HESSE - LUPUL DE STEPA

Biblioteca HERMANN HESSE

p p q / / g

Lupul de step\

H E R M A N N H E S S E

Traducere din limba german\

GEORGE GU}U

p p q / / g

CUV`NT `NAINTE AL EDITORULUI

Cartea de fa]\ cuprinde `nsemn\rile unui om pe care l-amnumit, dup\ o expresie folosit\ `n mai multe r`nduri chiar de el`nsu[i, „lup de step\“. Nu vreau s\ mai st\rui asupra necesit\]iiunui cuv`nt `nainte la manuscrisul s\u; `n ceea ce m\ prive[te, `norice caz simt nevoia s\ adaug celor scrise de lupul de step\ altec`teva pagini `n care voi `ncerca s\ a[tern o parte din amintirilemele `n leg\tur\ cu el. {tiu pu]ine lucruri despre el; mai cu seam\trecutul [i originea lui mi-au r\mas necunoscute. Trebuie s\ m\r-turisesc `ns\ c\ personalitatea lui m-a impresionat puternic, st`r-nindu-mi chiar simpatia.

Lupul de step\ era un b\rbat de aproape cincizeci de ani care,`ntr-o bun\ zi, acum c`]iva ani, s-a prezentat `n casa m\tu[ii mele,interes`ndu-se de o camer\ mobilat\. A `nchiriat mansarda [i mi-cul dormitor care se afla al\turi [i a revenit dup\ c`teva zile cudou\ geamantane [i un cuf\r mare cu c\r]i, locuind apoi la noitimp de nou\ sau zece luni. Tr\ia foarte lini[tit [i retras, `nc`t s`ntsigur c\ n-am fi f\cut cuno[tin]\ niciodat\ dac\ vecin\tatea dor-mitoarelor noastre nu ne-ar fi prilejuit, `n mod `nt`mpl\tor,c`teva `nt`lniri pe scar\ [i pe coridor, c\ci omul acesta nu erac`tu[i de pu]in sociabil, ba chiar era un ursuz cum nu-mi mai fu-sese dat s\ v\d p`n\ atunci, era `ntr-adev\r un lup de step\, a[acum `[i spunea el uneori, o fiin]\ str\in\, s\lbatic\ [i, pe deasupra,sfioas\, chiar foarte sfioas\, venit\ dintr-o lume diferit\ de aceea`n care tr\iam eu. Dar `n ce singur\tate extrem\ se retr\sese

RAO International Publishing CompanyGrupul Editorial RAO

Str. Turda nr. 117-119, Bucure[ti, ROMÂNIA

HERMANN HESSEDer Steppenwolf

© Copyright 1995 by Hermann HesseAll rights reserved by

Suhrkamp Verlag Frankfurt am Main

© RAO International Publishing Company, 2002pentru versiunea `n limba român\

Tiparul executat deR.A. „Monitorul Oficial“

Bucure[ti, România

2005

ISBN 973-576-816-X

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a României HESSE, HERMANN

Lupul de step\/ Hermann Hesse; trad.: George Gu]uBucure[ti: RAO International Publishing Company, 2005ISBN 973-576-816-X

I. Gu]u, George (trad.)

821.112.2-31=135.1

p p q / / g

pere]ii, ferestrele [i dulapurile `nalte [i vechi aflate `n casa sc\rii;toate p\reau s\-i plac\, dar ì p\reau totodat\ [i cam caraghioase.~n general, omul acesta `]i l\sa impresia c\ vine dintr-o lumenecunoscut\, poate din ni[te ]\ri de dincolo de ocean, `nc`tconsidera c\ tot ceea ce vedea aici la noi era dr\gu], dar, `n acela[itimp, [i `ntru c`tva caraghios. De altfel, trebuie s\ spun c\ erapoliticos, chiar prietenos, acceptase de `ndat\ totul f\r\ nici oobiec]ie, [i casa, [i camera, [i chiria, [i costul micului dejun, [i, cutoate acestea, `n preajma acestui om domnea o atmosfer\ distant\[i, cum mi se p\ru mie, nefireasc\ sau ostil\. ~nchirie camera, apoi`nchirie [i dormitorul, ceru informa]ii `n leg\tur\ cu `nc\lzirea,cu apa, cu serviciile [i cu regulile casei, ascult\ totul atent [i ama-bil, le accept\ pe toate, oferi pe loc un avans pentru chirie, [i cutoate acestea d\dea impresia c\ nu prea punea suflet, c\ tot ceeace f\cea acum i se p\rea caraghios, lipsit de seriozitate, de parc\era o ciud\]enie s\ `nchiriezi o camer\ [i s\ vorbe[ti nem]e[te cu ci-neva, el fiind, de fapt, preocupat `n sinea lui de ni[te lucruri cutotul diferite. Cam aceasta era impresia mea [i ea n-ar fi fost bun\deloc, dac\ alte detalii n-ar fi contrazis-o [i nu m-ar fi determinats\ mi-o corectez `n multe privin]e. ~n special chipul acestui om`mi pl\cuse de la bun `nceput; `mi pl\cuse `n ciuda unei anumiteexpresii de rezerv\ distant\, era un chip poate `ntru c`tva deosebit[i trist, `ns\ treaz, b`ntuit de g`nduri, modelat de suferin]\ [i spi-ritualizat. ~n afar\ de aceasta, m\ mai `mbunar\ [i polite]ea [i ama-bilitatea lui lipsite de orice und\ de arogan]\, chiar dac\ p\reaus\-l coste un oarecare efort – dimpotriv\, emanau o duio[ie ceaducea cu o rug\ mocnit\, fapt pe care mi l-am explicat abia mait`rziu [i care m-a c`[tigat de `ndat\ `ntru c`tva de partea lui.

~nainte de a se fi terminat vizitarea celor dou\ camere [i `na-inte de continuarea discu]iei, pauza mea de pr`nz se sf`r[ise, a[a`nc`t a trebuit s\ m\ duc la birou. Mi-am luat r\mas-bun, l\s`ndu-l`n compania m\tu[ii mele. Seara, c`nd m-am `ntors acas\, m\tu[ami-a spus c\ str\inul `nchiriase camerele, urm`nd s\ se mute `nzilele urm\toare, dar `[i exprimase dorin]a ca sosirea lui s\ nu fieanun]at\ la poli]ie, deoarece formalit\]ile [i a[teptatul pe acolo ar

datorit\ firii [i destinului s\u, fiind con[tient c\ asta ì era soarta,am putut s\ aflu, de fapt, abia din `nsemn\rile care ne-au r\masde la el; `ntr-o anumit\ m\sur\ l-am cunoscut `ns\ mai `nainte,din scurtele noastre `nt`lniri [i discu]ii, [i g\sesc c\ imaginea pecare mi-am f\cut-o despre el din `nsemn\rile sale corespunde `nesen]\ cu imaginea, fire[te mai palid\ [i mai lacunar\, rezultat\din contactul meu personal cu el.

Din `nt`mplare eram de fa]\ `n momentul `n care lupul destep\ p\[ise pentru prima oar\ `n casa noastr\, devenind chiria[ulm\tu[ii mele. A sosit pe la pr`nz, farfuriile nu fuseser\ str`nse`nc\ de pe mas\, iar eu mai aveam o jum\tate de or\ liber\ p`n\c`nd urma s\ m\ `ntorc la birou. N-am s\ uit impresia stranie [ifoarte contradictorie pe care mi-a produs-o la prima noastr\`nt`lnire. Intrase pe u[a cu geaml`c, dup\ care tr\sese de clopo]el,iar m\tu[a `l `ntrebase, `n antreul semi`ntunecos, ce dore[te. El`ns\, lupul de step\, `[i ridicase capul ager, cu p\rul tuns scurt,adulmec`nd cu n\rile nervoase [i spuse, `nainte de a-i r\spundesau de a se recomanda:

– O, ce frumos miroase aici!Spusese asta z`mbind, iar buna mea m\tu[\ z`mbise [i ea, `n

vreme ce eu g\seam c\ modul lui de a spune bun\ ziua era maidegrab\ caraghios, `nc`t mi-a fost pe loc antipatic.

– Ei bine, zise el, am venit pentru camera pe care vre]i s\ o`nchiria]i.

Abia c`nd urcar\m to]i trei scara spre mansard\ am reu[it s\-lprivesc mai `ndeaproape. Nu era `nalt de statur\, `ns\ mergea [i`[i ]inea capul ca un om `nalt, purta un palton modern, comod,fiind `mbr\cat, de altfel, corect [i totu[i cam neglijent; eraproasp\t b\rbierit, iar p\rul lui tuns foarte scurt `nc\run]ise pealocuri. Mersul s\u nu-mi pl\cu la `nceput deloc, c\ci l\sa oimpresie de oboseal\ [i nehot\r`re, iar asta nu se potrivea nici cuprofilul s\u dur, bine conturat, nici cu tonul [i felul s\u tem-peramental de a vorbi. Abia mai t`rziu am b\gat de seam\ [i amaflat c\ era bolnav, ceea ce `l f\cea s\ mearg\ anevoios. Cu unz`mbet aparte, care mi-a fost la fel de antipatic, cerceta scara,

L u p u l d e s t e p \ 7H E R M A N N H E S S E6

p p q / / g

– Ei [i, n-are dec`t, `mi spusei eu. Dar dac\ nu e obi[nuit cuun trai ordonat [i cuviincios, ce-o s\ ne facem cu el? Ce-ai s\ facidac\ nu e deprins s\ p\streze cur\]enia, dac\ `]i face mizerie pestetot, sau dac\ vine beat acas\ noaptea t`rziu?

– O s\ vedem noi, zise ea r`z`nd, a[a c\ eu n-am avut ce s\mai spun.

{i `ntr-adev\r, temerile mele s-au dovedit a fi ne`ntemeiate.Chiria[ul nu ne-a deranjat [i nu ne-a produs nici un fel de pagube,cu toate c\ nu ducea defel o via]\ ordonat\ [i rezonabil\, iar noine mai amintim de el [i ast\zi cu pl\cere. ~nl\untrul nostru, `nsufletul nostru `ns\, omul acesta ne-a tulburat [i ne-a r\v\[itfoarte mult pe am`ndoi, pe mine [i pe m\tu[a mea, [i, ca s\ fiudrept, nu am reu[it nici acum s\-l `n]eleg prea bine. Uneori `lvisez noaptea, iar simplul fapt c\ exist\ un astfel de om, o ase-menea f\ptur\, `mi d\ un sentiment de confuzie, nelini[tindu-m\,cu toate c\, p`n\ la urm\, l-am `ndr\git.

La c`teva zile dup\ aceea, un c\ru]a[ aduse lucrurile str\-inului, al c\rui nume era Harry Haller. Un geamantan din pielefoarte frumos mi-a f\cut o bun\ impresie, `n vreme ce un altul,mare [i plat, de voiaj, m\rturisea despre c\l\toriile pe care se parec\ le f\cuse, c\ci, `n orice caz, pe el erau lipite etichete `ng\lbeniteale firmelor hoteliere [i ale societ\]ilor de transporturi din dife-rite ]\ri, printre care [i unele de dincolo de ocean.

Apoi `[i f\cu el `nsu[i apari]ia [i astfel `ncepu perioada `n carel-am cunoscut `ncetul cu `ncetul pe acest om straniu. Ini]ial n-am`ntreprins nimic `n acest scop. Cu toate c\, `nc\ din prima clip\`n care l-am v\zut, Haller `mi trezise interesul, `n primele s\pt\-m`ni nu am f\cut nici un pas ca s\-l `nt`lnesc sau s\ intru `n vorb\cu el. Trebuie, `n schimb, s\ recunosc c\, de fapt, `nc\ de la bun`nceput l-am ]inut pe omul acesta oarecum sub observa]ie, in-tr`nd chiar, atunci c`nd lipsea, `n camera lui [i f\c`nd-o pu]in pespionul, pur [i simplu din curiozitate.

Despre felul cum ar\ta lupul de step\ am dat deja c`tevadetalii. ~nc\ de la prima vedere `]i f\cea, f\r\ `ndoial\, impresia

fi de nesuportat pentru un om boln\vicios ca el. ~mi amintescfoarte bine c\ am fost surprins s\ aud a[a ceva [i c\ am avertizat-ope m\tu[a mea ca nu cumva s\ accepte o asemenea condi]ie. Mise p\rea c\ teama lui fa]\ de autorit\]i se potrivea mult prea binecu aura de necunoscut [i de ciud\]enie care `l `nconjura, pentru anu-mi trezi suspiciunea. I-am explicat m\tu[ii c\ nu trebuie s\accepte sub nici o form\ rug\mintea [i a[a destul de ciudat\ aunui om total necunoscut, c\ci `ndeplinirea ei ar putea avea uneleconsecin]e nepl\cute pentru ea. A trebuit `ns\ s\ constat c\ m\-tu[a `ncuviin]ase deja s\-i `ndeplineasc\ dorin]a [i c\, `n general,era fascinat\ de acest str\in care o `nc`ntase; c\ci niciodat\ nuprimise chiria[i f\r\ s\ fi stabilit cu ei dinainte un raport anumede natur\ uman\, rela]ii amicale de m\tu[\ sau mai degrab\ demam\, lucru de care, de altfel, au [tiut s\ profite din plin uniidintre fo[tii chiria[i. Mi-am men]inut rezervele fa]\ de noulchiria[ [i `n timpul primelor s\pt\m`ni, vreme `n care m\tu[amea ì lua ap\rarea de fiecare dat\ cu mult\ c\ldur\.

Cum chestiunea evit\rii autorit\]ilor poli]iene[ti nu `mi erape plac, am vrut m\car s\ aflu ce [tia m\tu[a despre acest str\in,despre provenien]a [i inten]iile sale. Iar ea [tia deja unele lucruricu toate c\, dup\ ce plecasem la pr`nz, nu mai st\tuse nici el dec`tfoarte pu]in. ~i spusese c\ inten]ioneaz\ s\ r\m`n\ c`teva luni `nora[ul nostru, s\ frecventeze bibliotecile [i s\ vad\ vestigiileantice ale ora[ului. De fapt, m\tu[ii nu-i convenea deloc perioadascurt\ pe care el voia s\ o petreac\ `n calitate de chiria[, dar separe c\ o c`[tigase deja de partea sa, `n ciuda felului cam straniu`n care se prezentase. Pe scurt, camerele fuseser\ `nchiriate, a[a c\obiec]iile mele erau tardive.

– De ce-o fi spus c\ la noi miroase a[a de frumos? am ̀ ntrebat eu.{i-atunci m\tu[a, care uneori avea o intui]ie destul de exact\

`mi zise:– {tiu foarte bine de ce. Aici la noi miroase a cur\]enie [i-a

ordine, [i-a trai bun [i cuviincios, [i asta i-a pl\cut. Arat\ de parc\s-ar fi dezobi[nuit de un astfel de trai [i i-ar duce dorul.


p p q / / g

ironic\, triste]ea ei era de-a dreptul abisal\ [i lipsit\ de orice lic\rde speran]\; esen]a acestei priviri consta `ntr-o disperare calm\,`ntru c`tva statornicit\, `ntru c`tva devenit\ obi[nuin]\ [i regul\.Dezn\dejdea senin\ din privirea lui nu numai c\ `]i ar\tapersoana m`ndrului orator `n adev\rata ei lumin\, nu numai c\ironiza [i bagateliza situa]ia de moment, a[tept\rile [i dispozi]iapublicului, ca, de altfel, [i titlul cam preten]ios al discursuluianun]at – nu, privirea lupului de step\ str\b\tea toat\ epocanoastr\, toat\ falsitatea g\l\gioas\, toat\ str\dania de parvenire,toat\ de[ert\ciunea, tot acel joc de suprafa]\ al unei spiritualit\]ipline de sine, serbede – ah, privirea aceea p\trundea din nefericiremult mai ad`nc, ]intind p`n\ dincolo de neajunsurile [i lipsa deperspectiv\ ale epocii noastre, ale spiritualit\]ii noastre, ale cul-turii noastre. Ea p\trundea p`n\ `n inima a tot ceea ce era ome-nesc, exprim`nd `ntr-o singur\ secund\ `ntreaga incertitudine ag`nditorului, a unui om care, poate, [tia foarte multe, ne`ncre-derea fa]\ de demnitatea, fa]\ de rostul existen]ei omului `ngeneral. ~n privirea aceea se putea citi: „Iat\ ce maimu]e s`ntem!Prive[te, a[a arat\ omul!“, `nc`t toat\ celebritatea, toat\ inte-ligen]a, toate cuceririle spiritului, toate `ncerc\rile omului de a-[idovedi superioritatea, m\re]ia [i puterea de a d\inui se destr\-mau, devenind un simplu joc, o maimu]\real\!

Dar iat\ c\ am anticipat prea mult, contravenind planului [ivoin]ei mele [i dezv\luind, `n fond, esen]ialul despre Haller, c`ndinten]ia mea fusese de fapt s\-i pun `n lumin\ imaginea `ncetul cu`ncetul, relat`nd procesul apropierii treptate dintre mine [i el.

Dup\ ce `n felul acesta am anticipat cursul povestirii, devineinutil s\ mai vorbesc despre enigmatica „atitudine distant\“ a luiHaller [i s\ mai descriu `n toate detaliile modul `n care am`nceput s\ b\nuiesc [i s\ aflu cauzele [i semnifica]iile acestei ati-tudini distante, ale `nsingur\rii sale at`t de neobi[nuite [i de`ngrozitoare. Este mai bine s\ procedez astfel, deoarece propriamea persoan\ va trebui s\ r\m`n\, pe c`t posibil, `n planul aldoilea. Nu inten]ionez s\ relatez despre convingerile mele, nicis\ povestesc ni[te istorioare, nici s\ fac exerci]ii psihologice, ci s\

unui om de seam\, a unui om rar [i neobi[nuit de talentat; aveaun chip spiritualizat, iar mi[c\rile deosebit de delicate [i vioaie alechipului s\u oglindeau o via]\ sufleteasc\ interesant\, extrem defurtunoas\, plin\ de o uimitoare delicate]e [i sensibilitate. C`ndst\teai de vorb\ cu el, iar el – lucru rar de altfel – dep\[ea limiteleconven]ionalului, rostind de acolo, din dep\rtarea unde se afla,cuvinte personale, proprii, atunci eram nevoit s\ recunosc c\ eranet superior celor de teapa noastr\, c\ci g`ndise mai mult la via]alui dec`t ceilal]i oameni, posed`nd `n domeniul spiritual aceaprecizie vecin\ cu r\ceala, acea siguran]\ a g`ndirii [i acele cu-no[tin]e pe care nu le posed\ dec`t oamenii cu adev\rat p\trun[ide spirit, lipsi]i de orice ambi]ii, de orice n\zuin]\ de a str\lucisau de a convinge neap\rat pe ceilal]i sau de a avea dreptate`ntotdeauna.

Din ultima perioad\ a [ederii sale `n mijlocul nostru `miamintesc de o remarc\ a lui care, `n fond, nici m\car nu fusese oremarc\, pentru c\ totul se rezumase la o singur\ privire. La unmoment dat se anun]ase c\ un vestit filozof al istoriei [i critic deart\, un om cu un renume de talie european\, va ]ine o conferin]\`ntr-un amfiteatru, iar eu am reu[it s\-l conving pe lupul de step\s\ mergem s\ audiem conferin]a, cu toate c\ el n-avea chef de a[aceva. Ne-am dus, deci, `mpreun\, a[ez`ndu-ne unul l`ng\ altul. ~nmomentul `n care oratorul se urc\ la tribun\, `ncep`ndu-[i dis-cursul, mul]i dintre ascult\torii care se a[teptaser\ la un soi deprofet se ar\tar\ decep]iona]i de felul cam sclivisit [i `ng`mfat `ncare el `[i f\cuse apari]ia. ~n momentul `n care `ncepu s\ vor-beasc\, adres`nd auditoriului c`teva formule lingu[itoare [i mul-]umind pentru faptul c\ participarea era at`t de numeroas\, lupulde step\ `mi arunc\ o privire scurt\ de tot, o privire critic\ laadresa acelor vorbe [i la adresa `ntregii persoane a oratorului, ah,privirea aceea a lui fusese memorabil\ [i `nfrico[\toare, iar despretot ceea ce sugera ea s-ar fi putut scrie o carte `ntreag\! Privirealui nu numai c\ `l critica pe orator, nimicindu-l pe omul acelavestit, prin ironia ei neiert\toare [i totodat\ calm\, nu, lucrulacesta era o nimica toat\! Privirea lui era mai degrab\ trist\ dec`t


p p q / / g

ei nu reu[iser\ dec`t s\-l `nve]e cum s\ se urasc\ pe sine. Iar de-alungul `ntregii sale vie]i, el canalizase tot geniul fanteziei sale,toat\ for]a [i capacitatea lui de g`ndire `mpotriva lui `nsu[i,`mpotriva acestui obiect plin de inocen]\ [i noble]e. C\ci, dinacest punct de vedere, el era totu[i un adev\rat cre[tin, un ade-v\rat martir, deoarece orice asprime, orice critic\, orice r\utate,toat\ ura de care era capabil, le `ndrepta mai ales [i cu prec\dere`mpotriva lui `nsu[i. ~n ceea ce-i privea pe ceilal]i, pe lumea dim-prejurul s\u, f\cea necontenit cele mai eroice [i mai serioaseeforturi de a o `ndr\gi, de a i se conforma, de a nu-i provoca nicio suferin]\, c\ci la fel de profund ca [i ura fa]\ de el `nsu[i i se`ntip\rise `n minte acel „iube[te-]i aproapele“, astfel `nc`t `ntreagalui via]\ era un model care demonstra c\ lipsa dragostei de sine teaduce `n imposibilitatea de a-]i iubi aproapele, c\ ura de sine areexact acela[i rezultat, pricinuind `n cele din urm\ aceea[i izolare[i dezn\dejde cumplit\ pe care le provoac\ egoismul feroce.

Dar iat\ c\ e timpul s\ acord prioritate realit\]ii, `ntrerup`n-du-mi [irul g`ndurilor. Primele mele descoperiri `n leg\tur\ cudomnul Haller [i felul lui de trai le-am f\cut fie spion`ndu-l, fieprin intermediul unor remarci ale m\tu[ii mele. Mi-am dat seamade `ndat\ c\ era un om al g`ndurilor [i c\r]ilor, neini]iat `ntr-omeserie practic\. R\m`nea culcat `n pat p`n\ t`rziu, deseori sescula aproape de pr`nz, f\c`nd apoi `n halat cei c`]iva pa[i dindormitor p`n\ `n camera de zi. Aceasta din urm\ era o camer\mansardat\, spa]ioas\ [i pl\cut\, cu dou\ ferestre; la c`teva ziledup\ venirea lui, ea `[i schimbase cu totul `nf\]i[area pe care oavusese pe vremea c`nd acolo locuiser\ al]i chiria[i. Se umpluse,iar cu timpul devenise supra`nc\rcat\. Pe pere]i fuseser\ at`rnatetablouri, fuseser\ aranjate ni[te desene, ici [i colo chiar fotografiipe care le decupase din reviste [i pe care le schimba des. Puteau fiv\zute acolo un peisaj sudic, fotografii dintr-un or\[el german deprovincie, dup\ toate aparen]ele or\[elul natal al lui Haller, iarprintre ele, acuarele viu colorate, str\lucitoare, despre care abiamai t`rziu am aflat c\ fuseser\ pictate chiar de el. Mai era apoifotografia unei femei sau fete tinere [i dr\gu]e. O vreme at`rn\ pe

contribui doar `n calitate de martor ocular la conturarea imaginiiacelui om deosebit care ne-a l\sat manuscrisele lupului de step\.

~nc\ din primul moment `n care l-am v\zut intr`nd pe u[a cugeaml`c a m\tu[ii, `n\l]`ndu-[i capul ca o pas\re [i l\ud`nd miro-sul pl\cut ce plutea `n casa noastr\, am remarcat `ntru c`tva c\omul acesta avea `n el ceva aparte, iar prima mea reac]ie, naiv\, afost aceea de repulsie. Sim]isem (iar m\tu[a mea care, spredeosebire de mine, nu e c`tu[i de pu]in o fire intelectual\, sim]ise[i ea exact acela[i lucru) – sim]isem c\ omul acela era suferind, c\sufletul sau spiritul, sau caracterul s\u sufereau `ntr-un fel anume,a[a `nc`t instinctul meu de om s\n\tos m-a pus `n gard\. Aceast\reac]ie de ap\rare a f\cut loc `n decursul timpului unei simpatiibazate pe o mare compasiune fa]\ de acest om lovit de o suferin]\profund\ [i `ndelungat\, c\ci asistam la `nsingurarea [i moartealui interioar\. ~n perioada aceasta mi-am dat seama din ce `n cemai mult c\ boala de care suferea Haller nu se tr\gea din cine [tiece defecte ale firii sale, ci, dimpotriv\, din uria[a bog\]ie a harului[i for]elor sale care nu ajunseser\ s\ ating\ treapta armoniei.Mi-am putut da seama c\ Haller era un geniu al suferin]ei, c\ `[iformase o genial\ capacitate de a suferi , nelimitat\, `ngrozitoare,de genul celei pe care o evoc\ Nietzsche `n unele dintre maximelesale. Totodat\, mi-am dat seama c\ la baza pesimismului s\u nust\tea dispre]ul fa]\ de lume, ci dispre]ul fa]\ de el `nsu[i, c\ci oride c`te ori rostea cuvinte necru]\toare [i nimicitoare la adresaunor institu]ii sau persoane nu se excludea niciodat\ pe sine, elera `ntotdeauna primul ]inta s\ge]ilor sale, el era primul om pecare `l ura [i `l contrazicea...

Ajuns aici, consider necesar s\ fac o parantez\ de natur\psihologic\. Cu toate c\ nu [tiu dec`t prea pu]ine despre via]alupului de step\, am toate motivele s\ presupun c\ ni[te p\rin]i [i`nv\]\tori iubitori, dar severi [i foarte pio[i, l-au educat `ntr-unspirit care pune la baza educa]iei „`nfr`ngerea voin]ei“. Numai c\acestui elev nu reu[iser\ nici s\-i nimiceasc\ personalitatea, nicis\-i `nfr`ng\ voin]a, c\ci el era mult prea puternic [i dur, multprea m`ndru [i plin de spirit. ~n loc s\-i nimiceasc\ personalitatea,


p p q / / g

om obi[nuit cu munca [i cu folosirea ra]ional\ a timpului, dar [ipentru c\, pe deasupra, mai s`nt [i abstinent, nefum\tor, [i sticleleacelea mi-au displ\cut `nc\ [i mai mult dec`t dezordinea pito-reasc\ din camera lui Haller.

At`t `n felul s\u de a dormi [i munci, c`t [i de a tr\i, de am`nca [i de a bea, str\inul se dovedi a fi la fel de dezordonat [i decapricios. ~n anumite zile nu ie[ea deloc din cas\ [i nu m`ncanimic, bea doar diminea]a o cafea, uneori m\tu[a mea g\sea c`teo coaj\ de banan\, singurul rest de la mesele sale, ̀ n schimb ̀ n altezile lua masa la restaurant, c`nd `n localuri bune [i elegante, c`nd`n mici cr`[me de mahala. S\n\tatea lui p\rea c\ las\ de dorit; `nafar\ de dificult\]ile pe care le `nt`mpina la mers, dificult\]i caredeseori `l f\ceau s\ urce scara cu mult\ greutate, p\rea c\ sufer\ [ide alte tulbur\ri, iar odat\ spusese `n treac\t c\ de ani de zile numai avusese o digestie sau un somn ca lumea. Toate acestea eu lepuneam `n primul r`nd pe seama b\uturii. Mai t`rziu, c`nd `l`nso]eam `ntr-un local sau altul, am v\zut cu ochii mei cu ce rapi-ditate capricioas\ d\dea pe g`t diversele vinuri, dar nici eu, nicialtcineva nu l-am v\zut vreodat\ beat cu adev\rat.

N-am s\ uit niciodat\ ziua `n care am avut prima noastr\convorbire ceva mai personal\. Nu ne cuno[team dec`t a[a cumse cunosc ni[te vecini de camer\ `ntr-un imobil `n care locuiesc cuchirie. ~ntr-o sear\, pe c`nd m\ `ntorceam acas\ de la birou, l-amg\sit pe domnul Haller a[ezat, spre uimirea mea, pe palierul sc\riidintre primul [i al doilea etaj. {edea pe ultima treapt\ de sus [i sed\du la o parte, l\s`ndu-m\ s\ trec pe l`ng\ el. L-am `ntrebat dac\nu se simte bine, oferindu-m\ s\-l `nso]esc p`n\ sus la el.

Haller se uit\ la mine [i mi-am dat seama c\ `l trezisem dintr-unfel de reverie. Treptat, treptat, `ncepu s\ z`mbeasc\, avea un z`m-bet pl\cut [i jalnic care deseori `mi sf`[iase inima, apoi m\ invit\s\ iau loc l`ng\ el. I-am mul]umit [i i-am spus c\ nu eram obi[nuits\ stau pe trepte dinaintea locuin]ei altor oameni.

– Ah, a[a e, spuse el z`mbind mai tare, ave]i dreptate. Darsta]i o clip\, trebuie s\ v\ ar\t de ce a trebuit s\ m\ opresc [i s\stau aici.

perete un Buddha siamez, apoi fu `nlocuit cu o reproducere dup\Noaptea lui Michelangelo, apoi cu un portret al lui MahatmaGandhi. C\r]ile nu numai c\ umpleau biblioteca masiv\, ci eraur\sp`ndite pretutindeni, pe mese, pe secreterul vechi [i frumos, pedivan, pe scaune, pe jos, c\r]i cu semne de h`rtie introduse `n ele,semne care se schimbau `n permanen]\. Num\rul c\r]ilor cre[teamereu, c\ci aducea cu bra]ul c\r]i `mprumutate de la biblioteci,primind pe deasupra deseori pachete prin po[t\. Omul carelocuia `n camera aceea nu putea fi dec`t un savant. Impresiaaceasta mi-o confirmau fumul de ]igar\ care `nv\luia totul,precum [i resturile de ]ig\ri [i scrumierele r\sp`ndite peste tot.Majoritatea c\r]ilor nu avea `ns\ un con]inut savant, marea majo-ritate o formau operele unor scriitori din toate epocile [i dintoate ]\rile. O vreme au z\cut pe divanul pe care `[i petrecea zile`ntregi toate cele [ase volume groase ale unei opere cu titlulC\l\toria Sofiei de la Memel `n Saxonia, o carte de la sf`r[itulsecolului al optsprezecelea. Se p\rea c\ `ntrebuin]a des o edi]iecomplet\ a operelor lui Goethe [i una a operelor lui Jean Paul, ca[i pe cele ale operelor lui Novalis, Lessing, Jacobi [i Lichtenberg.C`teva volume de Dostoievski erau pline de fi[e cu `nsemn\ri. Pemasa cea mare, printre c\r]i [i scrieri diverse, se afla adesea c`teun buchet de flori, ba uneori puteai g\si [i c`te o cutie cu acuareleacoperit\ de praf; `n preajma ei erau scrumiere [i – pentru a nut\inui nimic – sticle cu diferite b\uturi. O sticl\ `mbr\cat\ `ntr-o`mpletitur\ de paie era de cele mai multe ori plin\ cu vin ro[u ita-lienesc, cump\rat dintr-un magazin mic, aflat `n apropiere, iaruneori puteai z\ri [i c`te o sticl\ cu vin de Burgundia sau Malaga,precum [i o sticl\ masiv\ cu vi[inat\ care, dup\ c`te am b\gat deseam\, fusese golit\ `ntr-un interval de timp destul de scurt,disp\r`nd apoi `ntr-un col] al camerei, unde se acoperise de praf,`n timp ce restul de b\utur\ nu sc\dea deloc. Nu voi `ncerca s\m\ justific pentru spionajul pe care `l practicam [i trebuie s\ re-cunosc deschis c\, la `nceput, toate aceste m\rturii ale unei vie]ianimate de un interes spiritual, dar totu[i irosite [i dezordonate,`mi trezeau oroarea [i suspiciunea. Nu numai fiindc\ eu s`nt un


p p q / / g

burgheze, [i ea cultiva flori, veghind ca toate camerele [i scara,mobilele [i perdelele, ca locuin]a [i via]a ei s\ str\luceasc\, pe c`tera posibil, de cur\]enie, de puritate [i de ordine. Adierea miro-sului de terebentin\ [i araucaria `mi aduc aminte de toate acestelucruri, [i iat\ de ce stau din c`nd `n c`nd aici, privind la aceast\gr\din\ miniatural\ a ordinii [i bucur`ndu-m\ de faptul c\ maiexist\ `nc\ a[a ceva.

A vrut s\ se scoale, dar i-a fost tare greu [i de aceea nu m-arefuzat atunci c`nd m-am oferit s\-l ajut pu]in. Continuam s\ tac,dar, a[a cum i se `nt`mplase [i m\tu[ii mele, eram st\p`nit de oanume vraj\ pe care omul acesta o radia uneori. Am urcat scara`mpreun\, agale, iar c`nd am ajuns dinaintea u[ii lui m\ mai privi`nc\ o dat\ `n fa]\, direct [i foarte prietenos, ]in`nd cheile `n m`n\[i zic`nd:

– Veni]i de la birou? Ei da, eu nu m\ pricep deloc la a[a ceva,[ti]i, eu tr\iesc a[a, cam retras, undeva la margine. Dar cred c\ [ipe dumneavoastr\ v\ intereseaz\ c\r]ile [i alte lucruri de genulacesta, m\tu[a dumneavoastr\ mi-a spus odat\ c\ a]i absolvitliceul [i c\ era]i bun la greac\. {ti]i, azi-diminea]\ am dat laNovalis de o fraz\, vre]i s\ v-o ar\t? O s\ v\ umple [i dumnea-voastr\ inima de bucurie.

M\ lu\ cu el `n camera lui unde mirosea puternic a tutun,scoase o carte dintr-o gr\mad\, r\sfoi, c\ut\.

– Chiar [i asta sun\ bine, foarte bine, zise el, asculta]i frazaaceasta: „Ar trebui s\ ne m`ndrim cu durerea – orice durere neaminte[te de rangul nostru `nalt.“ Minunat! Cu optzeci de ani`naintea lui Nietzsche! Dar nu aceasta era maxima la care m\refeream – a[tepta]i –, iat\, am g\sit-o. A[adar: „Majoritateaoamenilor nu vor s\ `noate `nainte de a [ti s\ fac\ acest lucru.“Nu-i a[a c\ e plin\ de t`lc? Fire[te c\ nu vor s\ `noate! C\ doars-au n\scut s\ tr\iasc\ pe p\m`nt, [i nu `n ap\. {i fire[te c\ nuvor s\ g`ndeasc\! Iar cel care g`nde[te, cel care consider\ c\ esen-]ialul este s\ g`nde[ti, acela poate s\ avanseze oric`t `n acestdomeniu, dar totu[i el a confundat p\m`ntul cu apa [i, odat\ [iodat\, se va `neca.“

Vorbind, `mi ar\t\ por]iunea din fa]a locuin]ei de la primuletaj `n care tr\ia o v\duv\. Pe locul `ngust, parchetat, dintre scar\,fereastr\ [i u[a cu geam st\tea l`ng\ perete un dulap `nalt din lemnde mahon cu obiecte vechi din cositor, iar `n fa]a dulapului, pepodea, pe ni[te postamente scunde, dou\ plante `n ni[te vase mari,o azalee [i o araucarie. Plantele aveau un aspect pl\cut, erau mereucurate [i `ntre]inute irepro[abil, lucru pe care `l remarcasem [i eucu mult\ pl\cere.

– Vede]i dumneavoastr\, spuse Haller `n continuare, loc[orulacesta cu araucaria miroase at`t de fantastic, `nc`t foarte des mi se`nt`mpl\ s\ nu pot trece pe aici f\r\ s\ m\ opresc pu]in. {i lam\tu[a dumneavoastr\ te `nt`mpin\ un miros pl\cut, o ordine [io cur\]enie deosebit\, dar locul acesta `n care se afl\ araucariastr\luce[te de cur\]enie, este [ters de praf [i ceruit, [i sp\lat at`t debine, este at`t de inaccesibil necur\]eniei `nc`t pur [i simplu ira-diaz\. Trebuie s\ trag mereu `n piept o doz\ bun\ de parfum – nusim]i]i [i dumneavoastr\? Mirosul acesta de cear\ de parchet [iadierea aceasta de terebentin\ eman\ `mpreun\ cu mahonul, cufrunzele sp\late ale plantelor, cu tot ceea ce se afl\ `mprejur, unparfum care reprezint\ `n mic, la modul superlativ, cur\]eniaburghez\, grija [i pedanteria, datoria `ndeplinit\ [i devotamentul.Nu [tiu cine locuie[te aici, dar s`nt sigur c\ `nd\r\tul acestei u[icu geam se afl\ paradisul cur\]eniei [i al obiceiurilor burghezetemeinic dereticate, paradisul ordinii [i al pasiunii pentru tabi-eturi [i `ndatoriri, pasiune care te umple de spaim\, dar totodat\te [i `nduio[eaz\.

Cum eu t\ceam, el continu\:– S\ nu crede]i cumva c\ vreau s\ fiu ironic! Nimic nu-mi este

mai str\in, domnule drag\, dec`t inten]ia de a lua cumva `nder`dere aceste obiceiuri burgheze [i ordinea aceasta. Este ade-v\rat c\ eu `nsumi nu tr\iesc `ntr-o lume ca aceasta, ci `ntr-alta, [ipoate c\ nici n-a[ fi `n stare s\ rezist m\car o singur\ zi `ntr-olocuin]\ `n care se afl\ astfel de araucarii. Dar chiar dac\ nu-sdec`t un lup de step\ b\tr`n [i cam jerpelit, s`nt totu[i [i eu fiulunei mame, [i mama mea era fiica unor oameni cu obiceiuri


p p q / / g

potrivit pentru o asemenea apari]ie. Un lup de step\ r\t\citprintre noi, pierdut prin ora[e, `n traiul turmei – nici o alt\imagine nu ar fi putut oglindi mai izbitor felul s\u de a fi,sfioasa lui `nsingurare, s\lb\ticia lui, nelini[tea lui, dorul lui deun c\min [i faptul c\ nu-l avea.

Odat\, la un concert simfonic, am putut s\-l observ toat\seara; `l v\zusem [ez`nd, spre surprinderea mea, aproape de mine,f\r\ ca el s\ m\ fi b\gat de seam\. Mai `ntì s-a c`ntat ceva deHändel, o partitur\ nobil\ [i frumoas\, dar lupul de step\ st\teaad`ncit `n g`nduri, rupt at`t de muzic\, c`t [i de lumea din juruls\u. {edea ca un str\in, singur [i distant, cu chipul rece, ̀ ngrijorat,uit`ndu-se `n jos. Apoi urm\ o alt\ pies\, o mic\ simfonie deFriedemann Bach, [i am fost foarte surprins s\ v\d cum dup\c`teva m\suri, str\inul meu `ncepu s\ z`mbeasc\, l\s`ndu-se `nvoia muzicii, se cufund\ `n el `nsu[i, ar\t`nd timp de zece minuteat`t de fericit, pierdut cum era `n el `nsu[i [i absorbit de ni[te viseat`t de frumoase, `nc`t eram mai atent la el dec`t la muzic\. ~nmomentul `n care bucata se sf`r[i, el se trezi, se `ndrept\ pu]in,d`nd semne c\ ar vrea s\ se ridice, c\ ar vrea s\ plece, dar mair\mase [i ascult\ ultima pies\, ni[te varia]iuni de Reger, o partitur\pe care mul]i o considerau cam lung\ [i obositoare. A[a c\ [ilupul de step\ care, la `nceput, o ascultase cu aten]ie [i bun\vo-in]\, avu din nou o c\dere, `[i v`r` mìnile `n buzunare [i secufund\ din nou `n el `nsu[i, dar de data aceasta nu p\rea defelfericit [i vis\tor, ci trist, [i `n cele din urm\, sup\rat, chipul luidevenise din nou absent, `ntunecat [i stins, l\s`nd impresia unuiom b\tr`n, bolnav [i nemul]umit.

Dup\ concert l-am z\rit din nou pe strad\ [i am mers `n urmalui; `nf\[urat str`ns `n palton p\[ea c\tr\nit, obosit, `n direc]iacartierului nostru, dar se opri `n fa]a unui mic local demodat,uit`ndu-se nehot\r`t la ceas [i intr`nd `n cele din urm\ acolo.Dintr-un impuls de moment am intrat [i eu dup\ el. {i iat\-l[ez`nd la o mas\ cu aspect mic-burghez, iar propriet\reasa [ichelneri]a `l `nt`mpinar\ ca pe un vechi client; i-am dat bun\seara [i m-am a[ezat la masa lui. Am stat acolo o or\ [i, `n timp

M\ captivase, trezindu-mi interesul, a[a c\ am mai `nt`rziat ovreme la el, iar de atunci se `nt`mpl\ nu arareori s\ mai st\m devorb\ c`te pu]in c`nd ne `nt`lneam pe scar\ sau pe strad\. La`nceput aveam oarecum sentimentul, pe care `l avusesem [i atunci`n fa]a araucariei, c\ m\ ironizeaz\. Dar nu era a[a. Nutrea chiarun fel de respect pentru mine, ca [i pentru araucarie, era at`t decon[tient, de convins de `nsingurarea lui, de faptul c\ `nota `nap\, de nesiguran]a lui, `nc`t uneori se putea entuziasma cuadev\rat [i f\r\ nici o und\ de ironie de orice fapt\ zilnic\, tipicburghez\, de exemplu, de punctualitatea cu care `mi respectamorele de birou sau de formulele rostite de un servitor sau un`ncasator de tramvai. La `nceput toate acestea mi s-au p\rut ca-raghioase [i exagerate, un fel de toane ale unui boierna[ saupierde-var\, ceva de un sentimentalism infantil. Dar a trebuit s\recunosc din ce `n ce mai mult c\, din perspectiva spa]iului rare-fiat, a atitudinii sale distante, a modului `n care `[i ducea traiul delup de step\, el admira [i `ndr\gea de fapt micul nostru universburghez ca pe ceva solid [i sigur, situat undeva departe de el,intangibil, un ad\post [i o pace spre care, pentru el, drumul era`nchis. Ori de c`te ori se `nt`lnea cu vecina noastr\, o femeie cum-secade, `[i scotea p\l\ria cu o adev\rat\ venera]ie, iar c`nd m\tu[amea se `ntre]inea pu]in cu el sau ì atr\gea aten]ia c\ unele dintrerufele sale ar trebui recondi]ionate, c\ ì at`rn\ un nasture de lapalton, el st\tea [i o asculta cu o aten]ie stranie, p\trunz`ndu-sede importan]a celor spuse, de parc\ ar fi f\cut un efort inexpri-mabil [i disperat de a se strecura printr-o cr\p\tur\ oarecare `nacest univers mic [i pa[nic, [i de a se sim]i acolo ca acas\, chiar [inumai pre] de o or\.

~nc\ din timpul primei noastre discu]ii din fa]a araucariei `[ispusese lup de step\, lucru care, de asemenea, m\ uimea [i m\tulbura `ntru c`tva. Ce fel de expresii mai erau [i astea?! Dar atrebuit s\-i accept expresia nu numai pentru c\ m\ obi[nuisemcu ea, dar [i pentru c\ nu trecu mult [i nu-l mai numeam peacest om `n sinea mea, `n g`ndurile mele, altfel dec`t lup destep\, [i nici `n ziua de azi nu [tiu s\ existe vreun alt nume mai


p p q / / g

Nu [tiu absolut nimic despre rela]iile dintre ei [i nu vreau s\mai spun dec`t urm\toarele: l-am mai v\zut o dat\ cu femeiaaceea, `n ora[, pe strad\. Mergeau la bra], el p\rea fericit, iar eum\ minunam c`t\ gra]ie, chiar c`t\ naivitate copil\reasc\ putea s\existe uneori pe chipul s\u altfel mereu nelini[tit [i am `n]eles-oatunci pe femeia aceea, dup\ cum am `n]eles [i simpatia nutrit\ dem\tu[a mea fa]\ de acest om. ~n seara aceleia[i zile se `ntoarse `ns\acas\ tot trist [i deprimat; l-am `nt`lnit la u[a de la intrare; subpalton ]inea, a[a cum obi[nuia uneori, sticla cu vin italienesc,apoi `[i petrecu toat\ noaptea `n v\g\una lui de sus, `n tov\r\[iavinului. ~mi p\rea r\u de el, c\ci numai via]\ nu mai era asta, ovia]\ nem`ngìat\, pierdut\, lipsit\ de orice ap\rare!

Ei, dar am p\l\vr\git destul. Nu mai este nevoie de alte rela-t\ri sau descrieri pentru a ar\ta c\ lupul de step\ ducea o via]\de sinuciga[. Cu toate acestea nu cred c\ [i-a pus cap\t zileloratunci c`nd, pe nepus\ mas\ [i f\r\ s\-[i fi luat m\car r\mas-bun,dar dup\ ce [i-a pl\tit toate restan]ele, plec\ din ora[ul nostru [idisp\ru cu totul. Noi n-am mai auzit niciodat\ de el [i maip\str\m [i acum `nc\ vreo c`teva scrisori sosite pe adresa lui. ~nurma lui n-a mai r\mas nimic altceva dec`t acest manuscris pecare l-a a[ternut `n timpul [ederii sale la noi [i pe care, princ`teva r`nduri, mi l-a dedicat mie, cu observa]ia c\ puteam facecu el ce voiam.

Mi-a fost imposibil s\ verific s`mburele de adev\r al celortr\ite de Haller [i relatate `n manuscrisul s\u. Nu m\ `ndoiesc c\,`n cea mai mare parte, avem de-a face cu un gen de scriere poetic\,`n]eleas\ `ns\ nu `n sensul unor construc]ii arbitrare ale fanteziei,ci `n sensul unei `ncerc\ri de a exprima ni[te procese suflete[titr\ite `n toat\ profunzimea lor sub ve[m`ntul unor `nt`mpl\ripalpabile. ~nt`mpl\rile, fantastice `n bun\ parte, din manuscrisullui Haller s-au petrecut probabil `n ultima perioad\ a [ederii salela noi [i nu m\ `ndoiesc c\ la baza lor st\ [i o por]ie bun\ de tr\irereal\, exterioar\. ~n perioada aceea, oaspetele nostru se comporta`ntr-adev\r diferit, ar\ta altfel, lipsea mult de acas\, uneori chiarnop]i `ntregi, iar `n tot acest timp c\r]ile lui r\m`neau neatinse.

ce eu am b\ut dou\ pahare de ap\ mineral\, el ceru `ntì o ju-m\tate, apoi `nc\ un sfert de litru de vin ro[u. I-am spus c\ amfost la concert, dar el nu reac]ion\ `n nici un fel. Citi eticheta depe sticla mea de ap\ mineral\ [i m\ `ntreb\ dac\ nu voiam s\ beauvin, consider`ndu-m\ invitatul lui. Auzind c\ nu beau niciodat\vin, chipul lui c\p\t\ din nou expresia unui om neajutorat [i zise:

– Da, desigur, ave]i dreptate. {i eu am tr\it cump\tat ani dezile, mult\ vreme chiar am postit, dar `n momentul de fa]\ m\aflu din nou `n Zodia V\rs\torului, o zodie `ntunecoas\ [i umed\.

Iar atunci c`nd, glumind pe seama aluziei lui, i-am dat de`n]eles c\ mi se pare pu]in probabil ca tocmai el s\ cread\ `nastrologie, adopt\ din nou tonul acela politicos cu care m\ r\nisedeseori [i spuse:

– ~ntocmai, din p\cate nu pot s\ cred nici `n aceast\ [tiin]\.Am plecat lu`ndu-mi r\mas-bun, iar el se `ntoarse foarte t`rziu

acas\, pa[ii lui `ns\ r\sunau ca de obicei [i, a[a cum se `nt`mplatotdeauna, nu se duse de `ndat\ s\ se culce (fiind vecinul lui decamer\, auzeam foarte bine acest lucru), ci r\mase `nc\ vreo or\`n camera lui de zi, cu lumina aprins\.

~mi aduc aminte [i de o alt\ sear\. Eram singur acas\, m\tu[aplecase, iar cineva sunase la u[\, am deschis [i am v\zut o femeiet`n\r\, foarte dr\gu]\, pe care am recunoscut-o `n momentul `ncare a `ntrebat de domnul Haller: era femeia din fotografia ce seafla `n camera lui. I-am ar\tat u[a lui [i m-am retras; femeiar\mase o vreme sus la el, apoi i-am auzit cum coboar\ scara [i ies`mpreun\, voio[i [i bine dispu[i, antrena]i `ntr-o discu]ie plin\ dehaz. M-a mirat foarte mult s\ v\d c\ pustnicul acesta avea oiubit\, [i `nc\ ce iubit\, at`t de t`n\r\, de dr\gu]\ [i de elegant\,a[a `nc`t toate presupunerile mele `n leg\tur\ cu el [i cu modul luide via]\ mi se `nc`lcir\ din nou. Dup\ un ceas se `ntoarse `ns\acas\ singur, cu pas greoi, trist, urc\ cu dificultate scara [i apoi `[it`r[ì pa[ii ore `ntregi `n sus [i `n jos prin camer\, `ncet, `ntocmaica un lup `nchis `ntr-o cu[c\, iar lumina arse `n camera lui toat\noaptea, aproape p`n\ `n zori.


p p q / / g

`ncol]ise boala. Dar eu v\d `n ele ceva mai mult, un document deepoc\, dat fiind c\ boala din sufletul lui Haller – iat\, de lucrulacesta s`nt convins acum – nu este capriciul unui individ, ci boalaepocii `ns\[i, nevroza genera]iei lui Haller, o boal\ care i-a lovitnu numai pe indivizii slabi [i inferiori, ci `ndeosebi pe cei maiputernici, mai p\trun[i de spirit [i mai talenta]i.

~nsemn\rile acestea s`nt – indiferent de substan]a mai multsau mai pu]in consistent\ a substratului lor de tr\ire real\ – o `n-cercare de a `nvinge marea boal\ a epocii, nu prin ocolirea [i`nfrumuse]area ei, ci prin str\dania de a transforma boala `ns\[i`ntr-un obiect al relat\rii. Ele reprezint\, literalmente, o c\l\torieprin iad, o c\l\torie b`ntuit\ c`nd de team\, c`nd de curaj, prinhaosul unui univers sufletesc inundat de `ntuneric, o c\l\torief\cut\ cu voin]a anume de a str\bate iadul de la un cap\t la altul,de a `nfrunta haosul, de a suporta p`n\ la sf`r[it suferin]a provo-cat\ de toate relele.

C`teva cuvinte ale lui Haller mi-au conferit cheia unei ase-menea `n]elegeri a lucrurilor. Odat\, dup\ ce discutasem desprea[a-zisele atrocit\]i ale Evului Mediu, mi-a spus:

– ~n realitate nu a fost vorba de nici un fel de atrocit\]i. Unom din Evul Mediu ar detesta `n mod identic `ntregul nostru stilactual de via]\, consider`ndu-l atroce, dezgust\tor [i barbar! Fiecareepoc\, fiecare cultur\, fiecare datin\ [i tradi]ie `[i are stilul s\uspecific, propria moliciune [i duritate, frumuse]ile [i atrocit\]ilesale, consider`nd c\ anumite suferin]e s`nt fire[ti [i toler`ndr\bd\tor anumite rele. Via]a oamenilor se transform\ `n suferin]\real\, `ntr-un adev\rat iad numai atunci c`nd se `ntrep\trunddou\ epoci, dou\ culturi [i religii. Un om din Antichitate care arfi fost nevoit s\ tr\iasc\ `n Evul Mediu s-ar fi sufocat `n modul celmai jalnic, tot a[a cum un s\lbatic ar fi nevoit s\ se sufoce `n s`nulciviliza]iei noastre. Exist\ apoi perioade `n care o `ntreag\ gene-ra]ie se treze[te prins\ `ntre dou\ epoci, `ntre dou\ stiluri devia]\, `nc`t `[i pierde naturale]ea, moravurile, orice sentiment desiguran]\ [i inocen]a. Fire[te c\ nu fiecare `[i d\ seama de acestlucru `n egal\ m\sur\. Un om cu firea lui Nietzsche a fost nevoit

L-am `nt`lnit atunci `n c`teva r`nduri, `mi f\cea impresia c\ `ntine-rise [i se `nviorase surprinz\tor, ba de c`teva ori p\rea chiar binedispus. Dar imediat urm\ o nou\ [i puternic\ stare depresiv\,r\mase zile de-a r`ndul `n pat, f\r\ s\ simt\ nevoia de a m`ncaceva, [i tot `n perioada aceea se cert\ deosebit de vehement, ba de-adreptul brutal, cu iubita lui care ap\ruse iar\[i, iar cearta lor ascandalizat `ntregul imobil, a[a `nc`t a doua zi Haller a cerutscuze m\tu[ii mele.

Nu, s`nt convins c\ nu [i-a pus cap\t zilelor. Mai tr\ie[te,urc`nd undeva sc\rile unor case str\ine cu picioarele sale obosite,privind fascinat la vreun parchet str\lucind de cur\]enie, laaraucarii curate, bine `ntre]inute, `[i petrece zilele `n biblioteci [inop]ile `n localuri sau pe o canapea `nchiriat\, ascult`nd din-d\r\tul vreunei ferestre cum toat\ lumea, to]i oamenii tr\iesc,[tiindu-se alungat, dar f\r\ s\ se omoare, c\ci i-a mai r\mas unstrop de credin]\ care ì spune c\ va trebui s\ bea p`n\ la fundsuferin]a din inima lui, aceast\ suferin]\ amar\ din care va fi s\ ise trag\ moartea. M\ g`ndesc adesea la el, nu mi-a u[urat `ntrunimic via]a, nu a avut darul de a `ncuraja [i de a `nt\ri `n minesentimentul for]ei [i al bunei dispozi]ii, dimpotriv\! Dar eu nus`nt el [i nu tr\iesc via]a lui, ci pe a mea, ne`nsemnat\, burghez\,dar sigur\ [i plin\ de `ndatoriri. {i astfel ne putem g`ndi la d`nsullini[ti]i [i cu prietenie, eu [i m\tu[a mea, care ar putea s\ ne spun\mult mai multe despre el, `ns\ toate acestea vor r\m`ne pentrutotdeauna `nchise `n inima ei generoas\.

~n ceea ce prive[te acum `nsemn\rile lui Haller, fanteziileacestea bizare, `n parte boln\vicioase, `n parte frumoase [i `nc\r-cate de g`nduri, trebuie s\ spun c\ dac\ aceste pagini mi-ar fic\zut `n m`n\ `nt`mpl\tor, f\r\ s\-l fi cunoscut pe autorul lor, le-a[fi aruncat indignat la gunoi. Cum `ns\ `l cunoscusem pe Haller,am avut posibilitatea s\ le `n]eleg, ba chiar s\ le aprob `ntr-ooarecare m\sur\. A[ avea unele re]ineri `n privin]a punerii lor la`ndem`na altor oameni, dac\ a[ vedea `n ele doar rodul fantezieipatologice a unui individ, a unui om s\rman, `n sufletul c\ruia


p p q / / g

~NSEMN|RILE LUI HARRY HALLER

Numai pentru nebuni

Ziua trecuse la fel ca toate celelalte; o p\c\lisem, o omo-r`sem [i pe aceasta, `nceti[or, cu primitivitatea [i timiditateaartei mele de a-mi duce traiul; lucrasem c`teva ore, cotrob\isemprin ni[te c\r]i vechi, durerile obi[nuite pentru un om de v`rstamea m\ chinuiser\ timp de dou\ ore, `nghi]isem un praf,bucur`ndu-m\ c\ am putut s\ `n[el astfel durerile, f\cusem obaie fierbinte, absorbind `n tot trupul c\ldura tandr\, primisemde trei ori c`te ceva prin po[t\ [i parcursesem scrisorile [i tip\-riturile acelea nefolositoare, `mi f\cusem exerci]iile de respira]iedar, din comoditate, renun]asem de data aceasta la exerci]iile deg`ndire [i m\ plimbasem timp de o or\, observ`nd cum noriicirus desenau pe cer contururi frumoase, delicate, `nc`nt\toare.Toate acestea erau foarte agreabile, ca [i cititul `n c\r]i vechi, ca[i baia fierbinte, dar – pun`ndu-le cap la cap – ziua de azi nufusese nici fermec\toare, nici str\lucit\, nu fusese o zi norocoas\[i plin\ de bucurie, ci una dintre acele zile care, `nc\ de mult\vreme `ncoace, trebuiau s\ fie pentru mine ceva normal [i obi[-nuit: zile potrivit de pl\cute, f\r\ doar [i poate suportabile,acceptabile, `ncropite, zilele unui b\rbat ceva mai `naintat `nv`rst\ [i nemul]umit, zile f\r\ dureri adev\rate, f\r\ griji adev\-rate, neb`ntuite de suferin]\ [i dezn\dejde, zile `n care c`nt\re[ti

s\ suporte mizeria de ast\zi cu o genera]ie [i mai bine `nainteanoastr\ – mii de oameni sufer\ ast\zi de tot ceea ce el a fost nevoits\ sufere singur [i ne`n]eles de nimeni.

Citind `nsemn\rile, a trebuit s\ m\ g`ndesc deseori la acestecuvinte. Haller este unul dintre acei oameni care au nimerit `ntredou\ epoci, pierz`ndu-[i sentimentul de siguran]\ [i `ntreaga lorinocen]\, unul dintre acei oameni al c\ror destin ì condamn\ s\tr\iasc\ intens incertitudinea vie]ii omene[ti sub forma unuichin, a unui iad personal.

~n aceasta const\, dup\ c`te mi se pare mie, semnifica]ia `n-semn\rilor sale pentru noi [i de aceea m-am decis s\ le pun [i la`ndem`na altora. De altfel nu inten]ionez nici s\ le iau ap\rarea,nici s\ le judec `ntr-un fel sau altul, `l las pe cititor s\ o fac\ dup\cum ì va dicta propria sa con[tiin]\.

L u p u l d e s t e p \ 25

p p q / / g

pentru mine `n ceva insuportabil de ur`t [i de gre]os, a[a `nc`ttrebuie s\-mi caut refugiul, disperat, `n alte temperaturi, cauzatefie de pl\cere, fie, dac\ altfel nu se poate, de suferin]\. Dup\ ces`nt o vreme ocolit de pl\ceri sau de dureri, dup\ ce respir aerulde suportabil\, fad\ indiferen]\ a a[a-ziselor zile bune, `n sufletulmeu de copil se isc\ v`ntul suferin]ei [i al nenorocirii, astfel`nc`t azv`rl zeului somnoros al `mp\c\rii, `n fa]a-i cople[it\ de`mp\care, ruginita lir\ a recuno[tin]ei mele, prefer`nd s\ simtarz`nd `n mine mai degrab\ o durere diabolic\, dec`t aceast\convenabil\ temperatur\ a camerei. Atunci m\ apuc\ doruls\lbatic de sentimente puternice, de senza]ii, furia fa]\ de oasemenea via]\ incolor\, plat\, normat\ [i sterilizat\ [i un chefnebun de a distruge ceva, eventual un magazin universal sau ocatedral\, sau pe mine `nsumi, de a s\v`r[i ni[te t`mpenii teme-rare, de a smulge perucile c`torva dintre idolii venerabili, de aprocura unor elevi cuprin[i de dorul de duc\ r`vnitele bilete detren p`n\ la Hamburg, de a seduce o fat\ sau de a le suci g`tulc`torva reprezentan]i ai ordinii burgheze pe mapamond. C\ciceea ce uram, dispre]uiam [i blestemam eu mai mult [i maipresus de toate erau: `mp\carea, s\n\tatea [i tihna, optimismulcocolo[it al cet\]eanului oarecare, ordinea obtuz\, prosper\ amediocrit\]ii, a tot ceea ce era normal, a c\ii de mijloc.

Cam `ntr-o astfel de dispozi]ie m\ aflam la sf`r[itul acesteipasabile zile de duzin\, c`nd se l\sa `ntunericul. N-am `ncheiat-o`ntr-un mod normal [i recomandabil pentru un om `ntru c`tvasuferind, cum eram, c\z`nd prad\ patului gata f\cut, ispitit denada aceea de forma unui recipient menit s\-l `nc\lzeasc\, cimi-am `nc\l]at pantofii, mi-am `mbr\cat nemul]umit paltonul,sc`rbit de inconsisten]a activit\]ii mele din ziua aceea [i am ie[itm`hnit `n ora[ul `nv\luit de `ntuneric [i cea]\ ca s\ dau pe g`t `nlocalul „La Casca de O]el“ ceea ce b\utorii numesc, `n virtuteaunei vechi conven]ii, „un p\h\rel de vin.“

Am cobor`t, deci, din mansarda mea pe sc\ri, pe sc\rile aces-tea str\ine, pe care `mi era at`t de greu s\ calc, pe sc\rile acesteatotalmente burgheze, m\turate, curate, dintr-o cas\ `n care

f\r\ pic de emo]ie sau team\, cu s`nge rece [i cump\tare, chiar[i `ntrebarea dac\ nu cumva sosise timpul s\ urmezi exemplullui Adalbert Stifter [i s\ te accidentezi la b\rbierit.

Cine a avut parte `ns\ [i de cel\lalt soi de zile, de cele proaste,cu atacuri de gut\ sau cu `ngrozitoare dureri de cap `ncuib\ritetemeinic `nd\r\tul ochilor, dureri care, printr-o vraj\ rea, `]itransform\ dr\ce[te v\zul [i auzul din bucurie `n chin, sau dezile `n care sufletul ]i se stinge, de zile grele ale goliciuniiinterioare [i disper\rii c`nd, pe p\m`ntul acesta distrus [i epuizatde societ\]ile pe ac]iuni, lumea oamenilor [i a[a-zisa cultur\ cumincinoasa [i nemernica ei str\lucire de tinichea bun\ de dus lab`lci se hlizesc la noi la orice pas `ntocmai ca un vomitiv,concentr`ndu-se [i ating`nd culmea insuportabilului `n propriuleu bolnav – cine a avut parte de asemenea zile infernale seconsider\ mul]umit cu acest gen de zile normale [i mediocrecum fusese ziua mea de azi, st\ recunosc\tor l`ng\ soba cald\,constat\ recunosc\tor, citind ziarul de diminea]\, c\ nici ast\zin-a izbucnit vreun r\zboi, c\ n-a fost instaurat\ nici o nou\dictatur\, c\ nu au fost date `n vileag porc\rii nemaipomenite `npolitic\ sau economie, acordeaz\ recunosc\tor strunele lirei saleruginite, inton`nd aproape bine dispus, `n chip cump\tat, cu oveselie acceptabil\, un psalm de mul]umire ce are s\-l umple deplictis pe cumintele, bl`ndul [i mediocrul zeu ame]it ni]elu[ cubromur\ al acelei st\ri de `mp\care, `nc`t `n v\zduhul ca de laptecald al `mp\catei plictiseli, `n absen]a durerii, o absen]\ meri-t`nd `ntreaga recuno[tin]\, cei doi – zeul mediocru, care mo]\ieplictisit, [i omul mediocru, `nc\run]it la t`mple, cel care ì c`nt\psalmul `n surdin\ – nu se deosebesc c`tu[i de pu]in unul dealtul, de parc\ ar fi fra]i gemeni.

Ce lucruri bune s`nt `mp\carea, absen]a durerii, zilele su-portabile, ce trec furi[, `n care nici durerea, nici pl\cerea nu`ndr\znesc s\ ridice glasul, c`nd totul vorbe[te `n [oapt\ [i sestrecoar\ `n v`rful picioarelor. Numai c\, din p\cate, eu s`ntgenul de om care nu suport\ prea bine mul]umirea de soiulacesta; c\ci, dup\ o scurt\ perioad\ de timp, ea se transform\


p p q / / g

str\luce[te proasp\t sp\lat\. Uneori, c`nd [tiu c\ nu m\ vedenimeni, `mi imaginez c\ locul acesta este un templu, m\ a[ez peo treapt\ ceva mai sus de araucarie, m\ odihnesc pu]in, `mi `ncru-ci[ez bra]ele [i privesc cu evlavie la aceast\ mic\ gr\din\ aordinii care, prin ]inuta ei impresionant\ [i prin ridicolul eisolitar, m\ tulbur\ `ntr-un chip anume p`n\ `n ad`ncul sufle-tului. Am b\nuiala c\ `nd\r\tul acestui palier se afl\, `n umbrasf`nt\ a araucariei, o locuin]\ `nc\rcat\ cu mahon str\lucitor `ncare domne[te un trai s\n\tos, al bunei-cuviin]e, c\ acolo oameniise scoal\ de diminea]\, `[i `ndeplinesc obliga]iile, petrec modeste[i voioase s\rb\tori `n familie, merg duminica la biseric\ [i seculc\ devreme.

Arbor`nd un aer de veselie, m\r[\luiam pe asfaltul umed [itocit al str\zilor, felinarele se uitau la mine, aureolate de la-crimi, luminile lor p`lpìau `n p`cla rece [i umed\ [i `nchipuiaulic\riri palide, reflectate de p\m`ntul ud. Mi-am amintit de aniiuita]i ai adolescen]ei mele – ce mult `ndr\geam pe vremea aceeaserile `ntunecate [i p`cloase de la sf`r[itul toamnei sau al iernii,cu c`t\ l\comie [i `nc`ntare sorbeam pe vremea aceea sentimentulde singur\tate [i melancolie, merg`nd ore `ntregi `n noapte,`nf\[urat `n palton, pe ploaie [i pe furtun\, `n mijlocul naturiiostile, v\duvite de frunze, `nc\ de pe atunci eram singur, dargustam din plin versurile care m\ b`ntuiau [i pe care, dup\aceea, [ez`nd pe marginea patului, le a[terneam pe h`rtie `ncamera mea, la lumina lum`n\rii. Ei, dar toate acestea trecuser\,golisem paharul acesta p`n\ la fund [i nimeni nu mi l-a maiumplut la loc. ~mi p\rea oare r\u c\ se `nt`mplase a[a? Nu, nu-mip\rea r\u. Nu-mi p\rea r\u de nimic din tot ceea ce fusesec`ndva. ~mi p\rea r\u de ziua de azi, de prezent, de nenum\-ratele ore [i zile pe care le pierdeam, pe care le `nduram numai,zile care nu-mi ofereau nimic, nici daruri, nici cutremur\ri.Dar, slav\ Domnului, existau [i excep]ii, existau c`teodat\,arareori, [i altfel de ore, care `mi aduceau cutremur\ri, `miaduceau daruri, surpau ziduri [i m\ purtau iar\ [i iar\ pe mine,r\t\citul, `napoi spre inima vie a lumii. Cuprins de triste]e [i

locuiau trei familii de chiria[i [i `n podul c\reia se afla chiliamea. Nu [tiu cum se `nt`mpl\, dar eu, lupul de step\ lipsit de unacoperi[ al s\u [i du[man `nsingurat al universului mic-burghez,s`nt nevoit s\ locuiesc `ntotdeauna, din pricina unui mai vechisentimentalism al meu, `n case tipic burgheze. Nu locuiesc nici`n palate, nici `n case de proletari, ci `ntotdeauna tocmai `ncuiburile acestea ultracorecte, ultraplicticoase, impecabil `ntre-]inute ale burghezilor, unde miroase pu]in a terebentin\ [ipu]in a s\pun, [i unde te sperii dac\ `nchizi u[a tr`ntind-o saudac\ intri cu pantofii murdari. Atmosfera aceasta o iubesc, f\r\`ndoial\, `nc\ de pe vremea c`nd eram copil, iar dorul tainic dea avea un c\min al meu m\ poart\ `ntruna f\r\ sc\pare peacelea[i drumuri proste[ti. Ei da, [i apoi `mi place contrastuldintre via]a mea, dintre via]a mea `nsingurat\, h\ituit\, lipsit\de dragoste, profund dezordonat\, [i universul familial, burghez.~mi place s\ respir pe sc\ri mirosul acesta de lini[te, ordine,cur\]enie, cumsec\denie [i docilitate domestic\, un miros care,`n ciuda urii mele fa]\ de apuc\turile burgheze, m\ emo]io-neaz\, [i totodat\ `mi place s\ trec dup\ aceea pragul camereimele, unde toate aceste lucruri dispar, unde printre teancurilede c\r]i zac mucuri de ]igar\ [i sticle de vin, unde domnescdezordinea, r\ceala, neor`nduiala [i unde toate c\r]ile, manu-scrisele, g`ndurile s`nt `nsemnate [i p\trunse de chinul omului`nsingurat, de `ntreaga problematic\ a condi]iei umane, dedorin]a de a da un nou sens absurdei vie]i omene[ti.

{i iat\ c\ ajunsesem `n dreptul araucariei. La primul etaj alcasei noastre scara trece pe l`ng\ micul palier din fa]a uneilocuin]e care, f\r\ nici un dubiu, este irepro[abil\, mai curat\ [imai `ngrijit\ dec`t celelalte, c\ci loc[orul acesta str\luce[te de ocur\]enie supraomeneasc\, este un minuscul templu luminos alordinii. Pe du[umeaua parchetat\, pe care ]i-e mil\ s\ calci, s`nta[ezate dou\ postamente ornamentale, iar pe fiecare postamentse afl\ c`te un vas mare, `ntr-unul cre[te o azalee, `ntr-altul oaraucarie destul de v`njoas\, un cop\cel pentru copii, s\n\tos [isolid, de o rar\ perfec]iune, deoarece p`n\ [i ultima frunzuli]\


p p q / / g

mai citesc c`te o carte modern\, nu pot pricepe pl\cerea [i bucuriape care oamenii sper\ s\ le afle `n trenurile [i hotelurile aglo-merate, `n cafenelele pline p`n\ la refuz, cu muzica lor langu-roas\ [i obsesiv\, `n barurile [i varieteurile elegante [i luxoase alemarilor ora[e, la expozi]iile interna]ionale, pe bulevarde, prele-gerile destinate celor `nseta]i de cunoa[tere, pe marile terenuri desport – toate aceste bucurii, la care mii de oameni se `mbulzesc[i se str\duie, de[i mi-ar fi [i mie accesibile, totu[i `mi r\m`n dene`n]eles, nu le pot `mp\rt\[i. Iar tot ceea ce mi se `nt`mpl\ `nrarele mele ceasuri de bucurie, tot ceea ce pentru mine `nseamn\voluptate, eveniment, extaz [i `n\l]are, toate acestea oamenii lecunosc [i le caut\, [i le `ndr\gesc cel mult `n c\r]i, c\ci `n via]\le consider\ drept o nebunie. {i `ntr-adev\r, dac\ lumea aredreptate, dac\ muzica aceasta din cafenele, amuzamenteleacestea `n mas\, ace[ti americani care se mul]umesc cu at`t depu]in, dac\ toate [i to]i ace[tia au dreptate, atunci eu nu am,atunci eu s`nt nebun, atunci eu s`nt `ntr-adev\r un lup de step\,a[a cum `nsumi mi-am spus adesea, un animal r\t\cit `ntr-olume str\in\ [i ne`n]eleas\, un animal care nu-[i mai afl\ nic\ieris\la[, aer [i hran\.

B\tut de asemenea g`nduri – fire[ti, de altfel, la un om camine – mergeam mai departe pe strad\ printr-unul dintre cele mailini[tite [i mai vechi cartiere ale ora[ului. Pe partea cealalt\ a str\-zii se afla, `nv\luit `n `ntuneric, un zid de piatr\ vechi [i cernit, lacare `mi pl\cea s\ privesc; era mereu acolo, b\tr`n [i netulburat,`ntre o bisericu]\ [i un spital vechi; ziua `mi odihneam adeseaprivirile pe suprafa]a lui aspr\, c\ci nu existau dec`t pu]ineasemenea ziduri lini[tite, blajine [i t\cute `n centrul ora[uluiunde, `n rest, pe fiecare metru p\trat luptau s\-]i atrag\ aten]ianume de magazine, de avoca]i, de inventatori, de medici, de fri-zeri sau te de miri ce vindec\tori de b\t\turi. Vedeam acum dinnou cum vechiul zid st\tea `nv\luit `n pace, dar ceva se schim-base, pe la mijlocul lui am z\rit un portal mic [i dr\gu], cu un arcogival, [i m-am z\p\cit, c\ci nu-mi d\deam deloc seama dac\portalul acesta existase acolo dintotdeauna sau fusese ad\ugat

totodat\ de o vie emo]ie, am `ncercat s\-mi amintesc de ultimaoar\ c`nd `mi fusese dat s\ am un astfel de sentiment. Se`nt`mplase `n timpul unui concert, r\suna o muzic\ veche splen-did\, c`nd iat\ c\ `ntre dou\ m\suri ale unui piano interpretatde sufl\tori mi se deschise din nou poarta spre lumea cealalt\,str\b\tusem cerul `n zbor [i `l privisem pe Dumnezeu la lucru,suportasem dureri izb\vitoare, nu mai refuzasem nimic pelumea asta, nu m\ mai temusem de nimic pe lumea asta,acceptasem toate cele [i inima mea prinsese drag de tot ceea ceera `n jurul meu. Viziunea nu durase mult, poate un sfert deor\, `ns\ revenise `ntr-un vis pe care l-am avut `n noaptea aceea,iar de atunci lic\rea tainic, din c`nd `n c`nd, prin [irul zilelormele serbede. Uneori vedeam, pre] de c`teva minute, cum vizi-unea aceasta `mi str\b\tea via]a ca o d`r\ aurie, dumnezeiasc\,acoperit\ de cele mai multe ori de murd\rie [i praf, lumin`ndapoi din nou cu sc`nteieri aurii, `nc`t credeam c\ nu o voi maipierde niciodat\, dar dup\ scurt timp disp\rea totul. ~ntr-onoapte s-a `nt`mplat ca, st`nd treaz `n pat, s\ `ncep dintr-odat\s\ spun versuri, ni[te versuri mult prea frumoase [i mult preastranii ca s\-mi fi venit ideea de a le nota, versuri pe care a douazi nu le mai [tiam, cu toate c\ r\m\seser\ ascunse `n mine camiezul greu al nucii `ntr-un `nveli[ vechi [i fragil. ~n alte d\]i,viziunea aceasta m-a b`ntuit pe c`nd citeam dintr-un scriitoroarecare, pe c`nd reflectam la vreo idee de-a lui Descartes, de-alui Pascal, ori s-a aprins `n\l]`ndu-m\ cu d`ra-i aurie p`n\ `nsl\vile cerului `n timp ce m\ aflam cu iubita mea. Ah, c`t degreu este s\ dai de aceast\ d`r\ dumnezeiasc\ `n tumultul vie]iipe care o ducem noi, `n mijlocul acestei epoci pline de at`ta`mp\care, at`t de `mburghezite, at`t de sleite de spirit, c`nds`ntem martorii unor asemenea structuri, ai unor asemenea afa-ceri, ai unei asemenea politici, ai unor astfel de oameni! Cum s\nu fiu un lup de step\ [i un sihastru jerpelit `n mijlocul acesteilumi, c`nd dintre toate ]elurile ei nu `mp\rt\[esc nici unul, c`ndbucuriile ei m\ las\ rece! Nu pot rezista mult\ vreme nici lateatru, nici la cinematograf, nu pot s\ citesc nici un ziar, rareori


p p q / / g

Am `ncercat s\ deschid poarta, `ns\ clan]a grea, veche, nu ced\la ap\sarea mea. Jocul literelor `ncetase, se sf`r[ise dintr-odat\,`n]eleg`nd parc\ triste]ea propriei sale z\d\rnicii. Am f\cut c`]ivapa[i `nd\r\t, afund`ndu-m\ `n noroi, dar nu s-au mai ivit nici unfel de litere, jocul se stinsese, am mai stat `nc\ mult\ vreme acolo`n noroi, a[tept`nd a[a, `n zadar.

