formator 2

7/22/2019 formator 2

http://slidepdf.com/reader/full/formator-2 1/43

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

FACULTATEA DE MANAGEMENT

MASTER MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE

TRAINING DE

FORMAREA FORMATORILOR

Gavrila Catalina ManuelMihai Gabriela

Anul I

-2013-


http://slidepdf.com/reader/full/formator-2 2/43 pag. 2 / 43

Cursul de Formare a Formatorilor va avea loc la sediul companiei Conseco dinstrada Calea Vitan, Nr 104, BL V43A, Sector 3 in data de 15 Aprilie 2013.Cursul se va desfasura in intervalul 9:00-15:00.

In cadrul evenimentului va oferim materialele de curs si cafea/ceai in timpul pauzei.

Programul Training:

9:00-10:45 - Introducere - FORMARE, FORMATOR, PROGRAM DE

FORMARE

10:45-11:00 - Pauza cafea/ceai

11:00-12:45 - Modulul 1 - REALIZAREA ACTIVITATILOR DE FORMARE

12:45-13:00 - Pauza cafea/ceai

13:00-14:30 - Modulul 2 – METODELE SI TEHNICILE DE FORMARE

14:30-15:00 - Test



I) STRUCTURA PROGRAMULUI DE FORMARE: 2 Module

II) CONTINUTUL PROGRAMULUI DE FORMARE:

Introducere - FORMARE, FORMATOR, PROGRAM DE FORMARE1.1 Pregatirea activitatilor de formare

- Definirea scopului si obiectivelor- Definirea activitatilor

Modulul 1 - REALIZAREA ACTIVITATILOR DE FORMARE2.1 Informarea participantilor privind activitatile de formare2.2 Motivarea participantilor la formare2.3 Facilitarea activitatilor de invatare2.4 Rezolvarea conflictelor

2.5 Feed-back catre participantii la formare

Modulul 2 – METODELE SI TEHNICILE DE FORMARE3.1 Comunicarea3.2 Lucrul in echipa3.2 Metode si tehnici de formare

III) SCOPUL PROGRAMULUI DE FORMARE

Scopul acestui program este de a determina dobandirea, de catre participantul la

acest program, a competentelor necesare pentru proiectarea, derularea, evaluarea sirevizuirea, cu scopul imbunatatirii, a activitatilor teoretice si practice si/ sau aprogramelor de formare si dezvoltare a competentelor profesionale.

IV) OBIECTIVELE GENERALE ALE PROGRAMULUI DE FORMARE:

Pentru atingerea acestui scop si avand in vedere cerintele standardului de referinta sunitatile de competente stabilite prin standardul ocupational, sunt stabilite obiectivelegenerale si obiectivele operationale ale programului de instruire:Obiectivele generale sunt asociate celor 2 module in care este structurat programul deformare.Pentru atingerea scopului propus, obiectivele generale ale programului de formare sunt:

OG 1 – Dobandirea cunostintelor si competentelor pentru pregatirea unui program deformare

OG 2 – Dobandirea cunostintelor, abilitatilor si competentelor pentru realizarea activitatilordin programul de formare: informarea si motivarea participantilor, facilitarea activitatilor deinvatare rezolvarea conflictelor si oferirea de feedback participantilor la programul deformare



OG 3 – Dobandirea cunostintelor si abilitatilor pentru aplicarea metodelor si tehnicilospecifice procesului de formare

OG 4 – Dobandirea abilitatii si competentelor de evaluare a participantilor la formareutilizand tehnicile si metodele specifice

Introducere: FORMARE, FORMATOR, PROGRAM DE FORMARE

1.1 Conceptele de formare si formator. Descrierea ocupatiei deformator. Prezentarea unitatilor de competenta

1.1.1 Conceptul de formare este, in prezent, indisolubil asociat celui, mai cuprinzator, dedezvoltare. Alaturi de conceptele mai cunoscute si mai frecvent utilizate de educatie sinvatare, formarea prelungeste actiunea de dobandire de noi cunostinte (specifica invatarii)si o completeaza cu actiunea de deprindere de abilitati si atitudini, dobandire de

competente necesare indeplinirii eficace a atributiilor asociate unui loc de munca/ post.Deci putem defini formarea ca fiind un proces care provoaca invatarea in modintentionat si este aplicabil unui post de lucru.

