuns în stomac, acesta  intră  în  reacţie  cu acidul clorhidric, dând 

naştere  clorurii de Mg  şi  acid silicic hidratat,  acesta  din  urmă  joacă  rol de

17

adsorbant al HCl, intensificând  eficientă  trisilicatului de magneziu, în  ceea ce 

priveşte  scăderea  acidităţii  gastrice. Clorură de magneziu,  rezultată  din  prima

reacţie  chimică a trisilicatului,  ajungând  în intestin,  reacţionează  cu  conţinutul 

acestuia, astfel  luând  naştere  carbonatul de magneziu,  care  se  elimina  prin  fecale, 

şi  clorură  de sodiu, care este resorbită. 

Indicaţii: ulcerul gastric  şi duodenal (în special ulcerul peptic), gastrită  hiperacida. 

Doze şi mod de administrare: Timp de 7-10 zile de  la  instituirea  tratamentului  se 

administrează  de 3 (sau  chiar 4) ori pe zi  câte 2 comprimate,  ultima  priză  seara  cât

mai  târziu. Apoi  doza zilnică  se poate reduce  la 3 comprimate  în  3 prize. Preparatul 

se  administrează  între  mese  sau  la  2 ore  după  masă. 

Contraindicaţii: Insuficientă renală, diaree indiferent de etiologie.

Reacţii adverse: Relativ rar, o uşoară tendinţa la diaree.

ALMAGEL A Compoziţie: 5 ml suspensie conţin hidroxid de magneziu pastă 350 mg (corespunzător

la oxid de  magneziu 75 mg), hidroxid de aluminiu gel 2 180 mg corespunzător la oxid

de aluminiu 218 mg) şi benzocaină 109 mg şi excipienţi: sorbitol, hidroxietilceluloză, p

– hidroxibenzoat de metil, p- hidroxibenzoat de n-propil, p- hidroxibenzoat de butii,

zaharină sodică, ulei volatil de lămâie, alcool etilic 96°, apă purificată.

Grupa farmacoterapeutică: antiacide, combinaţii şi complexe de compuşi de aluminiu şi

magneziu.

Indicaţii terapeutice:

- tratament simptomatic de scurtă durată al durerilor provocate de afecţiunile

esogastroduodenale, însotite de hiperaciditate.

Contraindicaţii:

Hipersensibilitate la oricare dintre componentele produsului. Insuficienţă renală.

Suspiciune de abdomen acut chirurgical - Copii.

Precauţii:

La înghiţirea unei anumite cantităţi de Almagel A poate să apară senzaţie de amorţeala

şi insensibilitate la nivelul mucoasei bucale şi limbii. Aceste fenomene sunt tranzitorii.

Almagel A nu conţine zahăr şi se poate administra pacienţilor diabetici.

Medicamentul conţine sorbitol, de aceea nu este indicat în cazul pacienţilor cu

intoleranţă congenitală la fructoză.

Consumul de băuturi alcoolice sau alimentelor acide (lămâie, oţet) ar trebui evitat pe

durata tratamentului cu Almagel A.

18

Folosirea indelungată (mai mult de 6-7 zile) nu este recomandată datorită conţinutului

în benzocaină, deşi aceasta este în cantitate mică.

Interacţiuni - Antiacidele înteractionează cu alte medicamente care se absorb din

tubul digestiv

Se recomandă ca alte medicamente sa fie luate cu 1-2 ore înainte de Almagel A.

Almagel A schimbă aciditatea conţinutului gastric, având efect asupra absorbţiei,

biodisponibilităţii şi concentraţiei plasmatice maxime ca şi a excreţiei a numeroase

medicamente, administrate în acelaşi timp.

Asocieri nerecomandate:

creşterea concentraţiei plasmatice a acesteia cu risc de supradozare (prin inhibiţia

excreţiei renale a antiaritmicului).

Asocieri care necesita precauţii:

2.tuberculostatice (etambutol, izoniazidă), penicilamină, tetracicline,fluorochinolone,

lincosamide, antihistaminice H2, atenolol, metoprolol, propranolol, dorochină, digoxină,

diflunisal, bifosfonati, fluorură de sodiu, glucocorticoizi (prednrsolon, dexametazonă),

indometacin, ketoconazol, neuroleptice, fenotiazinice, fosfaţi, săruri

de fier, lansoprazol: diminuarea absorbţiei digestive a acestora în cazul administrării

concomitente.

Ca măsură de precauţie se va administra antiacidul ia un interval de timp de peste 2 ore

fată de alte medicamente (iar pentru fluorchinolone peste 4 ore).

Asocieri de care trebuie sa se tina cont:

- salicilati: creşterea excreţiei renale a salicilatilor prin alcalinizarea urinii.

Dacă se administrează simultan produse gastrorezistente, alcalinitatea crescută a sucului

gastric poate conduce la dezintegrarea mai rapidă a învelişului lor şi la iritarea

stomacului şi duodenului. Almagel A nu trebuie administrat în timpul tratamentului cu

sulfonamide, din cauza conţinutului de benzocaină. Benzocaina, ca derivat al acidului

para-aminobenzoic antagonizează efectul antibacterian a sulfonamidelor.

3. COMPUŞI DE CALCIU

3.1. CARBONATUL DE CALCIU

19

Carbonatul de calciu este o sare foarte puţin solubilă în apă, are acţiune

antiacidă predominant nesistemică relativ rapidă, intensă şi de durată medie. Calciul

precipită în intestin, cu consecinţe constipante. O mică parte se absoarbe, tratamentul

prelungit cu doze mari ( peste 8 g/zi ) provoacă hipercalcemie cronică ce poate fi

periculoasă în prezenţa insuficienţei renale; hipercalciuria favorizează formarea

calculilor renali. Carbonatul de calciu se administrează în doze de 1-2 grame, asociat de

regulă cu alte antiacide, pentru a evita dozele prea mari şi constipaţia. Carbonatul de

calciu scade efectele unor medicamnete, dacă sunt administrate concomitent: atenolol,

anticoagulante, clorpromazina, fier, acid nalidixic, fenilbutazona, peniciline, sulfamide,

tetracicline, vitaminele A si C. Alcoolul şi tutunul scad efectul antiacid al carbonatului

de calciu.

4. COMBINAŢII CU COMPUŞI DE ALUMINIU, CALCIU ŞI MAGNEZIU

Combinaţiile realizează o capacitate antiacidă sporită, folosind doze ale fiecărui

component care sunt tolerate. Asocierea calciului cu magneziul determină înlăturarea

reciprocă a efectelor opuse asupra tranzitului digestiv (calciul întarzie, magneziul

accelereazp).

ALMAGEL – SUSPENSIEAluminiu hidroxidat gel, magneziu hidroxidat gel, sorbitol. Conţine în plus faţă de

ALMAGEL, benzocaină, care este un anestezic cu acţiune locală. Se administrează

oral, 1-2 linguriţe de 4 ori pe zi, eventual şi 1-2 doze în timpul nopţii. Copiii până la 10

ani trebuie să ia 1/3 din doza adulţilor.

20

ANDREWS ANTACID comprimate, carbonat de calciu 600 mg., carbonat de

magneziu 125mg. Comprimatele se sug sau se sparg în gură, 1-2 comprimate la nevoie

şi maxim 12 comprimate în 24 de ore. Nu se recomandă la copii. Acest medicament are

atât efect laxativ cât și o acțiune antiacid care ajută la ameliorarea simptomelor de

dureri de stomac, indigestie, și asupra producției de bilă. Acest medicament conține trei

ingrediente principale, şi anume bicarbonat de sodiu și acid citric, ele fiind antiacide

care acţioneazp prin neutralizarea acidului în exces și ajută la ameliorarea simptomelor

de discomfort, asociate cu dureri de stomac şi indigestie. Sulfatul de magneziu are o

acțiune laxativă. Acest medicament este disponibil sub formă de pulbere efervescentă,

care urmează a fi dizolvată în apă înainte de a se lua. Înainte de a utiliza Original

Andrews Saruri, trebuie ştiut că:

Acest medicament nu poate fi potrivit pentru toată lumea. Trebuie verificat prospectul

care vine cu medicamentele, pentru a fi asigurat că medicamentul este adecvat.

Următoarele medicamente pot interacționa cu acest medicament:

tetracicline

medicamente care sunt afectate de un alcalin sau urina mai puțin acidă

Reacții adverse posibile ale medicamentelor Andrews săruri: cele mai multe

medicamente pot provoca unele efecte secundare, dar acest lucru nu este valabil pentru

toată lumea.

Următoarele efecte secundare au fost asociate cu persoane care iau acest medicament:

niveluri anormal de ridicate de magneziu sau niveluri scazute de calciu - acestea

pot apărea la persoanele cu probleme renale, dacă de ia frecvent acest

medicament, sau pentru perioade lungi de timp

diaree

Sarcina și alăptarea - dacă încercați să rămâneți gravidă , sunteți gravidă sau alăptați,

trebuie să cereți sfatul medicului înainte de a lua acest medicament

RENNIE comprimate masticabile

Carbonat de calciu 680mg, carbonat de magneziu 80mg.

Compoziţie: Carbonat de calciu 0,680 g. Carbonat de magneziu 0,080 g. Excipienţi

(pentru un comprimat). 

21

Acţiune terapeutică: Acest medicament este un antiacid, deci diminuează. Principala

sa acţiune este de a degaja tractul digestiv, calmând durerile stomacale. Carbonaţii de

calciu şi de magneziu au o capacitate ridicată de neutralizare a hiperaciditătii gastrice.  

Indicaţii : Rennie combate efectele neplăcute cauzate de hiperaciditatea gastrică,

indigestie acidă, indigestie pe bază nervoasă sau cauzată de tulburări biliare, pirozis,

dispepsie, deranjamente stomacale şi calmeaza durerile de stomac. 

Doze şi mod de administrare: 1-2 comprimate masticabile de 2 până la 3 ori pe zi,

(maximum 12 tablete pe zi) după mese sau în momentul durerii. Copii de peste 6 ani: 1

comprimat masticabil de 2 până la 3 ori pe zi. Comprimatele au o aromă de mentă, nu

conţin sodiu, drept care pot fi utilizate şi de persoanele supuse unui regim desodat. 

Contraindicaţii: Este interzisă administrarea în cazul unor tulburări renale grave. În

orice situaţie contradictorie, nu ezitaţi să solicitati avizul farmacistului. 

Masuri de precautie: În cazul în care simptomele nu dispar în şapte zile de la

începutul tratamentului, este necesar a se consulta medicul curant. Dacă durerile sunt

însoţite şi de stări febrile sau de vomismente, trebuie solicitat sfatul medicului. În cazul

unei utilizari îndelungate există riscul hipercalcemiei. 

Precautii de utilizare: antiacizii pot diminua acţiunea terapeutică a unor alte

medicamente. În cazul administrării concomitente cu un alt produs medicamentos,

trebuie consultat medicul sau farmacistul, pentru evitarea oricăror interacţiuni. Pentru

siguranţă, este recomandabil a nu se asocia Rennie cu alt medicament. Orice altă

medicaţie poate fi administrată cu două ore înaintea tratamentului cu Rennie. A nu se

lăsa la îndemâna copiilor.

ANTACIDIN - comprimate

Aluminiu hidroxid gel 500mg

Magneziu hidroxid 300mg

Acţiune terapeutică: Carbonatul de calciu aparţine clasei antiacidelor sistemice. La

nivelul stomacului reactioneaza cu acidul clorhidric, în urma reacţiei rezultând clorura

de calciu. Are loc astfel neutralizarea excesului de aciditate gastrică. La nivelul

duodenului, 80-90 % din clorura de calciu se transformă în carbonat insolubil, iar restul

de 10-20% se absoarbe. Capacitatea de neutralizare a carbonatului de calciu este

ridicată: 4,5 g neutralizează 50 mEq de acid clorhidric. Fiind puţin solubil, staţionează

la nivelul stomacului mai mult timp decat bicarbonatul de sodiu, de unde rezultă

acţiunea de durată mai lunga. La nivelul intestinului are un efect absorbant, favorizând

22

constipaţia. Administrarea carbonatului de calciu poate fi urmată de o uşoara creştere a

aciditătii (efect rebound).

Indicaţii: Este indicat în tratamentul unor simptome, cum ar fi pirozisul sau dispepsiile

datorate unei gastroduodenite sau refluxului gastroesofagian.

Mod de administrare:Oral, 1-2 comprimate la nevoie. Doza se poate repeta dacă

reapar simptomele. A nu se administra mai mult de 16 comprimate in 24 h şi, la acest

dozaj maxim, tratamentul să nu depăşească două săptămâni. Comprimatele se sfarmă

sau se lasă să se topească în gură.

Contraindicaţii: Nu se administrează persoanelor cu debilitate fizică, la cei cu funcţia

renală alterată sau în caz de hipercalcemie.

Precauţii: La vârstnici şi la cei cu insuficienţă renală, ca şi în cazul unui tratament

îndelungat cu doze mari, se va supraveghea calcemia (şi eventual funcţia renală).

Interacţiuni medicamentoase: Poate diminua absorbţia unor medicamente:

tetracicline, cimetidina şi alţi antagonişti ai receptorilor H2, preparate pe bază de fier,

clorpromazină.  Se va evita administrarea simultanp a acestora cu Antacid.

Administrarea concomitentp a diureticelor tiazidice poate creşte riscul hipercalcemiei.

Alcoolul şi tutunul scad efectul antiacid.

Reacţii adverse:  Poate să apară constipaţie. Administrarea îndelungată a unor doze

mari poate duce la hipercalcemie şi alcaloză metabolică, care se manifestă prin

simptome digestive (greţuri, vărsături) şi oboseală. Aceste efecte pot apărea şi în cazul

unei insuficienţe renale. Priza prelungită de Antacid în doze mari şi consumul simultan

de lapte pot provoca apariţia sindromului Burnett.

ANTIGAST- comprimate masticabile, Carbonat de calciu 0,68g, Carbonat bazic de

magneziu, Antiacid gastric de tip neutralizant

Este eficient în îmbunătăţirea simptomatologiei în tulburări gastrice care

evoluează cu hiperaciditate tradusă prin pirozis, balonare postprandială, senzaţie de jenă

sau greutate în epigastru, adjuvant în ulcer gastro-duodenal, esofagită de reflux,

calmează durerile tractului digestiv superior, e un protector al mucoasei gastro-

duodenale şi e recomandat în arsurile gastrice pe perioada sarcinii.

Nu se administrează persoanelor cu funcţie renală alterată şi cu diabet zaharat.

Mod de administrare: Antigast: 1 comprimat de 3 ori/zi. Antigast Forte: 1-2

comprimate la 1 oră după masa de prânz şi seara la culcare. Comprimatele se sfărâmă

sau se lasă să se topească în gură.

23

DICARBOCALM - comprimate Carbonat de calciu 0,48g

Indicaţii: Dicarbocalm este indicat in tratamentul simptomatic al afecţiunilor gastrice

care evoluează cu hiperaciditate, tradusa prin pirozis, balonare postprandiala, senzaţie

de jena sau greutate in epigastru etc.

Compoziţie: Comprimate conţinând 0,489 g carbonat de calciu, 0,011 g carbonat de

magneziu şi 0,006 g trisilicat de magneziu. Preparatul este aromatizat cu ulei de mentă.

Acţiune farmacoterapeutica: Antiacid cu acţiune relativ rapida, fara efecte sistemice

de tip alcalozic daca funcţia renala este normala. Preparatul nu acţionează catartic sau

constipant, nu determina o hiperaciditate de "rebound".

Contraindicaţii: Dicarbocalm nu se administrează la persoane cu debilitate fizica

marcata sau cu funcţie renala alterata.

Posologie şi mod de administrare: 1-4 comprimate pe zi, în două prize (la 1 oră

după masa de prânz şi seara la culcare). Comprimatele se sfărâmă sau se lasă să se

topească în gura.

Formă de prezentare: Flacoane a 50 de comprimate.

Carbonat de magneziu 0,011g.

Trisilicat de magneziu 0;006g. Comprimatele se sug sau se sfărâmă, se iau câte 1-2

comprimate la 1 - 3 ore după mese.

MAALOX HEARTBURN RELIEF - suspensie şi comprimate. Hidroxid de

aluminiu, Carbonat de magneziu, Bicarbonat de potasiu

Se administrează 1-2 comprimate sau linguri la apariţia durerilor sau la 1 oră după

masă. Suspensia se agită înainte de întrebuinţare.