Dup\ ce renun]asem [i revenisem pe trotuar, dinaintea mea,pe asfaltul lucios ca o oglind\, c\zur\ pic\turile colorate ale unorlitere.

Am citit:

NUMAI – – PENTRU – – NE – – BUNI!

M\ udasem la picioare [i `mi era frig, totu[i am r\mas `nc\mult\ vreme locului, a[tept`nd. Nu se mai `nt`mpla nimic. St`ndacolo [i g`ndindu-m\ la literele ginga[e [i colorate ce alergaser\fantomatic, ca ni[te lumini]e r\t\citoare, pe zidul umed [i peasfaltul negru [i lucios, `mi venir\ `n minte c`teva din g`ndurilede mai `nainte, parabola cu d`ra luminoas\, aurie, care se `n-dep\rteaz\ at`t de rapid [i pe care nu o mai po]i reg\si cu niciun chip.

~mi era frig [i, `n cele din urm\, am plecat vis`nd la d`raaceea, purt`nd `n mine dorul dup\ poarta unui teatru magicnumai pentru nebuni. Ajunsesem `ntre timp `n zona pie]eicentrale unde nu lipseau posibilit\]ile de distrac]ie, la fiecare pasat`rnau firme [i reclame: Orchestr\ de femei – Varieté – Cinema –Sear\ de dans – dar toate astea nu erau de mine, ele erau pentru„omul oarecare“, pentru oamenii normali pe care, de altfel, ì [ivedeam intr`nd pe u[i buluc, `n c`rduri. Cu toat\ triste]ea mea m\mai `nseninasem totu[i, mi se d\duse un semn de pe lumeacealalt\, c`teva litere colorate d\n]uiser\ [i se reflectaser\ `nsufletul meu, isc`nd acorduri tainice, z\risem din nou un lic\r alacelei d`re aurii.

M-am `ndreptat spre c`rciumioara patriarhal\ care nu seschimbase deloc, de dou\zeci [i cinci de ani, de c`nd locuisem

recent. P\rea, f\r\ `ndoial\, c\ e vechi, str\vechi; `]i puteai ima-gina c\ porti]a z\vor`t\, cu u[a ei din lemn de culoare `nchis\,d\duse, cu secole `n urm\, `n curtea unei m\n\stiri tihnite, [i c\tot acolo ducea [i acum, cu toate c\ m\n\stirea nu mai exista,v\zusem poarta aceea probabil de sute de ori, f\r\ s\ o fi b\gatde seam\, poate c\ fusese vopsit\ de cur`nd [i de aceea am remar-cat-o de ast\ dat\. Oricum, m-am oprit [i am privit cu aten]ie`nspre partea cealalt\, f\r\ s\ traversez. Strada se `ntindea `n fa]amea desfundat\ [i mustind de ap\; am r\mas pe trotuar [i nu amf\cut altceva dec`t s\ privesc dincolo, se f\cuse noapte de-abinelea [i am avut impresia c\ poarta era `mpodobit\ cu o co-roan\ sau ceva de genul acesta, un obiect multicolor. Str\duin-du-m\ s\ v\d mai bine, am observat deasupra portalului o firm\luminoas\ pe care, dup\ c`te mi se p\ru, scria ceva. Mi-am`ncordat privirea [i `n cele din urm\ am traversat, `n ciudanoroiului [i b\ltoacelor. Pe vechiul zid verde-cenu[iu am v\zuto f`[ie de lumin\ slab\ pe care ap\reau [i alergau ni[te litere mul-ticolore, disp\r`nd apoi de `ndat\, revenind [i pierind din nou.Iat\, mi-am spus eu, nici zidul acesta vechi [i frumos nu l-aul\sat `n pace, l-au transformat `ntr-o reclam\ luminoas\. ~ntretimp am descifrat c`teva cuvinte care ap\reau fugitiv, era greu s\le cite[ti, trebuia s\ le ghice[ti pe jum\tate, distan]a dintre literevaria, `nse[i literele erau difuze, p`lpìtoare, sting`ndu-se curepeziciune. Cel care voia s\-[i rezolve afacerile `n felul acestanu fusese prea inspirat, era un lup de step\, un biet nefericit; dece-[i proiecta literele pe zidul acesta de pe str\du]a cea mai`ntunecoas\ din centrul vechi al ora[ului, la o asemenea or\, peo vreme ploioas\, c`nd nimeni nu trecea pe aici, [i de ce erauliterele at`t de efemere, de p`lpìtoare, de capricioase [i de ili-zibile? Dar stai, iat\ c\ am reu[it s\ prind din zbor mai multecuvinte `n [ir, care spuneau:

TEATRU MAGICINTRAREA NU E PERMIS| ORICUI

– NU E PERMIS| ORICUI


p p q / / g

plac vinurile tari, s\lbatice, cel pu]in nu pentru consumulzilnic, ele te aduc `ntr-o stare de surescitare puternic\ [i au ungust special c\ruia i s-a dus vestea. Cel mai mult `mi placvinurile de ]ar\ foarte curate, u[oare, modeste [i lipsite defaim\, po]i s\ le bei `n cantit\]i mari, c\ci au un gust bun [iprietenos de sat, de p\m`nt, de cer [i de p\dure. Un pahar de vinde Alsacia [i o bucat\ de pìne cinstit\ – iat\ cel mai bun pr`nzdin c`te pot exista. Acum `ns\ aveam `n stomac [i o por]ie deficat, o `mbuc\tur\ aparte pentru mine, fiindc\ rareori m`ncamcarne, iar dinaintea mea se afla acum cel de al doilea pahar cuvin. Iat\ `nc\ un lucru curios: `n v\i `nverzite, oameni s\n\to[i[i cumin]i cultivau vi]a-de-vie [i tescuiau strugurii pentru ca,undeva `n lume, departe de ei, c`]iva oameni decep]iona]i s\trag\ la m\sea pe t\cute [i pentru ca ni[te lupi de step\, care sesimt pierdu]i, s\ poat\ sorbi din paharele lor un pic de curaj [ide bun\ dispozi]ie.

Din partea mea lucrul \sta n-are dec`t s\ par\ curios! ~]i f\ceabine, te ajuta s\-]i recape]i buna dispozi]ie. Amintindu-mi dep\l\vr\geala din articol, am dat drumul unui hohot de r`s, ca ou[urare, [i g`ndul `mi zbur\ iar, ca fulgerul, la melodia aceluipiano de sufl\tori pe care o uitasem [i care se `n\l]a acum `nmine ca un balona[ de s\pun str\lucitor, reflect`nd, `n mic, o lume pestri]\ [i sp\rg`ndu-se apoi u[or. Cum am putut oare s\cred c\ s`nt un om pierdut c`nd, iat\, mai exista `nc\ posibi-litatea ca `n inima mea s\ d\inuiasc\ r\d\cinile tainice ale acesteifirave melodii dumnezeie[ti care, `ntr-o bun\ zi, va `nflori dinnou `n toat\ splendoarea celor mai pl\cute culori ale sale? Chiarun animal r\t\cit fiind, care nu pricepea nici o iot\ din lumea`nconjur\toare, via]a mea nes\buit\ avea totu[i un sens, cevadinl\untrul meu `mi r\spundea recep]ion`nd semnalele unorlumi superioare, `ndep\rtate, `n creierul meu se `mbulzeau miide imagini:

Cete de `ngeri picta]i de Giotto pe o mic\ bolt\ albastr\dintr-o biseric\ din Padova, pe l`ng\ ei mergeau Hamlet [i, cuo coroni]\ pe frunte, Ofelia, splendide alegorii ale `ntregii

prima dat\ `n acest ora[, p`n\ [i proprietara era aceea[i de pe vre-muri, p`n\ [i unii dintre clien]i erau [i pe atunci `n local, peacelea[i locuri, dinaintea acelora[i pahare. Intrasem `n modestullocal ca s\-mi g\sesc un refugiu. Este adev\rat c\ [i refugiulacesta era cam la fel cu cel de pe scar\, l`ng\ araucarie, c\ci niciaici nu-mi g\seam ad\post [i tovar\[i, ci numai locul acesta lini[tital unui spectator `n fa]a unei scene pe care ni[te necunoscu]ijucau piese necunoscute, dar chiar a[a fiind, locul acesta lini[tit`[i avea valoarea lui: era ferit de gloat\, de strig\te, de muzic\,doar c`]iva cet\]eni t\cu]i care st\teau la mese de lemn f\r\ fe]ede mas\ (nici urm\ de marmur\, de email, de plu[, de alam\!),av`nd dinainte b\utura lor de sear\, un vin bun [i s\n\tos. Seprea poate ca ace[ti c`]iva mu[terii statornici ai localului, pe careì cuno[team din vedere, s\ fi fost ni[te adev\ra]i filistini, s\ fiavut `n locuin]ele lor filistine altarele deprimante ale unor zeiidio]i ai `mp\c\rii, se prea poate s\ fi fost [i ei ni[te indivizi`nsingura]i [i dezorienta]i ca mine, ni[te be]ivani lini[ti]i [iap\sa]i de g`ndul unor idealuri n\ruite, tot ni[te lupi de step\,ni[te tipi am\r`]i; nu [tiam nimic. Fiecare era adus aici de dorulunui c\min, de o decep]ie, de nevoia unui surogat, cel c\s\toritc\uta s\ reg\seasc\ aici atmosfera anilor burl\ciei sale, func-]ionarul b\tr`n, reminiscen]ele anilor de studen]ie, to]i eraucam taciturni, tuturor le pl\cea s\ bea [i, la fel ca mine, preferau[i ei s\ stea aici, cu o jum\tate de litru de vin de Alsacia dinainte,dec`t s\ asculte o orchestr\ de femei. Aici `mi aruncam ancora,aici puteam s\ rezist timp de o or\, chiar dou\. Abia b\usem o`nghi]itur\ de vin de Alsacia [i mi-am dat seama c\ `n ziua aceeanu mai m`ncasem nimic de diminea]\.

E curios c`t de mult poate s\ `nghit\ un om! Timp de vreozece minute am citit `ntr-un ziar, l\s`nd s\ p\trund\ prin ochiimei spiritul unui iresponsabil care ia `n gur\ [i rumeg\ cuvintelealtora, muindu-le `n saliv\, dar le d\ apoi afar\ nedigerate. {i-a[aam `nghi]it o coloan\ `ntreag\. Dup\ aceea am `ngurgitat obucat\ frumu[ic\ de ficat desprins din trupul unui vi]el sacri-ficat. Curios! Cel mai bun r\m`nea tot vinul de Alsacia. Nu-mi


p p q / / g

beau. Mi se ar\tase d`ra aurie, mi se amintise de eternitate, deMozart, de stele. Pre] de o or\ eram din nou `n stare s\ respir,s\ tr\iesc, s\ exist, nu mai eram nevoit nici s\ `ndur suferin]ele,nici s\ m\ tem sau s\-mi fie ru[ine.

V`ntul rece `mpr\[tia ploaia m\runt\ [uier`nd pe l`ng\felinare, pic\turile str\luceau ca ni[te fulgere sticloase, sc`nteie-toare. Am ie[it `n strada pustie. ~ncotro s-o apuc? De-a[ fi avut`n momentul acela o putere magic\, mi-a[ fi f\cut cadou unsalon dr\gu], stil Louis XVI, `n care c`]iva muzicieni buni mi-arfi interpretat dou\ sau trei piese de Händel [i de Mozart. De a[aceva a[ fi avut eu chef acum, a[ fi sorbit muzica aceasta senin\,nobil\, a[a cum zeii `[i sorb nectarul. Ah, de-a[ fi avut un prie-ten acum, un prieten undeva, `ntr-o mansard\ oarecare, c\zutpe g`nduri la lumina lum`n\rii, cu vioara culcat\ l`ng\ el! Cumm-a[ fi strecurat p`n\ la el `n lini[tea nop]ii, a[ fi urcat scara p`n\sus f\r\ pic de zgomot, surprinz`ndu-l, [i, discut`nd [i ascult`ndmuzic\, am fi petrecut `n noaptea asta c`teva ore divine! Odi-nioar\, `n anii care s-au scurs, gustasem adesea fericirea aceasta,dar [i ea se `ndep\rtase [i se desprinsese cu timpul de mine, iar`ntre prezentul [i trecutul meu s-au strecurat ni[te ani ofili]i.

Am pornit cu pas [ov\ielnic c\tre cas\, ridic`ndu-mi gulerulpaltonului [i lovind cu bastonul caldar`mul umed. Dar oric`t de`ncet a[ fi parcurs drumul, tot aveam s\ ajung prea cur`nd `nmansarda mea, `n a[a-zisul meu c\min pe care nici nu-l `n-dr\geam, `ns\ de care nu m\ puteam lipsi, c\ci trecuse dejavremea c`nd eram `n stare s\ petrec o noapte ploioas\ de iarn\plimb`ndu-m\ sub cerul liber. Dar, pentru numele luiDumnezeu, nu voiam s\-mi stric buna dispozi]ie din seara aceeanici din cauza ploii, nici din cauza gutei, nici din cauzaaraucariei, c\ci, de[i nu puteam s\ ascult o orchestr\ de camer\[i nici s\-mi g\sesc un prieten, singur cu vioara lui, melodiaaceea divin\ r\suna `nl\untrul meu, iar eu reu[eam s-o c`ntpentru mine `nsumi, cu aproxima]ie, murmur`nd-o `ncet `nritmul respira]iei. Cu astfel de g`nduri am p\[it mai departe.Nu, se putea tr\i [i f\r\ muzic\ de camer\, [i f\r\ prieten, [i era

suferin]e, ale tuturor erorilor de pe lumea asta, iat\-l pe ne-obositul Gianozzo st`nd `n balonul s\u cuprins de fl\c\ri [isufl`nd `ntr-un corn, pe Attila Schmelzle ]in`nd `n m`n\ p\l\riacea nou\, pe Borobudur ridic`nd `n v\zduh un munte desculpturi. {i chiar dac\ toate aceste chipuri frumoase tr\iau [i `ninimile multor altora, existau `n schimb alte zeci de mii deimagini [i de sunete necunoscute care, cu ochiul lor v\z\tor [icu urechea lor treaz\, s\l\[luiau [i tr\iau numai [i numai`nl\untrul meu. Iar zidul vechiului a[ez\m`nt cu str\vechea luiculoare verde-cenu[ie sp\lat\ de ploi, p\tat\, zidul din ale c\ruicr\p\turi [i semne `ncrustate de intemperii puteai s\-]i ima-ginezi mii de fresce – cine ì d\dea r\spuns, cine `l l\sa s\-ip\trund\ `n suflet, cine `l `ndr\gea, cine sim]ea farmecul culo-rilor sale care, pe nesim]ite, p\leau? C\r]ile vechi ale c\lug\-rilor, cu miniaturile [i luciul lor calm, [i c\r]ile poe]ilor ger-mani de acum dou\ sute [i o sut\ de ani, uitate de propriulpopor, toate acele volume uzate [i pline de pete, tip\riturile [imanuscrisele muzicienilor de odinioar\, partiturile solide, `n-g\lbenite, cu visurile lor pietrificate `n tonalit\]i – cine leasculta vocile inspirate, vocile hoinare [i animate de dor, cine lemai purta `n inim\ spiritul [i farmecul `ntr-o alt\ epoc\, una cese `nstr\inase de toate acestea? Cine se mai g`ndea la chiparosulmicu] [i `nd\r\tnic de pe muntele din apropiere de Gubbio,care, fr`nt de o furtun\ [i secerat `n dou\, continuase s\ tr\iasc\hr\nind `n v`rf o r\muric\ nou\, chinuit\, firav\? Cine [tia c`tvaloreaz\ munca harnicei gospodine de la primul etaj, apreci-ind cum se cuvine [i araucaria ei frumos `ngrijit\? Cine citeanoaptea slovele scrise de v\lurile de cea]\ care pluteau `n zborpe deasupra Rinului? Lupul de step\. {i cine c\uta pe subruinele propriei sale vie]i sensul pierdut, cine suferea ceea cep\rea s\ fie absurd, cine tr\ia ceea ce p\rea o nebunie, cine spera`n tain\ c\, `n tot acest haos agonic [i nebunesc, mai exista posi-bilitatea revela]iei [i a apropierii de Dumnezeu?

Str`ngeam paharul `n palm\, proprietara voia s\ mi-l umpleiar\[i, dar eu m-am ridicat. Nu mai sim]eam defel nevoia s\


p p q / / g

ceea ce noi numim „cultur\“ sau spirit, sau suflet, sau frumu-se]e, sau sfin]enie s\ nu fi fost dec`t o stafie, ceva mort de mult[i considerat numai de noi, de cei c`]iva nebuni, drept autentic[i viu? Poate c\ toate acestea nu fuseser\ niciodat\ autentice [ivii? Nu cumva noi, nebunii, ne osteneam pentru ceva ce nufusese dintotdeauna dec`t o fantom\?

Am intrat `n cartierul vechi al ora[ului; bisericu]a st\tea ca oumbr\ estompat\ [i ireal\ sub v\lul cenu[iu al nop]ii. Dintr-odat\mi-am adus aminte de ceea ce mi se `nt`mplase `n cursul serii, demisteriosul arc ogival, de placa enigmatic\ de deasupra lui, decuvintele luminoase ce d\n]uiser\ `n b\taie de joc. Ce spuneauinscrip]iile acelea? „Intrarea nu e permis\ oricui.“ {i: „Numaipentru nebuni.“ Am cercetat cu privirea zidul vechi nutrindtainica dorin]\ ca vraja aceea s\ se repete, ca inscrip]ia s\ m\invite pe mine, nebunul, `n\untru, ca poarta s\ m\ lase s\ intru.Poate c\ acolo se afla tot ceea ce-mi doream eu, poate c\ acolose interpreta muzica mea preferat\?

Peretele `ntunecos de piatr\ m\ privea indiferent, `nchis `nsine, `n `ntunericul `nser\rii, afundat ad`nc `n visul s\u. {inic\ieri vreo poart\, nic\ieri vreun arc ogival, numai zidurit\cute, `ntunecoase, f\r\ nici o sp\rtur\. Am p\[it z`mbind maideparte, adres`ndu-i zidului semne prietene[ti. „Dormi `n pace,zidule, nu vreau s\ te trezesc. Va veni [i vremea c`nd te vordemola sau te vor m`nji cu afi[ele lor avide, dar acum `nc\ maiexi[ti, `nc\ mai e[ti, frumos [i lini[tit, iar mie mi-e[ti drag.“

R\s\rindu-mi brusc `n fa]\ dintr-un cotlon `ntunecat alstr\zii, un individ m\ umplu de spaim\, era un om care se`ntorcea singur acas\ t`rziu, cu pasul obosit, cu o [apc\ pe cap,`mbr\cat `ntr-o bluz\ albastr\, duc`nd pe um\r coada uneipancarte [i, ag\]at\ de curea, o l\di]\ cu capacul deschis, cam `ngenul l\di]elor purtate de v`nz\tori prin pie]e. Mergea `nainteamea obosit, nici nu se uita la mine c\ci, dac\ ar fi f\cut-o, l-a[ fisalutat [i i-a[ fi oferit un trabuc. La lumina felinarului urm\toram `ncercat s\ citesc ce scria pe afi[ul s\u, pe pancarta ro[ie cucoad\ de lemn, dar el tot o cl\tina `ncolo [i `ncoace, `nc`t n-am

stupid s\ te la[i sf`[iat de neputinciosul dor de c\ldur\ sufle-teasc\? Singur\tatea `nsemna independen]\, iar eu mi-o dorisem[i mi-o c`[tigasem `n decursul multor ani. Era `ntr-adev\r rece,dar [i lini[tit\, minunat de lini[tit\ [i totodat\ imens\, ca spa]iulrece [i lini[tit `n care se roteau stelele.

Dintr-un local de dans pe l`ng\ care tocmai treceam m\`nt`mpin\ ca un abur de carne crud\, zvonul `nfierb`ntat [i bru-tal al muzicii de jazz. M\ oprii o clip\; genul acesta de muzic\avusese dintotdeauna pentru mine, `n ciuda dispre]ului meu, unfarmec secret. Jazzul m\ sc`rbea, dar `l preferam de sute de orioric\ruia dintre genurile muzicii contemporane, academice, c\cis\lb\ticia lui vioaie [i brutal\ p\trundea [i `n universul instinc-telor mele, degaj`nd o senzualitate naiv\ [i onest\.

Am r\mas a[a o clip\, adulmec`nd, mirosind muzica stri-dent\, ce p\rea s\ s`ngereze, am tras `n n\ri, cu furie [i poft\,atmosfera unor asemenea localuri. Latura liric\ a acestei muziciera onctuoas\, dulceag\, `mbibat\ de sentimentalism, cealalt\latur\ a ei era s\lbatic\, n\b\d\ioas\ [i puternic\, dar ambelelaturi se contopeau pa[nic [i naiv `ntr-un singur tot unitar. Erao muzic\ a declinului, la Roma, pe vremea ultimilor `mp\ra]i,existase probabil o muzic\ asem\n\toare. Fire[te c\, `n com-para]ie cu Bach, cu Mozart [i cu muzica adev\rat\, ea nu eradec`t o porc\rie – dar tot a[a era [i `ntreaga noastr\ art\,`ntreaga noastr\ g`ndire, toat\ cultura noastr\ fictiv\ atuncic`nd o comparam cu adev\rata cultur\. Marea calitate a acesteimuzici era aceea de a fi enorm de sincer\, `n genul firii pl\cute[i naturale a negrilor de a transmite ceva dintr-o bun\ dispozi]iecopil\reasc\. ~mprumutase c`te ceva de la negri [i c`te ceva de laamericanii care nou\, europenilor, ni se par, `n pofida puteriilor, adolescentini [i de o prospe]ime infantil\. Fi-va [i Europavreodat\ la fel? O pornise deja pe aceast\ cale? Oare noi,cunosc\torii [i admiratorii Europei de odinioar\, ai muziciiautentice de odinioar\, ai literaturii autentice de alt\dat\, s\ nufi fost dec`t o simpl\ minoritate de prost\naci [i de nevroticisofistica]i pe care viitorul ì va da uit\rii, r`z`nd de ei? Oare tot


p p q / / g

ceilal]i, pe oamenii adev\ra]i, ì a[teapt\, c`nd vin acas\, mamasau nevasta, copiii, servitoarele, cìnii, pisicile.

Sco]`ndu-mi paltonul ud, am dat iar peste c\r]ulia aceea. Amscos-o, era o c\rticic\ sub]ire de b`lci, tip\rit\ prost pe o h`rtieproast\, cam `n genul bro[urelelor numite Omul n\scut `n ianu-arie sau Cum s\ `ntinerim cu dou\zeci de ani `n opt zile?

Cuib\rindu-m\ `n [ezlong [i pun`ndu-mi ochelarii, am citit`ns\ pe coperta acestei bro[urele de b`lci, cu mirare [i cu unsentiment al destinului ce m-a s\getat f\r\ veste, urm\torultitlu: Tratat despre lupul de step\. Nu este pentru oricine.

{i iat\ care era con]inutul acestei scrieri, pe care am citit-o`ntr-un suflet, cuprins de o curiozitate cresc`nd\:

putut descifra nimic. Atunci l-am strigat, rug`ndu-l s\ mi-o arate.Se opri [i ]inu coada pancartei ceva mai drept, astfel `nc`t amputut citi ni[te litere care d\n]uiau buim\cite:

SEAR| DE DISTRAC}IE ANARHIST|TEATRU MAGIC!

INTRAREA NU E PERMIS| ORI...

– Pe dumneavoastr\ v\ c\utam, am strigat eu bucuros. Ce`nseamn\ asta, sear\ de distrac]ii? Unde are loc? C`nd?

El `ns\ o pornise iar\[i.– Nu-i pentru oricine, zise indiferent cu o voce adormit\,

merg`nd mai departe. Se s\turase, voia s\ se duc\ acas\.– Sta]i, am strigat eu urm`ndu-l. Ce-ave]i acolo `n l\di]a

aceea? A[ vrea s\ cump\r ceva de la dumneavoastr\.F\r\ s\ se opreasc\ din mers, omul scotoci mecanic `n l\di]\,

scoase o c\rticic\ [i mi-o `ntinse. Am `n[f\cat-o [i am b\gat-o `nbuzunar. ~n timp ce `mi descheiam paltonul ca s\ scot banii, elcoti pe o alee lateral\ ce ducea spre o poart\, trase poarta `nurma lui [i disp\ru. ~n curte r\sun\ trop\itul pa[ilor s\i grei,mai `ntì pe caldar`m, apoi pe o scar\ de lemn, pe urm\ n-ammai auzit nimic. {i dintr-odat\ am sim]it [i eu o oboseal\crunt\, [i am avut sentimentul c\ se f\cuse foarte t`rziu [i c\ arfi bine s\ m\ `ntorc acum acas\. Am m\rit pasul [i, parcurg`ndstr\du]a de la periferie, unde toat\ lumea dormea, am ajunsrepede `n zona situat\ `ntre zidurile de ap\rare, acolo undelocuiam [i unde, `n c\su]e curate, cu mici spa]ii verzi [i ieder\,st\teau cu chirie func]ionari [i pensionari cu venituri modeste.Trec`nd pe l`ng\ ieder\, pe l`ng\ iarb\, pe l`ng\ br\du], m-amaflat `n sf`r[it `n fa]a u[ii de la intrare, am nimerit gaura cheii,am nimerit butonul de lumin\, m-am strecurat pe l`ng\ u[ile cugeaml`c, pe l`ng\ dulapurile lustruite [i plantele decorative, [imi-am descuiat c\m\ru]a, acest c\min mic [i iluzoriu, unde m\a[teptau [ezlongul [i soba, c\limara cu cerneal\ [i cutia cuinstrumentele de pictat, Novalis [i Dostoievski, a[a cum pe

H E R M A N N H E S S E40

p p q / / g

i-ar fi servit la nimic, c\ci lui ì era complet indiferent dac\ lupulfusese v`r`t `ntr-`nsul prin vr\jitorii sau prin b\t\i, sau dac\ nuexista dec`t `n `nchipuirea sufletului s\u. Nu d\dea nici o impor-tan]\ la ce g`ndeau ceilal]i, nici chiar el `nsu[i despre toate acestea,c\ci, oricum, supozi]iile nu alungau lupul dintr-`nsul.

Lupul de step\ avea, a[adar, dou\ firi, una de om [i alta de lup,asta fusese soarta lui [i se prea poate ca un asemenea destin s\ nu fifost defel ceva deosebit sau rar. Se spune c\ ar fi fost v\zu]i mul]i al]ioameni care dovedeau apuc\turi de cìne sau de vulpe, de pe[te saude [arpe, f\r\ s\ fi `nt`mpinat din pricina aceasta dificult\]i deo-sebite. ~n oamenii ace[tia vie]uiau laolalt\ fie omul [i vulpea, fieomul [i pe[tele, f\r\ s\-[i cauzeze suferin]e unul altuia, ba chiar seajutau unul pe cel\lalt, iar `n unii oameni, care au ajuns departe [iau trezit invidie `n jur, fericirea fusese mai mult rodul str\danieivulpii sau maimu]ei, dec`t a omului. Iat\ un lucru cunoscut de toat\lumea. Dimpotriv\, `n cazul lui Harry, lucrurile st\teau altfel, omul[i lupul nu-[i vedeau de drum al\turi [i nici nu se `ntrajutorau, ci seurau de moarte, f\r\ contenire, a[a `nc`t existen]a unuia nu aduceadec`t suferin]\ celuilalt, iar c`nd doi se du[m\nesc de moarte `ntr-UnS`nge [i-Un Suflet, apoi via]a aceea nu e bun\ defel. Ei, dar fiecarecu soarta lui, [i u[oar\ nu-i nici una...

Se `nt`mpla `ns\ ca lupul nostru de step\ s\ aib\ sentimentul c\tr\ie[te c`nd ca lup, c`nd ca om, lucru ce se `nt`mpl\ tuturor fiin]elorastfel amestecate, `ns\ c\, atunci c`nd era lup, omul din el st\teamereu la p`nd\ uit`ndu-se cu aten]ie, c`nt\rind [i judec`nd – iar `ntimp ce era om, lupul proceda la fel. De exemplu, c`nd Harry era om[i ì venea o idee frumoas\, avea un sim]\m`nt subtil, nobil oris\v`r[ea ceea ce se cheam\ o fapt\ bun\, lupul dintr-`nsul `[i ar\tacol]ii, r`dea [i ì ar\ta cu o ironie ucig\toare c`t de ridicol este acelspectacol al noble]ei pentru un animal de step\, un lup care, `ninima lui, [tia de altfel foarte bine ce-i era pe plac, adic\ s\ goneasc\singuratic prin stepe, din c`nd `n c`nd s\ bea s`nge sau s\ dea t`rcoaleunei lupoaice – iar, din punctul de vedere al lupului, fiecare gestuman devenea `nfior\tor de caraghios [i jenant, stupid [i vanitos.Dar acela[i lucru se `nt`mpla [i atunci c`nd Haller se sim]ea [i se

TRATAT DESPRE LUPUL DE STEP|

Numai pentru nebuni

A fost odat\ un anume Harry, c\ruia i se zicea lupul de step\.Umbla pe dou\ picioare, purta `mbr\c\minte [i era om, dar de faptnu era altceva dec`t un lup de step\. ~nv\]ase multe din c`te pot`nv\]a oamenii cu mintea deschis\ [i era un b\rbat destul deinteligent. Un singur lucru nu `nv\]ase `ns\: cum s\ fie mul]umitde el `nsu[i [i de via]a lui. Nu era capabil de a[a ceva, era un omnemul]umit. Lucrul acesta i se tr\gea probabil din aceea c\, `nstr\fundul inimii sale, [tia `n permanen]\ (sau avea impresia c\[tie) c\ de fapt nu era nicidecum un om, ci un lup al stepei.Oamenii lumina]i la minte n-au dec`t s\ polemizeze pe tema dac\el era cu adev\rat lup, dac\ fusese transformat c`ndva prin farmecedin lup `n om, poate `nainte de a se fi n\scut, sau dac\ venise pelume ca om d\ruit cu sufletul unui lup de step\ [i st\p`nit de acesta,sau dac\ nu cumva credin]a lui c\, de fapt, el este un lup era numaio `nchipuire sau vreo boal\. De exemplu, s-ar putea ca `n copil\rieomul acesta s\ fi fost, s\ zicem, s\lbatic, independent [i dezordonat,ca educatorii lui s\ fi `ncercat s\ omoare fiara din el, dezvolt`ndu-i`ns\, tocmai `n felul acesta, imagina]ia [i `nt\rindu-i certitudineac\ ar fi `ntr-adev\r o fiar\ mascat\ doar de pojghi]a sub]ire aeduca]iei [i omeniei. Se putea discuta `ndelung sau puteau fi scrisec\r]i `ntregi cu privire la toate acestea; lupului de step\ `ns\ nu


p p q / / g

ne[tiind nici pe departe totul. El nu [tie c\ (a[a cum nu exist\ regul\f\r\ excep]ii [i cum Dumnezeu `ndr\ge[te uneori mai degrab\ pe unp\c\tos dec`t pe nou\zeci [i nou\ de oameni drep]i) [i Harry maiavea, a[adar, momentele sale privilegiate, fericite, c\ putea [i el s\respire, s\ g`ndeasc\ [i s\ simt\, pe de-a-ntregul [i liber, c`nd numaica un lup, c`nd numai ca un om, ba alt\dat\, `n anumite momente,foarte rare, cei doi reu[eau s\ se `mpace [i s\ tr\iasc\ unul de dragulceluilalt, a[a `nc`t nu numai c\ unul dormea `n vreme ce cel\laltst\tea de veghe, ci se [i sprijineau reciproc, fiecare d\ruind celuilaltputerea lui. Se p\rea c\ [i `n via]a acestui om, ca pretutindeni pelumea asta, obi[nuin]a, cotidianul, lucrurile cunoscute [i ordineanu aveau alt scop, dec`t acela de a-[i permite, din c`nd `n c`nd, unr\gaz m\surat `n secunde pentru a fi str\punse [i a face loc neo-bi[nuitului, minunii [i `ndur\rii. Puteau oare aceste scurte [i rareclipe de fericire s\ ofere echilibru [i calm nemilosului destin allupului de step\, `nc`t fericirea [i chinul s\-[i ]in\ p`n\ la urm\cump\n\ dreapt\ sau fericirea scurt\, dar uria[\, a celor c`tevaclipe ì absorbeau toat\ suferin]a, `mbog\]indu-l? Iat\ `ntreb\ri lacare n-au dec`t s\ reflecteze dup\ bunul lor plac cei care nu aualtceva mai bun de f\cut. Chiar [i lupul de step\ reflecta adesea latoate acestea [i acelea erau zilele sale sterile [i f\r\ rost.

La toate acestea trebuie s\ mai ad\ug\m ceva. Exist\ destul demul]i oameni de genul lui Harry, iar din aceast\ categorie fac partemai ales arti[tii. ~n to]i ace[ti oameni s\l\[luiesc laolalt\, `ntr-o`mbinare [i `ntrep\trundere du[m\noas\ [i haotic\, asem\n\toarecu aceea a lupului [i omului `n Harry, c`te dou\ suflete, c`te dou\fiin]e, dumnezeiescul [i diabolicul, s`ngele mamei [i cel al tat\lui,capacitatea de a fi ferici]i [i aceea de a suferi. {i oamenii ace[tia, careduc o via]\ plin\ de nelini[te, tr\iesc, uneori, `n rarele lor momentede fericire, sentimente at`t de puternice [i de o fericire mai presus decuvinte, spuma fericirii de o clip\ se ridic\ uneori p`n\ la culmi`nalte [i str\lucitoare, trec`nd dincolo de marea suferin]ei, a[a `nc`tstr\lucirea efemer\ a unei asemenea fericiri se r\sfr`nge [i asupracelorlal]i, fermec`ndu-i. ~ntocmai ca spuma fugar\ [i de pre] afericirii la suprafa]a unei m\ri de suferin]\ se nasc [i acele opere de

comporta ca un lup, ar\t`ndu-[i col]ii, sim]ind c\-i ur\[te [i-i du[-m\ne[te de moarte pe to]i oamenii, cu apuc\turile [i moravurile loripocrite [i depravate. C\ci, `n asemenea momente, partea de omdintr-`nsul st\tea la p`nd\, ]in`ndu-l pe lup sub observa]ie, numindu-lanimal [i fiar\, stric`ndu-i [i `nvenin`ndu-i orice bucurie pe care i-ode[tepta firea lui simpl\, s\n\toas\ [i s\lbatic\ de lup.

Cam a[a st\teau lucrurile `n cazul lupului de step\ [i oricine `[ipoate imagina c\ via]a lui Harry nu era tocmai pl\cut\ [i fericit\.Dar nu trebuie s\ se `n]eleag\ nici c\ era peste m\sur\ de nefericit (cutoate c\ el `nsu[i avea de fapt aceast\ impresie, de altfel ca orice altom care consider\ c\ nu exist\ suferin]e mai mari dec`t ale sale).Despre nimeni n-ar trebui s\ se afirme a[a ceva. Dup\ cum nici celcare nu are un lup `ntr-`nsul nu trebuie s\ fie neap\rat fericit. Iarp`n\ [i `n cea mai nefericit\ via]\ exist\ clipe `nsorite [i mici flori defericire ivite printre nisip [i pietre. A[a [i cu lupul de step\. De celemai multe ori era, incontestabil, foarte nefericit, fiind `n stare s\-inefericeasc\ [i pe al]ii, pe care ì iubea sau de care era iubit. C\ci to]icei care `l `ndr\geau nu vedeau `n el dec`t o singur\ latur\. Uniidintre ei `l iubeau ca pe un om delicat, inteligent [i deosebit, [ierau `ngrozi]i [i decep]iona]i c`nd descopereau lupul dintr-`nsul.{i n-aveau `ncotro, c\ci Harry, ca orice fiin]\, voia s\ fie `ndr\git`n totalitatea lui, nefiind capabil s\ ascund\ sau s\ nege lupuldintr-`nsul, mai ales c\ ar fi trebuit s\-i mint\ pe aceia la a c\rordragoste r`vnea. Mai erau `ns\ [i c`te unii care `ndr\geau tocmailupul din el, tocmai libertatea, s\lb\ticia lui, imposibilitatea de afi `mbl`nzit, surprizele lui periculoase [i for]a lui, dar [i ei erauprofund decep]iona]i, f\c`ndu-[i o impresie lamentabil\ `n mo-mentul `n care se dovedea brusc c\ lupul r\u [i s\lbatic mai era [iom, nutrind dorin]a de bun\tate [i delicate]e, voind chiar s\ asculteMozart, s\ citeasc\ versuri, [i aspir`nd la idealuri umane. {i tocmaiace[tia din urm\ se ar\tau de cele mai multe ori deosebit de deza-m\gi]i [i sup\ra]i, a[a `nc`t lupul de step\ contamina cu propriadualitate [i sf`[iere toate destinele cu care se `nt`lnea.

Dar cine crede c\ `l cunoa[te pe lupul de step\ [i c\ `[i poateimagina c`t de jalnic\ [i destr\mat\ este via]a lui, acela gre[e[te,


p p q / / g

trai bun nici femeilor, nici magna]ilor, a dat cu piciorul [i a refu-zat de sute de ori toate acele lucruri care, privite cu ochii altora,reprezentau un avantaj sau o fericire pentru el, urm\rind `n schimbs\-[i salveze libertatea. Nici un g`nd nu i se p\rea mai nesuferit [imai `ngrozitor dec`t acela c\ ar fi nevoit s\ `ndeplineasc\ o func]ieoarecare, s\ respecte o anumit\ organizare a zilelor [i anilor, s\ sesupun\ altora. Ura de moarte biroul, cancelaria sau locul de munc\al unui func]ionar [i co[marul cel mai crunt era prizonieratul `ntr-ocazarm\. {tia s\ se sustrag\ tuturor acestor situa]ii, adesea cu pre]ulunor jertfe imense. Iat\ `n ce constau t\ria [i virtutea lui, `n aceast\privin]\ era ne`nduplecat [i incoruptibil, `n aceast\ privin]\ aveaun caracter solid [i nesinuos. Numai c\ din aceast\ virtutedecurgeau, la r`ndul lor, `n mod direct, suferin]a [i destinul s\u. I se`nt`mpla [i lui acela[i lucru ca tuturor celorlal]i: ceea ce c\uta [idorea cu `nc\p\]`nare, din toat\ fiin]a sa, reu[ea s\ ob]in\, dar `ntr-om\sur\ mult mai mare dec`t i-ar fi putut prii unui om. Tot ceea cela `nceput `nsemnase visul [i fericirea lui se transformase mai apoi`ntr-un destin amar. Puterea ì vine de hac potentatului, banul bog\-ta[ului, slug\rnicia slugii, patima p\tima[ului. {i tot a[a indepen-den]a ì veni de hac lupului de step\. ~[i atinsese scopul, devenise dince `n ce mai independent, nimeni nu-i d\dea porunci, nu era nevoits\ dea ascultare nim\nui, hot\r`nd singur, `n deplin\ libertate, asu-pra a tot ceea ce trebuia s\ fac\ sau nu. C\ci orice om puternic `[iatinge f\r\ gre[ scopul spre care `l poart\ instinctul s\u adev\rat.Dar, tr\ind `n deplina libertate la care ajunsese, Harry constat\dintr-odat\ c\ libertatea lui era de fapt moarte, c\ r\m\sese singur,c\ lumea ì d\dea pace `ntr-un mod `ngrijor\tor, c\ oamenii nu-lmai interesau deloc, ba chiar c\ nici propria persoan\ nu-l maiinteresa, c\ `ncepuse s\ se sufoce `ncetul cu `ncetul `n aerul tot mairarefiat al independen]ei [i al `nsingur\rii sale. C\ci acum situa]iase schimbase, iar singur\tatea [i independen]a nu mai reprezentaun\zuin]a [i scopul, ci destinul, condamnarea lui, dorin]a magic\ ise `ndeplinise, [i el nu mai putea s\ dea `napoi, nu-i mai era denici un folos s\-[i `ntind\ bra]ele, animat de dor [i de bun\voin]\,`n inten]ia de a se uni cu ceilal]i din jurul s\u: acum era p\r\sit

art\, `n care un individ solitar se `nal]\, prin suferin]\, pre] de unceas, deasupra destinului s\u, at`t de sus, `nc`t fericirea lui str\luce[teca o stea pe care cei ce o v\d o consider\ etern\, confund`nd-o cupropriul vis de fericire. To]i ace[ti oameni, indiferent de felul cums-ar putea numi operele sau faptele lor, nu au, `n fond, nici un fel devia]\, adic\ via]a lor nu este existen]\, nu are o `nf\]i[are anume, einu s`nt nici eroi, nici arti[ti, nici g`nditori, `n felul `n care al]ii s`ntjudec\tori, medici, cizmari sau profesori, ci via]a lor e o fr\m`ntareetern\ [i `ndurerat\, ca mi[carea talazurilor care se sparg de st`nci, enefericit\ [i dureros sf`[iat\, e groaznic\ [i golit\ de sens, pentru cinenu este preg\tit s\ o descopere `n acele tr\iri, fapte, idei [i opere rare,ce str\lucesc deasupra haosului unei asemenea vie]i. Printre oameniide acest gen a `ncol]it ideea periculoas\ [i `nsp\im`nt\toare c\, pro-babil, `ntreaga existen]\ a omenirii nu ar fi dec`t o eroare fatal\, oprogenitur\ frenetic\ [i nereu[it\ a mumei primordiale, o s\lbatic\[i `nfior\toare tentativ\ e[uat\ a naturii. Tot printre ei s-a n\scut`ns\ [i ideea contrar\, dup\ care s-ar putea ca omul s\ nu fie doar unanimal c`t de c`t ra]ional, ci [i o odrasl\ a zeilor, sortit\ nemuririi.

Fiecare categorie de oameni `[i are semnul ei distinctiv, propriilecaracteristici, fiecare `[i are virtu]ile [i viciile sale, fiecare `[i arep\catul s\u de moarte. Unul dintre semnele distinctive ale lupului destep\ consta `n aceea c\ el era un om al crepusculului. Diminea]a erapentru el perioada proast\ a zilei, ì era team\ de ea, c\ci niciodat\nu i-a adus ceva bun. Nicic`nd `n via]a lui nu a fost vesel cuadev\rat diminea]a, n-a f\cut nimic bun `nainte de pr`nz, n-a avutnici un fel de idei bune, nu a fost `n stare s\-[i procure sie[i orialtcuiva o bucurie. Abia `n cursul dup\-amiezii se `nc\lzea [i se `n-viora `ncetul cu `ncetul [i, abia spre sear\ devenea, `n zilele lui bune,productiv [i alert pentru ca, uneori, bucuria lui s\ ajung\ laincandescen]\. De aici [i nevoia de singur\tate [i de independen]\.Nici un alt om nu resim]ise vreodat\ o nevoie mai profund\, maip\tima[\ de independen]\. ~n anii s\i de tinere]e, pe c`nd era `nc\s\rac [i f\cea eforturi s\-[i c`[tige pìnea, prefera s\ sufere de foame[i s\ umble `n haine jerpelite, numai ca s\-[i salveze f\r`ma lui deindependen]\. Nu s-a v`ndut vreodat\ pentru bani sau pentru un


p p q / / g

unei asemenea st\ri suflete[ti, remarcat\ aproape `ntotdeauna `nc\din fraged\ tinere]e, stare care ì `nso]e[te pe ace[ti oameni peparcursul `ntregii lor vie]i, nu este defel o lips\ de vitalitate, c\ci,dimpotriv\, printre „sinuciga[i“ exist\ [i firi extraordinar detenace, avide [i `ndr\zne]e. Dar, dup\ cum unele organisme s`ntcuprinse de febr\ p`n\ [i la cel mai ne`nsemnat simptom de boal\,tot a[a exist\ [i firile acestea pe care noi le numim „sinuciga[e“ [icare `ntotdeauna s`nt foarte sensibile [i sentimentale, manifest`nd`nclina]ia de a `mbr\]i[a cu ardoare ideea sinuciderii la cea maimic\ zguduire. Dac\ ar fi s\ existe o [tiin]\ care s\ aib\ curajul [iresponsabilitatea de a se ocupa de om, [i nu doar de mecanismulfenomenelor vie]ii, dac\ am avea un fel de antropologie sau depsihologie, toat\ lumea ar cunoa[te lucrurile acestea.

Tot ceea ce am spus aici despre sinuciga[i se refer\, desigur, numaila fenomenele de suprafa]\, fiind vorba de psihologie, adic\ de undomeniu al fizicii. Din punct de vedere metafizic, lucrul acesta ni seprezint\ altfel [i mult mai limpede, c\ci, privi]i astfel, „sinuciga[ii“ne apar ca ni[te oameni cuprin[i de sentimentul de vinov\]ie alindividualiz\rii, ca ni[te suflete care nu mai consider\ c\ des\-v`r[irea [i propria modelare reprezint\ scopul vie]ii lor, ci dizol-varea lor, reintegrarea lor `n mum\, reintegrarea `n Dumnezeu,reintegrarea `n cosmos. Multe dintre aceste firi s`nt incapabile s\comit\ actul concret al sinuciderii, din cauz\ c\ [i-au dat seama `nprofunzime de p\catul pe care l-ar s\v`r[i astfel. Dar noi trebuies\-i consider\m totu[i sinuciga[i, deoarece m`ntuirea ei o v\d nu `nvia]\, ci `n moarte, ei s`nt gata s\ se dea `n l\turi [i s\ se sacrifice,s\ dispar\ [i s\ se `ntoarc\ la `nceputul `nceputurilor.

A[a cum orice for]\ poate (ba `n unele condi]ii chiar trebuie) s\devin\ o sl\biciune, la fel se poate ca, dimpotriv\, sinuciga[ul tipics\-[i transforme sl\biciunea aparent\ `n for]\ [i reazem, lucru carese `nt`mpl\ chiar extraordinar de des. Un asemenea caz este [i celal lui Harry, lupul de step\. Asemeni miilor de oameni de acestgen, el transformase ideea c\ drumul spre moarte ì este deschis `norice clip\ nu numai `ntr-un melancolic joc al imagina]iei ado-lescentine, ci `[i f\cuse din g`ndul acesta m`ngìerea [i sprijinul s\u.

de toat\ lumea. Cu toate acestea, nimeni nu-l ura [i nu-i ar\tadezgust. Dimpotriv\, avea foarte mul]i prieteni. Mul]i oameni `lagreau. Dar nu avea parte dec`t de simpatie [i de amabilitate, erainvitat, i se f\ceau cadouri, i se adresau scrisori dr\gu]e, `ns\ nimeninu se apropia de el, nic\ieri nu se `nfiripa vreo leg\tur\, nimeni nuavea de g`nd, nimeni nu dorea [i nici nu era `n stare s\-i `mp\r-t\[easc\ modul de via]\. Era `nconjurat acum de aerul celor sin-guratici, de o atmosfer\ de calm, lumea `nconjur\toare aluneca, se`ndep\rta de el, c\ci se g\sea incapabil s\ `ntre]in\ rela]ii [i nicivoin]a, nici dorul nu-i puteau `nfr`nge aceast\ neputin]\. Iat\care era una dintre caracteristicile importante ale vie]ii sale.

O alta era aceea c\ f\cea parte din categoria sinuciga[ilor. Aicitrebuie spus ce gre[it este s\ se considere c\ sinuciga[ii ar fi numaioamenii care se omoar\ cu adev\rat. Printre ace[tia exist\ chiarfoarte mul]i oameni care nu devin sinuciga[i dec`t oarecum `nt`m-pl\tor [i care, `n esen]\, nu s`nt neap\rat predispu[i la sinucidere.Printre oamenii lipsi]i de personalitate, de o puternic\ not\proprie, de un destin ferm, printre in[ii de duzin\ [i de turm\exist\ unii care mor prin sinucidere f\r\ a apar]ine totu[i tipuluide sinuciga[i, din cauz\ c\ le lipse[te nota proprie [i `nsemnuldistinct, `n vreme ce, pe de alt\ parte, printre cei care, `n esen]\,s`nt sinuciga[i, exist\ mul]i, foarte mul]i, poate cei mai mul]i, carenu-[i vor curma nicic`nd zilele. „Sinuciga[ul“ – iar Harry era [i elunul – nu trebuie neap\rat s\ `ntre]in\ `n via]a sa o leg\tur\deosebit de puternic\ cu moartea – se poate face acest lucru [i f\r\a fi sinuciga[. Ceea ce `l caracterizeaz\ pe sinuciga[ este `ns\impresia c\ eul s\u reprezint\, indiferent dac\ pe bun\ dreptate saunu, un germene deosebit de periculos, `ndoielnic [i periclitat alnaturii, expus primejdiilor [i p\scut f\r\ `ntrerupere de asemeneapericole extreme, de parc\ ar sta pe v`rful cel mai `ngust al uneist`nci, o adiere din exterior sau cea mai mic\ sl\biciune interioar\fiind suficiente pentru a-l face s\ se pr\bu[easc\ `n abis. Traiectoriadestinului unor oameni de genul acesta se caracterizeaz\ prin aceeac\ sinuciderea reprezint\ pentru ei, cel pu]in `n propria lor`nchipuire, modalitatea cea mai plauzibil\ de a muri. Premisa


p p q / / g

suport\ cu mai mult\ u[urin]\ anumite necazuri care, mai `nainte,l-ar fi chinuit mai profund [i vreme mai `ndelungat\ poate p`n\ `nultima fibr\ a inimii lui. Dac\ dintr-un motiv anume ì mergeadeosebit de r\u, dac\ sec\tuirii, `nsingur\rii [i s\lb\ticirii vie]iisale li se mai ad\ugau dureri sau pierderi deosebite, putea s\ le spun\acum durerilor: „Ave]i r\bdare, peste doi ani voi fi eu st\p`nulvostru!“ Apoi se l\sa cu tandre]e `n voia g`ndului c\ `n diminea]acelei de a cincizecea anivers\ri a na[terii sale vor sosi scrisori [ifelicit\ri, `n vreme ce el, bizuindu-se pe briciul s\u, `[i va lua r\-mas-bun de la toate durerile [i va `nchide u[a dup\ sine. Pe urm\,guta din oasele lui, melancolia, durerea de cap [i durerea de burt\n-aveau dec`t s\ vad\ `ncotro o vor apuca.

Ne-a mai r\mas s\ explic\m acest fenomen particular care eralupul de step\ [i `ndeosebi rela]iile lui caracteristice cu mediulburghez, ar\t`nd c\ aceste aspecte derivau din legi fundamentale. S\lu\m, a[adar, drept punct de plecare, fiindc\ se afl\ la `ndem`n\,raporturile sale cu tot ceea ce este „burghez“!

Lupul de step\ se situa, dup\ propria concep]ie, total `n afaralumii burgheze, deoarece nu [tia ce este via]a de familie sau ambi]iasocial\. Privindu-se pe sine ca persoan\ particular\, se sim]ea c`ndun excentric, un eremit boln\vicios, c`nd un individ situat pestemedie, dotat cu facult\]i geniale, dep\[ind ne`nsemnatele norme aleunei vie]i mediocre. ~l dispre]uia cu bun\ [tiin]\ pe burghez [i sem`ndrea c\ nu este [i el la fel cu acesta. Totu[i, `n unele privin]etr\ia `ntru totul ca un burghez, avea bani la banc\, `[i ajuta c`te orud\ s\rac\, se `mbr\ca nepreten]ios, dar corect [i discret, `ncerc`nds\ tr\iasc\ `n bun\ regul\ cu poli]ia, cu oficiul fiscal [i cu alte ase-menea institu]ii ale puterii. De asemenea, un dor viguros, tainic, `latr\gea `ntruna spre lumea m\rginit\ a burgheziei, spre caselelini[tite ale familiilor de treab\ cu gr\dinile lor curate, cu sc\rilestr`mte [i cu toat\ atmosfera lor modest\ de ordine [i cumsec\denie.~i pl\cea s\ aib\ micile lui vicii [i extravagan]e, s\ se simt\ ca unom deosebit sau genial care tr\ia `n afara lumii burgheze, dar ca s\ne exprim\m astfel, nu tr\ia [i nu locuia niciodat\ `n aceleprovincii ale vie]ii unde nu mai existau obiceiuri burgheze. Nu se

Este adev\rat c\ orice zguduire, orice durere, orice situa]ie nefa-vorabil\ a vie]ii trezea de `ndat\ `n el, ca de altfel `n to]i oameniide genul lui, dorin]a de a se eschiva prin moarte. El `ns\ `[i creasetreptat din `nclina]ia aceasta o adev\rat\ filozofie pus\ `n slujbavie]ii. Familiarizarea cu g`ndul c\, `n caz de pericol, ì este deschis\acea cale de sc\pare `l `nt\rea, ì stimula curiozitatea de a gusta dinplin durerile [i necazurile, iar c`nd se afla `ntr-o stare deplorabil\era c`teodat\ capabil s\ nutreasc\ sentimente de dureroas\ bucurie,un fel de bucurie p\guboas\, zic`ndu-[i: „Iat\, s`nt curios s\ v\d c`tpoate suporta totu[i un om! C`nd voi fi atins limita suportabiluluinu va trebui dec`t s\ deschid u[a [i am sc\pat.“ Exist\ foarte mul]isinuciga[i c\rora tocmai un asemenea g`nd le insufl\ for]eneobi[nuite.

Pe de alt\ parte, to]i sinuciga[ii s`nt familiariza]i [i cu lupta`mpotriva ispitei de a se sinucide. Fiecare dintre ei [tie foarte bine,`ntr-unul din cotloanele sufletului s\u, c\ sinuciderea reprezint\ ocale de ie[ire, care `ns\ nu este dec`t o cale `ntru c`tva jalnic\ [inelegitim\ de sc\pare `n caz de pericol, c\ `n fond este mai frumos[i mai m\re] s\ fii `nfr`nt [i culcat la p\m`nt de via]a `ns\[i dec`t depropria m`n\. Aceast\ [tiin]\, aceast\ con[tiin]\ `nc\rcat\ areacela[i izvor ca [i con[tiin]a `nc\rcat\ a a[a-zi[ilor adep]i ai auto-satisfacerii, determin`ndu-i pe cei mai mul]i dintre „sinuciga[i“ s\duc\ o permanent\ lupt\ `mpotriva ispitei. Ei lupt\ la fel cumcleptomanul lupt\ `mpotriva viciului s\u. Lupul de step\ cuno[tea[i el foarte bine lupta aceasta, c\ci o dusese cu cele mai diverse arme.~n cele din urm\, pe la v`rsta de patruzeci [i [apte de ani, ì veni oidee fericit\, nu lipsit\ de umor, o idee care deseori ì umplea inimade bucurie. Hot\r`se ca `n ziua celei de a cincizecea anivers\ri a zileilui de na[tere s\-[i permit\ s\ se sinucid\. Conform `n]elegerii cu el`nsu[i, `n ziua aceea urma s\ r\m`n\ la latitudinea lui dac\ va facesau nu uz de ie[irea prev\zut\ pentru caz de pericol, dup\ cum vaavea chef atunci. Acum n-avea dec`t s\ i se `nt`mple orice, s\ se`mboln\veasc\, s\ r\m`n\ s\rac, s\ sufere [i s\ se am\rasc\ – toateacestea erau acum sorocite, mai puteau dura c`]iva ani, c`teva luni,c`teva zile, al c\ror num\r se mic[ora zi de zi! {i `ntr-adev\r,


p p q / / g

cu putreziciunea. Burghezul `ncearc\ s\ tr\iasc\ undeva `ntre celedou\ c\i, `ntr-o zon\ potolit\, de mijloc. El nu se va abandonaniciodat\, nu se va d\rui nici be]iei sim]urilor, nici ascezei, nu vafi niciodat\ martir, niciodat\ dispus s\ se nimiceasc\ – dimpotriv\,idealul s\u nu este sacrificarea, ci conservarea eului, str\dania sa nuurm\re[te s\ ating\ nici evlavia, nici contrariul ei, d\ruirea f\r\ re-zerve ì este insuportabil\, el vrea s\ se pun\ `n slujba luiDumnezeu, fire[te, dar totodat\ s\ celebreze be]ia sim]urilor, vreas\ fie virtuos, de ce nu, dar totodat\ dore[te s\ se simt\ bine [iconfortabil pe p\m`nt. Pe scurt, `ncearc\ s\ se plaseze `ntre extreme,`n zona prielnic\, lipsit\ de furtuni puternice, a modera]iei, lucrupe care [i reu[e[te s\-l fac\, jertfind `ns\ pentru aceasta intensitateade tr\ire [i sim]ire oferite de o via]\ ce tinde spre absolut [i extreme.Nu se poate tr\i intens dec`t `n detrimentul propriului eu. Darburghezul nu pre]uie[te nimic mai mult dec`t acest eu al s\u (un eu,de altfel, slab dezvoltat, rudimentar). A[adar, cu pre]ul intensit\]ii,el `[i asigur\ conservarea [i securitatea, alege lini[tea sufleteasc\`n locul devo]iunii fa]\ de Dumnezeu, tihna `n locul pl\cerii,comoditatea `n locul libert\]ii, temperatura pl\cut\ `n loculjarului ucig\tor. De aceea, burghezul este, `n esen]\, o creatur\ cuun slab impuls vital, fricoas\, care se teme de orice sacrificiupersonal [i este u[or de guvernat. Din aceast\ cauz\ a substituit pu-terea cu majoritatea, for]a cu legea, responsabilitatea cu procedeulsupunerii la vot.

Este limpede c\ o asemenea fiin]\ slab\ [i fricoas\ nu poatesupravie]ui, chiar dac\ ar exista `ntr-un num\r oric`t de mare, [i c\datorit\ caracteristicilor sale nu ar putea avea pe lumea asta altrol dec`t acela al unei turme de mioare r\t\cite printre lupii cehoin\resc `n libertate. Cu toate acestea vedem c\, de[i `n perioadeleguvernate de firi foarte puternice, burghezul este pus de `ndat\ lazid, totu[i el nu piere niciodat\, ba chiar pare din c`nd `n c`nd s\st\p`neasc\ lumea. Cum de este posibil a[a ceva? Nici m\rimeaturmei sale, nici virtutea, nici faimosul lui common sense, nicimodul de organizare nu ar avea suficient\ putere ca s\-l salveze dela pieire. Nici un medicament din lume nu poate salva via]a acelui

sim]ea la el acas\ nici `n atmosfera oamenilor puternici, de excep]ie,nici `n r`ndul r\uf\c\torilor sau dezmo[teni]ilor soartei, ci r\m`neas\ locuiasc\ `n provincia burghezilor, cu normele [i atmosferac\rora se afla `n contact permanent, chiar dac\ acesta lua formaopozi]iei [i revoltei. ~n afar\ de aceasta, fusese educat `n spiritulmicii burghezii, de la care mai p\stra o mul]ime de no]iuni [i de[abloane. Din punct de vedere teoretic n-avea absolut nimic `mpo-triva t`rfelor, dar personal n-ar fi fost `n stare s\ ia `n serios o t`rf\[i n-ar fi considerat-o niciodat\ ca pe o egal\ cu sine. Putea s\`ndr\geasc\, `ntocmai ca pe propriul frate, un delincvent politic, unrevolu]ionar sau un escroc intelectual, oameni pe care statul [isocietatea ì dispre]uiau, `ns\ n-ar fi [tiut ce altceva s\ fac\ pentruun ho], un sp\rg\tor sau un criminal feroce dec`t s\-i comp\ti-measc\ `ntr-un mod destul de burghez.

~n felul acesta el recuno[tea [i `ncuviin]a mereu, printr-olatur\ a firii [i faptelor sale, tot ceea ce comb\tea [i nega princealalt\. Crescut `n c\minul unei familii burgheze culte, `n tipa-rul unor forme [i moravuri solide, continua s\ fie legat printr-obun\ parte a sufletului s\u de r`nduielile acestei lumi, chiar [idup\ ce se individualizase demult, dep\[ind limita posibil\ a obi-ceiurilor burgheze, eliber`ndu-se de con]inutul idealurilor [i con-vingerilor burgheze.

„Spiritul burghez“, `n]eles ca o stare permanent\ a condi]ieiumane, nu `nseamn\ nimic altceva dec`t o `ncercare de a atingeechilibrul, n\zuin]a spre o medie echilibrat\ `ntre numeroaseleextreme [i polarit\]i contrastante ale comportamentului uman.Dac\ lu\m ca exemplu una dintre aceste bipolarit\]i contrastante,s\ spunem pe aceea a sfin]eniei [i a desfr`n\rii, pilda noastr\ va fi`n]eleas\ de `ndat\. Omul are posibilitatea s\ se dedice pe deplindomeniului spiritual, `ncerc\rii de a se apropia de dumnezeire,idealului evlaviei. {i invers, are, de asemenea, posibilitatea de a sededica vie]ii instinctuale, chem\rii, sim]urilor sale, `ndrept`ndu-[itoat\ str\dania spre satisfacerea unor pl\ceri de moment. Prima caleduce spre evlavie, spre martiriul spiritual, spre unirea cu Dumnezeu.Cealalt\ duce spre desfr`nare, spre martiriul instinctual, spre unirea


p p q / / g

arti[tilor apar]in aceluia[i tip. Numai aceia dintre ei care s`nt maiputernici se `nal]\ dincolo de atmosfera p\m`ntului burghez,ajung`nd `n cosmos, `n vreme ce to]i ceilal]i se resemneaz\ oriaccept\ compromisurile, dispre]uind burghezia, c\reia totu[i ìapar]in, vitaliz`nd-o [i pream\rind-o, fiind nevoi]i, `n cele dinurm\, s\ o sus]in\ pentru a supravie]ui ei `n[i[i. Aceste nenum\rateexisten]e nu reu[esc s\ ating\ tragicul, av`nd parte, `n schimb, de unremarcabil ghinion [i de o zodie proast\, `n al c\rei iad fierbtalentele lor, p`n\ ce devin roditoare. Pu]ini dintre ei reu[esc s\ seelibereze [i s\ g\seasc\ drumul spre absolut, disp\r`nd `ntr-un moddemn de toat\ admira]ia; acestea s`nt personajele tragice, iarnum\rul lor este redus. Ceilal]i, `n schimb, cei care r\m`n lega]i [iale c\ror talente se bucur\ deseori de succes `n r`ndurile burgheziei,ei au acces la un al treilea imperiu, la o lume imaginar\, darsuveran\: aceea a umorului. Nelini[ti]ii lupi de step\, f\pturileacestea care sufer\ `ngrozitor, ne`ntrerupt, [i c\rora le lipse[te vlaganecesar\ tragicului [i p\trunderii `n spa]iul astral simt chemareaspre absolut, dar nu s`nt capabili s\ tr\iasc\ `n concordan]\ cu ea:`n momentul c`nd, datorit\ suferin]ei, spiritul li s-a `nt\rit [i adevenit mai suplu, ei `[i g\sesc salvarea prin umor. ~ntr-un felanume, umorul p\streaz\ `n el ceva burghez, cu toate c\ burghe-zul autentic nu este capabil s\-l priceap\. ~n sfera lui imaginar\ serealizeaz\ idealul `nc`lcit, incongruent al oric\rui lup de step\:acolo i se ofer\ posibilitatea nu numai de a `ncuviin]a simultan [ievlavia [i desfrùl, de a `mp\ca cei doi poli apropiindu-i unul decel\lalt, ci de a-l cuprinde [i pe burghez `n acest act al accept\rii. Unom obsedat de Dumnezeu este, desigur, `n stare s\ accepte [i uncriminal, [i invers, dar nici unul, nici cel\lalt, ca de altfel niciunuldintre tr\itorii `n absolut nu este `n stare s\ accepte linia aceea neutr\[i insipid\ de mijloc, care este comportamentul burghez. Numaiumorul, inven]ia aceasta minunat\ a celor care se v\d `mpiedica]is\-[i realizeze `nalta lor chemare, a acestor fiin]e aproape tragice, afiin]elor nefericite, extraordinar de talentate, numai umorul (poatecea mai specific\ [i mai genial\ realizare a omenirii) s\v`r[e[teimposibilul, str\b\t`nd [i unind toate fa]etele umanit\]ii cu razele

om a c\rui vitalitate a sl\bit at`t de mult. {i cu toate acestea bur-ghezia tr\ie[te, puternic\ [i `nfloritoare. – De ce?

R\spunsul este urm\torul: datorit\ lupilor de step\. ~ntr-ade-v\r, for]a vital\ a burgheziei nu se bazeaz\ nicidecum pe atributelemembrilor ei obi[nui]i, ci pe cele ale deosebit de numero[ilornonconformi[ti pe care ea e capabil\ s\-i tolereze, datorit\ confuziei[i elasticit\]ii idealurilor sale. ~n s`nul burgheziei tr\ie[te `n per-manen]\ o mare mul]ime de firi puternice [i s\lbatice. Harry,lupul nostru de step\, este un exemplu caracteristic. El, cel care [i-adezvoltat `ntr-at`t individualitatea `nc`t a `ntrecut cu mult dimen-siunea accesibil\ a unui burghez, el, cel care cunoa[te `n egal\m\sur\ [i pl\cerea medita]iei, [i bucuriile tulburi ale urii, [i ale uriide sine, el, cel care detest\ legea, virtutea [i acel common sense,tocmai el este cu toate acestea, f\r\ voia lui, prizonierul obiceiurilorburgheze, de care nu se poate debarasa. {i `n felul acesta vie]uiesc dejur-`mprejurul masei propriu-zise a adev\ratei burghezii p\turilargi de oameni, mii [i mii de vie]i [i de min]i luminate care, luatefiecare `n parte, au dep\[it limitele burgheze [i ar avea voca]ia uneiexisten]e `n absolut, dar fiind legate prin sentimente infantile deobiceiurile burgheze [i molipsindu-se `n mare parte de sc\dereavitalit\]ii, continu\, `ntr-un fel, s\ r\m`n\ legate de burghezie, s\ ise supun\, s\-i r\m`n\ `ndatorate [i s\ o slujeasc\. ~ntruc`t bur-ghezia a r\st\lm\cit `n felul ei principiul celor mai mari: Cine nueste `mpotriva mea este cu mine!

Dac\ analiz\m sufletul lupului de step\ `n sensul acesta, afl\mc\ avem de-a face cu un om pe care `nsu[i gradul `nalt de indi-vidualizare atins l-a `mpedicat s\ devin\ un burghez, c\ci oriceexagerare a individualiz\rii se `ntoarce `mpotriva eului, ame-nin]`nd s\-l distrug\ din nou. Observ\m c\ el simte `ntr-`nsulimbolduri puternice at`t c\tre evlavie c`t [i spre desfrù, `ns\ fiedintr-o sl\biciune oarecare, fie din iner]ie, el nu a putut s\-[i iaav`nt, pentru a ajunge `n libertatea [i s\lb\ticia spa]iului cosmic,continu`nd s\ graviteze `n jurul constela]iei materne a burgheziei.Aceasta era pozi]ia lui `n spa]iul lumii, acestea ì erau inde-penden]ele. Cei mai mul]i dintre intelectuali, cea mai mare parte a


p p q / / g

sufletul devastat. ~naintea lui se deschid mii de asemenea posibi-lit\]i, destinul s\u le atrage irezistibil, to]i ace[ti marginali ai lumiiburgheze tr\iesc `n atmosfera posibilit\]ilor magice. O nimica toat\poate declan[a tr\snetul.

Lupul de step\ cunoa[te [i el bine aceste lucruri, chiar dac\ nuva putea s\ vad\ niciodat\ aceast\ schi]\ a biografiei sale interioare.El intuie[te care ì este locul `n edificiul universal, intuie[te [i ìcunoa[te pe nemuritori, intuie[te [i se teme de posibilitatea unei`nt`lniri cu el `nsu[i, [tie c\ exist\ oglinda aceea `n care trebuienegre[it s\ priveasc\, `n care se teme de moarte s\ priveasc\.

~n `ncheierea studiului nostru trebuie s\ mai destr\m\m oultim\ fic]iune, o mistificare teoretic\. Orice „explica]ie“, oricepsihologie, orice `ncercare de a `n]elege ceva necesit\ mijloace auxi-liare, teorii, mitologii, minciuni; iar un autor care se respect\ artrebui s\ nu ezite s\ destrame, pe c`t posibil, astfel de minciuni `n`ncheierea expunerii sale. Spun`nd „sus“ sau „jos“, avem deja de aface cu o afirma]ie care necesit\ s\ fie explicat\, c\ci at`t sus c`t [i josnu exist\ dec`t `n g`ndirea noastr\ [i ]in de domeniul abstractului.Lumea `n sine nu cunoaa[te nici sus, nici jos.

A[a `nc`t, pentru a ne exprima c`t mai concis, „lupul de step\“este la r`ndu-i o fic]iune. Sentimentul lui Harry c\ este un om-lup,p\rerea lui c\ se compune din dou\ fiin]e care se du[m\nesc unape alta, opun`ndu-se una celeilalte, nu s`nt dec`t o mitologie sim-plificatoare. Harry nu este nicidecum un om-lup [i dac\ i-ampreluat minciuna inventat\ [i crezut\ de el `nsu[i, aparent f\r\ s\ oexamin\m mai `ndeaproape, [i dac\ am c\utat s\-l privim [i s\-linterpret\m efectiv ca pe o dubl\ fiin]\, ca pe un lup de step\, n-amf\cut-o dec`t `n speran]a c\ vom fi `n]ele[i mai lesne, servindu-ne deo mistificare pe care acum vom `ncerca s\ o rectific\m.

Scindarea `n lup [i om, `n instinct [i spirit, prin care Harrycaut\ s\ ne fac\ s\-i `n]elegem mai lesne soarta, este o simplificarecras\, ea bruscheaz\ realitatea pentru a oferi o explica]ie plauzibil\,dar eronat\, a contradic]iilor pe care omul acesta le descoper\ `n el`nsu[i [i care i se par a fi sursa numeroaselor sale suferin]e. Harry

reflectate de prisma sa. S\ tr\ie[ti `n lume, ca [i cum aceasta nu arfi lume, s\ respec]i legea [i totu[i s\ fii mai presus de ea, s\ pozezi „ca[i cum n-ai poseda nimic“, s\ renun]i ca [i cum n-ar fi vorba derenun]are – toate aceste precepte `ndr\gite [i ades citate ale unei`nalte `n]elepciuni a vie]ii nu poate s\ le realizeze dec`t umorul.

Iar dac\ lupul de step\, c\ruia nu-i lipsesc nici talentul, nicipremisele pentru acest lucru, ar reu[i s\ fiarb\ p`n\ la cap\t, `ntalme[-balme[ul lasciv al iadului s\u, b\utura aceasta fermecat\[i apoi s-o elimine, atunci ar fi salvat. ~nc\ e departe de asta. Posi-bilitatea `ns\, speran]a exist\. Cine `l iube[te, cine ì `mp\rt\-[e[te zbuciumul nu poate dec`t s\-i doreasc\ s\ se salveze astfel.Chiar dac\ proced`nd a[a ar r\m`ne pentru totdeauna prizonierulobiceiurilor burgheze, suferin]ele sale ar deveni `n schimb maisuportabile, mai fructuoase. Rela]iile lui de dragoste sau de ur\fa]\ de lumea burghez\ s-ar purifica de sentimentalism, iar de-penden]a sa fa]\ de lumea aceasta ar `nceta s\-l mai chinuie `n per-manen]\, ca o ru[ine.

Pentru a ajunge la toate acestea sau poate pentru a `ndr\zni, `ncele din urm\, s\ fac\ totu[i saltul `n cosmos, lupul de step\ ar trebuipus odat\ fa]\ `n fa]\ cu el `nsu[i, ar trebui s\ priveasc\ ad`nc `nhaosul propriului suflet, devenind pe deplin con[tient de el `nsu[i.Existen]a lui precar\ i s-ar dezv\lui atunci irevocabil, iar el nu armai avea posibilitatea s\ se tot refugieze din iadul instinctelor sale`n consol\ri sentimentalo-filozofice [i de aici iar\[i `n be]ia oarb\ adestinului s\u de lup. Omul [i lupul s-ar vedea nevoi]i s\ secunoasc\ unul pe cel\lalt, f\r\ folosul m\[tilor sentimentale, [i s\priveasc\ necru]\tor unul `n ochii celuilalt. {i atunci, ori s-arproduce o explozie care i-ar desp\r]i o dat\ pentru totdeauna, astfel`nc`t n-ar mai exista nici un lup de step\, ori ar `ncheia o c\s\toriede convenien]\ sub auspiciile luminii r\s\rinde a umorului.

S-ar putea ca Harry s\ fie pus `ntr-o bun\ zi `n fa]a acestei ultimealternative. S-ar putea ca, `ntr-o bun\ zi, s\ `nve]e s\ se recunoasc\pe el `nsu[i, fie c\z`ndu-i `n m`n\ una dintre oglinjoarele noastre,fie `nt`lnindu-se cu nemuritorii, fie g\sind, poate, `ntr-unul dinteatrele noastre magice ceea ce ì trebuie pentru ca s\-[i elibereze


p p q / / g

descoperind [i `n propriul s\u interior toate imboldurile, apti-tudinile [i posibilit\]ile criminalului, apoi `n urm\toarea clip\redevine un `ntreg, redevine judec\torul, se strecoar\ `napoi `ncoaja eului s\u imaginar [i `[i face datoria, condamn`ndu-l peuciga[ la moarte. Iar c`nd unii oameni deosebit de dota]i [i cu ostructur\ deosebit de delicat\ simt `ncol]indu-le b\nuiala c\ sufletullor nu e f\cut dintr-o singur\ bucat\, c`nd, la fel ca to]i oamenii degeniu, `[i `nfr`ng ideea fix\ a personalit\]ii unitare, sim]ind c\ s`ntcompu[i din mai multe p\r]i, ca un m\nunchi de mai multe euri,atunci nu este nevoie dec`t s\ exprime acest lucru, pentru camajoritatea s\-i `nchid\ `n ospicii, s\ cheme `n ajutor [tiin]a, s\constate c\ s`nt schizofrenici [i s\ scuteasc\ omenirea de a mai auzidin gura acestor neferici]i glasul adev\rului. Ei, dar ce s\ totvorbim `n zadar, de ce s\ spunem pe nume unor lucruri pe care, se[tie de la sine, le cunoa[te orice om care g`nde[te, lucruri care, deobicei, nu s`nt exprimate cu glas tare? – A[adar, `n momentul `ncare un om face primul pas, dilat`nd acea unitate imaginar\ a euluis\u p`n\ la dualitate, omul acesta devine aproape un geniu sau celpu]in este o excep]ie rar\ [i interesant\. ~n realitate `ns\, nici un eu,nici chiar cel mai naiv, nu este unitar, ci este un univers de odiversitate extraordinar\, o mic\ bolt\ cereasc\ pres\rat\ cu stele,un haos de forme, de trepte [i st\ri, de apuc\turi mo[tenite [i deposibilit\]i. Fiecare individ `nclin\ s\ considere c\ haosul acesta esteo unitate, vorbind despre propriul eu ca despre un fenomen simplu,bine `nchegat [i conturat cu claritate, ceea ce este o iluzie necesar\ pecare o nutre[te `n mod curent fiecare om (chiar [i cel aflat sus de tot),o necesitate la fel de vital\ ca respira]ia [i hrana.