Din punct de vedere al tipurilor de formare, acestea sunt:

- formarea initiala, care este acel proces ce sigura dobandirea cunostintelorabilitatilor si competentelor profesionale minime necesare activarii intr-un anumitloc de munca, ocuparii unui post

- formarea continua (longlife learning (LLL) = invatarea pe tot parcursul vietii) -procesul care asigura dezvoltarea cunostintelor, abilitatilor si competentelor deja

dobandite, sau dobandirea unora noi.

Formarea profesionala continua (FPC) este un proces la care se face apel infunctionarea tuturor organizatiilor care inteleg beneficiile obtinute, in mod biunivoc, atat deangajati, cat si de organizatia insasi.

Din punct de vedere al organizatiei, aceste beneficii se materializeaza in:

imbunatatirea performantelor economice si de imagine atingerea obiectivelor organizationale cresterea satisfactiei clientilor

optimizarea relatiilor intre angajati si a relatiilor angajatilor cu managementul

Din punct de vedere al angajatului, beneficiile sunt vizibile in aspecte ca:

sporirea abilitatilor/ competentelor cresterea motivatiei cresterea stimei de sine sporirea performantelor profesionale cresterea mobilitatii si adaptabilitatii pe piata muncii



Procesul de formare vizeaza trei laturi ale personalitatii umane, acestea fiind:

• Cunostinte, acestea referindu-se la: concepte, principii, reguli, legi, termeni noi, idei• Atitudini concretizate in: interese, aprecieri, idealuri, comportamente

• Abilitati, cu referire la: modul de abordare/ prezentare a problemelor, modude evaluare (persoane, procese), sau la modul in care se utilizeaza cunostintedobandite

Sensul si planurile formarii

Formarea apare in urma evolutiei, dezvoltarii constante, a schimbarii. Schimbarile se petrecin mod diferit, nevoile sunt diferite, scopul urmarit este diferit.

Dezvoltarea organizatiei conduce la dezvoltarea proprie a salariatilor si invers: dezvoltareafiecarui salariat contribuie la dezvoltarea organizatiei.

Procesul de formare este abordat, in cadrul unei organizatii, pe mai multe paliere deresponsabilitate:

1) MANAGEMENTUL de varf elaboreaza POLITICA DE FORMARE, care are rolul deDIRIJARE a formarii

2) DEP. RESURSE UMANE intocmesc PROGRAMELE DE FORMARE, cu rol deGESTIUNE A FORMARII

3) DEPARTAMENTELE executa ACTIUNILE din Programe, indeplinind rolul deEXECUTARE/DESFASURARE:

MANAGEMENT

DEP. RESURSEUMANE

DEPARTAMENTE

POLITICA

PROGRAME

ACTIUNI

DIRIJAREA

FORMARII

GESTIUNEA

FORMARII

EXECUTAREA

FORMARII



Tipurile formarii

Din punct de vedere al cadrului, sau contextului in care se realizeaza formarea, aceasta seimparte in trei categorii:

• formala (sau formalizata), cea care se face in institutii specializate si care este

reglementata de reguli si norme• nonformala, cea care se realizeaza prin studiu independent, pentru dobandirea decunostinte complementare• informala, care se realizeaza intamplator, prin acumularea de cunostintecomplementare pluridisciplinare, provenite din diferite surse.

Caracteristici FORMARE INITIALA, comparativ cu FORMARE CONTINUA

INDICI FORMARE INITIALA FORMARE CONTINUA

Ce provoaca? Invatare si dezvoltare aindividului

Dezvoltare a individului siImbunatatiri in organizatie

Ce fel de continut? Continuturi inchise Continuturi flexibile, gradate

Ce se preda? Conform programei Ceea ce se preda depindede necesitatile cursantilor

Relatia grup-formator Ritmul grupului se adapteazaprofesorului

Formatorul se adapteazaritmului grupului

Cat timp? Limitata in timp Nelimitata in timp (continua)

Ce format? Format mediu/lung Format scurt/mediu

1.1.2 Formatorul (definitie in conformitate cu standardul occupational) este specialistuin formare care proiecteaza, deruleaza, evalueaza si revizuieste activitati teoretice/practice si/sau programe de formare si dezvoltare a competentelor profesionale,derulate in institutii specializate sau la locul de munca.

A) Rolul si atributiile formatoruluiPentru a atinge scopul si obiectivele unui program de formare, formatorul trebuie sa fie:

- Conceptor al programelor de formare, pe baza normativelor in vigoare, astandardelor ocupationale si a nevoilor de formare dintr-un anumit sector deactivitate- Proiectant al programelor de formare, stabilite prin activitati de marketing- Organizator al programelor de formare, care sa asigure toate conditiile necesarederularii unui program de formare- Facilitator al procesului de invatare si dezvoltare, prin crearea situatiilor deinvatare, adecvate dezvoltarii competentelor identificate prin obiectivele formarii- Evaluator al competentelor participantilor la formare si al propriei prestatii- Evaluator al programelor de formare



- Sa invete pe tot parcursul carierei profesionale, pentru dezvoltarea propriilorcompetente ca formator.

