GrA/, P"'.6.^trt" /-

IrHrutSETBE

T r--*1 uNlvrRSH l:*; tNaic!-oPEDla[*/--.,,.iunior

O mutare

De fapt, ar fi trebuit si devin deja bdnuitor

cAnd pdrinlii mei m-au tArAt intr-un scurt conce-

diu la Barcelona.

Barcelona! Un oras cu un milion de locuitori!

Ce concediu se putea face acolo? in mod normal

mergeam vara la mare in Andalusia, in sudul

hispanic, iar mama gi tata leneveau toatd,ziuape

pIajd,, in timp ce eu md plictiseam de la an la an

tot mai mult. Locuiam intr-un orat mare gi pd-

rinfii mei erau bucurogi si iasl mdcar varal cum

explicau tot mereu.

$i acum Barcelona?

Pe de altd parte nu md mira, pentru cd tata era

obsedat de tot ce avea de-a face cu Spania. Pro-

babil pentru cd se ndscuse acoio gi isi petrecuse

primii doudzeci de ani ai viefii in apropiere de

Alicante, unde tatdl lui profesase ca medic.

Desigur ci tata vorbea fluent spaniola pi de-

sigur cd el ;i cu mama hotdrAserd inci dinain-

tea na;terii mele ca incd de la inceput sd mi

educe bilingv. Asa s-a fdcut cd vorbeam cu mamaaproape numai germand si cu tata aproape nu-mai spaniold.

Ceea ce in Barcelona mi-a folosit doar pufin.Deoarece incd din aeroport amvdzutpanouri cucuvinte de neinfeles pentru mine.

- Este catalana, mi-a explicat tata, cAnd a ob-servat fata mea intrebdtoare.

- Barcelona este agezatdin regiunea Cataloni-ei, in care se vorbeste o limbd proprie.

incepea bine! Din fericire catalanilor pdrea sd

le fie milS de noi toti care nu le stdpAneam limba,apa cd fiecare panou era si in versiune spaniold.

in timp ce mama mi tAra de la un obiectivturistic la altul, tata umbla haihui prin orag. Sicdnd am wut sd ;tiu ce fdcea asa, de unul singur,rdspunse cu un misterios: ,,8 o sLuptizd".

pi chiar a fost. Dar altfel decAt imi imagina-sem.

Peste doud luni ne-am intors in Barcelona. Darde data aceasta nu ca turisti, ci ca locuitori.

Mama si tata incercaserd cu blilndele sd mdfacd sd infeleg, dupd cum spuneau. in primele

sdptimdni dupd intoarcerea noastri m-au

bombardat in fiecare zi cu amintirile lor despre

,,orasul acesta grozav", ingirau un coll frumos

dupi aitul gi oftau cu o privire transfigurat5,

ce norocogi trebuie sd se considere locuitoriiBarcelonei sd trdiascd intr-un asemenea loc

paradisiac si ce minunat ar fi dacd si noi am

putea face asta.a-..Incepeam deja sd intru la bdnuieli. Dar cAt de

riu era cu adevdrat, abiamaitdrziuurma sd aflu.

intr-o seari, dupi cin5, pirinlii imi destdinuird

cd tata era trimis de firma lui la Barcelona si vom

locui acolo cAliva ani.

- Nu-i grozav Danny?, radie mama de bucu-

rie.

Md holbam cu buzele strAnse la o firimituride pAine care cdzuse din farfuria mea, de parcd

ag fi putut s-o ridic in aer gi si o fac sd zboare inndrile maic5-mii. Atunci ar fi avut un acces de

strdnuturi gi disculia aceasta dispirea. Cdci unlucru imi era clar de la bun inceput: nu mi se ce-

ruse pdrerea in aceastd privinfd. Fusesem pus infalafaptului implinit gi trebuia sd aprob bucuros.

- Capul sus, spuse tata, nu e chiar a;a rdu. Md

bdtu ugor pe umdr si mama imi zAmbi incuraja-

tor.