Iluzia aceasta se bazeaz\ pe o simpl\ raportare. Trupe[te, omuleste unitar, dar suflete[te niciodat\. ~n literatur\, chiar [i `n cea mairafinat\, se opereaz\ `n permanen]\, conform tradi]iei, cu personajeaparent `ntregi, aparent unitare. Din toat\ literatura de p`n\ la noispeciali[tii, cunosc\torii, apreciaz\ mai cu seam\ drama, [i pe bun\dreptate, c\ci ea ofer\ (sau ar putea s\ ofere) cea mai mare posibili-tate de a reflecta eul `n toat\ complexitatea lui – dac\ aparen]agrosolan\ n-ar contrazice cu brutalitate acest adev\r, impun`nd

descoper\ `n el `nsu[i un „om“, adic\ un univers de g`nduri, senti-mente [i cultur\, sub forma unei naturi domesticite [i sublimate, [i,pe l`ng\ aceasta, mai descoper\ `n sine un „lup“, adic\ universul`ntunecos al instinctelor, s\lb\ticiei [i ferocit\]ii `n stare nesubli-mat\, brut\. ~n ciuda unei aparent at`t de clare scind\ri a fiin]eisale `n dou\ sfere ostile, i-a fost dat s\ observe c`teodat\ c\ lupul [iomul se `mp\cau unul cu cel\lalt pentru scurt\ vreme, fiind ferici]ipre] de c`teva clipe. Dac\ Harry ar `ncerca s\ stabileasc\ `n cem\sur\ contribuise omul [i `n ce m\sur\, lupul la conturareafiec\rui moment al vie]ii sale, a fiec\rei fapte, a fiec\rui sentimental s\u, ar ajunge de `ndat\ la ananghie, iar toat\ teoria lui fru-moas\ despre lupul acela s-ar destr\ma. Pentru c\ nici un singurom, nici un negru primitiv, nici un imbecil nu este de o simplitateat`t de convenabil\, `nc`t s\-i putem explica fiin]a ca pe o sum\ anumai dou\ sau trei elemente principale, cu at`t mai mult`ncercarea de a explica un om at`t de complicat ca Harry printr-onaiv\ `mp\r]ire a lui `n lup [i om este o copil\rie f\r\ margini.Harry nu se compune din dou\, ci din sute, din mii de fiin]e. Via]alui (la fel ca via]a oric\rui alt om) nu penduleaz\ doar `ntre doipoli, cum ar fi instinctul [i spiritul sau evlavia [i desfrùl, ci `ntremii, `ntre nenum\rate perechi de poli.

Nu trebuie s\ ne mire faptul c\ un om at`t de instruit [i deinteligent ca Harry este `n stare s\ se considere un „lup de step\“ [inici `nchipuirea lui c\ ar putea s\ cuprind\ edificiul bogat [icomplicat al vie]ii sale `ntr-o formul\ at`t de simplist\, at`t debrutal\, at`t de primitiv\. Capacitatea omului de a g`ndi nu estefoarte mare, a[a `nc`t p`n\ [i omul cel mai spiritualizat [i mai cultvede lumea [i pe el `nsu[i, `n permanen]\, prin lentilele unorformule foarte naive, simplificatoare [i mincinoase – dar mai alespe el `nsu[i se vede `n felul acesta! C\ci to]i oamenii simt nevoia,dup\ c`t se pare `nn\scut\ [i deplin imperativ\, de a-[i imagina eullor ca pe un `ntreg. Chiar dac\ ideea aceasta fix\ le este adeseaputernic zdruncinat\, ea se reface ne`ncetat. St`nd fa]\ `n fa]\ cuun criminal [i privindu-l `n ochi, judec\torul aude timp de o clip\cum criminalul gr\ie[te cu propria lui voce (a judec\torului),


p p q / / g

multe fire. ~n Asia antic\ lucrul acesta era cunoscut [i [tiut cuexactitate, iar `n yoga budhist\ a fost inventat\ o tehnic\ precis\, alc\rei scop era dezv\luirea ideii fixe despre personalitate. Joculomenirii este complex [i plin de umor: ideea obsesiv\ pe care Indias-a ostenit timp de o mie de ani s-o destrame este identic\ cu aceeape care Occidentul s-a str\duit la fel de mult s\ o acrediteze [i s\ oconsolideze.

Privindu-l pe lupul de step\ dintr-o asemenea perspectiv\, `n-]elegem de ce sufer\ el at`t de pe urma ridicolei sale dualit\]i.~ntocmai ca Faust, crede [i el c\ dou\ suflete `nseamn\ mult preamult pentru un singur piept [i c\, din aceast\ cauz\, pieptul artrebui s\ i se sparg\. C`nd, de fapt, ele reprezint\ mult prea pu]in,a[a c\ Harry `[i nedrept\]e[te s\rmanul suflet `n mod `nfior\toratunci c`nd caut\ s\-l `n]eleag\ cu ajutorul unei imagini at`t deprimitive. Cu toate c\ este un om deosebit de cult, Harry procedeaz\la fel ca s\lbaticul care nu [tie s\ numere dec`t p`n\ la doi. Uneip\r]i din el ì d\ numele de om, celeilalte, pe cel de lup, crez`nd c\`n felul acesta a ajuns la cap\t, s-a epuizat. ~n „om“ `ngr\m\de[tetoate lucrurile descoperite `n el `nsu[i care ]in de domeniul spiri-tului, tot ce este sublimat sau cultivat, iar `n lup tot ce este in-stinctual, s\lbatic [i haotic. ~n via]\ `ns\ lucrurile nu se petrec a[ade simplu ca `n g`ndurile noastre, a[a de grosolan ca `n s\rmananoastr\ limb\, de idio]i, iar Harry se minte `ndoit pe el `nsu[i, apli-c`nd aceast\ metod\ primitiv\ a lupului. Ne temem c\ Harryconsider\ provincii `ntregi ale sufletului s\u ca f\c`nd parte dejadin „om“, cu toate c\ ele nu ]in nici pe departe de om, [i socote[tec\ alte p\r]i ale fiin]ei sale ]in de lup, cu toate c\ ele au dep\[itdemult stadiul acesta.

La fel ca to]i oamenii, Harry crede [i el c\ [tie foarte bine ce`nseamn\ un om, `ns\ de fapt, n-o [tie deloc, cu toate c\, deseori, `nvise [i `n alte st\ri greu controlabile ale con[tiin]ei sale, o intuie[te.I-ar prinde bine s\ nu-[i uite intui]iile, i-ar prinde bine s\ [i le`nsu[easc\! Doar omul nu este o structur\ `mpietrit\ [i durabil\ (a[acum ar\ta idealul Antichit\]ii, cu toate c\ `n]elep]ii acelor timpuriaveau alte intui]ii), ci mai degrab\ o `ncercare [i o trecere, nu este

iluzia c\ fiecare personaj al dramei e o unitate, deoarece este g\zduitde un trup care, incontestabil, este unic, unitar [i definitiv conturat.{i estetica naiv\ acord\ aprecieri superlative a[a-numitei drame decaractere, `n cadrul c\reia fiecare figur\ apare `n mod evident [iaparte ca o unitate. Unii `[i dau seama, mai `ntì pe departe, apoidin ce `n ce mai limpede, c\ au de-a face, probabil, cu estetica ieftin\a suprafe]elor [i c\ este gre[it s\ aplic\m marilor no[tri dramaturgiconceptele despre frumos ale Antichit\]ii, care, pornind mereu de latrupul palpabil, a inventat `ntr-un mod foarte original fic]iuneadespre eu, despre personaj. Splendide concepte, dar care nou\ nu nes`nt `nn\scute, ci ne-au fost b\gate `n cap, cu mult\ osteneal\. ~nscrierile literare din vechea Indie, asemenea no]iuni erau completnecunoscute, eroii eposurilor indiene nu s`nt pur [i simplu per-sonaje, ci m\nunchiuri de mai multe personaje, [iruri `ntregi de`ncarn\ri. {i `n lumea noastr\ modern\ exist\ scrieri literare `ncare autorul `ncearc\ s\ reprezinte, `ntr-un mod de care nu este`ntotdeauna pe deplin con[tient, complexitatea sufleteasc\ ascuns\`nd\r\tul v\lului acestui joc al personajelor [i caracterelor. Cinevrea s\-[i dea seama de asta trebuie s\ ia hot\r`rea de a renun]a `nsf`r[it s\ vad\ `n figurile unei scrieri literare fiin]e individuale, cinumai p\r]i, laturi sau aspecte diferite ale unei unit\]i superioare(aceasta put`nd fi, s\ spunem, chiar [i sufletul poetului). Cine `l vedepe Faust, de pild\, `n acest fel, constat\ c\ Faust, Mefisto, Wagner [ito]i ceilal]i formeaz\ un tot unitar, un suprapersonaj, [i abia `ncadrul acestei unit\]i superioare poate fi `ntrev\zut\ `ntru c`tvaadev\rata esen]\ a sufletului, nicidecum `n fiecare figur\ `n parte.C`nd Faust roste[te sentin]a celebr\ `n r`ndul profesorilor din toate[colile [i admirat\ cu `nfiorare de filistini: „~n pieptu-mi am, ah,dou\ suflete!“ el uit\ de Mefisto [i de o sum\ `ntreag\ de alte sufletecare, de asemenea, s\l\[luiesc `n pieptul s\u. Lupul nostru de step\crede [i el c\ poart\ `n pieptul lui dou\ suflete (lup [i om), sim]indc\, `n felul acesta, pieptul i s-a `ngustat `ngrijor\tor de mult. Pieptul,trupul este `ntotdeauna unul singur, dar sufletele care s\l\[luiesc`ntr-`nsul nu s`nt nici dou\, nici cinci, ci nenum\rate; omul este cao ceap\ compus\ din sute de `nveli[uri, ca o ]es\tur\ compus\ din


p p q / / g

s\ mearg\ pe calea `ngust\ ce duce la nemurire, unica. C\ci el simte[i nu se `n[eal\: calea aceasta merge spre suferin]e [i mai mari, spreproscriere, spre ultima renun]are, poate spre e[afod, – [i chiar dac\`l atrage nemurirea de la cap\tul acestui drum, el nu este dispusc`tu[i de pu]in s\ suporte asemenea suferin]e sau s\ moar\ at`teamor]i. ~n ciuda faptului c\ este mult mai con[tient de ]elul uma-niz\rii dec`t semenii s\i burghezi, el `nchide ochii [i nu mai vrea s\[tie c\ tocmai cramponarea dezn\d\jduit\ de eul s\u, refuzul dezn\-d\jduit de a muri reprezint\ calea cea mai sigur\ spre moarteaetern\ [i c\, `n schimb, puterea de a muri, dezbr\carea de `nveli[uri,ata[amentul ve[nic al eului fa]\ de transformare duc la nemurire.Diviniz`ndu-i pe nemuritorii s\i prefera]i, pe Mozart de exemplu, elnu-i prive[te la urma urmelor niciodat\ altfel dec`t cu ochiiburghezului, av`nd astfel tendin]a s\ explice des\v`r[irea lui Mozart`ntocmai ca un profesor de [coal\, adic\ din perspectiva marelui s\utalent de specialist [i nu din aceea a imensei sale d\ruiri, a accept\riisuferin]ei, a indiferen]ei sale fa]\ de idealurile burghezilor [i a`ndur\rii extremei `nsingur\ri, ce rarefiaz\ atmosfera burghez\ dinjurul celui aflat `n suferin]\, a celui care se umanizeaz\, transfor-m`nd-o `ntr-un eter cosmic glacial, `n `nsingurarea aceea dinGr\dina Ghetsemani.

Dar oricum, lupul nostru de step\ a descoperit `n el `nsu[i celpu]in dualitatea faustic\, [i-a dat seama c\ unitatea trupului s\u nuimplic\ unitatea sufletului, ci c\, `n cel mai bun caz, face abiaprimii pa[i pe drumul lungului s\u pelerinaj spre idealul uneiasemenea armonii. El `[i dore[te fie s\ `nving\ lupul dintr-`nsul [is\ devin\ un om `ntreg, fie s\ renun]e la om [i s\ duc\ m\car ca lupo via]\ unitar\, nesf`[iat\. Se poate presupune c\ nu a observatniciodat\ cu aten]ie comportamentul unui lup adev\rat – c\ci ar fiv\zut probabil c\ nici sufletul animalelor nu formeaz\ un totunitar, c\ [i `nd\r\tul frumoaselor forme precise ale trupului lors\l\[luie[te o mare varietate de n\zuin]e [i st\ri, c\ [i lupul `[i areabisurile sale, c\ [i lupul sufer\. Nu, prin acel „~napoi la natur\!“omul nu face dec`t s\ r\t\ceasc\ ne`ntrerupt pe un drum alsupliciului [i al dezn\dejdii. Harry nu va putea deveni niciodat\

nimic altceva dec`t o punte `ngust\, periculoas\, `ntins\ `ntrenatur\ [i spirit. Chemarea lui cea mai profund\ `l `mpinge sprespirit, spre Dumnezeu – dorul lui cel mai fierbinte `l trage `nd\r\tspre natur\, spre mum\: via]a lui penduleaz\, `nfrico[at\ [i tre-mur`nd\, `ntre aceste dou\ for]e. Ceea ce fiecare om `n]elege prinno]iunea de „om“ este `ntotdeauna doar o efemer\ conven]ie bur-ghez\. Aceast\ conven]ie respinge [i interzice anumite instincte, pecele mai crude, o doz\ bun\ de con[tiin]\, de bun\cuviin]\ [i dedebestializare e necesar\, iar un strop de spirit este nu numaiadmisibil, ci chiar absolut indispensabil. „Omul“, a[a cum ni-l pre-zint\ aceast\ conven]ie, este, ca orice alt ideal burghez, un com-promis, o `ncercare timid\ [i iste]-naiv\ de a contracara at`tpreten]iile vehemente ale r\ut\cioasei mume Natura, c`t [i pe celeale plictisitorului bunic Spirit, `ncercarea de a duce un trai c\ldu]undeva la mijloc, `ntre ele. Din aceast\ cauz\, burghezul accept\ [itolereaz\ ceea ce el nume[te „personalitate“, dar `n acela[i timparunc\ personalitatea `n bra]ele acelui monstru antropofag care este„statul“ [i folose[te am`ndou\ no]iunile `n mod constant drept atual uneia `mpotriva celeilalte. A[a se explic\ de ce burghezul `l ardeast\zi ca pe un eretic [i `l sp`nzur\ ca pe un criminal pe cel c\ruiapoimìne ì va `n\l]a un monument.

Lupul de step\ are [i el intui]ia c\ „omul“ nu este o creatur\definitivat\, ci o cerin]\ a spiritului, o posibilitate `ndep\rtat\, pec`t de r`vnit\, pe at`t de temut\, [i c\ drumul `ntr-acolo nu poate fiparcurs niciodat\ mai mult dec`t doar pe o mic\ por]iune, `nchinuri [i extazuri `ngrozitoare, [i anume tocmai de c\tre aceiindivizi rari pentru care ast\zi se preg\te[te e[afodul, iar mìne,monumentul. Ceea ce, spre deosebire de „lupul“ din sine, el nume[te„om“, este `n mare m\sur\ tocmai acel „om“ mediocru al con-ven]iei burgheze. Calea spre adev\ratul om, calea spre nemuritoripoate fi intuit\ de Harry, chiar destul de bine, el p\[e[te pe ea,parcurg`nd ici [i colo, cu ezitare, o distan]\ infim\, pl\tind pentruasta cu suferin]e grele, cu o `nsingurare dureroas\. Dar `n ad`nculsufletului s\u el nu cuteaz\ s\ accepte [i s\ `mplineasc\ cerin]a ceamai `nalt\, umanizarea veritabil\ spre care n\zuie[te spiritul, nici


p p q / / g

Nu este vorba aici de omul pe care `l iau `n considerare [coala,economia na]ional\, statistica, nu de omul f\r\ chip din furnicarulce umple str\zile, despre care se poate spune c\ valoreaz\ la fel demult ca nisipul de pe ]\rmul m\rii sau ca stropii n\scu]i de valurilece se sparg de st`nci: c`teva milioane mai mult sau mai pu]in nuconteaz\, nu s`nt dec`t material [i nimic altceva. Nu, este vorba aicide un om `n sensul `nalt al cuv`ntului, de ]elul lungului drum aldevenirii umane, de omul regesc, de nemuritori. Geniul nu estechiar at`t de rar cum ne vine nou\ s\ credem [i, pe de alt\ parte, nueste, fire[te, nici at`t de frecvent cum s-ar putea crede din istoriileliterare [i universale, [i mai ales din ziare. Lupul de step\ Harry aravea, ni se pare nou\, suficient geniu, `nc`t s\ cuteze a face maidegrab\ pasul curajos al umaniz\rii, `n loc s\ se justifice [i s\ sev\ic\reasc\ ori de c`te ori `nt`mpin\ o dificultate, d`nd vina penerodul s\u lup de step\.

Te mir\ [i te `ntristeaz\ `n egal\ m\sur\ s\ vezi c\ oameni careau asemenea posibilit\]i se am\gesc cu lupi de step\ [i cu „vai, dou\suflete“, sau c\, adesea, nutresc o dragoste at`t de la[\ fa]\ deobiceiurile burgheze. Un om care este `n stare s\-l `n]eleag\ peBuddha, un om care intuie[te existen]a cerurilor [i a abisurilorcondi]iei umane nu ar trebui s\ tr\iasc\, `ntr-o lume guvernat\ decommon sense, democra]ia [i educa]ia burghez\. Tr\ie[te `n eanumai din la[itate, iar c`nd dimensiunile proprii `l stingheresc, c`ndstr`mta lui camer\ burghez\ devine prea str`mt\ pentru el, atunciarunc\ vina `n spinarea „lupului“ [i nici nu vrea s\ [tie c\, `nmomentele acelea, lupul reprezint\ cea mai bun\ parte din sine.Nume[te „lup“ toat\ s\lb\ticia din el, consider`nd-o drept ceva r\u,periculos, drept o groz\vie pentru burghezi – dar el, cel care arecredin]a c\ este un artist [i c\ este dotat cu sim]uri delicate, nu poates\ vad\ c\, `n afar\ de lup, `nd\r\tul lupului mai tr\iesc `ntr-`nsul[i multe altele, c\ nu tot ceea ce mu[c\ e un lup, c\ acolo s\l\[luiesc [ivulpea, [i balaurul, [i tigrul, [i maimu]a, [i pas\rea-paradisului. {ic\ lumea aceasta `ntreag\, toat\ aceast\ gr\din\ paradisiac\ plin\de apari]ii dr\g\la[e [i `nfior\toare, mari [i mici, puternice [i de-licate, este sufocat\ [i paralizat\ de basmul cu lupul, la fel cum

din nou un lup `ntreg, [i chiar dac\ s-ar `nt`mpla a[a ceva, ar vedeaatunci c\ nici lupul nu este o fiin]\ simpl\, neconturat\ `nc\, ci oindividualitate foarte divers\ [i complicat\. Lupul are [i el dou\ saumai mult de dou\ suflete `n pieptul s\u de lup, iar cine `[i dore[te cuardoare s\ fie lup se face vinovat de aceea[i sl\biciune a memoriei,ca [i b\rbatul care c`nta: „O, ce fericire s\ fii din nou copil!“ B\r-batul acesta simpatic, dar sentimental, care c`nt\ c`ntecul desprefericirea copilului, `[i dore[te [i el s\ se `ntoarc\ la natur\, la nevi-nov\]ie, la `nceputul de drum, uit`nd `ns\ cu des\v`r[ire c\ nicicopiii nu s`nt c`tu[i de pu]in ferici]i, c\ [i ei s`nt capabili de multeconflicte, de multe dualit\]i, de toate suferin]ele.

Nu exist\ nici o cale `napoi, nici spre lup, nici spre copil. La`nceputul tuturor lucrurilor nu a fost nici nevinov\]ia, nici naivi-tatea; toate creaturile, chiar [i cea mai simpl\ `n aparen]\, poart\deja o vin\, s`nt divizate `n mii de p\r]i, s`nt aruncate `n torentulmurdar al devenirii [i nu mai pot s\ `noate niciodat\, niciodat\ `nsusul rùlui. Calea spre nevinov\]ie, spre ceea ce e necreat, spreDumnezeu nu duce `nd\r\t, ci `nainte, nu spre lup sau copil, cimereu mai departe `n vin\, mereu mai ad`nc `n umanizare. Nici si-nuciderea nu-]i va fi de mare folos, s\rmane lup de step\, va trebuis\ mergi totu[i pe calea mai lung\, mai anevoioas\ [i mai grea aumaniz\rii, va trebui s\-]i multiplici de mai multe ori dualitatea,s\-]i complici `n continuare caracterul [i a[a destul de complicat. ~nloc s\-]i `ngustezi universul [i s\-]i simplifici sufletul, va trebui ca`n sufletul t\u dilatat de suferin]\ s\ prime[ti tot mai mult dinlume, `n cele din urm\ lumea `ntreag\, pentru ca astfel, poate, s\ajungi [i tu o dat\ la cap\t, s\-]i g\se[ti lini[tea. Calea aceasta aurmat-o Buddha, au urmat-o to]i oamenii mari, care `n cuno[tin]\de cauz\, care `n mod incon[tient, reu[ind `ns\ s\ fac\ acest pascurajos. Orice na[tere `nseamn\ desp\r]ire de cosmos, `nseamn\limitare, desprindere de Dumnezeu, `nnoire dureroas\. ~ntoarcerea`n cosmos, suprimarea dureroasei individualiz\ri, `ndumnezeirea`nseamn\ a-]i fi l\rgit at`t de mult sufletul, `nc`t acesta s\ poat\cuprinde iar\[i `ntregul univers.


p p q / / g

Termin`nd de citit, mi-am amintit c\ acum c`teva s\pt\m`niscrisesem la un moment dat, `ntr-o noapte, o poezie pu]in camstranie `n care era vorba tot de lupul de step\. Am scotocit `nc\utarea ei `n vraful de h`rtii de pe masa mea de lucrusupra`nc\rcat\ [i, g\sind-o, am citit:

S`nt lupul de step\ `n goana-mi amar\,Pe lume apas\ un strat gros de nea,Un corb dintr-un mesteac\n zboar\,Nu-i nici-un iepure, nu-i nici ciuta, nici ea!De ciute frumoase m-am `ndr\gostit,Ah, de-a[ g\si m\car una!A[ ]ine-o-ntre din]i [i `n bra]e `ntruna,Mai frumos lucru nici c\ s-ar putea!Cu inim\ bun\-a[ primi-o pe scumpa-mi cr\ias\,Mu[c`nd-o, ad`nc a[ p\trunde `n coapsele ei minunate,A[ bea dup\ poft\ din s`ngele ei de mireas\{i-apoi toat\ noaptea-a[ urla de singur\tate.Chiar [i un iepure mi-ar reda mul]umire,Ce dulce e carnea lui cald\ noaptea t`rziu – M-a p\r\sit, oare, toat\ acea fericireCare m\ f\cea `n via]\ mai vesel s\ fiu?P\rul din coada mea a `nc\run]it,P`n\ [i vederea a `nceput s\ m\ lase,

omul adev\rat dintr-`nsul este sufocat [i paralizat de a[a-zisul om,de omul cu obiceiuri burgheze.

S\ ne `nchipuim o gr\din\ cu sute de pomi diferi]i, cu mii deflori diferite, cu sute de fructe diferite, cu mii de ierburi diferite.Dac\ gr\dinarul nu mai cunoa[te [i alte deosebiri botanice `n afar\de „comestibil“ [i „iarb\ rea“, el nu va [ti deloc ce s\ fac\ cu nou\zecimi din gr\dina lui, va smulge florile cele mai fermec\toare, vareteza cei mai nobili arbori sau cel pu]in ì va ur` [i se va uita piezi[la ei. La fel procedeaz\ [i lupul de step\ cu miile de flori alesufletului s\u. Nu vede nimic din ceea ce nu intr\ `n rubricile „om“sau „lup“. Dar c`te lucruri nu le socote[te el ca f\c`nd parte din„om“! La[itatea, maimu]\reala, prostia [i meschin\ria s`nt socotitede el, `n caz c\ nu au `n ele ceva de lup, ca f\c`nd parte din „om“,tot a[a dup\ cum, din cauz\ c\ el nu a reu[it `nc\ s\ st\p`neasc\puterea [i noble]ea, le pune pe seama caracterului s\u de lup.

Ne desp\r]im de Harry, `l l\s\m s\ mearg\ singur mai departepe drumul s\u. De va fi s\ ajung\ `n r`ndul nemuritorilor, de va fis\ ajung\ acolo unde se pare c\ ]inte[te drumul s\u anevoios, cu c`t\uimire va privi Harry la acest du-te-vino, la acest zigzag s\lbatic,nehot\r`t, al traiectoriei sale; c`t de `ncurajator, mustr\tor, comp\-timitor, `nveselit i-ar mai z`mbi el acestui lup de step\!

L u p u l d e s t e p \ 67

p p q / / g

comp\timindu-m\ [i dispre]uindu-m\. De atunci `ncoace a`nceput `nsingurarea mea. Apoi, c`]iva ani mai t`rziu, dup\ anigrei, plini de am\r\ciune, dup\ ce `mi zidisem, `n severitateasingur\t\]ii [i impun`ndu-mi cu greu autodisclipina, o via]\ nou\[i un nou ideal de ascez\ [i spiritualitate, dup\ ce reu[isem s\`ntronez `n via]a mea o oarecare lini[te [i un nivel oarecum `nalt,dedic`ndu-m\ exerci]iilor de g`ndire abstract\ [i medita]ieipracticate cu regularitate sever\, iat\ c\ [i acest mod de via]\ mis-a n\ruit, pierz`ndu-[i dintr-odat\ tot sensul nobil [i `nalt; eramdin nou atras `n v`ltoarea c\l\toriilor s\lbatice, obositoare, prinlume, m\ `ncovoiam sub povara unor noi dureri [i vini. Iarsmulgerea unei m\[ti, pr\bu[irea unui ideal erau precedate defiecare dat\ de aceast\ `nfior\toare goliciune [i lini[te, de acestsoi de sugrumare, `nsingurare [i ruptur\ ucig\toare, de acest iadgol, pustiu al lipsei de dragoste [i al dezn\dejdii, pe care trebuies\ le suport iar\ `n momentul de fa]\.

Nu pot s\ t\g\duiesc c\, de fiecare dat\ c`nd via]a mea fusesezguduit\ din temelii, c`[tigasem p`n\ la urm\ c`te ceva, c`[ti-gasem mai mult\ libertate, mai mult spirit, mai mult\ profun-zime, dar [i ceva mai mult\ singur\tate, mai mult\ r\ceal\, maipu]in\ `n]elegere. ~n ceea ce prive[te latura ei burghez\, via]amea fusese, de la o zguduire la alta, un permanent cobor`[, o `n-dep\rtare din ce `n ce mai mare de tot ceea ce era normal, permis[i s\n\tos. ~n decursul anilor `mi pierdusem slujba, familia,c\minul, nu mai apar]ineam nici unui grup social, eram singur,nu m\ iubea nimeni, mult\ lume m\ suspecta, m\ aflam `ntr-unconflict permanent, amar cu atitudinea [i morala lumii `ncon-jur\toare, chiar dac\ tr\iam `n continuare `ntr-un mediuburghez, eram un str\in `n mijlocul aceste lumi, prin tot ceea cesim]eam [i g`ndeam. Religia, patria, familia, statul nu mai aveaupentru mine nici o valoare [i nu m\ mai interesau defel, `nfu-murarea [tiin]ei, a breslelor, a artelor m\ `ngre]o[au; concep]iilemele, gustul meu, `ntreaga mea g`ndire prin care odinioar\ str\-lucisem ca un om talentat [i `ndr\git dec\zuser\ [i se s\lb\-ticiser\, trezind acum suspiciune tuturor. Chiar dac\ `n cursul

S`nt ani de c`nd consoarta-mi iubit\-a murit{i iat\, gonesc vis`nd numai ciute frumoase,Gonesc [i la iepuri mi-e g`ndul,Aud cum `n noaptea de iarn\ [uier\ v`ntul,Z\pada mi-ast`mp\r\ setea [i dorul avan,La dracu-mi dau sufletul \sta s\rman.

Aveam, a[adar, `n mìnile mele dou\ portrete, un auto-portret `n versuri [chioape, trist [i `nfrico[at ca mine `nsumi, [iun portret rece, creionat cu aparen]a unei mari obiectivit\]i,v\zut dinafar\ [i cam de sus de un str\in care, scriind, dovedeac\ [tie mai multe [i totodat\ mai pu]ine lucruri dec`t mine. Iarambele luate `mpreun\, poezia mea b`lbìt\ [i melancolic\, [istudiul inteligent scris de o m`n\ necunoscut\, ambele m\ f\ceaus\ suf\r, ambele aveau dreptate, ambele creionau f\r\ urm\ defard existen]a mea deprimant\, ambele `mi ar\tau cu limpezimec`t de insuportabil\ [i de precar\ era situa]ia `n care m\ aflam.Lupul acesta de step\ trebuia s\ moar\, cu propria m`n\ trebuias\ pun\ cap\t existen]ei lui nesuferite – sau trebuia, topindu-se`n focul ucig\tor al unei noi introspec]ii, s\ se transforme, s\-[ismulg\ masca, s\ `nceap\ s\-[i modifice total eul. Ah, fenomenulacesta nu era nou pentru mine, nu-mi era necunoscut, `l cuno[-team, `l tr\isem de mai multe ori `n ceasurile celei mai maridezn\dejdi. De c`te ori ì era dat s\ aib\ parte de asemenea clipecare `l r\scoleau profund, eul meu din acel moment se sf\r`ma `ncioburi, for]e iscate din ad`nc `l zguduiau de fiecare dat\, nimi-cindu-l; de fiecare dat\ o parte din via]a mea, pe care o culti-vasem cu grij\ [i o `ndr\gisem `n mod deosebit, m\ tr\da [i sedesp\r]ea de mine. Odat\ mi-am pierdut reputa]ia de burghez, cade altfel [i toat\ averea, fiind nevoit s\ `nv\] cum s\ renun] larespectul celor care p`n\ atunci `[i scoteau p\l\ria `n fa]a mea.Alt\ dat\, via]a mea de familie s-a n\ruit peste noapte; `nnebu-nind, so]ia mea m-a izgonit din cas\, [i din tihna de p`n\ atunci,dragostea [i `ncrederea s-au transformat dintr-odat\ `n ur\ [i`ntr-o lupt\ pe via]\ [i pe moarte, vecinii priveau dup\ mine


p p q / / g

eroismului, aici aveai de ales, pur [i simplu, numai `ntre o durereu[oar\, trec\toare [i o suferin]\ inimaginabil de arz\toare [i f\r\de sf`r[it. ~n via]a mea at`t de dificil\, at`t de nebuneasc\, fusesemde prea multe ori un nobil Don Quijote, prefer`nd cinstea unuitrai bun [i eroismul ra]iunii. Mi-ajunge, s\ termin\m odat\ cutoate acestea!

C`nd, `n sf`r[it, m-am culcat, diminea]a m\ spiona prin fe-restre, blestemata diminea]\ plumburie a unei zile ploioase deiarn\. Culc`ndu-m\, nu uitasem de hot\r`rea mea. Dar undeva,la mare distan]\, la limita ultim\ a con[tiin]ei mele, am avut ostr\fulgerare de o secund\, `n clipa `n care eram gata s\ adorm,amintindu-mi de pasajul acela din bro[ura despre lupul de step\,`n care era vorba despre „nemuritori“, [i mi-am adus aminte c\,nu cu prea mult\ vreme `n urm\, am sim]it c\ m\ apropiasemdestul de mult de nemuritori astfel `nc`t s\ pot savura, `n acor-durile unei muzici vechi, `ntreaga lor `n]elepciune rece, lumi-noas\, cu z`mbetul ei neiert\tor. Dup\ str\fulgerarea aceasta,str\lucirea se stinse [i somnul se a[ternu pe fruntea mea, greuca un munte.

Trezindu-m\ pe la pr`nz, am descoperit `ndat\ c\ stareamea l\untric\ se limpezise, pe noptier\ st\teau bro[urica [ipoezia mea, iar hot\r`rea ce o luasem m\ privea cu prietenie [ir\ceal\ din v`ltoarea a tot ceea ce `mi fusese dat s\ tr\iesc `nultima vreme, se `mplinise [i se definitivase `n cursul somnuluimeu din noaptea aceea. N-aveam de ce s\ m\ gr\besc, hot\r`reamea de a muri nu era un moft momentan, ci fructul copt,rezistent, care crescuse [i se `ngreunase `ncetul cu `ncetul `nleg\narea u[oar\ a destinului care, cu urm\toarea lovitur\,urma s\-l scuture.

~n farmacia mea de voiaj p\stram un medicament excelentpentru calmarea durerilor, un preparat deosebit de puternic pebaz\ de opiu, la care nu recursesem dec`t foarte rar, ab]in`n-du-m\ deseori luni de-a r`ndul; nu luam medicamentul acestaputernic anesteziant dec`t atunci c`nd durerile trupe[ti m\ chi-nuiau at`t de tare, `nc`t nu le mai puteam suporta. Din p\cate

acestor trasnform\ri at`t de dureroase mi-a fost dat s\ c`[tig ni[telucruri invizibile [i impalpabile – a trebuit s\ pl\tesc scumppentru toate acestea, iar via]a mea devenise de fiecare dat\ maidur\, mai dificil\, mai `nsingurat\, mai primejdioas\. ~ntr-ade-v\r, n-aveam nici un motiv s\-mi doresc s\ merg mai departepe acest drum care m\ purta spre zone din ce `n ce mai rarefiate,care sem\nau cu fumul din c`ntecul de toamn\ al lui Nietzsche.

Da, cuno[team, vai, tr\irile acestea, transform\rile acesteasortite de c\tre destin copiilor s\i dificili, celor mai problematicicopii ai s\i, le cuno[team mult prea bine. Le cuno[team, la felcum v`n\torul ambi]ios, dar lipsit de succes, cunoa[te etapeleunei v`n\tori, cum juc\torul la burs\ cunoa[te etapele specu-la]iilor, ale c`[tigului, ale nesiguran]ei, ale declinului, ale ban-crutei. Trebuia, oare, s\ mai trec `nc\ o dat\ prin toate acestea?Tot chinul, toat\ mizeria aceasta nebuneasc\, toate aceste priviriaruncate josniciei [i nimicniciei propriului eu, toat\ aceast\team\ de a e[ua, toat\ aceast\ spaim\ de moarte? Nu era, oare,mai `n]elept [i mai simplu s\ te fere[ti de repetarea at`torsuferin]e [i s\ dispari f\r\ urm\? Fire[te c\ era mai simplu [i mai`n]elept. Indiferent de posibila interpretare a celor spuse `nbro[urica despre lupul de step\ `n leg\tur\ cu „sinuciga[ii“,nimeni nu putea s\-mi interzic\ pl\cerea de a m\ absolvi, cuajutorul gazului de iluminat, al briciului sau al pistolului, derepetarea acelui proces, a c\rui durere amar\ `mi fusese dat s\ ogust mult prea des [i suficient de profund. Nu, pe to]i dracii, nuexista nici o for]\ pe lumea asta, care s\-mi poat\ pretinde s\suport iar\[i `nt`lnirea cu mine `nsumi, fiorul ei de moarte, [itrecerea `ntr-o nou\ form\, `nc\ o `ncarnare, al c\rei ]el [i limannu erau nici pacea, nici lini[tea, ci o dat\ `n plus autodistrugerea,o dat\ `n plus modelarea propriei fiin]e! Chiar dac\ sinucidereaera o prostie, o la[itate [i o meschin\rie, chiar dac\ ea reprezentao ie[ire lipsit\ de glorie [i ru[inoas\ `n caz de pericol – nu aveai`ncotro, trebuia s\-]i dore[ti din toat\ inima s\ scapi, fie [i lamodul cel mai ru[inos, de aceste suferin]e care te macin\, aicinu-[i mai avea rostul un spectacol al noble]ei de caracter [i al


p p q / / g

de tonul prozaic al tratatului, care mi se p\rea c\ nu `n]elesesedeloc tensiunea vie]ii mele [i atmosfera ei specific\. Ceea ce scriaacolo cu privire la lupii de step\ [i la sinuciga[i era, poate, unlucru bun [i cu cap, valabil `ns\ pentru specie, pentru un tipanume era o abstrac]ie spiritual\; mi se p\rea `ns\ c\, dim-potriv\, persoana mea, adev\ratul meu suflet, propriul destinunic de individ nu fuseser\ cuprinse `n n\vodul acesta at`t degrosolan.

Mai presus de orice m\ preocupa `ns\ halucina]ia sau vizi-unea aceea de pe zidul bisericii, anun]ul ispititor al aceleireclame luminoase [i d\n]uitoare, ce corespundea anumitoraluzii din tratat. Erau `ntr-`nsa multe promisiuni, glasurileacelei lumi str\ine `mi a]`]au puternic curiozitatea, deseori,c\zut pe g`nduri, reflectam ore `ntregi la ea. Auzeam tot maiclar cum m\ avertizau inscrip]iile acelea: „Intrarea nu e per-mis\ oricui!“ [i „Numai pentru nebuni!“ A[adar, trebuia s\ fiunebun [i s\ m\ fi `ndep\rtat mult de acel „oricine“, dac\ voiamca vocile acelea s\ ajung\ p`n\ la mine [i ca lumile acelea s\-mivorbeasc\. Dar, Dumnezeule, nu eram, oare, de mult\ vremesuficient de departe de via]a unui oarecare, de existen]a [ig`ndirea celor normali, oare nu m\ deosebeam de mult\ vremede ceilal]i [i nu eram nebun? {i totu[i, `n ad`ncul sufletului meu`n]elegeam chemarea, invita]ia de a `nnebuni, de a m\ desco-torosi de ra]iune, de re]inere, de obiceiurile burgheze, de a m\l\sa furat de torentul lumii nelegiuite a sufletului, a fanteziei.

~ntr-una din zile, dup\ ce cercetasem iar\[i `n zadar str\zile[i pie]ele `n c\utarea omului cu pancarta [i dup\ ce m\ fu-ri[asem de mai multe ori, st`nd la p`nd\, prin fa]a zidului cuacea poart\ invizibil\, `n cartierul Martin mi-a ie[it `n cale uncortegiu funerar. Privind la chipurile celor `ndurera]i carep\[eau agale `n urma dricului, `mi spuneam `n sinea mea: „Oareexist\ vreun om `n ora[ sau `n lumea asta, a c\rui moarte s\reprezinte pentru mine o pierdere? Oare exist\ vreun ompentru care moartea mea ar putea s\ `nsemne ceva?“ Era, ce-idrept, Erika, iubita mea, fire[te; dar de mult\ vreme `ntre]ineam

nu era bun pentru o sinucidere, `ncercasem odat\ lucrul acesta,acum c`]iva ani. ~ntr-o vreme, pe c`nd eram cuprins din nou dedisperare, am `nghi]it o cantitate frumu[ic\ din acest preparat,suficient\ pentru a ucide [ase oameni, dar pe mine nu m-aomor`t. Este adev\rat c\ am adormit [i am z\cut c`teva orecomplet narcotizat, dar apoi m-am trezit pe jum\tate, spre `n-grozitoarea mea decep]ie, c\ci la stomac sim]eam ni[tecrampe violente, am vomitat toat\ otrava aceea, f\r\ s\-mirevin pe deplin, [i am adormit din nou, pentru ca s\ m\ tre-zesc de-a binelea abia a doua zi pe la pr`nz; era o trezie `nfri-co[\toare, creierul `mi era ars [i gol, iar memoria m\ p\r\siseaproape cu totul. ~n afara unei perioade de insomnie [i de osup\r\toare durere de stomac, otrava aceea nu a mai avut niciun alt efect.

Deci nu putea fi vorba de medicamentul acesta. Hot\r`reamea, `ns\, am formulat-o astfel: de `ndat\ ce voi ajunge din nou`n situa]ia de a fi nevoit s\ recurg la acest opiu, va trebui s\-mifie `ng\duit ca, `n locul acestei m`ntuiri de scurt\ durat\, s\ osorb pe cea mare, moartea, [i anume o moarte sigur\ [i pe cares\ te po]i bizui, provocat\ de un glonte sau de un brici. ~n felulacesta situa]ia era l\murit\ – s\ a[tept p`n\ c`nd voi `mplini cinci-zeci de ani, conform re]etei hazlii din bro[ura despre lupul destep\, asta mi se p\rea prea mult, c\ci p`n\ atunci mai erau doiani. S\ fie peste un an sau peste o lun\ sau `n clipa urm\toare –poarta era deschis\.

Nu pot s\ spun c\ „hot\r`rea“ aceasta mi-a schimbat `n modradical cursul vie]ii. Ea m-a f\cut s\ devin pu]in mai indiferentfa]\ de diversele dificult\]i, pu]in mai tolerant `n ceea ce priveaconsumul de opiu [i de vin, pu]in mai curios `n leg\tur\ culimita suportabilului, cam asta era totul. Mai puternic fuseseefectul celorlalte evenimente din seara aceea. Am mai citit dec`teva ori, `n `ntregime, tratatul despre lupul de step\, c`nd cud\ruire [i recuno[tin]\, de parc\ [tiam c\ un magician nev\zut`mi dirija cu `n]elepciune destinul, c`nd cu ironie [i dispre] fa]\


p p q / / g

c`te mi se p\ru, omul care purtase atunci pancarta [i `mi pusesebro[urica `n m`n\.

~n momentul `n care mi se p\ru c\-l recunosc, el se `n-toarse, se aplec\, `[i f\cu de lucru cu pantalonii s\i negri, pecare [i-i suflec\ meticulos mai sus de glezne, apoi o lu\ sprin-ten la picior cu umbrela str`ns\ sub bra]. Am pornit-o `n urmalui [i, ajung`ndu-l, i-am f\cut un semn cu capul, dar el p\rea c\nu m\ recunoa[te.

– ~n seara aceasta nu este nici o reprezenta]ie? l-am `ntrebateu, `ncerc`nd s\-i fac cu ochiul, a[a cum se obi[nuie[te `ntre ni[teoameni care cunosc un secret anume. Dar vremea c`nd puteams\ fac asemenea exerci]ii mimice trecuse de mult, c\ci felul meude trai aproape c\ m\ f\cuse s\ uit a vorbi; `mi d\deam seama eu`nsumi c\ nu schi]am dec`t ni[te grimase idioate.

– Reprezenta]ie `n seara aceasta? morm\i omul, privindu-m\`n fa]\ ca un str\in. Du-te, omule, la Vulturul Negru dac\ aivreun chef anume.

~ntr-adev\r, nu mai eram sigur dac\ era el sau nu. Am mersdezam\git, mai departe nici eu nu [tiam `ncotro m\ `ndrept, nuaveam nici un ]el, nici o n\zuin]\, nici un fel de obliga]ii. Via]aavea un gust `ngrozitor de amar, sim]eam cum sc`rba meacre[tea la culme, cum via]a m\ alunga, lep\d`ndu-se de mine.Mergeam m`nios prin ora[ul cernit [i mi se p\rea c\ totulmiroase a p\m`nt umed [i a `nmorm`ntare. Nu, la groapa meanu avea ce s\ caute nici una dintre p\s\rile acestea mortuare cusutana [i cu b`lbìala lor cre[tino-sentimental\! Ah, oriunde a[ fiprivit, oriunde mi-ar fi fugit g`ndurile, nic\ieri nu m\ a[teptanici o bucurie, nici o chemare, nu se mai vedea nici o urm\ deispit\, totul duhnea a uzur\ putred\, a mul]umire mediocr\, pu-tred\, totul era vechi, ofilit, cenu[iu, mole[it, epuizat. DoamneDumnezeule, cum de era posibil a[a ceva? Cum ajunsesem oare`n starea aceea eu, t`n\rul `naripat, poetul, prietenul muzelor,c\l\torul prin lume, idealistul `nfl\c\rat? Cum de m\ n\p\diser\a[a, `ncet, tiptil, paralizia aceasta, ura aceasta `mpotriva mea [ia tuturor, aceast\ suprimare a tuturor sentimentelor, `nd`rjirea

ni[te rela]ii foarte lejere, ne vedeam rareori f\r\ s\ ne cert\m, iarmomentan nici m\car nu [tiam unde se afl\. Venea uneori lamine sau m\ duceam eu la ea, [i cum am`ndoi eram ni[te oamenisinguratici [i dificili, `nrudi]i oarecum prin suflet [i prin boalasufletelor noastre, r\m`neam astfel lega]i, `n pofida a tot ce se`nt`mpla. ~ns\ n-ar fi pentru ea o u[urare [i nu s-ar sim]i mai bineafl`nd de moartea mea? Nu [tiam, de altfel nu [tiam nimic nicidespre seriozitatea propriilor sentimente. Ca s\ po]i [ti cevadespre asemenea lucruri, ar trebui s\ tr\ie[ti pe t\r`mul nor-malului [i posibilului.

~ntre timp, un impuls m\ `mboldi s\ m\ ata[ez cortegiuluifunerar, a[a c\ p\[eam agale `n urma celor `ndurera]i spre mo-dernul cimitir din ciment, cu crematoriu [i tot dichisul. Darmortul nostru nu a fost incinerat, co[ciugul lui fiind depus `nfa]a unei gropi modeste, iar eu m\ uitam la preot [i la ceilal]iprofitori ai mor]ii, angaja]ii unei societ\]i de pompe funebre,care f\ceau cele trebuincioase, c\ut`nd s\ imprime aparen]a desolemnitate deosebit\ [i de doliu, str\duindu-se din toate puteriles\ se achite cu bine de acest spectacol, jena]i [i ipocri]i, astfel`nc`t deveneau caraghio[i; m\ uitam cum uniforma lor neagr\,profesional\, curgea de pe ei [i cum `[i d\deau silin]a s\ creezeatmosfer\ `n preajma celor `ndolia]i [i s\-i constr`ng\ s\ cad\ `ngenunchi `n fa]a m\re]iei mor]ii. Dar toat\ truda lor era zadar-nic\, nu pl`ngea nimeni, se pare c\ se dispensau u[or de mortulacela. Nici atmosfera de cucernicie nu molipsea pe nimeni, iarc`nd preotul se adres\ celor de fa]\ cu cuvintele „iubi]i cre[tini“toate chipurile acelea t\cute de negustori [i mai[tri brutari,`mpreun\ cu nevestele lor, privir\ `n p\m`nt pline de o seriozitatecrispat\, to]i erau jena]i [i ipocri]i, iar singura lor dorin]\ era caprocesiunea aceasta incomod\ s\ se sf`r[easc\ odat\. {i iat\ c\ setermin\, doi dintre cre[tinii afla]i `n fa]\ de tot str`nser\ m`naoratorului, `[i r\zuir\ pantofii la cea mai apropiat\ bordur\ denoroiul umed `n care `[i a[ezaser\ mortul, chipurile lor `[irevenir\ ne`nt`rziat, rec\p\t`ndu-[i expresia obi[nuit\ [i uman\,iar unul dintre ele mi se p\ru dintr-odat\ cunoscut – era, dup\


p p q / / g

mai `nainte scr`[nisem `nver[unat din din]i `mpotriva acesteilumi blestemate, pentru ca acum, la prima chemare, la primulsalut inofensiv al unui om cumsecade, stimabil, s\ m\ dau pebrazd\, emo]ion`ndu-m\ de zor, t\v\lindu-m\ ca un purcel `npl\cerea ce mi-o oferea stropul acela de bun\voin]\, de stim\[i de amabilitate. Cei doi Harry st\teau astfel, cu figurile lorextrem de antipatice, dinaintea bravului profesor, b\t`ndu-[ijoc unul de cel\lalt, f\r\ s\ se scape din ochi unul pe cel\lalt,scuip`ndu-se unul pe cel\lalt [i `ntreb`ndu-se, a[a cum se `n-t`mpla mereu `n asemenea situa]ii, dac\ toate acestea eraunumai prostie [i sl\biciune omeneasc\, destinul comun al oa-menilor, sau dac\ tot egoismul acesta sentimental, toat\aceast\ lips\ de caracter, toat\ aceast\ impuritate [i incon-secven]\ a sentimentelor nu reprezentau dec`t o specialitatepersonal\ a lupului de step\. ~n cazul c`nd porc\ria aceasta eraceva general uman, dispre]ul meu n-avea dec`t s\ se arunce dinnou cu m`nie asupra lumii; dar dac\ era o sl\biciune personal\,atunci mi se oferea ocazia s\ declan[ez o orgie a dispre]uluifa]\ de mine `nsumi.

~n toiul certei dintre cei doi Harry, aproape c\ uitasem deprofesor; dintr-odat\, a `nceput s\ m\ plictiseasc\ [i m-am gr\bits\ scap de el. M-am uitat `ndelung `n urma lui, v\z`nd cum se`ndep\rta, pe aleea str\juit\ de copaci goi, cu mersul s\u blajin[i cam caraghios de idealist, de om credincios. ~n pieptul meub\t\lia continua cu furie [i, `n timp ce, `n mod mecanic, `mi`ndoiam [i-mi dezdoiam degetele `n]epenite, lupt`ndu-m\ cuguta care m\ rodea pe ascuns, a trebuit s\ recunosc c\ m\ l\-sasem p\c\lit, c\-mi luasem pe cap o invita]ie pentru orele [apte[i jum\tate, la cin\, precum [i obliga]ia s\ fiu politicos, s\p\l\vr\gesc pe teme [tiin]ifice [i s\ m\ interesez de fericireafamilial\ a altora. M-am dus m`nios acas\, mi-am f\cut unamestec de coniac cu ap\, am `nghi]it cu el tabletele contra gutei[i m-am `ntins pe divan, `ncerc`nd s\ citesc ceva. Dup\ ce, `ncele din urm\, am reu[it s\ citesc c`t\va vreme din C\l\toriaSofiei de la Memel `n Saxonia, un fleac de carte delicioas\ din

aceasta profund\ [i r\ut\cioas\, iadul acesta mizerabil al goli-ciunii inimii [i al dezn\dejdii?

Trec`nd prin fa]a bibliotecii, m-am `nt`lnit cu un t`n\rprofesor cu care odinioar\ purtasem, c`nd [i c`nd, lungi discu]ii[i pe care, `n timpul ultimei mele [ederi `n acest ora[ acum c`]ivaani, `l vizitasem chiar de mai multe ori, la el acas\, unde vor-biser\m despre mitologiile orientale, domeniu care, pe atunci,m\ preocupa `n mod deosebit. Savantul venea spre mine ]eap\n[i cam miop, [i m-a recunoscut abia `n momentul `n care erampe cale s\ trec pe l`ng\ el. Se n\pusti asupra mea cu mult\cordialitate, iar eu, `n situa]ia aceea jalnic\, ì eram `ntr-un felrecunosc\tor. Era bucuros [i se `nveseli, `mi aminti de o serie dedetalii ale discu]iilor noastre de odinioar\, asigur`ndu-m\ c\trebuie s\-mi mul]umeasc\ pentru faptul c\ ideile mele l-auimpulsionat [i i-au fost de folos, [i c\ deseori s-a g`ndit la mine;de atunci n-a mai avut dec`t foarte rar dispute at`t de vii [i defructuoase cu colegii s\i. M\ `ntreb\ de c`nd eram `n ora[ (l-ammin]it: de c`teva zile) [i de ce nu l-am vizitat? M\ uitam la acestb\rbat de treab\, la chipul s\u bl`nd de om studios, scena mi sep\rea, `n fond, ridicol\, dar am `nghi]it ca un cìne `nfometatpor]ia aceea de c\ldur\, dumicatul de dragoste, f\r`ma de recu-no[tin]\. Lupul de step\ Harry r`njea emo]ionat, `n g`tlejulp`rjolit de sete `ncepur\ s\-i curg\ balele, [i f\r\ ca el s\ vrea,spinarea i se `ncovoie `ntr-un acces de sentimentalism. Da, am`nceput s\ `ndrug tot felul de minciuni, cum c\ nu stau aici dec`tfoarte pu]in, c\ studiez ceva, c\ nu m\ simt prea bine c\ci, altfel,i-a[ fi f\cut, fire[te, o vizit\. Iar c`nd `mi lans\ invita]ia cordial\de a-mi petrece seara aceea la el, am acceptat recunosc\tor,rug`ndu-l s\ transmit\ so]iei sale salut\rile mele, `n vreme ce, deat`ta vorb\rie [i de at`ta z`mbet, m\ dureau f\lcile, dezobi[nuitede a mai face un asemenea efort. {i `n timp ce eu, Harry Haller,st\team acolo `n strad\ surprins [i flatat, politicos [i plin de zel,z`mbindu-i acestui om amabil, miop [i cu chip bl`nd, cel\laltHarry st\tea al\turi, r`njind [i el, r`njind [i spun`ndu-[i c\ mi-sun f`rtat ciudat, sucit [i mincinos, c\ numai cu c`teva minute


p p q / / g

invitat. Dar o parte din Harry juca din nou teatru, afirma c\profesorul este un individ simpatic, jinduia o por]ioar\ demiros de oameni, de p\l\vr\geal\ [i societate, `[i aducea amintede nevasta dr\gu]\ a profesorului, g\sea c\ ideea de a petrece osear\ al\turi de ni[te gazde amabile era, `n fond, destul deatractiv\ [i m\ ajut\ s\-mi lipesc un plasture englezesc pe b\r-bie, m\ ajut\ s\ m\ `mbrac [i s\-mi pun o cravat\ ca lumea,alung`ndu-mi cu bini[orul g`ndul care, de fapt, m\ `ndemna s\r\m`n acas\. ~n tot acest timp `mi spuneam: la fel cum m\`mbrac eu acum, ca s\ plec de acas\, f\c`ndu-i o vizit\ pro-fesorului [i schimb`nd cu el banalit\]i mai mult sau mai pu]infalse, f\r\ s\ vreau de fapt s\ fac a[a ceva, tot astfel procedeaz\,tr\iesc [i ac]ioneaz\ cei mai mul]i oameni zi de zi, or\ de or\,prin for]a `mprejur\rilor [i f\r\ voia lor, fac vizite, poart\discu]ii, `[i petrec orele de serviciu `n diverse birouri, totul subimperiul unor constr`ngeri, mecanic, `mpotriva voin]ei lor,toate acestea puteau fi f\cute la fel de bine de ni[te ma[ini, orise puteau omite; iar mecanismul acesta, aflat `n permanen]\ `nfunc]iune, ì `mpiedic\ pe ceilal]i, la fel ca pe mine, s\-[i cri-tice propria via]\, s\ recunoasc\ [i s\ simt\ prostia [i super-ficialitatea ei, incertitudinea, `nfior\toru-i r`njet, triste]ea [ipustietatea ei deprimant\. Of, dar c`t\ dreptate, ce imens\dreptate au oamenii tr\ind astfel, f\c`ndu-[i jocul [i d`ndu-se `nv`nt dup\ lucruri care, `n ochii lor, prezint\ o importan]\anume, `n loc s\ se apere `mpotriva unui asemenea mecanismdeprimant, `n loc s\ priveasc\ dezn\d\jdui]i `n abis, a[a cum ofac eu, dezorientatul. Iar dac\ `n paginile acestea `mi exprimdispre]ul fa]\ de oameni [i ì ironizez din c`nd `n c`nd, nu a[vrea s\ cread\ c\ am cumva inten]ia s\ dau vina pe ei, s\-i acuzsau s\-i fac r\spunz\tori de starea mizerabil\ `n care m\ aflu!Dar `n ceea ce m\ prive[te, av`nd `n vedere c\ am ajuns at`t dedeparte, p`n\ la margine, adic\ acolo de unde via]a `ncepe s\ sepr\bu[easc\ `n `ntunericul cel f\r\ de fund, eu s`nt nedrept [imincinos, atunci c`nd `ncerc s\ p\c\lesc pe al]ii [i pe mine`nsumi, pretinz`nd c\ mecanismul acesta mai func]ioneaz\ [i

secolul al optsprezecelea, mi-am adus aminte dintr-odat\ deinvita]ie, de faptul c\ eram neb\rbierit [i c\ ar trebui s\ m\`mbrac. Dumnezeule, ce nevoie oi fi avut de una ca asta! A[a-dar, Harry, scoal\-te, pune cartea deoparte, s\pune[te-te, zg`-rie-]i b\rbia p`n\ la s`nge, `mbrac\-te [i simte-te bine `n com-pania oamenilor! {i, `n timp ce m\ s\puneam, m\ g`ndeamla gaura aceea mizerabil\ `n noroiul din cimtir, `n care azifusese `ngropat necunoscutul, la chipurile crispate ale cre[-tinilor plictisi]i [i nici m\car nu mi-a venit s\ r`d de ele. Acolosf`r[ise, dup\ c`te mi se p\rea, `n gaura aceea mizerabil\ din]\r`n\, `nso]it de cuvintele proste[ti [i f`st`cite ale predi-catorului, de str`mb\turile proste[ti [i f`st`cite ale adun\rii `ndoliu, de imaginea deprimant\ a crucilor [i a pl\cilor din tabl\[i marmur\, de toate florile acelea artificiale din s`rm\ [i sticl\,acolo sf`r[ise nu numai necunoscutul acela, acolo voi sf`r[i [i eumìne sau poimìne, dar nu numai eu voi fi `ngropat [i acoperitcu noroi sub privirile f`st`cite [i pref\cute ale asisten]ei, nu, `nfelul acesta se sf`r[ea totul, toate n\zuin]ele noastre, toat\cultura noastr\, toat\ credin]a noastr\, toat\ bucuria, toat\pofta noastr\ de a tr\i, care la r`ndul ei era at`t de bolnav\ [i,`n cur`nd, va fi `ngropat\ tot acolo. Lumea culturii noastre eraun cimitir, aici z\ceau Isus Hristos [i Socrate, Mozart [iHaydn, Dante [i Goethe, din ei nu mai r\m\seser\ dec`t ni[tenume goale pe t\bli]e ruginite, `nconjurate de oameni `ndolia]i,f`st`ci]i [i pref\cu]i, care ar fi dat orice s\ mai cread\ `n t\bli]eleacelea care, odinioar\, fuseser\ pentru ei ni[te lucruri sfinte,oameni care ar fi dat orice s\ mai poat\ spune un singur cuv`ntcinstit, serios, de durere [i dezn\dejde despre lumea aceastaapus\, oameni c\rora, `n loc de toate acestea, nu le mair\m\sese dec`t s\ stea, r`njind f`st`ci]i, de jur-`mprejurul mor-mintelor. De m`nios ce eram, m-am zg`riat din nou pe b\rbie,`n acela[i loc, apoi m-am cauterizat un timp, dar a trebuittotu[i s\-mi schimb `nc\ o dat\ gulerul curat pe care abia mi-lpusesem, f\r\ s\ [tiu deloc de ce f\ceam toate acestea, c\ci nuaveam nici cel mai mic chef s\ m\ duc acolo unde fusesem


p p q / / g

care putea fi expus ca o adev\rat\ podoab\ `n casa oric\ruiburghez. Probabil c\ tabloul nu era `ntru nimic mai stupid dec`ttoate celelalte tablouri de acest gen, care-i `nf\]i[au pe to]i ace[tim`ntuitori, apostoli, eroi, corifei ai spiritului [i oameni de statzugr\vi]i de mìnile zeloase ale unor me[te[ugari ai artei; poatec\ m\ irita at`t de mult tocmai datorit\ virtuozit\]ii saleartizanale; dar oricum, imaginea aceasta vanitoas\ [i plin\ desine a b\tr`nului Goethe m\ `nt`mpina ca un ]ip\t strident [ifatal, ar\t`ndu-mi tocmai mie, care [i a[a eram destul desurescitat [i `ncr`ncenat, c\ nu aveam ce c\uta acolo. Aici sesim]eau la ei acas\ numai vechii mae[tri, frumos stiliza]i, [icelebrit\]ile na]ionale, iar nu lupii de step\.

De ar fi ap\rut acum st\p`nul casei, a[ fi reu[it probabil s\m\ retrag invoc`nd un motiv plauzibil. Dar a ap\rut so]ia lui,iar eu m-am l\sat `n voia soartei, cu toate c\ aveam presim]ireaunei mari nenorociri. Ne-am adresat obi[nuitele formule desalut, iar dup\ primul dezacord urmar\ numeroase altele. Femeia`mi adres\ felicit\ri pentru faptul c\ ar\tam bine, `n vreme ce eueram perfect con[tient de faptul c\ `mb\tr`nisem mult de tot `nanii care se scurseser\ de la ultima noastr\ `nt`lnire; chiar `nclipa `n care `mi str`nse m`na, durerea din degetele suferinde degut\ `mi aminti `n mod fatal de acest lucru. Da, [i pe urm\ m\`ntreb\ ce mai face scumpa mea nevast\, iar eu m-am v\zutnevoit s\-i spun c\ nevast\-mea m\ p\r\sise [i c\ ne desp\r-]iser\m. Am fost am`ndoi bucuro[i `n momentul `n careprofesorul intr\ `n `nc\pere. M-a salutat [i el cu cordialitate, iarnefirescul [i comicul situa]iei `[i aflar\ expresia cea mai nostim\posibil `n cele ce au urmat. El ]inea `n m`n\ un ziar, fi]uica lacare era abonat, un ziar al partidului militari[tilor [i insti-gatorilor la r\zboi, [i, dup\ ce mi-a dat m`na, `mi ar\t\ ziarulspun`ndu-mi c\ `n el scrie ceva despre un tiz de-al meu, unziarist pe nume Haller, care pare a fi un individ dubios [i f\r\sim] patriotic, unul care l-a luat `n der`dere pe `mp\rat [i asus]inut c\, dup\ p\rerea lui, ]ara sa nu ar fi mai pu]in vinovat\de izbucnirea r\zboiului dec`t ]\rile du[mane. Ce fel de ins

pentru mine, c\ [i eu mai apar]in lumii gra]ioase [i copil\re[tia jocului etern!

Seara a decurs, a[adar, corespunz\tor a[tept\rilor. M-amoprit dinaintea casei cuno[tin]ei mele, uit`ndu-m\ `n sus laferestre. Iat\, `mi spuneam, acolo locuie[te omul acesta caremunce[te an de an, f\r\ `ntrerupere, citind [i coment`nd texte,c\ut`nd pun]i de leg\tur\ `ntre mitologiile Asiei Mici [i cele aleIndiei, iar munca aceasta ì face pl\cere fiindc\ el crede `nimportan]a activit\]ii lui, `n [tiin]a al c\rei slujitor este, `nvaloarea cuno[tin]elor `n sine, a `nmagazin\rii lor, fiindc\ elcrede `n progres, `n evolu]ia lucrurilor. El nu a cunoscut nicir\zboiul, nici zdruncinarea fundamentelor g`ndirii tradi]ionalede c\tre Einstein (`[i va fi spun`nd, poate, c\ asta nu-i prive[tedec`t pe matematicieni), nu observ\ defel c\ `n jurul lui sepreg\te[te r\zboiul urm\tor, consider\ c\ evreii [i comuni[tiimerit\ s\ fie trata]i cu ur\, el nefiind, la r`ndul lui, dec`t uncopilandru bun, care nu despic\ firul `n patru, care se amuz\ [i`[i d\ importan]\, un om demn de toat\ invidia. Mi-am luatinima `n din]i [i am intrat; `n cas\ m\ `nt`mpin\ o servitoare cu[or] alb, iar eu, presim]ind, parc\, ceva, am `nregistrat cu pre-cizie locul unde `mi duse ea paltonul [i p\l\ria, apoi m\ pofti`ntr-o camer\ `nc\lzit\, luminoas\, rug`ndu-m\ s\ a[tept; dintr-unimpuls, `n loc s\ morm\i o rug\ciune ori s\ a]ipesc ni]elu[, amluat `n m`n\, mai mult `n joac\, primul obiect care mi-a ie[it `ncale. Era un tabloua[ `nr\mat, amplasat pe o mas\ rotund\ [isprijinit `n pozi]ie `nclinat\ pe un suport din carton. Era ogravur\ `n acvaforte, care `l reprezenta pe poetul Goethe, unb\tr`n cu o personalitate pregnant\, o frizur\ genial\ [i un chipfrumos modelat, din care nu lipseau nici renumi]ii ochi`nfoca]i, nici aerul de singur\tate [i tragism, u[or estompat demanierele de curtean, pe care artistul `[i d\duse toat\ silin]a s\le redea. El reu[ise s\-i confere demonicului b\tr`n, f\r\ s\-iprejudicieze `ntru nimic profunzimea, un aer `ntru c`tva pro-fesoral sau actoricesc de re]inere [i cumsec\denie, repre-zent`ndu-l, pe scurt, ca pe un domn b\tr`n, cu adev\rat frumos,


p p q / / g

mult, lupul de step\ r`dea `nl\untrul meu, r`njea ar\t`ndu-[icol]ii, iar la desert n-am scos, to]i trei, dec`t vreo c`teva cuvinte.

Am revenit `n prima camer\ ca s\ bem cafeaua [i coniacul,sper`nd c\, astfel, ne vom mai `nveseli. Dar privirea `mi c\zudin nou asupra regelui poe]ilor, cu toate c\ fusese mutat pe ocomod\. Nu-mi puteam lua ochii de la el [i, `n ciuda aver-tismentului unor voci dinl\untrul meu, l-am luat din nou `nm`n\, lans`ndu-m\ `n comentarii critice la adresa lui. Aveamsentimentul cert c\ situa]ia devenise insuportabil\ [i c\ acumtrebuia m\car sau s\ reu[esc s\-mi `nviorez gazdele, s\ leentuziasmez, molipsindu-le cu dispozi]ia mea, sau s\ provoc oexplozie total\.

– S\ sper\m, am spus eu, c\ Goethe nu ar\ta astfel [i `nrealitate! C`t\ m`ndrie, ce poz\ de om nobil, cu c`t\ demnitatearunc\ ocheade stimabilelor persoane aflate `n fa]a lui, ceunivers de sentimentalism sublim sub aparen]a aerului deb\rb\]ie! Desigur, acestui b\rbat arogant i se pot face multeimput\ri, eu `nsumi i-am repro[at adesea multe lucruri, dar s\-lreprezin]i chiar `n felul acesta, asta nu, e prea de tot.

Turn`ndu-ne cafeaua, doamna schi]\ un z`mbet de suferin]\profund\, apoi ie[i `n grab\ din camer\, iar so]ul ei `mi explic\pu]in cam f`st`cit, pe un ton care suna oarecum a repro[, c\ acelportret al lui Goethe apar]inea so]iei sale, care ]inea la el `n moddeosebit.

– {i chiar dac\, obiectiv vorbind, a]i avea dreptate, lucru decare eu, de fapt, m\ `ndoiesc, n-ar trebui s\ v\ exprima]i at`tde dur.

– Ave]i dreptate, am recunoscut eu. Din p\cate am acestobicei, viciul acesta de a m\ decide `ntotdeauna pentru o expri-mare c`t mai dur\, a[a cum, de altfel, f\cea [i Goethe `n ceasurilelui de bun\ dispozi]ie. Acest Goethe de salon care arat\ at`t dedulceag [i m\rginit nu ar fi folosit, fire[te, niciodat\ o asemeneaexprimare sincer\ [i neocolit\. V\ rog s\ m\ scuza]i, at`tdumneavoastr\ c`t [i so]ia dumneavoastr\ – v\ rog s\-i spune]i c\s`nt schizofrenic. Totodat\ v\ cer `ng\duin]a s\ m\ retrag.

putea s\ mai fie [i \sta! Dar iat\ c\ fl\c\ului i se d\dea acumriposta cuvenit\, redac]ia `l executase destul de t\ios pe acest omd\un\tor, pun`ndu-l la st`lpul infamiei. A trecut totu[i la altsubiect `n momentul `n care b\g\ de seam\ c\ tema aceasta num\ interesa, iar celor doi nici nu le-a trecut prin g`nd c\lep\d\tura aceea s-ar fi putut afla chiar `naintea lor; c\ci, ei bine,a[a era, eu `nsumi eram lep\d\tura respectiv\. Ei, dar de ce s\ fact\r\boi [i s\-i nelini[tesc pe bie]ii oameni! R`deam `n sinea mea,dar am renun]at la speran]a c\ `n seara aceasta voi mai aveaparte de vreun lucru pl\cut. Mi-am `ntip\rit bine `n memorieclipa aceea. C\ci `n acel moment, `n timp ce profesorul `mivorbea despre tr\d\torul de patrie Haller, `nl\untrul meu prin-dea tot mai mult consisten]\ sentimentul nefast de depresiune [idezn\dejde care, de la scena `nmorm`nt\rii, se `nfiripase [i seconsolidase tot mai mult `n mine, transform`ndu-se `ntr-o pre-siune devastatoare, `ntr-o stare de suferin]\ fizic\ (`n p`ntec),`ntr-un sentiment sufocant [i `nfrico[\tor al destinului.Sim]eam c\ m\ p`nde[te ceva, c\ pericolul se furi[a pe la spatelemeu. Din fericire ni se d\du de veste c\ masa era servit\. Amintrat `n sufragerie [i, `n timp ce m\ tot str\duiam s\ spun saus\ `ntreb [i eu c`te ceva inofensiv, am m`ncat mai mult dec`t`mi era obiceiul, sim]indu-m\, clip\ de clip\, tot mai jalnic.Dumnezeule, `mi spuneam mereu, la ce bun toat\ str\daniamea? ~mi d\deam seama perfect de bine c\ nici gazdele nu sesim]eau `n largul lor [i c\ se str\duiau din greu s\ mimezevoio[ia fie din cauz\ c\ eu exercitam o influen]\ paralizant\, fiepentru c\ `n cas\ mai exista [i o alt\ surs\ de proast\ dispozi]ie.Mi-au pus `ntreb\ri referitoare la tot felul de lucruri la care nuputeam s\ r\spund cu sinceritate, a[a `nc`t, dup\ pu]in timp, m\`nfundasem cu totul `n minciuni, lupt`ndu-m\ la fiecare cuv`ntcu sc`rba care m\ cuprinsese. ~n cele din urm\ am `ncercat s\ ledistrag aten]ia [i am `nceput s\ le povestesc despre `nmor-m`ntarea la care asistasem `n ziua aceea. Dar n-am nimerittocmai tonul cel mai potrivit, timidele mele accese de umor auavut un efect contrar, distan]a dintre noi cre[tea din ce `n ce mai


p p q / / g

`nvins, `mi recunoscusem `nfr`ngerea fa]\ de mine `nsumi, m\desp\r]isem f\r\ nici o m`ngìere, f\r\ pic de superioritate, f\r\pic de umor. M\ desp\r]isem de lumea mea de odinioar\, dec\minul meu, de obiceiurile burgheze, de moravuri, de erudi]ie,la fel cum un bolnav de ulcer `[i ia r\mas-bun de la friptura deporc. P\[eam furios pe sub felinare, m\ cuprinseser\ o furie [i otriste]e de moarte. Ah, c`t de deprimant\, c`t de ru[inoas\, c`t defatal\ fusese ziua aceea, `ncep`nd chiar de diminea]\ [i p`n\seara, de la cimitir p`n\ la scena de la profesor! {i pentru ce asta?De ce? Mai avea sens s\ te `mpov\rezi cu astfel de zile, s\ te`nfrup]i din asemenea tainuri? Nu, niciunul! A[a c\ la noaptevoi pune cap\t acestei comedii. Hai, acas\, Harry, [i taie-]iberegata! Ai a[teptat destul.

Am hoin\rit pe str\zi `ncolo [i `ncoace, purt`nd mizeria`n suflet. Fire[te, fusese o prostie din partea mea s\ scuip pepodoaba din salonul acelor oameni buni, a fost o prostie [i oobr\znicie, dar pur [i simplu n-avusesem `ncotro, nu mai pu-team suporta via]a asta domestic\, mincinoas\, cumsecade. Iaracum, de vreme ce se p\rea c\ nu mai pot s\-mi suport nici singu-r\tatea, de vreme ce uram propria mea societate de care eramsc`rbit, de vreme ce m\ zb\team `n golul propriului iad, fiindgata-gata s\ m\ sufoc, `mi mai r\m\sese, oare, vreo cale de sc\-pare? Nu-mi mai r\m\sese niciuna. O, tat\, o, mam\, o, foc sf`nt[i `ndep\rtat al tinere]ii mele, o, voi mii de bucurii, de munci [ide ]eluri ale vie]ii mele! Nu-mi mai r\m\sese nimic din toateacestea, nici m\car regretul, ci numai sc`rba [i durerea. Aveamimpresia c\ simpla obliga]ie de a tr\i nu-mi provocase niciodat\o durere at`t de mare ca `n clipele acelea.

Am ad\stat pentru un moment `ntr-o cr`[m\ de mahala, amb\ut o ap\ [i un coniac, apoi am plecat mai departe, m`nat de laspate de diavol, am str\b\tut str\du]ele `ntortocheate, `n pant\,din cartierul vechi al ora[ului, am suit [i am cobor`t pe alei, amluat-o de-a curmezi[ul prin pia]a din fa]a g\rii. „Trebuie s\ plec`ntr-o c\l\torie!“ `mi spuneam, m-am dus la gar\ s\ m\ holbezla mersul trenurilor care at`rna pe perete, am b\ut pu]in vin [i

C\lcat pe nervi, domnul meu a mai `ndrugat ni[te observa]ii[i-a mai amintit `nc\ o dat\ de frumoasele noastre discu]ii deodinioar\, de faptul c\ p\rerile mele cu privire la Mithras [iKrishna `l impresionaser\ atunci `n mod profund, ad\ug`nd c\[i ast\zi sperase s\... [i a[a mai departe. I-am mul]umit, spu-n`ndu-i c\ vorbele sale erau foarte amabile, dar c\, din nefericire,interesul meu pentru Krishna, ca de altfel [i pl\cerea mea de apurta asemenea discu]ii [tiin]ifice disp\ruser\ cu des\v`r[ire, c\ast\zi `l min]isem de mai multe ori, c\, de pild\, nu m\ aflam `nora[ numai de c`teva zile, ci de mai multe luni, c\ tr\iam retras[i nu mai eram `n m\sur\ s\ frecventez familiile de condi]iebun\, deoarece, `n primul r`nd, m\ aflam `n permanen]\ `ntr-odispozi]ie proast\, fiind bolnav de gut\, [i, `n al doilea r`nd, m\`mb\tam mai tot timpul. Apoi, pentru a da c\r]ile pe fa]\ [i anu pleca de la el cu faim\ de mincinos, m-am v\zut nevoit s\-iexplic acestui domn onorabil c`t de mult m\ jignise `n ziuaaceea. I-am spus c\ a adoptat atitudinea prosteasc\, `nd\r\tnic\a unui ofi]er deblocat, iar nu pe aceea demn\ de un om cucarte, atunci c`nd [i-a `nsu[it pozi]ia unei fi]uici reac]ionare `nleg\tur\ cu opiniile lui Haller. „Fl\c\ul“ acesta [i individul f\r\sim] patriotic numit Haller eram chiar eu, iar patria noastr\ [ilumea `ntreag\ ar duce-o mai bine dac\ cel pu]in acei c`]ivaoameni capabili s\ g`ndeasc\ ar trece de partea ra]iunii [i a paci-fismului, `n loc s\ se `ndrepte orbi]i [i fascina]i spre un nour\zboi. A[a c\ fac\-se voia Domnului.