In relatia cu grupul de persoane care participa la formare, formatorul trebuie:

- sa sustina si sa contribuie la atingerea obiectivelor satbilite- sa implice toti participantii in procesul de invatare- sa demonstreze relevanta materialului- sa asigure respectarea programului cursului- sa trezeasca si sa mentina interesul participantilor- sa asculte activ- sa creeze cadrul de invatare adecvat adultilor- sa monitorizeze atingerea obiectivelor stabilite.

B) Abilitatile si insusirile necesare formatorilorPentru atingerea obiectivelor programului de instruire, formatorul trebuie sa aiba:

- Autoritate, pentru a se impune in fata cursantilor si a controla desfasutrareaformarii

- Competenta, atat in cunostintele pe care trebuie sa le transmita, cat si instapanirea tehnicilor si modalitatilor de instruire

- Receptivitate, pentru a comunica eficient cu orice tip de cursant- Credibilitate, pentru a determina acceptarea de catre participantii la formare a

informatiei transmise- Curiozitate, pentru a-si insusi si analiza situatii si informatii, utile in procesul de

formare- Flexibilitate, pentru a nu genera blocaje si a contribui la calitatea procesului de

formare

- Capacitati de bun communicator, pentru a se face intelesi- Eficacitate, pentru a atinge obiectivele propuse- Capacitate de organizare, pentru a respecta agenda cursului si a se incadra in

timpul alocat fiecarei activitati- Rabdare, pentru a optimiza performantele fiecarui cursant- Entuziasm, pentru a anima desfasurarea programului si intretine atentia

cursantilor- Incredere in sine, pentru a genera incredere- Simtul umorului, care il va ajuta in orice situatie, in special in cele de conflict

C) Tipuri de formatoriIncadrarea in oricare tip de formatori implica aspecte care ii caracterizeaza si ii diferentiazasi de care se va tine seama cand se face alegerea formatorului pentru un anumit program.Dintre tipurile de formatori si caracteristicile fiecarui tip pot fi mentionati:

Informatorul (Profesorul) Vorbeste pe un ton didactic Pune intrebari cu raspuns asteptat Se adreseaza adultilor ca unor copii Are tendinta de a fi si a se exprima critic



Este limitat in oferirea feed-back-ului pozitiv, ignorand acest aspect

Animatorul (Motivatorul) Activ si implicat profesional Pune mult accent pe comunicare Antreneaza participantii in discutie

Dinamic, intrerupe raspunsul sau ideea participantului, inainte de a ffinalizata

Omite uneori sa ceara si sa obtina feed-back de la participantiFacilitator (Antrenor)

Se identifica mult cu participantii si isi dilueaza rolul profesional Asculta activ Da exemple si pune intrebari relevante Intelege usor feed back-ul non verbal Comunica cu usurinta Poate pierde autoritatea in sala de curs

Leader (Evaluator) Are autoritate si mentine cu usurinta controlul Foloseste exprimari simple, pe intelesul tuturor cursantilor Ofera si obtine feed-back Este mai putin flexibil si isi impune parerile Are tendinta de a face in permanenta evaluari foarte ferme

1.1.3 Unitatile de competenta Standardul occupational contine doua categorii de unitati de competenta:

A) Unitati de competenta de baza (obligatorii), care trebuie demonstrate de catre tot

formatorii, indiferent de nivelul de calificare. Aceste unitati de competenta sunt:

- Pregatirea formarii- Realizarea activitatilor de formare- Evaluarea participantilor la formare- Aplicarea metodelor si tehnicilor speciale de formare

B) Unitati de competenta optionale, care trebuie demonstrate cu precadere de catreanumite categorii de formatori:

- Marketing-ul formarii

- Proiectarea programelor de formare- Organizarea programelor si stagiilor de formare- Evaluarea, revizuirea si asigurarea calitatii programelor de formare

Aceste din urma competente vor fi dobandite numai dupa, sau impreuna cu competentelede baza, avand un continut adiacent acestora.