Compoziţie: Maalox comprimate: hidroxid de aluminiu 400 mg; hidroxid de magneziu

400 mg; excipienţi aromatizaţi q.s.p. un comprimat. maalox suspensie buvabilă, plicuri:

24

hidroxid de aluminiu 0,5235 g; hidroxid de magneziu 0,5985 g; parahidroxibenzoat de

metil 0,0150 g; parahidroxibenzoat de propil 0,0075 g; excipienti aromatizati q.s.p. 15

ml. maalox suspensie buvabilă, flacon: hidroxid de aluminiu 3,49 g; hidroxid de

magneziu 3,99 g; parahidroxibenzoat de metil 0,1 g; parahidroxi-benzoat depropil 0,05

g; excipienti aromatizati q.s.p. 100 ml.

Acţiune terapeutică: Maalox calmează timp de mai multe ore, durerile tractului

digestiv superior. Antiacid, protector al mucoasei esogastroduodenale,transparent la

radiatiile x.

Indicaţii: Tratamentul simptomatic al tulburărilor datorate acidităţii gastrice. Gastrita,

hernie hiatala, dispepsie, ulcer gastroduodenal, aciditate esofagiana.

Doze şi mod de administrare: Acest medicament se administrează în momentul

durerilor sau la 90 de minute după masă, sau după sfatul medicului. De obicei

maximum de 6 ori pe zi.  Comprimate:1-2 comprimate în momentul durerilor sau la 90

deminute după masă. Plicuri, soluţie buvabilă: 1-2 plicuri în momentul durerilor sau la

90 de minute după masă. Flacon, suspensie buvabilă: 1-2 linguri în momentul durerilor

sau la 90 de minute după masă.

Contraindicaţii: Insuficienţă renală severă. În cazul unor tulburări renale grave,

trebuie cerut avizul medicului sau farmacistului.

Masuri de precauţie: Precauţii de administrare la pacientii cu dializă renală cronică.

Dacă durerile digestive persistă, consultaţi medicul. Dacă durerile sunt asociate cu febra

sau vomismente, consultatţi imediat medicul. Acest produs poate modifica absorbţia

altor medicamente. În caz de tratamente asociate, consultaţi medicul. Alte medicamente

pot fi administrate după aproximativ 2 ore de la administrarea antiacidului.

Reacţii adverse: La fel ca toate produsele active, acest medicament poate produce, la

anumite persoane, efecte neplăcute: constipaţie, diaree.

ALMAGEL – suspensie, Hidroxid de aluminiu, Hidroxid de magneziu

Formă de prezentare: Suspensie orală; 5 ml conţin: 4,75 ml hidroxid aluminiu gel şi

100 mg hidroxid de magneziu gel; ct 1 fl. 170 sau 200 ml

Indicaţii: Ulcer gastric şi duodenal, gastrită hiperacidă, esofagită de reflux.

Dozare şi mod de administrare: intern, 1-2 linguriţe la 1 si 3 ore după mese, apoi se

reia ciclul masa-antiacid.

Contraindicaţii: Abdomen acut, gastrită hipoacida, alergie la benzocaină,

hiperfosfatemie, asocierea cu tetracicline, digoxina (le scade efectul).

25

Atenţionări: insuficienţă renală avansata.

Reacţii adverse: carenţa fosfatică cu osteoporoza, hipercalciurie şi nefrolitiaza

secundară.

MALUCOL - comprimate masticabile, Hidroxid de aluminiu, Hidroxid de magneziu

Compoziţie: 200 mg hidroxid de aluminiu gel uscat, 200 mg hidroxid de magneziu,

excipienti q.s. pentru un comprimat.

Formă de prezentare: cutii conţinând 6 blistere a câte 10 comprimate.

Acţiune terapeutică: Antiacid, protector al mucoasei eso-gastro-duodenale.

Indicaţii: Tratamentul simptomatic al hiperacidităţii gastrice din: ulcerul gastric

necomplicat, ulcerul duodenal, gastrite, hiperaciditate gastrica, esofagita de reflux,

hernie hiatală.

Contraindicaţii: insuficienţă renală severă.

Precauţii: Malucol poate modifica absorbţia altor medicamente administrate

concomitent, fenomen ce trebuie evaluat de către medicul curant.

Interacţiuni cu alte medicamente: Malucol scade efectul tetraciclinelor,

anticoagulantelor, clorpromazinei, fierului, izoniazidei, acidului nalidixic,

fenilbutazonei, digoxinei, vitaminelor A si C şi creşte efectele meperidinei, efedrinei.

Alcoolul şi tutunul scad efectul antiacid al produsului.

Doze, mod de administrare: 1-4 comprimate de 3-4 ori pe zi, administrate la 20

minute sau cel mult o oră după mese şi respectiv înainte de culcare. În timpul crizelor

dureroase se administrează 1-4 comprimate. În general, nu se recomandă administrarea

a mai mult de 16 comprimate pe zi. Comprimatele sunt masticabile, edulcorantii şi

aromatizantul din formulă conferind produsului un gust plăcut, dulce-mentolat-

răcoritor. Produsul poate fi utilizat şi de către diabetici.

MALUGEL - suspensie Hidroxid de aluminiu, Hidroxid de magneziu Sorbitol. Este

indicat la pacienţii cu ulcer peptic, balonare, gaze, arsuri la stomac şi hiperaciditate

gastrică

MALUGEL B - conţine în plus benocaină, Malugel-B este indicat la pacienţii cu:

ulcer peptic, balonare, gaze, arsuri la stomac şi hiperaciditate gastrică.

NOVALOX - comprimate masticabile şi suspensie, Aluminiu glicinat, Oxid de

magneziu.

Novalox este un antiacid gastric oral eficace, care conţine un compus organic

larg studiat, respectiv Aluminium Hidroxide Glycine. Acesta neutralizează rapid

26

aciditatea gastrică şi produce o ameliorare promptă a durerii, fără a cauza o alcaloză

sistemică. În plus, Glycina are un efect emolient asupra mucoasei gastrice şi duodenale,

şi un efect de cicatrizare a suprafeţelor afectate. Deoarece Novalox-ul nu conţine

compuşi carbonaţi, toate tulburările serioase rezultate prin eliberarea bioxidului de

carbon sunt evitate. Prezenţa oxidului de magneziu în Novalox intensifică puterea de

neutralizare şi combate efectiv constipaţia. Novalox este un anitiacid foarte eficace, cu

acţiune imediată; nu conţine zahăr şi nu cauzează efecte laxative sau de constipaţie.

Indicaţii: Ulcer peptic, ulcer duodenal, gastrită hipertrofică, tulburări gastrointestinale

asociate cu hiperaciditate şi hipermotilitate, gastrite cronice, esofagite, sindrom de

colon iritabil, meteorism.

Efecte secundare nedorite: Dozele mari pot provoca constipaţie sau diaree. Bolnavii

care utilizează săruri de aluminiu pentru o perioadă îndelungată de timp, cu o dieta

săracă în fosfor, pot prezenta osteomalacie şi miopatie centrală.

Precauţii la administrare: Pacienţii cu insuficienţă renală îl pot utiliza numai sub

supraveghere medicală.

Interacţiuni medicamentoase: nu se administrează la pacienţii care sunt în tratament

cu antibiotice conţinînd orice formă de Tetraciclina, deoarece se impiedică absorbţia ei.

Dozare: O jumătate de oră după masă, 2 linguri de supă sau 2 comprimate care se

mestecă. Doza se poate dubla fără pericol. În cazuri de crize gastrointestinale, se

recomandă mestecarea a 1-2 comprimate între mese.

Formă de prezentare: Novalox comprimate: Cutii cu 50 comprimate. Novalox

suspensie: Flacoane a 300 ml suspensie.

SILICOLACT – comprimate conţinând trisilacat de magneziu şi hidroxid de

aluminiu.

TALCID - comprimate masticabile sau suspense, conţine alumino - magneziu hidrozi

- carbonat hidratat, sare complexă insolubilă în apă. Se administrează 1-2 comprimate

sau 1 plic suspensie de 3 - 4 ori pe zi la 1 - 2 ore după mese, înainte de culcare sau la

apariţia senzaţiei dureroase.

Compoziţie: 1 comprimat masticabil conţine: componentă activă 500 mg hidrotalcit

(hidroxicarbohidrat de magneziu şi aluminiu). 

Excipienţi: manitol, zaharină sodică, aromatizanţi. 

Indicaţii:  Antiacid, antiulceros. Gastrite (inflamaţii acute şi cronice ale mucoasei

gastrice), ulcere gastrice  şi  duodenale,  esofagită de reflux, tratamentul  următoarelor 

27

simptome: arsuri gastrice,  eructaţii,  senzaţia de abdomen balonat, dureri  în  regiunea

abdominală  superioară. 

Doză: 1-2 comprimate masticabile la 1-2 ore  după  masă,  înainte  de culcare  sau  când

apar  senzaţii de disconfort abdominal. 

Modul şi durata administrării: tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale cu Talcid

comprimate masticabile trebuie continuat cel puţin 4 săptămâni după dispariţia

simptomelor. Tratamentul trebuie continuat, dacă este necesar, timp de mai multe luni.

Alte informaţii: nu s-au semnalat cazuri de depăşire a dozei. Un comprimat masticabil

Talcid este echivalent cu 0,0086 BU şi are un conţinut  foarte  scăzut în sodiu. Talcid

comprimate masticabile poate  fi  administrat diabeticilor  şi hipertensivilor. 

Contraindicaţii: Tratament prelungit cu doze  mari  în  cazul  pacienţilor  cu 

disfuncţionalităţi  de  excreţie  renală.

Reacţii adverse: Dozele mari pot provoca o creştere a frecvenţei scaunelor. Respectând-

se dozele recomandate, aceste fenomene sunt foarte rare. 

GELUSIL si GELUSIL LAC comprimate şi suspensie - conţin silicat hidratat de

aluminiu şi magneziu.

Indicaţii: Gelusil Liquid este indicat că un antacid (o  substanţă  care  neutralizează

aciditatea stomacului). 

Acţiune: Gelusil Liquid are acelaşi proprietăţi că un antacid.

5. ANTIACIDE CU BICARBONAT DE SODIU

Hidrogenocarbonat de sodiu este o sare alcalină solubilă, este un antiacid

sistemic cu acţiune rapidă, intensă şi de scurtă durată. Bicarbonatul de sodiu

alcalinizează urina. Riscul alcalocei este semnificativ când se administrează îndelung în

doze mari. Prin conţinutul mare în sodiu, poate fi dăunător la bolnavii cu insuficienţă

cardiacă, hipertensiune arterială şi insuficienţă renală. Dozele obişnuite ca antiacid

gastric sunt de 0,5 – 4 grame odată, fără a depăşi 16g/zi (8g/zi la bătrâni). Se foloseste

substanţa singură sau asociată cu alte antiacide în formule magistrale. FR X prevede

"pulberea alcalină" sau "pulberea pentru soluţia Bourget" care conţine bicarbonat de

sodiu, fosfat de sodiu şi sulfat de sodiu, în cantităţi respective de 6,4 si 2g. Întreaga

cantitate se dizolvă într-un litru de apă şi se bea câte 150 – 200 grame cu cel puţin 1/2

ora înainte de masă. Are o acţiune antiacidă şi slab coleretică, fiind utilă pentru

drenarea blândp a cpilor biliare.

28

Preparate industriale:

ULCEROTRAT - comprimate conţinând bicarbonat de sodiu, azotat bazic de

bismut, carbonat bazic de magneziu, coajă de crusin, rădăcina de calam - prin ultimele

două componente având acţiune laxativă. Se administrează 1-2 comprimate la o ora şi

la 3 ore după mese, şi la nevoie.

Compoziţie: Comprimate conţinând nitrat bazic de bismut 350 mg; carbonat bazic de

magneziu 300 mg; bicarbonat de sodiu 200 mg. Rizom de acorus calamis 25 mg. 

Formă de prezentare: Cutii cu 2 folii a 10 comprimate. Cutii cu 100 folii x 10

comprimate. 

Indicaţii: Ulcer gastroduodenal, ulcer peptic, gastrită  cronică  hiperacida. 

Contraindicaţii: Abdomen acut, gastrită  hipoacida, complicaţiile  ulcerului

(hemoragii, perforaţii),  insuficientă  renală  severă (risc de efecte toxice produse de

magneziu). Nu seadministrează la copii sub 7 ani.

Precauţii: Prudenţă în folosirea dozelor mari în caz de obstacol la nivelul

intestinului şi la copii (risc de efecte toxice ale magneziului şi bismutului subnitric). 

Interacţiuni medicamentoase: Compuşii de magneziu scad absorbţia intestinală a

tetracilcinei, digoxinei şi altor medicamente. 

Mod de administrare:  Adulţi: 2 comprimate de 3-4 ori pe

zi, imediat după mesele principale; tratamentul

poate dura de la 3 la 6 săptămâni până la 3 luni.

Copii 7-15 ani: 1/2-1 comprimat de 3 ori pe zi. Nu se administrează copiilor sub 7 ani. 

Acţiune farmacoterapeutică:Antiacid  şi  protector  al  mucoasei,  favorizând

epitelizarea  şi  vindecarea  ulceratiilor gastroduodenale. 

6. ANTIACIDE, ALTE COMBINAŢII

6.1. SĂRURI DE BISMUT

Se folosesc: carbonat bazic de bismut (bismuthi subcaarbonas) şi azotatul bazic de

bismut (bismuthi subnitras). Sunt pulberi insolubile în apă, cu absorbţie redusă din

tubul digestiv. Au acţiune slab absorbantă şi astringent, şi efect protector mecanic

asupra mucoasei digestive. Cu hidrogenul sulfurat din intestin formează, sulfura de

bismut neagră care colorează fecalele. Sărurile de bismut se folosesc ca antiacide

29

singure sau în asociere 0.3 - 1,2 - 2 grame odată, iar ca pansamente 5 grame de 2 ori pe

zi, cu cel puţin o ora înainte de masă, în suspensie apoasp extemporanee.

Produse farmaceutice industriale:

ULCEROTRAT şi BENTONITELE sunt silicaţi de aluminiu hidrataţi natural. Au

acţiune antiacidă slabă şi sunt protectoare ale mucoasei gastrice.

Indicaţii:  Carbophos este indicat doar  adulţilor  în  tratamentul simptomatic  al 

afecţiunilor  intestinale, în  special  în cazul balonărilor. 

Contraindicaţii:Hipersensibiliate la ingredientele produsului. 

Administrare: 1-2 comprimate  după  masă  sau  la nevoie. 

Compoziţie:  zaharoză, carbonat de calciu, fosfat de calciu, Polyvidone (E1201),

stearat de magneziu (E572), aromă naturală de lemn dulce (pudra), anetol, dextroză. 

Prezentare ambalaj:  Comprimate rotunde negre.

GASTROBEN - conţine bentonită coloidală, oxid de magneziu, carbonat de

magneziu, sorbitol, glicocol, xilina (anestezic local) şi se administrează 3-4 linguri pe

zi. Ca toate medicamentele, Gastroben comprimate masticabile poate provoca reacţii

adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele. Gastroben comprimate masticabile este

în general bine tolerat, iar reacţiile adverse care pot apărea sunt rare. Acestea sunt în

legătură cu hidroxidul de aluminiu (constipaţie,greaţă, vărsături, carenţă de fosfaţi, cu

osteoporoză, eliminarea calciului prin urină, litiază renală, modificări la nivelul

structurii oaselor, afecţiuni musculare, precum şi manifestări la nivel de sistem nervos,

de tipul demenţei sau a convulsiilor) şi cu hidroxidul de magneziu (diaree, iar în urma

administrării în doze mari şi timp îndelungat,creşte nivelul magneziului în sânge, cu

înroşirea feţei,sete, scăderea tensiunii arteriale, bloc neuro-muscular, inhibarea

respiraţiiei, aritmii şi convulsii). Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau

dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să spuneţi

medicului dumneavoastră sau farmacistului. 

ACIDUL ALGINIC - obtinut din alge, este un protector al mucoasei gastrice şi

absorbant şi este folosit în tratamentul pirozisului. Acidul alginic, continut de algele

marine (in special de cele brune) actioneaza in mod detoxifiant si depurativ in toate

patologiile legate de intoxicatia cu metale grele. Alga numita Durvillea antarctica este

cea ce contineacid alginic in proportie de 48%, fiind cea mai eficienta in stoparea

radicalilor liberi responsabili cu procesul de imbatranire si degenerare a celulelor.