M-am ridicat, a[adar, mi-am luat r\mas-bun de la Goethe [ide la profesor, smulg`ndu-mi lucrurile din cuier [i lu`ndu-mit\lp\[i]a. ~n sufletul meu, lupul urla de bucurie r\ut\cioas\, iar`ntre cei doi Haller izbucni un scandal monstruos. Acum `mid\deam bine seama de faptul c\ seara aceasta deloc pl\cut\fusese mai important\ pentru mine dec`t pentru indignatulprofesor; lui ì adusese o dezam\gire, sup\r`ndu-l pu]in, darpentru mine ea `nsemnase un ultim e[ec, o ultim\ fug\, des-p\r]irea de lumea burghez\ moral\ [i savant\, victoria deplin\ alupului de step\. ~mi luasem r\mas-bun ca un evadat, ca un om


p p q / / g

A[a am nimerit `n toiul nop]ii `ntr-un cartier m\rgina[ cenu-mi era familiar, `naintea unui local, `nd\r\tul ferestrelorr\suna puternic o muzic\ de dans. ~nainte de a intra, am citit pefirma veche de deasupra u[ii: „La Vulturul Negru“. ~n\untrupetrecerea era `n toi, oamenii se v`nzoleau g\l\gio[i `n fum, `niz de vin, se auzeau strig\te, `n salonul din spate se dansa, c\cide acolo se rev\rsa cu furie muzica de dans. M-am oprit `nsalonul din fa]\, unde se aflau o mul]ime de oameni simpli,`mbr\ca]i s\r\c\cios, pe c`nd dincolo, `n sala de bal se z\reau [iunele apari]ii mai elegante. ~mpins `n `mbulzeal\ prin `nc\pere,m-am trezit l`ng\ bufet, la o mas\ unde [edea, pe o banc\ del`ng\ perete, o fat\ palid\, dr\gu]\, `ntr-o rochi]\ de bal sub]ire,cu decolteu larg [i cu o floare ofilit\ `n p\r. C`nd m-am apropiatde ea, fata s-a uitat la mine atent\ [i prietenoas\ [i s-a dat, z`m-bind, mai la o parte, f\c`ndu-mi loc.

– Se poate? am `ntrebat-o eu [i m-am a[ezat l`ng\ ea.– Desigur, se poate, spuse ea, cine e[ti tu?– Mul]umesc, am spus, mi-e imposibil s\ m\ duc acas\, mi-e

imposibil, imposibil, vreau s\ r\m`n aici, cu dumneavoastr\,dac\ `mi `ng\dui]i. Nu, nu pot s\ m\ duc acas\.

A dat din cap `n semn c\ m\ `n]elege [i, `n vreme ce ea d\deadin cap, eu priveam la c`rlion]ii care ì c\deau de pe frunte pel`ng\ ureche, b\g`nd de seam\ c\ floarea aceea ofilit\ era ocamelie. Dincolo muzica r\suna asurzitor, chelneri]ele `[i strigau`n fug\ comenzile la bar.

– Atunci r\mì aici, spuse ea cu o voce care m\ unse la inim\.Dar de ce nu te po]i duce acas\?

– Nu pot. Acas\ m\ a[teapt\ ceva – nu, nu pot, e prea `n-grozitor.

– Atunci n-are dec`t s\ te a[tepte mult [i bine, tu r\mì aici.Hai, mai `ntì [terge-]i ochelarii, c\ abia de mai po]i vedea ceva.A[a, d\-mi batista. Ce vrei s\ bem? Vin de Burgundia?

~mi [terse ochelarii, abia acum o vedeam bine; chipul palid,cu tr\s\turi limpezi, gura dat\ cu ruj ro[u-s`ngeriu, ochii lumi-no[i, c\prui, fruntea neted\, rece, un c`rlion] scurt, bine arcuit

am `ncercat s\-mi adun min]ile. ~ncepusem s\ v\d din ce `n cemai aproape, din ce `n ce mai limpede spectrul de care mi-erateam\. Spectrul acela era re`ntoarcerea mea acas\, re`ntoarcerea`n camera mea, `nfruntarea calm\ a dezn\dejdii! N-a[ fi sc\pat,chiar dac\ m-a[ fi plimbat ore `n [ir, nici de re`ntoarcerea la u[amea, la masa cu c\r]i, la divanul deasupra c\ruia at`rnafotografia iubitei mele, nici de clipa c`nd trebuia s\ iau briciul [is\-mi tai beregata. Aceast\ imagine mi se contura `n minte cu oclaritate cresc`nd\ [i cu aceea[i claritate cresc`nd\, cu toate c\inima `mi b\tea nebune[te, sim]eam cum m\ cuprinde spaimaspaimelor: frica de moarte! Da, `mi era `ngrozitor de fric\ demoarte. De[i nu `ntrez\ream nici o alt\ sc\pare, de[i m\ asaltausc`rba, suferin]a [i dezn\dejdea, de[i nimic nu m\ mai puteacaptiva, nu-mi mai putea trezi bucuria sau speran]a, m\ `ngro-zea nespus de mult propria execu]ie, t\ietura aceea rece, br\z-dat\ `n propria carne!

Nu `ntrez\ream nici o cale s\ scap de tot ceea ce-mi provocateam\. Dac\ la[itatea ar fi s\ `nving\ azi `n lupta cu disperarea,atunci disperarea `mi va ie[i din nou `n cale mìne sau `n oricarealt\ zi, consolidat\ de dispre]ul fa]\ de mine `nsumi. Voi lua deat`tea ori cu]itul `n m`n\ [i-l voi pune din nou deoparte, p`n\c`nd, odat\ [i odat\, tot am s-o fac. Poate c\ era, totu[i, maibine s\ o fac chiar ast\zi! ~ncercam s\-mi fac curaj mie `nsumi,ca unui copil `nsp\im`ntat, dar copilul nu m\ asculta, o lua lagoan\, vr`nd s\ tr\iasc\. Colindam mai departe prin ora[,tremur`nd, ocolind de la distan]\ locuin]a mea, g`ndindu-m\mereu la `ntoarcerea acas\, [i mereu am`n`nd-o. Mai intramc`te pu]in printr-o cr`[m\ sau alta, c`t s\ beau un pahar saudou\, pe urm\ ceva m\ m`na mai departe, f\ceam ocoluri mari`n jurul punctului de destina]ie, `n jurul briciului, `n jurulmor]ii. Din c`nd `n c`nd, mort de oboseal\, [edeam pe o banc\,pe marginea unei f`nt`ni, pe o born\, ascult`ndu-mi b\t\ileinimii, [terg`ndu-mi sudoarea de pe frunte, apoi plecam maideparte cuprins de o fric\ mortal\, cuprins de o `nfl\c\rat\dorin]\ de a tr\i.


p p q / / g

– Ei, ba o s\ vezi c\ e copil\re[te de u[or. ~nceputul l-am [if\cut, ]i-ai [ters ochelarii, ai m`ncat, ai b\ut. Iar acum ne vomduce s\-]i dau pu]in cu peria pe pantaloni [i pe pantofi, c\ taremai trebuie cur\]a]i. Apoi ai s\ dansezi cu mine un shimmy.

– Vede]i, am exclamat eu agitat, iat\, am avut dreptate!Nimic nu-mi produce mai mult\ `ntristare dec`t neputin]a de aexecuta un ordin de-al dumneavoastr\. Pe acesta, `ns\, nu-l pot`ndeplini. Nu [tiu s\ dansez shimmy [i nici un vals sau o polc\,sau cum s-or mai fi chem`nd, n-am `nv\]at `n via]a mea s\dansez. A[a c\, vede]i dumneavoastr\, nu-i chiar a[a de simplucum crede]i!

Fata schi]\ un z`mbet cu buzele ei de un ro[u-s`ngeriu,scutur`ndu-[i capul `ndr\zne], cu p\rul tuns b\ie]e[te. Uit`n-du-m\ la ea, am avut impresia c\ seam\n\ cu Rosa Kreisler,prima fat\ de care m\ `ndr\gostisem pe vremea c`nd eram unb\ie]andru, numai c\ aceea avea pielea smead\ [i p\rul negru.Nu, nu [tiam de cine `mi amintea fata aceasta necunoscut\,[tiam doar c\ trebuia s\ fie vorba de ceva din fraged\ tinere]e,de pe vremea c`nd eram un b\ie]andru.

– ~ncet, exclam\ ea, `ncet! A[adar nu [tii s\ dansezi? Deloc?Nu [tii nici m\car un onestep? Ei, Dumnezeule, [i mai pretinzic\ ]i-ai dat toat\ silin]a s\ tr\ie[ti! N-ai spus dec`t bra[oave,b\iete, la v`rsta ta n-ar trebui s\ te mai ascunzi dup\ deget.Chiar a[a, cum po]i s\ spui c\ ]i-ai dat toat\ silin]a s\ tr\ie[ti,c`nd nu vrei nici m\car s\ dansezi?

– Bine, dar nu pot! N-am `nv\]at niciodat\.Ea r`se.– Dar s\ cite[ti [i s\ scrii ai `nv\]at, nu-i a[a, ai `nv\]at s\

socote[ti [i, probabil, [i latin\, [i francez\, [i tot soiul de lucruride genul \sta? Pun r\m\[ag cu tine c\ ]i-ai tocit coatele zece saudoisprezece ani pe b\ncile [colilor, ba chiar c\ ai fost [i prinfacult\]i, poate c\ ai [i titlul de doctor [i cuno[ti p`n\ [i chinezasau spaniola. Ori n-am dreptate? Deci, a[a e. ~n schimb n-ai fost`n stare s\ faci rost de pu]in timp [i niscaiva b\nu]i pentru c`tevaore de dans! Asta-i bun\!

l`ng\ ureche. Se ocup\ de mine, cu bun\tate [i cu un strop deironie, comand\ vin, ciocni cu mine [i `n clipa aceea `mi z\ripantofii.

– Dumnezeule, dar de unde vii? Ar\]i de parc\ ai f\cut dru-mul de la Paris p`n\ aici pe jos. Nu se vine la un bal `n halul \sta.

Am r\spuns cu da [i cu nu, r`z`nd pu]in, l\s`nd-o s\ vor-beasc\. ~mi pl\cea foarte mult, lucru care m\ umplea de uimire,pentru c\ p`n\ acum m\ ferisem de fete at`t de tinere, trat`ndu-lemai degrab\ cu ne`ncredere. Iar ea se purta cu mine `ntocmaicum trebuia, a[a `nc`t s\ m\ simt bine – ah, [i de atunci `ncoacetot a[a s-a purtat cu mine clip\ de clip\. M\ trata cu bl`nde]e,`ntocmai cum sim]eam nevoia, dar [i cu ironie, tot cum sim-]eam nevoia. Comand\ un sandvici [i `mi porunci s\-l m\n`nc.~mi turn\ `n pahar [i-mi spuse s\ beau o `nghi]itur\, dar f\r\ s\m\ gr\besc. Pe urm\ m\ l\ud\ pentru supu[enia mea:

– Ce cuminte e[ti, zise ea `ncuraj`ndu-m\, nu faci greut\]inim\nui. Pot s\ pun r\m\[ag c\ a trecut mult\ vreme de c`nd atrebuit s\ ascul]i pentru ultima oar\, de cineva, nu-i a[a?

– Da, a]i c`[tigat r\m\[agul. De unde [tia]i?– Mare scofal\. Supu[enia este la fel ca m`ncatul [i b\utul.

Cine le-a dus lipsa mult\ vreme, le apreciaz\ a[a cum trebuie.Nu-i a[a c\ m\ ascul]i cu pl\cere?

– Cu mare pl\cere. Dumneavoastr\ [ti]i de toate.– Tu te dezv\lui cu u[urin]\. A[ putea, prietene, s\-]i spun

chiar [i ce te a[teapt\ acas\ [i de ce te temi tu at`t. Dar [tii [i tulucrul \sta, nu mai are rost s\ vorbim despre a[a ceva, nu?Aiureli! Omul ori se sp`nzur\, ei bine, atunci se sp`nzur\ [i gata,`ns\ numai c`nd are motiv s\ o fac\. Ori continu\ s\ tr\iasc\ [iatunci nu-i r\m`ne altceva de f\cut dec`t s\-[i dea silin]a s\tr\iasc\. Nimic mai simplu.

– O, am strigat eu, m\car de-ar fi at`t de simplu! Pe Dum-nezeul meu, mi-am dat toat\ silin]a s\ tr\iesc, dar nu m-a ajutatcu nimic. S-ar putea s\ fie dificil s\ te sp`nzuri, nu [tiu. Dar s\tr\ie[ti este mult, mult mai greu! Numai Dumnezeu [tie c`teste de greu!


p p q / / g

porunceasc\, s\ m\ dojeneasc\. Dac\ profesorul [i so]ia lui ar fif\cut acest lucru acum c`teva ore, a[ fi sc\pat de multe suferin]e.Dar era mai bine a[a, c\ci altfel n-a[ fi avut dec`t de pierdut.

– De fapt cum te cheam\? m-a `ntrebat ea dintr-odat\.– Harry.– Harry? |sta-i nume de b\ie]andru. Iar tu, Harry, tu nu e[ti

dec`t un b\ie]andru `n ciuda faptului c\ `n p\r ]i s-au ivit c`teva[uvi]e albe. E[ti un b\ie]andru [i ai nevoie de cineva care s\ se`ngrijeasc\ ni]elu[ de tine. De dans nu mai zic nimic. Dar uit\-tecum e[ti tuns! N-ai nevast\, n-ai nici ibovnic\?

– Nu mai am nevast\, ne-am desp\r]it. Iar ibovnica mea nulocuie[te aici, o v\d rareori, nu ne `n]elegem prea bine.

Ea fluier\ u[or printre din]i.– Se pare c\ e[ti un om cam dificil de vreme ce niciuna nu r\-

m`ne cu tine. Dar acum s\-mi spui ce lucru deosebit s-a `nt`mplat`n seara asta, de alergi a[a ca o stafie prin lume? Vreun scandal?Ai pierdut bani la joc?

~mi venea tare greu s\ r\spund.– Vede]i, m-am pornit eu, de fapt nu s-a `nt`mplat dec`t un

fleac. Am fost invitat la un profesor – eu `nsumi nu s`nt `ns\ a[aceva – [i, de fapt, n-ar fi trebuit s\ m\ duc la el, nu mai s`ntobi[nuit s\ pierd timpul pe la diver[i oameni p\l\vr\gind, m-amdezobi[nuit s\ mai fac a[a ceva. ~nc\ din clipa `n care am p\[it `ncasa lui am avut sentimentul c\ n-o s\-mi mearg\ bine – c`nd `mipuneam p\l\ria la cuier, m\ [i g`ndeam c\ `n cur`nd voi avea iarnevoie de ea. Da, [i la acest profesor, pe mas\, se afla un tablou,un tablou idiot, care m-a f\cut s\ m\ sup\r...

– Ce fel de tablou? {i de ce te-a sup\rat? m\ `ntrerupse ea.– Da, era un tablou care `l reprezenta pe Goethe – [ti]i, pe

poetul Goethe. Dar nu a[a cum ar\tase el `n realitate, deoarece,de altfel, nimeni nu mai [tie acest lucru, a murit acum o sut\ deani [i iat\ c\ un oarecare pictor modern [i l-a imaginat [i l-aretu[at dup\ fantezia lui, portretul acesta m-a f\cut s\ m\ sup\rpentru c\ mi-era nesuferit – nu [tiu dac\ m\ `n]elege]i.

– ~n]eleg chiar foarte bine, n-ai nici o team\. Continu\!

– P\rin]ii mei s`nt de vin\, m-am justificat eu, ei m-au pus s\`nv\] latina [i greaca [i toate lucrurile de felul \sta. Dar s\ danseznu m-au pus, la noi nu era moda, nici p\rin]ii mei nu au dansatniciodat\.

M\ privea cu mult\ r\ceal\, dispre]uitoare, iar chipul eiparc\-mi spunea din nou ceva ce-mi amintea de frageda meatinere]e.

– A[a, deci p\rin]ii t\i or fi de vin\! I-ai `ntrebat cumva [idac\-]i dau voie s\ mergi `n seara asta la Vulturul Negru? I-ai`ntrebat? Ce spui, au murit de mult? Ce mai vrei! N-ai vrut s\`nve]i s\ dansezi `n tinere]e din cauz\ c\ erai prea ascult\tor, astao mai `n]eleg! Cu toate c\ nu prea cred eu c\ pe vremea aceea eraichiar un copil-model. Dar pe urm\ – ce naiba ai f\cut `n to]iace[ti ani?

– Ah, am m\rturisit eu, nici nu mai [tiu. Am studiat, amf\cut muzic\, am citit c\r]i, am scris c\r]i, am c\l\torit...

– Ciudate idei mai ai [i tu despre via]\! A[adar, ai f\cut`ntotdeauna ni[te lucruri dificile [i complicate, iar pe cele simplenu le-ai `nv\]at deloc? N-ai avut timp? N-ai avut chef? Ei, dar cem\ privesc pe mine toate astea, c\ci, slav\ Domnului, eu nu s`ntmaic\-ta. Dar s\ te por]i `n a[a fel, `nc`t s\ la[i impresia c\ aigustat via]a [i nu i-ai g\sit nici un farmec, asta nu, nu e cuputin]\!

– Nu m\ dojeni]i [i dumneavoastr\! am rugat-o eu. {tiu dejac\ s`nt nebun.

– Da’ de unde, nu-mi spune mie baliverne dintr-astea! Nue[ti nebun deloc, domnule profesor, ba chiar mi se pare c\ e[tiprea pu]in nebun! Mi se pare c\ e[ti de[tept, dar `ntr-un chipprostesc, exact `n stilul unui profesor. Hai, mai m\n`nc\ unsandvici! Dup\ aceea ai s\-mi poveste[ti mai departe.

~mi mai comand\ un sandvici, puse pu]in\ sare pe el, peurm\ pu]in mu[tar, `[i t\ie [i ea o buc\]ic\, pe urm\ m\ `ndemn\s\ m\n`nc. Am m`ncat. A[ fi f\cut orice ar fi vrut ea, orice, `nafar\ de a dansa. M\ sim]eam enorm de bine ascult`nd de cineva,st`nd al\turi de cineva care s\ m\ asalteze cu `ntreb\ri, s\-mi


p p q / / g

despre el, despre felul cum putea s\ arate, Harry av`nd totdreptul s\ procedeze astfel, nu-i a[a? Pictorul, `n schimb, care e[i el un admirator entuziast al lui Goethe [i [i-a f\cut la r`ndullui o imagine despre poet, ei, el nu are dreptul s\ procedeze lafel, ca de altfel nici profesorul [i, `n general, nimeni altcineva,nimeni nu are acest drept, c\ci lucrul \sta nu-i convine luiHarry, el nu poate suporta, el se vede nevoit s\ insulte [i s\-[i iat\lp\[i]a! De-ar fi un om inteligent, ar r`de pur [i simplu peseama pictorului [i a profesorului. De-ar fi nebun, le-ar da `ncap cu Goethe \la al lor. Dar cum nu-i dec`t un copilandru, fugeacas\ [i vrea s\ se sp`nzure... Am `n]eles foarte bine povestea ta,Harry. E o poveste cam caraghioas\. M\ apuc\ r`sul. Stai, nubea a[a de repede! Vinul de Burgundia se bea `ncet, altfel te`ncinge prea tare. Dar pe tine trebuie s\ te d\d\ceasc\ cineva pascu pas, b\ie]a[ule.

M\ privea sever\ [i mustr\toare ca o guvernant\ de [aizecide ani.

– Da, da, am rugat-o eu mul]umit, d\d\ci]i-m\.– Cum s\ te d\d\cesc?– Spune]i-mi tot ce v\ place.– Bine, am s\-]i spun ceva. De o or\ m\ auzi cum te tutuiesc,

iar tu nu m\ sco]i din „dumneavoastr\“. Mereu latine[te [i gre-ce[te, mereu complici lucrurile. C`nd o fat\ te tutuie[te, iar ]ienu-]i e sil\ de ea, atunci o tutuie[ti [i tu. Iat\, a[adar, c\ ai mai`nv\]at ceva. ~n al doilea r`nd: de o jum\tate de or\ [tiu c\ techeam\ Harry. {tiu asta, pentru c\ te-am `ntrebat. ~n schimb tunu vrei s\ [tii cum m\ cheam\.

– Ba da, a[ vrea tare mult s\ [tiu.– Prea t`rziu, pui[or! Ai s\ m\ po]i `ntreba iar\[i, c`nd o fi s\

ne mai vedem. Ast\zi nu-]i mai spun. A[a, iar acum vreaus\ dansez.

Cum ea schi]\ un gest ca [i cum ar fi vrut s\ se ridice, bunadispozi]ie mi-a disp\rut dintr-odat\, m\ cuprinse teama c\ vapleca [i m\ va l\sa aici singur, iar apoi totul va fi la fel ca mai`nainte. A[a cum o durere de m\sea revine dintr-odat\ dup\ ce

– ~nc\ dinainte aveam p\reri care se deosebeau de cele aleprofesorului; la fel ca mai to]i profesorii, este [i el un marepatriot, iar `n timpul r\zboiului a dat cu bravur\ o m`n\ deajutor la `n[elarea oamenilor de r`nd – fire[te, cu total\ credin]\.Eu, `n schimb, s`nt un adversar al r\zboiului. Ei, dar astea nuconteaz\. A[adar, s\ trecem mai departe. Nu fusese neap\ratnevoie s\ iau portretul acela `n seam\...

– Nu trebuia s-o fi f\cut, a[a e.– Dar `n primul r`nd, `mi p\rea r\u de Goethe, pentru c\, s\

[ti]i, eu `l `ndr\gesc foarte, foarte mult, [i apoi m-am pomenitg`ndind – ei, g`ndind sau sim]ind urm\torul lucru: m\ aflu lani[te oameni pe care ì consideram asem\n\tori cu mine, `mispuneam c\ `l vor fi `ndr\gind [i ei pe Goethe la fel ca mine, c\[i-l vor fi imagin`nd la fel ca mine, c`nd iat\-i ]in`nd aici unasemenea tablou lipsit de bun gust, falsificat, edulcorat, pe care`l socotesc splendid, f\r\ s\ bage de seam\ c\ spiritul s\u estede-a dreptul opus spiritului lui Goethe. Ei cred c\ portretul esteminunat [i, din partea mea, n-au dec`t – dar toat\ `ncrederea mea`n ace[ti oameni, toat\ prietenia fa]\ de ei [i toate sentimentelede `nrudire [i de comuniune cu ei s-au sf`r[it. Oricum, nu eram,`n fond, prieteni prea apropia]i. M-am `nfuriat, a[adar, [i m-am`ntristat v\z`nd c\ r\m\sesem singur cu totul [i c\ nu m\`n]elegea nimeni. Pricepe]i?

– Nimic mai simplu de priceput, Harry. {i pe urm\? Le-aiaruncat cu tabloul `n cap?

– Nu, i-am insultat [i mi-am luat t\lp\[i]a vr`nd s\ m\ ducacas\, dar...

– Dar acas\ nu era maic\-ta, care s\-l consoleze ori s\-ldojeneasc\ pe b\ie]elul cel n\t`ng. Ei, Harry, aproape c\-mi parer\u de tine, e[ti un prost\nac f\r\ pereche.

Desigur, aveam impresia c\ `ncep s\ `n]eleg. ~mi d\du s\ beauun pahar de vin. ~ntr-adev\r, se purta cu mine ca o mam\. Dardin c`nd `n c`nd b\gam de seam\ c`t de t`n\r\ [i de frumoas\ era.

– Deci, continu\ ea, deci Goethe a murit acum o sut\ de ani, iarHarry `l `ndr\ge[te foarte mult, f\c`ndu-[i o imagine minunat\


p p q / / g

picioarele sub mas\, mi-am dat seama c\ eram enorm de obositdup\ ceasurile de umblat prin ora[, a[a `nc`t am r\mas pe loc. {iiat\-m\ dormind deja, ascult`nd de porunca matern\, dormeamcu nesa] [i plin de recuno[tin]\, vis`nd, vis`nd, limpede [ifrumos, a[a cum de mult\ vreme nu mai visasem. {i iat\ ce visam avut:

Se f\cea c\ a[teptam a[ezat pe un scaun `ntr-o anticamer\ demod\ veche. Mai `ntì nu [tiam dec`t c\ m\ anun]asem `naudien]\ la o personalitate, mai pe urm\ mi-am amintit c\trebuia s\ m\ primeasc\ `nsu[i domnul Goethe. Din p\cate nuvenisem la el `ntr-o problem\ personal\, ci `n calitate de cores-pondent al unei reviste, lucru care nu-mi pl\cea deloc, nuputeam s\ `n]eleg defel ce diavol m\ v`r`se `ntr-o asemeneasitua]ie. Totodat\, un scorpion pe care tocmai `l z\risem [i care`ncercase s\ se ca]ere pe piciorul meu, `mi d\dea o stare denelini[te. M\ ap\rasem, scutur`nd micu]a t`r`toare neagr\ de pemine, dar acum nu [tiam pe unde se ascunde, a[a c\ nu`ndr\zneam s\ mai fac nici o mi[care.

Pe deasupra, nici nu eram foarte sigur dac\ nu cumva, dingre[eal\, `n loc s\ fiu anun]at la Goethe, mi se acordase oaudien]\ la Matthisson pe care `ns\, `n visul meu, `l confundamcu Bürger, consider`nd c\ poeziile adresate lui Molly i s-ar fidatorat lui. Dar pentru c\ veni vorba, a[ fi dorit foarte mult s\m\ `nt`lnesc cu Molly, c\ci mi-o imaginam ca pe o fiin]\ minu-nat\, molatec\, plin\ de muzicalitate, vesperal\. Ce p\cat c\trebuia s\ a[tept acolo din `ns\rcinarea unei redac]ii nesuferite!Proasta mea dispozi]ie cre[tea din ce `n ce [i se r\sfr`ngea treptat[i asupra lui Goethe fa]\ de care, `n momentul acela, aveam, a[adintr-odat\, tot felul de re]ineri [i repro[uri. Splendide per-spective pentru o audien]\! De[i scorpionul era periculos [i seascundea probabil pe undeva prin apropiere, poate c\ totu[i at`tde r\u nu era; mi se p\rea chiar c\ ar putea s\ `nsemne [i cevabun, mi se p\rea foarte posibil s\ aib\ `ntr-un fel de-a face cuMolly, s\ fie un sol al ei sau animalul ei heraldic, un animalheraldic frumos, periculos, care `ntruchipa feminitatea [i

disp\ruse un timp, arz`ndu-te din nou ca jarul, la fel m\ cu-prinser\ iar\[i, `ntr-o clipit\, teama [i spaima. Dumnezeule,cum de-am putut uita ce m\ a[tepta? Se produsese, oare, vreoschimbare?

– Stai, am strigat eu conjur`nd-o, nu pleca]i – s\ nu pleci!Fire[te c\ po]i dansa c`t vrei, dar s\ nu m\ la[i prea mult timpsingur, s\ te `ntorci, s\ te `ntorci!

Ea se scul\, r`z`nd. Mi-o imaginasem mai `nalt\, era supl\,dar nu `nalt\. Am sim]it din nou c\ `mi aduce aminte de cineva –dar de cine? Nu puteam s\-mi dau seama.

– Te `ntorci?– M\ `ntorc, dar o s\ dureze pu]intel, o jum\tate de or\ sau

poate chiar o or\ `ntreag\. S\-]i spun ceva: `nchide ochii [i dormipu]in; ai nevoie de un pic de somn.

I-am f\cut loc [i ea plec\; rochi]a ei `mi atinse genunchiul, `nmers ea se privi `ntr-o oglinjoar\ rotund\ de buzunar, ridic\spr`ncenele, `[i [terse b\rbia cu un mic p\m\tuf de pudr\ [idisp\ru `n salonul de dans. M-am uitat `n jurul meu: chipurinecunoscute, b\rba]i care fumau, bere scurs\ pe mesele demarmur\, pretutindeni strig\te [i vocifer\ri, al\turi muzica dedans. ~mi spusese c\ ar trebui s\ dorm. Ah, habar n-ai tu, scump\copil\, ce somn am eu, mai sperios dec`t un iepure! Cum s\dormi `n mijlocul unui asemenea b`lci, st`nd la o mas\, printrec\nile de bere cu capace cl\mp\nitoare; am mai luat o gur\ devin, am scos din buzunar un trabuc privind `n jurul meu dup\un chibrit, dar, de fapt, n-aveam nici un chef s\ fumez, a[a c\ ampus trabucul dinaintea mea pe mas\. „~nchide ochii“, `mi spuseseea. Dumnezeu [tie de unde avea fata asta o asemenea voce, ovoce pu]in grav\, pl\cut\, matern\. Era o adev\rat\ binefacere,aflasem eu acum, s\ dai ascultare unei asemenea voci. Am `nchisochii supus, mi-am rezemat capul de perete, `nconjurat devuietul sutelor de zgomote, iar g`ndul c\ a[ putea dormi acolom\ f\cu s\ z`mbesc, m-am hot\r`t s\ m\ duc p`n\ la u[a salonuluide dans [i s\ arunc o privire `n\untru – c\ci trebuia s\ o v\ddans`nd pe frumoasa mea fat\ –, dar abia c`nd mi-am mi[cat


p p q / / g

lupt\ etern\, pe via]\ [i pe moarte, cu dragostea, la fel dearz\toare [i la fel de sf`nt\, pentru inocen]a pierdut\ a naturii,toat\ aceast\ `ngrozitoare plutire `n vid [i incertitudine,condamnarea la un trai efemer, la imperfec]iune, la ve[nicaexperimentare, la diletantism – pe scurt, toat\ lipsa de per-spectiv\, toat\ `ng`mfarea [i disperarea arz\toare a existen]eiumane. Dumneavoastr\ a]i cunoscut toate acestea, vi le-a]i asu-mat [i totu[i, prin `ntreaga dumneavoastr\ via]\, a]i propov\duitcontrariul, exprim`nd `ncredere [i optimism, am\gindu-v\ pedumneavoastr\ `n[iv\ [i pe mul]i al]ii cu durabilitatea [i sensulpe care, chipurile, l-ar avea str\daniile noastre spirituale. At`t `ndumneavoastr\ `n[iv\, c`t [i `n Kleist [i Beethoven, a]i respins [ireprimat ispita abisului, glasurile dezn\d\jduite ale adev\rului.Decenii de-a r`ndul nu a]i f\cut altceva dec`t s\ l\sa]i impresia c\`mbog\]irea masiv\ a cuno[tin]elor [i colec]iilor, scrierea [ip\strarea coresponden]ei, `ntreaga dumneavoastr\ existen]\ laWeimar, la v`rsta senectu]ii, reprezint\ realmente calea spreeternizarea clipei pe care, de fapt, nu a]i reu[it dec`t s\ o mu-mifica]i, calea spre spiritualizarea naturii pe care, de fapt, nu a]ireu[it dec`t s\ o stiliza]i, metamorfoz`nd-o `ntr-o masc\. Iat\ `nce const\ lipsa de sinceritate pe care noi v-o repro[\m.

B\tr`nul consilier aulic privea g`nditor `n ochii mei, `n timpce pe buzele lui st\ruia acela[i z`mbet.

Apoi, spre uimirea mea, m\ `ntreb\:– Atunci cred c\ Flautul fermecat al lui Mozart v\ dezgust\

foarte mult?{i, `nainte ca eu s\ fi putut protesta, a continuat:– Flautul fermecat prezint\ via]a ca pe un c`ntec gra]ios,

pream\re[te sentimentele noastre at`t de trec\toare ca pe cevaetern [i dumnezeiesc, nu-l aprob\ nici pe domnul vonKleist, nici pe domnul Beethoven, ci propov\duie[te opti-mismul [i `ncrederea.

– {tiu, [tiu! am strigat eu m`nios. Dumnezeu s\ mai `n]e-leag\ cum de v-a]i n\pustit tocmai asupra Flautului fermecatcare mi-e mai drag dec`t orice pe lumea asta! Dar Mozart n-a

p\catul. S\ fi fost oare exclus ca vietatea aceea s\ se fi numitVulpius? Dar iat\ c\ un servitor deschise brusc u[a, eu m-amridicat [i am p\[it `n\untru.

B\tr`nul Goethe st\tea `n picioare, scund [i foarte ]an]o[ [i,dup\ cum se cuvenea, pe pieptul acestui clasic str\lucea o deco-ra]ie important\. P\rea c\ guverneaz\ `n continuare, primind `naudien]\, exercit`ndu-[i de aici, din muzeul s\u de la Weimar,controlul asupra lumii. C\ci, de `ndat\ ce m-a z\rit, a cl\tinatbrusc din cap ca un corb b\tr`n [i mi-a spus pe un ton solemn:

– A[adar, voi tinerii, nu prea s`nte]i de acord cu str\daniilenoastre?

– ~ntocmai, i-am r\spuns, `nghe]`nd sub privirea lui mi-nisterial\. Noi, tinerii, nu s`ntem de acord cu dumneavoastr\,b\tr`ne domn, a[a este. Pentru noi, Excelen]\, s`nte]i preasolemn [i prea orgolios, prea `ncrezut [i prea pu]in sincer. Separe c\ lucrul esen]ial tocmai acesta este: c\ s`nte]i prea pu-]in sincer.

M\run]elul b\tr`n `[i `nclin\ capul rigid, iar gura lui cu buzeaspre se schimonosi func]ion\re[te, destinz`ndu-se apoi `ntr-unz`mbet discret [i `nvior`ndu-se `ntr-un mod `nc`nt\tor. ~n acesttimp inima `ncepu s\-mi bat\ dintr-odat\ mai tare, c\ci mi-amamintit de poezia Amurgul cobora de sus [i de faptul c\ acestafusese b\rbatul care rostise cuvintele ei cu gura aceasta. De fapt,`n clipa aceea eram complet dezarmat [i subjugat, `nc`t a[ fi vruts\ `ngenunchez dinaintea lui. Dar mi-am ]inut firea, iar din gurasa z`mbitoare ie[ir\ urm\toarele cuvinte:

– Ei, a[adar, m\ `nvinov\]i]i c\ s`nt lipsit de sinceriate? Cecuvinte mai s`nt [i astea! Nu vre]i s\-mi explica]i mai pe larg?

– Ba chiar voiam s-o fac cu pl\cere, cu mare pl\cere.– Dumneavoastr\, domnule Goethe, asemeni tuturor ma-

rilor spirite, a]i cunoscut [i a]i tr\it cu luciditate incertitudinea,disperarea vie]ii omene[ti: splendoarea unei clipe [i mizerabila eiofilire, imposibilitatea de a pl\ti, pentru frumoasele culmi alesentimentului, altfel dec`t prin prizonieratul `n via]a de zi cu zi,dorul arz\tor dup\ un regat al spiritului, dor care se zbate `ntr-o


p p q / / g

c`mp, din mijlocul c\rora se ivea, c\rnoas\ [i vesel\, o galben\ciubo]ica-cucului.

Nu-mi prea convenea c\ b\tr`nul `ncerca s\-mi evite `ntre-b\rile [i acuza]iile `ntr-un mod at`t de glume], a[a `nc`t i-amaruncat priviri pline de repro[. Atunci el s-a `nclinat spre mine,iar gura lui, care acum sem\na cu cea a unui copil, s-a apropiatde urechea mea, [optind u[or:

– Tinere, `l iei mult prea `n serios pe b\tr`nul Goethe. Peb\tr`nii care au murit deja ì nedrept\]im dac\ ì lu\m `n serios.Nou\, nemuritorilor, nu ne place s\ lu\m nimic `n serios, nou\ne place s\ glumim. Seriozitatea, tinere, este o chestiune detimp; nu pot s\-]i dezv\lui dec`t c\ ea provine dintr-o supra-estimare a timpului. {i eu am exagerat odinioar\ importan]atimpului, de aceea m\ hot\r`sem s\ tr\iesc o sut\ de ani. Darvezi tu, `n eternitate, timpul nu exist\; eternitatea nu este dec`to clip\, abia ajunge ca s\ faci o glum\.

~ntr-adev\r, cu omul acesta nu se mai putea discuta serios,]op\ia `nc`ntat `n sus [i `n jos [i se ml\dia `n a[a fel, `nc`tciubo]ica-cucului de pe decora]ia lui era c`nd gata s\ ]`[neasc\afar\ ca o rachet\ c`nd, dimpotriv\, s\ se mic[oreze p`n\ ce nuse mai vedea deloc. ~n vreme ce f\cea pa[i [i figuri de dansexcelente, am constatat involuntar c\ m\car b\rbatul acesta nupierduse ocazia de a `nv\]a s\ danseze. Dansa minunat. Atuncimi-am adus aminte din nou de scorpion, mai bine zis de Molly,[i i-am strigat lui Goethe:

– Spune]i-mi, Molly nu este aici?Goethe a r`s zgomotos. S-a dus la biroul lui, a descuiat un

sertar [i a scos de acolo o cutie pre]ioas\ din piele sau catifea,deschiz`nd-o [i invit`ndu-m\ s\ m\ uit `n ea. ~n\untru, pe cati-feaua de culoare `nchis\, se afla un picioru[ de femeie, mic detot, impecabil, str\lucitor, un picior delicios, `ndoit pu]in dingenunchi, cu laba `ntins\, termin`ndu-se cu v`rfurile ginga[e aledegetelor.

Am `ntins m`na `n inten]ia de a lua de acolo picioru[ul decare m\ `ndr\gostisem pe loc, dar c`nd am dat s\-l prind cu dou\

ajuns la v`rsta de optzeci [i doi de ani [i nici n-a avut asemeneapreten]ii la perenitate, la ordine, la o demnitate sever\ `n ceeace prive[te via]a lui personal\, cum a]i f\cut-o dumneavoastr\!El nu [i-a dat at`ta importan]\! El a c`ntat dumnezeie[tile salemelodii [i a fost s\rac, [i a murit timpuriu, s\rac, necunoscut...

Mi se t\ia respira]ia. ~n numai c`teva cuvinte ar fi trebuits\ rostesc acum mii de lucruri, fruntea mi se `mbrobonise de sudoare.

Goethe mi-a spus `ns\ foarte amabil:– Se prea poate s\ fie de neiertat c\ am ajuns la v`rsta de

optzeci [i doi de ani. Dar asta mi-a dat mai pu]ine satisfac]iidec`t v\ pute]i `nchipui. Ave]i dreptate: `ntotdeauna m-a animatpornirea nest\p`nit\ de a d\inui, `ntotdeauna mi-a fost team\ demoartea pe care am comb\tut-o mereu. Cred c\ lupta `mpotrivamor]ii, dorin]a necondi]ionat\ [i `nc\p\]`nat\ de a tr\i estesursa din care s-au alimentat activitatea [i via]a tuturor oame-nilor ilu[tri. Iar faptul c\, la urma urmei, tot trebuie s\ murim,iat\, t`n\rul meu prieten, asta am dovedit-o la optzeci [i doi deani la fel de categoric ca [i `n cazul `n care a[ fi murit pe c`ndmergeam la [coal\. A[ vrea s\ mai spun ceva ce ar putea s\contribuie la justificarea mea: am avut `n fire multe `nclina]iicopil\re[ti, mult\ curiozitate [i pl\cere instinctiv\ de a m\ juca,un chef imens de a pierde timpul. Da, [i a fost nevoie s\ treac\o vreme destul de lung\, p`n\ mi-am dat seama c\ trebuie c`ndvas\ pun cap\t jocului.

Rostind toate acestea z`mbea cu viclenie, ba chiar de-adreptul cu [iretenie! Silueta i se alungise, atitudinea scor]oas\ [idemnitatea convulsiv\ de pe chipul lui disp\ruser\. Iar aerul dinjurul nostru se umpluse acum de fel de fel de melodii, de totfelul de c`ntece pe versuri de-ale lui Goethe, puteam distinge cuclaritate Vioreaua de Mozart [i Verzi s`nt iar\[i tufe-n v\i deSchubert. Chipul lui Goethe se `mbujorase [i `ntinerise, z`mbea,sem\n`nd c`nd cu Mozart, c`nd cu Schubert, de parc\ erau fra]i,iar decora]ia de pe pieptul s\u era f\cut\ din fel de fel de flori de


p p q / / g

– Dr\gu] din partea ta. Dar uite ce e, cuv`ntul e cuv`nt, amacceptat [i am s\ m\ duc acolo. Nu te mai obosi! Hai, mai trageo du[c\, a mai r\mas ceva vin `n sticl\. ~l bei pe tot [i pe urm\te duci frumu[el acas\ [i te culci. Promite-mi.

– Nu, nu pot s\ m\ duc acas\.– Ah, ce ]i-e [i cu pove[tile astea ale tale! Tot n-ai ispr\vit cu

Goethe? (~n momentul acela mi-am amintit c\ tocmai `l visa-sem.) Dar dac\ `ntr-adev\r nu te po]i duce acas\, atunci r\mì,aici po]i s\ `nchiriezi o camer\. Vrei s\-]i fac rost de una?

Ideea m\ mul]umi [i am `ntrebat-o unde voi putea s-omai v\d. Unde locuia? N-am primit r\spuns. ~mi zise doar c\n-aveam dec`t s\ o caut [i c\ o voi g\si de `ndat\.

– Nu-mi `ng\dui s\ te invit?– Unde?– Unde vrei, unde-]i place ]ie.– Bine. Deci pe mar]i, la cin\ la B\tr`nul Franciscan, etajul

`ntì. La revedere!Mi-a `ntins m`na [i, abia acum i-am remarcat-o, era o m`n\

care se potrivea `ntru totul cu vocea ei frumoas\ [i plin\,inteligent\ [i bl`nd\. A r`s ironic\ c`nd i-am s\rutat-o.

~n ultima clip\ se `ntoarse c\tre mine [i `mi spuse:– Vreau s\-]i mai spun ceva `n leg\tur\ cu Goethe. Uite,

acela[i lucru care ]i s-a `nt`mplat ]ie cu Goethe, adic\ repulsiafa]\ de tabloul acela, mi se `nt`mpl\ [i mie uneori cu sfin]ii.

– Cu sfin]ii? E[ti at`t de evlavioas\?– Nu, nu s`nt evlavioas\, din p\cate, dar odat\ am fost [i,

c`ndva, am s\ fiu din nou. N-am timp de evlavie.– N-ai timp? Trebuie s\ ai timp pentru a[a ceva?– O, fire[te. Trebuie s\ ai timp ca s\ fii evlavios, ba-]i trebuie

chiar mai mult [i anume s\ fii independent de timp! Nu po]i s\fii cu adev\rat evlavios [i, `n acela[i timp, s\ tr\ie[ti `n mijloculrealit\]ilor, lu`nd `n serios timpul, banii, barul Odeon [i toatelucrurile de soiul \sta.

– ~n]eleg. Dar cu sfin]ii cum e?

degete, mi s-a p\rut c\ juc\ria se mi[c\, tres\rind u[or, ceea cemi-a trezit b\nuiala c\ acela ar putea s\ fie scorpionul. Mi s-ap\rut c\ Goethe `n]elege ce se petrece cu mine, c\ tocmai acestafusese scopul urm\rit de el, c\ voise s\-mi trezeasc\ aceast\nedumerire profund\, discordia spasmodic\ dintre r`vnire [iteam\. }inea micu]ul [i dr\g\la[ul scorpion foarte aproape defa]a mea [i vedea cum `l doream, vedea cum d\deam `nd\r\tsperiat, iar lucrul acesta p\rea s\-i fac\ o mare pl\cere. ~n vremece m\ nec\jea cu acel obiect pl\cut [i periculos, `mb\tr`niseiar\[i, era b\tr`n de tot, de o mie de ani, p\rul ì era alb ca neaua,iar chipul s\u ve[ted de om b\tr`n r`dea potolit, neauzit, el r`sen\valnic `n sinea lui cu acel umor imprevizibil al b\tr`nilor.

Dup\ ce m-am trezit, uitasem de visul meu, abia mai t`rziumi-am adus aminte de el. Se pare c\ dormisem aproape o or\acolo, `n mijlocul muzicii [i al forfotei, la masa din cr`[maaceea, niciodat\ n-a[ fi crezut c\ voi fi `n stare de a[a ceva. Fatacea dr\gu]\ st\tea dinaintea mea, ]in`ndu-mi o m`n\ pe um\r.

– D\-mi dou\ sau trei m\rci, spuse ea, am consumat cevadincolo.

I-am dat portmoneul, ea `l lu\, plec\ [i se `ntoarse de `ndat\.– A[a, acum pot s\ mai stau o clip\ cu tine, pe urm\ trebuie

s\ plec, am o `nt`lnire.M-am speriat.– Cu cine? am `ntrebat-o eu `ntr-un suflet.– Cu un domn, Harry, puiule. M-a invitat la barul Odeon.– Oh, [i eu care crezusem c\ n-o s\ m\ la[i singur.– Atunci trebuia s\ m\ fi invitat tu. }i-a luat-o altul `nainte.

Ei, dar tu o s\ economise[ti, `n schimb, ni[te bani frumo[i.Cuno[ti barul Odeon? Dup\ miezul nop]ii, numai [ampanie.Fotolii de club, orchestr\ de negri, foarte elegant.

La toate astea nu m\ g`ndisem.– Ah, am exclamat eu pe un ton rug\tor, atunci accept\

invita]ia mea. Mi se pare foarte firesc, acum c\ s`ntem prieteni.Accept\-mi invita]ia [i, hai, te rog, s\ mergem unde vrei tu.


p p q / / g

coroan\ ve[tejit\, r\mas\ de la s\rb\torirea vreunei asocia]iioarecare. A[ fi dat oric`t s\ fi avut o c\ma[\ de noapte. Cel pu]inaveam ap\ [i un mic prosop, a[a `nc`t am putut s\ m\ sp\l, apoim-am `ntins `mbr\cat `n pat, l\s`nd lumina aprins\ [i reflect`nd`n voie. A[adar, problema cu Goethe se l\murise. Ce minunat afost c\-mi ap\ruse `n vis! {i fata aceasta `nc`nt\toare – ah, de-a[fi [tiut cum o cheam\! Iat\ c\ dintr-odat\, s-a ivit un om, un omviu, care a spart tulburele clopot de sticl\ al mortific\rii subcare m\ aflam, `ntinz`ndu-mi mie, celui din\untru, m`na ei, om`n\ bun\, frumoas\, cald\! Iat\ cum se iviser\ dintr-odat\ni[te lucruri care `mi trezeau interesul, la care puteam s\ m\g`ndesc cu bucurie, cu `ngrijorare [i `ncordare! Iat\ cum se ivise,dintr-odat\, o u[\ deschis\ prin care via]a n\v\lea `n mine!Poate c\ voi reu[i s\ tr\iesc din nou, poate c\ voi reu[i s\ fiu dinnou om. Sufletul meu, amor]it de at`ta r\ceal\, aproape `nghe-]at, respira acum din nou, f`lfìnd somnoros din aripile-i micu]e[i pl\p`nde. Goethe venise la mine. O fat\ `mi poruncise s\m\n`nc, s\ beau, s\ dorm, `mi vorbise cu prietenie, r`sese demine, `mi spusese c\ s`nt un b\ie]andru prostu]. {i tot ea,prietena aceasta minunat\, mi-a mai povestit [i despre sfin]i,demonstr`ndu-mi c\ nici m\car `n cele mai stranii momente der\t\cire nu s`nt defel singur [i ne`n]eles, c\ nu s`nt deloc oexcep]ie boln\vicioas\, c\ am fra]i [i surori, c\ exist\ oamenicare m\ `n]eleg. Oare aveam s-o mai v\d? Da, cu siguran]\, `n eaputeai s\ ai `ncredere. „Cuv`ntul e cuv`nt.

Am dormit din nou, am dormit patru, cinci ore. C`nd m-amtrezit era zece [i ceva, hainele mi se bo]iser\, eram d\r`mat deoboseal\, `n minte `mi st\ruia amintirea unui lucru `ngrozitor,care se petrecuse ieri, dar m\ `nviorasem, eram plin de spe-ran]\, plin de g`nduri bune. ~ntors `n locuin]a mea, nu am maisim]it nici urm\ din groaza pe care mi-o trezea ieri ideea`ntoarcerii acas\.

Pe scar\, ceva mai sus de araucarie, m-am `nt`lnit cu „m\-tu[a“, cu proprietara mea, pe care o vedeam rareori, dar a c\reif\ptur\ prietenoas\ `mi pl\cea foarte mult. ~nt`lnirea nu prea

– P\i, pe unii sfin]i ì iubesc foarte tare: pe {tefan, Sf`ntulFrancisc [i pe al]ii. Uneori v\d tablouri care ì `nf\]i[eaz\ pe ei,ca [i pe M`ntuitor [i pe Maica Domnului, `ns\ imaginile s`ntmincinoase, false, proste[ti, iar eu nu le pot suferi defel, a[a cumtu nu suferi acea imagine a lui Goethe. C`nd v\d c`te unM`ntuitor sau c`te un Sf`nt Francisc at`t de dulceag [i de stupid,[i v\d cum al]ii g\sesc c\ asemenea imagini s`nt frumoase [id\t\toare de speran]\ simt c\ adev\ratul M`ntuitor este jignit `nfelul \sta [i `mi spun: ah, la ce-a mai tr\it [i-a mai suferit at`t degroaznic, dac\ oamenii se mul]umesc cu un tablou `n care este`nf\]i[at at`t de stupid! Cu toate acestea, [tiu c\ [i imaginea meadespre M`ntuitor sau despre Francisc nu este alta dec`t aceea pecare [i-o poate face un om, c\ ea nu egaleaz\ imaginea pri-mordial\, c\ imaginea M`ntuitorului pe care eu o port `n minei-ar p\rea M`ntuitorului `nsu[i la fel de stupid\ [i de nesa-tisf\c\toare cum mi se par toate reproducerile dulcegi. Nuspun asta ca s\-]i justfic proasta dispozi]ie [i m`nia care te-acuprins din pricina imaginii lui Goethe, nu, nu ai dreptate.}i-o spun numai pentru a-]i demonstra c\ pot s\ te `n]eleg. Voi\[tia, `nv\]a]ii [i arti[tii, ave]i `n capetele voastre fel de fel delucruri deosebite, dar s`nte]i [i voi ni[te oameni la fel caceilal]i, [i iat\ c\ [i nou\, celorlal]i, ne trec prin cap vise [i jo-curi. Am b\gat de seam\, `nv\]ate domn, c\ te cam f`st`cise[ic`nd a trebuit s\-mi istorise[ti povestea ta cu Goethe – trebuias\-]i dai toat\ silin]a, pentru ca [i o fat\ simpl\ ca mine s\ reu-[easc\ s\-]i priceap\ ideile. Ei, a[ vrea s\-]i ar\t totu[i c\ nu enevoie s\-]i dai chiar at`ta silin]a. Te `n]eleg. A[a. {i acumdestul! Trebuie s\ fugi `n pat!

Plec\, iar pe mine, un servitor b\tr`n m-a `nso]it pe sc\ri `nsus, ba mai mult, `ntì m-a `ntrebat dac\ am bagaj, iar apoi,afl`nd c\ nu am, mi-a cerut s\-i pl\tesc dinainte ceea ce el numea„taxa de `nnoptat“. M-a condus apoi pe o scar\ veche, `ntu-necat\, p`n\ `ntr-o camer\ unde m-a l\sat singur. Acolo se aflaun pat de lemn uscat, foarte scurt [i tare, iar pe perete at`rnauo sabie [i un portret `n culori al lui Garibaldi, precum [i o


p p q / / g

foarte incomplet, lucruri pe care orice g`nditor le cunoscuse [ile folosise dintotdeauna cu mai mult\ `n]elepciune. Am discutat[i despre aceste lucruri, c\ci m\tu[a `nclina pu]in spre evlavie [inu-i displ\ceau discu]iile referitoare la religie. I-am spus c\vechilor indieni le era foarte bine cunoscut\ omniprezen]atuturor for]elor [i faptelor, tehnica nef\c`nd altceva dec`t s\impun\ o infim\ parte din aceast\ certitudine `n con[tiin]ageneral\, construind `n acest scop, mai ales `n domeniul undelorsonore, un receptor [i un emi]\tor care, deocamdat\, erau `nc\`ngrozitor de imperfecte. Dar ceea ce fusese mai important `n[tiin]a Antichit\]ii, irealitatea timpului, nu a fost sesizat\ p`n\acum de tehnic\, `ns\ bine`n]eles c\ p`n\ la urm\ va fi „desco-perit\“ [i ea, `nc\p`nd pe mìnile zeloase ale inginerilor. S-arprea putea ca nu peste mult\ vreme s\ se descopere c\ `n jurulnostru t\l\zuiesc nu numai imaginile [i `nt`mpl\rile prezente,momentane, ci a[a cum muzica de la Paris [i de la Berlin poatefi ascultat\ acum [i la Frankfurt sau Zürich, se va [ti c\ toatecele `nt`mplate c`ndva au fost `nregistrate [i se p\streaz\ intacte[i c\, `ntr-o bun\ zi, cu sau f\r\ fir, cu sau f\r\ zgomote de fond,ì vom auzi vorbind pe regele Solomon [i pe Walther von derVogelweide. Dar [i c\ toate acestea, le fel ca [i `nceputurileradioului `n zilele noastre, nu vor servi oamenilor dec`t pentruca s\ fug\ de ei `n[i[i [i de ]elurile lor, `nconjur`ndu-se cu o re]eadin ce `n ce mai deas\ de divertismente [i preocup\ri inutile. Nuam dat glas acestor lucruri, ce-mi erau familiare, pe obi[nuitulton de `nver[unare [i ironie la adresa epocii [i a tehnicii, ci `nglum\, `n joac\, iar m\tu[a z`mbea. ~n felul acesta am petrecutmul]umi]i aproape o or\ `mpreun\, b`nd ceai.

O invitasem pe frumoasa [i strania fat\ de la Vulturul Negrupentru ziua de mar]i, [i nu mi-a fost deloc u[or s\-mi omortimpul p`n\ atunci. Iar c`nd, `n cele din urm\, veni [i ziua demar]i, abia atunci mi-am dat seama, cu o limpezime `nfri-co[\toare, de importan]a leg\turii mele cu aceast\ fat\ necu-noscut\. Nu m\ mai g`ndeam dec`t la ea, de ea `mi legasemtoate speran]ele, eram dispus s\ fac cele mai mari sacrificii

mi-era pe plac c\ci, oricum, eram cam r\v\[it [i nedormit,nepiept\nat [i neb\rbierit. Am salutat-o [i am dat s\ merg maideparte. De obicei `mi respecta dorin]a de a r\m`ne singur [i dea nu fi b\gat `n seam\, dar ast\zi se p\rea c\, `ntr-adev\r, v\luldintre mine [i lumea `nconjur\toare se destr\mase, c\ o barier\c\zuse – ea se opri `n loc r`z`nd.

– A]i umblat creanga, domnule Haller, noaptea asta n-a]idormit `n patul dumneavoastr\. Se vede treaba c\ s`nte]i foarteobosit!

– Da, am zis eu, izbucnind `n r`s, am avut o noapte camanimat\ [i, cum n-am vrut s\ stric bunul renume al caseidumneavoastr\, am dormit la un hotel. Respect foarte multlini[tea [i respectabilitatea acestei case, uneori mi se pare c\ eus`nt aici un fel de corp str\in.

– De ce v\ bate]i joc, domnule Haller?– Vai, dar nu-mi bat joc dec`t de mine `nsumi.– Tocmai lucrul acesta nu ar trebui s\-l face]i. ~n casa mea

nu trebuie s\ v\ sim]i]i ca un „corp str\in“. Trebuie s\ tr\i]i a[acum v\ place [i s\ face]i tot ceea ce dori]i. Am avut eu [i chiria[ifoarte, foarte respectabili, cu adev\rat exemplari, dar niciunulnu a fost at`t de lini[tit, niciunul nu ne-a deranjat at`t de pu]inca dumneavoastr\. {i acum – n-a]i vrea s\ be]i un ceai?

Nu am putut rezista. Mi-a adus ceaiul la ea `n salon, undeat`rnau frumoasele tablouri ale bunicilor, unde se aflau mobiler\mase de la bunici; am p\l\vr\git ni]elu[, iar amabila doamn\afl\, f\r\, de fapt, s\ m\ fi `ntrebat, ba una, ba alta din via]a [idin g`ndurile mele, ascult`ndu-m\ cu un amestec de respect [iglumea]\ superioritate matern\, amestec pe care femeile inte-ligente `l manifest\ fa]\ de unele ciud\]enii ale b\rba]ilor. Avenit vorba [i despre nepotul ei [i mi-a ar\tat, `n camera deal\turi, un aparat de radio pe care acesta `l me[terise de cur`nd,`n timpul s\u liber. T`n\rul acela silitor st\tea sear\ de sear\, cas\ `ncropeasc\ o asemenea ma[in\rie, fascinat de ideea transmi-siei f\r\ fir, ador`ndu-l cu evlavie, `n genunchi, pe Dumnezeultehnicii care reu[ise, dup\ milenii, s\ descopere [i s\ descrie,


p p q / / g

prins\ `ntr-o plas\, privind cum soarta `l purta spre clipa deci-siv\, cum se `ncurcase [i at`rna lipsit de ap\rare `n plas\, cump\ianjenul se preg\tea s\ atace, [i cum la fel de aproape p\rea s\fie [i m`na salvatoare. A[ fi putut spune o sumedenie de lucruridintre cele mai inteligente [i mai p\trunz\toare cu privire lacontextul [i cauzele suferin]ei mele, ale bolii sufletului meu, alenebuniei [i nevrozei, c\ci mecanismul acesta era prea trans-parent pentru mine. Ceea ce-mi lipsea mie nu erau `ns\ cuno[-tin]ele [i `n]elegerea, eu doream cu disperare s\ tr\iesc, s\ decid,s\-mi iau elan [i s\ s\v`r[esc saltul `nainte.

Cu toate c\, `n cele c`teva zile de a[teptare, nu m-am `ndoitnici un moment c\ prietena mea se va ]ine de cuv`nt, `n ultimazi eram foarte nelini[tit [i `ncercat de `ndoial\; niciodat\ `n via]amea nu a[teptasem cu mai mult\ ner\bdare l\sarea serii. {i, `nvreme ce tensiunea [i ner\bdarea mea atinser\ cote aproapeinsuportabile, sim]eam totodat\ c\ ele `mi fac minunat de bine:eu, dezam\gitul, cel care nu mai a[teptasem de mult\ vremenimic, nu m\ mai bucurasem de nimic, tr\iam acum momentene`nchipuit de frumoase [i de noi, era minunat s\ alerg toat\ziulica cuprins de nelini[te, de team\ [i de o cr`ncen\ a[teptare,s\-mi imaginez dinainte felul `n care vor decurge `nt`lnirea,discu]iile [i `ncotro m\ va duce seara aceea, era minunat s\ m\b\rbieresc [i s\ m\ `mbrac `n acest scop. (Cu grij\ deosebit\,c\ma[\ nou\, cravat\ nou\, [ireturi noi la pantofi.) Nu-mi p\sacine era feti[cana aceasta inteligent\ [i misterioas\, [i din cemotiv anume acceptase leg\tura cu mine; ea exista, minunea sepetrecuse, `nt`lnisem iar\[i un om, sim]eam din nou poft\ devia]\! Singurul lucru important pentru mine era ca totul s\continue, ca eu s\ r\m`n `n c`mpul de atrac]ie al acestei for]e,s\-mi c\l\uzesc pa[ii dup\ steaua aceasta.

Ah, n-am s\ uit clipa `n care am v\zut-o din nou! {edeam `nvechiul [i tihnitul restaurant la o m\su]\ pe care o comandasemtelefonic dinainte, de[i nu ar fi fost necesar, [i studiam lista debucate; `ntr-un pahar cu ap\ pusesem dou\ orhidee frumoase,cump\rate anume pentru prietena mea. Ea m\ f\cuse s\ o

pentru ea [i s\ m\ arunc la picioarele ei, f\r\ s\ m\ fi `ndr\-gostit, totu[i, c`tu[i de pu]in de d`nsa. Era suficient s\-miimaginez c\ nu va respecta `nt`lnirea noastr\ sau c\ va uita deea, pentru ca s\-mi dau bine seama `n ce situa]ie m\ aflam;lumea ar fi devenit din nou searb\d\, zilele ar fi devenit la felde cenu[ii [i lipsite de importan]\, `mprejurul meu s-ar fir\sp`ndit din nou lini[tea [i `ncremenirea cea groaznic\ [ipentru mine n-ar mai fi existat nici o alt\ cale de sc\pare dinacest iad al t\cerii dec`t briciul. ~n aceste c`teva zile `ns\ briciulnu-mi devenise defel mai drag, ci r\m\sese la fel de `ngrozitor.Iar lucrul cel mai dizgra]ios era frica profund\, care `mistr`ngea inima ca `ntr-un cle[te, mi-era team\ de t\ietura dinberegata mea, m\ temeam de moarte cu un instinct s\lbatic [i`nc\p\]`nat de conservare [i de rezisten]\, de parc\ a[ fi fostcel mai s\n\tos om, iar via]a mea, un paradis. Mi-am examinatsitua]ia cu o claritate deplin\ [i lipsit\ de orice menajamente,`n]eleg`nd c\ tocmai conflictul insuportabil dintre neputin]a dea tr\i [i neputin]a de a muri era cauza pentru care necunoscutaaceea, micu]a [i dr\g\la[a dansatoare de la Vulturul Negru, mise p\rea at`t de important\. Ea `nsemna pentru mine o feres-truic\, o fant\ infim\ de lumin\ `n iadul `ntunecat al spaimei.Ea `nsemna m`ntuirea, drumul spre cerul liber. Ea trebuia s\m\ `nve]e s\ tr\iesc sau s\ mor, ea trebuia s\-mi ating\ cu m`naei energic\ [i frumoas\ inima `mpietrit\, `nc`t la aceast\atingere a vie]ii s\ `nfloreasc\ sau s\ se transforme `n cenu[\.Nu eram `n stare s\ m\ `ntreb de unde lua ea asemenea for]e,de unde ì venea puterea aceea magic\, din ce cauze tainice sen\scuse profunda ei importan]\ pentru destinul meu, nu-mip\sa de toate acestea; nu aveam nici un interes s\ aflu acestelucruri. Nici un fel de cuno[tin]e sau revela]ii nu mai pre-zentau interes pentru mine, m\ `ndopasem p`n\ la sa]ietate cuele, iar chinul [i ru[inea cea mai t\ioas\ [i mai batjocoritoareconstau `n aceea c\ `mi defineam at`t de limpede propria stare,c\ eram at`t de con[tient de ea. ~l vedeam dinaintea mea peacest individ, pe animalul acesta, lupul de step\, ca pe o musc\


p p q / / g

– S-ar putea s\ mi-l ghice[ti. Mi-ar face pl\cere dac\ mi l-aiputea ghici. Fii atent [i uit\-te bine la mine. Oare s\ nu firemarcat `nc\ faptul c\, uneori, chipul meu seam\n\ cu cel alunui b\ie]andru? A[a ca acum de pild\?

~ntr-adev\r, privind-o cu mare aten]ie, a trebuit s\-i daudreptate, avea chipul unui b\ie]andru. Mi-am `ng\duit un r\gazde un minut, iar chipul acela `ncepu s\-mi spun\ ceva [i s\-miaduc\ aminte de propria copil\rie [i de prietenul meu de peatunci, pe nume Hermann. Pre] de o secund\ am avut impresiac\ se metamorfozase pe deplin `n persoana acelui Hermann.

– Dac\ ai fi b\iat, i-am spus cu mirare, ar trebui s\ te chemeHermann.

– Cine [tie, poate chiar s`nt un b\iat care, acum, s-a travestitnumai, zise ea `n glum\.

– Te cheam\ Hermina?Ea confirm\ d`nd radioas\ din cap, bucur`ndu-se c\ ghi-

cisem. ~n momentul acela ni se aduse supa, am `nceput s\m`nc\m, iar ea se amuza copil\re[te. Din tot ceea ce-mi pl\ceala ea, fermec`ndu-m\, deosebit de dr\gu]\ [i de neobi[nuit\ mise p\rea putin]a ei de a trece foarte brusc de la seriozitatea ceamai profund\ la veselia cea mai zgomotoas\ [i invers, f\r\ ca, `nacest timp, s\ se fi schimbat sau s\ se fi schimonosit `n vreun felsau altul, era ca un copil iste]. Acum se `nveseli o vreme, m\tachin\ `n leg\tur\ cu foxtrotul, ba chiar `mi d\du ni[te lovituricu picioarele, l\ud\ m`ncarea cu mult zel [i remarc\ silin]a pecare o dovedisem c`nd m-am `mbr\cat, [i cu toate acestea aveas\-mi mai fac\ o serie `ntreag\ de repro[uri cu privire la felulcum ar\tam.

~n acest r\stimp am `ntrebat-o:– Cum ai reu[it a[a, dintr-odat\, s\ ar\]i ca un b\ie]andru,

`nc`t am putut s\-]i ghicesc numele?– P\i reu[ita asta ]i se datore[te ]ie. Nu `n]elegi, domnule

savant, c\-]i s`nt pe plac [i c\ importan]a pe care mi-o acorzivine tocmai din faptul c\ eu s`nt pentru tine un fel de oglind\,c\ `n interiorul meu exist\ ceva anume, care `]i r\spunde [i te

a[tept un timp, dar eram singur c\ va veni, a[a c\ m-am mailini[tit. {i iat-o venind, se opri `n dreptul garderobei, adre-s`ndu-mi un salut doar cu privirea atent\, parc\ cercet\toare aochilor ei c\prui. Am observat cu suspiciune felul `n carechelnerul se comporta fa]\ de ea. Dar, slav\ Domnului, niciurm\ de intimitate, de familiaritate, corectitudinea lui erairepro[abil\. {i cu toate acestea se cuno[teau, ea ì spunea penume – Emil.

C`nd i-am oferit orhideele, a r`s bucuroas\.– Ce dr\gu] din partea ta, Harry. Voiai s\-mi faci un cadou

[i n-ai [tiut prea bine ce s\ alegi, n-ai [tiut prea bine `n ce m\sur\aveai dreptul s\-mi faci cadouri, dac\ nu cumva am s\ m\ simtjignit\ [i atunci mi-ai cump\rat orhidee, ele nu s`nt dec`t ni[teflori, dar au un pre] destul de piperat. A[adar, `]i mul]umescfrumos. De fapt am s\-]i spun din capul locului c\ nu vreau s\-mifaci cadouri. Eu tr\iesc de pe urma b\rba]ilor, `ns\ nu vreau s\tr\iesc de pe urma ta. Ei, dar ce te-ai schimbat! Aproape c\ nute mai recunosc. Acum c`teva zile ar\tai de parc\ abia fusese[icobor`t din [treang, iar acum ai din nou o `nf\]i[are aproapeomeneasc\. Ia spune-mi, mi-ai executat ordinul?

– Ce ordin?– Da’ uituc mai e[ti! Voiam s\ [tiu dac\ acum po]i s\ dansezi

foxtrot! Mi-ai spus c\ nu-]i dore[ti nimic mai mult dec`t s\prime[ti ordine de la mine, c\ nu cuno[ti nici o pl\cere maimare dec`t aceea de a mi te supune. ~]i mai aduci aminte?

– O, da, [i chiar a[a vreau s\ fie! Iau foarte `n serios lu-crul acesta.

– {i totu[i n-ai `nv\]at s\ dansezi?– Se poate `nv\]a a[a ceva at`t de repede, `n numai c`-

teva zile?– Fire[te. Foxtrotul se poate `nv\]a `ntr-o or\, bostonul `n

dou\. Pentru tangou `]i trebuie mai mult timp, dar n-ai tunevoie de a[a ceva.

– Acum, `ns\, trebuie s\-]i aflu `n fine, numele!M\ privi c`teva clipe t\cut\.


p p q / / g

Dar ea sc\p\ de `ncerc\rile mele, simplu, `ncrunt`ndu-[i spr`n-cenele, privindu-m\ st\ruitor [i continu`nd apoi cu o voce receca ghea]a:

– Ascult\ ce-]i spun, micu]ul meu, trebuie s\ te ]ii de cuv`nt,altfel o s\-]i par\ r\u. O s\-]i dau multe porunci, iar tu o s\ le`ndepline[ti, porunci dr\g\la[e, porunci pl\cute, o s\-]i fac\mare pl\cere s\ li te supui. Iar `n cele din urm\ o s\ `ndepli-ne[ti [i ultima mea porunc\, Harry.

– O voi `ndeplini, am spus eu cu voin]a pe jum\tate `nfr`nt\.Care va fi ultima ta porunc\ pentru mine? Eu `ns\ o [i presim-]eam, Dumnezeu [tie de ce.

Ea se cutremur\, scuturat\ parc\ de un mic fior rece, tre-zindu-se parc\, `ncetul cu `ncetul, din starea aceea a ei de con-centrare. Nu m\ sc\pa deloc din ochi. Dintr-odat\, chipul ei se`ntunec\ [i mai mult.

– Ar fi mai `n]elept din partea mea s\ nu-]i spun. Dar nuvreau s\ fiu `n]eleapt\, Harry, nu de data asta. Dimpotriv\.Ascult\-m\ cu aten]ie! Ai s\ auzi, ai s\ ui]i iar\[i, ai s\ r`zi [i ais\ pl`ngi din pricina asta. Fii atent, micu]ul meu! Am s\ m\ joccu tine pe via]\ [i pe moarte, fr\]ioare, [i vreau s\-mi dau c\r]ilepe fa]\, ar\t`ndu-]i-le `nc\ `nainte de a `ncepe jocul.

~n vreme ce spunea toate acestea, chipul ei era at`t de fru-mos, de nep\m`ntesc! ~n ochi ì plutea rece [i luminoas\ triste-]ea unei certitudini, ochii ace[tia p\reau s\ fi cunoscut [i s\-[ifi asumat tot felul de suferin]e inimaginabile. Vorbea cu difi-cultate, de parc\ limba ì era `mpiedicat\, vorbea parc\ cu guraunui om al c\rui chip degerase de ger; dar printre buze, pe lacol]urile gurii, i se vedea din c`nd `n c`nd v`rful limbii, al c\ruijoc contrasta cu privirea [i cu vocea ei, tr\d`nd o senzualitatedulce, juc\u[\, dorin]a fierbinte de a se `nfrupta din pl\ceri. Pefruntea calm\, neted\, ì at`rna o bucl\ mic\, iar de acolo, dincol]ul acela al frun]ii `n care se afla bucla, se n\[tea din c`nd `nc`nd, ca un suflu viu, unda asem\n\rii cu un b\ie]andru, undavr\jii magice a hermafroditului. O ascultam `nfrico[at, dar cambuim\cit, pe jum\tate absent.

`n]elege? ~n fond, oamenii ar trebui s\-[i fie reciproc oglinzi, s\-[ir\spund\ unul altuia, s\-[i fie ecou, dar huhurezii ca tine s`ntstranii [i cad u[or prad\ vr\jilor, `nc`t nu mai s`nt `n stare nicis\ vad\, nici s\ citeasc\ `n ochii altor oameni, `nc`t nimic nu lemai treze[te interesul. Dar c`nd un asemenea huhurez `nt`lne[teiar\[i un chip, care `l prive[te cu adev\rat [i `n care ghice[teceva ce aduce a r\spuns [i a `nrudire, ei da, atunci simte fire[te[i el ce e bucuria.

– Tu [tii de toate, Hermina, am exclamat eu mirat. Este`ntocmai a[a cum spui tu. {i totu[i ai o fire cu totul [i cu totuldiferit\ de a mea! E[ti exact opusul meu; ai tot ce `mi lip-se[te mie.

– Asta e impresia ta, zise ea laconic, [i e bine a[a.{i iat\ c\ pe chipul ei, care mi se p\rea `ntr-adev\r ca o

oglind\, se a[ternu un nor greu de seriozitate, chipul ei `ntregradia seriozitate, tragism, ca dintr-un h\u, ca din orbitele goaleale unei m\[ti. ~ncet, sco]`nd vorb\ dup\ vorb\, `mi spuse parc\`n sil\:

– Ei, nu uita ceea ce mi-ai spus chiar tu! Mi-ai spus c\ pots\-]i dau ordine [i c\ tu, `ndeplinind toate poruncile mele, o s\te bucuri. S\ nu ui]i lucrul \sta! Pentru c\, trebuie s\ [tiimicu]ul meu Harry, c\ a[a cum eu reprezint ceva pentru tine,tot astfel reprezin]i [i tu ceva pentru mine, c\ a[a cum chipulmeu `]i d\ unele r\spunsuri, c\ a[a cum ceva anume dinpersoana mea te `nt`mpin\ [i `]i inspir\ `ncredere, acela[i lucrumi se `nt`mpl\ [i mie `n momentul `n care te privesc. C`nd, nude mult, te-am v\zut intr`nd la Vulturul Negru, obosit [i absent,[i plutind parc\ departe de aceast\ lume, am avut imediat sen-timentul c\, iat\, omul acesta o s\ mi se supun\, pentru c\dorin]a lui nem\rturisit\ este ca eu s\-i dau ordine! Ceea ce ams\ [i fac, \sta-i motivul pentru care am intrat `n vorb\ cu tine,\sta-i motivul pentru care ne-am `mprietenit.

Vorbea cu o seriozitate at`t de profund\, sufletul ei erasupus unei presiuni at`t de mari, `nc`t nu `mi d\deam bineseama ce se `nt`mpl\ [i c\utam s\ o calmez [i s\-i distrag aten]ia.


p p q / / g

`nfrico[ase. Tot ce spunea suna conving\tor, aidoma unui glas aldestinului, acceptam totul f\r\ s\ m\ ap\r [i, totu[i, `n pofidaseriozit\]ii funeste cu care rostise acele cuvinte, nu puteam s\cred c\ aveam de-a face cu ceva pe deplin real sau serios. O latur\a sufletului meu ì sorbea cuvintele, d`ndu-le crezare, o alt\latur\ a sufletului meu cl\tina din cap cu bun\tate, constat`nd c\,a[adar, p`n\ [i o fat\ at`t de inteligent\, de s\n\toas\ [i de sigur\pe ea ca Hermina avea la r`ndu-i fantasmele [i st\rile sale der\t\cire. {i abia termin\ de spus ultimul ei cuv`nt, c\ un v\l deireal [i de de[ert\ciune `nv\lui `ntreaga scen\.

Oricum, nu puteam face saltul `napoi, revenind la plauzibil[i la real cu aceea[i u[urin]\ de dansator pe s`rm\ ca Hermina.

– Deci eu te voi omor` c`ndva? am `ntrebat-o cu un u[or aervis\tor, `n vreme ce ea r`dea iar\[i, t\ind de zor carnea de pas\redin farfurie.

– Fire[te, d\du afirmativ din cap, dar s\ l\s\m asta, s`ntem lamas\. Harry, fii amabil [i mai comand\-mi pu]in\ salat\ verde!N-ai poft\ de m`ncare? Cred c\ trebuie s\ `nve]i mai `ntì tot ceeace, pentru ceilal]i oameni, `nseamn\ ni[te lucruri fire[ti, vatrebui s\ `nve]i p`n\ [i bucuria de a m`nca. A[adar, prive[te,micu]ule, \sta este un cop\nel de ra]\, iar desprinderea acesteic\rni albe, delicioase, de pe os este ca o s\rb\toare, `nc`t `n inimata trebuie s\ sim]i aceea[i poft\, `ncordare [i mul]umire ca`ndr\gostitul care `[i ajut\ dr\gu]a s\ se elibereze pentru primadat\ din ve[minte. Ai `n]eles? Nu? E[ti un prost\nac. Fii atent,`]i dau o buc\]ic\ din cop\nelul \sta frumos de ra]\, ai s\ vezi.A[a, deschide gura! – Of, da’ mofturos mai e[ti! Dumnezeule,uit\-te la el, a tras cu ochiul la mesele vecine, ca s\ se asigure c\nu e observat, c`nd ia o `mbuc\tur\ din furculi]a mea! N-ai nicio grij\, fiu r\t\citor ce e[ti, n-am s\ te fac de ru[ine. Dar dac\pentru ca s\ gu[ti dintr-o pl\cere ai nevoie mai `ntì de aprobareaaltora, apoi chiar c\ nu e[ti dec`t un g\g\u]\.