1.2 Pregatirea activitatilor de formare



1.2.1 Definirea scopului si obiectivelor

SCOPUL unui program de formare este definit ca ceea ce se doreste a se obtine in urmaaplicarii programului, pentru indeplinirea unei nevoi a unui grup/ unei organizatii/ institutii/comunitati.La definirea SCOPULUI programului de formare se are in vedere ca acesta sa fie S A R:

- Specific – formulat in concordanta cu nevoile si asteptarile clientilor programuluiindicand cu exactitate ceea ce se urmareste

- (de) Atins (realizabil) – poate fi indeplinit si este realist- Relevant – descrie aspectele principale urmarite de programul de formare

Exemple de formulare a SCOPULUI unui program de formare:- Formarea directorilor pentru activitatea de management; dezvoltarea competentelor. manageriale indomeniile de baza ale activitatii X- Cresterea calitatii serviciilor oferite de organizatia Y, prin formarea de competente pentru documentareaimplementarea si mentinerea unui sistem de management al calitatii- Dobandirea de abilitati pentru consilierii scolari in proiectarea si coordonarea optima a activitatilor de tip

nonformal .

OBIECTIVELE GENERALE ale unui program de formare se definesc ca fiind acelerezultate anticipate care urmeaza sa fie atinse la sfarsitul unui program de formare si prinintermediul carora se realizeaza SCOPUL programului.Un program de formare trebuie sa aiba cel putin un obiectiv generalLa definirea OBIECTIVELOR GENERALE se are in vedere ca acestea sa fie S A R T:

- Specific – obiectivul formulat in concordanta cu scopul programului, indicand cuexactitate ceea ce se urmareste

- (de) Atins (realizabil) – poate fi indeplinit si este realist

- Relevant – descrie aspectele principale urmarite de programul de formare- Temporal – indica perioada de timp alocata indeplinirii obiectivului

Exemple de OBIECTIVE GENERALE:- Promovarea si intarirea contributiei formarii profesionale la procesul de inovare- Insusirea si valorificarea strategiilor utile mediului de invatare socio-culturala- Formarea competentelor de marketing si dispersie a cunostintelor insusite.

OBIECTIVELE OPERATIONALE ale programului de formare se definesc ca aceleobiective specifice prin intermediul carora sunt indeplinite OBIECTIVELE GENERALE sexprima ceea ce se doreste sa poata face participantul la formare la sfarsitul activitatii deformare.

Aceste obiective sunt subsumate fiecarui OBIECTIV GENERAL, care trebuie sa aiba ceputin un OBIECTIV OPERATIONAL si trebuie sa fie S M A R T:

- Specific – obiectivul formulat in concordanta cu obiectivul general, indicand cuexactitate ceea ce se urmareste prin acesta

- Masurabil – este referit prin indicatori de performanta cantitativi, care pot fimasurati

- (de) Atins (realizabil) – poate fi indeplinit si este realist- Relevant – descrie aspectele principale urmarite prin obiectivul general- Temporal – indica perioada de timp alocata indeplinirii obiectivului





- adecvat pentru atingerea obiectivelor stabilite- relevant in raport cu obiectivele si competentele tinta ale programului de formare.

Modulul 1 - REALIZAREA ACTIVITATILOR DE FORMARE

2.1 Informarea participantilor privind activitatile de formare

Pentru o desfasurare corecta si eficace (eficacitate: rezultatul atins identic cu obiectivustabilit), formatorul face informarea participantilor la formare, in privinta:

- programului zilnic/ saptamanal al cursului- succesiunea si durata activitatilor (agenda de curs)- scopul si obiectivele programului de formare- modalitatile de evaluare- spatiile de invatare si facilitatile disponibile

- conditiile SSM si PSI- regulile grupului

Aceste comunicari/ instruiri se fac, de regula, la debutul programului de formare/ sesiuniprogramului de formare si se reconfirma (ex.: agenda cursului, modalitatile de evaluareetc.) in diferite momente, ori de cate ori este necesar, pe parcursul programului de formare.Pentru anumite comunicari (cu valoare de instruire), cum sunt cele legate de conditiile PSIsi SSM, se mentin inregistrari ale acestora (tabele semnate, procese verbale), cu dovadaluarii la cunostinta participantilor la formare a informatiilor transmise de catre formator.