11

Pentru ei era foarte simplu. Nu trebuiau simeargi la o scoald noui. Nu trebuiau sd renuntela prietenii lor, pentru ci sigur veneau cu avio-nul o datd la cAteva sdptdmAni, ca sd petreacd unsfArgit de sdptdmAni in orasul de vis. in afari deasta, aveau muzeele lor nemaipomenite si baru-rlle, magazinele moderne si restaurantele.

pi eu? Eu ce aveam?

Un oras strdin in care se vorbea o limbd ciu-datd gi in care nu cunosteam pe nimeni. Si incare nota mea de zece la spaniold, cu care imicompensam esecul total la matematicS, nu maiavea nici o insemndtate.

- Hei, Danny, vino, zise tata. Totusi, n-ai doiani fdrd un sfert si nu mai esti un bdiejel. O mu-tare ca asta nu te doboard! O sI vezicdin cAteva

siptdmAni ili faci noi prieteni si nu mai wei de-loc sd pleci.

Dacd sperase sd imi creascd buna dispozifieinfelul acesta, se inselase. Numai pentru cd in co-pildrie imi spuneam vArsta ca la ceas, patru ani

;i jumdtate, trebuia sd aud acum, mereu, astfelde remarci. Dar in trei luni implineam paispre-zece ani! Nu mai aveam vArsta la care sd rdd de

+-asa ceva. Insd pdrinlii mei nu pdreau cd ar weasd priceap5.

12

in loc de un rdspuns, am sirit in sus ;i am

fugit in camera mea. Am smuls din biblioteci

brogurile colorate pe care le luasem in vacanfa

noastri din Barcelona si le-am fdcut bucdtele.

Aga!

Barcelona? Fdrd mine!

insd desigur cd totul s-a petrecut altfel. flicAteva sdptimAni mai tdrziu stdteam cu tata in

faja gcolii germane din Barcelona, Colegio Ale-

man, care trona pe dealurile de deasupra orasu-

lui.

Trebuie si admit cd ardta in mod clar mai pri-

etenoasi decAt scoala mea din Germania. Am

intrat printr-un hol luminos in biroul directoarei

care ne-a servit cu biscuili gi mi-a explicat cum

funcfioneaz6.totul acolo. Priveliptea vdii, care se

vedea de la fereastra ei, m-a captivat atdl, cd am

aprobat intr-adevdr din cap atunci cAnd trebuia

;i am spus,,ok", dar n-am inleles nimic.

M-am trezll deodatd cd stdtea lAngd mine un

bdrbat inalt, a cdrui leastd cheald strdlucea ca o

bilI lustruiti de bowling.

13

- Acesta este domnul Vohrmann, diriginteletiu, ni-l prezentd directoarea. Te va duce acumla clasa ta gi ili va explica tot ce mai trebuie sigtii.

M-am ridicat si l-am privit intrebdtor pe tata.

- Mai rdmdn pulin aici sd mi ocup de formali-tdti, zise el. pi te iau dupd scoald. M-a bdtut usorpe umdr.

- Distractie frumoasd.

L-am urmat pe domnul Vohrmann pe hol pi insus/ pe scdri, pdnd am ajuns la noua mea clasd.Pdrea sd fie foarte prietenos si m-a informat cd

era profesorul meu de germand si englezd.

- Nu epti foarte entuziasmat, asa-I? intrebd el.Am dat mut din cap.

- ptiu cum e. Ne-am mutat aici acum patruani cu cei trei copii ai nostri. Au lipat ca din gurdde sarpe. pi acum? Nici zece cai nu i-ar mai pu-tea depdrta de Barcelona.

Am dat din cap. Frumos din partea lor. Dar eunu mi numeam Vohrmann gi n-ag fi ar,.ut nimicimpotriva celor zece cai dacd m-ar fi dus departede aici.

CAnd am intrat in sala de clasd, doudzeci sicinci de capete s-au intors spre mine. Cel maimult mi-ar fi pldcut sd intru in pim6nt.