30

Actiunea acidului alginic se manifesta prin absortia substantelor nocive ce se gasesc in

radicalii liberi si ajuta la eliminarea lor, evitand astfel inmagazinarea lor in structurile

osoase. Acidul alginic si sarurile minerale continute de Durvillea antarctica,

precum seleniul, zincul, magneziul, calciul, asociate cu plante precum Ridichea-

neagra, Menta, Lemnul-dulce, Anghinarea.

NICOLEN - granule conţine alginat de sodiu, fosfat de aluminiu, trisilicat de

magneziu.

Compoziţie: Granule conţinând: alginat de sodiu 5 g, fosfat de aluminiu gel 10 g,

trisilicat de magneziu 10 g, nipagin 0,01 g, galben de tartrazina 0,05 g, aromă orange

0,3 g, PVP K3 3 g, glucoză monohidrat ad 100 g. 

Acţiune farmacoterapeutică: Protector al mucoasei gastrice  şi  duodenale, cu 

proprietăţi  adsorbante  faţă  de bacterii, virusuri, toxine,  gaze  provenite  din 

fermentaţie  sau putrefacţia intestinală, precum  şi  faţă de radionuclizii 

proveniţi din contaminări accidentale. Preparatul are  şi  un uşor effect antiacid.

Granulele în prezenţa lichidului (apă, suc gastric,etc.) formează  o  soluţie  coloidală  cu

o mare  putere de aderare  la  mucoasa  gastric  şi  duodenală,  asigurând  un pansament

protector  al  mucoasei  timp de 2-3 ore de  la  ingerare. Produsul nu  se  absoarbe, nu 

provoacă  secreţie  reactivă  de acid clorhidric, nu produce  constipaţie  şi  nu  colorează

fecalele. 

Indicaţii: Gastrite hiperacide, ulcer gastric sau duodenal (chiar în cazuri cu hemoragii

digestive), esofagite de reflux, enterocolite, colopatii, sigmoidite, rectite,

intoxicaţii prin ingerări de substanţe toxice, contaminări accidentale cu radionuclizi. 

Contraindicaţii: Diabet zaharat (datorită conţinutului de glucoză al produsului). 

Mod de administrare: Produsul  se  administrează  ca  atare  sau diluat: 1

pachet sau 2 linguriţe la 200 ml lichid (apă, ceai). Doză  uzuală este de 5 g granule (1

pachet sau 2 linguriţe) de 2-3 ori pe zi  între  mese. În  faza  acută a ulcerelor  se 

administrează  1 pachet (2 linguriţe) la  2-3 ore. O  cură  durează 15-30 zile. În

intoxicatiile  prin ingestie de  substanţe  toxice  sau  caustice se pot administra 6-10 

linguriţe (3-5 pachete) dizolvate  în  apă.

Formă de prezentare: Cutii cu 10 pachete a 5 g produs. Borcane a 100 g produs.

GAVISCON - Gaviscon Mentol comprimate masticabile aparţine unui grup de

medicamente numite “supresori ai refluxului” care formează un strat protector peste

31

conţinutul stomacului, împiedicând acidul gastric să părăsească stomacul, unde

acţionează, şi să pătrundă în esofag, unde provoacă durere şi disconfort.

Sunt comprimate masticabile ce se utilizează pentru tratamentul simptomelor refluxului

gastro-esofagian, cum sunt regurgita (ia acida, senzaţia de arsură în capul pieptului) şi

indigestia -legate de reflux- care apar, de exemplu, după mese sau în timpul sarcinii şi

la pacienţii cu simptome asociate esofagitei.

GAVISCON MENTOL - SUSPENSIE ORALĂ

Alginat de sodiu, hidrogenocarbonat de sodiu şi carbonat de calciu, Gaviscon Mentol

suspensie orală aparţine unui grup de medicamente numite “supresori ai refluxului",

care formează un strat protector peste conţinutul stomacului, împiedicând acidul gastric

să părăsească stomacul, unde acţionează, şi să pătrundă în esofag, unde provoacă durere

şi disconfort.Acest medicament este utilizat pentru tratamentul simptomelor refluxului

gastro-esofagian, cum sunt regurgitaţia acida, senzatia de arsura in capul pieptului si

indigestia (legate de reflux) care apar, de exemplu, dupa mese sau în timpul sarcinii sau

la pacienţii cu simptome asociate esofagitei de reflux.

Indicaţii:  Gaviscon Mentol comprimate masticabile aparţine unui grup de

medicamente numite "supresori ai refluxului", care  formează  un  strat  protector  peste

conţinutul  stomacului, împiedicând  acidul gastric  să  părăsească  stomacul, unde

acţionează, şi să pătrundă  în esofag, unde  provoacă durere şi disconfort.  Gaviscon

Mentol comprimate masticabile se utilizează pentru tratamentul simptomelor refluxului

gastro-esofagian, cum sunt regurgitaţia acidă, senzaţia de arsură în capul

pieptului şi indigestia (legate de reflux) care apar, de exemplu, după mese sau în timpul

sarcinii şi la pacienţii cu simptome asociate esofagitei. 

Contraindicaţii: - ştiţi că sunteţi alergic la oricare dintre componente, deoarece foarte

rar au apărut dificultăţi în respiraţie şi erupţii trecătoare pe piele

(pentru lista completăvezi informaţiile suplimentare). recomandat să urmaţi o dietă restr

ictivă privind vreuna dintre aceste două săruri, va rugăm să va adresaţi medicului dumn

eavoastră înainte de a lua acest medicament. 

Administrare:  Pentru administrare orală. Mestecaţi bine înainte de înghiţire.

Adulţi, inclusiv vârstnici, şi copii cu vârstă de 12

ani şi mai mari: la apariţia simptomelor, luaţi două până la patru comprimate după masă 

şi la culcare (maxim depatru ori pe zi). 

32

Reacţii adverse:  Foarte rar (mai puţin de 1 din 10000), există şanse de apariţie a

unei reacţii alergice la componente. .

Interacţiuni cu alte medicamente:  Nu luaţi acest medicament în decurs de două ore

de la administrarea altor medicamente pe cale orală, deoarece  acesta  poate

interacţiona  cu anumite medicamente. 

Sarcina şi alăptarea:  Puteţi lua acest medicament dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi.

Similar tuturor medicamentelor, durata tratamentului trebuie  limitată .

7. ANTIACIDE CU ANTIFLATULENTE

CARBOPHOS – comprimate conţine cărbune vegetal, carbonat de calciu, fosfat de

calciu, arome naturale. Este indicat în tulburări dispeptice, meteorism abdominal, arsuri

epigastrice.

Indicaţii:  afecţiuni  intestinale,  în  special în  cazul balonărilor. 

Contraindicaţii:Hipersensibiliate la ingredientele produsului. 

Administrare: 1-2 comprimate  după  masă  sau  la nevoie. 

Compoziţie:  zaharoză, carbonat de calciu, fosfat de calciu, Polyvidone (E1201),

stearat de magneziu (E572), aromă naturală de lemn dulce (pudra), anetol, dextroză. 

Prezentare ambalaj: Comprimate rotunde negre.

33

DI-GEL - comprimate masticabile şi suspensie conţine hidroxid de aluminiu,

hidroxid de magneziu, carbonat de calciu, dimeticon, arome naturale.

Di-gel este utilizat pentru a trata indigestia,  asurile la stomac, 

gazele şi aciditatea la stomac.  Di-gel este un antacid (neturalizeaza aciditatea 

din stomac) şi antiflatulent (atenuează  sau  previne gazele intestinale excesive).

EXTRA MAALOX PLUS - comprimate si suspensie cu trei arome diferite

conţine hidroxid de aluminiu, hidroxid de magneziu, dimeticon.

Este utilizat pentru a  trata simptomele acidului  la stomac precum: stomac deranjat,

arsuri (la  stomac) şi  indigestie.  Mai  este indicat pentru a  ameliora  simptomele

gazelor  suplimentare:  erupţii, balonare şi disconfort la stomac şi intestine.

EPICOGEL - suspensie conţine hidroxid de aluminiu, hidroxid de magneziu,

dimeticon.

34

Compoziţie: 100 ml suspensie orală conţin hidroxid de aluminiu gel uscat 8,1 g,

hidroxid de magneziu 2 g, simeticonă 2,5 g şi excipienţi: acid citric anhidru, acid

clorhidric, peroxid de hidrogen, ulei de mentă, manitol, p-hidroxibenzoat de metil

sodic, p-hidroxibenzoat de propil, zaharină sodică, sorbitol soluţie 70%, apă purificată.

Grupa farmacot- erapeutică:  Antiacide cu antiflatulente

Indicaţii terapeutice: Tratamentul simptomatic al gastralgiei şi flatulenţei.

Contraindicaţii: Datorită conţinutului în magneziu, Epicogel este contraindicat la

bolnavii cu insuficienţă renală severă.

Interacţiuni: Administrarea concomitentă cu chinidina sau salicilaţii poate determina

creşterea concentraţiei plasmatice a acestora (alcalinizarea urinii le micşorează

eliminarea) cu risc de supradozaj Administrarea concomitentă pe cale orală de Epicogel

şi: unele antibiotice (tetracicline, fluorochinolone, chimioterapice antituberculoase -

etambutol şi izoniazidă, lincosamide), antihistamicine blocante H2, blocante (3

adrenergice (atenolol, metoprolol, propranol etc.), clorochină, digoxină, difosfonaţi,

săruri de fier, florură de sodiu, glucocorticoizi, indometacină, ketoconazol, neuroleptice

fenotiazinice, penicilamină, micşorează absorbţia digestivă a acestora. Se recomandă ca

Epicogel să se administreze la interval mai mare de 2 ore de aceste produse

medicamentoase.

Atentionări speciale: La bolnavii cu insuficienţă renală şi la cei dializaţi cronic este

necesară prudenţă din cauza posibilităţii acumulării de aluminiu cu riscuri toxice.

Sarcina si alăptarea: înainte utilizării produsului Epicogel se recomandă consultarea

medicului. Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

Epicogel nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.  

Doze si mod de administrare: Doza uzuală este de 1-3 măsuri dozatoare (5-15ml)

suspensie orală în timpul durerii. A se agita înainte de fiecare utilizare.

Reacţii adverse: în funcţie de doze sunt posibile modificări ale tranzitului intestinal

(constipaţie prin hidroxidul de aluminiu, diaree prin hidroxidul de magneziu).

Tratamentul îndelungat cu doze mari poate fi cauză de carenţă fosfatică cu osteoporoză,

hipercalciurie şi nefrolitiază secundară (prin hidroxidul de aluminiu).

GASTRALGINE - comprimate masticabil conţine dimeticon, hidroxid de aluminiu,

aluminiu glicinat, magneziu trisilicat.

35

36

ANTIFLATULENTE - Plante

CEOLAT, comprimate

Indicaţii: De  elecţie în  flatulenţă şi  meteorism abdominal, inclusiv cel postoperator;

sindrom Roemheld; premergător  explorărilor  de diagnostic abdominale, pentru a

reduce umbrele determinate de  conţinutul gazos (sonografii, radiografii) şi

împiedicarea  formării  de  spumă  în  timpul gastroscopiei. 

Efecte secundare: Produsul CEOLAT  conţine  acid phidroxibenzoic  că  şi 

conservant  care  poate induce  reacţii  alergice. 

Interacţiuni medicamentoase: se  va  evita  administrarea  în  combinaţie  cu

antiacide (hidroxidul de aluminiu şi carbonatul de magneziu inhibă în mod specific 

proprietăţile  antispumante ale dimeticonului). 

Precauţii: Tabletele vor fi bine mestecate  şi  înghiţite  cu  puţină  apă.  În cazul 

apariţiei  de  reacţii alergice se vor administra corticosteroizi.

SAB, susp.

SAB SIMPLEX, susp.orală

SAB SIMPLEX,compr.masticabile

Indicaţii: Formarea excesivă şi acumularea de gaze în tractul gastrointestinal

(meteorism) însoţită de simptome gastrointestinale cum sunt flatulenţa, senzaţia de

plenitudine şi de tensiune în abdomenul superior. Creşterea formării de gaze în intestin

consecutivă unei intervenţii chirurgicale. Eliminarea acumulărilor nedorite de gaze

intestinale pentru pregătirea unor explorări cu scop diagnostic cum sunt radiografia,

radioscopia, ecografia şi gastroduodenoscopia. Intoxicaţii cu detergenţi. Tulburări prin

balonare şi senzaţia de saţietate la adulţi. Balonările şi senzaţia de saţietate la adulţi pot

avea la origine tulburări funcţionale şi organice sau modificări metabolice. În multe

cazuri nu se pot identifica cauze organice. Diferitele porţiuni ale tractului digestiv

37

conţin cantităţi variabile de aer, respectiv gaze. Odată cu alimentele se înghite aer. În

intestin rezultă gaze prin descompunerea bacteriană a alimentelor. O parte a aerului

înghiţit este eliminată prin eructaţii (râgâieli). Gazele intestinale sunt parţial resorbite

sau eliminate pe cale naturală. Dacă echilibrul între formarea de gaze şi eliminarea

acestora este perturbat, se formează baloane mici de spumă. Aerul nu poate trece mai

departe, consecinţa fiind senzaţia de balonare. Cantitatea şi compoziţia gazelor

intestinale sunt dependente de obiceiurile alimentare şi de compoziţia hranei. Un

conţinut ridicat de grăsimi în alimente, în special grăsimi de origine animală, ca şi

cantităţi mari de albumine pot provoca balonări. Anumite alimente de origine vegetală

ca varza, ceapa şi leguminoasele provoacă acumulări excesive de gaze.

Balonări şi colici (de trei luni) la copiii mici Durerile abdominale după

alimentarea sugarilor şi a copiilor mici fac parte din tulburările cele mai frecvente cu

care se confruntă mama şi medicul pediatru. Episoadele regulate de plâns (ţipete) la

circa o jumătate de oră după orele de masă pot fi un indiciu de tulburări digestive prin

acumulare de gaze în intestin dacă au fost excluse posibilele cauze organice. Ele apar

frecvent în primele trei luni de viaţă de unde şi numele "colicile sugarului". Aceste

tulburări reprezintă un disconfort pentru copil şi părinte, dar ele nu sunt considerate boli

şi nici nu provoacă tulburări de dezvoltare. Ele apar atât la sugarii alăptaţi, cât şi la

copiii hrăniţi cu biberonul. Cauza acestor colici este alimentaţia cu lapte, care provoacă

formarea de spumă care persistă mai multe ore în tractul gastrointestinal. Aerul

acumulat nu poate trece mai departe şi provoacă balonări dureroase. Substanţa activă şi

mod de acţiune Balonările şi colicile se produc atunci când prea mult aer şi gaze din

stomac sau intestin sunt incluse sub formă de baloane mici într-o spumă care nu le

permite eliminarea. Aceste acumulări de spumă sunt dezintegrate de Sab Simplex®.

Substanţa activă din Sab Simplex®, dimeticonă, descompune spuma astfel încât gazele

intestinale sunt eliminate pe cale naturală sau pot fi resorbite de peretele intestinal. Sab

Simplex® nu influenţează chimic conţinutul stomacului şi intestinului, nu este preluat

de organism, ci este eliminat nemodificat împreună cu restul conţinutului intestinal. Nu

se cunosc reacţii adverse datorate produsului Sab Simplex®. Din acest motiv, poate fi

administrat şi sugarilor. Sab Simplex® poate fi administrat pacienţilor cu diabet

zaharat, deoarece nu conţine hidraţi de carbon.

Durata utilizării: Durata utilizării este în funcţie de evoluţia simptomatologiei.

Sab Simplex® poate fi utilizat după caz timp îndelungat. Sab Simplex® nu va fi utilizat

după depăşirea termenului de valabilitate înscris pe ambalaj.

38

Compoziţie şi Mod de Prezentare: Un ml suspensie orală (aproximativ 25 picături)

conţine: 69,19 mg dimeticonă 350 dioxid de siliciu 92,2:7,5 şi excipienţi:

metilhidroxipropilceluloză, citrat de sodiu, acid citric, aromă de vanilie, carbomer,

ciclamat de sodiu, aromă de zmeură, benzoat de sodiu, zaharină sodică, apă purificată.

Contraindicaţii: Sab Simplex® suspensie nu trebuie folosit în caz de hipersensibilitate

cunoscută la dimeticonă sau alţi componenţi ai produsului

Reactii Adverse: Nu au fost semnalate până în prezent.

Mod de Administrare: Sab Simplex® suspensie este indicat în special pentru sugari,

copii mici şi persoane vârstnice. Dacă nu sunt alte indicaţii, se utilizează următoarele

doze: Sugari: se adaugă în fiecare biberon 15 picături (0,6 ml) Sab Simplex® suspensie.