2.2 Facilitarea activitatilor de invatare

2.2.1 Invatarea – concept si tipuri de invatare

INVATAREA, ca o componenta de baza a formarii, este un proces informativ – formativconstand in dobandirea/ receptionarea, stocarea, valorizarea interna de catre fiinte aexperientei de viata si, pe aceasta baza, in modificarea selectiva si sistematica a conduitei,in ameliorarea si perfectionarea ei controlata si continua, sub influienta actiunilor variabileale mediului inconjurator/ ambient.Tipurile de invatare sun clasificate din punct de vedere:

A) al surselor:

- didactica- sociala- din experienta proprie- din experienta altora

B) al continutului:- perceptiva- verbala- conceptuala- motorie

C) al lucrului cu stimuli:



- prin discriminare- prin receptare- prin asociere- prin transfer- prin generalizare

D) al modului de organizare a informatiilor- algoritmica- euristica (bazata pe descoperirea de fapte noi, prin schimb de idei)- programata- creatoare

2.2.2 Principiile invatarii la adulti

Invatarea la adulti prezinta diferente fata de invatarea in etapa copilariei. In literatura despecialitate, sunt identificate analogia si diferentele intre conceptul de PEDAGOGIE, carese ocupa de procesul de invatare la copii si ANDRAGOGIE, care se refera la invatareaadultilor.

Caracteristicile invatarii la adulti si diferentele fata de invatarea la copii sunt prezentate inparalela urmatoare:

2.2.3 Caracteristicile invatarii la adulti

Principalele caracteristici ale adultilor, care influienteaza procesul de formare si determinadiferitele abordari, sunt:

- Autonomia si propriile interese – prcesul de formare trebuie sa le permita sa isasume responsabilitatea invatarii. Formatorul trebuie sa fie moderator, sa-I indrume pecursanti sa isi valorifice cunostintele si sa se implice activ. Se recomanda ca formatorusa permita cursantilor sa se axeze pe proiectele care ii intereseaza.

- Acumularea de cunostinte si experienta de viata – formatorul trebuie sa aiba invedere aceste lucruri si sa le exploateze, lasand cursantul sa le puna in valoare si safaca conexiunea intre ceea ce invata la curs si ceea ce cunoaste si a experimentat deja

PEDAGOGIE ANDRAGOGIE

Abordare centrata pe profesor Abordare centrata pe cursant

Profesorul este responsabil pentrurealizarea invatarii

Cursantul isi asuma o mare parte aresponsabilitatii privind invatarea

Profesorul are o puternica autoritate asupracelui care invata

Formatorul este partener al cursantului inprocesul de invatare

In procesul de invatare se face o transmitereeficace a “continutului”

Cursantii invata in ritmuri si prin mijloacediferite

Profesorul preda, iar cursantii asculta Cursantii sunt parte activa a procesuluide formare si au responsabilitateaperformantelor proprii

Motivarea cursantilor se realizeaza prinmijloace externe (note, calificative,aprobare/ dezaprobare, presiuni parentale)

Motivarea cursantilor este exclusive denatura intrinseca (stima de sine, dorintade realizare profesionala)



- Orientarea spre scopuri precise – adultul este constient de ceea ce stie si unde vreasa ajunga in urma participarii la curs. Formatorul va exploata aceasta caracteristicastabilind scopuri si obiective bine definite si urmarind strict atigerea lor, pentru a ofercursantului un timp utilizat cu folos.

- Orientarea spre relevanta – Formatorul trebuie sa faca totul pentru a-i demonstracursantului relevanta cursului pentru nevoile specifice, organizand un program deformare cu aplicabilitate directa la domeniul de activitate al cursantilor.

- Urmarirea aplicabilitatii practice – are aceleasi implicatii ca si relevanta. Formatorutrebuie sa explice si sa convinga in privinta utilitatii practice a cursului, sa-I deaposibilitatea cursantului de a beneficia de o pregatire adecvata stilului, personalitatii snevoilor sale.

- Nevoia de respect – Formatorul trebuie sa aiba in vedere aceasta nevoie naturala, satrateze cursantul pe picior de egalitate, sa-I incurajeze exprimarea parerilor proprii sietalarea bagajului de cunostinte si experienta.

2.2.4 Stilurile de invatare la adulti

Oamenii invata in moduri diferite, care ii caracterizeaza pe fiecare dintre ei. Conformstudiilor doctorului Howard Gardner, adeptul “inteligentelor multiple”, au fost identificatenoua tipuri de inteligenta, care determina stilul de invatare.In lucrul cu grupuri este important sa se faca diferenta intre stilurile de invatare alecursantilor, pentru a se putea respecta si exploata eficace particularitatile fiecaruia.Pornind de la ideea ca oamenii invata cel mai usor din experienta proprie, altfel spus prinraportare a noilor cunostinte la lucruri deja experimentate, teoreticianul american DavidKolb a sintetizat invatarea diferentiata intr-o diagrama: “Ciclul invatarii”:

In conformitate cu aceasta diagrama, sunt evidentiate patru stiluri de invatare, conforme cucele patru tipologii :

- ACTIVUL – invata prin experimentare- GANDITORUL – invata prin observare- TEORETICIANUL – invata prin formularea unor reguli/ teorii

Pregatirea testariiintelegerii si cunostintelor

achizitionate (Eu incerc)

Emiterea de generalizari si

concluzii ca urmare a reflectiei siexprimarea de idei si teorii de

aplicat(Eu gandesc)

Ocazii de a reflectaasupra acestor

experiente(Eu simt)

Experienta concreta aevenimentelor din lumea reala(Eu fac)

CICLULINVATARII

LUI KOLB



- PRAGMATICUL – invata prin testare organizata

Fiecare dintre tipuri trebuie incurajat sa experimenteze celelalte stiluri de invatareInvatarea este optima, cand o persoana parcurge toate stadiile ciclului de invatare.De regula o persoana poate fi caracterizata printr-o combinatie a acestor tipuripredominand unul dintre ele, sau utilizandu-le alternativ, in functie de situatia de invatare.

2.2.4 Bariere in invatare

Participantii simt ca materialul nu este relevant Participantii nu stiu cu siguranta ce sa faca Participantii se simt prost / nu au incredere in ei Incapere lipsita de confort / zgomot / distragerea atentiei Participantii se simt presati / simt ca se merge prea repede Se vorbeste prea mult Lipsa de timp (expirarea timpului)

2.3 Motivarea participantilor la formare

2.3.1 Reguli ale elaborarii programelor de formare, necesare pentru motivareaparticipantilor

Formatorul trebuie sa urmareasca in mod special si permanent motivarea participantilor laformare, pentru a obtine atingerea scopului si obiectivelor programelor de formare.Pentru a realize acest lucru, Formatorul trebuie sa tina cont de regulile elaborarii si aplicariprogramelor de formare. In desfasurarea acestora:

- Sarcinile de lucru date participantilor la formare trebuie sa fie clar formulate- Sarcinile individuale de lucru trebuie sa fie adaptate caracteristicilor

participantilor la formare- Comportamentul formatorului trebuie sa fie adaptat caracteristicilor individuale s

de grup ale participantilor la formare- Formatorul trebuie sa pastreze contactul vizual cu participantii la formare pe to

parcursul activitatilor de formare- Trebuie incurajate initiative participantilor la formare si exprimarea deschisa a

opiniilor, ideilor, intrebarilor, starilor afective- Formatorul trebuie sa identifice si sa exploateze experienta proprie a

participantilor la formare

- Trebuie incurajata autoevaluarea si dezvoltarea competentelor tinta- Formatorul trebuie sa acorde o atentie sporita participantilor la formare cu nevo

speciale sau cu dificultati de invatare si sa-I incurajeze si pe ceilalti participanti safaca acelasi lucru



2.4 Facilitarea activitatilor de invatare

Activitatile de invatare din cadrul programului de formare sunt facilitate de aspecte ca:

- Tinuta Formatorului: aceasta trebuie sa fie adecvata situatiilor de invatare, saimpuna respect si sa nu distraga atentia de la activitatile desfasurate

- Vorbirea: trebuie sa curga linistit, fara poticneli si ticuri verbale, iar cuvintele safie clar propuntate. Se vor utiliza pauzele, accentele si alte mijloace paraverbalepentru a indica momentele esentiale din curs. Trebuie sa se faca auzit in totspatiul de lucru.

- Gesturile: si alte elemente ce tin de comunicare nonverbala, au un rol importantin comunicare. De evitat ticurile sau alte gesturi care pot disatrage atentiacursantilor de la problematica in discutie.

- Pozitionarea: formatorului este foarte importanta. El trebuie sa fie vazut defiecare cursant, fara sa para dominant. Este de evitat orice bariera fizica intrecursant si formator – pupitru, masa, speteaza unui scaun. Daca are nevoie de omasa pentru materiale, va sta in lateral sau in fata ei.

- Imbracamintea are rolul ei in stabilirea unei relatii optime cu cursantii. Cel putinpentru primele sesiuni ale stagiului se recomanda o imbracaminte formala.

- Comportamentul va fi relaxat si va dovedi incredere in sine. De retinut este faptuca o pregatire temeinica si completa a activitatii de formare contribuie in moddecisiv la imaginea formatorului.