Scena de adineauri devenea din ce `n ce mai ireal\, `mi veneadin ce `n ce mai greu s\ cred c\ ochii ace[tia m\ priviser\, cunumai c`teva minute mai `nainte, at`t de dur [i `nfrico[\tor. O,

– ~]i plac, a continuat ea, tocmai din motivul pe care ]i l-amspus deja; eu ]i-am `nvins singur\tatea, te-am prins c`nd te aflaichiar `n pragul iadului [i te-am trezit din nou. Dar a[tept maimult din partea ta, mult mai mult. Vreau s\ te fac s\ te `ndr\-goste[ti de mine. Nu, nu m\ contrazice, las\-m\ s\ vorbesc! ~]iplac foarte mult, o simt, [i `mi e[ti recunosc\tor, dar nu te-ai`ndr\gostit `nc\ de mine. Vreau s\ te fac s\ te `ndr\goste[ti, astami-e meseria; c\ci din a[a ceva tr\iesc, din iscusin]a de a-i face peb\rba]i s\ se `ndr\gosteasc\ de mine. ~ns\ fii foarte atent, nu faclucrul acesta pentru c\ te-a[ g\si neap\rat `nc`nt\tor. S`nt tot at`tde pu]in `ndr\gostit\ de tine, Harry, ca [i tu de mine. Dar amnevoie de tine, la fel cum tu ai nevoie de mine. Tu ai nevoie demine, `n momentul de fa]\, pentru c\ e[ti dezn\d\jduit [i `]itrebuie cineva care s\ te `mping\ `n ap\ [i s\ te `nvioreze astfeldin nou. Ai nevoie de mine ca s\ `nve]i s\ dansezi, s\ `nve]i s\r`zi, s\ `nve]i s\ tr\ie[ti. Eu `ns\ am nevoie de tine nu acum, cimai t`rziu, [i anume, pentru ceva foarte important [i frumos.C`nd te vei fi `ndr\gostit de mine am s\-]i dau ultima meaporunc\, iar tu ai s\ te supui [i va fi bine a[a [i pentru tine, [ipentru mine.

Lu\ din pahar una din orhideele violet-maronii, cu iriz\riverzui, `[i aplec\ chipul o clip\ deasupra ei, privind fix lafloarea aceea.

– N-o s\-]i vin\ u[or, dar ai s-o faci. O s\-mi `ndepline[tiporunca [i ai s\ m\ omori. Asta e. Nu mai `ntreba nimic!

Privind `n continuare la orhidee, amu]i, chipul i se destinsesc\pat de povara tensiunii [i deschiz`ndu-se ca bobocul uneiflori, apoi, dintr-odat\, pe buzele ei se ivi un sur`s fermec\tor, `nvreme ce ochii ei m\ mai privir\ o clip\ fic[i, fascina]i. Iar acum`[i scutur\ capul cu micu]a ei bucl\ de b\ie]andru, b\u o`nghi]itur\ de ap\, `[i aminti c\ st\team la mas\ [i se n\pustiasupra bucatelor cu o imens\ poft\ de m`ncare.

Auzisem limpede fiecare cuv`nt al `nsp\im`nt\torului eidiscurs, ba chiar ghicisem „ultima porunc\“ a ei `nc\ dinaintede a o fi exprimat, a[a `nc`t acel „ai s\ m\ omori“ nu m\ mai


p p q / / g

despre lupul de step\, despre tratat, despre tot ceea ce p`n\ acumnu existase dec`t pentru mine [i despre care niciodat\ nu sco-sesem vreun cuv`nt fa]\ de altcineva. Nu m-am putut `mpiedicas\ `ncepem imediat.

– Hermina, am spus eu, mi s-a `nt`mplat de cur`nd un lucrustraniu. Un necunoscut mi-a dat o bro[uric\ tip\rit\, ceva `ngenul unui caie]el de b`lci, iar `n bro[uric\ era descris\ fidelpovestea vie]ii mele, adic\ tot ceea ce se refer\ la mine. Zi [i tu,nu-i a[a c\-i straniu?

– Cum se nume[te bro[urica? m-a `ntrebat ea `ntr-o doar\.– Se nume[te Tratat despre lupul de step\.– O, ce minunat sun\: lup de step\! {i tu e[ti lupul de step\?

Chiar tu e[ti acela?– Da, eu s`nt acela. Eu s`nt cel care pe jum\tate este om, pe

jum\tate, lup, sau cel care `[i `nchipuie c\ este a[a.Nu mi-a r\spuns. M\ privea atent\, scrut`ndu-mi ochii, cer-

cet`ndu-mi mìnile, iar pentru o clip\ `n privirea [i pe chipul eise a[ternur\ din nou profunda seriozitate [i pasiunea aceea tul-bure de mai `nainte. Am avut impresia c\ ghicesc la ce se g`ndea:eram eu oare `n suficient\ m\sur\ lupul acela care trebuia s\-ipoat\ `ndeplini „ultima porunc\“?

– Fire[te c\ e o `nchipuire a ta, spuse rec\p\t`ndu-[i voiabun\, sau, dac\ vrei, poezie. Dar ceva e la mijloc. Ast\zi nu e[tilup, dar acum c`teva zile c`nd ai intrat `n salon a[a, de parc\ abiac\zuse[i din lun\, atunci aveai `n tine o por]ie bun\ de fiar\ [itocmai asta mi-a pl\cut.

Se `ntrerupse, c\ci p\rea s\-i fi venit subit o idee, apoi spuseparc\ `ncremenit\:

– Stupid mai sun\ cuvintele de genul „fiar\“ sau „animal deprad\“! N-ar trebui s\ se vorbeasc\ astfel despre animale. Demulte ori ele s`nt fioroase, dar s`nt mult mai la locul lor dec`toamenii.

– Ce `nseamn\ „la locul lor“? Ce vrei s\ spui cu asta?– P\i uit\-te [i tu la un animal, la o pisic\, un cìne, o pas\re

sau chiar la unul dintre animalele acelea mari [i frumoase de la

dar `n toate aceste lucruri Hermina era `ntocmai ca via]a `ns\[i:`ntotdeauna d\ruit\ clipei, niciodat\ previzibil\. Acum m`nca,lu`nd `n serios copanul de ra]\ [i salata, tortul [i lichiorul,consider`ndu-le obiecte ale bucuriei [i ale judec\]ii ei de valoare,ale discu]iei [i imagina]iei ei. Cum i se lua farfuria de dinainte,`ncepea un capitol nou. Femeia aceasta, care m\ `n]elesese per-fect, care p\rea s\ [tie mai multe despre via]\ dec`t to]i `n]elep]ii,tr\ia ca un copil, f\cea micul joc al tr\irii clipei prezente cu at`taart\, `nc`t reu[ise s\ m\ conving\ s\ devin, f\r\ doar [i poate,discipolul ei. Indiferent dac\ asta `nsemna o `nalt\ `n]elepciuneori o naivitate dintre cele mai simple: via]a nu putea s\-l afectezecu nimic pe cel care se pricepea s\ tr\iasc\ astfel clipa de fa]\, pecel care `[i tr\ia prezentul cu at`ta intensitate, fiind capabil s\aprecieze cu at`ta grij\ [i bun\voin]\ orice floare care-i ie[ea `ncale, orice valoare momentan\, fie ea c`t de mic\, a acestui joc.Copilandra aceasta vesel\ cu o imens\ poft\ de m`ncare, cu toat\joaca ei de gurmand\, s\ fi fost oare o vis\toare [i, `n acela[itimp, o isteric\ preocupat\ de g`ndul mor]ii, sau o minte carecalcula totul la rece, vr`nd s\ m\ fac\, deliberat [i cu s`nge rece,s\ m\ `ndr\gostesc de ea [i s\ devin sclavul ei? Asta era cu nepu-tin]\. Nu, pur [i simplu ea se l\sa furat\ de moment at`t deplenar, `nc`t reac]iona cu sensibilitate la capriciile oric\rui gende veselie, dar [i la `nnegur\rile de orice fel, izvor`te din str\fun-durile `ndep\rtate ale sufletului, tr\indu-le din plin. Aceast\Hermina, pe care ast\zi o vedeam pentru a doua oar\ [tia totuldespre mine [i mi se p\rea imposibil s\ am vreodat\ un secretfa]\ de ea. Se prea putea ca ea s\ nu-mi fi `n]eles pe deplin via]aspiritual\; probabil c\ afec]iunea mea fa]\ de muzic\, de Goethe,de Novalis sau de Baudelaire o dep\[ea – dar nici lucrul acesta nuera foarte sigur, poate c\ pentru ea nu reprezenta nici o difi-cultate. {i chiar de-ar fi fost a[a – ce mai r\m\sese din „via]amea spiritual\“? Nu se sf\r`mase ea, oare, `n cioburi, pierz`ndu-[iorice sens? Nu am `ns\ nici o `ndoial\ c\ ea va `n]elege toatecelelalte probleme [i aspira]ii ale mele, inclusiv pe cele foartepersonale. Nu va trece mult\ vreme [i voi putea vorbi cu ea


p p q / / g

– Da, am zis eu cu timiditate, cu at`t mai bine. Dar credeamc\ pentru asta am avea nevoie de muzic\.

– Fire[te c\ da. Deci fii atent, ai s\-]i cumperi muzica cuaceea[i sum\ pe care i-ai pl\ti-o unei profesoare pentru cursurilede dans. Profesoara o economise[ti, aceea o s\ fiu eu. Pe urm\o s\ avem muzic\ ori de c`te ori vrem noi [i, pe deasupra, nealegem [i cu un gramofon.

– Un gramofon?– Fire[te. ~]i cumperi un aparat dintr-\sta mic [i c`teva pl\ci

cu muzic\ de dans...– Splendid, am exclamat eu, iar dac\ vei reu[i cu adev\rat

s\ m\ `nve]i s\ dansez, atunci `]i voi oferi gramofonul dreptr\splat\. De acord?

Spusesem toate acestea cu mult\ `ndr\zneal\, dar n-o f\cu-sem deloc din toat\ inima. Nu puteam s\-mi imaginez `nc\m\ru]a mea plin\ de c\r]i un astfel de aparat, pentru care nuaveam nici un fel de simpatie, apoi chiar [i `n leg\tur\ cu dansulaveam mari re]ineri. M\ g`ndeam c\ a[a, ocazional, puteam s\`ncerc o dat\, de[i aveam convingerea c\ s`nt prea b\tr`n [i prea]eap\n [i c\, deci, nu a[ mai putea s\ `nv\] a[a ceva. Toate veneau`ns\ una dup\ alta, `ntr-un ritm prea rapid, prea impetuos, iar `nmine sim]eam `mpotrivindu-se tot ceea ce, `n calitate de vechi [irafinat cunosc\tor de muzic\, aveam de obiectat `mpotriva gra-mofoanelor, a jazzului [i a melodiilor moderne de dans. Iar ca `ncamera mea, `n preajma lui Novalis [i a lui Jean Paul, `n chiliag`ndurilor mele [i `n refugiul meu s\ mai r\sune acum [i [lag\reamericane, [i eu s\ dansez dup\ ele – nu, toate astea dep\[eaurealmente cu mult ceea ce putea s\-mi cear\ cineva. Dar omulcare `mi cerea acest lucru nu era pur [i simplu „cineva“, ciHermina, iar ea era acum aceea care `mi d\dea ordine. M-amsupus. Bine`n]eles c\ m-am supus.

~n dup\-amiaza urm\toare ne-am `nt`lnit `ntr-o cafenea. C`ndam intrat am observat c\ Hermina venise deja, bea ceai [i `miar\t\ z`mbind un ziar `n care d\duse de numele meu. Era unadintre fi]uicile reac]ionare ale ]\rii, una dintre acelea care

gr\dina zoologic\, la o pum\ sau o giraf\! Este imposibil s\ nuobservi c\ toate s`nt la locul lor, c\ absolut nici un animal nu sesimte stingherit, nu exist\ nici unul care s\ n-aib\ habar ce are def\cut sau cum trebuie s\ se comporte. Nici unul dintre ele nuvrea s\ te lingu[easc\, nici unul nu vrea s\ te impresioneze. Nujoac\ teatru. S`nt exact a[a cum s`nt ele, `ntocmai ca pietrele [iflorile sau ca stelele de pe cer. ~n]elegi?

~n]elegeam.– De cele mai multe ori animalele s`nt triste, a continuat ea.

Iar c`nd un om este foarte `ntristat, dar asta nu din cauz\ c\ l-ardurea din]ii sau c\ ar fi pierdut ni[te bani, ci din cauz\ c\, la unmoment dat, pre] de o or\, `[i d\ seama de rostul tuturorlucrurilor, al vie]ii `ntregi, fiind cuprins de o adev\rat\ triste]e,ei, atunci omul seam\n\ pu]in cu un animal – are o min\ trist\,dar arat\ mai la locul lui [i mai frumos ca niciodat\. A[a e [i a[aar\tai tu, lupule de step\, c`nd te-am v\zut pentru prima oar\.

– Dar ce g`nde[ti tu, Hermina, despre cartea `n care s`nt de-scris eu?

– Ah, [tii ceva, nu-mi place s\ g`ndesc tot timpul. O s\ vor-bim alt\ dat\ despre asta. Ai putea s\ mi-o dai o dat\ s-o citesc [ieu. Sau mai bine nu, dac\ o fi s\ m\ apuc iar\[i de citit, atuncid\-mi una dintre c\r]ile scrise de tine.

Ceru o cafea [i, un timp, p\ru ab\tut\ [i distrat\, apoi chipulì fu pe nea[teptate inundat de str\lucire, `nc`t puteai crede c\ajunsese la liman cu g`ndurile care o fr\m`ntau.

– Ascult\, exclam\ ea bucuroas\, am g\sit!– Ce-ai g\sit?– Povestea cu foxtrotul, nu-mi mai puteam lua g`ndul de la

ea. Deci ia spune-mi: ai o camer\ `n care noi doi am putea dansadin c`nd `n c`nd c`te o or\? Poate fi oric`t de micu]\, nu-i nimic,numai s\ nu locuiasc\ cineva dedesubt, care s\ vin\ sus [i s\ nefac\ scandal imediat ce ar vedea c\ deasupra lui se cam clatin\ceva. A[adar, e bine, e foarte bine! Atunci o s\ po]i `nv\]a s\ dan-sezi la tine acas\.


p p q / / g

putea crede c\ totul pe lume e minunat, at`t doar c\ `n p\m`ntzac uci[i zeci de milioane de oameni. Vezi tu, Hermina, chiardac\ astfel de articole def\im\toare nu m\ mai pot sup\ra, elereu[esc totu[i, uneori, s\ m\ `ntristeze. Dou\ treimi din com-patrio]ii mei citesc ziare de genul acesta, li se c`nt\ melodia asta`n fiecare diminea]\ [i sear\, zilnic s`nt prelucra]i, avertiza]i,`nt\r`ta]i, li se alimenteaz\ nemul]umirea [i ranchiuna, iar scopul[i rezultatul unor asemenea eforturi va fi iar r\zboiul, urm\torulr\zboi, care se apropie [i care va fi cu siguran]\ `nc\ mai hidosdec`t a fost acesta. Totul este limpede [i simplu, orice om arputea s\ ajung\ la aceea[i concluzie, dac\ ar sta s\ judece m\carun ceas. Dar nimeni nu are chef de a[a ceva, nimeni nu vrea s\evite un nou r\zboi, nimeni nu vrea s\ scape de urm\torulm\cel, nici el `nsu[i, nici copiii s\i, [i asta numai pentru c\ nupoate s\ se scuteasc\ pe sine [i pe copiii s\i de urm\torul m\celpentru c\ pre]ul i se pare prea mare. Nimeni nu vrea s\ g`ndeasc\un ceas, s\-[i cerceteze cugetul [i s\ se `ntrebe `n ce m\sur\ esteel `nsu[i p\rta[ [i vinovat de toat\ dezordinea [i r\utatea de pelumea asta! Prin urmare, totul va continua `n acela[i mod, iarnoul r\zboi este preg\tit cu mult zel, zi de zi, de mii [i mii deoameni. Din momentul `n care mi-am dat seama de acest lucru,parc\ s`nt paralizat, am c\zut prad\ dezn\dejdii, pentru minenu mai exist\ nici un fel de „patrie“ [i nici un fel de idealuri, iarpentru domnii care pun la cale noile b\t\lii, toate acestea nus`nt dec`t ni[te decoruri. N-are nici un rost s\ g`nde[ti, s\ spuisau s\ scrii ceva omenesc, n-are nici un rost s\-]i ba]i capul cug`nduri de bine – cei doi sau trei oameni care fac acest lucrus`nt comb\tu]i zi de zi prin mii de ziare, reviste, cuv`nt\ri,[edin]e publice [i secrete care, toate, urm\resc contrariul [iob]in ceea ce vor.

Hermina m\ ascultase cu aten]ie.– Da, spuse ea, ai dreptate. Fire[te c\ o s\ fie din nou r\zboi,

nici nu mai trebuie s\ cite[ti ziarele, ca s\-]i dai seama. Desigur,\sta e un motiv de triste]e, dar o asemenea atitudine e lipsit\ deorice valoare. Este ca [i cum cineva s-ar `ntrista la g`ndul c\, `n

sem\nau z`zania [i, din c`nd `n c`nd, lansau atacuri violente dedef\imare la adresa mea. ~n timpul r\zboiului fusesem pacifist,dup\ r\zboi mi-am ridicat glasul [i am apelat, ocazional, la calm,r\bdare, omenie [i autocritic\, opun`ndu-m\ isteriei na]ionalistecare, din zi `n zi, devenea tot mai strident\, mai nebuneasc\ [imai s\lbatic\. {i iat\ c\ fusese lansat din nou un asemenea atac,prost scris, pe jum\tate compus de redactor, pe jum\tate col-portat, bucat\ cu bucat\, din alte articole asem\n\toare ap\rute`n presa de aceea[i orientare. Dup\ cum se [tie, de altfel, nimeninu scrie at`t de prost ca ap\r\torii ideologiilor `nvechite, nimeninu lucreaz\ mai murdar [i mai iresponsabil ca ei. Hermina citisearticolul, afl`nd astfel c\ Harry Haller e un individ d\un\tor carese lep\dase de patrie [i c\, fire[te, patria nu poate fi dec`t amenin-]at\, at`ta timp c`t s`nt tolera]i asemenea oameni, c`t s`nt tolerateasemenea idei, at`ta timp c`t tineretul este educat `n spiritulsentimentalelor idei umaniste, [i nu `n cel al revan[ei militarefa]\ de du[manul de moarte.

– Despre tine e vorba? m-a `ntrebat Hermina ar\t`ndu-minumele. Ei, da’ [tiu c\ ]i-ai f\cut c`]iva du[mani, Harry. Tesup\r\ treaba asta?

Am citit c`teva r`nduri, era p\l\vr\geala obi[nuit\, de ani dezile, cuno[team p`n\ la exasperare fiecare cuv`nt din acele def\i-m\ri-cli[eu.

– Nu, am spus eu, nu m\ sup\r\, m-am obi[nuit de mult cua[a ceva. De c`teva ori mi-am exprimat opinia c\ fiecare popor [ichiar fiecare om ar trebui ca, `n loc s\ se lase adormit, ca de unc`ntec de leag\n, de vorb\ria despre falsele „culpabilit\]i“ poli-tice, s\-[i pun\ lui `nsu[i `ntrebarea care este partea lui de vin\pentru izbucnirea r\zboiului [i pentru starea de mizerie `n carese afl\ lumea, la care a contribuit prin propriile sale gre[eli,ezit\ri [i obiceiuri proaste; [i am mai ar\tat c\ numai aceastapoate fi calea evit\rii unui nou r\zboi. Iat\ de ce nu m\ iart\,c\ci, fire[te, ei nu s`nt defel vinova]i: nici `mp\ratul, nicigeneralii, nici marii industria[i, nici politicienii, nici ziarele –nimeni n-are ce s\-[i repro[eze, nimeni n-are vreo vin\! S-ar


p p q / / g

de repede. M\ opri, a[a c\ a trebuit s\ intru cu ea `ntr-un altmagazin, unde ne-am uitat la tot felul de sisteme [i aparate dediferite m\rimi, de la cele mai scumpe p`n\ la cele mai ieftine,le-am ascultat [i abia acum c\zu [i ea de acord cu mine c\ trebuies\ ne `ntoarcem la primul magazin [i s\ cump\r\m gramofonulpe care `l g\sisem acolo.

– Vezi, i-am spus eu, de ce trebuia s\ ne complic\m at`t?– A[a crezi? Dar poate chiar mìne am fi v\zut acela[i aparat

expus `ntr-o alt\ vitrin\, la un pre] mai mic cu dou\zeci defranci. {i, `n afar\ de asta, cump\r\turile s`nt o pl\cere, iar ceeace `]i face pl\cere trebuie gustat din plin. Mai ai `nc\ multede `nv\]at.

Cu ajutorul unui slujba[ am adus pachetul `n locuin]a mea.Hermina `mi inspect\ locuin]a, l\ud`nd soba [i divanul, `ncerc\scaunele, lu\ `n m`n\ ni[te c\r]i, z\bovi mult timp `n fa]afotografiei iubitei mele. Gramofonul `l a[ezasem pe comodadintre teancurile de c\r]i. ~n sf`r[it am `nceput lec]ia. Ea a pus oplac\ cu un foxtrot, mi-a ar\tat primii pa[i, m-a apucat de m`n\[i a `nceput s\ m\ conduc\. M\ str\duiam s-o urmez, greoi,lovindu-m\ de scaune, d\deam ascultare comenzilor ei f\r\ s\ le`n]eleg, o c\lcam pe picioare, fiind la fel de ne`ndem`natic pe c`teram de zelos s\-mi fac datoria. Dup\ al doilea dans se arunc\ pedivan, r`z`nd ca un copil.

– Dumnezeule, ce b\]os mai e[ti! P\[e[te, omule, ca [i c`ndte-ai duce la plimbare! Nu trebuie s\ te for]ezi at`ta. Am im-presia sau te-ai `nc\lzit deja? Ei, atunci hai s\ ne odihnim cinciminute! Uite, atunci c`nd `l cuno[ti, dansul e la fel de simplu cag`nditul [i se `nva]\ mult mai u[or. Iar faptul c\ oamenii nu vors\ se obi[nuiasc\ s\ g`ndeasc\, prefer`nd a-l numi pe domnulHaller tr\d\tor de ]ar\ [i a[tept`nd s\ vin\ urm\torul r\zboi,n-o s\ te mai enerveze acum at`t de tare.

Dup\ o or\ a plecat, asigur`ndu-m\ c\ data viitoare va mergemai bine. Eu eram `ns\ de alt\ p\rere, c\ci prostia [i st`ng\ciamea m\ decep]ionaser\ foarte mult, mi se p\rea c\ nu `nv\]asemabsolut nimic `n ora aceea [i nu credeam c\ alt\ dat\ va merge

ciuda tuturor str\daniilor sale, odat\ [i odat\ nu va avea `ncotro[i va trebui s\ moar\. Lupta `mpotriva mor]ii, drag\ Harry,este `ntotdeauna o cauz\ frumoas\, nobil\, minunat\ [i demn\de toat\ stima, tot a[a [i lupta `mpotriva r\zboiului. Dar `nacela[i timp ea este, `ntotdeauna, [i o donquijoterie lipsit\ deorice speran]\.

– A[a o fi, am exclamat eu agitat, dar cu adev\ruri de genulcelui c\ to]i va trebui s\ murim c`ndva [i c\, a[adar, poate s\ nedoar\ `n cot pe to]i de toate cele, nu facem dec`t s\ banaliz\mlucrurile [i s\ spunem c\ toat\ via]a e o prostie. Bine, dar trebuieoare s\ arunc\m totul, s\ renun]\m la tot ceea ce `nseamn\ spirit,la toate str\daniile, la toat\ omenia, `ng\duind ca ambi]ia [i baniis\ domneasc\ `n continuare, [i a[tept`nd, cu un pahar de beredinainte, urm\toarea mobilizare?

Privirea pe care mi-o arunc\ Hermina avea `n ea ceva straniu,era o privire plin\ de veselie, de ironie [i ghidu[ie, de o cama-raderie `n]eleg\toare, dar totodat\ de o asemenea gravitate, luci-ditate [i seriozitate profund\!

– S\ nu faci asta, spuse ea pe un ton foarte matern. Iar via]ata nu devine banal\ [i nu e[ti `ndrept\]it s-o consideri o prostie,dac\ [tii c\ lupta nu-]i va fi `ncununat\ de succes. Este cu multmai banal, Harry, s\ lup]i pentru ceva bun [i ideal, crez`nd c\ os\ reu[e[ti. Oare idealurile exist\ pentru a fi realizate? Oare noi,oamenii, tr\im pentru a desfiin]a moartea? Nu, tr\im ca s\ netemem de ea [i ca s\ o `ndr\gim din nou, [i tocmai datorit\ eistropul nostru de via]\ lumineaz\ uneori, pre] de o or\, at`t defrumos. Ce copil e[ti, Harry. Ascult\-m\ [i hai acum cu mine,c\ci ast\zi avem multe de f\cut. Ast\zi n-o s\ m\ mai g`ndescnici la r\zboi, nici la ziare. Dar tu?

O, da, eram gata s\ fac [i eu acela[i lucru.Am plecat `mpreun\ – era prima noastr\ plimbare `n doi

prin ora[ – am intrat `ntr-un magazin de articole muzicale,ne-am uitat la ni[te gramofoane, le-am deschis, apoi le-am `nchisla loc, am `ncercat c`teva [i, g\sind unul potrivit, dr\gu] [i ieftin,eu am vrut s\-l cump\r, dar Hermina nu voia s\ se hot\rasc\ a[a


p p q / / g

sim]eam fa]\ de acest muzicant inofensiv [i dr\gu], un fel degelozie, dar nu era o gelozie din dragoste, c\ci `ntre mine [iHermina nu putea fi vorba de a[a ceva, ci mai mult o gelozieabstract\, n\scut\ din prietenie, [i asta pentru faptul c\ nu mi sep\rea s\ merite interesul [i predilec]ia, ba chiar admira]ia pe carefata le manifesta fa]\ de el. Poftim cu ce oameni bizari s`ntnevoit s\ fac cuno[tin]\, mi-am spus m`hnit.

Apoi Hermina a fost invitat\ la dans de c`teva ori la r`nd, euam r\mas s\-mi beau ceaiul singur, ascult`nd muzica, acel gen demuzic\ pe care p`n\ nu de mult nu puteam s\-l suf\r. DoamneDumnezeule, mi-am zis, iat\, s`nt nevoit s\ m\ las introdus aici[i s\ devin de-al casei, `n lumea aceasta care `mi este at`t destr\in\, at`t de nesuferit\, lume pe care am evitat-o p`n\ acumcu at`ta grij\ [i am dispre]uit-o at`t de profund, lumea unor pier-de-var\, a amatorilor de amuzamente, lumea plat\ [i plin\ decli[ee a m\su]elor cu blat de marmur\, a muzicii de jazz, a co-cotelor, a comis-voiajorilor! Mi-am sorbit ceaiul mohor`t, uit`n-du-m\ fix la mul]imea aceea semielegant\. Privirile mi-au fostatrase de dou\ fete frumu[ele, care dansau foarte bine [i la carem\ uitam cu admira]ie [i invidie, c\ci alunecau cu mi[c\ri elas-tice, gra]ioase, vioaie [i sigure.

Iat\ `ns\ c\ Hermina reveni [i `[i exprim\ nemul]umirea fa]\de mine. Doar nu venisem aici, m-a mustrat ea, ca s\ fac oasemenea mutr\ [i s\ stau `n]epenit la mas\, dinaintea ce[tii cuceai, mai bine mi-a[ lua inima `n din]i [i a[ dansa. Cum, nucunosc pe nimeni? P\i nici nu e nevoie. Oare s\ nu fi fost acolonici o fat\ care s\-mi plac\?

I-am ar\tat-o pe una mai frumoas\, care st\tea undevaaproape de noi, era `nc`nt\toare `n rochia ei dr\g\la[\ de catifea,cu p\rul blond viguros, t\iat scurt, [i cu bra]ele pline, feminine.Hermina a insistat s\ m\ duc imediat la ea [i s\ o invit. Am`ncercat s\ m\ opun cu dezn\dejde.

– Bine, dar nu pot! i-am spus nefericit. Ei, dac\ a[ fi un tipt`n\r, dr\gu], atunci da! Dar a[a, un n\t\r\u b\tr`n [i anchilozat,care nici m\car nu [tie s\ danseze – va r`de de mine!

mai bine. Nu, pentru dans trebuia s\ ai ni[te aptitudini anume,care mie `mi lipseau cu des\v`r[ire: veselie, nevinov\]ie, u[u-rin]\, elan. Ei, dar asta mi-o `nchipuisem eu de mult\ vreme.

C`nd, ce s\ vezi, a doua oar\ a mers `ntr-adev\r mai bine, bachiar dansul a `nceput s\-mi fac\ pl\cere, a[a `nc`t la sf`r[itul orei,Hermina a afirmat c\ acum [tiam s\ dansez foxtrot. Dar c`nd deaici a tras concluzia c\ mìne va trebui s\ merg la restaurant [i s\dansez cu ea, m-am speriat cumplit, refuz`nd cu vehemen]\. ~ns\ea mi-a reamintit cu r\ceal\ de jur\m`ntul meu de a o asculta [imi-a poruncit s\ vin s\ lu\m ceaiul mìne la Hotelul Balances.

~n seara aceea am r\mas acas\, voiam s\ citesc, dar nu reu-[eam. Mi-era team\ de ziua de mìne; m\ `ngrozea ideea c\ eu, unom ciudat, b\tr`n, timid [i sentimental urmam nu numai s\p\[esc `ntr-unul din locurile acelea searbede, moderne, unde sebea ceai, se danseaz\ [i se ascult\ muzic\ de jazz, ci s\ m\ mai [iar\t acolo printre oameni str\ini `n postura de dansator, cu toatec\ nu [tiam `nc\ s\ dansez ca lumea. Trebuie s\ recunosc c\ amr`s de mine `nsumi [i c\ mi-a fost ru[ine de ce fac `n momentul`n care, r\mas singur `n lini[tita mea odaie de studiu, am `ntorsaparatul, pun`ndu-l apoi s\ mearg\ [i repet`nd f\r\ zgomot,`nc\l]at numai `n [osete, pa[ii de foxtrot.

A doua zi, la Hotelul Balances c`nta o mic\ orchestr\, seservea ceai [i whisky. Am f\cut o tentativ\ de corup]ie, pun`n-du-i dinainte Herminei ni[te pr\jituri [i invit`nd-o s\ bem osticl\ de vin bun, dar ea a r\mas neclintit\.

– Azi n-ai venit aici ca s\ te distrezi. Ai lec]ie de dans.A trebuit s\ dansez cu ea de dou\-trei ori, iar `n acest r\stimp

mi-a f\cut cuno[tin]\ cu saxofonistul, un b\rbat negricios, fru-mos, t`n\r, originar din Spania sau din America de Sud [i care,dup\ spusele ei, [tia s\ c`nte la toate instrumentele [i s\ vorbeasc\toate limbile p\m`ntului. Acest señor f\cea impresia c\ este ofoarte bun\ cuno[tin]\ de-a Herminei, un prieten al ei, `n fa]a luise aflau dou\ saxofoane de m\rimi diferite, la care el c`ntaalternativ, pe c`nd cu ochii lui negri, neast`mp\ra]i, scruta cuaten]ie [i amuzament pe cei care dansau. Spre uimirea mea,


p p q / / g

dansezi foxtrot, mìne o s\ ne lans\m la boston, iar peste treis\pt\m`ni are loc un bal mascat `n saloanele Globus.

Era pauz\, ne a[ezar\m [i iat\ c\ de noi s-a apropiat frumosul[i t`n\rul domn Pablo, saxofonistul, ne-a salutat din cap [i s-aa[ezat l`ng\ Hermina. Se p\rea c\ ì este prieten foarte bun. Dartrebuie s\ m\rturisesc c\ mie nu-mi pl\cea deloc acest domnatunci, la prima noastr\ `nt`lnire. Era frumos, nimic de zis,frumos cl\dit [i frumos la chip, `ns\ n-am reu[it s\-i descop\ralte calit\]i. {i talentul s\u de poliglot p\rea s\ fie mai mult ojoac\, fiindc\ de fapt el nu vorbea, arunca doar cuvinte precum„poftim“, „mul]umesc“, „desigur“, „fire[te“, „hallo“ [i altele degenul acesta, pe care, ce-i drept, le [tia `n mai multe limbi. Nu,acest señor Pablo nu spunea mai nimic, acest dr\gu] caballero nul\sa impresia c\ g`nde[te prea mult. Meseria lui era s\ c`nte lasaxofon `n orchestra de jazz, profesia aceasta `l subjugase, o f\ceacu dragoste [i pasiune, iar uneori, `n vreme ce c`nta, b\tea penea[teptate din palme sau `[i permitea alte izbucniri de entu-ziasm, sco]`nd sunete, c`ntate cu voce tare, precum: „o, o, o, o, ha,ha, hallo!“ ~n rest, era limpede c\ existen]a lui nu avea nici un altscop dec`t acela de a fi frumos, de a place femeilor, de a purtagulere [i cravate dup\ ultima mod\ [i numeroase inele pe degete.Conversa]ia cu el `nsemna c\ [edea cu noi, z`mbindu-ne, pri-vindu-[i ceasul de la m`n\ [i `nv`rtindu-[i ]ig\ri, lucru pe care `lf\cea cu o dexteritate deosebit\. Ochii lui negri, frumo[i, decreol, buclele sale ca pana corbului nu ascundeau nici o urm\ deromantism, nici un fel de probleme, nici un fel de g`nduri – pri-vit de aproape, semizeul acesta frumos [i exotic se dovedea a fiun t`n\r vesel [i ni]elu[ cam alintat, cu maniere pl\cute [i at`tatot. Am vorbit cu el despre instrumentul s\u [i despre coloritulmuzicii de jazz, iar el a trebuit s\ recunoasc\ faptul c\ avea de-aface cu un vechi iubitor [i cunosc\tor al muzicii. Dar nu s-a l\satatras deloc `n discu]ie [i `n vreme ce eu, din polite]e fa]\ de elsau, de fapt, fa]\ de Hermina, `ncercam s\ justific existen]ajazzului prin prisma teoriei muzicale, el z`mbea cu nevinov\]iepe seama mea [i a eforturilor mele [i, probabil, nici nu-i trecea

Hermina m-a privit dispre]uitoare.– Dar dac\ eu o s\ r`d de tine, fire[te c\ ]i-e indiferent. Ce la[

mai e[ti! Oricine se apropie de o fat\ risc\ s\ se fac\ de r`s; asta emiza. A[adar, Harry, hai risc\, [i `n cel mai r\u caz, f\-te de r`s –altfel n-o s\ mai am nici o `ncredere `n supu[enia ta.

Nu s-a l\sat `nduplecat\. Cu inima cuprins\ de nelini[tem-am ridicat, `ndrept`ndu-m\ spre frumoasa fat\ c`nd muzicatocmai `ncepea s\ c`nte din nou.

– De fapt nu s`nt liber\, mi-a spus ea, privindu-m\ curioas\cu ochii ei mari, plini de prospe]ime, dar se pare c\ partenerulmeu s-a `ncurcat dincolo, pe la bar. Ei, atunci haide]i!

Am cuprins-o de mijloc [i am f\cut primii pa[i, `nc\ mi-r`ndu-m\ c\ nu m\ refuzase, ea [i-a dat imediat seama cu cine arede-a face [i a preluat conducerea. Dansa minunat, eram furat cutotul de dans, pentru c`teva clipe am uitat de mi[c\ri obligatorii[i de reguli, pur [i simplu pluteam, sim]indu-i [oldurile tari,genunchii care se mi[cau rapid, ml\dio[i, m-am uitat la chipult`n\r, radios al partenerei mele [i i-am m\rturisit c\ ast\zidansam pentru prima oar\ `n via]a mea. Ea z`mbi [i m\ `ncuraj\,r\spunz`nd privirilor mele `nc`ntate [i cuvintelor mele m\gu-litoare `ntr-un mod minunat de ml\dios, nu prin cuvinte, ci prinmi[c\ri lente, fermec\toare, care ne apropiau tot mai mult, totmai ispititor. ~mi ]ineam m`na dreapt\ str`ns `n jurul taliei ei, ìurmam zelos [i fericit mi[c\rile coapselor, bra]elor, umerilor,spre uimirea mea nu am c\lcat-o nici m\car o dat\ pe picioare,iar c`nd muzica se termin\ ne-am oprit b\t`nd din palme p`n\c`nd dansul se repet\, iar eu am s\v`r[it din nou plin de r`vn\,`ndr\gostit [i recules, acela[i ritual.

C`nd dansul se termin\, mult prea repede, frumoasa fat\ curochi]a de catifea s-a retras [i dintr-odat\ am v\zut-o l`ng\ minepe Hermina, care ne privise tot timpul.

– Ei, ai observat ceva? zise ea r`z`nd admirativ. Ai f\cutcumva descoperirea c\ picioarele unei femei nu s`nt la fel capicioarele unei mese? Ei, bravo! Slav\ Domnului, acum [tii s\


p p q / / g

fiindc\ [i-au dat seama c\ se cunosc reciproc. Eu `]i ar\t miculmeu teatru, te `nv\] s\ dansezi [i s\ te amuzi, [i s\ te proste[ti [itu pu]intel, iar tu `mi dezv\lui g`ndurile [i o parte din cuno[-tin]ele tale.

– Ah, Hermina, dar eu nu prea am ce s\-]i dezv\lui ]ie, tu [tiimai multe lucruri dec`t mine. Ce fiin]\ stranie mai e[ti [i tu, fat\drag\! M\ `n]elegi [i m\ `ntreci `n toate privin]ele. ~nsemn eu,oare, ceva pentru tine? Oare nu te plictisesc?

Ea `[i plec\ privirea `ntunecat\ `n p\m`nt.– Nu-mi place s\ te aud vorbind a[a. G`nde[te-te la seara

aceea c`nd ai ap\rut `n calea mea distrus [i dezn\d\jduit, chinuit[i `nsingurat, [i c`nd ai devenit camaradul meu! Oare de ce crezic\ te-am putut recunoa[te [i `n]elege atunci?

– De ce, Hermina? Spune-mi!– Pentru c\ s`nt ca tine. Pentru c\ s`nt singur\ `ntocmai ca

tine [i s`nt la fel de pu]in `n stare s\ iubesc [i s\ iau `n serios via]a,oamenii [i pe mine `ns\mi. ~ntotdeauna exist\ [i c`]iva oameni desoiul acesta, care cer totul de la via]\, `mp\c`ndu-se greu cuprostia [i duritatea ei.

– Ei, tu! am exclamat eu profund uimit. Te `n]eleg, cama-rade, nimeni nu te `n]elege a[a ca mine. {i cu toate acestea e[tipentru mine o enigm\. Tr\ie[ti ca [i cum te-ai juca, ai acestminunat dar de a te bucura `n fa]a lucrurilor [i a pl\cerilorm\runte, de]ii o adev\rat\ art\ de a te descurca `n via]\. Cumde e posibil ca ea s\-]i provoace suferin]\? Cum se face c\ e[tidezn\d\jduit\?

– Nu s`nt dezn\d\jduit\, Harry. Dar, vai, am avut de suferitat`t de mult de pe urma vie]ii. Te miri c\ nu s`nt fericit\, doar[tiu s\ dansez, nu-i a[a, m\ mi[c destul de u[or la suprafa]a vie]ii.Iar eu, prietene, m\ mir c\ tu e[ti at`t de decep]ionat de via]\,de[i te afli ca la tine acas\ `n sfera celor mai frumoase [i maiprofunde lucruri, `n sfera spiritului, a artei, a g`ndirii! De aceeane-am sim]it atra[i unul spre cel\lalt, de aceea s`ntem fra]i. Euam s\ te `nv\] s\ dansezi, s\ te joci [i s\ z`mbe[ti, f\r\ ca totu[is\ fii mul]umit. Eu am s\ `nv\] de la tine cum s\ g`ndesc [i s\

defel prin g`nd c\ `naintea [i `n afara jazzului mai existaser\ [ialte genuri de muzic\. Era simpatic, da, simpatic [i cuminte,z`mbea pl\cut cu ochii lui mari [i goi; dar `ntre mine [i el p\reac\ nu exist\ nici o punte de leg\tur\ – nimic din ceea ce elsocotea, probabil, important [i sf`nt n-ar fi putut avea aceea[isemnifica]ie [i pentru mine, ne tr\geam din continente diferite,vorbeam limbi care nu aveau `n comun nici m\car un cuv`nt.(Mai t`rziu, Hermina mi-a povestit `ns\ ni[te lucruri ciudate.Mi-a povestit c\, dup\ discu]ia noastr\, Pablo ì spusese c\ ea vatrebui s\ se poarte cu foarte mult\ grij\ cu un om at`t denefericit. Iar c`nd `l `ntrebase cum ajunsese la o asemenea con-cluzie, el ì zisese: „Ah, s\rmanul om. Prive[te-i ochii. Nu [ties\ r`d\.“)

Dup\ ce b\rbatul cu ochi negri [i-a luat r\mas-bun, iar mu-zica a `nceput din nou s\ c`nte, Hermina s-a ridicat:

– Acum ai putea s\ dansezi [i cu mine, Harry. Sau ]i-a pie-rit cheful?

Dansam acum [i cu ea ceva mai u[or, mai liber [i mai vesel,chiar dac\ nu m\ sim]eam tot a[a de degajat [i destins, ca atuncic`nd dansasem cu cealalt\. Hermina m-a l\sat s\ conduc, urm`n-du-m\ cu delicate]e [i u[or ca o petal\ de floare, [i la ea desco-peream [i sim]eam acum toate frumuse]ile care, ba se ofereau,ba disp\reau, [i ea mirosea a femeie [i a dragoste [i dansul eiintona, cu delicate]e [i intimitate, minunatul, atr\g\torul c`ntecal sexualit\]ii – [i totu[i nu puteam s\ r\spund la toate acestea `ndeplin\ libertate [i cu veselie, nu puteam s\ uit pe deplin de mine`nsumi, l\s`ndu-m\ absorbit de dorin]\. Hermina `mi era preaapropiat\, `mi era camarad, sor\, era la fel ca mine, sem\na cumine `nsumi [i sem\na [i cu Hermann, prietenul meu dintinere]e, vis\torul, poetul, tovar\[ul `nfl\c\rat al exerci]iilor [iaventurilor mele spirituale.

– {tiu, mi-a spus ea mai t`rziu dup\ ce ì vorbisem despretoate aceste lucruri, [tiu foarte bine. Eu tot am s\ te fac s\ te`ndr\goste[ti de mine, dar nu e nici o grab\. Deocamdat\ s`ntemcamarazi, s`ntem ni[te oameni care sper\ s\ se `mprieteneasc\,


p p q / / g

iau povestea prea `n serios! ~n general, te suspectez c\ tu ieiiubirea `ngrozitor de `n serios. N-ai dec`t, n-ai dec`t s\ iube[ti `nfelul t\u, la modul ideal, c`t pofte[ti, e treaba ta, eu n-am niciun motiv s\-mi bat capul din pricina asta. Dar trebuie s\-mi batcapul ca tu s\ `nve]i ceva mai bine micile [i u[oarele me[te[uguri[i jocuri ale vie]ii, `n domeniul \sta eu s`nt profesoara ta [i ams\-]i fiu o profesoar\ mai bun\ dec`t a fost ideala ta iubit\, delucrul \sta po]i fi sigur! Ai mare nevoie s\ te culci [i tu o dat\ cuo fat\ dr\gu]\, lupule de step\.

– Hermina, am exclamat eu chinuit, uit\-te la mine, s`nt unom b\tr`n!

– Ba nu e[ti dec`t un b\ie]andru. {i a[a cum ai fost prea co-mod ca s\ `nve]i s\ dansezi p`n\ `n clipa `n care aproape c\ eraprea t`rziu, la fel ai fost prea comod ca s\ `nve]i s\ iube[ti. O,prietene, te pricepi cum nu se poate mai bine s\ iube[ti la modulideal [i tragic, n-am nici o `ndoial\, meri]i tot respectul! Daracum ai s\ `nve]i s\ iube[ti [i `ntr-un fel mai firesc [i mai ome-nesc. ~nceputul l-ai f\cut deja, `n cur`nd o s\-]i vin\ r`ndul s\treci la fapte. Ei, dar mai `ntì s\ `nve]i bostonul, o s\ `ncepemmìne. Vin la ora trei. Apropo, ce p\rere ai de muzica de aici?

– Excelent\.– Vezi, [i \sta este un progres, ai mai `nv\]at ceva. P`n\ acum

nu puteai s\ suferi muzica asta de dans [i de jazz, socoteai c\ nue suficient de serioas\ [i de profund\, iar acum ai v\zut c\ nu edeloc nevoie s\ o iei `n serios, dar c\ poate fi foarte pl\cut\ [ifermec\toare. De fapt, f\r\ Pablo, orchestra `ntreag\ n-ar facedoi bani. El o conduce [i o `nsufle]e[te.

A[a cum gramofonul strica aerul de ascez\ spiritual\ dinodaia mea de studiu, cum dansurile americane invadaser\ ca uncorp str\in lumea rafinat\ a muzicii mele, tulbur`nd-o, ba chiarnimicind-o, tot astfel via]a pe care, p`n\ atunci, mi-o delimi-tasem [i mi-o etan[asem cu at`ta stricte]e era invadat\ acum dintoate p\r]ile de lucruri noi, `nfrico[\toare, nimicitoare. Tratatuldespre lupul de step\ [i Hermina aveau dreptate cu teoria lor

[tiu, f\r\ ca totu[i s\ fiu fericit\. ~]i dai seama c\ noi am`ndois`ntem odraslele diavolului?

– Da, a[a este. Diavolul este spiritul, iar noi s`ntem nefe-ricitele sale odrasle. ~n c\derea noastr\ ne-am desprins de natur\,r\m`n`nd suspenda]i `n vid. Dar iat\ c\ `mi aduc aminte de unlucru: `n tratatul acela despre lupul de step\, de care ]i-am po-menit, se spune c\ Harry `[i imagineaz\ doar c\ ar avea un sufletsau dou\, c\ s-ar compune dintr-o personalitate sau dou\. C\cifiecare om, scrie acolo, se compune, de fapt, din zece, dintr-osut\, din o mie de suflete.

– ~mi place foarte mult ce spui, exclam\ Hermina. Latura taspiritual\, de exemplu, este foarte dezvoltat\, `n schimb ai r\masmult `n urm\ `ntr-o mul]ime de mici me[te[uguri ale vie]ii.Harry g`nditorul are o sut\ de ani, dar Harry dansatorul a`mplinit abia o jum\tate de zi. Iat\, pe acesta trebuie s\-l ajut\mnoi s\ se dezvolte mai mult, pe el [i pe ceilal]i fr\]iori ai s\i cares`nt la fel de mici, de prostu]i [i de necop]i ca [i el.

M\ privea z`mbind. {i m\ `ntreb\ `ncet, cu o voce schimbat\:– Dar Maria ]i-a pl\cut?– Maria? La cine te referi?– La cea cu care ai dansat. E o fat\ frumoas\, o fat\ foarte

frumoas\. Te-ai `ndr\gostit ni]elu[ de ea, dup\ c`te mi-am pututda seama.

– O cuno[ti?– Da, ne cunoa[tem destul de bine. Te intereseaz\ cumva?– Mi-a pl\cut [i m-am bucurat c\ a ar\tat at`ta `n]elegere

pentru felul `n care dansam.– Ei, oare asta s\ fie totul? Ar trebui s\-i faci pu]in\ curte,

Harry. E foarte dr\gu]\ [i danseaz\ at`t de bine, iar tu te-ai [i`ndr\gostit de ea. ~]i prev\d succes.

– Ah, dar n-am asemenea ambi]ii.– De data asta min]i pu]intel. {tiu, pe undeva prin lume

exist\ o fiin]\, iubita aceea a ta, te vezi cu ea o dat\ la [ase luni,[i atunci v\ mai [i certa]i. Este foarte dr\gu] din partea ta c\ vreis\-i r\mì credincios acestei prietene ciudate, dar d\-mi voie s\ nu


p p q / / g

geniului [i tragismului, asupra omeniei, anahoretul melancolic`nchis `n celula sa ticsit\ cu c\r]i, era supus acum la orice pasautocriticii, iar sentin]ele erau toate, dezastruoase. DomnulHaller, omul acesta talentat [i interesant predicase, e drept, ra-]iunea [i omenia [i protestase `mpotriva r\zboiului, dar nu s-al\sat pus la zid [i `mpu[cat `n timpul r\zboiului, a[a cum ar fitrebuit s\ i se `nt`mple drept consecin]\ a modului s\u de g`n-dire, ci g\sise un mod anume de a se adapta, fire[te, un modextrem de decent [i de nobil, care, totu[i, nu reprezenta nimicaltceva dec`t un compromis. De asemenea, era du[manul puterii[i al exploat\rii, `ns\ `[i depusese la banc\ mai multe h`rtii devaloare de la c`teva `ntreprinderi industriale, din dob`nzilec\rora se hr\nea f\r\ nici un fel de mustr\ri de con[tiin]\. La felst\teau lucrurile `n toate celelalte privin]e. Harry Haller setravestise `n chip minunat `ntr-un idealist care dispre]uia lumea,`ntr-un sihastru melancolic [i un profet moroc\nos, dar `n rea-litate, era un burghez, care credea c\ o via]\ ca a Herminei estedetestabil\, care se sup\ra c\-[i pierde nop]ile prin restaurante,c\-[i risipe[te talerii prin localuri, avea con[tiin]a `nc\rcat\ [i nuaspira c\tre eliberare [i des\v`r[ire, ci, dimpotriv\, n\zuia fier-binte s\ se `ntoarc\ la vremurile comodit\]ii de odinioar\, c`ndartificiile lui spirituale `nc\ `l mai amuzau [i `l f\ceau celebru.Tot a[a cum cititorii de gazete, dispre]ui]i [i ironiza]i de el,doreau s\ se revin\ la vremurile ideale de dinaintea r\zboiului,pentru c\ le era mai comod a[a, dec`t s\ trag\ `nv\]\minte dinceea ce le fusese dat s\ sufere. La dracu’, acest domn Haller `]if\cea grea]\! {i cu toate acestea, m\ ag\]am de el sau de mascalui, care `ncepuse deja s\ se descompun\, de cochet\riile luispirituale, de teama lui burghez\ fa]\ de dezordine [i hazard(domeniu din care f\cea parte [i moartea), [i `l comparam, plinde ironie [i invidie, pe noul Harry, cel care se `nfiripa acum, peacest diletant pu]in sfielnic [i caraghios al saloanelor de dans, cuimaginea de odinioar\ a lui Harry, imagine ideal\ [i `n[el\toare,`n care el `nsu[i descoperise `ntre timp toate acele tr\s\turi fatalecare `l deranjaser\ at`t de mult atunci c`nd, `n casa profesorului,

despre miile de suflete, c\ci zilnic se iveau `n mine, pe l`ng\ celevechi, alte c`teva suflete noi, ridic`nd preten]ii, ridic`nd tonul,iar eu vedeam acum ca `ntr-o imagine clar\ personalitatea meadinainte `n toat\ nebunia ei. D\dusem o aten]ie exagerat\ celorc`teva calit\]i [i deprinderi `n care, `nt`mpl\tor, excelam, com-pun`ndu-mi imaginea unui anume Harry [i tr\ind via]a unuianume Harry care, de fapt, nu era nimic altceva dec`t un specia-list foarte rafinat, un savant `n ale poeziei, muzicii [i filozofiei –iar tot restul persoanei mele, un `ntreg haos de `nsu[iri, instincte,n\zuin]e, `l resim]isem ca pe ceva sup\r\tor [i ì atribuisemnumele de lup de step\.

Dar renun]area la nebunia mea, descompunerea persona-lit\]ii mele nu erau c`tu[i de pu]in numai o aventur\ pl\cut\ [iamuzant\, dimpotriv\, adesea erau de o am\r\ciune dureroas\,adesea `mi deveneau aproape insuportabile. Gramofonul r\sunadeseori de-a dreptul diabolic `n mijlocul unei ambian]e `n caretotul fusese aranjat pe alte tonalit\]i. Iar uneori, c`nd `mi dansamonestep-urile printre figurile tuturor acelor mondeni [i pangli-cari aduna]i `n vreunul dintre restaurantele la mod\, aveamimpresia c\ tr\dez tot ceea ce-mi fusese mai de pre] [i mai sf`nt`n via]\. Dac\ Hermina m-ar fi l\sat singur m\car opt zile, a[ firenun]at foarte cur`nd la tentativa aceasta obositoare [i cara-ghioas\ de a duce un trai de om modern. Dar Hermina era mereu`n preajma mea; cu toate c\ nu o vedeam `n fiecare zi, ea m\]inea sub observa]ie, m\ conducea, m\ p\zea [i m\ judeca f\r\`ncetare – `mi citea pe chip, sur`z`nd, p`n\ [i furibundele meleg`nduri de revolt\ [i de renun]are.

Odat\ cu nimicirea progresiv\ a ceea ce mai `nainte numisempersonalitatea mea, `ncepusem s\ `n]eleg de ce, `n ciuda `ntregiimele dezn\dejdi, a trebuit s\ m\ tem at`t de groaznic de moarte,[i `ncepusem s\-mi dau seama c\ [i aceast\ stupid\ [i ru[inoas\spaim\ `n fa]a mor]ii a reprezentat o bucat\ bun\ din vecheamea existen]\ am\gitoare de burghez. Domnul Haller cel dep`n\ acum, autorul talentat, cunosc\torul lui Mozart [i Goethe,autorul unor reflec]ii acceptabile asupra metafizicii artei, asupra


p p q / / g

`n combinarea [i dozarea lor: leacuri pentru calmarea durerilor,pentru dormit, altele care te f\ceau s\ visezi, s\ te `nvesele[ti, s\te `ndr\goste[ti.

Odat\ l-am `nt`lnit pe strad\, l`ng\ chei, iar el mi se al\tur\f\r\ s\ ezite. De data aceasta am reu[it s\-l determin s\ vorbeasc\.

– Domnule Pablo, i-am spus `n vreme ce el se juca cu unbastona[ sub]ire negru, s`nte]i prietenul Herminei [i tocmai deaceea m\ intereseaz\ persoana dumneavoastr\. Totu[i s`ntnevoit s\ v\ spun c\ nu prea s`nte]i omul care s\ `ncurajeze odiscu]ie. Am `ncercat de mai multe ori s\ vorbesc cu dumnea-voastr\ despre muzic\ – m-ar fi interesat s\ aud de la dumnea-voastr\ o p\rere, o replic\, o apreciere; dar nu a]i catadicsit s\-mida]i nici m\car un r\spuns c`t de laconic.

El a r`s din inim\ [i, de ast\ dat\, nu a `nt`rziat s\-mi r\s-pund\, zic`ndu-mi calm:

– Vede]i, dup\ p\rerea mea nu are nici o importan]\ s\ sediscute despre muzic\. Eu nu vorbesc niciodat\ despre muzic\.{i ce a[ fi putut s\ r\spund, oare, la cuvintele dumneavoastr\inteligente [i juste? A]i avut at`ta dreptate `n tot ceea ce a]i spus.Dar vede]i dumneavoastr\, eu s`nt muzicant, [i nu savant, [i nucred c\ `n muzic\ are vreo importan]\ dac\ ai dreptate sau nu. ~nmuzic\ nu conteaz\ dac\ ai dreptate, dac\ ai gust, educa]ie sauc`te [i mai c`te de genul acesta.

– Bine, dar atunci ce conteaz\?– Conteaz\ s\ faci muzic\, domnule Haller, s\ o faci c`t mai

bine [i mai mult, [i mai intens! Asta este, monsieur. Chiar de-a[avea `n minte toate lucr\rile lui Bach [i Haydn, [i a[ fi `n stares\ spun despre ele lucruri dintre cele mai inteligente, nimeni nus-ar alege cu nimic din asta. Dar c`nd pun m`na pe saxofon [i c`ntun shimmy s\lt\re], fie bun, fie prost, el va reu[i, totu[i, s\-i fac\pe oameni s\ se bucure, strecur`ndu-li-se `n picioare [i `n s`nge.Acesta este singurul lucru care conteaz\. Privi]i o dat\ `ntr-unsalon de dans la chipurile oamenilor `n momentul `n care, dup\o pauz\ prelungit\, muzica se dezl\n]uie din nou – cum le

privise gravura care `l reprezenta pe Goethe. Deoarece el, ve-chiul Harry, fusese la r`ndul s\u un asemenea Goethe burghez,idealizat, un cavaler al spiritului cu privirea mult prea nobil\,m\re]ia, spiritul [i omenia str\luciser\ pe el ca briantina, fuseseaproape impresionat de noble]ea propriului suflet! La naiba,aceast\ imagine minunat\ se ciuruise r\u de tot, idealul domnHaller se dezmembrase lamentabil! Ar\ta ca un demnitar care,atacat de ni[te ho]i de strad\, r\m\sese cu pantalonii rup]i, [iar fi fost `n]elept s\ `nve]e a juca rolul zdren]\rosului, dar nu,el `[i purta zdren]ele de parc\ ar fi fost acoperite cu medalii,revendic`ndu-[i ne`ncetat, pe un ton pl`ng\re], demnitateapierdut\.

M\ `nt`lneam deseori cu muzicantul Pablo, a[a `nc`t am fostnevoit s\-mi schimb p\rerea despre el, fie [i numai din cauz\ c\Hermina `l `ndr\gea at`t de mult, c\ut`nd s\ fie mereu `n preajmalui. ~n mintea mea, Pablo nu era dec`t o nulitate dr\gu]\, unfrumu[el cam plin de sine, un copil alintat [i f\r\ probleme, caresufl\ cu bucurie `n trompeta lui de b`lci [i poate fi influen]atu[or dac\-l lauzi [i ì dai o ciocolat\. Dar Pablo nu m\ `ntrebace p\rere am despre el, nu-i p\sa de ea, [i nici de teoriile mele cuprivire la muzic\. M\ asculta politicos, cu amabilitate, z`mbindmereu, dar nu-mi d\dea niciodat\ un r\spuns ca lumea. {itotu[i, se p\rea c\ ì trezisem interesul, era vizibil\ str\dania luide a-mi fi pe plac, de a m\ `nconjura cu bun\voin]\. Odat\, c`nd`n timpul unei discu]ii `n care, ca [i `n altele, nu ajunsesem lanici un rezultat, m-am sim]it lezat [i m-am exprimat aproapegrosolan, el s-a uitat la mine nedumerit [i trist, mi-a luat m`nast`ng\ [i mi-a m`ngìat-o, apoi mi-a `ntins o cutiu]\ aurit\ cu unpraf de tras pe n\ri, zic`ndu-mi c\ o s\-mi fac\ bine. Am `ntre-bat-o din priviri pe Hermina, ea d\du din cap aprobator, am luatpu]in [i am tras pe n\ri. ~ntr-adev\r, nu a trecut mult c\ m-am[i `nviorat, revenindu-mi; probabil c\ `n praful acela fuseseamestecat un pic de cocain\. Hermina `mi spuse c\ Pablo aremulte leacuri de genul acesta pe care le ob]ine pe c\i tainice [i pecare, ocazional, le pune la dispozi]ia prietenilor s\i, fiind me[ter


p p q / / g

iar Valencia nici chiar peste doi – eu cred c\ putem l\sa lini[ti]itreaba asta `n seama lui Dumnezeu, c\ci el este drept [i ]ine `nmìnile sale durata vie]ii fiec\ruia dintre noi, inclusiv pe aceea aoric\rui vals [i a oric\rui foxtrot, el va face cu siguran]\ ceea ceeste bine. ~ns\ noi, muzican]ii, trebuie s\ facem ceea ce avem noide f\cut, adic\ s\ ne facem datoria, s\ `ndeplinim sarcina noastr\:trebuie s\ facem muzica pe care [i-o doresc oamenii `ntr-unmoment anume, trebuie s\ c`nt\m c`t mai bine, c`t mai frumos[i c`t mai impresionant posibil.

Oft`nd m-am dat b\tut. Cu omul acesta nu era chip s\ o sco]ila cap\t.

~n anumite momente se `nv\lm\[eau `ntr-un chip straniulucruri vechi [i noi, durerea [i pl\cerea, teama [i bucuria. M\sim]eam c`nd `n al nou\lea cer, c`nd `n infern, de cele mai multeori aveam sentimentul c\ m\ aflu `n acela[i timp `n ambelelocuri. Fostul Harry [i noul Harry tr\iau c`nd cert`ndu-seamarnic, c`nd `mp\c`ndu-se unul cu cel\lalt. Uneori, Harry celb\tr`n p\rea c\ pierise definitiv, `[i d\duse duhul [i fusese `n-gropat, apoi, dintr-odat\, se ridica iar\[i, comand`nd, tiraniz`nd[i [tiind el totul mai bine, a[a c\ noului, micului, t`n\rului Harryì era ru[ine, t\cea [i se l\sa `nghesuit la perete. Alteori, Harrycel t`n\r `l apuca pe Harry cel b\tr`n de grumaz, str`ng`ndu-l f\r\mil\, `nc`t se auzeau g`fìelile unei lupte pe via]\ [i pe moarte, iarg`ndurile alergau din nou spre t\i[ul briciului.

Deseori m\ loveau simultan valurile suferin]ei [i ale fericirii.Un astfel de moment a fost [i atunci c`nd, la c`teva zile dup\prima mea `ncercare de a dansa `n public, am intrat seara `ndormitor [i, spre ne]\rmurita mea uimire, stupoare, groaz\ [i`nc`ntare, am g\sit-o pe frumoasa Maria `n patul meu.

Dintre toate surprizele pe care mi le f\cuse Hermina p`n\acum, aceasta era cea mai mare. Fiindc\ nu m\ `ndoiam nicio clip\ c\ ea era aceea care `mi trimisese o asemenea pas\re aparadisului. ~n acea sear\ f\cusem o excep]ie [i nu ie[isem cuHermina `n ora[, ci m\ dusesem la dom, s\ ascult un concert bunde muzic\ bisericeasc\ veche – fusese o incursiune frumoas\ [i

sticlesc ochii, cum `[i scutur\ picioarele, cum `ncep s\ le r`d\chipurile! Iat\ `n ce scop trebuie s\ faci muzic\.

– Foarte bine, domnule Pablo. Dar nu exist\ numai muzicasenzual\, mai exist\ [i o muzic\ spiritual\. Nu exist\ numaiaceea care se c`nt\ acum, pentru momentul de fa]\, ci [i muzicanemuritoare, care continu\ s\ existe chiar atunci c`nd nu estec`ntat\. Se poate ca cineva s\ stea culcat `n pat, singur, [i `nmintea lui s\ se `nfiripe o melodie din Flautul fermecat sau dinPatimile lui Matei, muzica produc`ndu-se astfel f\r\ ca vreun oms\ fi suflat `n vreun flaut sau s\ fi atins vreo vioar\.

– Fire[te, domnule Haller. {i Yearning sau Valencia s`ntreproduse `n fiecare noapte pe t\cute de mul]i oameni singu-ratici [i vis\tori; p`n\ [i cea mai s\rac\ dactilograf\ are `n minteultimul onestep [i, `n biroul ei, bate la ma[in\ ritmul lui. Ave]idreptate, to]i ace[ti oameni singuratici au muzica lor t\cut\, [i eum\ bucur c\ ea exist\, fie c\ e vorba de Yearning, de Flautulfermecat sau de Valencia! Dar de unde iau oamenii ace[tia muzi-ca lor solitar\, t\cut\? De la noi, muzican]ii, c\ci ea trebuie s\ fiemai `ntì c`ntat\ [i ascultat\, trebuie s\-]i intre `n s`nge, astfel`nc`t orice om, `ntorc`ndu-se acas\, `n camera lui, s\ se poat\g`ndi la ea [i s\ o viseze.

– De acord, i-am spus eu pe un ton rece. {i totu[i nu secuvine s\-l punem pe Mozart pe aceea[i treapt\ cu cel mairecent foxtrot. {i nici nu v\ poate fi indiferent dac\ ve]i c`ntaoamenilor o muzic\ dumnezeiasc\ [i etern\ sau o muzic\ ief-tin\, efemer\.

Sesiz`nd iritarea din glasul meu, pe chipul lui se a[ternu de`ndat\ o expresie de bun\tate, m-a m`ngìat dr\g\stos pe bra],`ncep`nd s\ vorbeasc\ cu o bl`nde]e de necrezut.

– Ah, dragul meu domn, poate c\ `n ceea ce prive[te trep-tele ave]i deplin\ dreptate. Desigur, n-am nimic `mpotriv\ cadumneavoastr\ s\ a[eza]i operele lui Mozart [i Haydn [iValencia pe orice treapt\ v\ place! Mie `mi este totuna, eu nu m\pronun] `n leg\tur\ cu treptele, nimeni nu m\ `ntreab\ desprea[a ceva. S-ar putea ca Mozart s\ fie c`ntat [i peste o sut\ de ani,


p p q / / g

`n permanen]\ `mpotriva cuv`ntului [i `mpotriva ra]iunii,sim]indu-se atras de muzic\. Iar `n muzic\, `n minunate [i `n\l-]\toare alc\tuiri sonore, `n minunate [i nobile sentimente [ist\ri suflete[ti, care n-aveau s\ fie transpuse vreodat\ `n realitate,spiritul german s-a hipertrofiat, neglij`ndu-[i majoritatea ade-v\ratelor sale `ndatoriri. Noi, to]i oamenii spiritului, nu ne-amsim]it `n largul nostru `n s`nul realit\]ii, i-am fost str\ini [iinamici, a[a c\, din aceast\ cauz\, spiritul a jucat un rol at`t dedeplorabil `n realitatea noastr\ german\, `n istoria noastr\, `npolitica noastr\, `n opinia noastr\ public\. Ei, deseori m-apreocupat ideea aceasta, [i uneori am sim]it dorin]a furibund\ s\iau [i eu parte o dat\ la modelarea realit\]ii, s\ fiu [i eu cuadev\rat activ [i s\-mi asum o responsabilitate anume, `n loc s\m\ ocup doar de estetic\ [i de artizanatul spiritual. ~ntotdeauna`ns\, sf`r[eam prin a m\ resemna, prin a m\ abandona fatalit\]ii.Domnii generali [i marii industria[i aveau perfect\ dreptate: nuera nimic de capul nostru, al „oamenilor spiritului“, nu eramdec`t o adun\tur\ de care te puteai lipsi oric`nd, o adun\tur\str\in\ de realitate, iresponsabil\, de palavragii spirituali. Ladracu’! Unde-i briciul?

B`ntuit de asemenea g`nduri [i de ecourile muzicii, cu inimaplin\ de triste]e [i de un dezn\d\jduit dor de via]\, de realitate,de un sens anume, de tot ceea ce era ireparabil pierdut, reve-nisem, `n sf`r[it, acas\, urcasem sc\rile, aprinsesem lumina `nsalon, `ncerc`nd `n zadar s\ citesc ceva, m\ g`ndisem la `nt`lni-rea de mìne sear\, c`nd trebuia s\ m\ duc la barul Cécil, ca s\beau whisky [i s\ dansez, `nc`t am\r\ciunea [i m`nia carepuseser\ st\p`nire pe mine se `ndreptau nu numai `mpotrivamea, ci [i a Herminei. Cu toate c\ avea inten]ii bune [i ini-moase, cu toate c\ era o fiin]\ minunat\ – Hermina ar fi trebuits\ m\ lase mai bine s\ pier atunci, dec`t s\ m\ atrag\ spre ea,afund`ndu-m\ `n lumea aceasta haotic\, str\in\, str\lucitoare,`ntr-un joc `n iure[ul c\ruia eu nu voi fi niciodat\ altceva dec`tun intrus [i unde tot ceea ce era mai bun `n mine dec\dean\p\dit de suferin]\!

plin\ de melancolie `n via]a mea de odinioar\, pe c`mpia tinere]iimele, pe t\r`murile idealului Harry. ~n spa]iul gotic av`ntat spre`nalt al bisericii, ale c\rei bol]i articulate p\reau c\ se clatin\fantomatic, `ncolo [i `ncoace, ca [i cum ar fi prins via]\ `n joculcelor c`teva lumini, ascultasem lucr\ri de Buxtehude, Pachelbel,Bach, Haydn, p\[isem din nou pe vechile [i `ndr\gitele melec\r\ri, ascultasem din nou splendida voce a unei c`nt\re]e careinterpretase ceva din Bach, o c`nt\rea]\ cu care `ntre]inusemc`ndva rela]ii de prietenie [i datorit\ c\reia `mi fusese dat s\am revela]ia unor spectacole extraordinare. Sonorit\]ile muziciivechi, infinita ei demnitate [i pietate rede[teptaser\ `n mine toat\euforia, toat\ `nc`ntarea [i tot entuziasmul tinere]ii, [edeam trist[i cufundat `n g`nduri `n strana bisericii, fiind astfel iar\[i, pre]de o or\, oaspete `n aceast\ lume nobil\, fericit\ `n care, c`ndva,m\ sim]isem ca la mine acas\. ~n timpul unui duet de Haydn `mid\duser\ dintr-odat\ lacrimile, n-am mai a[teptat s\ se sf`r[easc\concertul, renun]`nd s\ o mai rev\d pe c`nt\rea]\ (o, c`te seriminunate petrecusem odinioar\ `mpreun\ cu ea dup\ astfel deconcerte!), am ie[it pe furi[ din dom [i m-am plimbat pe str\zile`nv\luite de noapte, p`n\ m\ cuprinse oboseala, `n vreme ce, ici[i colo, `nd\r\tul ferestrelor unor restaurante, orchestrele de jazzinterpretau melodiile vie]ii mele de acum. O, ce r\t\cire nebu-neasc\, tulbure, pusese st\p`nire pe via]a mea!

~n cursul acestei plimb\ri prin noapte am reflectat `ndelung[i asupra ciudatei mele leg\turi cu muzica, d`ndu-mi seama, `nc\o dat\, c\ leg\tura aceasta pe c`t de emo]ionant\, pe at`t de fatal\cu muzica, reprezenta destinul `ntregii spiritualit\]i germane. ~nspiritul german domne[te dreptul matern, leg\tura cu natura subforma hegemoniei muzicii, o leg\tur\ pe care nici un alt popornu a cunoscut-o vreodat\. ~n loc s\-i opunem rezisten]\ b\r-b\te[te, `n loc s\ ascult\m [i s\ urm\m spiritul, logosul, cuv`ntul,noi, oamenii spiritului, vis\m cu to]ii la un limbaj f\r\ cuvinte,care s\ exprime ceea ce nu poate fi rostit [i s\ redea ceea ce nupoate fi `nf\]i[at. ~n loc s\ c`nte c`t mai fidel [i mai onest lainstrumentul s\u, omul german, adept al spiritului, s-a revoltat


p p q / / g

perioade de somn am sorbit din tinere]ea ei vesel\ [i frumoas\,afl`nd `n c`teva vorbe, schimbate pe [optite, o mul]ime delucruri pe care merita s\ le [tii despre felul de trai al ei [i alHerminei. {tiusem prea pu]in despre genul acesta de oameni [idespre traiul lor, numai la teatru `mi mai fusese dat s\ `nt`lnescocazional astfel de existen]e, astfel de femei [i de b\rba]i carepe jum\tate erau arti[ti, pe jum\tate, mondeni. ~ns\ abia acumaruncam o privire fugar\ `n intimitatea acestor vie]i ciudate, deo stranie nevinov\]ie, de o stranie perversitate. Fetele acesteacare, de cele mai multe ori, proveneau din familii s\race, eraumult prea inteligente [i frumoase pentru a-[i consacra via]a`ntreag\ unei meserii oarecare, pl\tit\ prost [i lipsit\ de oricebucurie, a[a c\, dup\ un timp oarecare, tr\iau toate c`nd dintr-omunc\ temporar\, c`nd de pe urma gra]iei [i a dr\g\l\[eniei lor.Din c`nd `n c`nd [edeau timp de c`teva luni `ntr-un birou, `n fa]ama[inii de scris, deveneau pentru o vreme amantele unorpetrec\re]i `nst\ri]i, c\p\tau bani de buzunar [i cadouri, uneori`[i duceau traiul `n bl\nuri, automobile [i locuiau la GrandHotel, alteori se ad\posteau `n mansarde, puteau fi convinse s\accepte o c\s\torie dac\ li se f\ceau promisiuni avantajoase, f\r\s\ aib\, totu[i, nici cel mai mic chef s\ se m\rite. Unele dintre elenu sim]eau nici o pl\cere c`nd f\ceau dragoste, oferindu-[i favo-rurile `mpotriva voin]ei lor [i numai dup\ ce se t`rguiser\ pen-tru un onorariu c`t mai substan]ial. Altele, cele ca Maria, erauneobi[nuit de talentate `n ale dragostei, dornice de dragoste [iaveau experien]e amoroase, de cele mai multe ori, cu ambelesexe; nu tr\iau dec`t pentru dragoste [i, pe l`ng\ prietenii oficialicare le pl\teau, `ntre]ineau de obicei [i numeroase alte rela]iiamoroase. S`rguincioase [i harnice, grijulii [i u[uratice, inte-ligente [i totu[i cam necugetate, ele, p\s\relele acestea duceau untrai pe c`t de copil\resc, pe at`t de rafinat; erau independente, nuse l\sau cump\rate de c\tre oricine, a[tept`nd ceea ce le d\ruiaunorocul [i vremea bun\, fiind `ndr\gostite de via]\ [i totu[i, cumult mai pu]in legate de ea dec`t oamenii cu obiceiuri burgheze,mereu gata s\ se ia dup\ un prin] din basme p`n\ la castelul lui,

{i astfel, trist, stinsesem lumina, trist p\[isem `n dormitor,trist `ncepusem s\-mi scot hainele, c`nd un miros neobi[nuitmi-a trezit nedumerirea; era un miros u[or de parfum [i, privind`mprejur, am v\zut-o pe frumoasa Maria st`nd culcat\ `n patulmeu, z`mbind pu]intel jenat\ cu ochii s\i mari, alba[tri.

– Maria! am spus eu. Iar primul meu g`nd a fost acela c\gazda, dac\ ar [ti una ca asta, m-ar da afar\ imediat.

– Iat\, am venit, spuse ea `ncet. S`nte]i sup\rat pe mine?– Nu, nu. {tiu c\ Hermina v-a dat cheia. Deci, a[a.– O, v\d c\ v-a]i sup\rat. Plec de `ndat\.– Nu, frumoas\ Maria, r\mì. Numai c\ eu, `n seara aceasta,

s`nt foarte trist, ast\zi nu pot defel s\ fiu vesel, poate c\ mìnevoi putea din nou.

M\ aplecasem pu]in deasupra ei, c`nd ea mi-a cuprins capulcu mìnile ei mari, puternice, [i m-a tras `n jos, s\rut`ndu-m\prelung. Apoi m-am a[ezat l`ng\ ea, pe pat, ]in`nd-o de m`n\ [irug`nd-o s\ vorbeasc\ `n [oapt\ ca s\ nu ne aud\ cineva, [i i-amprivit fa]a frumoas\, neted\, culcat\ pe perna mea, str\in\ [iminunat\ ca o floare. ~ncet, `mi trase m`na [i mi-o lipi de buzeleei, o v`r` sub p\tur\ [i o puse pe s`nul ei cald, care se ridica lini[tit`n ritmul respira]iei.

– Nu-i nevoie s\ fii vesel, zise ea, Hermina mi-a spus de altfelc\ e[ti nec\jit. Oricine poate s\ `n]eleag\ asta. Dar eu `]i maiplac? Deun\zi, pe c`nd dansam, erai foarte `ndr\gostit.