Sab Simplex® suspensie este uşor miscibil cu alte lichide, de exemplu lapte. La sugarii

care sunt alăptaţi, Sab Simplex® suspensie poate fi administrat cu o linguriţă înainte de

alăptare. Copii mici: 15 picături (0,6 ml) în timpul sau după mese. Dacă este necesar, se

mai pot administra 15 picături înainte de culcare. Copii de şcoală şi adulţi: în

tratamentul balonărilor şi senzaţiei de saţietate se recomandă următoarele doze:

* şcolari: 20-30 picături (0,8-1,2 ml)

* adulţi: 30-45 picături (1,2-1,8 ml)

Aceste doze se administrează la fiecare 4-6 ore şi pot fi repetate la nevoie.

Sab Simplex® se administrează cel mai bine după mese sau înainte de culcare.

Flaconul se agită bine înainte de întrebuinţare! Pentru picurare flaconul se ţine vertical

cu picurătorul în jos şi se bate uşor cu degetul pe fundul flaconului. Înclinarea

flaconului duce la micşorarea vitezei de picurare. Administrarea este îmbunătăţită prin

îndepărtarea sistemului picurător în următoarele cazuri:

39

CARBO MEDICINALIS

Compoziţie: Comprimate conţinând carbo-medicinalis: 403 mg.

Acţiune farmacoterapeutică şi indicaţii: Absorbant, antiputrid şi dezodorizant în

cazuri de gastroenterite, dispepsii, flatulenţă, diaree fetide, intoxicaţii cu fosfor, arsen,

cu alcaloizi şi ciuperci, colite de fermentaţie.

Mod de administrare: De 3-5 ori pe zi, câte 1-2 comprimate după mese.

Formă de prezentare: pungi cu 100 de comprimate.

SIMETHICOM CEOLAT

Acţiune: Dimeticonul, substanţă activă din tabletele masticabile de Ceolat este un agent

chimic neutru, lipsit de efecte sistemice,care nu este absorbit la nivel intestinal.

Tensiunea de suprafaţă a conţinutului intestinal gazificat este modificată şi ca urmare, o

mare parte din gazele eliberate în intestin este resorbită de către dimeticon la acest

nivel.

Indicaţii: Deelecţie în flatulenţă şi meteorism abdominal, inclusiv cel postoperator

sindrom Roemheld premergător explorărilor de diagnostic abdominale, pentru a reduce

umbrele determinate de conţinutul gazos (sonografii, radiografii) şi împiedicarea

formării de spumă în timpul gastroscopiei.

Administrare: După mese şi înainte de culcare, zilnic, 1-2 tablete se vor mesteca şi

înghiţi cu puţin lichid. Cu două zile înainte de efectuarea examinărilor de diagnostic

abdominal, se vor mesteca 2 tablete de 3-4 ori pe zi, apoi în dimineaţa examinării se vor

mesteca 2 tablete care se vor înghiţi cu apă (dupa postul de noapte). Două tablete se

vor mesteca şi inghiţi cu puţină apă înainte de gastrocopie.

DEGASIL Degasil este un dispozitiv medical, sub formă de capsule, care îmbunătățește confortul

intestinal și abdominal la persoanele cu tulburări gastro-intestinale legate de acumularea

de gaz la nivel intestinal: balonare, meteorism și tensiune abdominală. Degasil este pe

40

bază de simeticonă, substanță dovedită științific că acționează prin reducerea tensiunii

superficiale a bulelor de gaz prezente la nivel  gastro-intestinal:

reduce acumularea de gaz la nivel intestinal, balonarea și flatulența (acesta este

un efect antispumant)

reduce umbrele produse de gaze la nivel intestinal (necesar în explorările radio-

imagistice). Degasil poate fi folosit și pentru pregătirea în vederea examinării

medicale a abdomenului prin radiografie, ecografie sau endoscopie.

Pachetul  Degasil 32 capsule plus Fibre 30 tablete poate fi comandat incepand cu data

de 15 septembrie  2012 - 28 februarie 2013 in limita stocului disponibil. 

Compoziţie: Simeticona; 257,5 mg

Dozare: 1 - 2 capsule după fiecare masă principală, cu un pahar mare de apă

8. ANTIACIDE CU ANTISPASTICE

Antispasticele pot fi utile în asociere cu antiacidele, contribuind la calmarea

durerilor epigastrice care au şi o componentă spastic, şi la diminuarea modesteă a

secreţiei de acid clorhidric.

Compoziţie Calmogastrin: hidroxid de aluminiu coloidal 750 mg; extract moale de

Beladona 5 mg.

Formă de prezentare Calmogastrin: 100 folii cu 20 comprimate.

Actiune terapeutica Calmogastrin: Antiacid neutralizant şi antiseptic protector al

mucoasei gastrointestinale, constipant prin hidroxidul de aluminiu; antisecretor şi

antispastic prin beladonă.

Indicaţii Calmogastrin: Hiperaciditate gastrica, boală ulceroasă, diaree cronică.

Mod de administrare Calmogastrin: De 3 ori/zi câte 1-2 comprimate înaintea

meselor.

Reacţii adverse Calmogastrin: Rareori greaţă, vărsături şi constipaţie.

Contraindicatii Calmogastrin: Achilie gastrică, gastrită hipoacida, stază gastrică;

glaucomă.

41

III. B. INHIBITOARELE SECREŢIEI GASTRICE

(ANTISECRETOARE)

Secreţia gastrică acidă poate fi inhibată medicamentos prin:

substanţe parasimpatolitice de felul atropinei, care diminuează controlul

parasimpatic;

blocantele H2 - histaminergice, de tipul ranitidinei, care împiedică acţiunea

excito-sercretoare a histaminei;

substanţe antigastrinice (proglumidul);

inhibitoare ale anhidrazei carbonice (acetozolamida);

inhibitoare ale pompei protonice (omeprazol);

III.B.1 PARASIMPATOLITICELE

Parasimpatoliticele sau anticolinergicele administrate în doze obişnuite inhibă

secreţia de acid clorhidric cu 40 - 50 %. Diminuează de asemenea tonusul şi

perisaltismul gastric. Cu întârzierea golirii stomacului şi prelungirea efectului

antiacidelor - asocierea cu antiacidele provoacă o uşurare simptomatică, grăbeşte

vindecarea ulcerului gastric şi duodenal şi scade, în mica masură, frecvenţa

complicaţiilor şi a recurenţilor.

Dozele eficace provoacă frecvent efecte nedorite: uscăciunea gurii, tulburări de

vedere, constipaţie, dificultatea de a urina. Deşi minore, acestea sunt deserori

supărătoare şi fac ca tratamentul de durată să fie greu de acceptat. Glaucomul constituie

o contraindicaţie. Întârzierea golirii stomacului este dezavantajoasă la bolnavii cu

obstacol piloric şi la cei cu esofagită de reflux.

ATROPINA - are efect antisecretor puţin selectiv şi de durată relativ scurtă (3 - 5 ore).

Reacţiile adverse sunt frecvent supărătoare. Pot fi utilizate şi preparate de Beladonna.

BUTIL SCOPOLAMINA

Scobutil

Scopantil

42

SCOBUTIL Indicaţii: Colici intestinale, biliare, ureterale, spasm piloric sau de cardia, ulcer

gastroduodenal, colita mucomerabranoasa; dismenoree, retentie de lohii; pentru

efectuarea duodenografiei hipotone si diagnosticul diferenţial radiologie intre spasmele

funcţionale si stenoza organica.

Prezentare farmaceutica: Comprimate conţinând butilscopolamina bromura 10 mg

(flac. cu 20 buc); supozitoare conţinând butilscopolamina 10 mg sau 7,5 mg (cutie cu 6

buc); fiole a 1 ml soluţie apoasa injectabila conţinând butilscopolamina bromura 10 mg

(cutie cu 10 buc).

Acţiune terapeutică: Antispastic digestiv şi genito-urinar prin acţiune

parasimpatolitica si slab gang Hoplegica; antisecretor gastric. Absorbţia intestinala

este slaba, iar durata de acţiune relativ scurta; forma injectabila este mai activa.

Mod de administrare: Adulţi, oral cate 1-2 comprimate sau supozitoare de 3-5 ori/zi;

intramuscular sau intravenos lent, 1-2 fiole la nevoie. Copii 6-12 ani, 1 comprimat de 3

ori/zi.

Reacţii adverse: Uscăciunea gurii, tulburări de vedere, tahicardie, constipatie,

dificultate in urinare (mai ales la doze mari si pentru injecţii); injectarea întravenoasa

poate provoca sedare, tahicardie, hipotensiune ortostatica.

Contraindicaţii: Glaucom, adenom de prostata cu retentie urinara, Ueus paralitic,

megacolon, obstacol mecanic la nivelul tubului digestiv, hernie hiatala cu reflux

esofagian, tahiaritrnii supraventriculare (mai ales pentru injecţii); prudenta in

cardiopatia ischemica grava si la bolnavii cu hipertiroidism marcat (nu se injectează).

Prudenta cand se asociază cu chinidina, amantadîna, antidepresive triciclice (creste

riscul reacţiilor adverse)

43

Buscopan

Formă de prezentare: Drajeuri a 10 mg de butilscopolamin bromid/drajeu. 

Acţiune terapeutică: Buscopan acţionează la nivelul ganglionilor  situaţi  în  pereţii 

viscerelor şi exercită  o  acţiune  specific  antispastică, ce  se  manifestă  asupra 

musculaturii netede a tractului gastrointestinal, biliar  şi  urinar. Efectul farmacologic

se  produce cu  mult  înainte ca reacţiile secundare specific  substanţelor  de tipul

atropinei să apară. De aceea,  în  cazul administarii Buscopan în doze terapeutice

nu se constată apariţia efectelor secundare  asupra  sistemului  nervos central  sau 

asupra  glandelor salivare.

Indicaţii: Ulcer gastric  şi  duodenal, spasm  şi  hipermotilitate  gastrointestinală,

pilorospasmul copiiilor, vărsături  post-operatorii,  constipaţie  spastică,

dischineziebiliară  şi  spasm  al  tractului urinar, relaxarea prea  lentă  a segmentului

uterin inferior, dismenoree. 

Contraindicaţii: Nu se cunosc contraindicaţii ale administarii orale ale Buscopan.

Buscopan nu trebuie administrat parenteral în următoarele stări patologice: glaucom,

hipertrofia prostatei cu tendinţa la retenţia urinei, stenoza mecanică a tractului

gastrointestinal, megacolon, tahicardie. 

Avertismente, precauţii: Datele disponibile, limitate sub aspect preclinic, nu au

evidenţiat  un risc, dar cu toate acestea  siguranţă administrării Buscopan în timpul

sarcinii încă nu a foststabilită. O  precauţie  obişnuită  cu privire  la utilizarea

medicamentelor  în  această  perioada  fiziologică, în  special în primul trimestru

trebuie  avută  în  vedere. Siguranţa în timpul  lactaţiei  nu a fost încă stabilită. 

Efecte secundare: Dacă Buscopan  se  administrează  în  doză  obişnuită, nu  se 

constată  apariţia  efectelor secundare caracteristice atropinei  asupra glandelor

salivare şi secretiei gastrointestinale.  În  doze mari, poate  cauza ocazional o tulburare

trecătoare a acomodaţiei vizuale,  care  dispare spontan. Pentru aceste

44

motive, în urmă administarii parenterale a Buscopan  se  va evita conducerea

vehiculelor  şi  manipularea  maşinilor  şi  utilajelor. 

Interacţiuni: Chinidină, antidepresivele triciclice  şi  amantadina  potenţează efectul

anticolinergic al Buscopan. 

Dozare, administrare : În cazul  când  medicul nu prescrie altfel:  Adulţii  şi  copiii 

peste  6 ani: 1-2 drajeuri a 10 mg de 3-5 ori/zi. Drajeurile trebuie înghiţite cu o

cantitate mică de lichid. 

Condiţii de păstrare: Se va păstra într-un loc uscat,  la  o  temperatură  care  să  nu 

depăşească  25 grade Celsius.  Se  va  păstra  într-un loc sigur  şi  nu  se 

va lăsa la îndemână copiilor.

USCOSIN - Este antispastic (mai ales asupra tubului digestiv). Scade volumul şi

aciditatea sucului gastric, secreţia salivară şi pancreatică.

Indicaţii: Afecţiuni spastice gastro-intestinale, biliare  şi  urogenitale. 

Cazuri  uşoare-medii de diaree  acută  şi  cronică. 

Contraindicaţii: 

- hipersensibilitate  la bromură de N - butilscopolamoniu  sau  la  oricare  dintre

excipientii  produsului; 

- miasteniagravis; 

- megacolon; 

- stenoza pilorică; 

- glaucom cu unghi închis; 

- tulburări uretro-prostatice cu risc de retenţie urinară. 

Administrare:  Adulţi: doză uzuală recomandată este de 1 supozitor Uscosin 10 mg

(10 mg bromură de N-butilscopolamoniu), administrat rectal de 3-4 ori pe

zi. Doză se ajustează înfuncţie de necesarul şi toleranţă pacientului. 

Compoziţie:  Un supozitor  conţine  bromură de N-butilscopolamoniu 10 mg  şi 

excipienţi:  parafină  lichidă, gliceride de semisinteza (Witepsol H15), dioxid de

siliciu coloidal. 

Precauţii:  La dozele recomandate s-a putut  observa  o  creştere  a  vâscozităţii 

secreţiilor  bronsice,  făcând  mai dificilă expectoraţia lor. 

Atenţionări:  La pacienţii cu reflux gastroesofagian, administrarea antispasticelor

parasimpatolitice poate  agrava  afecţiunea,  prin  inhibarea peristaltismului gastric  şi 

relaxarea cardiei. 

45

La pacienţii cu glaucom cu unghi deschis se recomandă prudenţă şi ajustarea

tratamentului antiglaucomatos (antispasticele parasimpatolitice pot produce

o uşoară creşterea presiunii intraoculare). 

Se recomandă administrarea cu prudenţă la pacienţii de peste 40 de ani, datorită

riscului  agravării  unui eventual glaucom nediagnosticat. 

Se recomandă prudenţă la pacienţii cu tulburări obstructive gastro-intestinale  sau

colită  ulceroasă, deoarece dozele  mari de parasimpatolitice inhibă peristaltismul

intestinal şi pot să provoace ileus paralitic sau megacolon toxic.  Se  recomandă

prudenţă  la cardiaci, în special la cei cu tahiaritmii, insuficientă  cardiacă  congestivă, 

angină  pectorală şi stenoza mitrală, deoarece creşterea frecvenţeicardiace poate 

agrava  aceste afecţiuni.  De asemenea, se recomandă  prudenţă  în  hipertiroidie, 

insuficienţă  hepatică şi renală. 

Copii: Nu au fost stabilite  siguranţă  şi  eficacitatea  administrării  butilscopolaminei 

la  copii. 

Vârstnici 

La pacienţii vârstnici este necesară reducerea dozelor. 

Capacitatea de a conduce vehicule  sau de a folosi utilaje 

în  general,  bromură de N-butilscopolamoniu nu influenţează capacitatea de a conduce

vehicule sau de a folosi utilaje. Totuşi,  pacienţii  trebuie  avertizaţi  deposibilitatea

apariţiei  tulburărilor de acomodare vizuală. 

Reacţii adverse:  Pot să  apară  reacţiile  adverse comune

parasimpatoliticelor: uscăciunea  gurii,  constipaţie, tahicardie, creşterea  presiunii

intraoculare, retenţie urinară, tulburări de acomodare vizuală; aceste  reacţii 

adverse sunt,  în general, uşoare şi tranzitorii. 

De asemenea, a fost raportată confuzie mentală, în special la vârstnici.  Foarte rar au

fost raportate reacţii de hipersensibilitate,  în  special  reacţii  cutanate; 

excepţional dispnee. 

Supradozaj:  Nu au fost raportate cazuri de supradozaj. în caz de supradozaj,

este posibil să apară simptome de  tip  parasimpatolitic:  retenţie  urinară,  uscăciunea

gurii,  înrosirea pielii, tahicardie, constipaţie şi tulburări de vedere tranzitorii. 

Tratamentul constă în administrarea de parasimpatomimetice. în cazul pacienţilor cu

glaucom, se va administra local pilocarpină. Dacă este necesar, se va injectaintramuscul

ar sau intravenos neostigmină în doze de 0,5-2,5 mg. în caz de retenţie urinară,

poate fi necesar sondaj uretro-vezical. 