- Programul de lucru: respectarea acestuia, asa cum a fost proiectat si prezentatparticipantilor la instruire este obligatoriu, cu exceptia situatiilor de forta majora

- Atitudinea pro-activa: Formatorul va stimula procesul de invatare printr-oatitudine de anticipare a situatiilor si de venire in intampinarea asteptarilor sintrebarilor participantilor. In abordarea tematicii si a grupului nu trebuie salipseasca entuziasmul, contactul vizual, zambetul si umorul

- Unitatile/ grupele de formare sunt constituite in conformitate cu reglementarile(prevazute pentru optimizarea procesului de invatare)

- Metodele, procedeele si tehnicile de formare sunt adecvate conditiilor dedesfasurare a programului de formare si caracteristicilor individuale aleparticipantilor la formare

- Timpul si ocaziile acordate fiecarui participant la formare trebuie sa fie suficienteca acesta sa-si exerseze deprinderile formate si cunostintele dobandite

- Siguranta fizica a participantilor al formare este asigurata de respectarea stricta anormelor SSM si PSI

- Activitatile de formare sunt susutinute, atunci cand este cazul, cu ajutorul unopersoane resursa

2.5 Rezolvarea conflictelor

In cursul activitatilor de formare pot aparea situatii critice, conflicte intre participanti,atitudini necorespunzatoare ale acestora.Formatorul trebuie sa preintampine si sa rezolve cu promptitudine aceste situatii, tinandcont de personalitatea celor implicate in conflict.Cand conflictul nu poate fi aplanat de catre formator, acesta poate apela la persoane,autoritati sau institutii competente.



Procesul comunicarii in grup este unul complex si este influentat de o multitudine de factoriexterni (conditiile fizice din sala de curs, momentul zilei etc) si interni (preocuparilecursantilor, pregatirea fiecaruia, personala si profesionala, interesul si motivatia pentruinvatare etc). Situatiile conflictuale apar de regula din interactiunea acestor factori.

2.5.1 Strategii de rezolvare a conflictelor :

- negocierea: situatia in care se cauta calea compromisului, fiecare dand silasand cate ceva- medierea: situatia in care o terta persoana intervine si pune partile de acordpentru a se ajunge la un compromis, acceptabil de ambii combatanti

2.5.2 Pasi in utilizarea negocierii:

pregatirea negocierii: stabilirea obiectivelor; evaluarea cazului celeilalte partievaluarea punctelor tari si a punctelor slabe;

elaborarea unei strategii; inceputul negocierii propriu-zise cand se stabileste ce se va discuta; clarificarea pozitiilor celor doua parti: obtinerea informatiilor; testarea argumentelor s

pozitiilor; folosirea intervalelor de timp si a amanarilor; incheierea negocierii: obtinerea concesiilor; depasirea impasurilor; incercarea de a

obtine un acord; formularea acordului si asigurarea aplicarii lui.

2.5.3 Tactici utilizate in negociere:

- cautarea formularilor initiale: utilizati un ton adecvat si prezentati conflictul si cauzelelui, fiecare parte la randul sau;- specificarea cererilor si ofertelor: formulati proprunerile partii dvs. si expuneti-leceleilalte parti;- centrarea pe diferentele dintre parti: subliniati diferentele de opinie si discutati pemarginea solutiilor de compromis oferite, referitoare la aceste diferente;- intelegerea finala: enuntati fiecare parte ce solutii au fost acceptate de parteacealalta, dintre cele oferite de partea dvs., si ascultati la randul dvs. solutiile celuilaltgrup. Stabiliti impreuna termenele si activitatile prin intermediul carora veti putea ajungela rezultatele acordului, de ambele parti.

2.5.4 Principiile de management al conflictelor:

- Mentinerea unei relatii pozitive pe perioada conflictului prin:ascultare activautiizarea intrebarilor deschise pentru clarificarea mesajelor- Diferentierea dintre evenimente, comportament si interpretarea lor, evaluareadiferitelor optiuni- Focalizarea pe problema, nu pe persoane, folosirea unor termeni specificicomportamentali in descrierea situatiei si generali, utilizarea unui limbaj adecvat.- Utilizarea comunicarii directe, fara a reactiona cu propriile argumente, clarificareaintrebarilor, solicitarea informatiilor pentru intelegerea situatiei, evitarea invinovatiri



si etichetarii interlocutorului, evaluarea impactului conflictului asupra relatiei saugrupului- Identificarea barierelor in rezolvarea conflictului - Utilizarea deprinderilor de rezolvare de probleme in abordarea conflictului.