Am s\rutat-o pe ochi, pe gur\, pe g`t [i pe s`ni. Adineaurim\ g`ndisem cu am\r\ciune [i repro[ la Hermina. Acum `ns\,]ineam `n mìnile mele un dar al ei [i ì eram recunosc\tor.M`ngìerile Mariei nu f\ceau s\ sufere `n nici un fel muzicaminunat\ pe care o ascultasem `n ziua aceea, ci erau demne de ea,f\c`nd-o s\-[i g\seasc\ `mplinirea. Am tras u[or p\tura, dezve-lind-o pe femeia aceea frumoas\, p`n\ c`nd am ajuns s\-i s\rutpicioarele. C`nd m-am `ntins l`ng\ ea, chipul ei de floare `miz`mbea, atot[tiutor [i plin de bun\tate.

~n noaptea pe care am petrecut-o l`ng\ Maria n-am dormitdec`t pu]in, dar ad`nc [i bine, ca un copil. Iar `ntre scurtele


p p q / / g

Emo]ia copil\reasc\ a Mariei fa]\ de songul acela american nuera [i ea, oare, o tr\ire artistic\ la fel de pur\, de frumoas\ [i,ne`ndoielnic, de `n\l]\toare ca emo]ia unui profesor oarecare fa]\de Tristan sau ca extazul unui dirijor fa]\ de Simfonia a IX-a?{i toate acestea nu se potriveau oare ciudat de bine cu concep]iiledomnului Pablo, d`ndu-i dreptate?

Maria p\rea c\-l iube[te [i ea foarte mult pe frumosul Pablo.– Este un b\rbat frumos, am zis eu, `mi place [i mie foarte

mult. Dar spune-mi, Maria, cum se face c\ pe l`ng\ el m\ po]i`ndr\gi [i pe mine, un tip plictisitor [i b\tr`n, nici pe departedr\gu], cu p\rul deja `nc\run]it, care nu se pricepe s\ c`nte lasaxofon [i nu [tie c`ntece engleze[ti de dragoste?

– Nu vorbi a[a ur`t! m\ cert\ ea. Este chiar foarte firesc. {i tu`mi placi, [i tu ai `n tine ceva dr\gu], simpatic [i deosebit, nutrebuie s\ fii altfel dec`t a[a cum e[ti. Despre aceste lucruri nu sevorbe[te [i nici nu se cere socoteal\. Uite, c`nd m\ s\ru]i pe g`tsau pe ureche, simt c\ m\ `ndr\ge[ti, c\ `]i plac; tu [tii s\ s\ru]ia[a, parc\ pu]in sfielnic, iar lucrul acesta `mi spune: „Te place, `]ieste recunosc\tor pentru faptul c\ e[ti dr\gu]\“. Lucrul acestamie `mi place foarte, foarte mult. Pe urm\, la un alt b\rbat `miplace tocmai contrariul, faptul c\ nu pare s\-mi acorde preamult\ importan]\ [i c\ m\ s\rut\ de parc\ mi-ar face un hat`r.

Iar\[i am adormit. Iar\[i m-am trezit, f\r\ s\-mi fi desprinsbra]ele din jurul acestei flori frumoase, at`t de frumoase.

Dar, ce ciudat! – floarea aceasta frumoas\ r\m`nea totu[imereu un dar pe care mi-l f\cuse Hermina! ~nd\r\tul ei se afla `npermanen]\ cealalt\, ascuns\ parc\ sub o masc\! Iar din c`nd `nc`nd, `mi aduceam aminte dintr-odat\ de Erika, de iubita mear\ut\cioas\, de s\rmana mea prieten\, r\mas\ acum departe. Nuera defel mai pu]in frumoas\ dec`t Maria, chiar dac\ nu era at`tde `nfloritoare [i de liber\, [i nici at`t de `ndem`natic\ `n artadragostei, iar imaginea ei `mi ap\ru pentru o clip\ dinainte,limpede [i dureroas\, drag\ mie [i implicat\ profund `n des-tinul meu, apoi se cufund\ din nou `n somn, `n uitare, `ndep\rt\ri ce-mi inspirau pu]in\ triste]e.

mereu pe jum\tate con[tiente c\ le a[tepta cu siguran]\ un sf`r[itap\s\tor [i trist.

Maria m-a `nv\]at – `n acea prim\ noapte minunat\ [i `n zile-le care au urmat – multe lucruri, nu numai jocuri noi [i `n-c`nt\toare care `]i procurau o be]ie a sim]urilor, ci [i un noumod de a `n]elege, o nou\ cunoa[tere, un nou gen de dragoste.Universul localurilor de dans [i de amuzament, al cinema-tografelor, barurilor [i holurilor de hotel, care pentru mine,sihastrul estet, mai avea `nc\ `n el ceva ieftin, interzis [i `njositor,reprezenta pentru Maria, pentru Hermina [i pentru tovar\[elelor universul `n sine, el nu era nici bun, nici r\u, nici demn de afi jinduit, nici demn de a fi ur`t, `n universul acesta `nfloreascurta lor via]\ plin\ de dorin]e, aici se sim]eau ca la ele acas\,aici `[i c`[tigaser\ experien]a. Le pl\cea s\ bea [ampanie sau s\m\n`nce un platou cu specialit\]i la gr\tar, la fel cum nou\ neplace un compozitor sau un scriitor, [i tratau un [lag\r de dansori c`ntecul sentimental, dulceag, al unui c`nt\re] de jazz cuaceea[i risip\ de entuziasm, de tr\ire [i de participare afectiv\ cucare noi `nt`mpinam un Nietzsche sau un Hamsun. Maria mi-apovestit despre Pablo, saxofonistul acela dr\gu], vorbindu-midespre un song american pe care acesta `l c`nta uneori, iar rela-tarea ei respira at`ta tr\ire interioar\, at`ta admira]ie [i dragoste,`nc`t m-a emo]ionat [i m-a mi[cat cu mult mai puternic dec`textazul resim]it de un `nv\]at oarecare, atunci c`nd gust\ dinhrana aleas\ [i nobil\ a artelor. M\ sim]eam dispus s\ m\ entu-ziasmez [i eu, f\r\ s\ ]in cont de calitatea acelui song; cuvintelepline de afec]iune ale Mariei, privirea ei `n care `nflorea nostalgiaau creat bre[e largi `n estetica mea. Cu adev\rat, exista [i o fru-muse]e anume, o frumuse]e rar\ [i aleas\ care, `n noble]ea ei, mise p\rea mai presus de orice controvers\ [i `ndoial\, `n punctulcel mai `nalt situ`ndu-se Mozart, dar unde se afla grani]a infe-rioar\? Noi, cunosc\torii [i criticii, n-am iubit noi cu ardoare, `ntimpul adolescen]ei noastre, ni[te opere de art\ [i ni[te arti[ticare ast\zi ne apar `ndoielnici [i fune[ti? Nu ni se `nt`mplaseoare a[a ceva cu Liszt, cu Wagner, ba unora chiar cu Beethoven?


p p q / / g

renun]are [i negare, prinsese izul amar al esen]ei oric\rui destinomenesc, `n schimb fusese bogat\, m`ndr\ [i bogat\, regeasc\p`n\ [i `n momentele ei cele mai mizerabile. Chiar de-ar fi fosts\-mi irosesc `n chipul cel mai jalnic toat\ buc\]ica de drumce-mi mai r\m\sese de parcurs p`n\ la dispari]ie, s`mbureleacestei vie]i r\m`nea plin de noble]e, avea un chip [i o calitateanume, nu alergasem dup\ c`teva parale, ci n\zuisem c\trecerul `nstelat.

S-a scurs o bun\ bucat\ de vreme de atunci, s-au `nt`mplat [is-au schimbat multe, nu-mi mai amintesc dec`t pu]ine am\nuntedin noaptea aceea, c`teva cuvinte pe care le-am schimbat `ntrenoi, c`teva gesturi [i fapte pline de ging\[ia iubirii, c`tevamomente, astral de luminoase, ale trezirii din somnul greu `ncare c\zusem epuiza]i de dragoste. Dar `n noaptea aceea, via]amea m\ privise din nou, pentru prima oar\ de la `nceputulperioadei mele de declin, cu ochi ne`ndur\tor de str\lucitori, `nnoaptea aceea m-am p\truns din nou de adev\rul c\ `nt`mplareaera sinonim\ cu destinul [i c\ noianul acela format din ruineleexisten]ei mele purta `nsemnul unui fragment divin. Sufletulmeu respira iar\[i, ochiul meu vedea iar\[i [i, `n anumite clipe,sim]eam cu ardoare c\ nu trebuia dec`t s\ str`ng laolalt\ totuniversul acela de imagini dispersate, c\ nu trebuia dec`t s\ `nal]via]a mea de lup de step\, via]a lui Harry Haller, ca pe un totunitar, la altitudinea unei imagini, pentru a p\trunde eu `nsumi`n lumea imaginilor [i a deveni nemuritor. Nu era, oare, acestasensul din perspectiva c\ruia via]a fiec\rui om `nsemna unav`nt [i o `ncercare?

Diminea]\, dup\ ce mi-am `mp\r]it micul dejun cu Maria, atrebuit s\ o scot din cas\ pe furi[, ceea ce mi-a [i reu[it. {i `naceea[i zi, am `nchiriat, special pentru noi doi, `ntr-un cartierapropiat, o c\m\ru]\ `n care urma s\ ne `nt`lnim.

M`nat\ de sim]ul datoriei, Hermina, profesoara mea de dans,n-a omis s\-[i fac\ apari]ia, iar eu a trebuit s\ `nv\] bostonul. Erasever\ [i ne`nduplecat\, nu m-a scutit nici de o singur\ lec]ie,c\ci r\m\sese hot\r`t s\ merg cu ea la urm\torul bal mascat. M\

{i astfel, `n noaptea aceasta frumoas\, dulce, mi se perindar\prin minte multe imagini din via]a mea, tr\it\ at`ta timp `nde[ert\ciune [i s\r\cie, f\r\ nici un fel de imagini. Acum, c`ndEros pusese st\p`nire pe mine ca `ntr-o vraj\, ele ]`[nir\ dinabunden]\, ca dintr-un izvor profund, iar inima mea `[i oprib\t\ile pentru c`teva clipe, de `nc`ntare [i de triste]e, v\z`nd c`tde bogat\ fusese galeria de tablouri a vie]ii mele, c`t de `nalt [ide `nc\rcat de stele eterne [i de constela]ii fusese sufletul s\r-manului lup de step\. Copil\ria [i mama priveau spre mine plinede ging\[ie [i transfigurate, ca un masiv muntos pierdut `ndep\rtarea albastr\, corul prieteniilor mele r\suna strident,limpede, `ncep`nd cu incredibilul Hermann, fratele de suflet alHerminei; parc\ plutind veneau spre mine, parfumate [inep\m`nte[ti, precum nuferii `nflori]i din umezeala apei, ima-ginile numeroaselor femei pe care le iubisem, le dorisem [i lec`ntasem, dar nu-mi fusese dat s\ ajung dec`t la c`teva dintre ele,str\duindu-m\ s\-mi `mpletesc destinul cu al lor. ~mi ap\ru [iso]ia mea, `mpreun\ cu care tr\isem timp de c`]iva ani, care m\`nv\]ase ce este camaraderia, conflictul, resemnarea [i fa]\ decare, `n ciuda tuturor vicisitudinilor vie]ii, p\strasem `n mine o`ncredere profund\, vie, p`n\ `n ziua c`nd, bolnav\ [i cu mintear\t\cit\, m\ p\r\sise, fugind cuprins\ dintr-odat\ de o revolt\s\lbatic\ – [i-atunci mi-am dat seama c`t de mult trebuie c\ oiubisem, c`t de mult\ `ncredere trebuie c\ ì acordasem, de vremece infidelitatea ei m-a putut lovi at`t de greu, pentru tot restulvie]ii mele.

Imaginile – sute [i sute, cu [i f\r\ nume – existau toate iar\[i,urcau proaspete [i noi din f`nt`na acestei nop]i de dragoste, iareu [tiam iar\[i un lucru pe care, `n starea mea mizerabil\, `luitasem demult, anume c\ ele reprezentau averea [i valoareaexisten]ei mele, d\inuiau indestructibile, erau experien]e de via]\preschimbate `n stele, iar eu puteam s\ le uit, dar nicidecum s\le nimicesc, [irul lor desena traiectoria vie]ii mele [i str\lucirealor astral\ `nsemna valoarea ei indestructibil\. Via]a mea fusesec\znit\, nefericit\, o apucase pe c\i gre[ite, m\ condusese spre


p p q / / g

accepta cu pl\cere cadouri, iar dac\ ì d\ruiam, s\ spunem, un micportmoneu nou, din piele ro[ie, l\cuit\, atunci puteam s\-istrecor `n el [i dou\, trei monezi de aur. De altfel, din pricinamicu]ului portofel ro[u, Maria a r`s tare mult de mine! Eradelicios, cu toate acestea nu era, totu[i, dec`t o vechitur\ de-modat\, care z\cea nev`ndut\ `ntr-un magazin. ~n privin]a unorastfel de lucruri despre care, p`n\ acum, nu [tiusem [i nu `n]e-lesesem mai mult dec`t despre nu [tiu ce diabet al eschimo[ilor,am `nv\]at multe de la Maria. Mai `ntì de toate am `nv\]at c\aceste mici juc\rii, aceste obiecte de mod\ [i de lux nu s`nt simplefleacuri [i lucru[oare kitsch sau inven]ii ale unor fabrican]i [icomercian]i avizi de bani, ci `[i au ra]iunea lor de fi, s`ntfrumoase, diverse, alc\tuind un mic – sau mai degrab\ mare –univers de obiecte care nu urm\resc, toate, dec`t scopul unic dea sta `n slujba dragostei, de a rafina sim]urile, de a `nsufle]ilumea `nconjur\toare, sco]`nd-o din mortala ei indiferen]\,dot`nd-o `n mod miraculos cu noi organe ale iubirii, de la pudr\[i parfum p`n\ la `nc\l]\mintea de dans, de la inel p`n\ latabacher\, de la cataram\ p`n\ la po[et\. Po[eta nu era po[et\,portofelul nu era portofel, florile nu erau flori, evantaiul nu eraevantai, ci toate reprezentau materialul cu care se pl\m\deaiubirea, magia, fascina]ia, toate nu erau dec`t soli, contra-bandi[ti, arme, strig\te de lupt\.

M-am g`ndit adesea, c\ut`nd s\ aflu pe cine iubea, de fapt,Maria. Cred c\ cel mai mult `l iubea pe t`n\rul saxofonist,pe Pablo cel cu ochii negri, plutitori [i cu mìnile lungi, palide,nobile [i melancolice. A[ fi zis c\ Pablo era un amant camsomnoros, r\sf\]at [i pasiv, Maria `ns\ m-a asigurat c\, `ntr-a-dev\r, se `nc\lzea greu, dar c\ dup\ aceea era mai tensionat, maidur, mai viril [i mai nes\]ios dec`t un boxer sau un jocheu. {iastfel am aflat [i am ajuns s\ cunosc multe secrete, ba despre unul,ba despre altul, despre c`nt\re]ul de jazz, despre un actor, despreanumite femei, despre fete [i b\rba]i din anturajul nostru, [tiamacum secrete de tot felul, `ntrez\rind, dincolo de suprafa]alucrurilor, alian]e [i animozit\]i, fiind pus la curent [i implicat

rugase s\-i dau bani ca s\-[i fac\ un costum despre care nu voias\-mi dea vreo l\murire. Mi-a interzis `n continuare s\ o vizitezsau m\car s\ aflu unde locuia.

Perioada de aproximativ trei s\pt\m`ni de dinaintea baluluimascat a fost neobi[nuit de frumoas\. Mi se p\rea c\ Maria eraprima iubit\ adev\rat\ pe care o avusesem p`n\ atunci. Femeilorpe care le iubisem le-am pretins `ntotdeauna spirit [i cultur\, f\r\s\ fi b\gat vreodat\ bine de seam\ c\ p`n\ [i femeia cea mai spi-ritual\ [i relativ cult\ nu era niciodat\ `n rezonan]\ cu logosuldin mine, ci i se opunea; merg`nd s\ m\ `nt`lnesc cu o femeie,luam cu mine problemele [i g`ndurile mele [i mi s-ar fi p\rut cutotul imposibil s\ iubesc mai mult de o or\ o fat\ care nu citiseo carte, care habar nu avea ce `nseamn\ lectura [i n-ar fi putut s\deosebeasc\ un Ceaikovski de un Beethoven. Maria n-avea cul-tur\, ea n-avea nevoie de asemenea c\i ocolite [i universuri-su-rogat, toate problemele ei derivau nemijlocit din sim]uri. Arta [imenirea ei constau `n a ob]ine, pe c`t de mult posibil, fericireasim]urilor [i a dragostei, folosindu-se de senzualitatea cu carefusese `nzestrat\, de linia deosebit\ a trupului, de culorile, dep\rul ei, de vocea, de pielea, de temperamentul ei, astfel `nc`t, lafiece m`ngìere me[te[ugit\, la fiece ml\diere a rotunjimilor ei,la fiece suav\ frem\tare a trupului, s\ g\seasc\ [i s\ provoace caprintr-o vraj\ la cel cu care juca jocul iubirii un r\spuns, o`n]elegere [i ecoul viu care s\ o fac\ fericit\. ~nc\ de la acel primdans timid cu ea sim]isem aceasta, b\nuisem parfumul uneisenzualit\]i geniale, `nc`nt\toare [i deosebit de cultivate, carem\ fermecase. Fire[te, nu era nicidecum o `nt`mplare c\atot[tiutoarea Hermina mi-o pusese `n bra]e pe Maria.Parfumul [i toat\ f\ptura ei r\sp`ndeau un aer prim\v\ratic,de trandafir.

Nu aveam norocul s\ fiu amantul unic sau preferat alMariei, eram unul dintre mai mul]i. Deseori nu avea timppentru mine, din c`nd `n c`nd, c`te o or\ dup\-amiaza, rareori onoapte `ntreag\. Nu voia s\ ia nici un ban de la mine, c\ci ceacare o manevra din umbr\ era, fire[te, Hermina. ~n schimb,


p p q / / g

unui s\rut fugar. L-am primit, ca [i cum a[ fi crezut c\ mi-ld\ruise Maria. Dar [tiam prea bine c\ mi-l d\duse el.

Iar `ntr-o alt\ sear\ mi-a f\cut o surpriz\ [i mai mare. A ap\-rut `n locuin]a mea, spun`ndu-mi c\ are nevoie de dou\zeci defranci [i rug`ndu-m\ s\-i dau eu aceast\ sum\. ~mi oferea `nschimb ca, `n noaptea aceea, Maria s\ r\m`n\ la dispozi]ia mea[i nu a lui.

– Pablo, i-am spus eu speriat, nu-]i dai seama de ce spui.Cedarea iubitei `n favoarea altuia pe bani reprezint\ la noi lucrulcel mai reprobabil. Am s\ m\ prefac c\ nu am auzit propunereata, Pablo.

M-a privit comp\timitor.– Nu vre]i, domnule Harry. Bine. ~ntotdeauna v\ crea]i

singur dificult\]i. Atunci pute]i s\ nu dormi]i `n noaptea astacu Maria, dac\ prefera]i, dar da]i-mi totu[i banii, am s\ vi-i dau`napoi. Am neap\rat\ nevoie de ei.

– ~n ce scop?– Pentru Agostino – [ti]i, m\run]elul acela de la vioara a

doua. E bolnav de opt zile [i nimeni nu se `ngrije[te de el, n-arenici o para chioar\, iar acum mi s-au terminat [i mie banii.

Din curiozitate [i totodat\ pentru a m\ autopedepsi pu]in,m-am dus [i eu cu el la Agostino, c\ruia Pablo ì adusese lapte [imedicamente `n c\m\ru]a de la mansard\, unde acela st\tea, o`nc\pere destul de mizerabil\; i-a aranjat patul [i i-a aerisit ca-mera, pun`ndu-i `n jurul capului, cu dexteritate, o compres\potrivit\, c\ci avea temperatur\; Pablo f\cu toate acestea curapiditatea, delicate]ea [i priceperea unei surori de caritate. ~naceea[i sear\, l-am v\zut c`nt`nd p`n\ `n zori la barul City.

Deseori vorbeam cu Hermina, `ndelung [i deta[at, despreMaria, despre mìnile, umerii [i coapsele, despre felul ei de ar`de, de a s\ruta, de a dansa.

– }i-a ar\tat [i asta? m-a `ntrebat o dat\ Hermina, descriin-du-mi un joc aparte al limbii `n timpul s\rutatului. Am rugat-os\ mi-l arate chiar ea, dar m-a refuzat cu toat\ seriozitatea.

– Asta o s\ vin\ mai t`rziu, spuse, eu nu s`nt, `nc\, iubita ta.

`ncetul cu `ncetul (tocmai eu, care fusesem `n lumea aceasta uncorp str\in, rupt complet de toate cele). Am aflat multe [i despreHermina. Dar mai ales m\ `nt`lneam acum deseori cu domnulPablo, c\ci Maria `l iubea foarte mult. Din c`nd `n c`nd ea aducea[i unele dintre preparatele lui secrete, c`teodat\ `mi oferea [i mieocazia de a gusta din pl\cerile acestea, iar Pablo `mi oferea`ntotdeauna serviciile sale cu un zel deosebit. Odat\ `mi spusef\r\ ocol:

– S`nte]i at`t de nefericit, asta nu-i bine, nu trebuie s\ fi]i a[a.~mi pare r\u. Fuma]i o ]igar\ u[oar\ cu opiu.

P\rerea mea despre acest om vesel, inteligent, copil\ros [itotu[i impenetrabil se schimba `n permanen]\, ne-am `mprietenit[i nu rareori luam [i eu c`te pu]in din preparatele lui. ~l amuzapu]in felul `n care m\ `ndr\gostisem de Maria. Odat\ a organizato „petrecere“ `n camera lui, la mansarda unui hotel situat `ntr-uncartier m\rgina[. Nu avea dec`t un scaun, Maria [i cu mine atrebuit s\ st\m pe pat. El ne-a dat s\ bem un lichior minunat,misterios, combinat din trei sticlu]e. Apoi, dup\ ce am sim]it c\m\ cuprinde o dispozi]ie foarte bun\, ne-a propus cu o str\-lucire `n ochi s\ celebr\m o orgie erotic\ `n trei. Eu am refuzatpe loc, mi-era imposibil s\ fac a[a ceva, dar am tras cu ochiul, oclip\, la Maria, ca s\ v\d cum reac]ioneaz\ ea la propunereaaceasta [i, cu toate c\ s-a declarat imediat de acord cu refuzulmeu, am observat ardoarea din ochii ei [i i-am sim]it regretul c\trebuie s\ renun]e. Pablo era dezam\git c\ refuzasem, f\r\ s\ sesimt\ `ns\, jignit.

– P\cat, spuse el, Harry are mult prea multe re]ineri morale.Nu-i nimic de f\cut. Ar fi fost totu[i at`t de frumos, foartefrumos! Dar am ceva `n loc.

Ne-a dat fiec\ruia s\ fum\m c`teva prize de opiu [i, st`ndnemi[ca]i, cu ochii deschi[i, am devenit martorii scenei pe careel ne-o sugera, iar Maria vibra de `nc`ntare. Mai apoi, fiindc\nu m\ sim]eam prea bine, Pablo m-a `ntins `n pat, mi-a datc`teva pic\turi dintr-un medicament [i, `n timp ce `nchisesemochii pentru c`teva minute, am sim]it pe fiecare pleoap\ adierea


p p q / / g

tot mai mult. Hermina avea un secret, r\m`n`nd neclintit\ `nrefuzul ei de a-mi dezv\lui costuma]ia `n care avea s\ apar\. ~mispunea c\ o voi recunoa[te, desigur, iar dac\ nu voi reu[i, aveas\ m\ ajute, `ns\ `nainte nu aveam voie s\ [tiu nimic. Ea per-sonal nu manifesta nici o curiozitate fa]\ de planurile mele decostumare, iar eu am luat hot\r`rea s\ nu m\ costumez defel.Vr`nd s-o invit la bal, Maria mi-a explicat c\ are deja un cavalerpentru aceast\ petrecere [i `ntr-adev\r, avea [i biletul de in-trare, a[a c\ am constatat, cu oarecare dezam\gire, c\ va trebuis\ m\ duc singur la petrecere. Era vorba de cel mai elegantbal mascat al ora[ului, organizat de lumea artistic\, anual, `ns\lile Globus.

~n acele zile n-am prea v\zut-o pe Hermina, dar `n ajunulbalului m-a vizitat pentru c`teva clipe – a venit ca s\-[i ia biletulde intrare pe care i-l procurasem – st\tea pa[nic l`ng\ mine, `ncamera mea, [i atunci am purtat o discu]ie care mi s-a p\rutfoarte stranie [i m-a impresionat profund.

– Iat\, acum te sim]i, de fapt, destul de bine, spuse ea, dansul`]i prie[te. Cine nu te-a mai v\zut `n ultimile patru s\pt\m`ni,nu te-ar mai recunoa[te.

– Da, am `ncuviin]at eu, de ani de zile nu m-am mai sim]itat`t de bine. Asta ]i-o datorez ]ie, Hermina.

– O, cum, nu frumoasei tale Maria?– Nu, pentru c\ pe ea tot tu mi-ai d\ruit-o. E minunat\.– Ea este iubita de care aveai nevoie, lupule de step\. Dr\-

gu]\, t`n\r\, voioas\, iscusit\ `n ale dragostei, [i n-o po]i avea `nfiecare zi. Dac\ n-ar trebui s\ o `mpar]i cu al]ii, dac\ n-ar fi unmusafir `n trecere pe la tine, `ntotdeauna, lucrurile n-ar mergea[a de bine `ntre voi.

Da, a trebuit s\ admit [i asta.– A[adar, ai acum, de fapt, tot ceea ce-]i dore[ti?– Da’ de unde, Hermina. Am un lucru foarte frumos [i

`nc`nt\tor, mare mi-e bucuria [i m`ngìerea. S`nt de-a drep-tul fericit...

Am `ntrebat-o de unde cunoa[te felul me[te[ugit `n cares\ruta Maria [i alte asemenea lucruri deosebite, tainice, ale vie]iiei, pe care numai un b\rbat `ndr\gostit de ea le putea [ti.

– O, a exclamat ea, bine, dar noi s`ntem prietene. Crezi, oare,c\ avem secrete una fa]\ de cealalt\? Am dormit deseori la ea [ine-am jucat un pic. Ei da, ai g\sit o fat\ frumoas\ mai priceput\dec`t altele.

– Eu cred totu[i, Hermina, c\ mai ave]i secrete una fa]\ decealalt\. Sau i-ai povestit [i despre mine tot ceea ce [tii?

– Nu, astea s`nt cu totul alte lucruri, pe care nu le-ar `n]elege.Maria este o fat\ minunat\, ai avut noroc, dar `ntre tine [i mineexist\ lucruri de care ea nu are habar. I-am spus multe despretine, fire[te, mult mai multe dec`t ]i-ar fi convenit ]ie atunci –doar a trebuit s\ o ademenesc pentru tine! Dar a[a cum te `n]elegeu, prietene, n-o s\ te `n]eleag\ nici Maria [i nici o alta, nici-odat\. De la ea am avut [i eu c`te ceva de `nv\]at – `n m\sura `ncare te cunoa[te Maria, te cunosc [i eu. Te cunosc aproape la felde bine, de parc\ ne-am fi culcat deseori `mpreun\.

~nt`lnindu-m\ din nou cu Maria, mi se p\ru ciudat [i tainics\ [tiu c\ o str`nsese pe Hermina la piept la fel ca pe mine, c\ ìm`ngìase, ì s\rutase, ì savurase [i ì cercetase mìnile [ipicioarele, pielea [i p\rul la fel ca pe ale mele. Rela]ii [i leg\turinoi, indirecte, complicate, mi se dezv\luir\ acum, posibilit\]inoi de a iubi [i de a tr\i, iar g`ndul mi-a zburat la cele o mie desuflete din tratatul despre lupul de step\.

~n perioada aceea scurt\ de timp care trecuse de c`ndf\cusem cuno[tin]\ cu Maria [i p`n\ la marele bal mascat fu-sesem de-a dreptul fericit, cu toate acestea nu am avut nici oclip\ sentimentul c\ `mi aflasem m`ntuirea, c\ atinsesembeatitudinea, ci sim]eam cu toat\ claritatea c\ toate acestea nuerau dec`t un prolog, ceva preg\titor, c\ toate m\ `mpingeau`nainte cu putere, c\ esen]ialul abia avea s\ urmeze.

~nv\]asem destul de bine s\ dansez, astfel `nc`t mi se p\reaposibil s\ iau parte la balul despre care, pe zi ce trecea, se vorbea


p p q / / g

[i `nsp\im`nt\tori! ~ncet, c\ut`ndu-[i cuvintele [i `n[ir`ndu-le,unul c`te unul, spuse at`t de `ncet, `nc`t a trebuit s\ fac un efortca s\ o pot auzi:

– Vreau s\-]i spun ast\zi ceva, un lucru pe care `l [tiu deja demult\ vreme, [i tu `l [tii deja, dar probabil c\ nu ]i l-ai spus nicim\car ]ie `nsu]i. ~]i voi spune acum ceea ce [tiu despre mine [idespre tine, [i despre destinul nostru. Tu, Harry, ai fost unartist [i un g`nditor, un om plin de bucurie [i de credin]\, aflatnecontenit `n c\utarea lucrurilor m\re]e [i eterne, mereu ne-mul]umit de tot ceea ce e dr\g\la[ [i m\runt. Dar pe m\sur\ cevia]a te-a trezit [i te-a f\cut s\ descoperi cine e[ti, dezn\dejdea taa crescut tot mai mult, te-ai afundat din ce `n ce mai mult `nsuferin]\, `n nesiguran]\ [i disperare, p`n\ la g`t, iar tot ceea cecunoscuse[i, iubise[i [i admirase[i odinioar\ ca pe ceva frumos[i sf`nt, toat\ `ncrederea ta de odinioar\ `n oameni [i `n `naltanoastr\ predestinare, toate acestea n-au putut s\-]i fie de nici unajutor, pierz`ndu-[i orice valoare [i sf\r`m`ndu-se `n cioburi.~ncrederea ta n-a mai avut aer s\ respire. Iar sufocarea este omoarte crud\. Nu-i a[a, Harry? Nu-i acesta destinul t\u?

Confirmam ceea ce spunea, d`nd `ntruna din cap.– ~nl\untrul t\u s\l\[luia o imagine pe care ]i-o f\cuse[i tu

despre via]\, o `ncredere, o cerin]\ anume, erai gata de fapte,erai gata s\ suferi, s\ te sacrifici – pentru ca apoi, pas cu pas,s\-]i dai seama c\ lumea nu cerea de la tine nici un fel de fapte[i sacrificii sau ceva de genul \sta, c\ via]a nu e un poem eroiccu roluri de eroi [i alte lucruri dintr-astea, ci un salon con-fortabil pentru oamenii cu obiceiuri burgheze, `n care indivi-dul se declar\ pe deplin mul]umit dac\ m\n`nc\ [i bea, dac\`[i soarbe cafeaua, dac\ `mplete[te ciorapi, joac\ taroc [i ascult\muzic\ la radio. Iar cine vrea altceva, purt`nd `n el `nsu[i ero-icul [i frumosul, admira]ia pentru marii scriitori sau admi-ra]ia pentru sfin]i, nu-i dec`t un nebun [i un fel de cavalerDon Quijote. Bine. {i mie mi s-a `nt`mplat ceva asem\n\tor,prietene! Eram o fat\ foarte `nzestrat\, eram predestinat\ s\tr\iesc dup\ un model superior, s\ fiu foarte sever\ cu mine

– A[a deci. {i ce mai vrei?– Vreau mai mult. Nu m\ mul]umesc s\ fiu fericit, nu s`nt

f\cut pentru a[a ceva, nu asta mi-e chemarea. Chemarea meaeste contrariul acestei st\ri.

– Deci de a fi nefericit? Bine, dar ai avut parte de suficient\nefericire, pe vremea c`nd nu te mai puteai `ntoarce acas\ dincauza briciului.

– Nu, Hermina, lucrurile stau altfel. Recunosc c\ pe vremeaaceea eram foarte nefericit. Dar era vorba de o nefericireprosteasc\, steril\.

– De ce?– Pentru c\ dac\ era altfel, n-ar fi trebuit s\ m\ tem at`t de

moarte, de o moarte pe care mi-o doream totu[i! Nefericireade care am nevoie [i pe care mi-o doresc arat\ altfel; ea trebuie s\m\ fac\ s\ suf\r cu l\comie [i s\ mor cu voluptate. Aceasta estenefericirea sau fericirea pe care o a[tept.

– Te `n]eleg. C\ doar s`ntem fra]i `n privin]a asta. Dar ce ai`mpotriva fericirii pe care ai aflat-o `n tov\r\[ia Mariei? De cenu e[ti mul]umit?

– N-am nimic `mpotriva acestei fericiri, o, nu, `mi este drag\,ì s`nt recunosc\tor. Este frumoas\ ca o zi cu soare `ntr-o var\ploioas\. Dar presimt c\ nu poate s\ dureze. Fericirea aceastaeste [i ea steril\. M\ mul]ume[te, dar nu mul]umirea este hranacare `mi trebuie mie. Ea `l adoarme pe lupul de step\, `l faces\tul. Dar nu este o fericire pentru care s\ mori.

– A[adar, moartea este inevitabil\, lupule de step\?– Cred c\ da! S`nt foarte mul]umit de fericirea mea, o mai

pot suporta o vreme. Dar c`nd fericirea `mi d\ uneori c`te unr\gaz de o or\, `n care m\ trezesc [i m\ apuc\ dorul, atuncidorul acesta al meu nu m\ `ndeamn\ s\ p\strez pentru totdea-una aceast\ fericire, ci s\ suf\r din nou, de data aceasta `ns\ maifrumos [i nu at`t de penibil ca mai `nainte. Mi-e dor de suferin]ecare s\ m\ preg\teasc\ [i s\ m\ conving\ s\-mi doresc moartea.

Hermina m-a privit duios `n ochi, avea o privire `ntunecat\,a[a cum i se `nt`mpla c`teodat\, pe nea[teptate. Ce ochi minuna]i


p p q / / g

preten]ios [i prea fl\m`nd, ea te leap\d\, pentru o asemenealume tu dispui de o dimensiune `n plus. Cine vrea s\ tr\iasc\ `nziua de azi [i s\ se bucure de via]a lui, nu trebuie s\ fie un omca tine [i ca mine. Celui care `n loc de l\l\iala unei fla[nete ceremuzic\, `n loc de distrac]ie, bucurie, `n loc de bani, suflet, `nloc de o ocupa]ie, munc\ adev\rat\, `n locul unui simplu joc,pasiune veritabil\, aceast\ lume dr\g\la[\ de aici nu-i poate oferinici un loc `n care s\ se simt\ ca la el acas\...

Privi `n p\m`nt g`nditoare.– Hermina, am exclamat cu duio[ie, ce ageri `]i s`nt ochii,

sora mea! {i cu toate acestea, m-ai `nv\]at foxtrotul! Dar ce vreis\ spui, zic`nd c\ oamenii ca noi, oamenii care au o dimensiune`n plus, nu pot s\ tr\iasc\ aici? Care s\ fie cauza? Se `nt`mpl\ a[aceva numai `n epoca noastr\ sau a[a a fost dintotdeauna?

– Nu [tiu. Spre cinstea lumii, a[ vrea s\ presupun c\ numai`n epoca noastr\, c\ e vorba doar de o boal\, de o nenorocire demoment. Conduc\torii depun eforturi serioase [i eficace `nvederea unui nou r\zboi, `ntre timp noi, ceilal]i, dans\m fox-trot, c`[tig\m bani [i m`nc\m praline – `ntr-o asemenea epoc\ separe c\ lumea are un nivel destul de modest. S\ sper\m c\ aufost [i vor veni din nou vremuri mai bune, mai generoase, cu unorizont mai larg [i mai profund. Dar nou\ asta nu ne folose[tela nimic. Sau poate c\ dintotdeauna a fost a[a...

– Dintotdeauna a[a ca ast\zi? Dintotdeauna s\ fi fost numaio lume a politicienilor, a escrocilor, a chelnerilor [i a petrec\re-]ilor, nici un strop de aer pentru oameni?

– Ei, nu [tiu, nimeni n-o [tie. Dar e indiferent. Acum `ns\m\ g`ndesc, prietene, la artistul t\u preferat, despre care mi-aipovestit uneori [i din ale c\rui scrisori mi-ai citit, la Mozart.Cu el cum a fost? Cine guverna lumea pe vremea lui, cine luacaimacul, cine d\dea tonul [i cine era mai important: Mozartsau afaceri[tii, Mozart sau oamenii de duzin\? {i cum a murit [icum a fost el `ngropat? {i iat\, cred c\ a[a a fost dintotdeauna [ic\ a[a o s\ fie mereu, iar ceea ce `n [coli se nume[te „istorieuniversal\“, trebuind `nv\]at\ pe de rost – pentru propria

`ns\mi, s\ `ndeplinesc misiuni pline de demnitate. Puteam s\ iauasupr\-mi un mare destin, s\ fiu so]ia unui rege, iubita unuirevolu]ionar, sora unui om de geniu, mama unui martir. Iarvia]a nu mi-a permis dec`t s\ devin o curtezan\, nu chiar deprost gust – `ns\ nici drumul acesta nu mi-a fost u[or defel! Astami s-a `nt`mplat. A fost o vreme c`nd eram deprimat\, scotocind`n mine `ns\mi s\-mi g\sesc o vin\. ~mi spuneam c\, `n defini-tiv, via]a trebuie s\ aib\ dreptate `ntotdeauna, iar dac\ via]a `[ib\tuse joc de frumoasele mele visuri, atunci, `mi spuneam, `n-seamn\ c\ visurile mele fuseser\ proste[ti [i ne`ndrept\]ite. Darasta nu mi-a ajutat la nimic. {i cum aveam ochi buni [i urechibune [i eram destul de curioas\ din fire, m-am uitat cu aten]iela a[a-numita via]\, la cunoscu]ii [i vecinii mei, la mai mult decincizeci de oameni [i destine, [i am v\zut, Harry, c\ visurile melefuseser\ `ndrept\]ite, de o mie de ori `ndrept\]ite, la fel ca [i aletale. Era la fel de nedrept ca o femeie de felul meu s\ nu aib\ nicio alt\ posibilitate de alegere dec`t de a `mb\tr`ni stupid, `ns\r\cie, dinaintea unei ma[ini de scris, `n slujba unui om carec`[tig\ mul]i bani, sau de a se c\s\tori cu un asemenea om, dedragul banilor lui, sau de a ajunge un fel de t`rf\, era tot at`t denedrept ca un om ca tine s\ fie nevoit s\ recurg\, `n sin-gur\tatea, timiditatea [i dezn\dejdea sa, la un brici. Poate c\ mi-zeria mea a fost mai mult material\ [i moral\, a ta mai multspiritual\ – drumul `ns\ a fost acela[i. Crezi oare c\ nu pot s\`n]eleg de ce te temi de foxtrot, de ce `]i repugn\ barurile [iringul de dans, de ce e[ti adversarul muzicii de jazz [i al tuturoracestor fleacuri? Ba `n]eleg foarte bine, cum `n]eleg [i de ce tesc`rbe[te politica, de ce te `ntristeaz\ p\l\vr\geala [i agita]ia ires-ponsabil\ a partidelor, a presei, de ce te apuc\ disperarea c`nd teg`nde[ti la r\zboi, la cel trecut ca [i la cel care va urma, sau c`ndvezi cum se g`nde[te, se cite[te [i se construie[te, ce muzic\ sec`nt\, cum petrec, cum se instruiesc oamenii `n ziua de azi! Da,lupule de step\, ai dreptate, ai dreptate de mii de ori, [i cu toateacestea va trebui s\ pieri. Pentru lumea de azi, care-i at`t desimpl\, de comod\ [i se mul]ume[te cu at`t de pu]in, tu e[ti prea


p p q / / g

– Evlavio[ii au avut cele mai multe cuno[tin]e despre acestelucruri, a continuat ea g`nditoare. De aceea, din ei s-au trassfin]ii [i ceea ce la ei se cheam\ „comunitatea celor sfin]i“.Sfin]ii s`nt adev\ra]ii oameni, fra]ii apostoli ai M`ntuitorului.Toat\ via]a noastr\ mergem pe drumul care urmeaz\ s\ ne duc\spre ei, cu fiecare fapt\ bun\, cu fiecare g`nd `ndr\zne], cu fie-care iubire. Comunitatea celor sfin]i a fost reprezentat\ `n epo-cile trecute de pictori pe fundalul unui cer de aur, str\lucitor,frumos [i `nv\luit de pace – ea nu `nseamn\ nimic altceva dec`tceea ce, mai `nainte, numisem „eternitate“. Ea este `mp\r\]ia dedincolo de timp [i de aparen]e. Iat\, acolo e locul nostru, acolone putem sim]i [i noi ca acas\, `ntr-acolo ni se `ndreapt\ dorulinimii, lupule de step\, iat\ de ce ne este nou\ dor de moarte.Acolo `l vei g\si din nou pe Goethe al t\u, pe Novalis [i peMozart al t\u, iar eu ì voi g\si pe sfin]ii mei, pe Christoffer, pePhilipp de Neri [i pe to]i ceilal]i. Exist\ foarte mul]i sfin]i caremai `ntì au fost p\c\to[i `nr\i]i, chiar [i p\catul poate fi undrum care s\ te duc\ spre sfin]enie, p\catul [i viciul. O s\ r`zi,dar deseori m\ g`ndesc c\ poate [i Pablo, prietenul meu, ar pu-tea fi un sf`nt deghizat. Ah, Harry, s`ntem nevoi]i s\ b`jbìmprin at`ta noroi [i absurditate p`n\ s\ ajungem acas\! {i n-avempe nimeni care s\ ne c\l\uzeasc\, singura noastr\ c\l\uz\ estedorul de cas\.

Ultimele cuvinte le pronun]ase, din nou foarte `ncet, `ncamer\ se a[ternuser\ lini[tea [i pacea, soarele apunea f\c`nd s\sclipeasc\ literele aurite de pe cotoarele numeroaselor c\r]i dinbiblioteca mea. Cu palmele i-am cuprins Herminei capul, ams\rutat-o pe frunte [i mi-am apropiat obrazul de al ei, fr\]e[te,r\m`n`nd o clip\ astfel. A[ fi preferat s\ r\m`n astfel [i s\ nu maiies ast\zi `n ora[. Dar Maria `mi promisese c\ ne vom `nt`lni `nnoaptea aceea, ultima dinaintea marelui bal.

Pe drum spre ea `ns\ nu m-am g`ndit deloc la Maria, cinumai la cele ce-mi spusese Hermina. Mi se p\rea c\ toate aces-tea nu erau g`ndurile ei proprii, ci ale mele, g`nduri pe careclarv\z\toarea femeie mi le citise [i le sorbise, red`ndu-mi-le

cultur\ – cu to]i eroii, cu toate geniile, cu toate marile ei fapte[i sentimente, nu este dec`t o `n[el\ciune inventat\ de profesori`n scopuri didactice, astfel `nc`t copiii s\ aib\ o ocupa]ie oare-care de-a lungul unor ani prev\zu]i `n acest scop. Dintotdeaunaa fost a[a [i a[a o s\ fie `ntotdeauna, timpul [i lumea, banii [iputerea apar]in`nd celor m\run]i [i mediocri, iar celorlal]i,oamenilor adev\ra]i, neapar]in`ndu-le nimic. Nimic `n afar\de moarte.

– Absolut nimic altceva?– Ba da, eternitatea.– Te referi la un nume, la gloria posterit\]ii?– Nu, lup micu], nu la glorie – ce valoare are, oare, a[a ceva?

{i crezi, oare, c\ to]i oamenii cu adev\rat autentici [i des\v`r[i]iau devenit celebri, fiind cunoscu]i de genera]iile care au urmat?

– Nu, fire[te c\ nu.– Deci despre glorie nici nu poate fi vorba. Gloria nu exist\

dec`t de dragul cuno[tin]elor ce se predau la [coal\, nu e dec`t ochestiune care ì prive[te pe profesori. De glorie nici nu poate fivorba, o nu! Este vorba `ns\ de ceea ce eu numesc eternitate.Pio[ii o numesc `mp\r\]ia lui Dumnezeu. C\ci `mi spun: noi,to]i oamenii ace[tia care vrem mai mult, noi, cei b`ntui]i de dor,cei care avem o dimensiune `n plus, n-am putea tr\i defel dac\`n afara aerului acestei lumi n-ar mai exista [i un alt aer pe cares\-l respir\m, dac\ `n afar\ de timp n-ar mai exista [i eternitateacare, iat\, nu-i altceva dec`t t\r`mul celor adev\ra]i. Acestuit\r`m ì apar]in muzica lui Mozart [i poeziile marilor t\i poe]i,lui ì apar]in sfin]ii care au s\v`r[it minuni, care au murit camartiri, d`nd oamenilor un exemplu m\re]. Dar tot eternit\]iiì apar]ine [i orice imagine a unei fapte adev\rate, puterea ori-c\rui sentiment adev\rat, chiar dac\ nimeni n-o cunoa[te, chiardac\ nimeni n-o a[terne pe h`rtie, pentru a o transmite lumii demai t`rziu. ~n eternitate nu exist\ lumea de mai t`rziu, ci numailumea prezent\.

– Ai dreptate, am spus eu.


p p q / / g

O, b\tr`nul Goethe din visul meu se potrivea [i el at`t de binecu toate acestea! {i dintr-odat\ am auzit r`sul acesta impe-netrabil r\sun`nd `n jurul meu, i-am auzit pe nemuritori r`z`nd.St\team ca vr\jit, cuprins de vraj\, am scos din buzunarul vesteiun creion, am c\utat o foaie de h`rtie [i, neg\sind dec`t lista deb\uturi aflat\ dinaintea mea, am `ntors-o scriind pe reversul eic`teva versuri pe care aveam s\ le reg\sesc `n buzunar abia adoua zi. Ele sunau astfel:

Nemuritorii

Ve[nic urc\ de prin ale lumii v\iZvonul vie]ii p`n\ sus la noi, R\ni amare, zel ca un puhoi,Isc\ fum de la osp\]ul lor c\l\i,Zvon de chef, de pofte nesf`r[ite,Mìni – de crime, specul\ [i rug\ciuni m`njite,Oameni-roi `n chin de pofte, fric\,Aburi calzi [i lene[i, grei, ridic\,Pieptul plin le e de toane, fericire,Mu[c\-n propriul trup [i scuip\-afar\,Dau r\zboaielor [i artei z\mislire,Fl\c\ri ard bordelul – eu, demen]i, `l ar\,Preacurve[te-oricine, se t`r\[te-nB`lciul lor de ne-mplini]i copii,Urc\ iar\[i valul [i ur\[teLumea care parc\ ieri pieri.Dimpotriv\, noi ne `nt`lnir\m~n eterul `nghe]at, cu stele,Noi cu ziua [i-ora o sf`r[ir\m,Nu s`ntem masculi, b\tr`ni, femele.Temerile [i p\catul vostru,Crimele, pl\cerea trec\toareTeatru ni-s, `ntocmai ca sorii-n mi[care,Fiece ceas e cel mai lung al nostru.Calm la `ncr`ncenarea voastr\ privind,

acum, a[a `nc`t luaser\ form\ [i ap\ruser\ `n fa]a mea de parc\le-a[ fi `nt`lnit pentru prima oar\. ~n clipa aceea ì eram profundrecunosc\tor, mai ales fiindc\ formulase ideea eternit\]ii.Aveam nevoie de aceast\ idee, f\r\ de care nu puteam nici s\tr\iesc, nici s\ mor. Ast\zi prietena [i profesoara mea de dans`mi d\ruise iar\[i sf`ntul t\r`m de dincolo, din afara timpului,lumea valorilor eterne, a substan]ei divine. M-am g`ndit in-stinctiv la visul meu cu Goethe, la imaginea b\tr`nului `n]eleptcare r`sese at`t de neomene[te [i `[i permisese s\ glumeasc\ cumine `n felul nemuritorilor. Abia acum `n]elegeam r`sul luiGoethe, r`sul nemuritorilor. Era lipsit de obiect acest r`s, eradoar lumin\, doar claritate, era ceea ce r\m`ne dup\ ce un omadev\rat a trecut prin suferin]ele, viciile, gre[elile, pasiunile [ine`n]elegerile omene[ti, p\trunz`nd `n eternitate, `n spa]iulcosmic. Iar „eternitatea“ nu era nimic altceva dec`t m`ntuireade timp, nu era, `ntr-un fel, dec`t revenirea acestuia la inocen]\,remetamorfozarea lui `n spa]iu.

Am c\utat-o pe Maria acolo unde obi[nuiam s\ lu\m masa`n serile c`nd ne `nt`lneam, dar ea nu venise `nc\. St\team `nc`rciumioara lini[tit\ din cartierul m\rgina[ [i o a[teptam lamasa gata preg\tit\, continu`nd s\ m\ g`ndesc la discu]ia ce oavusesem. Toate g`ndurile acelea care se iviser\ `n discu]ia meacu Hermina `mi ap\reau at`t de profund familiare [i cunoscutede at`ta vreme, `nc`t sim]eam c\ provin parc\ din propriamitologie [i din propriul univers de imagini! Nemuritorii, a[acum tr\iau ei `n spa]iul atemporal, `ndep\rta]i, transforma]i `nimagini, eternitatea cristalin\ turnat\ `n jurul lor ca eterul [isenin\tatea de o str\lucire astral\ a acestei lumi extraterestre –de unde `mi erau mie at`t de familiare toate acestea? Reflectam[i mi-au venit `n minte fr`nturi din Cassations de Mozart, dinClavecinul bine temperat de Bach [i `n toat\ aceast\ muzic\ mise p\rea c\ v\d lumina aceea senin\, astral\, c\ toat\ aceaclaritate a eterului vibreaz\. Da, asta era, muzica aceasta p\rea afi timpul `nghe]at [i transformat `n spa]iu, iar deasupra vibrainfinit o senin\tate supraomeneasc\, un r`s etern al divinit\]ii.


p p q / / g

`nsp\im`ntat, purt`ndu-m\ `nspre pr\pastie, `nspre c\dere, p\-truns de fric\, p\truns de dor, sim]eam cum m\ d\ruiam cutotul mor]ii. La fel cum, p`n\ nu demult, m\ opusesem, timid [i`nsp\im`ntat pl\cutei r\t\ciri a iubirii exclusiv senzuale, la felcum m\ temusem de sur`z\toarea frumuse]e a Mariei care erapreg\tit\ s\ se d\ruiasc\, tot a[a sim]eam [i acum teama demoarte – o team\ `ns\ care [tia c\ `n cur`nd se va transforma `nd\ruire [i m`ntuire.

{i `n vreme ce, t\cu]i [i cufunda]i `n joaca plin\ de zel adragostei, ne apar]ineam unul altuia mai mult ca oric`nd, sufle-tul meu `[i lua r\mas-bun de la Maria, r\mas-bun de la tot ceeace `nsemnase ea pentru mine. Datorit\ ei, `naintea sf`r[itului`nv\]asem s\ m\ mai arunc o dat\, copil\re[te, `n jocul super-ficialit\]ii, s\ mai caut bucurii efemere, s\ fiu din nou copil[i animal `n inocen]a sexului – `n via]a mea anterioar\ nucunoscusem o asemenea stare dec`t rareori `n mod excep]ional,c\ci pentru mine via]a senzual\ [i sexul avuseser\ aproape`ntotdeauna un iz de vinov\]ie, gustul dulce, dar `nfrico[\tor alfructului oprit, de care trebuie s\ se fereasc\ un om al spiritului.Hermina [i Maria `mi ar\taser\ acum gr\dina aceasta `n toat\nevinov\]ia ei, vizitasem aceast\ gr\din\ [i m\ sim]eam cuprinsde recuno[tin]\ – dar iat\ c\ acum sosise timpul s\ plec maideparte, era prea frumos [i prea cald `n gr\dina aceasta. Destinulmeu era s\ m\ zbat `n continuare pentru a afla care era culmeavie]ii, s\-mi isp\[esc nesf`r[ita vin\ de a fi tr\it. Un trai u[or, oiubire u[uric\, o moarte u[oar\ – iat\ lucruri care nu erau pem\sura mea. Din unele aluzii ale fetelor am putut deduce c\pentru balul de mìne sau `n continuarea lui erau pl\nuite sur-prize savuroase [i excese de desfrù. Acesta s\ fi fost oare sf`r-[itul, s\ fi avut Maria dreptate b\nuind c\ acum st\team,probabil, pentru ultima oar\ unul l`ng\ cel\lalt, c\ poate chiarmìne avea s\ `nceap\ un nou capitol al destinului? Dorin]a m\ardea, teama m\ sufoca, m-am `ncol\cit s\lbatic `n jurul Mariei,am str\b\tut `nc\ o dat\, `n goan\, arz`nd ca o v`lv\taie, `nsetat,

Stelele-n rotirea lor calm\ z\rind,Iarna stelar\ sorbind-o `n piept,S`ntem amicii cei buni ai fiarei din cer de bazalt,Rece ni-i traiul, statornic [i drept,Rece ca a[trii r`dem `n `nalt.

Pe urm\ a venit Maria [i, dup\ ce am luat masa `ntr-o at-mosfer\ de bun\ dispozi]ie, am urcat `n c\m\ru]a noastr\. ~nseara aceea Maria era mai frumoas\, mai cald\ [i mai iubitoareca oric`nd, oferindu-mi s\ gust din dr\g\l\[eniile [i jocurile pecare le socoteam drept expresia suprem\ a d\ruirii sale.

– Maria, am spus eu, ast\zi e[ti rispitoare ca o zei]\. Ai grij\s\ nu ne d\m sufletul `nc\ de ast\zi, c\ci balul mascat este abiamìne. Cu ce cavaler vei veni mìne? Scumpa mea floricic\, mi-eteam\ c\ vei veni cu un prin] din poveste care te va r\pi, `nc`t nute vei mai `ntoarce la mine niciodat\. Ast\zi `mi d\ruie[ti at`taiubire, de parc\ am fi ni[te `ndr\gosti]i care `[i iau r\mas-bun [icare acum s-ar vedea pentru ultima oar\.

Ea `[i lipi buzele de urechea mea [i `mi [opti:– Nu vorbi, Harry! Oric`nd se poate s\ fie ultima oar\. Dac\

te ia Hermina, n-o s\ mai vii niciodat\ la mine. Poate c\ o s\ teia chiar mìne.

Sim]\m`ntul predominant din zilele acelea, starea aceea con-fuz\, dulce [i amar\, nu le-am mai tr\it niciodat\ cu at`ta putereca `n noaptea din ajunul balului. Da, ceea ce sim]eam eu `n-semna fericire: frumuse]ea [i d\ruirea Mariei, savoarea, m`n-gìerile, sorbirea sutelor de pl\ceri delicate ale sim]urilor pecare le cunoscusem abia at`t de t`rziu, c`nd `ncepusem deja s\`mb\tr`nesc, b\l\cirea `n valul molatec, unduitor al pl\cerii.Dar toate acestea nu erau, totu[i, dec`t un `nveli[: `nl\untrutotul era p\truns de semnifica]ii, de `ncordare, de un destinanume [i, `n vreme ce eram prins `n mrejele dragostei, `n de-licatele ei fleacuri dulci [i emo]ionante, aparent plutind pemarea c\ldu]\ a fericirii, `n inim\ sim]eam cum destinul meugonea dezl\n]uit `nainte, orb [i lovind din copite ca un bidiviu


p p q / / g

mic\ [i `mb`csit\ de fum `n care, p`n\ nu demult, fusesem unmu[teriu obi[nuit, `n care, p`n\ nu de mult, narcoticul primitivdintr-o sticl\ de vin de ]ar\ `mi ajungea pentru a m\ convinges\ m\ duc iar\[i, pentru `nc\ o noapte, `n patul meu singuratic,pentru a putea suporta iar\[i via]a pre] de `nc\ o zi. De atunci`ncoace gustasem din alte leacuri, din farmece mai puternice,sorbisem din dulci otr\vuri. Am intrat `n vechiul local cuz`mbetul pe buze, `nt`mpinat de patroana care a venit s\ m\salute [i de clien]ii obi[nui]i care cl\tinar\ `n t\cere din cap.Mi-a fost recomandat [i adus un pui la tav\, `n paharul mare,]\r\nesc, mi-au turnat un vin nou de Alsacia, mesele albe [icurate din lemn [i lambriul vechi, galben, m\ priveau cuprietenie. Iar `n vreme ce m`ncam [i beam, `n mine se `nt\reaacel sentiment de ofilire, sentimentul de celebrare a uneidesp\r]iri, sentimentul, dulce [i de o dureroas\ intimitate, alidentific\rii cu toate locurile [i lucrurile vie]ii mele de odi-nioar\, de care nu reu[isem niciodat\ s\ m\ desprind `ntrutotul, dar iat\ c\ venise [i clipa desprinderii. Pentru un om„modern“ a[a ceva se cheam\ sentimentalism; el nu-[i mai`ndr\ge[te lucrurile, nici m\car pe cel mai sf`nt dintre ele,automobilul, pe care sper\ s\ [i-l poat\ schimba c`t mai cur`ndposibil cu un alt model mai bun. Omul acesta modern esteenergic, capabil, s\n\tos, rece [i sever, un tip remarcabil care seva descurca fantastic de bine `n r\zboiul urm\tor. Nimic dintoate acestea nu se potrivea cu firea mea, nu eram nici un ommodern, dar nici unul de mod\ veche, p\r\sisem albia `n care sescurgea timpul, plutind a[a, foarte aproape de moarte, fiindpreg\tit s\ o accept. N-aveam nimic `mpotriva sentimenta-lismelor, ba chiar eram bucuros [i recunosc\tor s\ mai pot g\si`n inima mea ars\ c`te o urm\ de sentimente. A[a c\ m-aml\sat `n voia amintirilor legate de vechiul local, a duio[iei pecare o sim]eam pentru scaunele acelea grosolane, a mirosului defum [i de vin, a acelui lic\r de obi[nuin]\, de c\ldur\ [i de c\min`n[el\tor pe care mi-l trezeau toate acestea. Ce bine e s\-]i ieir\mas-bun, `]i d\ o stare de lini[te. Mi-era drag scaunul tare,

toate aleile [i h\]i[urile gr\dinii ei, mu[c`nd `nc\ o dat\ dindulcele fruct al pomului edenic.

Am recuperat a doua zi somnul pe care `l pierdusem `nnoaptea aceea. Diminea]\ am fost s\ m\ `mb\iez, apoi m-am`ntors acas\, mort de oboseal\, am f\cut `ntuneric `n dormitor[i, `n timp ce m\ dezbr\cam, am g\sit `n buzunar poezia, amdat-o din nou uit\rii, pe urm\ m-am culcat de`ndat\, uit`nd deMaria, de Hermina [i de balul mascat [i dormind f\r\ `ntreru-pere toat\ ziua. Seara, dup\ ce m-am sculat, mi-am adus amintede-abia `n timp ce m\ b\rbieream de faptul c\ balul mascat aveas\ `nceap\ chiar peste o or\ [i c\ trebuie s\-mi caut o c\ma[\potrivit\ pentru frac. Eram bine dispus, m-am `mbr\cat, duc`n-du-m\ pe urm\ `n ora[ s\ m\n`nc ceva.

Era primul bal mascat la care urma s\ particip. Ce-i drept,cu mult\ vreme `n urm\ frecventasem din c`nd `n c`nd ase-menea petreceri, g\sindu-le uneori chiar pl\cute, dar nu dan-sasem deloc, r\m`n`nd doar spectator, iar entuziasmul cu careì auzisem pe unii povestind despre astfel de festivit\]i, bu-cur`ndu-se de apropierea lor, mi se p\ruse `ntotdeauna cara-ghios. Azi `ns\, balul `nsemna [i pentru mine un eveniment pecare `l a[teptam cu `ncordare [i bucurie, dar [i cu o oarecareteam\. Cum nu trebuia s\ conduc la bal nici o femeie, m-amhot\r`t s\ ajung acolo mai t`rziu, a[a cum `mi recomandase [i Hermina.

~n localul Casca de O]el, refugiul meu de odinioar\, undeb\rba]i dezam\gi]i `[i petreceau serile sorbindu-[i vinul [i f\-c`nd-o pe celibatarii, nu mai fusesem dec`t rareori `n ultimavreme, pentru c\ nu se mai potrivea cu stilul `n care `mi duceamacum traiul. ~n seara aceea `ns\ parc\ ceva m\ atr\gea irezistibil`ntr-acolo; `n dispozi]ia de bucurie [i team\ pe care mi-o d\deaudestinul [i desp\r]irea, dispozi]ie care pusese st\p`nire pe mine,toate etapele [i locurile `n care `mi s\v`r[isem via]a c\p\tar\ `nc\o dat\ str\lucirea aceea dureros de frumoas\ a lucrurilor care]in de domeniul trecutului, ceea ce se `nt`mpl\ [i cu cr`[ma


p p q / / g

f\cute de dragul profitului, ci al unor ]eluri nobile [i sfinte, omare montare cu risip\ de rafinament, la care erau adu[i elevii,dup\-amiaza, de c\tre profesorii lor de religie. Se juca tocmaipovestea lui Moise [i a israeli]ilor `n Egipt, cu un num\rcople[itor de oameni, cai, c\mile, palate, totul plin de pomp\faraonic\ [i de chinuri iudaice `n mijlocul nisipului `ncins alde[ertului. Am v\zut cum Moise, tuns cam dup\ modelul luiWalt Whitman, un Moise fastuos [i teatral, mergea inspirat [isumbru prin pustiu `n fruntea iudeilor, cu bastonul s\u lung,p\[ind ca zeul Wotan. L-am v\zut cum se roag\ lui Dumnezeupe malul M\rii Ro[ii, am v\zut cum Marea Ro[ie se despic\`n dou\, eliber`nd un drum, un defileu printre mun]i de ap\(despre felul cum reu[iser\ cinea[tii s\ fac\ a[a ceva, catehumeniiadu[i de preot la acest film religios aveau s\ discute mult\ vreme`n contradictoriu), am v\zut cum p\[eau prin defileu profetul [ipoporul `nfrico[at, am v\zut cum `nd\r\tul lor ap\rur\ carelede lupt\ ale faraonului, am v\zut cum egiptenii `ncremenir\la ]\rm ezit`nd, dar apoi `[i rec\p\tar\ `ndr\zneala [i intrar\`n defileu, am v\zut cum mun]ii de ape se pr\bu[ir\ pesteimpozantul faraon `mbr\cat `n plato[\ de aur [i peste toate,carele [i solda]ii lui, nu f\r\ s\-mi amintesc [i de un minunatduet pentru doi ba[i de Händel, `n care faptele acestea s`ntevocate `n chip minunat. Am v\zut, `n continuare, cum Moiseurca Sinaiul, un erou posomor`t `ntr-un de[ert posomor`t [ist`ncos, asist`nd la momentul c`nd Iehova i-a comunicat prinfurtuni [i prin semnale luminoase cele zece porunci, `n vremece la poalele muntelui m`r[avul lui popor `n\l]a Vi]elul de Aur [ise deda unor petreceri destul de frenetice. Mi se p\rea straniu[i incredibil s\ privesc toate acestea, s\ v\d c\ pove[tile sfinte,eroii [i miracolele lor care, odinioar\, aruncaser\ asupra copi-l\riei noastre prima imagine incert\ a unei alte lumi, a cevasupraomenesc, erau prezentate aici, contra cost, `n fa]a unui pu-blic mul]umit, care `[i m`nca `n lini[te sandvi[urile aduse deacas\ – iat\ numai o prob\, una singur\, mic\ [i dr\gu]\, dinstocul de marf\ proast\ [i din v`nzarea la solduri a culturii, a[a

paharul ]\r\nesc, `ndr\gisem gustul r\coros de fruct al vinuluide Alsacia, `ndr\gisem familiaritatea mea cu toate lucrurile [i cuto]i cei care se aflau `n `nc\perea aceea, `ndr\gisem chipurile be-]ivanilor care visau cu coatele pe mas\, chipurile acestor deza-m\gi]i, al c\ror frate fusesem [i eu mult\ vreme. Tot ceea cesim]eam aici nu era nimic altceva dec`t un fel de sentimentalismburghez, asezonat pu]in cu izul unui demodat romantism decr`[m\ d\inuind de pe vremea copil\riei mele c`nd cr`[ma, vinul[i ]igara mai erau ni[te lucruri interzise, necunoscute, minunate.Dar nu se ar\t\ nici un lup de step\, care s\ scr`[neasc\ din din]i,gata s\-mi sf`[ie `n buc\]i sentimentalismele. St\team lini[tit,`nc\lzit de flac\ra trecutului meu, de str\lucirea slab\ a uneiconstela]ii care, `ntre timp, apusese.

Un negustor ambulant `mi oferi castane coapte, iar eu amcump\rat un pumn. O b\tr`n\ `mi oferi flori, iar eu am cum-p\rat de la ea c`teva garoafe pe care i le-am d\ruit patroanei.Abia `n clipa `n care voiam s\ pl\tesc, c\ut`nd zadarnic s\-mistrecor m`na `n obi[nuitul buzunar al hainei, atunci mi-am datiar\[i seama c\ eram `mbr\cat `n frac. Balul mascat! Hermina!

Dar mai era `nc\ destul\ vreme, a[a c\ nu m-am pututdecide s\ m\ duc de `ndat\ `n s\lile de la Globus. Totodat\sim]eam, a[a cum mi se `nt`mplase `n ultima vreme cu toateamuzamentele de acest gen, un fel de rezisten]\ [i re]inere, unfel de antipatie la g`ndul de a trece pragul unor `nc\peri mari,supraaglomerate, zgomotoase, o timiditate [col\reasc\ fa]\ deatmosfera care `mi era str\in\, fa]\ de lumea petrec\re]ilor,fa]\ de dans.

Merg`nd agale, am trecut prin fa]a unui cinematograf, m-amuitat la str\lucirea [uvoaielor de lumini [i a afi[elor uria[e, colo-rate, am mai f\cut c`]iva pa[i, apoi m-am `ntors [i am intrat.Puteam s\ stau acolo lini[tit, `n `ntuneric, p`n\ aproape deora unsprezece. Condus de un plasator cu lantern\, m-am`mpiedicat c`nd am trecut printre draperii intr`nd `n beznas\lii, mi-am g\sit un loc [i m-am trezit dintr-odat\ `n VechiulTestament. Era unul dintre filmele care, chipurile, nu fuseser\


p p q / / g

`ntr-un salon, c`nd `ntr-altul, urcam sc\ri, coboram sc\ri; uncoridor de la subsol ad\postea decorul unui iad imaginat dearti[ti, iar o orchestr\ format\ din diavoli se dezl\n]uise acolode parc\ `[i ie[ise din min]i. Dup\ o vreme, am `nceput s\privesc atent `n jur, ca s\ le descop\r pe Hermina [i pe Maria,am `nceput s\ le caut str\duindu-m\ de mai multe ori s\ ajung`n salonul principal, dar de fiecare dat\ m\ r\t\ceam sau m\trezeam c\ tot puhoiul de oameni curgea `n direc]ia invers\. Sef\cuse miezul nop]ii [i eu nu g\sisem `nc\ pe nimeni; cu toatec\ `nc\ nu dansasem, `mi era deja foarte cald [i ame]isem, m-amaruncat pe primul scaun, l`ng\ tot felul de oameni necunoscu]i,cineva mi-a turnat vin [i mi-am dat seama c\ participarea laasemenea petreceri zgomotoase nu mai era potrivit\ pentruun om `n v`rst\ cum eram eu. M-am resemnat [i mi-am b\utpaharul cu vin, holb`ndu-m\ la bra]ele [i spin\rile goale alefemeilor, privind cum tot felul de m\[ti grote[ti defilau pedinaintea mea, m-am l\sat `nghiontit [i le-am trimis la plim-bare pe cele c`teva fete care voiau s\ stea `n bra]ele mele sau s\danseze cu mine. „Urs moroc\nos [i b\tr`n“, exclam\ una din-tre ele [i pe bun\ dreptate. M-am hot\r`t s\ mai beau ceva, s\prind pu]in curaj, s\ cap\t pu]in chef, dar nici vinul nu-mipl\cea, abia dac\ am reu[it s\ dau pe g`t un al doilea pahar. {iaveam tot mai mult sentimentul c\ `nd\r\tul meu st\tea lupulde step\, cu limba scoas\. Nu-mi g\seam nici un rost, nu aveamce c\uta acolo. Venisem cu cele mai bune inten]ii, numai c\aici nu m\ puteam `nveseli, bucuria aceea zgomotoas\, turbu-lent\, r`setele [i toat\ nebunia din jurul meu mi se p\reauproste[ti [i artificiale.

A[a s-a f\cut c\, la ora unu, m-am strecurat din nou, tiptil,spre garderob\, dezam\git [i sup\rat, vr`nd s\-mi `mbrac pal-tonul [i s\ plec. Suferisem o `nfr`ngere, reintrasem `n pielealupului de step\, iar Hermina n-avea s\ mi-o ierte. Dar nu puteafi altfel. Privisem `nc\ o dat\ atent `n jurul meu, `n timp ce-mif\ceam loc cu greu prin mul]ime spre garderob\, doar-doar voivedea-o pe vreuna dintre prietenele mele. Zadarnic. Ajunsesem

cum se practic\ `n zilele noastre. Dumnezeule, ca s\ fim feri]i deo asemenea porc\rie ar fi trebuit s\ piar\ pe loc, chiar atunci, pel`ng\ egipteni, [i iudeii, [i to]i ceilal]i oameni, s\ fi murit cu to]iide o moarte n\prasnic\ [i onorabil\, iar nu de una aparent\, cujum\tate de m\sur\, ca aceea de care murim noi `n ziua de azi.Ei, da’ ce s\-i faci!

Re]inerile mele tainice, sfiala mea nem\rturisit\ `n privin]abalului mascat nu se diminuaser\ defel dup\ filmul acesta [idup\ toate g`ndurile pe care mi le de[teptase, ba chiar `mi spori-ser\ `n mod nepl\cut, a[a `nc`t a trebuit s\ fac un efort pentruca, g`ndindu-m\ la Hermina, s\ o pornesc `n cele din urm\ spres\lile Globus [i s\ intru acolo. Se f\cuse t`rziu, balul era de mult`n toi; treaz [i timid cum eram, am nimerit dintr-odat\, `nc\`nainte de a-mi scoate paltonul, `ntr-un v`rtej de oameni costu-ma]i, fiind `nghiontit familiar, invitat de fete s\ facem o vizit\`n saloanele unde se servea [ampanie, `n vreme ce clovnii m\b\teau pe um\r [i m\ tutuiau. N-am r\spuns nici unei invita]ii,m-am strecurat cu greu prin saloanele supraaglomerate p`n\ lagarderob\ unde, primind marca cu num\rul, am b\gat-o cumult\ grij\ `n buzunar la g`ndul c\, poate, `n cur`nd voi aveanevoie de ea, dup\ ce m\ voi fi s\turat de v`nzoleala de acolo.

~n toate saloanele imensei cl\diri domnea o agita]ie festiv\,se dansa `n toate s\lile, chiar [i la subsol, coridoarele [i sc\rileerau invadate de m\[ti, de dansatori, de muzic\, de r`sete [ide un du-te-vino. M-am strecurat nelini[tit prin `nv\lm\[eal\,p\r\sind orchestra de negri pentru o orchestr\ folcloric\, ple-c`nd din marea [i str\lucitoarea sal\ principal\ pentru acolinda pe coridoare, pe sc\ri, p`n\ la baruri, p`n\ la bufete,p`n\ `n saloanele unde se servea [ampanie. Pe pere]i at`rnau`ndeosebi picturile vesele, `ndr\zne]e ale unor pictori foartetineri. Erau tot felul de oameni acolo, arti[ti, ziari[ti, erudi]i,oameni de afaceri [i, fire[te, `ntreaga pleiad\ a chefliilor dinora[. Dintr-una din orchestre f\cea parte [i mister Pablo, caresufla entuziasmat `n ]eava lui arcuit\; recunosc`ndu-m\, m-asalutat, c`nt`nd mai tare. ~mpins de mul]ime, ajungeam c`nd


p p q / / g

sprinten, ca pe arcuri, `n ritm de onestep, prin toate saloanele,direct spre iad, sim]eam c\ `n aer plutea o vraj\, c\ldura m\leg\na [i m\ purta, la fel ca [i v`ltoarea muzicii, be]ia culorilor,mireasma umerilor de femeie, ame]eala sutelor de oameni, r`se-tele, ritmurile de dans, str\lucirea tuturor ochilor aprin[i. O dan-satoare spaniol\ mi se arunc\ `n bra]e:

– Danseaz\ cu mine!– Nu pot, i-am spus eu, trebuie s\ m\ duc `n iad. Dar mi-ar

face pl\cere s\ m\ s\ru]i.Gura ro[ie de sub masc\ se apropie de mine [i abia `n vreme

ce ne s\rutam am recunoscut-o pe Maria. Am cuprins-o str`ns`n bra]e, gura ei plin\ `nflorise ca un trandafir v\ratic. {i iat\c\ am [i `nceput s\ dans\m, s\rut`ndu-ne `n continuare, dans`ndprin fa]a lui Pablo, care se ag\]ase ca un `ndr\gostit de ]eava aceeasonor\, url`nd cu delicate]e, iar privirea lui animalic\, frumoas\,ne `nv\lui radioas\, pe jum\tate absent\. Dar nu f\cusem nicidou\zeci de pa[i de dans, c\ muzica `ncet\, iar eu, cu toat\p\rerea de r\u, mi-am desf\cut mìnile din jurul Mariei.

– A[ fi vrut s\ mai dansez o dat\ cu tine, i-am spus eu`mb\tat de c\ldura ei, hai, f\ c`]iva pa[i cu mine, Maria, m-am`ndr\gostit de bra]ul t\u frumos, mai las\-mi-l o clip\! Dar m-achemat Hermina. E `n iad.

– Mi-am `nchipuit eu. Cu bine, Harry, mie tot o s\-mi fii drag.~[i lua r\mas-bun. Trandafirul acela v\ratic r\sp`ndea un

parfum de bun r\mas, de toamn\, de soart\, un miros p`rguit [ip\trunz\tor.

Am p\[it mai departe prin lungile coridoare, `n]esate de omul]ime afectuoas\ [i am cobor`t sc\rile spre iad. Acolo, pepere]ii negri ca smoala ardeau lampioane cu o lumin\ strident\,malefic\, `n vreme ce orchestra diavolilor c`nta cu febrilitate. Peun scaun `nalt, la bar, st\tea un t`n\r dr\gu], nemascat, `n frac,care m-a examinat scurt, cu o privire ironic\. V\lm\[agul dansa-torilor m\ `mpinsese la perete, erau vreo dou\zeci de perechicare dansau `n `nc\perea aceea foarte `ngust\. Nes\]ios [i `nsp\i-m`ntat, am privit cu aten]ie la toate femeile, cele mai multe

p`n\ la ghi[eu, garderobierul politicos, aflat de partea cealalt\,`ntinsese m`na s\-i dau marca cu num\rul, eu b\gasem m`na `nbuzunarul hainei – dar marca nu mai era acolo! Drace, asta-mimai lipsea. ~n cursul preumbl\rilor mele triste prin saloane saupe c`nd [edeam s\ beau vinul acela fad, b\gasem de mai multeori m`na `n buzunar, lupt`nd cu imboldul de a pleca de acolo, [isim]isem mereu marca rotund\, plat\, la locul ei. Iar acum nu semai afla acolo. Toate erau `mpotriva mea.