46

La  nevoie, se instituie tratament desusţinere a funcţiilor vitale. 

Interacţiuni cu alte medicamente:  Anticolinergicele cresc pH-ul gastric,  reducând 

astfel  absorbţia  ketoconazolului.  Administrarea  concomitentă  cu metoctopramida

poate  antagonize  efectele metoclopramidei  asupra  motilitătii  gastrice. 

Asocierea cu analgezice opioide creşte riscul constipaţiei severe, ileusului

paralitic sau retentiei urinare. Asocierea cu deprimante ale sistemului nervos central 

creşte  riscul  sedării excesive. Bromură de N-butilscopolamoniu poate potenţa  efectele

anticolinergice ale antidepresivelor triciclice, antihistaminicelor H1, chinidinei,

disopiramidei şi amantadinei. Asocierea cu simpatomimetice ß,-adrenergice

poate agrava tahicardia. Bromură de N-butilscopolamoniu antagonizează efectele

pentagastrinei  şi  histaminei, modificând rezultatele testelor pentru determinarea 

secreţiei gastrice; se recomandă păstrarea  unui interval de 24 de ore între administrarea

parasimpatoliticelor şi efectuarea acestor teste. 

Sarcina  şi  alăptarea:  Studii preclinice nu au evidenţiat efecte embriotoxice sau 

teratogene. Administrarea de  bromură  de N-butilscopolamoniu în   perioada 

sarcinii  se  va  face cu prudenţă şinumai după evaluarea raportului beneficiu terapeutic

matern / risc potenţial fetal.  Bromură de N-butilscopolamoniu  se  excretă  în  laptele

matern; de aceea, se recomandă evitarea administrării la femeile care alăptează. 

Prezentare ambalaj:  Cutie cu 2 folii termosudate din PVC/polietilenă a câte 3

supozitoare. 

Condiţii de păstrare: A nu  se utiliza  după  data de expirare  înscrisă  pe ambalaj. 

A se păstra la temperaturi sub 25°C,  în  ambalajul original.  A nu  se  lăsa  la 

îndemână copiilor.

PROPANTELINA - are actiune antisecretorie si antispastica. Este indicata in ulcer

gastric si duodenal asociata cu antiacide.

Compoziţie: Un drajeu  conţine 15 mg.  bromură  de propantelina. 

Acţiune terapeutică: Anticolinergic cu  acţiune  selectivă  asupra  tractului

gastrointestinal(şi urogenital în mai mică măsură); inhibă motilitatea digestivă încetinin

d tranzitul, diminuează secreţia  gastrică  acidă şi  relaxează  spasmul biliar. 

Indicaţii: Afecţiuni spastice gastrointestinale, ulcer gastric şi duodenal (se  asociază cu

antiacide), hiperclorhidrie, gastrite, colită  ulceroasă, diaree  funcţională, hiperhidroză,

diskinezii spastice biliare, colită  renală şi ureterală, enurezis. 

47

Doze şi mod de administrare: În general, se administrează până la 8 drajeuri/zi, în

mai  multe  prize, cu cel  puţin  o  ora  înainte  de  mesele  principale. În  ulcer, doză 

recomandată  pentru  iniţierea tratamentului este de 1 drajeu de trei ori pe zi şi 2

drajeuri înainte de culcare.

Ulterior, dozarea poate fi  ajustată  funcţie  de  răspunsul  individual  al  pacientului  şi

de toleranţă  la  produs. 

Contraindicaţii: Glaucom cu unghi îngust, adenom de  prostată  cu  retenţie

de urină, afecţiuni  obstructive ale tractului digestiv sau urinar, stenoza  pilorică, atonie

intestinală, colită ulcerativă gravă, megacolon toxic, hernie hiatala  asociată cu reflux

esofagian, bolnavi cu ileostomie  sau  colostomie, instabilitatea mecanismului de

reglare vasculară  în timpul hemoragiilor acute, miastenie  gravă, hipersensibilitate  la 

bromură de propantelina, copii sub 12 ani. 

Sarcina şi alăptare: se va evita administrarea de propantelina în  perioada  de  sarcina 

şi alăptare  (produce efecte atropinice la făt şi sugar, diminuează sau suprimă lactatia). 

Măsuri de precauţie:Propantelina  va  fi  administrată  cu  mare  prudenţă  pacienţilor 

cu  afecţiuni  cardiace  severe, tahiaritmiile supraventriculare, hipertensiune, cardiopatie

ischemică, boli pulmonare cronice,  afecţiuni  renale  sau  hepatice, tulburări de reglare

vegetativă, hipertiroidism, persoanelor  în  vârstă. La  pacienţii  cu hipertrofie 

prostatică  mictiunea poate  fi  îngreunată, fapt ce poate  fi  minimalizat  dacă  pacienţii

sunt  avertizaţi  să  urineze  înainte  de administrarea medicamentului.  Pacienţii  cu 

colită  ulcerativă  trebuie trataţi cu deosebită  precauţie  deoarece propantelina

supreseaza motilitatea  intestinală  până  în  situaţia  producerii ileusului

paralitic, precipitând sau agravând megacolonul toxic. Efecte  asupra  capacităţii de

conducere auto sau de exploatare a altor maşini: Prudenţă în tratamentul ambulator,

deoarece propantelina diminueazăperformanţele psihomotorii ale bolnavului.

Reacţii adverse: Ocazional, mai  ales  la  doze  mari: uscăciunea  gurii cu  deglutitie

dificilă, sete,  îngroşarea  secretiilor  bronsice, tulburări  de vedere  prin  midriază  şi

cicloplegie, creşterea  presiunii intraoculare, diminuarea  secretiei lacrimale,

congestia fetei, uscăciunea pielii, scăderea  secretiei  sudoripare, şocuri  calorice,

bradicardie  urmată de tahicardie, palpitaţii  şi  aritmii, disurie cu  retenţie  de urină, 

constipaţie. Rareori, nervozitate  şi  confuzie  mintală (îndeosebi  la  vârstnici).

48

PIRENZEPIN

Gastrozepin

Gastrizin

Este anticolinergic selectiv cu efect inhibitor al secreţiei gastrice acide şi de pepsina,

indicat în ulcer gastro-duodenal, curativ şi în tratament de întreţinere. Dozele mari pot

provoca reacţii adverse atropinice - uscăciunea gurii, tulburări de vedere.

Indicaţii: Formele cronice şi acute ale ulcerului gastric şi duodenal, gastrită, stomacul

iritat hiperacid, afecţiunile stomacului provocate de medicamente, sindromul Zollinger-

Ellison. 

Contraindicaţii: Primul trimestru  al  sarcinii, hipersensibilitatea  la  preparat. 

Administrare: Câte 50 mg de 2 ori pe zi cu 30 minute înainte de mâncare timp de

4 săptămâni. 

Acţiune: Blocant selective  al  colino receptorilor M1  ai  celulelor bazale  şi  parietale

din  mucoasa stomacului. Inhibă  secreţia  acidului clorhidric  şi  pepsinei  fără  a 

deregla  funcţiile  fiziologice ale tractului GI.  Se  absoarbe puţin  şi  nu  provoacă 

simptome centrale. 

Precauţii: Glaucomul, hipertrofia de prostată. 

Reacţii adverse: Uscăciunea gurii, uşoare tulburări  de acomodare (în  doze ridicate, în 

debutul tratamentului). 

Supradozaj:  Cazuri de supradozaj nu au fost semnalate. 

Interacţiuni cu alte medicamente:  Antiacidele cresc efectul pirenzepinei. În 

sindromul Zollinger-Ellison se asociază cu antihistaminice H2.

III.B.2. ANTIHISTAMINICELE H2

Antihistaminicele H2 blochează selectiv receptorii H2 din mucoasa gastrică,

implicaţi în secreţia acidului 14. Indicaţia majoră a antihistaminicelor H2 este ulcerul

duodenal evidenţiat endoscopic sau radiologic. Cicatrizarea se obţine în 60 - 90 % din

cazuri în 4 - 6 săptămani. S-a recomandat şi administrarea prelungită pentru evitarea

recăderilor, folosind jumătatea din dozele curative. În ulcerul gastric, antihistaminicele

H2 mai pot fi administrate asociate pentru tratamente scurte cu antiinflamatoare

nesteroidiene pentru a preveni acţiunea ulcerigenă a acestora.

49

Reacţiile adverse ale antihistaminicelor H2 sunt digestive (fenomene

dispeptice, pancreatita), neuropsihice (cefalee, astenie, somnolenţă, confuzie), cutanate

(erupţii diverse), cardio-vasculare (bradicardie, hipotensiune), renale (nefrite). Prin

scaderea aciditatii gastrice antihistaminicele H2 pot modifica absorbtia unor

medicamente.

CIMETIOINA Este indicată numai în ulcere confirmate. În ulcerul duodenal, se obţine dispariţia

durerilor după câteva zile şi cicatrizarea după 4 săptămani la 60-90 % din bolnavi. În

ulcerul gastric, efectele sunt mai reduse. Întrucat substanţa nu modifică “terenul

ulceros", nu se poate vorbi de o “vindecare” prin cimetidină, bolnavii prezentând

recăderi în decurs de un an de la întreruperea tratamentului. Procentul recaderilor poate

fi scăzut prin administrarea unei singure doze zilnice de întreţinere, de 400 mg. mai

multe săptămâni.

Cimetidena nu se administrează în timpul sarcinii şi nici în cazul cancerului gastric.

Produse farmaceutice industriale:

ALTRAMET-comprimate filmate si fiole

Compoziţie: Tabletă  conţine  200, respectiv 300 mg cimetidina.  Fiola conţine 200 mg

cimetidina sub  formă de cimetidina clorid, fiola  conţine  200 mg cimetidina sub

formă de cimetidina clorid.  Cimetidina este denumirea  generică  pentru N cian - N-

metil-N'-2 [(5-metil-1 H-imidazol-4-)metil] -ţio – etil - guanidin. 

Acţiune terapeutică: Cimetidina este antagonistul receptorilor histaminergici

H2. Inhibă  secreţia bazală şi stimulantă a acidului gastric  şi  diminuează  secreţia 

pepsinelor. 

Indicaţii: ulcer duodenal diagnosticat prin Rontgen sau endoscopie, reflux esofagian,

sindrom Zollinger Ellison, hemoragie  digestivă  superioară. 

Mod de administrare: Doză uzuală este de trei ori pe zi câte 200

mg în timpul meselor, iar seară  înainte de culcare 400 mg sau de trei ori pe zi câte 300

mg şi seară înainte de culcare 300 mg. Doza  obişnuită  de întreţinere este de

300 sau 400 mg seară înainte de culcare. În cazuri deosebit de grave doză de

50

Altramet se poate mari la 2 400 mg pe zi. Tratamentul injectabil:  Doză  individual

pentru administrarea  intravenoasă  este de 200 mg.  Injecţiile  se  administrează  la

intervale de 4-6 ore. Cea mai mare doză zilnică este de 2 400 mg. 

Perfuzii intravenoase: Doza este de 100 mg pe ora în curs de două ore. Această doză 

se poate  repeta la intervale de 4-6 ore. Cea  mai  mare viteză a perfuziei,  care nu

trebuie  depăşită este de 150 mg  la  ora s au 2 mg/kg/ora. Altrametul  se  poate 

administra şi în perfuzii continue. Cea mai mare doză zilnică de Altramet nu poate 

depăşi 2 400 mg. În această doză Altrametul se administrează după indicaţii timp de 4-

6 săptămâni. În cazul recidivelor sau a hemoragiilor temporare  apărute  din  cauza 

întreruperii bruşte a tratamentului, se recomandă  continuarea tratamentului cu  doză  de

întreţinere  şi anume 300  sau 400 mg Altramet  seara înainte de culcare  în  cursul 

următoarelor 6 luni.

Contraindicaţii: Medicamentul este contraindicat  în  timpul sarcinii,  alăptării  şi  la 

copii  până la 14 ani. 

Precauţii: Altrametul se dozează cu prudenţă pacienţilor cu funcţiile hepatice şi renale

afectate că şi bolnavilor vârstnici. La aceşti bolnavi dozele sunt mai reduse în raport

cuafecţiunile hepatice şi renale.

Reacţii adverse: Altrametul poate provoca greţuri, vărsături, diaree, constipaţie,

meteorism,  oboseală,  ameţeli, cefalee, dureri musculare, alergie cutanata. Cimetidina

poate accentua secreţia  prolactinei cu o  posibilă  acţiune  antiandrogena; la o

administrare de lungă  durata  cimetidina poate provoca ginecomastie, iar foarte

rar impotenţa.

CIMEDINE - comprimate şi comprimate filmate

Formă de prezentare: Cimedine 200 tablete: cutii cu 50,500 tablete (folii x 10

tablete), fiecare  tablet  conţine  200 mg cimetidina. 

Indicaţii:Tratamentul ulcerului duodenal  şi  gastric benign; esofagită  de reflux;

sindromul Zollinger - Ellison; profilaxia  şi  tratamentul recidivelor ulceroase. 

Dozare: În ulcerele duodenale  doză  recomandată  pentru  adulţi este de 800 mg, 

seară,  înainte de culcare, sau 400 mg  în  două  prize,  dimineaţă  şi  seară,  sau 200 mg

de 3 ori/zi i 400 mg  seară, înainte de culcare. Tratamentul trebuie urmat  minim  4 

săptămâni.  În  esofagită de reflux  se  recomandă  400 mg de 4 ori/zi, timp de 4-

8 săptămâni. Doză trebuie individualizată  în  funcţie  de  răspuns  şi nu trebuie  să

depăşească 2400 mg/zi (pentru  pacienţii cu nivele foarte  mari  de  secreţie  acidă 

51

gastrică). 

Precauţii: Pacienţii  ce  necesită  tratament  îndelungat  trebuie  urmăriţi  periodic,

clinic  şi  biologic pentru depistarea eventualelor efecte secundare. Dozele trebuie

reduse la pacienţii  cu  tulburări  ale  funcţiei  renale deoarece au loc  acumulări 

ale substanţei  active. În  cazul ulcerului peptic,  înainte  de  începerea  tratamentului, 

se recomandă examinări  pentru excluderea malignităţii. Administrarea  concomitentă 

de anticoagulante poate prelungi timpul de protrombine,  recomandându-se  urmărirea

periodică  a pacientului. La copii, administrarea se face cu  precauţie,  în doze limitate 

la 20-40 mg / kg corp/zi. 

Contraindicaţii: Cimedine este  contraindicată  în  hipersensibilitatea  la  cimetidina  şi

în  afecţiuni  hepatice. Utilizarea  în  sarcina  şi  lactaţie  trebuie evitată, cu  excepţia 

cazurilor deosebite.

Reacţii adverse: La unii pacienţi au fost  evidenţiate  modificări  biochimice  şi 

morfologice reversibile hepatice, dureri musculare, diaree  uşoară  şi tranzitorie, erupţii 

cutanate. Ginecomastie medie,  creşteri  uşoare ale creatininei plasmatice, 

stări confuzionale, nefrite  interstiţiale  pot  apărea  mai  ales  la  pacienţii  vârstnici 

sau  grav  bolnavi,  sau în tratamentul de  lungă  durata.  Acestea  sunt  reversibile

la întreruperea tratamentului. 

Farmacologie: Cimedine  inhibă  competitiv acţiunea histaminei la nivelul receptorilor

H2 ai celulelor parietale. Cimedine nu este un  agent  anticolinergic,  totuşi  inhibă  atât 

secreţia acidă  bazală,  cât  şi  cea  stimulată. Reduce de asemenea  secreţia  de 

pepsină. Se  absoarbe rapid după administrarea orală. Perioada de înjumătăţire este de

aproximativ 2 ore, iar principala cale de eliminare este cea urinară.

CIMEHEXAL - comprimate filmate

Compoziţie: Un comprimat filmat conţine 200 mg cimetidina; glicerol; hipromelose;

macrogol 6.000; stearat de magneziu; natriu laurisulfat; polividon; poli (O-

carboximetil) amidon; sodiu; coloranţi E171, E172 

Indicaţii: În tratamentul afecţiunilor tractului gastroduodenal,  la  care  este  necesară 

diminuarea  secretiei gastrice, ex.: ulcer duodenal (ulcus duodeni), ulcer gastric (ulcus

ventriculi), ulcere  apărute  după  operaţii (recidivulcera  după operaţii, de ex. ulcus

pepticum jejuni); tratament profilactic (profilaxia recidivelor)  al  ulcerelor duodenale

cât  şi  ulcerelor de anastomoze  la  eventuală  aciditate reziduală. 