1,4

Acesta este Daniel Herbst, noul vostru coleg,

anun!5 domnul Vohrmann. Acum cAteva zile s-a

mutat cu pirinlii in Barcelona gi pAni acum a

fost la gimnaziu in Germania. Ajutafi-l sd se aco-

modeze la noi.

M-a impins spre o masd la care stdtea doar

un biiat palid. Super! Ajungeam tocmai la bd-

iatul lAngd care nu voia sd stea nimeni! Mi-am

pus fird chef rucsacul sub masd si m-am agezat.

Imediat au inceput tofi sd pugoteascd si era clar

despre ce: despre mine.

- Eu sunt Jakob, spuse bdiatul palid de lAngimine. Vorbea germana cu un accent ciudat. Amdat repede drumul mAinii moi pe care mi-o in-tinsese.

- Liniste, v6, rog, spuse domnul Vohrmann,

care stdtea intre timp in spatele catedrei. Care

dintre voi vrea si fie nagul lui Daniel?

Un nas? Nu spusese directoarea cd Vohrmann

avea sd-mi explice totul? Iar era tipic. Abia iegi-

se din raza ei auditivd gi pasa rdspunderea. Pri-

veam fix la tabla cea mare din fafi.

- E| hai, incurajd clasa domnul Vohrmann.

Aritafi ceva interes!

NSgia nu pdrea si le placi in mod deosebit. inotrce cazt n-am remarcat dorinle entuziaste.

- Mi se pare foarte incorect faldde noul vostrucoleg, zise domnul Vohrmann. Asta sd fie primalui impresie despre scoala noastrd?

LAngd mine se misci ceva. Am ?ntors pulin ca-pul. Bdiatul palid ridicase de fapt mAna.

- Foarte frumos, Jakobl i1i mullumesc. Dom-nul Vohrmann pdrea usurat. Apoi i;i scoase car-tea din geanta ponositi gi o deschise. Cine poatesi-mi spund unde ne-am oprit data trecutd?

Si cine se oferi? Desigur cd bdiatul de lAngdmine. Am observat privirile pe care i le aruncauceilalli;i am stiut c5...a'v.usesem ghinion.

Trebuie sd clarific un lucru: nu sunt un om care

sd cArteascd, chiar dacd ar putea trezi impresiaasta. Din contr5, de cele mai multe ori tratezlucrurile cu calm. Asta i-a fdcut pe pdrinfii meisd md denumeascd, stoic. Am ciutat pe Google ;iam aflat cd nu e chiar asa de rdu si fii stoic.

Dar trebuie sd admit ci mutarea md derutasedestul de tare.

- Stai bine, totugi, in privinla asta, spuse

]akob cAteva zile mai tdrziu, in timp ce stdteamla cantind si infulecam patatas bravas, un fel

de echivalent spaniol in rosu pi alb al cartofilorprdjifi. Mdcar vorbegti fluent spaniola. Eu nuinlelegeam nici un cuvAnt cAnd ne-am mutataici.

Nu-l puteam contrazice. De fapt, acesta era

unul dintre motivele pentru care cei mai mullidin clasd nu prea voiau sd aibd de-a face cu Ja-

kob: de cele mai multe ori avea dreptate. Aceasta

era formularea amicald. Se mai putea spune: era

un tocilar atotstiutor. fi, de parci n-ar fi fost des-

tul, pdrea sd wea sd arate asta oricui. in timp ce

majoritatea elevilor se imbrdca in jeansi, tricourigi pantofi de sport, el purta o cdmagd albi inchi-sd pdnd sus, pantaloni de in si pantofi de piele

intotdeauna strilucitori.Dar pentru ci acum stdteam lAngi el ;i era

nasul meu, nu-l puteam da la o parte din cale.

Totqi ii evitam societatea, dacd puteam.

Pdnd in zitain care a murit cersetorul.

17