– }i-ai pierdut marca? m-a `ntrebat cu voce strident\ undiavol mic, ro[u [i galben, care r\s\rise l`ng\ mine. Poftim,camarade, po]i s\ o iei pe a mea – [i mi-o [i oferi. ~n vreme ce oapucam mecanic, r\sucind-o `ntre degete, tipul acela mic [izglobiu disp\ru.

Apropiind de ochi marca mic\, rotund\, din carton, pentrua vedea ce num\r era trecut pe ea, am observat c\ nu avea niciun num\r, ci numai c`teva m`zg\lituri, ceva scris m\runt. L-amrugat pe garderobier s\ a[tepte, m-am dus p`n\ la cea maiapropiat\ lustr\ [i am citit. Cu litere mici, [ov\ielnice, fuseser\m`zg\lite, greu descifrabil, urm\toarele:

~N NOAPTEA ACEASTA DE LA ORA PATRUTEATRU MAGIC

– NUMAI PENTRU NEBUNI –INTRAREA SE PL|TE{TE CU MIN}ILE.

NU E PERMIS| ORICUI. HERMINA ESTE ~N IAD.

A[a cum o marionet\, al c\rei fir i-a sc\pat o clip\ m`nui-torului, `ncremene[te `ntr-o n\uceal\ [i o moarte scurt\, iar apoi`[i revine [i `ncepe s\ joace din nou, dans`nd [i mi[c`ndu-se, tota[a reveneam [i eu cu pas elastic, tineresc [i plin de zel, tras deun fir magic `n viermuiala de care tocmai fugisem obosit, lipsitde orice chef [i `mb\tr`nit. Nici un p\c\tos nu s-a gr\bitvreodat\ at`t de mult ca s\ ajung\ `n iad. Cu pu]in timp mai`nainte m\ str`ngeau pantofii de lac, aerul `mb`csit de parfumm\ `ngre]o[a, z\pu[eala m\ mole[ise; acum `ns\ p\[eam


p p q / / g

de farmecul ei, [i chiar acest farmec r\m`nea `n limitele rolu-lui ei, era unul hermafrodit. C\ci ea vorbea cu mine despreHermann [i despre copil\ria noastr\, a mea [i a ei, despre aniicare au premers maturiz\rii sexuale, c`nd capacitatea adoles-centin\ de a iubi cuprinde nu numai cele dou\ sexe, ci tot ceeace este legat de sim]uri [i de spirit, toate fiind `nzestrate cucapacitatea de a se metamorfoza ca `n basme, capacitate de carenumai oamenii ale[i [i poe]ii mai au parte din c`nd `n c`nd [i lav`rste mai `naintate. Juca bine rolul de b\iat, fuma ]ig\ri [idiscuta cu u[urin]\, spiritual, adesea pu]in ironic, dar `n toate se`ntrevedea erosul, totul se transforma, lu`nd drumul c\tresim]urile mele, `ntr-o seduc]ie plin\ de gra]ie.

C`t de sigur fusesem crez`nd c\ o cunosc bine pe Hermina,[i c`t de diferit\, total diferit\, mi se dezv\luise `n noapteaaceasta! C`t de dulce [i c`t de discret str`ngea `n jurul meu plasar`vnit\, d`ndu-mi s\ beau, `n joac\, `ntocmai ca o vr\jitoare, dindulcea otrav\!

St\team a[a, discut`nd [i b`nd [ampanie. Ne-am plimbatapoi agale prin saloane ca ni[te descoperitori m`na]i de dorulaventurii, puneam ochii pe c`te o pereche [i tr\geam cu urecheacum se jucau de-a dragostea. Ea mi-a ar\tat femei cu care mi-acerut s\ dansez, d`ndu-mi sfaturi cu privire la me[te[ugurileseduc]iei ce trebuiau aplicate la una [i la alta. Ne-am jucat de-arivalii, alerg`nd un timp dup\ aceea[i femeie, dans`nd am`ndoicu ea, cu schimbul, c\ut`nd am`ndoi s\ o cucerim. {i totu[i,toate acestea erau doar un joc al m\[tilor, era un joc al nostru,care ne apropia pe noi doi, tot mai str`ns, f\c`nd s\ ne aprindemunul pentru cel\lalt. Totul era un basm, totul se `mbog\]ise cuo nou\ dimensiune, c`[tigase o semnifica]ie mai profund\, toateerau joc [i simbol. Am v\zut o femeie t`n\r\, foarte frumoas\,care p\rea c\ sufer\ [i c\ e nemul]umit\, Hermann dans\ cu ea,o f\cu s\ se deschid\ ca o floare, disp\ru cu ea `ntr-un chio[cunde se servea [ampanie [i `mi povesti dup\ aceea c\ o cucerisepe femeia aceea nu ca b\rbat, ci ca femeie, cu farmecele de peLesbos. Pentru mine `ns\, cl\direa r\sun\toare, plin\ de saloane

purtau `nc\ m\[ti, c`teva dintre ele `mi z`mbir\, dar nici una nuera Hermina. T`n\rul acela frumos privea ironic la mine de pescaunul `nalt de la bar. ~n pauza urm\toare, `mi spuneam, ea vaveni [i m\ va chema. Dansul se sf`r[i, dar n-a venit nimeni.

M-am `ndreptat spre barul aflat `ntr-un col] al acelei `nc\-peri joase. M-am a[ezat pe scaunul de l`ng\ t`n\r [i mi-amcomandat un whisky. ~n timp ce beam, am observat profilulacelui t`n\r [i mi se p\ru cunoscut [i ademenitor ca o imaginedin vremuri de demult, lic\rind ca un lucru pre]ios prin v\lulde praf al trecutului. O, deodat\ m-a scuturat un fior: bine, darera chiar Hermann, prietenul meu din tinere]e!

– Hermann! am spus eu ezit`nd.El z`mbi.– Harry? M-ai g\sit?Era Hermina, numai c\-[i schimbase pu]in coafura [i se

pudrase u[or, chipul ei inteligent r\s\rea, nobil [i palid, dingulerul `nalt, la mod\, mìnile ì ie[eau uimitor de micu]e dinm`necile largi ale fracului negru [i din man[etele albe, picioarele`nc\l]ate cu [osete b\rb\te[ti din m\tase neagr\ [i alb\ se iveauuimitor de delicate din pantalonii lungi, negri.

– Hermina, aceasta-i costuma]ia `n care vrei s\ m\ faci s\ m\`ndr\gostesc de tine?

– P`n\ acum, mi-a confirmat ea d`nd din cap, n-am reu[itdec`t s\ trezesc dragostea c`torva femei pentru mine. Dar acumeste r`ndul t\u. Hai s\ bem mai `ntì un pahar cu [ampanie.

Am b\ut, [ez`nd pe scaunele noastre `nalte de la bar, `nvreme ce al\turi se dansa mai departe `n acordurile puternice alemuzicii care se rev\rsa din instrumentele de coarde. {i, f\r\ caHermina s\-mi fi f\cut impresia c\-[i d\dea c`t de c`t silin]a,nu trecu mult c\ m-am [i `ndr\gostit de ea. Cum purta haineb\rb\te[ti, nu puteam s\ dans\m `mpreun\, nu-mi puteam per-mite nici un gest de tandre]e, nici o ini]iativ\, iar ea, `n vremece sub masca ei de b\rbat p\rea absent\ [i indiferent\, m\`nv\luia cu toate farmecele feminit\]ii ce-i izvorau din priviri,din cuvinte, din gesturi. F\r\ ca m\car s-o fi atins, eram subjugat


p p q / / g

admirasem, `ndr\gisem, ironizasem [i invidiasem str\lucirea [iz`mbetul fericitului c\zut `n extaz, al prietenului meu Pablo,c`nd se `nclina fericit, `mb\tat de muzic\, deasupra saxofonuluis\u, `n orchestr\, sau c`nd privea `nc`ntat [i extaziat la dirijor, labaterist sau la cel care c`nta la banjo. De un asemenea z`mbet,de o str\lucire at`t de copil\reasc\, `mi spusesem eu uneori, nus`nt capabili dec`t oamenii foarte tineri sau popoarele care nu-[ipermiteau o at`t de pronun]at\ profilare [i diferen]iere a indi-vizilor. Ast\zi `ns\, `n noaptea aceasta binecuv`ntat\, chiar [ieu, lupul de step\ Harry, radiam z`mbind astfel, eu `nsumipluteam `n bra]ele acestei fericiri profunde, copil\re[ti, feerice,eu `nsumi sorbeam din visul [i be]ia dulce a contopirii cu ceilal]i,a muzicii, ritmului, vinului [i poftei trupe[ti pe care unii stu-den]i le ridicau `n sl\vi c`nd relatau despre balurile la care parti-cipaser\, iar eu ì ascultasem at`t de des, odinioar\, cu ironie [icu o superioritate deplorabil\. Eu nu mai eram eu `nsumi, per-sonalitatea mea se dizolvase `n be]ia acelei s\rb\tori precumsarea `n ap\. Dansam c`nd cu o femeie, c`nd cu alta, dar nu ocuprindeam numai pe femeia aceea `n bra]e, nu numai p\rul eim\ m`ngìa, nu sorbeam numai mirosul ei, ci str`ngeam `n bra]etoate femeile care, ca [i mine, pluteau `n acela[i salon, `n ritmulaceluia[i dans, al aceleia[i muzici, femei ale c\ror chipuri str\-lucitoare se perindau prin fa]a mea ca ni[te flori mari, mira-culoase, toate erau ale mele, eu `nsumi eram al tuturor, to]i ne`mp\rt\[eam unii din al]ii. Nu erau exclu[i nici b\rba]ii, m\descopeream [i `n ei, nici ei nu-mi erau str\ini, z`mbetul lor era[i al meu, la st\ruin]ele lor amoroase luam parte [i eu, iar la alemele, [i ei.

~n iarna aceea, un nou dans cucerise lumea, un foxtrot carese numea Yearning. Acest Yearning a fost c`ntat de multe ori,f\r\ `ntrerupere, era solicitat mereu, eram poseda]i de el, neame]ise, to]i `ng`nam melodia lui. Am dansat f\r\ s\ m\ opresc,cu orice femeie care `nt`mpl\tor mi se ivea `n cale, cu fete abiaie[ite din adolescen]\, cu femei tinere [i `nfloritoare, cu uneleaflate `n deplin\ [i v\ratic\ maturitate, cu altele care se ofileau

`n care se dansa tumultuos, mul]imea ame]it\ a m\[tilor se trans-forma `ncetul cu `ncetul `ntr-un paradis nebunesc, fiecare floare`[i trimitea farmecul parfumului ei, atingeam `n joac\ fruct dup\fruct cu degete curioase [i cercet\toare, [erpi m\ priveauseduc\tor din umbra verde a chio[curilor, c`te o floare de lotusap\rea fantomatic deasupra mla[tinii negre, p\s\ri fermecate m\atr\geau printre tufe [i ramuri, iar toate acestea m\ apropiau de]elul r`vnit, toate m\ cople[eau cu dorul mereu `nnoit de femeiaunic\. O dat\ am dansat cu o fat\ necunoscut\, m\ aprinsesem[i ì f\ceam curte, am luat-o cu mine `n v`rtejul acela ame]itor,plutind `n ireal, iar ea mi-a zis dintr-odat\, r`z`nd:

– E[ti de nerecunoscut. Asear\ erai at`t de prost [i de fad.{i am recunoscut-o pe cea care acum c`teva ore `mi spusese

c\ s`nt un „urs moroc\nos [i b\tr`n“. Credea c\ acum s`nt al ei,dar la dansul urm\tor o alta m\ f\cea s\ m\ `ncing. Am dansatf\r\ `ntrerupere dou\ ore sau mai mult, toate dansurile, chiar [ipe cele pe care nu le `nv\]asem niciodat\. ~n preajma mea ap\reamereu Hermann, t`n\rul z`mbitor, `mi f\cea semne cu capul,pentru ca apoi s\ dispar\ `n v`nzoleal\.

La balul din noaptea aceasta am avut parte de un sentimentpe care nu-l cunoscusem timp de cincizeci de ani, cu toate c\orice feti[can\ sau orice student `l cunoa[te: am tr\it senti-mentul unei s\rb\tori, be]ia unei colectivit\]i care se distreaz\,taina individului pierdut `n mul]ime, acea unio mystica a bucu-riei. Auzisem deseori vorbindu-se despre toate acestea, oriceslujnic\ le cuno[tea, deseori am observat cum ochii celui carepovestea `ncepeau s\ str\luceasc\ [i z`mbisem, g`ndindu-m\ laaceste lucruri, c`nd cu un aer de superioritate, c`nd cu invidie.De sute de ori `n via]\ v\zusem cum r\s\rea o lumin\ `n ochiicelui ad`ncit `n extaz, ai celui m`ntuit de el `nsu[i, cum secufunda cu un z`mbet parc\ r\t\cit cel care se pierdea `n be]iacomunit\]ii, v\zusem toate astea, `n variante nobile sau ordi-nare, at`t la recru]ii [i marinarii be]i, c`t [i la marii arti[ti, maiales entuziasmul unor reprezenta]ii festive, dar nu mai pu]in [ila tinerii solda]i care porneau la r\zboi, iar `n ultima vreme


p p q / / g

masca pe chip, apari]ia era `nc`nt\toare, nu o mai v\zusem `nnoaptea aceea. ~n vreme ce to]i ceilal]i ar\tau istovi]i de nesomn,av`nd chipurile `nro[ite, `nfierb`ntate, costumele bo]ite, gule-rele [i jabourile ofilite, Pierrette cea `mbr\cat\ `n negru era proas-p\t\ [i nou-nou]\ cu chipul ei alb ascuns sub masc\ [i costumulf\r\ o cut\ m\car, jaboul neatins, man[etele de dantel\ imaculate[i p\rul proasp\t coafat. M\ atr\gea ceva spre ea, am cuprins-o`n bra]e [i am antrenat-o la dans, jaboul ei parfumat `mi g`dilab\rbia, p\rul ei `mi m`ngìa obrazul, trupul ei t`n\r, cu carneatare se ml\dia dup\ mi[c\rile mele mai delicat [i mai intim dec`to f\cuse orice alt\ partener\ a mea din noaptea aceasta, mi sed\ruia [i mi se refuza, poruncindu-mi [i ispitindu-m\ mereu lanoi atingeri. {i, dintr-odat\, `n clipa `n care, dans`nd, m-amaplecat s\-i caut gura, pe buzele ei se ivi un z`mbet de supe-rioritate [i de veche familiaritate, am recunoscut b\rbia aceeavoluntar\, am recunoscut fericit umerii, coatele, mìnile. EraHermina, nu mai era Hermann, `[i schimbase ve[mintele, se`mprosp\tase, se parfumase [i se pudrase discret. Buzele, arz`nde,ni s-au `nt`lnit, pre] de o clip\ trupul ei s-a lipit tot de mine,p`n\ jos, `n dreptul genunchilor, vibr`nd de dorin]\ [i d\ruire,apoi [i-a retras gura, dans`nd re]inut\ [i distant\. C`nd muzica`ncet\, ne-am oprit `mbr\]i[a]i, toate celelalte perechi din jurulnostru b\teau, `ncinse, din palme, din picioare, urlau, incit`ndorchestra epuizat\ s\ mai c`nte o dat\ Yearning. {i iat\ c\, brusc,am b\gat de seam\ cu to]ii c\ se f\cuse diminea]\, am z\ritlumina palid\ dind\r\tul draperiilor, am sim]it c\ toat\petrecerea se apropia de sf`r[it, am ghicit deja oboseala ce aveas\ ne cotropeasc\ [i ne-am av`ntat din nou, orbe[te, r`z`nddezn\d\jdui]i, `n v`rtejul dansului, al muzicii, al salbei delumini, c\lcam zgomoto[i `n ritmul acela, pereche l`ng\pereche, sim]ind ferici]i, `nc\ o dat\, cum marele val `[i sp\rgeacreasta spumoas\ deasupra noastr\. ~n timpul acestui dans,Hermina `[i abandonase superioritatea, ironia [i r\ceala – [tia c\nu trebuia s\ mai fac\ nici un efort pentru ca s\ m\ `ndr\gostescde ea. Eram al ei. {i ea mi se d\ruia `n dans, `n priviri, `n s\rut,

melancolice: toate m\ `nc`ntau, `mi d\deau prilejul s\ r`d, m\f\ceau s\ str\lucesc de fericire. Iar c`nd Pablo a observat c`t deradios eram eu, cel pe care `ntotdeauna `l considerase un s\rmanam\r`t, demn de toat\ mila, m-a str\fulgerat cu ochii, s-a ridicatentuziasmat de pe scaunul din orchestr\, a suflat mai puternic`n cornul s\u, s-a suit pe scaun, sufl`nd de acolo, de sus, cuobrajii umfla]i, leg\n`ndu-se s\lbatic [i fericit `mpreun\ cuinstrumentul s\u `n ritmul acelui Yearning, iar eu [i parteneramea ì trimiteam bezele `n zbor, c`nt`nd [i noi cu glas tare. Ah,`mi spuneam din c`nd `n c`nd, poate s\ mi se `nt`mple orice, c\ciam fost [i eu o dat\ fericit, radios, eliberat de mine `nsumi, amfost fratele lui Pablo, am fost [i eu copil.

Pierdusem no]iunea timpului, nu [tiu c`te ore sau c`te clipe adurat fericirea acestei be]ii. {i nici nu am observat c\ pe m\sur\ce se `nfl\c\rau mai mult, petrec\re]ii se retr\geau `ntre ei,ocup`nd un spa]iu din ce `n ce mai mic. Cei mai mul]i plecaser\deja, pe coridoare se f\cuse lini[te [i multe lumini fuseser\ stinse,pe scara principal\ pierise orice anima]ie, `n saloanele de susorchestrele amu]eau una dup\ alta, p\r\sind balul; numai `nsalonul principal [i `n iadul de la subsol pestri]a be]ie a petre-cerii se mai desf\[ura `nc\, `ncing`ndu-se f\r\ `ntrerupere. Cumnu puteam dansa cu Hermina, cea cu chip de adolescent, ne `n-t`lneam [i ne salutam mereu numai pe fug\, `n pauzele dintredansuri, pe urm\ ea a disp\rut de tot nu numai din ochii, ci [idin g`ndurile mele. Nu mai aveam nici un fel de g`nduri. Plu-team absorbit de v\lm\[eala [i be]ia dansului, `mpresurat de par-fumuri, sunete, oftaturi, cuvinte, `nt`mpinat [i `nc\lzit de priviristr\ine, `nconjurat de chipurile, buzele, obrajii, bra]ele, s`nii [igenunchii unor fiin]e str\ine, ritmul muzicii m\ m`na ca un val`ncolo [i `ncoace.

Atunci am z\rit dintr-odat\, de[tept`ndu-m\ parc\ o clip\,printre invita]ii care mai umpleau p`n\ la refuz unul dintresalona[e, ultimul `n care mai r\suna muzica – atunci am z\ritdintr-odat\, o Pierrette, `mbr\cat\ `n negru, cu chipul sulemenit`n alb, era o fat\ frumoas\ [i fraged\, singura care `[i p\strase


p p q / / g

`nfrico[\toare [i str\ine, un r`s de cristal [i de ghea]\, clar [iradios, `ns\ rece [i ne`ndur\tor. De unde cuno[team eu timbrulacestor hohote stranii? N-am putut s\-mi dau seama.

St\team am`ndoi privind unul la cel\lalt. Pre] de o clip\m-am trezit, m-am limpezit, sim]ind cum `n spinare mi se adu-nase parc\ [i m\ strivea o imens\ oboseal\, sim]eam cum ve[min-tele-mi `mbibate de sudoare at`rnau pe mine dezgust\tor deumede [i c\ldu]e, am v\zut cum mìnile `mi ie[eau `nro[ite, cuvinele umflate, de sub man[etele bo]ite [i p\tate de transpira]ie.Dar mi-am revenit repede, c\ci privirea Herminei [tergea totul.Privirea ei, din care aveam impresia c\ se uit\ la mine propriulmeu suflet, f\cea s\ se pr\bu[easc\ orice realitate, chiar [i rea-litatea sim]urilor mele care o doreau. Priveam fermeca]i unul lacel\lalt, fermecat se uita la mine micul [i s\rmanul meu suflet.

– E[ti preg\tit? m-a `ntrebat Hermina, iar z`mbetul ì disp\ru,la fel cum disp\ru [i umbra de pe s`nul ei. R`setele acelea str\iner\sunau tot mai `ncet, departe, sus, `n spa]ii necunoscute.

Am dat afirmativ din cap. O da, eram preg\tit.~n u[\ ap\ru Pablo muzicantul, cuprinz`ndu-ne `n lumina

vesel\ a ochilor lui care, de fapt, erau ochii unui animal, numaic\ `n timp ce ochii animalelor s`nt plini, `ntotdeauna, de serio-zitate, ai lui r`deau `n permanen]\ [i tocmai r`sul ascuns `n ei ìf\cea s\ fie ochi de om. Flutur\ o m`n\ spre noi, cu `ntreaga luicordialitate [i amabilitate. Purta o jachet\ de cas\ din m\tase viucolorat\, deasupra reverelor ei ro[ii se vedeau gulerul bo]it alc\m\[ii [i chipul lui palid, extenuat, straniu de ofilit [i de fad,dar str\lucirea ochilor lui negri te f\cea s\ ui]i totul. Ochii lui[tergeau [i ei realitatea, [i ei te puteau fermeca.

I-am urmat `ndemnul [i, la u[\, mi-a spus `ncet:– Frate Harry, te invit la o mic\ reprezenta]ie. Intrarea e

numai pentru nebuni, te cost\ min]ile. E[ti preg\tit?Am confirmat din nou, d`nd din cap.Ce om simpatic! Ne-a luat de bra] cu tandre]e, grijuliu,

Hermina `n dreapta, eu `n st`nga lui, conduc`ndu-ne sus, pe oscar\, p`n\ am ajuns `ntr-o camer\ mic\, rotund\, `n care, de

`n z`mbet. Toate femeile acestei nop]i febrile, toate femeile cucare dansasem, toate pe care le `nfl\c\rasem, toate care m\ `nfl\-c\raser\ pe mine, toate pe care le curtasem, toate de care m\lipisem, cuprins de dorin]\, toate dup\ care privisem jinduindde dragoste, toate se contopiser\ `ntr-una singur\, `n aceea careacum se afla, ca o floare, `n bra]ele mele.

Dansul acesta nup]ial s-a prelungit mult\ vreme. De dou\sau trei ori muzica d\du semne de oboseal\, sufl\torii [i-au pusinstrumentele deoparte, pianistul s-a ridicat, primul violonist[i-a scuturat capul `n semn c\ este epuizat, dar de fiecare dat\v`ltoarea invita]ilor care mai r\m\seser\ [i care ì conjurau s\c`nte reu[ea s\-i incite din nou, a[a c\ ei ne c`ntau iar\[i, ne c`n-tau mai repede, ne c`ntau mai s\lbatic. Apoi, pe c`nd noi ne`mbr\]i[am `n continuare, respir`nd cu greu dup\ ultimul dansp\tima[, capacul pianului s-a `nchis cu zgomot, bra]ele noastreau c\zut obosite, `ntocmai ca acelea ale sufl\torilor [i vio-loni[tilor, flautistul [i-a v`r`t flautul `n toc, u[ile au fost des-chise, iar un curent de aer rece p\trunse `n\untru, apoi auap\rut servitorii aduc`nd paltoanele [i chelnerul de la bar stinselumina. Invita]ii au `nceput s\ se `mpr\[tie ca ni[te stafii,`nsp\im`nt\tori la vedere, cei care tocmai dansaser\ `ncin[i p`n\la incandescen]\ `[i `mbr\cau `nfrigura]i paltoanele, ridic`ndgulerele. Hermina st\tea palid\, dar z`mbitoare. {i-a ridicatalene bra]ele, d`ndu-[i p\rul peste cap, subsuoara ei str\lucea `nlumin\, o umbr\ sub]ire, infinit de delicat\ ì c\dea de acolop`n\ pe s`nul acoperit, iar linia aceea de umbr\ infim\, tremur\-toare, p\rea s\ con]in\ `ntr-`nsa tot farmecul ei, toate jocurile [ipromisiunile frumosului ei trup, concentrate ca `ntr-un sur`s.

St\team privind unul la cel\lalt, r\m\sesem ultimii `n salon,ultimii `n toat\ cl\direa. Undeva, jos, am auzit cum se `nchideao poart\, cum se sp\rgea un pahar, c`teva chicote se pierdur\amestecate `n larma nepl\cut\, gr\bit\ a automobilelor care sepuneau `n mi[care. Undeva, dintr-o dep\rtare [i o `n\l]imeimposibil de precizat, am auzit r\sun`nd ni[te hohote de r`s,ni[te hohote neobi[nuit de limpezi [i de vesele, dar totodat\


p p q / / g

sim]ind c\ devenim u[ori [i veseli. Iar `n tot acest timp, Pablospusese `n surdin\, cu vocea lui cald\:

– M\ bucur, drag\ Harry, c\ ast\zi e[ti musafirul meu. Te-ais\turat adesea de via]\, vr`nd s\ pleci de aici, nu-i a[a? Ceea cedore[ti dumneata este s\ p\r\se[ti timpul acesta, lumea aceasta,realitatea aceasta [i s\ p\trunzi `ntr-o alta, care s\ ]i se potri-veasc\ mai bine, `ntr-o lume atemporal\. F\-o, drag\ prietene,te invit chiar s-o faci. {tii, desigur, unde se afl\ ascuns\ cealalt\lume, [tii c\ de fapt cau]i lumea propriului dumitale suflet.Numai `n propriul dumitale interior tr\ie[te cealalt\ realitate lacare r`vne[ti. Eu nu pot s\-]i ofer ceva ce nu exist\ deja `ndumneata, nu pot s\-]i deschid o alt\ galerie de imagini dec`t peaceea a sufletului dumitale. Nu pot s\-]i ofer nimic, poate doarun prilej, un imbold, o cheie. Eu nu te ajut dec`t pentru capropria lume s\ devin\ vizibil\ [i at`ta tot.

V`r` din nou m`na `n buzunarul jachetei lui viu colorate [iscoase o mic\ oglind\ rotund\.

– Prive[te: iat\ cum te-ai v\zut pe dumneata `nsu]i p`n\ acum!}inea oglinjoara dinaintea ochilor mei (mi-am amintit de un

vers din copil\rie: „Oglinjoar\, oglinjoar\ `n m`nu]\“) [i amv\zut, pu]in cam nebuloas\ [i dezl`nat\, o imagine tulbur\toare,plin\ de mi[care, plin\ de o activitate febril\ [i de fierbere: erameu, Harry Haller, [i, `n interiorul acestui Harry, se afla lupulde step\, un lup timid, frumos, care privea `ns\ dezorientat [i`nfrico[at, ochii ì luceau c`nd cu r\utate, c`nd cu triste]e, iarchipul acesta de lup curgea, mi[c`ndu-se neostoit, prin Harry,asemeni unui afluent care, prin culoarea lui diferit\, tulbur\[i fr\m`nt\ un fluviu, purt`nd `mpreun\ o lupt\ dureroas\,mu[c`nd unul din cel\lalt, sub semnul dorului nepotolit de ac\p\ta o `nf\]isare anume. Lupul acela fluid, cu chipul conturatnumai pe jum\tate, m\ privea trist, trist de tot, cu ni[te ochifrumo[i, timizi.

– A[a te-ai v\zut pe dumneata `nsu]i, a mai spus o dat\ Pablo`ncet, v`r`nd oglinda la loc, `n buzunar.

sus, c\dea o lumin\ alb\strie, era o `nc\pere aproape goal\,`n\untru nu se afla nimic altceva dec`t o m\su]\ rotund\ [i treifotolii `n care ne-am a[ezat.

Unde ne aflam? Dormeam? Eram acas\? C\l\toream cu auto-mobilul? Nu, m\ g\seam `ntr-un spa]iu rotund, sc\ldat `ntr-olumin\ albastr\, `ntr-o atmosfer\ rarefiat\, `ntr-o sfer\ a rea-lit\]ii ce devenise extrem de permeabil\. Oare de ce era at`t depalid\ Hermina? De ce vorbea Pablo at`t de mult? Poate c\ eueram cel care `l f\cea s\ vorbeasc\, cel care vorbea dintr-`nsul?Oare nu m\ privea [i din ochii lui doar propriul meu suflet,pas\rea aceea pierdut\, `nfrico[at\, `ntocmai ca din ochii cenu[iiai Herminei?

Prietenul nostru Pablo ne privea [i ne vorbea cu toat\ ama-bilitatea blajin\ [i `ntru c`tva ceremonioas\, vorbea mult desprec`te [i mai c`te. El, cel pe care nu-l auzisem niciodat\ vorbindcoerent, pe care nu-l interesau nici un fel de dezbateri sau deformul\ri, p`n\ `ntr-at`t `nc`t nu crezusem c\ e `n stare s\ g`n-deasc\, tocmai el vorbea acum, gl\suia cursiv [i impecabil, cuvocea lui bl`nd\, cald\.

– Prieteni, v-am invitat la o reprezenta]ie pe care Harry [i-odore[te de mult\ vreme, pe care de mult\ vreme o viseaz\. S-af\cut cam t`rziu [i probabil c\ to]i s`ntem cam obosi]i. Haide]i,deci, s\ ne odihnim pu]in aici [i s\ ne refacem puterile.

Dintr-o ni[\ aflat\ `n perete a luat trei p\h\rele, o sticlu]\nostim\ [i o cutiu]\ exotic\ f\cut\ din lemni[oare colorate, aumplut paharele, turn`nd din sticlu]\, a luat din cutie trei ]ig\risub]iri, lungi, galbene, apoi a scos din jacheta lui de m\tase obrichet\ [i ne-a oferit foc. Tol\ni]i `n fotolii, fumam to]i trei pe`ndelete, fumul era dens ca de t\mìe, tr\geam pe `ndelete c`te o`nghi]itur\ din b\utura dulce-acri[oar\ cu un gust uimitor denecunoscut, str\in, iar efectul ei a fost `ntr-adev\r reconfortant,`mbucur\tor, ca [i cum ne-am fi umplut cu un gaz care ne f\ceas\ ne pierdem greutatea. Am stat astfel fum`nd, tr\g`nd `ncetdin ]igar\, ne odihneam, apoi mai sorbeam c`te pu]in din pahare,


p p q / / g

st`ng\ a teatrului, ]ie, Hermina, cea din dreapta, iar `n\untruv\ pute]i `nt`lni iar\[i, dup\ cum ve]i dori. Hermina, te rog s\te duci p`n\ una-alta dup\ cortin\, vreau s\-l ini]iez mai `ntìpe Harry.

Hermina disp\ru `n dreapta, trec`nd prin fa]a unei oglinziimense care acoperea peretele din spate, de la podea p`n\la arcad\.

– A[a, Harry, acum vino [i `ncearc\ s\ fii bine dispus. C\ciscopul `ntregii reprezenta]ii este tocmai acela de a te `nveseli,de a te `nv\]a s\ r`zi – sper c\ vei face `n a[a fel, `nc`t s\-mi u[u-rezi sarcina. Doar te sim]i bine, nu-i a[a? Da? Nu ]i-e cumvafric\? Atunci e bine, foarte bine. Vei p\[i f\r\ team\ [i cusincer\ bucurie `n lumea noastr\, a aparen]elor, `n care, con-form obiceiului, `]i vei face intrarea printr-un mic simulacrude sinucidere.

A scos din nou oglinjoara lui din buzunar, ]in`ndu-mi-odinaintea ochilor. Harry cel confuz, nebulos [i invadat def\ptura lupului ce lupta s\ capete contur, m\ privea din nou,imaginea `mi era bine cunoscut\ [i realmente antipatic\, iarnimicirea ei nu-mi producea nici o str`ngere de inim\.

– Vei [terge din oglind\ aceast\ imagine, de care, de acum`ncolo, te po]i lipsi, drag\ prietene, [i nu e nevoie de mai mult.Va fi suficient s\ prive[ti la aceast\ imagine [i, atunci c`nddispozi]ia dumitale o va permite, s\ r`zi din toat\ inima, sincer.Te afli aici `ntr-o [coal\ a umorului, va trebui s\ `nve]i cum ser`de. Ei, iar orice umor de calitate `ncepe prin aceea c\ nu-]i maiiei `n serios propria persoan\.

M-am uitat fix `n oglinjoar\, `n oglinjoara din m`n\, `n carelupul Harry `[i tr\ia zbaterea. Pre] de o clip\ am sim]it cumceva se zbate `n mine, `n str\fundul meu, `ncet, dar dureros, unfel de amintire, un fel de dor de cas\, un fel de remu[care. Peurm\, nelini[tea aceasta u[oar\ a f\cut loc unui alt sentiment,comparabil cu senza]ia pe care o ai atunci c`nd, din maxilarulanesteziat cu cocain\ ]i-a fost extras un dinte bolnav, e unsim]\m`nt de u[urare, de piatr\ luat\ de pe inim\, dar totodat\

Am `nchis ochii recunosc\tor [i am mai b\ut din elixi-rul acela.

– Gata, ne-am odihnit, spuse Pablo, ne-am ref\cut puterile [iam p\l\vr\git ni]el. Dac\ sim]i]i c\ nu mai s`nte]i obosi]i, v\ voiar\ta acum stereoscopul meu [i v\ voi introduce `n micul meuteatru. S`nte]i de acord?

Ne-am ridicat, Pablo p\[ea z`mbitor `naintea noastr\, des-chise o u[\, trase la o parte o cortin\ [i iat\-ne ajun[i `n cori-dorul rotund, de forma unei potcoave, al unui teatru, ne g\seamexact la mijloc, iar de ambele p\r]i ale coridorului arcuit se aflauincredibil de multe u[i `nguste ce duceau spre loje.

– Iat\, acesta este teatrul nostru, ne-a explicat Pablo, un teatruamuzant, sper c\ ve]i g\si suficiente lucruri de care s\ r`de]i.

{i r`se el `nsu[i cu glas tare, sco]`nd numai c`teva sunete care`ns\ m-au `nfiorat din cre[tet p`n\ `n t\lpi, c\ci recuno[teamr`sul acela limpede [i bizar, pe care `l auzisem mai `naintevenind de undeva, din `nalt.

– Teatrul meu are u[i pentru c`te loje dori]i, zece sau o sut\,sau o mie, iar `nd\r\tul fiec\rei u[i v\ a[teapt\ exact ceea cec\uta]i. O galerie minunat\ de imagini, iubite prietene, dar nu]i-ar folosi la nimic dac\ ai trece prin ea a[a cum e[ti. Ai fiincomodat [i orbit de ceea ce obi[nuie[ti a numi propria perso-nalitate. Ai ghicit de mult, f\r\ `ndoial\, c\ `nvingerea timpului,m`ntuirea de realitate sau indiferent cum vrei s\ nume[ti acestdor nu `nseamn\ altceva dec`t n\zuin]a de a sc\pa de a[a-zisadumitale personalitate, de `nchisoarea `n care zaci. {i dac\ aiintra `n teatrul acesta a[a cum e[ti, atunci ai vedea totul cu ochiilui Harry, ai vedea totul prin lentilele lupului de step\. De aceeae[ti rugat s\ te descotorose[ti de aceste lentile, s\ ai amabilitateade a preda mult stimata dumitale personalitate la garderob\,unde `]i st\ la dispozi]ie oric`nd o vei dori din nou. Pl\cutasear\ de dans pe care ai petrecut-o, tratatul despre lupul destep\, `n fine, stimulentul pe care tocmai l-am savurat ar trebuis\ te fi preg\tit suficient. Dumitale, Harry, `]i va sta la dispo-zi]ie, dup\ ce `]i vei dezbr\ca stimabila personalitate, partea


p p q / / g

L-am v\zut, pentru o frac]iune de secund\, pe acel Harry pecare `l cuno[team, `ns\ pe chipul lui se citea o neobi[nuit\ bun\dispozi]ie, era senin, sur`z\tor. Dar abia ce l-am recunoscut c\s-a [i destr\mat, din el s-a desprins o a doua figur\, o a treia, o azecea, o a dou\zecea [i toat\ oglinda aceea imens\ se umplu cutot felul de Harry sau cu buc\]i de Harry, cu nenum\ra]iHarry, `nc`t abia dac\-i puteam privi [i recunoa[te pe fiecaredintre ei `n cele c`teva frac]iuni de secund\. Unii dintre ace[tinumero[i Harry erau de aceea[i v`rst\ cu mine, unii mai `nv`rst\, unii foarte b\tr`ni, al]ii foarte tineri, adolescen]i, b\ie]ide [coal\, [trengari, copii. Ace[ti Harry de cincizeci de ani saude dou\zeci alergau [i s\reau haotic, Harry de treizeci de ani,Harry de cinci ani, serio[i [i veseli, demni [i caraghio[i, bine`mbr\ca]i [i zdren]\ro[i, ba unii chiar complet goi, f\r\ p\r saucu c`rlion]i lungi, [i to]i ace[tia eram eu [i pe fiecare dintre ei`l vedeam, `l recuno[team `n fulgerul unei clipe, dup\ caredisp\rea la fel de repede, aluneca `n toate direc]iile descom-pun`ndu-se, spre st`nga, spre dreapta, `nspre ad`ncul oglinzii sauurc`nd spre suprafa]a acesteia. Unul dintre ei, un tip t`n\r,elegant, se arunc\ la pieptul lui Pablo `mbr\]i[`ndu-l [i fugindapoi `mpreun\ cu el. Iar un altul, care mi-a pl\cut `n moddeosebit, un t`n\r dr\gu], `nc`nt\tor, de [aisprezece sau [apte-sprezece ani, intr\ `n goan\, ca o furtun\, pe coridor [i citi cunesa] inscrip]iile de pe toate u[ile, eu p\[eam `n urma lui, iar else opri dinaintea unei u[i pe care reu[ii s\ citesc:

TOATE FE}ELE S~NT ALE TALE!INTRODUCE}I O MONED| DE O MARC|

T`n\rul dr\gu] `[i lu\ av`nt, f\cu un salt [i, arunc`ndu-se cucapul `nainte `n orificiul unde trebuia introdus\ moneda,disp\ru `nd\r\tul acelei u[i.

Disp\ruse [i Pablo, se p\rea c\ disp\ruse [i oglinda [i, odat\cu ea, toate acele nenum\rate figuri ale lui Harry. Mi-am datseama c\ fusesem l\sat `n voia mea [i a teatrului, a[a c\ am

de uimire pentru c\ nu te-a durut chiar at`t de tare. Acestuisentiment i s-a mai ad\ugat [i prospe]imea unei bune dispozi]ii[i cheful de a r`de, nu le-am putut rezista, a[a `nc`t am izbucnit`ntr-un hohot de r`s m`ntuitor. Imaginea tulbure din oglind\p`lpì [i se stinse, suprafa]a mic\, rotund\ a oglinzii fusese parc\ars\ dintr-odat\, devenind cenu[ie, estompat\ [i opac\. R`z`nd,Pablo arunc\ ciobul, iar acesta se rostogoli pe podeaua infi-nitului coridor [i disp\ru.

– Ai r`s bine, Harry, a exclamat Pablo, vei putea `nv\]a s\r`zi `ntocmai ca nemuritorii. Iat\, acum l-ai omor`t cu adev\ratpe lupul de step\. Cu nici un brici nu po]i face a[a ceva. Bag\ deseam\, lupul trebuie s\ r\m`n\ mort! Imediat vei putea p\r\sirealitatea stupid\. Cu prima ocazie vom ciocni un pahar [i nevom s\ruta, dragul meu, niciodat\ nu mi-ai pl\cut at`t de multca ast\zi. {i, dac\ va fi s\ mai pui pre] pe astfel de nimicuri,atunci vom putea filozofa [i discuta `mpreun\ c`t vei voi `nleg\tur\ cu muzica, [i Mozart, [i Gluck, [i Platon, [i Goethe. ~nacest moment vei pricepe de ce lucrul acesta nu a fost posibilp`n\ acum. – S\ sper\m c\ ai reu[it s\ scapi de lupul de step\pentru toat\ ziua de azi. C\ci sinuciderea ta, fire[te, nu estedefinitiv\; ne afl\m aici `ntr-un teatru magic, `n care nu exist\realitate, ci doar imagini. Alege-]i imagini frumoase [i vesele [idemonstreaz\ c\ `ntr-adev\r nu mai e[ti `ndr\gostit de dubioasata personalitate! Dar dac\ vei dori totu[i s-o recape]i, n-ai dec`ts\ prive[ti din nou `n oglinda pe care ]i-o voi ar\ta eu acum. C\doar cuno[ti vorba aceea `n]eleapt\: mai bine o oglinjoar\ `nm`n\, dec`t dou\ pe perete. Ha, ha! ({i r`se din nou, la fel defrumos [i de cutremur\tor.) – A[a, iar acum nu mai avem des\v`r[it dec`t un ceremonial foarte simplu [i hazliu. Dup\ ce aiaruncat lentilele personalit\]ii tale, hai, vino [i prive[te `ntr-ooglind\ adev\rat\! Ai s\ te amuzi.

R`z`nd [i f\c`nd tot felul de dr\g\l\[enii nostime m-a r\sucit,a[a `nc`t m\ aflam acum `n fa]a unei oglinzi uria[e at`rnate peun perete. Acolo m-am v\zut pe mine `nsumi.


p p q / / g

slav\ ma[inile ca pe suprema descoperire, de ultim\ or\, a oame-nilor, cu ajutorul c\rora ace[tia urmau s\ se transforme `nzeit\]i. Am citit afi[ele g`nditor, cuprins de admira]ie, le-amcitit pe cele ro[ii, ca [i pe cele verzi, elocven]a lor `nfl\c\rat\,logica lor imperioas\ au avut asupra mea un efect fabulos, aveaudreptate, m\ uitam pe deplin convins c`nd la unele, c`nd lacelelalte, din p\cate deranjat incontestabil de `mpu[c\turiledezl\n]uite din jurul meu. Ei, dar lucrul principal era limpede:era r\zboi, un r\zboi violent, subtil [i deosebit de simpatic, `ncare nu era vorba de `mp\rat, republic\, frontiere, steaguri [iculori sau de alte asemenea lucruri mai mult decorative [i tea-trale care, `n fond, nu erau dec`t ni[te tic\lo[ii, ci un r\zboi `ncare to]i acei care sim]eau c\ se sufoc\ [i c\ via]a nu le mai erape plac puteau s\-[i exprime nemul]umirea `n mod combativ,urm\rind distrugerea civiliza]iei de tinichea. Am v\zut cum `nochii tuturor str\lucea o poft\ distructiv\, o poft\ de a omoràt`t de limpede [i de sincer\, `nc`t florile acestea ro[ii, s\lba-tice, au crescut pe dat\ [i `n mine, [i [i-au desf\cut petalelec\rnoase, r`z`nd cu aceea[i str\lucire. M-am implicat cu bu-curie `n lupta aceea.

Dar cel mai frumos episod a fost cel `n care l`ng\ mine [i-af\cut apari]ia, f\r\ veste, colegul meu de [coal\ Gustav, de carede zeci de ani nu mai [tiusem nimic [i care, odinioar\, fusese celmai nebunatic, cel mai puternic [i mai `nsetat de via]\ dintreto]i prietenii de la `nceputul copil\riei mele. Inima mi s-a`nveselit c`nd am v\zut c\ m\ `nt`mpin\ clipind complice cuochii lui alba[tri, lumino[i. Mi-a f\cut un semn, iar eu m-am`ndreptat bucuros spre el.

– Dumnezeule mare, Gustav, am exclamat eu fericit, ce binec\ te mai vede omul! Ce s-a ales din tine?

A r`s enervant, exact a[a cum f\cea pe vremea c`nd eram copii.– Dobitocule, mai e nevoie s\ ne punem `ntreb\ri [i s\

p\l\vr\gim? M-am f\cut profesor de teologie, iat\ c\ acum o [tii[i pe asta, dar ast\zi, din fericire, teologia nu-[i mai are nic\ierirostul din cauza r\zboiului. Ei, haidem!

p\[it curios din u[\ `n u[\, citind pe fiecare o inscrip]ie, o ispit\,o promisiune.

Inscrip]ia

HAI CU TO}I LA V~N|TOARE!MARE V~N|TOARE DE AUTOMOBILE

m\ ispiti, a[a c\ am deschis u[a `ngust\ [i am intrat.M-am trezit `n mijlocul unei lumi zgomotoase [i febrile.

Pe str\zi goneau automobilele, unele erau blindate, v`n`nd pie-toni, f\c`ndu-i terci pe pavaj, strivindu-i de zidurile caselor.Am `n]eles pe loc: era vorba de lupta dintre oameni [i ma[ini,o lupt\ de mult preg\tit\, de mult a[teptat\, la fel de mult te-mut\ [i care izbucnise, `n fine, acum. Pretutindeni `n jur z\ceaumor]i [i sf`rteca]i, pretutindeni z\ceau de asemenea automobilezdrobite, `ndoite, pe jum\tate arse, iar deasupra acestui haosse roteau avioane `n care, de pe numeroase acoperi[uri [i de laferestre, se tr\gea cu pu[ti [i mitraliere. Afi[ele stridente, superbde incitante, de pe toate zidurile, se adresau na]iunii, cu litereenorme, str\lucind ca ni[te f\clii, chem`nd-o s\ militeze, `n sf`r[it,pentru cauza oamenilor [i `mpotriva ma[inilor, s\-i zdrobeasc\,`n sf`r[it, pe bog\ta[ii `mbuiba]i, bine `mbr\ca]i [i parfuma]i,care storceau untul din oamenii lor cu ajutorul ma[inilor,precum [i toate automobilele lor mari care tu[eau, b`rìau sup\-r\tor [i zb`rnìau dr\ce[te, s\ dea foc, `n sf`r[it, fabricilor, s\ fac\pu]in\ ordine [i s\ mai depopuleze p\m`ntul acesta terfelit,astfel `nc`t s\ creasc\ din nou iarba, `nc`t `n universul betonuluipr\fuit s\ poat\ s\ mai apar\ c`te o urm\ de p\dure, c`mpie,paji[te, rù sau mla[tin\. Dimpotriv\, alte afi[e, splendid pictate,stilizate fastuos `n culori delicate [i mai pu]in copil\re[ti,dovedind o inteligen]\ deosebit\ [i mult spirit, ì avertizau `nchip `nduio[\tor pe to]i proprietarii [i pe to]i cei cu minteatreaz\, atr\g`ndu-le aten]ia asupra iminen]ei haosului [i anar-hiei, prezentau `ntr-adev\r emo]ionant binefacerile ordinii, alemuncii, ale propriet\]ii, ale culturii, ale dreptului, ridic`nd `n


p p q / / g

– }inte[te-l pe [ofer! mi-a poruncit Gustav repede, ma[inasolid\ trecea tocmai pe dedesubtul nostru. Am ochit [i amap\sat pe tr\gaci, nimerind `n [apca albastr\ a celui de la volan.B\rbatul se pr\bu[i, ma[ina goni mai departe, se lovi de peretelede st`nc\, recul\, se lovi greoaie [i furioas\, ca un bondar mare,gras, de parapet, se d\du peste cap [i se pr\bu[i `n abis, dup\ cese mai lovi zgomotos o ultim\ oar\ de parapet.

– L-am terminat! r`se Gustav. Pe urm\torul las\-l `n sea-ma mea.

{i iat\ c\ a ap\rut `nc\ o ma[in\ `n goan\, trei sau patruoameni se vedeau st`nd micu]i, pe canapele, de pe capul uneifemei flutura, `ntins\ orizontal, `n aer, o bucat\ de voal al-bastru deschis [i, de fapt, `mi p\rea r\u, c\ci cine [tie, poatesub acel voal se ascundea chipul celei mai frumoase dintrefemei. Dumnezeule mare, dac\ tot ne jucam de-a ho]ii, poatec\ ar fi fost mai bine [i mai frumos s\ fi urmat exemplul ma-rilor no[tri `nainta[i [i s\ nu `ndrept\m bravura poftei noastrede a ucide [i `mpotriva femeilor frumoase. Dar Gustav tr\sesedeja. {oferul zv`cni, se pr\bu[i, ma[ina se lovi de st`nca abrupt\,se ridic\ `n sus, reveni [i se terciui ateriz`nd din nou pe [oseacu ro]ile `n sus. Am a[teptat, nici o mi[care, oamenii z\ceaumu]i, prin[i ca `ntr-o capcan\, sub ma[in\. Ma[ina mai hurui[i mai zorn\i o vreme, `nv`rtindu-[i nostim ro]ile `n aer, pentruca apoi, dintr-odat\, s\ explodeze `nfior\tor, fiind cuprins\ defl\c\ri orbitoare.

– Un Ford, a zis Gustav. Trebuie s\ cobor`m [i s\ elibe-r\m [oseaua.

Am cobor`t [i ne-am uitat la mormanul acela cuprins defl\c\ri. Arsese foarte repede, noi, `ntre timp, f\cuser\m dinni[te cr\ci c`]iva pari de ridicat cu care s\ltar\m ma[ina d`nd-ola o parte [i arunc`nd-o peste marginea [oselei `n abisul `n carese rostogoli, zdrobind tufele care trosnir\ `nc\ mult\ vreme.Doi dintre mor]i c\zuser\ c`nd `ntorseser\m ma[ina [i z\ceaucu hainele `n bun\ parte arse. Sacoul unuia dintre ei r\m\seseaproape intact, l-am c\utat `n buzunare `n speran]a c\ vom afla

Trase `n [oferul unui mic autocamion care tocmai ne ie[ise`n cale forn\ind, s\ri pe camion cu dexteritatea unei maimu]e,`l opri ca s\ m\ urc [i eu, apoi am gonit diabolic printr-o ploaiede gloan]e [i printre ma[ini r\sturnate p`n\ am ie[it din ora[,departe de ultimul cartier.

– E[ti de partea fabrican]ilor? l-am `ntrebat pe prietenul meu.– Da’ de unde, asta e o chestie de gust, o s\ ne mai g`ndim

[i-acolo, afar\. De fapt, stai, prefer s\ optez pentru cealalt\ gru-pare, cu toate c\, `n esen]\, asta n-are nici o importan]\, desigur.Eu s`nt teolog, iar Luther, `nainta[ul meu, i-a ajutat la vremea luipe principi [i pe bog\ta[i `mpotriva ]\ranilor, iat\ un lucru pecare vrem s\-l dregem pe c`t posibil. Ce ma[in\ proast\, s\sper\m c\ mai rezist\ `nc\ vreo c`]iva kilometri!

Iute ca v`ntul, odrasla v\zduhului, am gonit p`rìnd [i hodo-rogind p`n\ ce am ajuns `ntr-un loc lini[tit, cu verdea]\, situatla multe mile dep\rtare, dup\ ce str\b\tuser\m o c`mpie `ntins\[i suiser\m, `ncet-`ncet, panta unui masiv muntos. Ne-am opritaici, pe [oseaua neted\, lucitoare, care se strecura `ntre un peretest`ncos abrupt [i un zid scund de protec]ie, [erpuind `ndr\zne]p`n\ sus, sus, dincolo de un lac albastru, str\lucitor.

– Ce regiune frumoas\, am spus eu.– Foarte dr\gu]\. Putem s\ o numim [oseaua axelor, pe aici

se vor rupe diverse axe, micu]ule Harry, fii atent!La marginea drumului se afla un pin imens, iar sus, `n pin,

am v\zut un fel de colib\ construit\ din sc`nduri, un foi[or sauun post de observa]ie. Gustav r`se tare pe seama mea, clipindviclean din ochii lui alba[tri, apoi am cobor`t repede dinma[in\, ne-am c\]\rat pe trunchi [i ne-am ascuns, r\sufl`nd dingreu, `n foi[orul acela care ne pl\cea foarte mult. Acolo am g\sitpu[ti, pistoale, l\zi cu cartu[e. {i abia reu[isem s\ ne r\corimpu]in [i s\ ne cuib\rim `n acel foi[or de v`n\toare, c`nd, de laprima curb\, se auzi claxonul cam r\gu[it [i arogant al uneima[ini mari de lux care ]`[nise zb`rnìnd, cu toat\ viteza, peneteda [osea montan\. Noi ]ineam deja pu[tile `n mìni. Eraminunat de pasionant.


p p q / / g

– Ceea ce ieri era normal, nu mai e [i azi, domnule procu-ror general. Noi s`ntem ast\zi de p\rere c\ orice vitez\ cu caremerge un automobil este prea mare. Noi distrugem acum vehi-culele, pe toate, ca de altfel [i tot felul de alte ma[ini.

– {i pu[tile voastre?– {i lor le va veni r`ndul, dac\ vom mai avea vreme de a[a ceva.

S-ar putea ca mìne sau poimìne s\ se fi terminat cu noi to]i. Doar[ti]i [i dumneavoastr\ ce `ngrozitor de populat, de suprapopulatera continentul nostru. Ei, acum se mai poate respira.

– {i trage]i asupra oricui, f\r\ discern\m`nt?– Desigur. F\r\ `ndoial\ c\ de unii e p\cat. De exemplu,

mi-ar fi p\rut r\u de aceast\ t`n\r\ dr\gu]\ – cu siguran]\ c\ estefiica dumneavoastr\, nu-i a[a?

– Nu, este stenografa mea.– Cu at`t mai bine. {i acum v\ rog s\ cobor`]i sau da]i-ne voie

s\ v\ tragem afar\ din ma[in\, pentru c\ trebuie s-o distrugem.– Prefer s\ m\ distrge]i [i pe mine odat\ cu ea.– Cum dori]i. Mai permite]i-mi `ns\ `nc\ o `ntrebare! Dum-

neavoastr\ s`nte]i procuror. Niciodat\ nu am `n]eles cum poatecineva s\ fie procuror. Dumneavostr\ tr\i]i de pe urma faptuluic\ acuza]i [i condamna]i al]i oameni care, de obicei, s`nt ni[tes\rmani am\r`]i. Nu-i a[a?

– A[a este. Mi-am f\cut datoria. Asta era func]ia mea. La felcum func]ia c\l\ului este aceea de a-i omor` pe cei condamna]ide mine. Iar dumneavoastr\ a]i preluat aceea[i func]ie. {i dum-neavoastr\ omor`]i.

– Just. Numai c\ noi nu omor`m pe nimeni din obliga]ie, cide pl\cere sau, mai bine zis, de nepl\cere, din cauz\ c\ lumeaasta ne-a decep]ionat [i ne-a dus la dezn\dejde. De aceea, omo-rul ne amuz\ `ntr-o oarecare m\sur\. Dumneavoastr\ nu vi s-ap\rut niciodat\ c\ omorul este un amuzament?

– M\ plictisi]i. Ave]i amabilitatea [i face]i-v\ munca p`n\la cap\t. Asta `n caz c\ no]iunea de datorie nu v\ este ne-cunoscut\...

cine fusese omul acela. Am dat peste un portofel din piele, `ncare se g\seau c`teva c\r]i de vizit\. Am luat una [i am citit peea: „Tat twam asi“.

– Foarte nostim, a spus Gustav. Dar `n defintiv n-are nici oimportan]\ cum se numesc oamenii pe care ì omor`m. S`nt [i eini[te s\rmani am\r`]i ca [i noi, numele lor nu `nseamn\ nimic.Trebuie s\ nimicim lumea asta [i pe noi odat\ cu ea. Dac\ arputea fi inundat\ cu totul timp de zece minute, cred c\ asta arfi solu]ia cea mai pu]in dureroas\. Ei, dar hai la treab\!

Am aruncat mor]ii acolo unde aruncaser\m [i ma[ina. O alt\ma[in\ `[i anun]a deja sosirea claxon`nd. Am ]intit-o am`ndoide`ndat\, de pe [osea. Se mai `nv`rti nebune[te, ame]it\, pe opor]iune de [osea, apoi c\zu [i se opri chi]\ind, un b\rbatr\m\sese nemi[cat `n\untru, dar o fat\ t`n\r\, dr\gu]\, ie[iafar\, palid\ [i tremur`nd din tot trupul, dar nev\t\mat\. Am`nt`mpinat-o cu amabilitate, oferindu-i serviciile noastre. Eaera mult prea speriat\, nu putea vorbi [i ne fix\ o vreme cu pri-virea ei r\t\cit\.

– Ei, ia s\ ne ocup\m mai `ntì de b\tr`nul domn, a spusGustav [i s-a `ntors spre omul care tot nu se clintise de pe loculdin spatele [oferului `mpu[cat. Era un domn cu p\rul scurt,c\runt; ochii lui inteligen]i, cenu[ii erau deschi[i, dar se pare c\era r\nit destul de serios, `n orice caz, din gur\ ì curgea s`nge,iar g`tul i se sucise `nfior\tor [i `n]epenise.

– ~mi permite]i, b\tr`ne domn, m\ numesc Gustav. Ne-am`ng\duit s\ v\ `mpu[c\m [oferul. Ne permite]i s\ v\ `ntreb\mcu cine avem onoarea?

Ochii mici, cenu[ii, ai b\tr`nului aveau o privire rece [i trist\.– S`nt procurorul general Loering, a spus el `ncet. Nu l-a]i

omor`t numai pe s\rmanul meu [ofer, ci [i pe mine, simt c\ mise apropie sf`r[itul. De ce a]i tras asupra noastr\?

– Pentru c\ a]i circulat cu vitez\ prea mare.– Mergeam cu vitez\ normal\.


p p q / / g

– Este vreunul dintre voi medic? a `ntrebat Gustav.Ei r\spunser\ c\ nu.– Atunci ave]i amabilitatea s\-l scoate]i `nceti[or pe domnul

\sta de pe locul lui, este grav r\nit. Apoi lua]i-l `n ma[inavoastr\ p`n\ `n cel mai apropiat ora[. Haide]i, pune]i m`na!

N-a trecut mult [i b\tr`nul domn a fost mutat `n cealalt\ma[in\, Gustav d\du comanda [i to]i au pornit-o la drum.

~ntre timp, stenografa noastr\ `[i revenise, privind la totceea ce se `nt`mplase. ~mi pl\cea c\ pusesem m`na pe o prad\ at`tde dr\gu]\.

– Domni[oar\, i-a zis Gustav, v-a]i pierdut patronul. S\sper\m c\ b\tr`nul nu v\ era apropiat [i `n alte privin]e. V\angajez eu, str\dui]i-v\ s\ ne fi]i un bun camarad! A[a, [i acumne cam gr\bim. ~n cur`nd o s\ fie destul de nepl\cut aici. Pute]is\ v\ c\]\ra]i, domni[oar\? Da? Atunci haide]i, v\ lu\m `ntrenoi doi [i v\ ajut\m.

Ne-am c\]\rat to]i trei c`t am putut de repede p`n\ la colibanoastr\ din pom. Sus, domni[oarei i se f\cu r\u, dar i-am dat s\bea un coniac [i nu a trecut mult p`n\ ce [i-a revenit `ntr-at`t`nc`t s\ poat\ admira splendida panoram\ a lacului [i a mun-]ilor, [i s\ ne comunice c\ se nume[te Dora.

Imediat dup\ aceea acolo, jos, sosi `nc\ o ma[in\ care sestrecur\ precaut pe l`ng\ ma[ina r\sturnat\, f\r\ s\ se opreasc\,apoi acceler\ brusc.

– Pezevenghiul! r`se Gustav, tr\g`nd `n cel de la volan.Ma[ina a d\n]uit pu]in, s-a ciocnit o dat\ de parapet, l-a str\-

puns [i a r\mas suspendat\ deasupra abisului.– Dora, i-am spus eu, [tii s\ m`nuie[ti o pu[c\?Nu [tia, dar a `nv\]at de la noi cum se `ncarc\ o arm\. Mai

`ntì a fost cam ne`ndem`natec\ [i s-a r\nit la un deget din carei-a curs s`nge, a `nceput s\ pl`ng\ [i ne-a cerut un plasture.Gustav `ns\ i-a explicat c\ era r\zboi [i c\ va trebui s\ de-monstreze c\ e o fat\ cuminte [i curajoas\. Apoi totul a mersca pe roate.

– Dar ce-o s\ se aleag\ de noi? ne-a `ntrebat ea.

A t\cut str`ng`nd din buze, de parc\ voia s\ scuipe. Dar n-ascos dec`t pu]in s`nge, care i s-a lipit de b\rbie.

– Sta]i pu]in! a spus Gustav politicos. Este adev\rat c\ nucunosc no]iunea de datorie, da, n-o mai cunosc. Pe vremuri amavut mult de-a face cu ea, `n interes de serviciu, am fost profesorde teologie. De asemenea, am fost soldat [i am luptat `n r\zboi.Ceea ce credeam eu c\ e o datorie, ceea ce autorit\]ile [i supe-riorii mei `mi porunceau atunci, nu era deloc bun, `ntotdeaunaa[ fi preferat s\ fac contrariul. Dar chiar dac\ acum nu maicunosc no]iunea de datorie, o cunosc totu[i pe aceea de vin\ –poate c\ am`ndou\ `nseamn\ acela[i lucru. De vreme ce am ie[itdin p`ntecele unei mame, s`nt vinovat, s`nt condamnat s\tr\iesc, am datoria s\ apar]in unui stat, s\ fiu soldat, s\ ucid, s\pl\tesc impozite pentru `narmare. Iar acum, `n momentul \sta,vina c\ s`nt `n via]\ m-a adus din nou, ca odinioar\, pe vremear\zboiului, `n situa]ia de a trebui s\ ucid. {i de data asta nu ucidcu oroare, ci am consim]it la vin\, n-am nimic `mpotriv\ calumea asta `ncuiat\ [i t`mp\ s\ se sfarme `n cioburi, ba-i dau [ieu cu pl\cere o m`n\ de ajutor [i m\ nimicesc pe mine `nsumicu drag\ inim\, odat\ cu ea.

Procurorul f\cu un mare efort s\ schi]eze un z`mbet cubuzele sale `ncleiate de s`nge. Nu prea reu[i, dar buna lui in-ten]ie fusese vizibil\.

– Atunci e bine, spuse el. A[adar, s`ntem colegi. Face]i-v\datoria, stimate coleg.

~ntre timp, fata aceea dr\gu]\ se a[ezase la marginea [oselei[i `[i pierduse cuno[tin]a.

~n acest moment, o alt\ ma[in\ claxon\ apropiindu-se `ngoan\. Am tras fata pu]in la o parte, ne-am lipit de st`nc\, iarma[ina care venea nimeri din plin r\m\[i]ele celeilalte. Fr`n\puternic [i se ridic\ pu]in, oprindu-se `ns\ intact\. Ne-am luatrepede pu[tile [i le-am `ndreptat `mpotriva noilor veni]i.

– Cobor`]i! porunci Gustav. Mìnile sus!Din ma[in\ cobor`r\ trei b\rba]i, ]in`nd ascult\tori mì-

nile ridicate.


p p q / / g

Gustav mi-a r\spuns r`z`nd:– Ce priceput e[ti la vorb\, cine d\ ascultare unui asemenea

izvor de `n]elepciune este cuprins de bucurie [i are cu ce s\ sealeag\. {i chiar s-ar putea s\ ai dreptate `ntr-o oarecare m\sur\.Dar fii at`t de bun [i `ncarc\-]i pu[ca din nou, mi se pare c\ aic\zut pu]in pe g`nduri. ~n orice clip\ se pot ivi `n goan\ c`]ivac\priori pe care nu-i vom putea ucide cu filozofia, ci oricum, vatrebui s\ avem gloan]e pe ]eav\.

O ma[in\ ap\ru [i se r\sturn\ pe dat\, [oseaua era blocat\.Un supravie]uitor, un b\rbat rotofei, ro[u la chip, gesticula dezor pe l`ng\ ruine, holb`ndu-se c`nd `n jos, c`nd `n sus, nedescoperi ascunz\toarea [i alerg\ spre noi url`nd, tr\g`nd cu unrevolver de mai multe ori `n direc]ia noastr\.

– Pleca]i sau v\ `mpu[c, i-a strigat Gustav celui de jos. ~ns\tipul `[i `ndrept\ revolverul spre el [i mai trase o dat\. Atunciam tras [i noi `n el, ucig`ndu-l din dou\ `mpu[c\turi.

Au mai ap\rut dou\ ma[ini pe care le-am [i scos din circula]ie.Apoi [oseaua a r\mas calm\ [i pustie, se pare c\ se r\sp`ndisevestea despre pericolele care te p`ndeau dac\ treceai pe acolo.Aveam timp acum s\ admir\m frumoasa panoram\. De parteacealalt\ a lacului, acolo jos, se afla un or\[el din care se `n\l]aunori de fum [i nu a trecut mult p`n\ ce am v\zut cum focul se`ntinde de la un acoperi[ la altul. Se auzeau [i `mpu[c\turi. Doraa pl`ns pu]in, iar eu am m`ngìat-o pe obrajii umezi.

– Oare trebuie s\ murim cu to]ii? a `ntrebat ea.Nu i-a r\spuns nimeni. ~ntre timp, jos se ivise un drume],

se uit\ la automobilele distruse care z\ceau acolo, le d\du ocol,se aplec\ `ntr-unul din ele, scoase o umbrel\ de soare pestri]\,o po[et\ de piele, o sticl\ de vin, se a[ez\ pa[nic pe zid, trase odu[c\ din sticl\, g\si `n po[et\ ceva de m`ncat, `nvelit `n ce-lofan, b\u sticla p`n\ o goli, apoi plec\ mul]umit mai departe,cu umbrela de soare str`ns\ sub bra]. Plec\ pa[nic, iar eu i-amspus lui Gustav:

– Ai fi, oare, capabil s\ tragi `n acest om simpatic [i s\-ig\ure[ti ]easta? Dumnezeule, eu n-a[ fi.

– Nu [tiu, spuse Gustav. Prietenului meu Harry ì plac fe-meile frumoase, el o s\ fie prietenul t\u.

– Dar ei vor veni cu poli]ia [i cu solda]ii [i ne vor omor`.– Nu mai exist\ nici poli]ie, nici altceva de soiul \sta.

Trebuie s\ ne decidem, Dora. Ori r\m`nem lini[ti]i aici, sus,tr\g`nd asupra ma[inilor care trec pe dinaintea noastr\ ca s\ ledistrugem, ori lu\m noi `n[ine o ma[in\ [i plec\m cu ea, ofe-rindu-le altora ocazia s\ trag\ asupra noastr\. Este indiferent departea cui trecem. Eu s`nt de p\rere s\ r\m`nem aici.

Jos se ivi din nou o ma[in\, claxonul ei se auzea stridentp`n\ sus la noi. N-a trecut mult [i i-am f\cut de petrecanie, a[a`nc`t r\mase cu ro]ile `n sus.

– Ce straniu, am spus eu, nu credeam c\ poate fi a[a deamuzant s\ tragi cu pu[ca! {i c`nd te g`nde[ti c\ odinioar\ eramun du[man al r\zboiului!

Gustav z`mbi.– Da, pe lumea asta s`nt mult prea mul]i oameni. Odinioar\

nu-]i d\deai seama a[a de bine de lucrul \sta. Dar acum, c`ndfiecare nu dore[te numai s\ respire aer, ci s\ aib\ [i o ma[in\, ei,acum `]i dai seama de lucrul \sta. Fire[te c\ ceea ce facem noi nueste o fapt\ `n]eleapt\, e o copil\rie, tot a[a cum [i r\zboiul era oimens\ copil\rie. ~n viitor, lumea va trebui s\ `nve]e cum s\ ]in\`n frù proliferarea speciei umane pe c\i ra]ionale. Deocamdat\noi reac]ion\m destul de ira]ional la ni[te condi]ii insuportabile,dar, `n esen]\, `ntreprindem totu[i un lucru just: reducem.

– Da, am spus eu, ceea ce facem noi este probabil o nebunie,dar probabil c\, totu[i, este bine [i necesar s\ proced\m astfel.Nu este bine ca omenirea s\-[i foloseasc\ excesiv judecata,c\ut`nd s\ fac\ ordine, cu ajutorul ra]iunii, `n lucruri care nicinu s`nt `nc\ accesibile ra]iunii. A[a apar idealuri ca ale ame-ricanilor [i ale bol[evicilor, care s`nt extraordinar de ra]ionale,dar, simplific`nd via]a `ntr-un mod at`t de naiv, o siluiesc [i osec\tuiesc. Imaginea omului care, odinioar\, fusese un ideal `nalt,a `nceput s\ se transforme `ntr-un cli[eu. Poate c\ noi, nebunii,o vom `nnobila iar\[i.


p p q / / g

VRE}I S| V| SPIRITUALIZA}I?~N}ELEPCIUNEA ORIENTULUI

O, DE-A{ AVEA O MIE DE LIMBI!NUMAI PENTRU DOMNI

DEC|DEREA OCCIDENTULUIPRE}URI REDUSE. RECORD INEGALABIL

ESEN}A ARTEITRANSFORMAREA TIMPULUI ~N SPA}IU

PRIN MUZIC|

LACRIMA CARE R~DECABINETUL UMORULUI

JOCURI PENTRU SIHA{TRICOMPENSAREA INTEGRAL| A ORIC|REI LIPSE

DE SOCIETATE

{irul inscrip]iilor era nesf`r[it. Una dintre ele suna astfel:

~NDRUM|RI PENTRU MODELAREAPERSONALIT|}II

SUCCES GARANTAT

Mi s-a p\rut interesant\, a[a c\ am intrat pe u[a aceea.Am nimerit `ntr-o `nc\pere semi`ntunecoas\ [i lini[tit\ `n

care un b\rbat [edea nu pe un scaun, ci, a[a cum se obi[nuie[te

– Nici nu-]i cere nimeni s\ faci a[a ceva, a morm\it pri-etenul meu. Dar sim]ea [i el c\ `l apas\ pe inim\ ceva. Abia cez\risem un om care continua s\ se comporte cu nevino-v\]ie, pa[nic [i copil\re[te, tr\ind `n starea lui de inocen]\, c\toat\ ac]iunea noastr\ at`t de l\udabil\ [i de necesar\ ne-aap\rut dintr-odat\ prosteasc\ [i resping\toare. La naiba cutoat\ v\rsarea asta de s`nge! Ne era ru[ine. Dar se spune c\, `nr\zboaie, chiar unii generali ar fi `ncercat, uneori, asemeneasentimente.

– Haide]i s\ plec\m de aici, smiorc\i Dora, haide]i s\ ne d\mjos, s`nt sigur\ c\ `n ma[ini vom g\si ceva de m`ncare. Vou\chiar nu v\ e foame, bol[evicilor?

Colo `n vale, `n ora[ul cuprins de fl\c\ri, clopotele `ncepur\s\ bat\ a panic\ [i a `nfrico[are. Am `nceput s\ cobor`m. Aju-t`nd-o pe Dora s\ se ca]ere peste parapet, am s\rutat-o pe ge-nunchi. Ea r`se tare. Dar `n clipa aceea drugii au cedat, iar noine-am pr\bu[it `n gol.

M-am trezit din nou `n coridorul rotund, marcat de emo]iaaventurii cu v`n\toarea. {i, de pretutindeni, de pe toate acelenenum\rate u[i, m\ ispiteau tot felul de inscrip]ii:

MUTABORMETAMORFOZ|RI ~N ANIMALUL

SAU PLANTA DORIT|

KAMASUTRAMLEC}II ~N ARTA IUBIRII INDIENE

CURS PENTRU ~NCEP|TORI: 42 DE METODEDIFERITE DE PRACTICARE A IUBIRII

SINUCIDERE PLIN| DE DELICII!R~ZI DE MORI


p p q / / g

aceasta a [tiin]ei are unele urm\ri nepl\cute, valoarea ei con-st`nd exclusiv `n faptul c\ `nv\]\torii [i educatorii afla]i `n slujbastatului reu[esc s\-[i simplifice munca, fiind scuti]i de a g`ndi [ide a experimenta. Din aceast\ eroare decurge faptul c\ mul]ioameni s`nt socoti]i drept „normali“, ba chiar valoro[i dinpunct de vedere social, c`nd ei, `n fond, s`nt nebuni incurabili,[i invers, unii oameni, care s`nt ni[te genii, s`nt privi]i dreptnebuni. De aceea, noi complet\m lacunara `nv\]\tur\ [tiin]ific\despre suflete cu no]iunea c\reia ì spunem arta model\rii.Ar\t\m, astfel, celui c\ruia i-a fost dat s\ tr\iasc\ momentuldezmembr\rii eului s\u c\ poate s\-[i rea[eze buc\]ile oric`nd,`n orice ordine prefer\, ob]in`nd astfel o diversitate infinit\ ajocului vie]ii. Asemeni scriitorului care creeaz\ o dram\ cu om`n\ de personaje, tot astfel [i noi constituim, f\r\ `ncetare, dinfigurile eului nostru dezmembrat, grupuri noi, cu jocuri [iconflicte noi, cu situa]ii ve[nic noi. Privi]i!

Cu degetele lui calme, agere, apuc\ figurile mele, b\tr`nii,tinerii, copiii, femeile, toate figurile vesele [i triste, puternice [idelicate, iscusite [i neajutorate, aranj`ndu-le la iu]eal\ pe tablasa `n vederea unui joc `n care ele se constituiau f\r\ `nt`rziere`n grupuri, familii, `n jocuri [i lupte, `n prietenii [i du[m\nii,alc\tuind o `ntreag\ lume la scar\ redus\. Sub ochii mei plinide `nc`ntare el f\cu astfel `nc`t lumea aceea micu]\, plin\ devia]\ [i totu[i bine or`nduit\, s\ par\ pentru un timp `n mi[-care, juc`ndu-se [i lupt`ndu-se, `ncheind alian]e [i purt`ndb\t\lii, iar oamenii se curtau, se c\s\toreau [i se `nmul]eau, era`ntr-adev\r o dram\ cu multe personaje, o dram\ emo]ionant\[i plin\ de `ncordare.

Apoi m\tur\ tabla cu m`na, printr-o mi[care vioaie, r\s-turn\ cu u[urin]\ toate figurile, [i, adun`ndu-le gr\mad\, `ncepua alc\tui, g`nditor, ca un artist exigent care nu se mul]ume[tecu prima solu]ie, configura]ia unui alt joc, cu totul nou, cuacelea[i figuri, dar grupate acum cu totul altfel, cu rela]ii [iinterdependen]e total diferite. Cel de-al doilea joc era `nruditcu primul: aceea[i lume, cl\dit\ din acela[i material, numai c\

`n Orient, pe podea, av`nd dinainte ceva ce sem\na cu o tabl\mare de [ah. ~n primul moment, am avut impresia c\ esteprietenul meu Pablo, oricum, omul acela purta o jachet\asem\n\toare, din m\tase viu colorat\, [i avea ochii la fel denegri [i de str\lucitori.

– S`nte]i Pablo? l-am `ntrebat eu.– Eu nu s`nt nimeni, mi-a declarat el cu amabilitate. Noi, cei

de pe aici, nu purt\m nici un nume, noi, cei de aici, nu s`ntempersoane. Eu s`nt un juc\tor de [ah. Vre]i s\ lua]i lec]ii de mode-lare a personalit\]ii?