52

Mod de administrare: Cimehexal 200 comprimate filmate se iau nemestecate

cu puţin lichid. Medicamentul să nu fie utilizat după termenul de expirare prevăzut pe

ambalaj. Medicamentul  să  fie păstrat  ferit de copii. 

Precauţii: În cazuri de afecţiuni gastroduodenale uşoare, de ex. Hiperkinezie  gastrică 

nu este indicat Cimehexal 200. În special înaintea tratamentului de ulcer gastric (ulcus

ventriculi) trebuie luate măsuri de a verifică eventuală existenţa a unei leziuni maligne. 

Reacţii adverse:Efectele adverse  care  sunt  legate de utilizarea  temporară  a  acestei 

substanţe  active, dar  care  nu trebuie  să  apară  la  fiecare pacient,  sunt  menţionate

în  continuare: în timpul tratamentului cu cimetidina pot  apărea efecte adverse

pasagere că diaree, dureri articulare şi musculare, edeme, ameţeli sau mâncărimi

CIMESAN - comprimate filmate

CIMETIDIN - comprimate

HISTODIL - comprimate

Acţiune terapeutică: Histodil (cimetidina) este un antagonist de receptori H2.

Preparatul  inhibă  atât  secreţia bazală de acid gastric, cât  şi  pe  cea  stimulată,  prin 

reducerea  acidităţii, a volumului de suc gastric şi a conţinutului acestuia în pepsină. 

Indicaţii: Ulcer benign peptic, gastric, duodenal şi/sau  dejunal, confirmat prin

endoscopie  sau  prin examen radiologic, esofagită de reflux, gastrită erozivă, sindrom

Zollinger-Ellison. Terapie adjuvantă a eroziunilor secundare tratamentului cu

antiinflamatorii steroidiene sau nesteroidiene. Histodil va fi utilizată cu grijă în cazul

femeilor însărcinate sau al mamelor care alăptează, deoarece medicamentul

străbate bariera placentară  şi  este excretat în laptele matern. Tratamentul parenteral, în 

cazurile  menţionate, necesită o atenţie deosebită şi este justificat numai însituaţii-

limita (cu risc vital). 

RANITIDINA

Este un antihistaminic H2 mai activ ca inhibitor al secreţiei gastrice decât cimetidina.

Se apreciază că produce mai puţine reacţii adverse.

Ranitidina este indicată în:

53

- ulcer gastric

- ulcer duodenal

- prevenirea recăderilor în ulcer

- esofagita de reflux

- prevenirea hemoragiilor gastro-duodenale la bolnavi cu risc de ulcer de stres.

Compoziţie: pe cp.

RANITIDINUM .......... 150 mg

Indicaţii terapeutice :

ulcer duodenal evolutiv

ulcer anastomotic

ulcer stomacal

esofagită de reflux

stări de hipersecreţie gastrică:

- sindrom Zollinger-Ellison

- histiocitoză sistemică

prevenirea gastritei hemoragice la pacienţii cu

suferinţe grave

prevenirea alcalozei metabolice la pacienţii cu

aspiraţie gastrică extinsă

prevenirea absorbţiei lichidului gastric în timpul

anesteziei generale şi la naştere

Condiţii de păstrare :

a nu se utiliza după perioada înscrisă pe ambalaj

a se păstra la temperatura camerei, ferit de lumină

şi umiditate, în ambalajul original

a nu se lasa la îndemana copiilor

Reacţii adverse :

54

tulburări digestive:

- constipaţie sau diaree

- greaţă

- dureri abdominale

- uscarea gurii

- schimbări reversibile si trecătoare în funcţile hepatice

tulburări cardio-vasculare:

- hTA

- bradicardie

rare:

- somnolenţă

- ameţeală

- astenie

- cefalee

- confuzie

- căderea părului

- dureri articulare

- leucopenie

- trombocitopenie

- agranulocitoza

- ginecomastie

- întarzierea ciclului menstrual

extrem de rar:

- tulburări neuropsihice:

- confuzie mentală

- halucinaţii

- tulburări de vedere

55

reacţii de hipersensibilitate acută (dispar la întreruperea tratamentului):

- febră

- bronhospasm

- urticarie

- edem angioneurotic

- şoc anafilactic

Contraindicaţii :

hipersensibilitate la ranitidină

tulburări gastrointestinale minore (stomac iritat)

copiilor sub 10 an

Precauţii :

a nu se utiliza pe durata sarcinii, numai dacă este

absolut necesară

a se evita în timpul alăptării

administrare cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă renală şi hepatică

dacă se administrează pacienţilor cu leucopenie, este necesară

monitorizarea numărului de leucocite

pentru pacienţii cu HTA, se recomandă monitorizarea tensiunii arteriale

a nu se utiliza în cancer gastric (poate masca simptomele şi poate

întarzia vindecarea)

Mod administrare:

p.o.

- adulţi:

- 150 mg x 2/zi, dimineaţa şi seara, 4-8 săptămâni.

- 300 mg x 1/zi, seara, în esofagita de reflux şi ulcer prin AINS, 8

săptămâni.

- 150 mg x 3/zi, în sindromul Zollinger Ellison.

56

- 150 mg x 1/zi, seara, doza de întreţinere.

- copii 10-18 ani: 50-150 mg x 2/zi (maxim 300 mg/zi).

- intervenţii chirurgicale: 150 mg cu 2 ore înaintea anesteziei generale.

- în insuficienţa renală se scad dozele la 150 mg/zi.

Interacţiuni :

interacţiunile cu medicamentele metabolizate de SOMH sunt mai slabe

şi cu risc mai mic de creştere a toxicitaţii acestor medicamente, întrucât

inhibă mai puţin SOMH (la doze terapeutice), comprativ cu cimetidina

poate creşte efectele adrenoliticelor si nifedipinei (poate diminua

biotransformarea lor)

absorbţia ranitidinei este scăzută în asociere cu antiacide

După 4 săptămâni de tratament, se obţin vindecări în 75-95 % din cazurile de ulcer

duodenal.

Produse farmaceutice industriale:

GERTOCALM- comprimate filmate

LUMERAN -fiole

MED RANITTDIN-comprimate

NOVO-RANITIDINE-comprimate filmate

RANIBERL- comprimate

Compoziţie: 1 comprimat filmat conţine: clorhidrat de ranitidina 167 mg echivalent cu

150 mg ranitidina. 

Formă de prezentare: Cutii cu 20, 50, 100 comprimate filmate. Valabilitate: 3 ani. 

Indicaţii : Reducerea secretiei  de acid gastric  în ulcer duodenal şi  ulcer gastric

benign. Tratamentul de  lungă  durata  în ulcer gastric şi duodenal pentru a preveni 

recidivă. În tratamentul esofagitei de reflux şi a sindromului Zollinger-Ellison. În 

timpul travaliului  se  administrează o  singură  doză  pentru a preveni  aspiraţia

acidă. Ca tratament de întreţinere în hemoragiile gastrointestinale prin ulceraţii induse

de stres; profilaxia hemoragiilor recurente şi că tratament de susţinere în cazul

hemoragiilor gastrice şi duodenale produse de eroziuni sau ulceraţii. 

57

Contraindicaţii: Nu se recomandă administrarea la copii sub 10 ani, la pacienţi cu

porfirie acută sau la pacienţi cu hipersensibilitate cunoscută la ranitidina. Raniberl

150 se vaadministra cu precauţie şi numai sub strictă supraveghere la copii peste 10

ani şi adolescenţi până la 14 ani. 

Interacţiuni: La administrarea concomitentă de alte medicamente, efectele Raniberl

150 pot fi diminuate sau potenţate. De asemenea, Raniberl 150 poate  influenţă 

acţiunea  altor medicamente. De aceea  se  va  informa medicul despre o  altă  terapie 

în  curs  sau  recent  administrată. Efectul alcoolului poate  fi  intensificat  la

administrarea  concomitentăde Raniberl 150. 

Sarcina şi alăptare: Raniberl 150 se  va administra în timpul sarcinii numai  la  strict

indicaţie. Deoarece pot  apărea  tulburări în  secreţia de acid gastric  la sugar, 

se recomandă evitarea alăptării copilului în timpul tratamentului cu Raniberl 150. 

Mod de administrare: La adulţi cu funcţie renală normală: Pacienţi cu ulcer gastric

benign sau duodenal: 2 comprimate filmate Raniberl 150 o dată pe zi seară sau câte 1

comprimat filmatdimineaţă şi seară. De regulă, ulcerul se vindecă în 4 săptămâni de

tratament. Dacă  ulcerul nu se vindecă complet după 4 săptămâni, în cazuri individuale,

tratamentul seva continuă pentru încă 4 săptămâni cu aceeaşi doză. La pacienţii care au 

răspuns la tratamentul iniţial de scurtă durata şi cu antecedente de recurente ulceroase s

erecomandă continuarea tratamentului cu 1 comprimat Raniberl 150 seară.  În 

tratamentul esofagitei de reflux  se  recomandă 1 comprimat filmat Raniberl

150 dimineaţă şi searăsau 2 comprimate filmate seară la culcare, timp de 8 -

12 săptămâni. În cazul unui nivel foarte ridicat al secretiei acide (sindromul Zollinger-

Ellison) doză zilnică sepoate creşte la 4 - 6 comprimate filmate Raniberl 150 după 

o doză  iniţială de 3 comprimate filmate de Raniberl 150 pe zi. Se recomandă 1

comprimat filmat Raniberl 150 pentru a preveni aspiraţia  acidă  în  timpul

travaliului. În profilaxia hemoragiei digestive  prin  ulceraţii induse de stres  sau  în 

profilaxia hemoragiei  recurente  lapacienţi cu ulcer gastric  sau  duodenal,  se  va 

administra  1 comprimat filmat Raniberl 150 de d ouă ori pe zi. Comprimatele  se

administrează  nemestecate, cu o cantitatesuficientă de lichid, independent de orele

de masă. Durata tratamentului va fi stabilită de medic.

Dozarea  la  pacienţi  cu  funcţie  renală afectată:  Se  recomandă  următoarele doze 

funcţie  de clearance-ul de creatinină (ml/min)  sau  nivelul seric de creatinină. 

Efecte adverse: Raniberl 150 este în general bine tolerat. Rareori

pot apărea tulburări gastrointestinale, prurit. În cele mai multe cazuri, aceste simptome

58

dispar dacă tratamentul secontinuă. Cu totul izolat au fost raportate cazuri de artralgii,

mialgii şi aritmii. Modificări temporare ale valorilor hepatice pot apărea,

dar sunt reversibile la continuarea tratamentului sau când se întrerupe tratamentul.

Rareori tratamentul poate produce  hepatită  reversibilă. 

Creşterea pilozităţii a fost raportată în unele cazuri extrem de rare. Rareori au

fost înregistrate reacţii acute de hipersensibilitate. În cazuri izolate

au apărut modificări reversibile ale hemogramei. 

RANISAN- comprimate si fiole

RANITIDIN -comprimate si comprimate filmate

RANITTN- comprimate

ULCORAN- capsule

ULTTDIN - comprimate

ZANTAC-comprimate filmate, comprimate efervescente, fiole

FAMOTIDINA

Este mai activă decât cimetidina, şi efectele adverse sunt mai reduse decât cimetidina.

Compoziţie: fiecare comprimat filmat conţine 20 mg sau 40 mg de famotidină.

Acţiune terapeutică: famotidina reduce secreţia gastrică bazală şi stimulată prin

antagonizarea receptorilor H2 a celulelor parietale din mucoasa gastrică. Absorbţia ei nu

este afectată de administrarea concomitentă de hrană sau de produse antiacide.

După administrarea orala, efectul apare într-o oră şi durează 10 -12 ore.

Biodisponibilitatea famotidinei este de 40 -45%, timpul de înjumătăţire al plasmei este

de 2,3 - 3,5 ore, dar la un clearance de creatinina mai scăzut de 10 ml/min., poate fi

crescut până la 20 ore, 30 - 35% din doza orală este excretată prin rinichi sub forma

neschimbată.

Indicaţii: ulcer gastric şi duodenal, reflux gastroesofagian şi alte stări de hipersecreţie

(sindromul zollinger-ellison). Prevenirea ulcerului recidivant, prevenirea aspiraţiei de

acid gastric în anestezia generală (sindromul Mendelsson).

Contraindicaţii: Hipersensibilitate la substanţă activă, sarcină, alăptare. Este

contraindicată la copii, din cauza lipsei de experienţă clinică în domeniu.

59

Precaţii: înainte de începerea tratamentului cu Famotidina, trebuie exclusă prezenţa

unei tumori maligne. La pacienţii cu afecţiuni hepatice, doza se va reduce.

Reacţii adverse: în cazuri rare pot aparea: cefalee, hipertermie, oboseală, diaree sau

constipaţie, reacţii alergice, aritmii, icter colestatic, creşterea transaminazelor serice,

anorexie, vomă, greaţă, uscăciunea gurii. În situaţii foarte rare, pot apărea

agranulocitoza, pancitopenie, leucopenie, trombocitopenie, dureri musculare, dureri

articulare, tulburări psihice tranzitorii, bronhospasm, alopecie, acnee, prurit, piele

uscată, tulburări ale gustului.

Mod de administrare: în ulcerul gastroduodenal, o singură doză pe zi la culcare de 40

mg, sau de 2 ori pe zi câte 20 mg dimineaţa şi seara. Durata tratamentului este de 4-8

săptămâni. Prevenirea recidivelor se realizează cu o singură doză de 20 mg. pe zi

înainte de culcare. În refluxul gastro-esofagian se administrează 20 mg. de două ori pe

zi (dimineaţa şi seara timp de 6 săptămâni). Dacă esofagita persistă, se vor administra

de două ori pe zi câte 20-40 mg., timp de 12 săptămâni. În sindromul Zollinger -

Ellison, administrarea se va individualiza în funcţie de pacient. În mod normal, doza

iniţială este de 20 mg., la fiecare 6 ore.

Administrarea se va continua atâta timp cât starea clinică o cere. În anestezia generală,

pentru prevenirea aspiraţiei de acid gastric, se vor administra 40 mg. în seara

premergătoare intervenţiei chirurgicale sau în dimineaţa operaţiei.

Produse farmaceutice industriale:

FAMODAR comprimate

FAMODIN comprimate

FAMOGAST comprimate şi comprimate filmate

FAMOSAN comprimate

FAMOTIDINA comprimate filmate

QUAMATEL comprimate si pulbere pentru solutie injectabila

ULCERAN comprimate

ULFAMID comprimate

În ulcerul gastro - duodenal, se administrează 40 mg. seara sau 20 mg. de 2 ori pe zi,

dimineaţa şi seara, timp de 4 - 6 - 8 săptămâni.

NIZATIDINAIndicaţii: Tratamentul ulcerului duodenal şi gastric-benign-activ, pentru o perioadă de

4-8 săptămâni, terapia de întreţinere în ulcerul duodenal cronic, după vindecarea

ulcerului duodenal activ. Înainte de administrarea tratamentului, trebuie exclusă

60

posibilitatea ulceraţiilor gastrice maligne. Tratamentul esofagitei diagnosticate

endoscopic, inclusiv a esofagitei erozive şi ulcerative e asociată cu pirozis datorat

refluxului gastroesofagian pe o perioada de 12 săptămâni. Diminuează pirozisul prezent

la pacienţii cu reflux gastroesofagian după prima zi de tratament.

Doze şi recomandări: Terapeutic 300 mg/zi; profilactic 150 mg/zi. Doze în IR

moderată şi severe

Reacţii adverse: 150 mg la 2-3 zile.

Contraindicaţii: Hipersensibilitate la nizatidină sau la alţi antagonioti de receptori

histaminici H2, sarcină şi alăptare.

Atenţionări: Raspunsul simptomatic la terapia cu nizatidină nu exclude existenţa unei

formaţiuni gastrice maligne. Prudenţă în IR sau IH.

Reacţii adverse: Rareori apar reacţii de hipersensibilitate sau de şoc anafilactic.

Cazuri rare de leziuni hepatice colestatice şi/sau la nivel hepatocelular, reversibile la

încetarea tratamentului. Ocazional anemie, urticarie, dureri de cap, ameţeală şi

transpiraţii.

AXID - capsule şi fiole

Se administrează în ulcerul duodenal, în ulcerul gastric benign, prevenirea recidivelor

în ulcerul duodenal şi în esofagia de reflux.

Indicaţii terapeutice: Axid este indicat pentru tratamentul ulcerului

duodenal activ, pentru o perioada de pana la 8 săptămâni. La majoritatea

pacienţilor, ulcerul se vindeca in 4 săptămâni. Axid este indicat in doze reduse, de 150

mg/zî în terapia de intretinere la pacienţii cu ulcer duodenal cronic, dupa vindecarea

ulcerului duodenal activ. Nu se cunosc consecinţele continuării terapiei cu nizatidina

mai mult de un an. Axid este indicata pentru o perioada de 8 săptămâni si in tratamentul

ulcerului gastric benign activ. înainte de administrarea tratamentului trebuie exclusa

posibilitatea ulceraţiilor gastrice maligne. Axid este indicata pentru o perioada de 12

săptămâni in tratamentul esofagitei diagnosticate endoscopic, inclusiv a esofagitei

61

erozive si ulcerative si asociata cu pirozis datorat refluxului gastroesofagian. Pirozis-ul

prezent la pacienţii cu reflux gastroesofagian a fost diminuat chiar dupa prima zi de

tratament. Axid injectabil este indicat, ca o alternativa de scurta durata, pentru pacienţii

spitalizaţi aflaţi in imposibilitate de a primi medicatie pe cale orala.

Compoziţie: Nizatidina, USP, este un antagonist de receptor histaminic H2. Nizatidina

are formula empirică (Ci2H2iN502S2) reprezentând greutatea moleculară de 331,45.

Nizatidina pulvis este o substanţa solidă, cristalină, de culoare alb-gălbui, până la

galben deschis, solubila în apă. Are un gust amar si un uşor miros sulfurat. Fiecare

capsula conţine, pe langa substanţa activă pentru administrare orală, şi alţi ingredienţi:

gelatină, amidon pregelatinizat, silicon, amidon, bioxid de titan, oxid galben de fier,

magneziu stearat (capsule de 150 mg.), carboximetilceluloză sodiu, povidon, oxid roşu

de fier şi talc (capsule de 300 mg.). Nizatidina injectabilă este un lichid clar, incolor

până la gălbui, cu uşoara tendinţă spre galben închis. PH-ul soluţiei este de 6,0-8,0.

Formula conţine si 0,5% fenol ca stabilizator.

Forma de prezentare: Axid 150 mg: capsule conţinând 150 mg (0,45 mmol)

nizatidina. Axid 300 mg: capsule conţinând 300 mg (0,91 mmol) nizatidina. Axid 100

mg: solutie injectabila, fiole a 4 ml, fiecare ml conţine 25 mg de nizatidina.

Contraindicaţii: Hipersensibilitate la nizatidină sau alţi antagonisti de receptori

histaminici H2.

Precauţii speciale in folosire: Răspunsul simptomatic la terapia cu nizatidină nu

exclude existenţa unei formaţiuni gastrice maligne. Cum nizatidina este parţial

metabolizată de ficat şi în cea mai mare parte excretată de rinichi, pacienţii cu

insuficienţă renală sau hepatică trebuie trataţi cu multă grijă. 1

Interacţiuni cu alte medicamente si alte forme de interacţiuni: Nici o informaţie de

importanţă clinică.

III.B.3. SUBSTANŢE ANTIGASTRICEPROGUMIDA este un derivat de acid izoglutamic. Are proprietăţi antisecretorii şi

favorizează cicatrizarea ulcerului. Se administrează oral şi injectabil. Nu este prevăzut

în nomenclatorul de produse farmaceutice utilizate în ţara noastră.

1 Vezi "Posologie şi mod de administrare"

62

III.B.4. INHIBITOARE ALE ANHIDRAZEI CARBONICEACETAZOLAMIDA acţionează ca inhibitor al carbonanhidrazei, enzimă importantă

pentru secreţia ionilor de hidrogen de către celulele parietale. Administrată la doze

relativ mari, inhibă secreţia gastrică. La bolnavii cu ulcer gastric şi duodenal a fost

semnalată dispariţia durerii şi grăbirea vindecării leziunii. În afara proprietătii

antiulceroase, acetazolamina are efect diuretic slab, diminuează presiunea intraoculară

în glaucom, poate fi utilă ca adjuvant în epilepsie (în micul rau), efecte atribuite de

asemenea inhibării carbonanhidrazei.

III.B.5. INHIBITOARELE POMPEI DE PROTONI

Inhibă secreţia gastrică în faza finală. Sunt antiulceroase de rezervă, indicate pentru

ulcere rezistente la alte medicamente. Sunt contraindicate în sarcină şi în perioada de

alăptare.

OMEPRAZOL

Se acumulează în celulele parietale şi la nivelul canaliculului secretor, inhibând H (+),

K (+), ATP - aza, care funcţionează ca pompă protonică. Efectul este specific şi de

lungă durată. Au fost semnalate rezultate terapeutice superioare în ulcerul gastric, unde

grăbeşte vindecarea şi previne recăderile. Se administrează oral, o singură doză pe zi, 2-

4 săptămâni, în ulcer duodenal şi maxim 8 săptămâni în ulcer gastric. Doza este de 20

mg pe zi, în cazuri grave 40 mg pe z

Reacţii adverse:

- cefalee

63

- greata

- meteorism

- eruptii cutanate

- diaree sau constipatie.

Preparate farmaceutice industriale:

EPIRAZOLE - capsule 20 mg

LOSEC - capsule de 10 si 20 mg, pulbere liofilizata inj. 40mg/ml

OCID - capsule 20 mg

ODASOL - capsule 20 mg

OMERAN - capsule 20 mg

OMEZ - capsule 20 mg

ULTOP - capsule 20 mg

HELICID - capsule 10 mg, 20 mg

OMEPRAZOL - capsule 20 mg

ORTANOL - capsule 10 mg, 20 mg, 40 mg

RISEK - capsule 20 mg

ULZOL - capsule 20 mg

GLAVERAL - capsule 20 mg

PANTOPRAZOL - Ca şi omeprazolul, se administrează oral, o dată pe zi (40mg), în ulcer gastric şi duodenal. Durata tratamentului nu va depăsi 8 săptămâni.

Produse farmaceutice industriale:

CONTROLOC - comprimate 20mg,40mg.

DICARBOCALM CONTROL conţine substanţa activă pantoprazol, care

blochează “pompa” care produce acidul din stomac. În plus, reduce cantitatea de acid

din stomac. Dicarbocalm Control este utilizat pentru tratamentul de scurtă durată al

simptomelor bolii de reflux (de exemplu arsuri în capul pieptului, regurgitaţie acidă) la

adulţi. Refluxul este întoarcerea acidului din stomac în esofag (tubul care face legătura

dintre cavitatea bucală şi stomac), care se poate inflama şi deveni dureros. Aceasta

poate produce simptome cum sunt senzaţia de arsură dureroasă în piept care iradiază

spre gât (pirozis) şi un gust acid în gură (regurgitaţie acidă). Este posibil ca simptomele

de reflux acid să se amelioreze după numai o zi de tratament cu Dicarbocalm Control,

însa acest medicament nu este destinat ameliorării rapide. Pot fi de luate, comprimatele,

timp de 2-3 zile consecutiv pentru ameliorarea simptomelor.

64

REDACIB conţine substanţă activă pantoprazol, care blochează "pompa" care produce acidul din stomac.

Prin urmare, acesta reduce cantitatea de acid din stomac. Redacib este utilizat pentru

tratamentul de scurtă durată al simptomelor de reflux (de exemplu, senzaţie de arsuri în

capul pieptului, regurgitare de acid) la adulţi. Refluxul este reprezentat de întoarcerea

acidului din stomac în esofag, care devine inflamat şi dureros. Astfel, se produc

simptomele dumneavoastră, cum sunt senzaţia dureroasă de arsură la nivelul pieptului

care urcă spre gât (pirozis) şi gust acru în gură (regurgitare de acid). Puteţi prezenta o

ameliorare a simptomelor de reflux acid şi de arsură în capul pieptului după numai o zi

de tratament cu Redacib, însă acest medicament nu are ca scop ameliorarea imediată.

Ar putea fi necesară administrarea de comprimate timp de 2-3 zile consecutiv pentru a

obţine ameliorarea simptomelor.

LANSOPRAZOL

Lansoprazol are aceleaşi indicaţii terapeutice şi reacţii adverse ca şi omeprazolul. Doza

uzuală este de 30 mg., o dată pe zi.

Produse farmaceutice industriale:

LANZAP - capsule 30 mg

LANZUL - capsule 30 mg

65

LANOL - capsule 15 mg, 30 mg

LASOPROL - capsule 30 mg

LEVANT - capsule 15 mg, 30 mg

LANSOPRAZOL - capsule 15 mg, 30 mg

LANSOGASTROP - capsule 30 mg

LANZOL - capsule 15 mg, 30 mg

ESOMEPRAZOL

NEXIUM - comprimate 20 mg, 40mg

Nexium conţine o substanţă numită esomeprazol. Acesta aparţine unui grup

medicamente numite inhibitori de pompă de protoni. Aceste medicamente acţionează

prin reducerea cantităţii de acid pe care o produce stomacul dumneavoastră. Nexium

comprimate este utilizat pentru tratamentul următoarelor afecţiuni:

boală de reflux gastro-esofagian (BRGE). Această boală apare când acidul din

stomac urcă înapoi în esofag (segmentul din tubul digestiv care face legătura

între faringe şi stomac) determinând durere, inflamaţie şi arsuri în capul

pieptului.

ulcere la nivelul stomacului sau la nivelul părţii superioare a intestinului

(duoden) infectate cu un tip de bacterie denumită Helicobacter pylori.

ulcere la nivelul stomacului, determinate de medicamente denumite AINS

(antiinflamatoare nesteroidiene).

Comprimatele de Nexium pot fi utilizate şi la prevenirea apariţiei ulcerelor la nivelul

stomacului, dacă luaţi AINS - prea mult acid în stomac determinat de o tumoră de la

nivelul pancreasului (sindrom Zollinger-Ellison). Tratamentul de lungă durată după

prevenirea resângerării ulcerelor realizată prin administrarea de Nexium i.v.

Nexium poate provoca reacţii adverse:

Respiraţie şuierătoare apăruta brusc

Umflarea buzelor, limbii şi a gâtului sau corpului

Erupţie trecătoare pe piele

Leşin sau dificultate la înghiţire (reacţie alergică severă)

Înroşirea pielii cu apariţia de băşicuţe şi cojirea pielii

Îngălbenirea pielii

Urina închisă la culoare şi oboseală

Aceste simptome pot fi cauza unor probleme la nivelul ficatului.

66

Aceste reacţii sunt rare, afectând mai puţin de unu din 1000 de personae.

Nexium poate determina, în cazuri foarte rare, afectarea celulelor albe ale sângelui,

ducând la deficit imunitar.

III. C . PROTECTOARE ALE MUCOASEI ŞI STIMULATOARE ALE REGENERĂRII

Mucoasa gastrică şi duodenală pot fi protejate de agresiuni chimice şi mecanice prin

formarea unei pelicule protectoare sau prin stimularea secreţiei de mucus protector.

III.C.1. SĂRURILE DE BISMUTSărurile de bismut insolubile, administrate la ulcerosi, pot creşte proporţia vindecărilor

în primele 4-6 săptămâni de tratament. Efectul a fost atribuit formării unei pelicule

protectoare de proteinat de bismut, prin coagularea proteinelor la suprafaţa leziunii

ulceroase. În plus, intervine probabil şi proprietatea de a lega pepsina şi o acţiune

antiacidă slabă. Dozele mici (5 grame o dată) au efect constipant, dozele mari (20g) au

efect laxativ. Scaunul capătă o culoare neagră (simulează melena) prin sulfura de

bismut formată în intestin. Bismutul este de obicei lipsit de toxicitate în dozele mici,

obişnuite. Dozele mari, în anumite condiţii chiar dozele obişnuite (în prezentţ

sindroamelor oclusive şi insuficiente renale) pot provoca un sindrom neurologic grav,

cunoscut sub denumirea de encefalopatie mioclonică. Preparatele folosite obişnuit în

ulcer sunt carbonatul bazic de bismut, fosfat de bismut şi subnitratul de bismut,

administrate în doze de 5 grame de 2-3 ori pe zi, pe stomacul gol. Ultimul dintre

preparate trebuie utilizat cu grijă, deoarece dozele mari pot provoca fenomene de

intoxicaţie cu nitriţi, manifestate prin methemoglobinemie şi colaps.

SUBCITRATUL DE BISMUT COLOIDAL

67

Este mai eficace şi mai bine suportat. În contactul cu acidul clorhidric din stomac, se

formează oxiclorura de bismut care protejează nişa ulceroasă şi favorizează

cicatrizarea. Este activ numai în prezenţa nişei. Subcitratul de bismut poate fi asociat cu

amoxacilina + metronizadol (Helicocin) pentru a îmbunătăţi rata de eradicare a

Helicobacter pylori. Se administrează 240 mg. de 2 ori pe zi, dimineaţa şi seara sau 120

de mg. de 4 ori pe zi, cu jumătate de oră înainte de masă şi la culcare. Tratamentul

durează 4 săptămâni prelungit cu maximum 4 săptămâni la nevoie. În timpul

tratamentului cu subcitrat de bismuth, se exclude laptele din alimentaţie. De asemenea,

se exclud antiacidele cu jumătate de oră înainte sau după bismut.

Produse farmaceutice industriale:

CITRAT BAZIC DE BISMUT - drajeuri 120 mg

DE - NOL - comprimate 120 mg

III.C.2. SUCRALFATComplex al hidroxidului de aluminiu şi esteri octasulfurici zaharozei. Este o pulbere

albă, insolubilă în apă, solubilă în aicizi şi alcani. În mediu acid formează un complex

cu proteinele de la nivelul nişei ulceroase şi realizează astfel un strat protector faţă de

acţiunea acidului clorhidric, pepsinei şi sărurilor biliare. Nu este antiacid.Este indicat în

ulcer gastric şi duodenal în faza evolutivă, obţinându-se în 4-6 săptămâni cicatrizări la

procente asemănătoare cu antihistaminicele H2. Ar fi mai eficace în ulcerul duodenal.

Nu se administrează decât la bolnavii cu nişa ulceroasă. Nu se asociază cu antiacide sau

antihistaminice H2. Se administrează oral 1 g. de 4 ori pe zi cu jumătate de oră înainte

de mese şi la culcare. Comprimatele pot fi înghiţite întregi, cu apa, supte sau sub formă

de suspensie în jumătate de pahar cu apă. Efectul advers cel mai frecvent este

constipaţia, rareori greţuri, hiposalivatie, urticarie.

68

Produse farmaceutice industriale:

ALUSULIM - comprimate 1 g

GATROFAIT - comprimate 1 g

SUCRALAN - comprimate 1 g

SUCRAPHIL - comprimate 1 g

VENTER - comprimate 1 g si granule suspendabile 1g/plic.

III.D. ALTE MEDICAMENTE UTILIZATE ÎN ULCERUL

GASTRIC ŞI DUODENAL

III.D.1. HELICOCIN1 comprimat filmat oval cu 750 mg amoxicilină

1 comprimat filmat rotund 500 mg metronidazol

Ambele substanţe sunt active pe Helicobacter pylori. Preparatul este indicat în gastrica

cronică activă, indusă de Helicobacter pylori, asociat cu antiulceroase (antihistaminice

H2, sucralfat, omeprazol). Nu se recomandă asocierea cu substanţe ce reduc

peristaltismul (anticolinergice). Se administrează un comprimat de 3 ori pe zi, înainte

de masă, timp de 12 zile. Cele 2 comprimate trebuie luate una dupa cealaltă.

Tratamentul nu se repetă înainte de a verifica sensibilitatea bacteriei. Dintre antibiotic,

mai este activă pe Helicobacter pylori şi claritomicina (KLACID).

III.D.2. MISOPROSTOL - prostaglandinăAre acţiune antisecretoare şi citoprotectoare gastrică. Este indicat în ulcer gastric şi

duodenal evolutiv şi în agresiunea gastro-duodenală a antiinflamatoarelor nesteroidiene.

Se administrează oral 200 mg. de 4 ori pe zi, 4-8 săptămâni.

Produse farmaceutice industriale:

CYTOTEC - comprimate 200 mg

69

III.D.3. METIONINAAminoacid esential indicat în ulcer duodenal. Se administrează oral, 1 g. de 3 ori pe zi.

Produse farmaceutice industriale:

ULCOSTOP - capsule 250 mg

III.D.4. PLANTE

GALOV G - comprimate conţinând extracte de: tătăneasă, gălbenele, sunătoare, sovarf

şi ulei de fenicul. Preparatul este indicat ca adjuvant în gastrite, antispastic.