– Dar chiar v\ rog.– Atunci fi]i at`t de amabil [i pune]i-mi la dispozi]ie c`teva

duzini din figurile dumneavoastr\.– Figurile mele...?– Figurile `n care a]i v\zut descompun`ndu-se a[a-zisa dum-

neavoastr\ personalitate. C\ci f\r\ figuri nu pot s\ joc.~mi puse dinainte o oglind\ [i am v\zut din nou, `n ea, cum

`ntregul care era persoana mea se descompune `n multe euri, mise p\rea c\ num\rul crescuse fa]\ de data trecut\. Numai c\ figu-rile erau acum foarte mici, de m\rimea unor piese de [ah pe carele puteai m`nui u[or, iar juc\torul lu\ cu degetele lui calme,sigure, c`teva duzini din ele [i le a[ez\ pe podea, l`ng\ tabla de[ah. ~n timpul acesta vorbea monoton, ca un om care repet\ undiscurs sau o lec]ie ]inut\ de nenum\rate ori:

– Cunoa[te]i concep]ia fals\ [i nefast\, dup\ care omul re-prezint\ o unitate durabil\. De asemenea, cunoa[te]i c\ omulse compune dintr-o mul]ime de suflete, din foarte multe euri.Divizarea aparentei unit\]i a persoanei `n aceste numeroasefiguri este considerat\ o sminteal\, iar [tiin]a a inventat pentrufenomenul acesta denumirea de schizofrenie. {tiin]a aredreptate `n aceast\ privin]\ `n m\sura `n care, fire[te, nici opluralitate nu poate fi ]inut\ `n frù f\r\ o anumit\ interven]iediriguitoare, f\r\ o anumit\ ordine [i sistematizare [i, dimpo-triv\, nu are dreptate atunci c`nd crede c\ nu ar fi posibil\ dec`to ordine unic\, obligatorie pe via]\, a acelor sub-euri. Eroarea


p p q / / g

puternice dec`t mine. O pl\cu]\ str\lucea strident dinainteaochilor mei:

MIRACOLUL DRES|RII UNUI LUP DE STEP|

Inscrip]ia aceasta mi-a de[teptat sentimente felurite, o seriede temeri [i constr`ngeri din via]a mea de odinioar\, din rea-litatea pe care o p\r\sisem, `mi d\deau o penibil\ str`ngere deinim\. Cu m`na tremur`nd\ am deschis u[a [i am nimerit `ntr-opanoram\ de b`lci, iar `n\untru am z\rit un grilaj de fier in-terpus `ntre mine [i scena s\r\c\cioas\. Pe scen\ am v\zut undresor, un tip cu aspect de pie]ar care `[i d\dea mare importan]\[i care, `n ciuda must\]ii lui mari, `n ciuda pachetelor de mu[chide la bra]e [i a ve[mintelor sale caraghioase de circar, sem\nacu mine `ntr-un mod perfid [i dezgust\tor. B\rbatul acestaputernic ]inea `n zgard\, ca pe un cìne – ce priveli[te jalnic\! –un lup mare, frumos, dar `ngrozitor de slab, cu o privire desclav umilit. {i era `n aceea[i m\sur\ gre]os [i pasionant, te`ngrozea [i, `n aceea[i m\sur\, `]i provoca o tainic\ pl\cere, s\vezi cum bruta de dresor `l f\cea pe animalul acela de prad\,nobil, [i totu[i ru[inos de supus, s\ execute o serie de figuri [i descene senza]ionale.

~ntr-adev\r omul acela, blestematul [i monstruosul geam\nal meu, `[i dresase lupul fantastic de bine. Lupul d\dea atentascultare oric\rei porunci, reac]iona cìne[te la orice strig\t [i laorice pocnitur\ de bici, `ngenunchea, se pref\cea c\-i mort,st\tea sluj, c\ra `n gur\, ascult\tor [i cuminte, o pìne, un ou, obucat\ de carne, un co[ule], ba chiar trebui s\-i ridice dresoruluibiciul, pe care acesta `l aruncase pe jos, [i s\ i-l aduc\ `n din]i,ceea ce f\cu d`nd din coad\ insuportabil de slugarnic. Omul ìar\t\ lupului un iepure, apoi un miel alb, iar lupul `[i ar\tacol]ii, e adev\rat, saliv`nd [i tremur`nd de poft\, dar nu se atinsede nici unul dintre animalele acelea, ci s\ri la comand\ peste ele,`n timp ce animalele se pitiser\ d`rdìnd la p\m`nt, iar dup\ acestsalt elegant, se a[ez\ `ntre iepure [i miel, `ncol\cindu-i cu labele

tonalitatea era modificat\, ritmul se schimbase, motivele aveaualte accente, situa]iile se succedau `n alt chip.

{i astfel, inteligentul me[ter f\urea din acele figuri ce eraufiecare buc\]i ale eului meu, joc dup\ joc, sem\n`nd vag unul cucel\lalt, toate put`nd fi recunoscute ca apar]in`nd aceleia[i lumi,toate av`nd aceea[i origine, [i fiind totu[i fiecare dintre ele unjoc cu des\v`r[ire nou.

– Asta este arta vie]ii, spuse el profesoral. Pe viitor, dum-neavoastr\ `n[iv\ pute]i s\ v\ modela]i [i `nviora]i, s\ v\complica]i [i `mbog\]i]i jocul vie]ii dup\ plac, pentru c\ el seafl\ `n mìnile dumneavoastr\. A[a cum nebunia reprezint\,`ntr-o accep]ie superioar\, `nceputul `n]elepciunii, tot a[a schi-zofrenia `nseamn\ `nceputul artei, al fanteziei. Chiar [i unii`nv\]a]i [i-au dat seama `n parte de acest lucru, dup\ cum sepoate constata citind, de exemplu, Minunatul Corn al Prin-]ului, cartea aceea delicioas\ `n care munca obositoare [i plin\de d\ruire a unui `nv\]at este `nnobilat\ prin colaborarea ge-nial\ a unui num\r de arti[ti nebuni, interna]i `n clinici. Iat\,lua]i-v\ figurile, b\ga]i-le `n buzunar, c\ci jocul acesta o s\ v\bucure deseori de-acum `ncolo. Dac\ ast\zi o figur\ a crescut[i a devenit o sperietoare insuportabil\, `ncurc`ndu-v\ jocul,mìne o ve]i putea degrada [i transforma `ntr-o figur\ se-cundar\ care nu mai poate face nici un r\u. Iar figura s\rman\[i drag\ care, pentru o vreme a p\rut urm\rit\ `n permanen]\de ghinion [i persecutat\ de o zodie nefast\, o ve]i putea trans-forma `n jocul urm\tor `ntr-o prin]es\. V\ doresc distrac]iepl\cut\, domnule.

M-am `nclinat ad`nc [i plin de recuno[tin]\ `naintea acestuitalentat juc\tor de [ah [i mi-am v`r`t figurile `n buzunar, retr\-g`ndu-m\ prin u[a `ngust\.

La drept vorbind `mi `nchipuisem c\, ie[ind pe coridor,m\ voi a[eza jos [i m\ voi juca ore `ntregi, o ve[nicie, cu figu-rile acelea, dar de `ndat\ ce m-am trezit din nou `n coridorulluminos, arcuit, al teatrului, m-au captivat alte for]e, mai


p p q / / g

~ngrozit, am ie[it `n goan\ pe u[\ afar\. Teatrul acesta magicnu era, dup\ c`te `mi d\deam eu seama, un paradis al purit\]ii,dincolo de fa]ada lui pl\cut\ se ascundeau toate chinurileiadului. O, Doamne, oare nici aici nu exista m`ntuire?

Alergam `nfrico[at `n sus [i `n jos, sim]ind `n gur\ gustul des`nge [i gustul de ciocolat\, unul la fel de gre]os ca [i cel\lalt,dorindu-mi din tot sufletul s\ scap de lumea asta tulbure,str\duindu-m\, din toat\ fiin]a mea, s\ descop\r `n mine `nsumiimagini mai suportabile, mai pl\cute. „O, prieteni, s\ nu nelament\m!“ r\sun\ `n mine [i, cu groaz\, mi-am adus aminte de`nfior\toarele fotografii de pe front pe care le puteai vedeauneori `n timpul r\zboiului, de gr\mezile cl\dite din cadavre`nc`lcite `ntre ele, ale c\ror chipuri fuseser\ transformate dem\[tile de gaze `n ni[te pocituri diabolice. C`t de prost [i copi-l\ros mai fusesem pe vremea c`nd m\ `ngrozisem eu, pacifistuliubitor de oameni, la vederea unor astfel de fotografii! Ast\zi,[tiam c\ nici un dresor, nici un ministru, nici un general [i niciun nebun nu era capabil s\ cloceasc\ `n creierul lui g`nduri [iimagini care s\ nu fi fost la fel de dezgust\toare, la fel de s\lba-tice [i de funeste, la fel de crude [i de idioate ca cele care s\l\-[luiau `n mine `nsumi.

R\sufl`nd u[urat, mi-am adus aminte de inscrip]ia c\reia, la`nceputul reprezenta]iei teatrale, ì d\duse curs cu at`ta freneziet`n\rul acela frumos, anume urm\toarea inscrip]ie:

TOATE FE}ELE S~NT ALE TALE

[i mi se p\ru, dup\ toate c`te se `nt`mplaser\, c\, `n definitiv,nu merita s\-]i dore[ti nimic altceva dec`t asta. Am intrat,`nveselit la g`ndul c\ voi sc\pa de blestemata lume a lupilor.

Aici, aerul tinere]ii mele m\ `nt`mpin\ `n valuri stranii – at`tde ireal, ca dintr-o poveste, dar totodat\ at`t de familiar, `nc`tm-am `nfiorat – m\ `nconjur\ atmosfera vremurilor deodinioar\, c`nd fusesem copil [i adolescent, iar `n inima mean\v\li s`ngele de atunci. Ceea ce f\cusem [i g`ndisem, ceea ce

din fa]\ [i form`nd `mpreun\ cu ei o familie emo]ionant\. ~nfine, lupul linse din palma omului o bucat\ de ciocolat\. Era unchin s\ vezi cu ochii t\i p`n\ unde ajunsese lupul acesta, `n cegrad fantastic `[i contrazicea propria natur\, mie mi se f\cusep\rul m\ciuc\.

Totu[i, at`t spectatorul indignat c`t [i lupul `nsu[i au fostdesp\gubi]i pentru chinul lor `n partea a doua a reprezenta]iei.C\ci, dup\ derularea rafinatului program de dresur\ [i dup\ cedresorul se aplecase cu un z`mbet dulceag, triumf\tor, deasupragrupului alc\tuit din miel [i lup, rolurile se schimbar\. Dre-sorul, care sem\na cu Harry, depuse dintr-odat\ biciul lapicioarele lupului, f\cu o plec\ciune ad`nc\ [i `ncepu s\ tremure[i s\ se chirceasc\, ar\t`nd lamentabil, `ntocmai cum ar\taseanimalul mai `nainte. Lupul `ns\ se linse pe bot r`z`nd, se des-tinse [i se `nvior\, privirea i se `nsenin\, tot corpul i se `ncord\[i `[i rec`[tig\ splendida s\lb\ticie.

{i iat\ c\ acum comanda lupul, [i omul trebuia s\-i deaascultare. La comand\, omul `ngenunche, f\c`nd-o pe lupul,scoase limba, `[i sf`[ie ve[mintele de pe trup cu din]ii lui plom-ba]i. Mergea, dup\ cum ì comanda dresorul de oameni, c`nd `ndou\, c`nd `n patru labe, st\tea sluj, se pref\cea mort, ì `ng\duialupului s\-l c\l\reasc\, ì aducea biciul. R\spundea ca un cìnetalentat, plin de fantezie, la orice `njosire [i perversitate. O fat\frumoas\ se urc\ pe scen\, se apropie de omul dresat, m`n-gìndu-i b\rbia, pun`ndu-[i obrazul l`ng\ al lui, el `ns\ r\mase `npatru labe, r\mase fiar\, scutur\ din cap [i `ncepu s\-[i aratedin]ii la frumoasa fat\, p`n\ la urm\ chiar at`t de amenin]\tor [ilupesc, `nc`t aceasta `[i lu\ t\lp\[i]a. I se d\du ciocolat\, dar el oadulmec\ dispre]uitor [i o `mpinse la o parte. Iar la sf`r[it aufost adu[i din nou mielul alb [i iepurele gras, b\l]at, [i omular\t\ zelos tot ce [tia, f\c`nd-o pe lupul, `nc`t era o pl\cere s\-lprive[ti. Cu degetele [i din]ii le `n[f\c\ pe bietele animale care]ipau, smulg`ndu-le buc\]i de blan\ [i carne, mestec`ndu-lecarnea vie, r`njind, b`ndu-le s`ngele cald cu ochii `nchi[i, cu oimens\ pl\cere [i ame]it de voluptate.


p p q / / g

se `ntorsese iar\[i. Am retr\it un ceas din prima mea tinere]e,o dup\-amiaz\ de duminic\ dintr-un `nceput de prim\var\c`nd, plimb`ndu-m\ de unul singur, o `nt`lnisem pe RosaKreisler, o salutasem at`t de sfios [i m\ `ndr\gostisem de ea at`tde ame]itor.

Atunci o privisem plin de speran]\ tem\toare pe frumoasafat\ care urca singur\ [i vis\toare la deal, f\r\ s\ m\ fi z\rit`nc\, ì v\zusem p\rul str`ns `n dou\ cozi groase, dar care mail\sau de ambele p\r]i ale obrajilor c`teva [uvi]e libere ce s\ltaujuc\u[e `n v`nt. Observasem pentru prima oar\ `n via]a mea cefrumoas\ era fata aceea, ce frumos [i plin de reverie se jucav`ntul `n p\rul ei m\t\sos, ce frumos [i a]`]\tor ì c\dea rochiasub]ire, albastr\, pe trupul t`n\r [i, a[a cum `mpreun\ cu gustulacela iute-am\rui al mugurelui zdrobit `ntre din]i m\ invadasetoat\ dulcea [i sfioasa pl\cere [i team\ a prim\verii, tot a[a, lavederea fetei, m-a cuprins tot acel presentiment ucig\tor aliubirii, al femeii, anticiparea zguduitoare a unor imense posi-bilit\]i [i promisiuni, a pl\cerilor f\r\ nume, a r\t\cirilor,spaimelor [i suferin]elor inimaginabile, a celei mai profundem`ntuiri [i a vinei celei mai ad`nci. O, c`t de arz\tor sim]eam pelimb\ gustul am\rui al prim\verii! O, ce u[or adia v`ntul, juc`n-du-se cu [uvi]ele de p\r care at`rnau pe l`ng\ obrajii ei rumeni!Pe urm\ se apropiase de mine, ridicase ochii [i m\ v\zuse, se`nro[ise o clip\ u[or, ferindu-[i privirea `ntr-o parte; apoi eu i-amdat bine]e, sco]`ndu-mi p\l\ria de catehumen, [i Rosa, care `[irevenise repede, `mi r\spunse la bine]e z`mbitoare [i cumva cao mic\ doamn\, `n\l]`ndu-[i fa]a, apoi porni mai departe `ncet,cu pa[i siguri, cu un aer de superioritate, `nconjurat\ din toatep\r]ile de miile de dorin]e dr\g\stoase, de rug\min]ile [i deadmira]ia pe care eu i le trimiteam din urm\.

Asta se `nt`mplase c`ndva, `ntr-o duminic\, acum treizeci [icinci de ani, [i tot ceea ce se `nt`mplase atunci retr\iam `n clipaacesta: dealul [i ora[ul, v`ntul de m\r]i[or [i mirosul de mugure,Rosa [i p\rul ei castaniu, dorul `ncol]it [i teama dulce care m\sufoca. Totul era ca odinioar\ [i mi se p\rea c\ niciodat\ `n via]\

fusesem cu pu]in timp mai `nainte se afund\ `ntr-un abis, undeva`nd\r\tul meu, iar eu eram din nou t`n\r. Abia cu o or\ `nainte,cu c`teva clipe mai `nainte crezusem c\ [tiu prea bine ce `n-semnau dragostea, dorin]a, dorul, `ns\ nu fuseser\ dec`t dra-gostea [i dorul unui om `n v`rst\. Acum eram din nou t`n\r [iceea ce sim]eam `n mine, acest foc arz\tor, acest dor care m\sorbea, aceast\ pasiune `n stare s\ topeasc\ ghea]a ca v`ntul cald`n luna lui m\r]i[or, totul era proasp\t, nou [i autentic. O, cumse aprindeau din nou fl\c\ri date uit\rii, cum t\l\zuia cu ecoudin ad`nc fream\tul vremilor de odinioar\, cum se `nfl\c\ras`ngele, cum striga [i c`nta sufletul! Eram un copilandru decincisprezece sau [aisprezece ani, capul `mi era plin de latin\ [igreac\ [i de versurile minunate ale poe]ilor, g`ndurile `mi eraupline de n\zuin]e [i ambi]ii, fantezia `mi era plin\ de visuri deartist, dar mult mai profund, mai puternic [i mai `nrobitorp`lpìau [i se zb\teau `n mine fl\c\rile dragostei, foamea sexului,presim]irea devoratoare a volupt\]ii.

St\team sus, pe v`rful unui deal, undeva deasupra or\[eluluimeu natal, mirosea a v`nt de prim\var\ [i a violete timpurii, dinpanorama ora[ului vedeam sc`nteind apa rùlui care-l str\b\tea[i ferestrele casei `n care m\ n\scusem [i toate aveau un chip,un sunet [i un miros care te ame]eau cu plin\tatea, noutatea [icu emo]ia na[terii lor `n acea clip\, toate str\luceau `n culoriat`t de vii [i adiau, `n v`ntul prim\v\ratic, ca o suprarealitatetransfigurat\, a[a cum v\zusem eu c`ndva lumea `n prima tine-re]e, `n r\gazurile mele cele mai rodnice [i cele mai `nc\rcate depoezie. St\team pe deal, iar v`ntul `mi flutura `n plete; cu m`naabsent\, cuprins de dorin]a vis\toare a dragostei, am fr`nt dintufa abia `nverzit\ un mugur proasp\t, deschis abia pe jum\tate,l-am ]inut dinaintea ochilor, l-am mirosit (chiar [i numaisim]ind acest miros mi-am adus aminte cu ardoare de tot ceea cefusese odinioar\), apoi am apucat `n joac\ mugura[ul acela verdecu buzele care nu s\rutaser\ `nc\ nici o fat\ [i am `nceput s\-lmestec. {i sim]ind gustul acesta aspru, am\rui, aromat, mi-amdat seama dintr-odat\, foarte bine, ce anume tr\iesc [i c\ totul


p p q / / g

ea, dar n-am vrut s\ recunosc, ci i-am zis c\ eram la fel de `nal]i,c\ bunul Dumnezeu ne f\cuse unul pentru altul [i c\, mai t`rziu,ne vom c\s\tori. Atunci Rosa mi-a spus c\-i miroase a violete, am`ngenuncheat am`ndoi `n iarba m\runt\, de prim\var\, am c\utat[i am g\sit c`teva violete cu codi]e scurte, [i fiecare a oferit celui-lalt florile culese, iar c`nd se f\cu mai r\coare [i lumina c\deadeja oblic peste st`nci, Rosa mi-a spus c\ trebuie s\ plece acas\,a[a c\ pe dat\ ne-am `ntristat foarte tare, pentru c\ nu aveamvoie s-o `nso]esc, `ns\ acum exista un secret al nostru [i acestaera lucrul cel mai de pre] pe care `l aveam noi doi. Am r\masacolo, printre st`nci, mirosind violetele Rosei, m-am culcat lap\m`nt, pe buza unei v\i abrupte, cu fa]a `n jos, [i am privit spreora[, p`ndind p`n\ ce f\ptura ei mic\, dulce, ap\ru acolo, jos detot, trec`nd pe l`ng\ f`nt`n\ [i pe pod. {i acum [tiam c\ ajunsese`n casa ei p\rinteasc\, c\ umbla printr-o camer\ sau alta, `nvreme ce eu st\team aici, departe de d`nsa, dar de la mine p`n\la ea se `ntindea o leg\tur\, alerga un curent, adia un secret.

Ne-am rev\zut c`nd ici, c`nd colo, pe st`nci, la gardurilegr\dinilor, toat\ prim\vara aceea, [i ne-am d\ruit, pe c`nd lilia-cul d\dea `n floare, primul s\rut sfielnic. Era pu]in ceea ce noi,copiii, ne puteam d\rui unul celuilalt, s\rutul nostru era `nc\lipsit de ardoare [i de plin\tate [i n-am `ndr\znit dec`t s\-im`ngì `nceti[or c`rlion]ii din jurul urechilor, dar ne apar]ineatot ce erau `n stare s\ n\scoceasc\ iubirea [i bucuria noastr\,iar cu fiecare atingere sfioas\, cu fiecare necopt cuv`nt de dra-goste, cu fiecare moment de a[teptare reciproc\ `nv\]am o feri-cire nou\, urcam `nc\ o mic\ treapt\ pe scara iubirii.

Astfel, `ncep`nd cu Rosa [i cu violetele, am retr\it de la uncap\t la altul toat\ via]a mea sentimental\, sub auspicii maifavorabile. Rosa pieri pentru ca s\ apar\ Irmgard, soarele se`ncinse, stelele ame]ir\, dar nici Rosa, nici Irmgard nu mi-auapar]inut, a trebuit s\ urc treapt\ cu treapt\, s\ tr\iesc multe,s\ `nv\] multe, a trebuit s\ o pierd [i pe Irmgard, [i pe Anna.Pe fiecare fat\, dintre cele iubite odinioar\ `n tinere]ea mea, oiubeam acum din nou, dar de data aceasta eram `n stare s\ le

n-am mai iubit a[a cum o iubisem atunci pe Rosa. Acum, `ns\`mi era dat s\ o `nt`mpin altfel dec`t pe vremea aceea. Am v\zut-oro[ind c`nd m\ recunoscu, am observat ce efort f\cea s\-[iascund\ ro[ea]a, `nc`t mi-am dat seama de `ndat\ c\ ì eram peplac, c\ `nt`lnirea aceasta avea [i pentru ea aceea[i `nsemn\tateca [i pentru mine. {i `n loc s\-mi scot iar\[i p\l\ria, `n loc s\ stausolemn cu ea `n m`n\ p`n\ c`nd fata avea s\ treac\, am f\cut dedata aceasta, `n ciuda spaimei [i a st`ng\ciei mele, ceea ce-miporuncea imboldul s`ngelui, strig`ndu-i:

– Rosa! Slav\ Domnului c\ ai venit, frumoas\ fat\! ~mi e[tiat`t de drag\.

Poate c\ nu erau vorbele cele mai pline de duh care s-ar fiputut spune `n clipa aceea, dar spiritul n-avea ce c\uta `ntr-oasemenea `mprejurare, fusese suficient [i-at`t. Rosa nu lu\ o ati-tudine de doamn\ [i nici nu plec\ mai departe, Rosa se opri [ise uit\ la mine `nro[indu-se mai tare ca `nainte [i spun`nd:

– Bun\, Harry, `]i s`nt drag\ cu adev\rat?Ochii c\prui str\luceau pe chipul ei plin de vioiciune, iar eu

mi-am dat seama c\, din momentul `n care, `n duminica aceea,o l\sasem pe Rosa s\ plece mai departe, toat\ via]a [i iubirilemele din trecut fuseser\ false [i `nc`lcite [i pline de o prosteasc\nefericire. Acum `ns\, `ndreptasem gre[eala aceea, totul lua unalt curs, totul avea s\ fie bine.

Ne-am dat mìnile [i, m`n\ `n m`n\, am pornit-o agale maideparte, nespus de ferici]i, foarte f`st`ci]i, nu [tiam ce s\ nespunem [i ce s\ facem, din timiditate am `nceput s\ mergem mairepede [i a[a am alergat p`n\ ce ni se t\ie respira]ia, v\z`ndu-nenevoi]i s\ ne oprim, dar f\r\ s\ ne fi dat drumul la mìni.Am`ndoi eram `nc\ la v`rsta copil\riei [i nu prea [tiam ce s\facem unul cu cel\lalt, `n duminica aceea n-am apucat nicim\car s\ ne s\rut\m, dar eram imens de ferici]i. Am stat s\ netragem sufletul, ne-am a[ezat `n iarb\, eu ì m`ngìam m`na, iarea, cu cealalt\ m`n\, `mi netezea sfioas\ p\rul, pe urm\ ne-amridicat din nou, `ncerc`nd s\ ne m\sur\m, ca s\ vedem care dinnoi este mai `nalt [i, de fapt, eu eram cu un deget mai `nalt dec`t


p p q / / g

sub privirea unei femei, m\ atr\sese sclipirea alb\ a pielii uneifete, [i tot ceea ce odinioar\ pierdusem, recuperam acum.Fiecare dintre femeile acelea `mi apar]inea, fiecare `n felul ei.Iat\, aceasta era femeia cu ochii stranii, umbros-c\prui, cu p\ruldeschis la culoare ca inul, l`ng\ ea st\tusem c`ndva, pre] de unsfert de or\, la fereastr\, pe culoarul unui accelerat [i `mi ap\ruseapoi de mai multe ori `n vis – nu scotea nici un cuv`nt, dar eam-a `nv\]at me[te[uguri neb\nuite, `nsp\im`nt\toare, ucig\toare,`n ale dragostei. {i iat\ chinezoaica supl\, t\cut\, cu z`mbetul eisticlos, `nt`lnit\ `n portul Marseille, cu p\rul lins, negru casmoala, cu ochi plutitori, [i ea [tia lucruri nemaipomenite.Fiecare `[i avea secretul ei, mireasma p\m`ntului care oz\mislise, fiecare s\ruta [i r`dea `n felul ei, fiecare era pudic\ sauimpudic\ `n felul ei deosebit de al altora. Veneau [i plecau,torentul le purta c\tre mine, v`ltoarea lui m\ arunca spre ele, m\desp\r]ea de ele, `notam juc`ndu-m\ copil\re[te `n torentulb\rb\]iei mele, fermecat, p`ndit de primejdii, de surprize. {i m\miram la tot pasul, c`t de bogat\ fusese via]a mea, via]a aparentat`t de s\rac\ [i lipsit\ de dragoste, a lupului de step\, c`t de`mbel[ugat\ fusese ea `n iubiri, `n ocazii, `n ispite. Aproape petoate le pierdusem sau fugisem de ele, m\ poticnisem de ele [itrecusem mai departe, le uitasem cu repeziciune – dar iat\, toatese p\strau aici, f\r\ nici o excep]ie, cu sutele. Iar acum le vedeam,eram al lor, m\ deschideam spre ele, afund`ndu-m\ `n infernullor cu lic\riri trandafirii. Mi-a revenit [i oferta seduc\toare pecare mi-o f\cuse Pablo c`ndva, precum [i altele de mai `nainte, pecare, la vremea lor, nici m\car nu le pricepusem, jocuri fan-tastice `n trei [i `n patru, toate m\ atr\geau sur`z\toare acum `niure[ul lor. S-au `nt`mplat multe lucruri, am jucat multe jocuri,dar cuvintele nu le pot reda `n nici un chip.

Din infinitul torent al ispitelor, al viciilor, al complica]iilorie[eam din nou la suprafa]\, calm, t\cut, `narmat, `nc\rcat decuno[tin]e, `n]elept, cu o experien]\ profund\, maturizatpentru Hermina. Ea, Hermina, ap\rea ca ultima figur\ `n mi-tologia mea plin\ de personaje, ca ultimul nume dintr-un [ir

insuflu iubirea, s\ d\ruiesc fiec\reia c`te ceva, s\ primesc de lafiecare ceva `n dar. Dorin]e, visuri [i posibilit\]i, care odinioar\nu existaser\ dec`t `n fantezia mea, deveniser\ acum realitate, [ieu le tr\iam aievea. O, voi flori frumoase, voi toate, Ida [iLore, voi toate acelea pe care le-am iubit timp de o var\, de olun\, de o zi!

Am priceput c\ eram acum tinerelul acela dr\gu], `nfl\c\rat,pe care `l v\zusem mai `nainte alerg`nd plin de zel `nspre poartadragostei, c\ acum tr\iam total aceast\ fr`ntur\ din mine, carenu se `mplinise dec`t `n a zecea, `n a mia ei parte, c\ o l\sams\ creasc\ nest`njenit\ de toate celelalte figuri ale eului meu,netulburat\ de g`nditor, netorturat\ de lupul de step\, ne`ngr\-dit\ de poet, de fantast, de moralist. Nu, acum nu eram altcevadec`t un `ndr\gostit, nu respiram nici o alt\ fericire [i nici o alt\suferin]\ dec`t pe acelea ale dragostei. Irmgard m\ `nv\]ase dejas\ dansez, Ida, s\ s\rut, iar cea mai frumoas\, Emma, a fost ceadintì care, `ntr-o sear\ de toamn\, sub coroana frem\t\toare aunui ulm, mi-a `ng\duit s\-i s\rut s`nii bronza]i [i s\ beau dincupa pl\cerii.

Mi-a fost dat s\ tr\iesc multe lucruri `n micul teatru al luiPablo, dar nici a mia parte dintre ele nu poate fi redat\ princuvinte. Toate fetele pe care le iubisem vreodat\ `mi apar]ineau,fiecare `mi d\ruia ceea ce numai ea putea s\ d\ruiasc\, fiec\reiaì d\ruiam ceea ce numai ea [tia s\ ia de la mine. Mi-a fost dat s\gust din plin dragostea, fericirea, voluptatea, dar [i r\t\cirea [isuferin]a, `n gr\dina mea `nflorea acum, la ceasul acesta fermecat,de vis, toat\ iubirea pe care o pierdusem `n via]\, aduc`ndu-miflori ginga[e, caste, flori p\tima[e, `nfl\c\rate, flori `ntunecatecare se ofileau repede, volupt\]i fulger\toare, reverii ad`nci, me-lancolii incandescente, moarte `nfrico[at\, rena[tere radioas\.Am `nt`lnit femei pe care nu puteai s\ le c`[tigi dec`t la iu]eal\,asalt`ndu-le, [i altele pe care erai fericit s\ le po]i curta `ndelung[i cu mult\ precau]ie; m\ `nt`mpina, iar\[i, clarobscurul fiec\ruiungher al vie]ii mele `n care, odinioar\, chiar [i numai pentruun singur minut, `mi vorbise glasul sim]urilor, m\ `ncinsesem


p p q / / g

Unde era Pablo? Unde era Hermina? Unde era individulacela inteligent, care p\l\vr\gise at`t de frumos despre modelareapersonalit\]ii?

Am mai privit o dat\ `n oglind\. Fusese o nebunie. ~nd\r\tulperetelui de sticl\ nu era nici un lup care s\-[i roteasc\ limba `ngur\. ~n oglind\ eram eu, era Harry, cu chipul `nnegurat, p\r\sitde toate jocurile, obosit de toate viciile, cumplit de palid, dar,orice s-ar spune, un om, orice s-ar spune, un ins cu care puteai s\stai de vorb\.

– Harry, am spus eu, ce faci acolo?– Nimic, spuse cel din oglind\, a[tept doar. A[tept moartea.– Dar unde e moartea? l-am `ntrebat eu.– Vine, spuse cel\lalt. {i din `nc\perile goale ale teatrului am

auzit acordurile unei muzici, ale unei muzici frumoase [i `nfio-r\toare, acordurile muzicii din Don Juan, care acompaniaz\ apa-ri]ia oaspetelui de piatr\. Acordurile glaciale r\sunau `nfior\tor`n cl\direa aceea fantomatic\, venind de pe lumea cealalt\, de pet\r`mul nemuritorilor.

– Mozart! am g`ndit, evoc`nd astfel cele mai dragi [i mai su-blime imagini ale vie]ii mele interioare.

{i-atunci, `n spatele meu a r\sunat un hohot de r`s, un hohotlimpede [i rece ca ghea]a, venit dintr-un alt t\r`m, necunoscutoamenilor, din t\r`mul marilor suferin]e, un r`s iscat dintr-unumor dumnezeiesc. M-am `ntors, p\truns de r\ceala [i de`nc`ntarea acelui r`s, [i iat\, Mozart se apropie, trecu r`z`nd pel`ng\ mine, se `ndrept\ agale spre una dintre u[ile lojelor, odeschise [i intr\, iar eu l-am urmat curios pe acest zeu al tinere]iimele, c\ruia toat\ via]a i-am d\ruit dragostea [i admira]ia mea.Muzica r\suna `n continuare. Mozart st\tea l`ng\ balustradalojei, nu se mai vedea nimic din teatru, spa]iul nem\rginit erainundat de bezn\.

– Vede]i, spuse Mozart, merge [i f\r\ saxofon. Cu toate c\ nua[ vrea s\ diminuez cu nimic importan]a acestui faimosinstrument.

– Unde ne afl\m? l-am `ntrebat eu.

infinit, mi-am rec\p\tat de `ndat\ luciditatea [i am pus cap\tbasmului iubirii, pentru c\ nu vroiam s\ m\ `nt`lnesc cu ea aici,`n clarobscurul unei oglinzi fermecate, ei nu-i apar]inea numaiuna dintre piesele jocului meu de [ah, ci `ntregul Harry. O,acum `mi voi modifica jocul figurilor mele `n a[a fel, `nc`t totuls\ aib\ leg\tur\ cu ea [i s\ m\ poarte spre `mplinire.

Torentul m\ aruncase la ]\rm, m\ aflam din nou `n culoarult\cut cu loje al teatrului. Ce s\ fac? Am b\gat m`na `n buzunars\ scot figurile, dar impulsul se [i stinsese. Universul acesta alu[ilor, al inscrip]iilor, al oglinzilor magice m\ `nconjura inepui-zabil. Nehot\r`t, am citit urm\toarea inscrip]ie, care m\ f\cu s\m\ `nfiorez:

CUM S| UCIZI PRIN DRAGOSTE

a[a scria acolo. ~ntr-o fulger\toare tres\rire mi-a ap\rut pen-tru o secund\ imaginea unei amintiri: era Hermina, st\tea la omas\ dintr-un restaurant, deodat\ uitase de vin [i de m`ncare,pierz`ndu-se `ntr-o convorbire abisal\, cu o seriozitate `nfior\-toare `n privire, [i spun`ndu-mi c\ m\ va face s\ m\ `ndr\gos-tesc de d`nsa numai ca s-o omor cu m`na mea. Un val cople[itorde team\ [i de `ntuneric mi se rev\rs\ `n inim\, dintr-odat\ mi-areap\rut totul dinaintea ochilor, dintr-odat\ am sim]it din nou,`n str\fundurile sufletului, suferin]a [i destinul. Dezn\d\jduit,am b\gat m`na `n buzunar ca s\ scot figurile, ca s\ pun la calepu]in\ magie [i s\ modific or`nduiala de pe tabla mea de [ah.Dar n-am mai g\sit nici una dintre figuri. ~n locul lor, am scosdin buzunar un cu]it. Speriat de moarte, am alergat pe cordor,pe l`ng\ u[i, apoi dintr-odat\ m-am pomenit dinaintea uria[eioglinzi, `n care am privit. ~n oglind\ se afla, la fel de `nalt ca [imine, un lup uria[, frumos, st\tea pe loc, clipind cu sfial\ dinochii lui nelini[ti]i. A clipit scurt spre mine, a r`s pu]in, `nc`tcol]urile botului i se dezlipir\ pentru o clip\, l\s`nd s\ i se vad\limba ro[ie.


p p q / / g

mul]imea aceea greoaie tr\gea de el, cum sorbea din el; l-amv\zut [i pe el t`r`ndu-se obosit, cu pa[i de martir.

– ~n tinere]ea mea, am remarcat eu cu triste]e, se considerac\ nu pot fi imaginate culmi mai contrastante dec`t ace[ti doimuzicieni.

Mozart r`se.– Da, a[a se `nt`mpl\ `ntotdeauna. Privite de la o oarecare

distan]\, culmile extreme de genul acesta `ncep, de obicei, s\semene din ce `n ce mai mult una cu alta. De altfel, instru-menta]ia prea abundent\ nu a fost o gre[eal\ personal\ a luiWagner sau a lui Brahms, ci o eroare a epocii lor.

– Cum? {i pentru asta ei trebuie s\ isp\[easc\ at`t de greu? amexclamat eu cu repro[ `n glas.

– Bine`n]eles. Aceasta este calea judec\]ii. Abia dup\ ce vorfi isp\[it vina epocii lor, se va vedea dac\ mai r\m`ne o contri-bu]ie personal\ care s\ justifice tragerea lor la r\spundere.

– Bine, dar ei n-au nici o vin\!– Fire[te c\ nu. Cu ce s`nt ei vinova]i c\ Adam s-a `nfruptat

din m\r, [i cu toate acestea trebuie s\ isp\[easc\.– Dar este `ngrozitor.– Desigur, via]a este `ntotdeauna `ngrozitoare. Vina nu este

nicidecum a noastr\, [i totu[i s`ntem r\spunz\tori. ~ndat\ cete-ai n\scut, e[ti vinovat. Am impresia c\ a]i avut parte de ni[telec]ii de religie cam ciudate, de vreme ce nu [tia]i acest lucru.

M\ aflam `ntr-o stare destul de mizerabil\. M\ vedeam pemine `nsumi, un pelerin mort de oboseal\, str\b\t`nd pustiullumii celeilalte, `nc\rcat cu multele c\r]i nefolositoare pe carele scrisesem, cu toate articolele, cu toate foiletoanele, urmat dearmata de ze]ari care trebuiser\ s\ lucreze la ele, de armata de ci-titori care trebuiser\ s\ `nghit\ toate acestea. Dumnezeule! {i pedeasupra mai existau [i Adam, [i m\rul, [i tot ce mai `nsemnap\catul originar. A[adar, trebuia s\ isp\[esc pentru toate acestea`n purgatoriul f\r\ de sf`r[it [i abia dup\ aceea s-ar putea pune`ntrebarea dac\, dincolo de ele, mai exist\ [i o contribu]iepersonal\, ceva propriu, sau dac\ nu cumva toate faptele mele [i

– S`ntem `n ultimul act din Don Giovanni, Leporello a `n-genuncheat deja. O scen\ admirabil\, chiar [i muzica e destulde bun\, `n fine. Dar nu-i a[a c\, `n ciuda aspectelor ei umane, sesimte `n ea adierea celuilalt t\r`m, adic\ r`sul?

– Este ultima partitur\ mare care s-a mai scris, am spus eu cugravitatea unui profesor de [coal\. Fire[te, a mai fost [i Schubert,a mai fost [i Hugo Wolf, nici pe s\rmanul, minunatul Chopinnu trebuie s\-l uit\m. V-a]i `ncruntat, maestre – o, da, mai exist\[i Beethoven, [i el este minunat. Dar, oric`t de frumoase ar fitoate crea]iile lor, ele au `ntr-`nsele ceva fragmentar, ceva ce parec\ vrea s\ se descompun\, un bronz at`t de perfect nu a mai fostturnat de m`na omului de la Don Giovanni `ncoace.

– Nu v\ osteni]i at`t, r`se Mozart cumplit de ironic. Se vedetreaba c\ [i dumneavoastr\ s`nte]i muzician? Ei, eu am renun]atla meserie, am preferat s\ m\ retrag. Numai a[a, de pl\cere, m\mai uit [i eu c`teodat\ s\ v\d ce se `nt`mpl\ pe-aici.

{i-a ridicat mìnile de parc\ ar fi dirijat, iar undeva a r\s\ritluna sau un alt astru palid, m-am uitat peste balustrad\ [i privireami-a c\zut `n incomensurabilele ad`ncimi spa]iale `n care pluteaucea]\ [i nori, se `ntrez\reau mun]i [i ]\rmuri de mare, iar sub noise `ntindea, c`t lumea de mare, o c`mpie sem\n`nd cu un de[ert.Pe c`mpia aceasta am z\rit un domn `n v`rst\, cu barb\ lung\,conduc`nd, cu chipul marcat de suferin]\, o coloan\ uria[\ dec`teva zeci de mii de b\rba]i `nve[m`nta]i `n negru. Imaginea eratrist\ [i dezolant\, iar Mozart spuse:

– Vede]i, acesta este Brahms. El n\zuie[te spre m`ntuire, darmai e `nc\ mult p`n\ atunci.

Am aflat c\ miile acelea de oameni `n negru erau interpre]iivocilor [i ai notelor care, dup\ sentin]a lui Dumnezeu, prisoseau`n partiturile sale.

– Prea multe instrumente, o mare risip\ de material, ziseMozart d`nd din cap.

{i imediat dup\ aceea l-am v\zut m\r[\luind, `n fruntea uneicoloane la fel de mari, pe Richard Wagner [i am sim]it cum


p p q / / g

`ncurc\turi. Locul acesta nu era bun, nu suportam s\ mai r\m`naici. Toate acestea trebuiau s\ se sf`r[easc\.

Dinaintea mea, `n marea oglind\ de perete, st\tea Harry.Nu ar\ta bine deloc, ar\ta cam la fel ca `n noaptea de dup\vizita lui la profesor [i dup\ balul de la Vulturul Negru. Dartoate acestea se `nt`mplaser\ demult de tot, cu ani, cu secole `nurm\; Harry `mb\tr`nise, `nv\]ase s\ danseze, fusese spec-tatorul teatrului magic, `l auzise pe Mozart r`z`nd, nu-i mai erateam\ de dansuri, de femei, de cu]ite. P`n\ [i omul mediocru sematurizeaz\ dup\ ce a parcurs c`teva secole. L-am privit `n-delung pe Harry `n oglind\: `l mai cuno[team bine, mai sem\na`nc\, pu]in de tot, cu Harry cel de cincisprezece ani care, `ntr-oduminic\ de martie, se `nt`lnise cu Rosa, sco]`ndu-[i `n fa]a eip\l\ria de catehumen. {i totu[i `mb\tr`nise de atunci cu c`tevasute de ani[ori, f\cuse muzic\ [i filozofie, se s\turase de ele,tr\sese la m\sea vin de Alsacia la Casca de O]el, avusese cusavan]ii cumsecade dispute despre Kri[na, le iubise pe Erika[i pe Maria, fusese prieten cu Hermina, tr\sese cu pu[ca `nautomobile [i se culcase cu o chinezoaic\ sub]iric\, se `nt`lnisecu Goethe [i cu Mozart, g\urind ici [i colo plasa timpului [i arealit\]ii aparente `n care continua s\ fie prins. Chiar dac\pierduse piesele acelea dr\gu]e de [ah, avea totu[i un cu]it calumea `n buzunar. D\-i `nainte, b\tr`ne Harry, individ b\tr`n[i obosit!

La dracu’, ce gust amar mai avea [i via]a asta! L-am scuipatpe Harry cel din oglind\ [i i-am dat un picior, sf\r`m`nd oglinda`n ]\nd\ri. Am pornit `ncet pe coridorul r\sun\tor, privind cuaten]ie la u[ile care `mi promiseser\ at`tea lucruri frumoase: peniciuna dintre ele nu se mai vedea vreo inscrip]ie. Am trecut`ncet prin fa]a tuturor celor o sut\ de u[i ale teatrului magic. Nufusesem ast\zi la balul mascat? De atunci se scursese un veac. ~ncur`nd nu vor mai exista ani. Mai era ceva de f\cut, Herminacontinua s\ a[tepte. Va fi o nunt\ stranie. Pluteam la voia`nt`mpl\rii, m`nat de un val tulbure, cu sentimente tulburi,sclav, lup de step\. La dracu’!

consecin]ele lor nu fuseser\ dec`t un fel de spum\ zadarnic\ pe`ntinsul m\rii, un joc absurd `n torentul `nt`mpl\rilor!

Mozart `ncepu s\ r`d\ tare v\z`ndu-mi chipul consternat.Se t\v\lea de r`s [i b\tea din picioare sco]`nd ni[te zgomotestridente. {i atunci a strigat la mine:

– Hei, tinere, te m\n`nc\ limba mereu, pl\m`nu-]i se umfl\greu? }i-e g`ndul la cititori, la aceste hoituri de ciori, la s\rmaniiron]\itori, la ze]arii bezmetici, la ace[ti eretici, la blestema]iia]`]\tori [i de s\bii ascu]itori? R`sul te-apuc\, balaur-n\luc\,hohot nest\p`nit, scandalul s-a pornit, `n pantaloni te-ai mur-d\rit. O, inim\ cu al credinciosului har, cu cerneala ta neagr\ detipar, `]i fac o lum`nare `n dar, c\ eu mi-s mare [trengar.Tres\rit, plesc\it, reprezentat, farsa a aranjat, din coad\ a dat,nu prea mult a tremurat. Domnul a poruncit, dracul s\ te ia avenit, s\ te p\lmuiasc\ [i s\ te mu[truluiasc\ pentru c\ ai`nnegrit [i ai m`zg\lit, pentru c\ toate astea de fapt de la al]iile-ai ciugulit.

Bine, dar asta era prea de tot, de furie n-am mai avut nicim\car r\gazul s\ r\m`n sub impresia melancoliei. L-am apucatpe Mozart de codi]\, el se `ndep\rt\ `n zbor, iar coada i se alungidin ce `n ce mai mult, ca o coad\ de comet\ de cap\tul c\reiaeram ag\]at eu, str\b\t`nd lumea ca un v`rtej. Drace, dar frigmai era `n lumea asta! Nemuritorii \[tia suportau un aer gla-cial, al naibii de rarefiat. Dar pe ei, un asemenea aer ì umpleade veselie, de asta am putut s\-mi mai dau seama `n scurtulmoment `nainte s\ le[in. M-a invadat o veselie cu gust iute-amar,o veselie t\ioas\, cu sclipiri metalice glaciale, un chef de a r`dela fel de limpede, de s\lbatic [i de extraterestru a[a cum o f\cuseMozart. Dar `n clipa aceea mi s-a t\iat respira]ia [i mi-ampierdut cuno[tin]a.

Mi-am revenit, dar eram r\t\cit [i zdrobit, lumina alb\ a co-ridorului se reflecta pe podeaua lucioas\. Nu ajunsesem printrenemuritori, `nc\ nu. M\ aflam `n continuare `n lumea p\m`ntean\a enigmelor, a suferin]elor, a lupilor de step\, a chinuitoarelor


p p q / / g

parfum delicat [i l\sa s\ se `ntrevad\ lic\rul slab al urechiu[eifrumos modelate.

Iat\, dorin]a ei era `mplinit\. ~nainte de a fi fost pe deplin amea, eu `mi omor`sem iubita. ~nf\ptuisem incredibilul, iar acumc\zusem `n genunchi, privind-o fix [i nepricep`nd `nsemn\tateafaptei mele, ne[tiind m\car dac\ f\cusem un lucru bun [i dreptsau dimpotriv\. Ce-ar spune inteligentul juc\tor de [ah, ce-arspune Pablo despre-a[a ceva? Nu [tiam nimic, nu eram `n stares\ g`ndesc. Gura rujat\ ardea din ce `n ce mai ro[ie pe chipulcare se stingea. A[a fusese `ntreaga mea via]\, a[a fusese [i stro-pul meu de fericire [i de dragoste, `ntocmai ca gura aceasta`mpietrit\: un pic de ro[u pictat pe chipul unui mort.

{i de pe fa]a ne`nsufle]it\, de pe umerii albi, ne`nsufle]i]i, depe bra]ele albe, ne`nsufle]ite, adia, strecur`ndu-se `ncet, un fior,o pustietate [i o singur\tate glacial\, o r\ceal\ din ce `n ce maimare, care `ncepuse s\-mi anchilozeze mìnile [i buzele. Oare s\fi stins eu soarele? S\ fi ucis eu inima a tot ceea ce `nsemna via]\?S\ fi `nceput invazia ucig\torului frig cosmic?

~nfiorat, m\ holbam la fruntea `mpietrit\, la c`rlion]ul `m-b\]o[at, la luciul `nghe]at, palid al urechii. R\ceala ce izvoradin ele era ucig\toare, [i totu[i frumoas\: vibra, r\suna minu-nat, era muzic\!

Nu sim]isem, oare, mai `nainte, fiorul acesta care sem\na,totodat\, cu un fel de fericire? Nu mai auzisem, oare, muzicaaceasta? Ba da, la Mozart, la nemuritori.

~mi venir\ `n minte ni[te versuri pe care le g\sisem undevac`ndva:

Dimpotriv\, noi ne `nt`lnir\m

~n eterul `nghe]at, cu stele,

Noi cu ziua [i-ora o sf`r[ir\m,

Nu s`ntem masculi, b\tr`ni, femele...

Rece ni-i traiul, statornic [i drept,

Rece ca a[trii r`dem etern `n `nalt...

M-am oprit dinaintea ultimei u[i. Valul cel tulbure m\purtase p`n\ `n dreptul ei. O, Rosa, tinere]e `ndep\rtat\, o,Goethe [i Mozart!

Am deschis. ~nd\r\tul u[ii am dat de o priveli[te simpl\ [ifrumoas\. Pe jos, pe covoare z\ceau doi oameni goi, erau fru-moasa Hermina [i frumosul Pablo, unul l`ng\ cel\lalt, dor-mind ad`nc, epuiza]i de jocul dragostei, un joc care pare at`t delacom [i care, totu[i, te face s\ te saturi at`t de repede. Oamenifrumo[i, frumo[i, imagini minunate, corpuri splendide. Subs`nul st`ng al Herminei se z\rea o pat\ rotund\, proasp\t\,vine]ie, mu[c\tura s\rutului p\tima[ al din]ilor frumo[i, str\-lucitori, ai lui Pablo. Acolo unde se vedea pata mi-am `nfiptcu]itul, b\g`nd toat\ lama. Pe pielea fraged\, alb\ a Hermineise prelinse s`nge. A[ fi [ters cu s\rut\rile mele s`ngele acesta,dac\ totul ar fi fost altfel, dac\ totul ar fi decurs altfel. Decin-am f\cut-o; priveam doar cum curgea s`ngele [i am v\zut cumi s-au deschis ochii pentru o clip\, `ndurera]i, profund uimi]i.„De ce o fi uimit\?“ m-am g`ndit eu. Pe urm\ m-am mai g`nditc\ ar trebui s\-i `nchid ochii. Dar ei se `nchiser\ iar, de la sine.A[adar, se `nt`mplase. Ea se r\suci pu]in pe o parte, de lasubsuoar\ p`n\ la s`n am v\zut jocul unei umbre fine, delicate,care parc\ voia s\-mi aminteasc\ de ceva. Uitare! Apoi a r\masnemi[cat\.

Am privit-o `ndelung. ~n cele din urm\, m\ de[tept\ unfior [i am dat s\ plec. {i-atunci am v\zut cum Pablo se ridic\,am v\zut cum deschide ochii, `ntinz`ndu-[i mìnile [i picioa-rele, am v\zut cum se apleac\ deasupra frumoasei moarte [i cumz`mbe[te. „Individul acesta nu va putea s\ fie niciodat\ serios,mi-am spus eu, z`mbe[te din te miri ce“. Pablo `ndoi cu grij\col]ul covorului [i o acoperi pe Hermina p`n\ la s`n, astfel `nc`trana nu i se mai vedea, apoi, pe neauzite, p\r\si loja. Unde seducea? Oare to]i m\ p\r\seau? Am r\mas singur cu moarta pejum\tate acoperit\, cu cea pe care o iubeam [i o invidiam.C`rlion]ul de b\ie]andru ì at`rna pe fruntea palid\, gura ìstr\lucea purpurie pe chipul alb ca varul, p\rul ei r\sp`ndea un


p p q / / g

profund\ la chinurile mele, `nv`rti blestematele [uruburi [i`ndrept\ p`lnia de tabl\. R`z`nd, d\du drumul acelei muzicidenaturate [i otr\vite s\ se infiltreze `n spa]ii [i, r`z`nd, `mir\spunse:

– Te rog, f\r\ patos, stimate vecin! Apropo, ai b\gat deseam\ acel ritardando? Ce idee, nu-i a[a? Da, [i-acum las\-tep\truns, om ner\bd\tor ce e[ti, de g`ndul acestui ritardando –ascult\-i ba[ii, ì auzi ce dumnezeie[te intr\? – [i `ng\duie-iacestei idei a b\tr`nului Händel s\ p\trund\ `n inima-]i cuprins\de nelini[te [i s-o potoleasc\! Ascult\, omule]ule, f\r\ patos [if\r\ ironie, [i vei vedea cum dincolo de v\lul de cretinism ire-mediabil al acestui aparat caraghios plute[te f\ptura `ndep\rtat\a muzicii zeilor! }ine minte, se pot trage unele `nv\]\minte dinasta. Observ\ cum tubul acesta sonor face `n aparen]\ un lucrudintre cele mai proste[ti, mai nefolositoare [i mai ne`ng\duite,lu`nd o muzic\ interpretat\ undeva [i zv`rlind-o f\r\ nici undiscern\m`nt, proste[te [i grosolan, ba `n plus [i desfigur`nd-o,`ntr-un loc str\in, care nu i se potrive[te – [i totu[i, tubul acestanu-i poate distruge muzicii spiritul ei originar, el nu face dec`ts\-[i tr\deze, datorit\ muzicii, propria tehnic\ deplorabil\ [ifunc]ionalitatea v\duvit\ de spirit! Ascult\ cu aten]ie,omule]ule, c\ci `]i va fi de folos! A[adar, destup\-]i urechile!A[a. Iar acum ascult\ nu numai un Händel siluit de aparatul deradio, care, chiar [i sub aceast\ `nf\]i[are mizerabil\, tot divinr\m`ne – ci ascult\ [i vezi totodat\, stimabile, admirabila para-bol\ a tot ceea ce este via]\. Ascult`nd radioul, ascul]i [i vezilupta primordial\ dintre idee [i fenomen, dintre eternitate [itimp, dintre divin [i omenesc. ~ntocmai cum radioul, dragulmeu, arunc\ timp de zece minute cea mai splendid\ muzic\ dinlume, f\r\ nici un discern\m`nt, `n cele mai imposibile `nc\peri,`n saloane burgheze [i `n mansarde, printre abona]ii s\i carestau la taclale, `[i umfl\ burta, casc\ sau dorm, `ntocmai cum els\r\ce[te muzica de frumuse]ea ei senzual\, provoc`ndu-istric\ciuni, zg`rieturi, [i h`rìeli, f\r\ totu[i s\ reu[easc\ a-i`n\bu[i pe deplin spiritul – exact la fel `mpr\[tie de-a valma [i

Atunci u[a lojei s-a deschis [i a intrat Mozart, f\r\ codi]\,f\r\ pantaloni trei-sferturi [i f\r\ pantofi cu cataram\, `mbr\catmodern, `nc`t l-am recunoscut abia dup\ ce l-am privit `nc\ odat\. S-a a[ezat foarte aproape de mine, era c`t pe ce s\-l ating [is\-l avertizez s\ nu se murd\reasc\ cu s`ngele scurs pe podea dins`nul Herminei. A[ez`ndu-se, a `nceput s\ se preocupe minu]iosde c`teva aparate [i instrumente mici, r\sp`ndite peste tot, acor-d`nd acestui lucru o mare importan]\, ba tr\gea [i `n[uruba, bade[uruba ceva, iar `n acest timp eu m\ uitam cu admira]ie ladegetele lui iscusite, iu]i, pe care mi-ar fi pl\cut s\ le v\d o dat\c`nt`nd la pian. ~ng`ndurat, m\ uitam la el, dar de fapt nu eram`ng`ndurat, ci visam, pierdut `n admira]ia pentru frumoasele [iinteligentele lui mìni, sentimentul c\ se afla at`t de aproape demine m\ `nc\lzea, dar m\ [i intimida oarecum. De fapt, nu eramatent deloc la ce f\cea, la ce `n[uruba [i treb\luia el acolo.

Asamblase `ns\ un aparat de radio pe care `l f\cuse s\ func-]ioneze; conect\ difuzorul [i `mi spuse:

– Ascult Münchenul, Concerto grosso `n Fa major de Händel.~ntr-adev\r, spre mirarea [i groaza mea de nedescris, p`lnia

diabolic\ de tabl\ `ncepu `ndat\ s\ scuipe acel amestec demucozit\]i bronhiale [i de gum\ morfolit\ `ntre m\sele pe careposesorii de gramofoane [i abona]ii radioului au convenit s\-lnumeasc\ muzic\ – iar dincolo de r`gìtul [i h`rìtul acela seputea recunoa[te, `ntr-adev\r, ca sub o crust\ groas\ de impu-rit\]i, imaginea veche, scump\, structura nobil\ a acestei muzicidivine, compozi]ia regeasc\, respira]ia larg\, r\coroas\, sunetulplin, amplu, al instrumentelor de coarde.

– Dumnezeule, am exclamat `ngrozit, Mozart, ce ave]i deg`nd? Cu adev\rat vre]i s\ v\ face]i [i s\-mi face]i o porc\rie caasta? Adic\ ve]i `ng\dui s\ fim teroriza]i de un aparat at`t dehidos, acest a[a-zis triumf al epocii noastre, cea mai recent\arm\ a ei care ì va aduce victoria `n lupta pentru distrugereaartei? De ce crede]i c\ e necesar, Mozart?

Omul cel straniu r`se de se pr\p\di, r`sul suna rece [i fan-tomatic, surd, dar nimicea totul `n calea lui! Asist\ cu pl\cere


p p q / / g

`ncuviin]asem [i luasem `n considera]ie ideea aceasta at`t de `n-grozitoare [i de stranie, dar o [i ghicisem dinainte? Poate, totu[i,pentru c\ era propria idee? {i de ce o omor`sem pe Herminatocmai `n momentul `n care o g\sisem goal\ `n bra]ele altuia?R`sul surd al lui Mozart suna atoate[tiutor [i sarcastic.

– Harry, mi-a spus, e[ti un m\sc\rici. Oare fata aceastafrumoas\ s\ nu-[i fi dorit `ntr-adev\r de la tine nimic altcevadec`t o lovitur\ de cu]it? Asta s\ i-o spui cui vrei, nu mie! Ei,dar cel pu]in ai lovit cum trebuie, s\rmana copil\ e moart\de-a binelea. Poate c\ e timpul s\-]i dai seama de consecin]elegalanteriei tale fa]\ de aceast\ mic\ doamn\. Sau vrei cumva s\scapi de consecin]e?

– Nu, am strigat eu. Oare nu `n]elegi? S\ scap de conse-cin]e! Nu-mi doresc nimic altceva dec`t s\ isp\[esc, s\ isp\[esc,s\ isp\[esc, s\-mi plec capul sub secure [i s\ m\ las pedepsit[i nimicit.

Mozart m\ privi cu o ironie insuportabil\.– Ce patetic mai e[ti! Dar tot vei `nv\]a ce-i umorul, Harry.

Umorul este `ntotdeauna un umor negru, iar dac\ va fi necesar`l vei `nv\]a `n ceasuri negre. E[ti preg\tit pentru a[a ceva? Da?Bine, atunci intr\ la procuror [i supune-te procedurii acelui`ntreg aparat, lipsit de umor, al oamenilor legii p`n\ c`nd, cus`nge rece, ]i se va t\ia capul `ntr-o `nchisoare, `n zori de zi.A[adar, e[ti preg\tit pentru a[a ceva?

Dinaintea mea s-a aprins fulger\tor o inscrip]ie: iar eu amdat din cap `n semn c\ s`nt de acord. O curte pustie, `ntre patruziduri cu ferestruici z\brelite, o ghilotin\ aranjat\ cu grij\, oduzin\ de domni `mbr\ca]i cu redingote [i robe de magistra]i,iar la mijloc st\team eu, zgribulit, `n aerul cenu[iu al zorilor deziu\, cu inima str`ns\, jalnic de `nsp\im`ntat, dar eram preg\tit,eram de acord. La comand\, am f\cut un pas `nainte, [i tot lacomand\ am `ngenuncheat. Procurorul [i-a scos toca, [i-a dresglasul, iar to]i ceilal]i domni [i-au dres [i ei glasul. }inea `n m`n\o h`rtie solemn\, desp\turit\, din care citi:

via]a, a[a-zisa realitate, splendidul joc al imaginilor lumii, obli-g`ndu-ne s\ ascult\m dup\ Händel o conferin]\ despre tehnicade camuflare a bilan]urilor `n `ntreprinderile industriale mij-locii, f\c`nd din cele mai fermec\toare acorduri orchestrale oflegm\ de sunete dezagreabile, strecur`ndu-[i peste tot tehnica,func]ionalitatea, derizoriul [i de[ert\ciunea `ntre idee [i rea-litate, `ntre orchestr\ [i ureche. Toat\ via]a este a[a, micu]ule,iar noi trebuie s\ o accept\m a[a cum e [i, dac\ nu s`ntemn\t\r\i, atunci r`dem. Oamenii de genul dumitale nu au nici undrept s\ profereze critici la adresa radioului sau a vie]ii. Maibine `nva]\ `ntì s\ ascul]i! ~nva]\ s\ iei `n serios ceea ce merit\s\ fie luat `n serios [i r`zi de toate celelalte! Sau poate c\ dum-neata `nsu]i ai procedat mai bine, cu mai mult\ noble]e, cu maimult\ inteligen]\, cu mai mult gust? Da’ de unde, monsieurHarry, n-ai procedat defel a[a. Ai f\cut din via]a dumitaleistoria oribil\ a unui om bolnav, iar din talentul dumitale, o ne-norocire. {i, dup\ cum v\d, n-ai [tiut cum s\ te folose[ti de ofat\ at`t de dr\gu]\, de o fat\ at`t de t`n\r\ [i de `nc`nt\toare `nalt mod, dec`t `nfig`ndu-i un cu]it `n trup, nimicind-o! Crezi c\este bine ce ai f\cut?

– Bine? Da’ de unde! am exclamat eu dezn\d\jduit. Dumne-zeule, totul este at`t de fals, at`t de infernal, at`t de prostesc [i der\u! S`nt un dobitoc, Mozart, un dobitoc prost [i r\u, bolnav[i stricat, ave]i dreptate de mii [i mii de ori. ~ns\ `n ceea ce oprive[te pe fata aceasta: ea a vrut s\ se `nt`mple a[a, eu n-amf\cut dec`t s\ `ndeplinesc propria ei dorin]\.

Mozart r`se surd, dar avu bun\tatea s\ `nchid\ radioul. Felul`n care m\ ap\ram `mi suna dintr-odat\ [i mie, care fusesemp`n\ atunci deplin convins de juste]ea lui, destul de nes\buit.C`ndva, c`nd Hermina – mi-am amintit eu brusc – vorbisedespre timp [i eternitate, eu acceptasem pe loc s\ consider c\g`ndurile ei erau oglinda propriilor mele g`nduri. Acceptasem`ns\ ca pe ceva de la sine `n]eles s\ cred c\ g`ndul de a se l\saucis\ de mine fusese ideea [i dorin]a exclusiv\ a Herminei,neinfluen]at\ de mine cu nimic. Dar oare de ce nu numai c\


p p q / / g

`n stare s\ mai comi]i zece crime. Vrei s\ mori, la[ule, iar nu s\tr\ie[ti. La naiba, dar tocmai asta trebuie s\ faci, s\ tr\ie[ti! Aimerita s\ fii condamnat la cea mai grea pedeaps\.

– O, [i care ar fi aceast\ pedeaps\?– Am putea, de exemplu, s\ `nviem din nou fata [i s\ o c\s\-

torim cu dumneata.– Nu, cu asta n-a[ fi de acord. S-ar `nt`mpla o nenorocire.– De parc\ tot ce ai me[terit dumneata aici n-ar fi o nenoro-

cire destul de mare! Dar acum trebuie s\ punem cap\t tuturor ges-turilor patetice [i tuturor asasinatelor. E cazul s\ fii `n sf`r[it rezo-nabil! Trebuie s\ tr\ie[ti [i s\ `nve]i s\ r`zi. Trebuie s\ `nve]i s\ascul]i aceast\ blestemat\ muzic\ radiofonic\ a vie]ii, trebuie s\ ad-miri spiritul care se ascunde dincolo de ea, trebuie s\ `nve]i s\ r`zide disonan]ele ei. Gata, nu ]i se cere mai mult de-at`t.

~ncet, str`ng`nd din din]i, l-am `ntrebat:– {i dac\ refuz? {i dac\, domnule Mozart, nu v\ recunosc

dreptul de a-i da dispozi]ii lupului de step\ [i de a interveni `ndestinul lui?

– Atunci, zise Mozart pa[nic, ]i-a[ propune s\ mai fumeziuna din pl\cutele mele ]ig\ri.

{i `n vreme ce rostea aceste cuvinte, sco]`nd ca prin farmeco ]igar\ din buzunarul vestei [i oferindu-mi-o, dintr-odat\, numai era Mozart, ci acela care m\ privea acum cu ni[te ochi calzi,exotici, negri, era prietenul meu Pablo [i sem\na ca un frategeam\n cu omul care m\ `nv\]ase jocul cu piesele de [ah.

– Pablo, am exclamat eu tres\rind. Pablo, unde ne afl\m?Pablo mi-a dat ]igara [i mi-a oferit foc.– Ne afl\m, z`mbi el, `n teatrul meu magic [i, `n caz c\ vrei

s\ `nve]i tangoul sau s\ te faci general, sau s\ stai de vorb\ cuAlexandru cel Mare, toate acestea `]i vor sta la dispozi]ie dataviitoare. Dar trebuie s\-]i spun, Harry, c\ m-ai cam dezam\git.Te-ai pierdut r\u cu firea, ai lezat umorul micului meu teatru,f\c`nd porc\ria asta, ai `njunghiat cu un cu]it [i ne-ai murd\ritfrumoasa lume a imaginilor cu petele astea de realitate. N-a fostdr\gu] din partea ta. S\ sper\m c\ m\car ai f\cut toate astea din

– Domnilor, `n fa]a dumneavoastr\ se afl\ Harry Haller,acuzat [i g\sit vinovat de a fi abuzat `n mod necugetat de tea-trul nostru magic. Haller nu a ofensat numai marea art\, con-fund`nd frumoasa noastr\ galerie de imagini cu a[a-numitarealitate [i `nfig`nd imaginea, reflectat\ `n oglind\, a unui cu]it`n imaginea, reflectat\ `n oglind\, a unei fete, omor`nd-o, ci adovedit pe deasupra [i inten]ia de a se folosi de teatrul nostru,`ntr-un mod cu totul lipsit de umor, ca de un mecanism destinatsinuciderii. Prin urmare, `l condamn\m pe Haller s\ tr\iasc\ve[nic [i ì retragem permisul de intrare `n teatrul nostru pe odurat\ de dou\sprezece ore. De asemenea, acuzatul nu poate fiabsolvit nici de pedeapsa de a se r`de cu poft\ de el, ast\zi, aici.Domnilor, s\ ne acord\m glasurile: unu – doi – trei!

{i la trei, cei de fa]\ au `nceput s\ r`d\, cu to]ii `n aceea[isecund\, r`deau `ntr-un cor `nalt, r`deau `ngrozitor, era cevainsuportabil pentru un om, era un r`s de pe lumea cealalt\.

C`nd mi-am revenit, Mozart st\tea l`ng\ mine, la fel ca mai`nainte, m\ b\tu pe um\r [i-mi zise:

– }i-ai auzit sentin]a. A[adar, va trebui s\ te obi[nuie[ti s\ascul]i `n continuare muzica radiofonic\ a vie]ii. ~]i va face bine.E[ti, din p\cate foarte slab `nzestrat, prostu]ule, dar cred c\ `n-cetul cu `ncetul ai cam priceput ce se cere de la dumneata.Trebuie s\ `nve]i s\ r`zi, iat\ ce ]i se cere. Trebuie s\ p\trunzilatura umoristic\ a vie]ii, umorul negru al acestei vie]i. Dar, fi-re[te, e[ti preg\tit pentru orice, numai pentru ceea ce ]i se cere nu!E[ti preg\tit s\ spinteci femei, e[ti preg\tit s\ te la[i decapitat `nmod solemn, s`nt sigur c\ ai fi preg\tit s\ te [i mortifici, [i s\ teautoflagelezi vreme de o sut\ de ani. Sau gre[esc cumva?

– O, fire[te c\ s`nt preg\tit din toat\ inima, am exclamat eu`n suferin]a mea.

– Fire[te! Participi la orice reprezenta]ie idioat\ [i f\r\ picde umor, e[ti un om m\rinimos, participi la tot ce este patetic[i f\r\ haz! Ei iat\, eu nu iau parte la a[a ceva, nu dau nici o parachioar\ pe isp\[irea-]i romantic\. Dore[ti s\ fii executat, dore[tis\ ]i se reteze capul, turbatule! Pentru un ideal at`t de idiot ai fi


p p q / / g

biblioteca rao

De la clasici la contemporani, într-o formul\grafic\ nou\, cei mai reprezentativi autori pentru

biblioteca dumneavoastr\

Madeleine Albright DOAMNA SECRETAR DE STAT

Grigore Arbore LIBERTATEA F|R| DEMOCRA}IE

{I „GLON}UL DE AUR“

Dan Brown ~NGERI {I DEMONI �CODULLUI DAVINCI

� FORT|REA}ADIGITAL|

Albert Camus STR|INUL / CIUMA / C|DEREA / EXILUL {I

~MP|R|}IA � FA}A {I REVERSUL / NUNTA / MITUL

LUI SISIF / OMUL REVOLTAT / VARA

� CARNETE � TEATRU � PRIMUL OM

John Le Carré PRIETENIE ABSOLUT|

Eugen Ovidiu Chirovici MISTERELE ISTORIEI

Bill Clinton VIA}A MEA

Hillary Rodham Clinton ISTORIE TR|IT|

Robin Cook RISC ASUMAT

Clive Cussler AURUL INCA{ILOR

Charles Dickens DAVID COPPERFIELD (2 vol.)

Denis Diderot NEPOTUL LUI RAMEAU

Josif Constantin Dr\gan PRIN EUROPA (5 vol.)

William Faulkner C|TUNUL

Joseph Finder PUTERI EXCEP}IONALE

Colin Forbes CATACLISMUL � RINOCERUL � PE MUCHIE DE

CU}IT � CONSPIRA}IA � VALUL UCIGA{

Frederick Forsyth R|ZBUN|TORUL

André Gide FRUCTELE P|M~NTULUI �FALSIFICATORII DE BANI /

PORUMBELUL

John Grisham ULTIMUL JURAT � UN ALTFEL DE CR|CIUN

� CAMPIONUL DIN ARKANSAS � MAESTRUL

� MO{TENITORII � MEDIATORUL

V.D. Gu[\ de Dr\gan CONDAMNAT LA ADEV|R

Hermann Hesse JOCUL CU M|RGELE DE STICL|

� NARCIS {I GUR|-DE-AUR � LUPUL DE STEP|

� SIDDHARTHA / C|L|TORIA SPRE SOARE-R|SARE

� KNULP / DEMIAN � CELE MAI FRUMOASE

POVESTIRI

Ilf [i Petrov DOU|SPREZECE SCAUNE � VI}ELUL DE AUR

Franz Kafka JURNAL � CASTELUL � CORESPONDEN}| (vol. 1)

Dean Koontz ~N PUTEREA NOP}II

gelozie, c`nd ai v\zut-o pe Hermina culcat\ l`ng\ mine. Cu oasemenea figur\ n-ai [tiut, din p\cate, cum s\ umbli – credeamc\ ai `nv\]at mai bine jocul. Nu-i nimic, se poate `ndrepta.

O apuc\ pe Hermina care, `n mìnile lui, lu\ `ndat\ dimen-siunile pitice ale unei piese de [ah [i o v`r` `n acela[i buzunar alvestei din care, cu pu]in timp mai `nainte, scosese ]igara.

Fumul greu, dulceag, mirosea pl\cut, m\ sim]eam golit pedin\untru [i gata s\ dorm un an `ntreg.

Da, `n]elegeam totul, `l `n]elegeam pe Pablo, `l `n]elegeampe Mozart, undeva, `nd\r\tul meu i-am auzit teribilul hohot der`s, [tiam c\ `n buzunar aveam toate acele sute de mii de figuriale jocului vie]ii, al c\rui sens `l intuiam, cutremur`ndu-m\,sim]eam `n mine voin]a de a lua jocul, `nc\ o dat\, de la cap\t,de a gusta `nc\ o dat\ chinurile sale, de a m\ `nfiora `nc\ o dat\ deabsurditatea lui, de a str\bate `nc\ o dat\, iar\ [i iar\, infernuldinl\untrul meu.

~ntr-o bun\ zi voi juca mai bine acest joc cu figuri. ~ntr-obun\ zi voi `nv\]a s\ r`d. M\ a[tepta Pablo. M\ a[tepta Mozart.

H E R M A N N H E S S E220

p p q / / g

Mario Vargas Llosa R|ZBOIUL SF~R{ITULUI LUMII

� CONVERSA}IE LA CATEDRALA

André Malraux CONDI}IA UMAN| �CUCERITORII / CALEA REGAL|

Thomas Mann DOCTOR FAUSTUS � MUNTELE VR|JIT

� POVESTIRI � M|RTURISIRILE ESCROCULUI

FELIX KRULL � LOTTE LA WEIMAR

G. García Márquez UN VEAC DE SINGUR|TATE � TOAMNA

PATRIARHULUI � DOU|SPREZECE POVESTIRI

C|L|TOARE � DESPRE DRAGOSTE {I AL}I

DEMONI � INCREDIBILA {I TRISTA POVESTE A

CANDIDEI ERÉNDIRA {I A BUNICII SALE F|R|

SUFLET � DRAGOSTEA ~N VREMEA HOLEREI

� AVENTURA LUI MIGUEL LITTÍN,

CLANDESTIN ~N CHILE � A TR|I PENTRU A-}I

POVESTI VIA}A � GENERALUL ~N LABIRINTUL

S|U � POVESTEA T~RFELOR MELE TRISTE

Virgil M\gureanu DECLINUL SAU APOTEOZA PUTERII?

Ilie N\stase MR N|STASE

Regina Noor CALEA SPRE CREDIN}|

Christopher Paolini ERAGON

L. Picknett & C. Prince MISTERUL TEMPLIERILOR

� CONSPIRA}IA STARGATE

Mario Puzo OMERTA

Ernesto Sábato ESEURI (vol. 1)

Antoine de Saint-Exupéry CITADELA

Jean-Paul Sartre TEATRU � CUVINTELE / GREA}A

John Saul PREZEN}A � M~NA DREAPT| A DIAVOLULUI

� CASA DE LA R|SCRUCE

Dinu S\raru TRILOGIA }|R|NEASC| � CIOCOII NOI CU

BODYGUARD

Dinu S\raru GENERALUL REVOLU}IEI CU PICIORUL

& Victor St\nculescu ~N GHIPS

John Steinbeck {OARECI {I OAMENI

Stendhal RO{U {I NEGRU � M|N|STIREA DIN PARMA

Alex Mihai Stoenescu ISTORIA LOVITURILOR DE STAT ~N ROMÂNIA

(vol. I, II, III [i IV[1]) � PATIMILE SF~NTULUI

TOMMASO D’AQUINO � INTERVIURI DESPRE

REVOLU}IE

J.R.R. Tolkien ROVERANDOM

L.N. Tolstoi CAZACII {I ALTE POVESTIRI � SONATA

KREUTZER {I ALTE POVESTIRI

Oswald Wirth FRANCMASONERIA PE ~N}ELESUL

ADEP}ILOR S|I

Moony Witcher FETI}A CELEI DE A {ASEA LUNI � NINA {I

MISTERUL NOTEI A OPTA

~n cur`nd

John SteinbeckFRUCTELE

M~NIEI

William FaulknerORA{UL

Jean-Paul SartreZIDUL

Borges – SabatoDIALOGURI

Consemnate de Orlando Barone

p p q / / g

cclluubbuull cc\\rr]]iiii rraaoo

~ncep`nd cu 1 iunie 2005,CLUBUL C|R}II RAO

are un nou regulament de func]ionare, mai modern,mai eficient [i mai adaptat nevoilor dumneavoastr\,care este pus la dispozi]ia membrilor odat\ cu fi[a

de `nscriere. Principala inova]ie o reprezint\introducerea a TREI TIPURI DE CARDURI

care v\ ofer\ mari reduceri de pre]`n achizi]ionarea c\r]ilor.

Pentru detalii privind acest regulamentv\ pute]i informa din bro[urile editurii noastre

sau scriindu-ne pe adresa:

C.P. 2-124, Bucure[ti;e-mail: [email protected]

sau acces`nd site-urile:www.raobooks.com;

www.rao.ro

p p q / / g

Date post:	29-Jun-2015
Category:	Documents
Upload:	cam-ron
View:	3,214 times
Download:	14 times

HESSE - LUPUL DE STEPA

Documents