HIRAMNITAN - capsule conţinând ulei de cătină şi alfatocoferol acetat. Este indicat ca

adjuvant în gastrite şi ulcer digestiv.

SPIRULINA - Spirulina platensis este o microalga albastra- verde. Contine:

proteine, lipide, glucide, minerale, acizi nucleici, steroli, vitamine

( B12, A, E ).

Se foloseşte sub formă de comprimate, singură sau asociată.

Indicaţii: energizant, adjuvant în diabet, anemii, hepatită cronică, gastrite, pancreatite,

glaucom. Administrată la bolnavii cu ulcer gastric şi ulcer duodenal, spirulina a

influenţat puţin durerea, nu a modificat secreţia gastrică şi a favorizat cicatrizarea mai

puţin decât alte antiulceroase moderne (cimetidină, ranitidină, subcitrat de bismut).

70

CAPITOLUL IV FORME FARMACEUTICE PREPARATE ÎN

FARMACIE, INDICATE ÎN HIPERACIDITATE GASTRICĂ ŞI ÎN

ULCERUL GASTRIC ŞI DUODENAL

Dintre formele farmaceutice realizate la receptură în farmacie, indicate în hperaciditate

gastrică şi ulcer gastric şi duodenal, sunt pulberile compuse nedivizate, de uz intern.

Ele conţin:

antiacide

protectoare ale mucoasei

antispastice

sedative

anestezice locale.

lată câteva exemple de formule magistrale:

1. Rp / Carbonat de calciu

Azotat bazic de bismut aa 30,00 g

Bicarbonat de sodiu 25,00 g

Oxid de magneziu 10,00 g

Clorhidrat de novocaina 0,75 g

Extract de belladonna 0,15 g

M.f pulv.

D.S. intern 3x1 lingură pe zi după mese

Prepararea acestei pulberi se face triturând extractul de belladonna, cu o mică

cantitate de bicarbonat de sodiu; se omogenizează şi se adaugă restul de bicarbonat de

sodiu. Se adaugă apoi treptat bicarbonatul de calciu şi azotatul bazic de bismut şi la

sfârsit oxidul de magneziu. Se trece prin sita VII şi se omogenizează din nou, la mojar.

Încorporarea ingredientelor prevăzute în prescripţia de mai sus se face potrivit regulilor

generale de la prepararea pulberilor (în ordinea crescândă a cantităţilor şi în ordinea

descrescândă a densităţilor). Oxidul de magneziu fiind o pulbere uşoară, foarte afânată,

uşor dispersabilă, se încorporează la sfârsit în pulberea compusă. Pulberea compusă

obţinută se introduce într-o cutie de carton sau material plastic corespunzătoare pe care

71

se aplică eticheta cu modul de întrebuinţare. Pulberea compusă obţinută are acţiune

antiacidă calmantă şi se utilizează ca pansament gastric.

2. Rp / Oxid de magneziu 25,00 g

Bicarbonat de sodiu 20,00 g

Carbonat de calciu 10,00 g

Oleozahar de menta 5gtt

M.f. pulv.

D. S. Intern, 3 linguriţe pe zi în prescripţia de mai sus este prevăzut oleo zahărul

dementa. Oleozaharurile sunt amestecuri de uleiuri volatile şi zaharoză, pulverizate (sita

VII) în proporţie de 1 picatură ulei eteric la 2 g. zaharoza. Se prepară iniţial oleozaharul

de mentă, triturând 5 picături de ulei de mentă cu 10 g. de zahăr. Separat, se triturează

şi se amestecă bicarbonatul de sodiu cu carbonatul de calciu, se adaugă oleozaharul de

mentă şi la sfârşit oxidul de magneziu.

Pulberea obţinută se introduce într-o cutie ermetic închisă, pentru evitarea volatirizarii

uleiului eteric. Se etichetează cu etichetă pentru uz intern şi se menţionează modul de

administrare. Pulberea compusă obţinută are acţiune antiacidă, antispasmotică şi este

indicată ca pansament gastric.

3. Rp / Extract de belladonna 0.15g

Fenobarbital 0.30g

Clorhidrat de papaverina 0.50g

Oxid de magneziu 15.00g

Hidrogenocarbonat de sodium 25.00g

M.f. pulv.

D.S. intern 3x1 linguriţă pe zi după mese

Se triturează extractul de beladona cu o cantitate de bicarbonat de sodiu, se adaugă apoi

fenobarbitalul şi papaverina, se omomgenizează şi se aduce restul de bicarbonat de

sodium .Se adaugă apoi treptat oxidul de magneziu. Pulberea obţinută se trece prin sita

VII şi se omogenizează din nou la mojar. Se ambalează corespunzător şi se aplică

eticheta pentu uz intern, specificându-se modul de întrebuinţare. Are acţiune antiacidă,

calmantă, antispastică.

72

PLANTE MEDICINALE FOLOSITE ÎN AFECŢIUNI GASTROINTESTINALE

MENTHAE FOLIUM - frunzele de mentă se folosesc sub formă de infuzie:

ulei cu acţiune antispastică, aromatizantă, datorită uleiurlor volatile.

73

CALENDULAE FLOS - flori de gălbenele, au acţiune antiinflamatorie locală

calmantă la nivelul stomacului, se administrează sub formă de infuzie, tinctura, ulei

de gălbenele sau capsule conţinând pulbere de flori.

HYPERICI HERBA, iarba de sunătoare, pojarniţa cu acţiune antiinflamatoare,

colagoga se foloseste intern sub formă de infuzie, capsule conţinând ulei volatil sau

74

pulbere de plantă, tinctură alcoolică sau în combinaţie cu alte plante.

HAMOMILLAE FLOS - florile de muşetel se întrebuinţează pentru acţiunea

lor antiinflamatorie şi antispastica sub formă de infuzie, uleiul volatil (conţine

azulene).

CHELIDONII HERBA - iarba de rostopască, conţine alcaloidul numit

chelidonina, responsabil de acţiunea antispastică colagoga, utilizată ca atare sub

75

formă de infuzie sau prelucrată sub formă de ulei, tinctură, ceaiuri combinate.

LIQUIRITIAE RADIX - rădăcină de lemn dulce, conţine acid glicirizic cu

acţiune calmantă protectoare la nivelul stomacului. Se găseşte condiţionat în

farmacie sub formă de capsule, sirop, ceaiuri combinate (ex. Efitusin sirop).

FOENICULI FRUCTUS - fruct de anason dulce conţin ulei volatil cu acţiune

carminativă, aromatizant utilizat în special în tratamentul colicilor, sub formă de

infuzie sau în combinaţie cu alte plante.

76

CARVI FRUCTUS - fructele de chimion conţin ulei volatil cu acţiune

calmantă carminativ aromatizantă.

GASTROVIT - compr. conţine extract de patlagină, gălbenele, sunătoare,

sovarf, ulei de fenicul, indicat în aerofagie, hiperaciditate, gastrite .

TRATAMENTUL BOLILOR DIGESTIVE DIN APITERAPIE

Apiterapia înseamnă tratarea celor mai diverse afecţiuni cu produse apicole

naturale fără nicio prelucrare, cu extracte sau combinaţii ale acestora ori cu

medicamente apiterapice standardizate. Deşi s-a făcut un mare pas înainte prin

recunoaşterea apiterapiei în rândul competenţelor medicale, ea este departe de a fi

77

fundamentată ca teorie ştiinţifică, fiind lacunară în această direcţie nu numai în

România, ci şi la nivel internaţional. Produsele stupului: mierea, polenul, păstura,

lăptişorul de matcă, apilarnilul, descapacitura, propolisul şi veninul, conform legislaţiei

în vigoare, cu excepţia ultimelor două enumerate, sunt alimente de origine animală

(„animalul” ce le produce, albina, are o masă corporală de circa 10 mg, 10.000 de

albine cântărind un kilogram!). Produsele apiterapice pot avea un potenţial alergen, iar

întrebuinţarea lor fără cunoaşterea răspunsului uman particular la acestea implică unele

riscuri.

În gastrită, mierea de albine normalizează activitatea secretorie şi motorie a

stomacului. Se recomandă că ceaiurile să fie îndulcite cu miere. Indicăm a se consumă

câte 50 g miere, înainte cu 0,5 ore de cele 3 mese principale. Cură durează 1-3 luni şi se

poate repetă. Gastrită hiperacida şi ulcerul gastroduodenal se pot trata cutinctura de

propolis 20%. Se iau 40 de picături dimineaţă, pestomacul gol, într-un pahar de lapte

cald. Cura durează până la ameliorarea şi chiar vindecarea ulcerului. Sindromul

dispeptic duodenal se poate trata cu polen. Se comsuma uscat, pe nemâncate sau puţin

înaintea meselor, după care se bea apă îndulcită cu miere. O cură durează 30 de zile şi

de repetă după 3 luni, de 4 ori pe an. Cantitativ se iau 20 g polen pe zi (o lingură rasă)

sau 6-8 lete În enteritele cronice apiterapia constă în:

a) a se lua polen uscat înaintea meselor, cea 20 g pe zi. O cură durează 30 zile.

b) se poate utiliza extract de propolis în alcool proporţie

1:5. După 40 de ore se dizolvă în apă distilată 30%. Se iau 30-40 picături, într-un pahar

de apă caldă, cu o ora înaintea meselor sau câte 10-20 g propolis, sub formă granulată

sau praf, pe zi, până la completă vindecare. În colitele de putrefacţie se recomandă 20 g

polen pe zi, dimineaţă pe nemâncate. O dată cu polenul se va bea şi apă îndulcită cu

miere. O cură este de 30 zile şi se face în fiecare trimestru. Un alt tratament este cel cu

tinctura de propolis 20% în alcool de 70A. Se vor lua 20-30 picături, de 3 ori pe zi, cu o

ora înaintea meselor principale.

În diareele persistente se recomandă a se lua 20 g polen granulat pe zi,

dimineaţă pe stomacul gol.

Pentru a trata consflpatia cronică habituală se recomandă a se mânca zi mic 100 g

miere, în 2-3 reprize, de preferinţă cu suc de mere. Totodată vindecă constipaţiile cele

mai rebele şi un tratament cu 20 g polen pe zi, după care se va bea apă îndulcită. O cură

78

durează o luna, apoi se face o pauză de 2 luni. Se repetă cură de 4 ori pe an. Constipaţia

cronică se mai poate trata cu aloe, un vârf de cuţit la 250 ml apă, amestecată cu 1-2

linguri de miere. Acest amestec se fierbe 3 minute. Se iau din el zilnic 3 linguri înainte

de mese. Hepatită cronică prede un regim igienico- dietetic ser. Se recomandă a se lua

miere de albine 80-l20 g/zi, în mai multe reprize, înainte de mese. O altă recomandare

este de a lua 20 g de polen dimineaţă, pe stomacul gol, timp de 30 zile. Cură este

trimestrială şi se repetă de 4 ori pe an. În tratamentul cirozei hepatice se recomandă a se

lua înainte de mesele principale, 80-l20 g miere/zi. În tratarea pancreatitei cronice sunt

indicate a se lua 3 drajeuri pe zi de lăptişor de matcă.

79

ROLUL ASISTENTULUI DE FARMACIE ÎN CONSILIEREA

BOLNAVULUI CU SUFERINŢE GASTRICE

Cei care sunt în ingrijirea unui medic pentru gastrită, ulcer sau alte probleme de

hiperaciditat, trebuie să folosească antiacidele numai la indicaţia medicului sau a

farmacistului. Antiacidele pot fi folosite ocazional pentru a calma senzaţia de arsură

dată de hiperaciditate sau refluxul gastro-intestinal. În farmacii, se găsesc sute de

produse antiacide, dar ele conţin doar câteva principii active. Aluminiul constipă de

obicei, dacă nu este combinat cu magneziu. Carbonatul de calciu poate să constipe,

trebuie adăugata o alimentaţie cu mai multe fibre, mai multă apă şi suc de prune.

Magneziul are tendinţa de a produce diaree, daca nu este combinat cu aluminiu.

Bicarbonatul de calciu este efficient, dar riscant pentru cei care trebuie să aiba un aport

scăzut de sodiu. Produsele condimentate conţin, de obicei, aluminiu şi magneziu care

îşi contracarează reciproc efectele adverse. Ele nu sunt întotdeauna perfect echilibrate

pentru fiecare individ deci poate aparea şi diareea, fie constipaţia. Cei predispuşi la

litroza trebuie să evite antiacidele. Alimentaţia în cazul bolnavului cu suferinţe gastrice

trebuie să fie raţională, ordonată, evitând abuzurile de alcool, tutun, cafea. Bolnavul

trebuie să fie sfatuit a evita alimentele cu multe reziduuri, condimente, prăjeli, sosuri şi

pe cele pe care nu le tolerează. Profesiile de farmacist şi asistent de farmacie sunt

profesii libere, bazate pe o etică în care libertatea şi conştiinţa fixează reperele, după

care se desfăşoară. Asistentii de farmacie din spitale eliberează medicamentele pe baza

condicii, iar cei din farmaciile publice eliberează medicamentele pe baza reţetelor, dar

şi după propria recomandare, avandu-se în vedere eventuala depistare a unor reacţii

adverse la medicamente.

Asistentul de farmacie asigură distribuirea medicamentelor conform FARMACIEI

DE STAT, execută formule magistrale, sub stricta supraveghere a farmacistului şi

apreciază anumite incompatibilităţi medicamentoase existente în unele formulări

greşite. Pentru a evita reacţiile adverse la anumite medicamente, asistentul de farmacie

are obligaţia de a cere sfatul farmacistului sau de a îndruma bolnavul să consulte un

medic. Rămâne bine de ştiut că prima lege morală a cadrelor sanitare este o bună

pregătire profesională. A doua lege este să asculte glasul conştiinţei, să nu întreprindp

nimic din ceea ce nu îl priveşte. Întotdeauna să te gândeşti că pacientul îţi este fie

părinte, fie soră sau frate.

80

MIC DICŢIONAR DE SPECIALITATE

Acid - 1. S.m. Substanţa chimică, cu gust acru şi cu miros înţepător, care în soluţie

apoasă, înroşeşte hârtia albastră de tumesol, reacţionează cu metale, degajând hidrogen,

neutralizează bazele.2. S.m. Substanţă chimică capabilă să cedeze protoni; donor de

protoni.3. S.m. (Biol.; în expr.) Acid esenţial, aminoacid asigurat prin alimentaţie, care

nu este sintetizat de organism şi care are rol important în metabolismul proteinelor.4.

Adj. Care are proprietăţile unui acid (1); cu gust acru, înţepător.

Antidot - substanţă care neutralizează efectul unei otrăvi, acţiunea unui virus, a unor

bacterii; contraotravă. • (fig.) remediu, soluţie.(fr. antidote)

Clinic - adj. făcut în clinică, la patul bolnavilor. II. s. f. (secţie a unui) spital pentru

cercetări ştiinţifice sau pentru învăţământul practic al studenţilor. • instituţie medicală

unde un anumit medic specialist acordă asistenţă sau tratament bolnavilor. (fr. clinique,

lat. clinicus, gr. klinikos)

Farmacopee - îndreptar oficial cu caracter normativ, cuprinzând regulile de preparare,

control, de păstrare şi de întrebuinţare a medicamentelor. [Art. farmacopeea; G.-D.

farmacopeii; Sil. -pe-e](fr. pharmacopee)

Hidrosolubil - (despre solutii) solubil în apă.(fr. hydrosoluble)

Laxativ - (despre substante) Care are proprietăţi purgative.(fr. laxatif)

Liposolubil - (despre substanţe) care poate fi dizolvat în grăsimi sau uleiuri.(fr.

liposoluble)

Motilitate - proprietate a anumitor celule nervoase de a determina contracţii musculare;

motricitate.(fr. motilite); (FIZIOL.) motricitate. (~ intestinală.)

Parental -(despre administrarea medicamentelor) pe altă cale decât prin tubul digestiv.(fr.

parenteral)

Toxic - 1.Adj. Care poate intoxica, otrăvi; otrăvitor.2. S.n. Otravă.

Ulcer -„ulcer“. (fr. ulcer/o/-, cf. lat. ulcus, - eris, rana). 2. 1. leziune a pielii sau a unei

mucoase care nu se cicatrizează şi care are tendinţa să se întindă şi să supureze; ulcus.

2. boală a arborilor, cauzată de distrugerea treptată a straturilor lemnoase.(fr. ulcere, lat.

ulcus).

81