Modulul 2 – METODELE SI TEHNICILE DE FORMARE

2.1 Comunicarea

2.1.1 Conceptul de comunicare

Decalogul comunicarii:

1 Nu poti sa nu comunici

2 A comunica presupune cunoastere de sine si stima de sine3 A comunica presupune cunoasterea nevoilor celuilalt.4 A comunica presupune a sti sa asculti5 A comunica presupune a intelege mesajul.6 A comunica presupune a da feedback-uri.7 A comunica presupune a intelege procesualitatea unei relatii.8 A comunica presupune a sti sa iti exprimi sentimentele.9 A comunica presupune a accepta conflictele.10 A comunica presupune asumarea rezolvarii conflictelor.

Comunicarea este un ansamblu de actiuni care au in comun transmiterea de informatii sub

forma de mesaje, stiri, semne sau gesturi simbolice, texte scrise s.a. intre doua persoanenumite interlocutori, sau mai formal, intre un emitator si un receptor.In procesul de formare comunicarea are un rol deosebit de important, primul rol chiar.Obiectivele principale ale unei persoane care comunica sunt:

- sa fie receptata- sa fie inteleasa- sa fie acceptata- sa provoace o reactie

Daca unul dintre aceste obiective nu este atins, comunicarea este compromisa.

Evolutia comunicarii a parcurs drumul de la comunicarea directa (persoana la persoana) lacomunicarea sinonima cu difuzarea, comunicarea indirecta mediata.

2.1.2 Elementele comunicarii

Cele trei aspecte principale ale comunicarii sunt: MESAJUL – ideea, informatia care trebuie transmisa receptorului Cuplul EMITATOR – RECEPTOR – comunicarea implica cel putin doua persoane Cuplul CUVANT – INTELEGERE – utilizarea cuvintelor astfel incat sa fie intelese de

participantii la procesul comunicarii



Procesul de comunicare cuprinde urmatoarele elemente: EMITATORUL este initiatorul comunicarii, cel care elaboreaza mesajul. El allege

mijlocul de comunicare si limbajul astfel incat receptorul sa –i inteleaga masajuformulat. Emitatorul are dreptul de a alege receptorul cu care doreste sa comunice.

MESAJUL reprezinta forma fizica in care emitatorul codifica informatia, poate fi unordin, o idee, un gand. Mesajul are ca obiectiv informarea, convingereaimpresionarea, amuzarea, obtinerea unui actiuni.Mesajul este supus unui proces decodificare si decodificare dintre cele doua persoane, emitatorul codifica mesajutrimis, iar receptorul decodifica mesajul primit

MIJLOCUL DE COMUNICARE sau canalul de comunicare este drumul parcurs demesaj dinspre emitator spre receptor (acesta incluzand si suportul fizic).

LIMBAJUL DE COMUNICARE poate fi:

- verbal – cu cuvinte,- non - verbal prin limbajul corpului, timpului, spatiului, lucrurilor, imbracamintii- paraverbal - prin folosirea tonalitatii, accentuarii, ritmului de vorbire

RECEPTORUL este persoana care primeste mesajul, iar ascultarea mesajului estela fel de importanta ca si transmiterea lui.

CONTEXTUL este foarte important pentru ca aceleasi cuvinte vor suna altfel intr-unbirou decat pe strada. Orice comunicare are contextul ei.

Schema comunicarii:

2.1.3 Comunicarea in cadrul programului de formare

Pentru un Formator, transmiterea de informatii catre participanti folosind prezentarea oralaeste cea mai des utilizata metoda de comunicare in cadrul programului de formare.

CONTEXT MESAJ

EMITATOR RECEPTOR

COD CONTACT

FEED BACK



Pentru a realiza o comunicare eficace se parcurg urmatorii pasi:

definirea misiunii cunosterea auditoriului structurarea informatiilor construirea strategiilor de organizare

incadrarea prezentarii selectarea materialului vizual exersarea prezentarii

Definirea misiunii - ce se doreste a se realiza – presupune:

- prezentarea scopului programului de instruire- specificarea naturii si cantitatii informatiei ce urmeaza a fi transmise- identificarea ideilor cheie, pe care doriti ca participantii sa le inteleaga

Se va tine seama de:

- localizarea, dimensiunile si aranjamentul spatiului in care va avea locprezentarea

- durata planificata pentru prezentare

Cunoasterea auditorului – este utila informarea privind numarul de participanti, nevoile sasteptarile acestora, zona de activitate din care provin, nivelul de cunoastere aproblematicii tratate in cadrul programului de instruire

Structurarea informatiilor – organizarea materialului pentru a fi prezentat altei persoane Alegerea elementelor de prezentare :

- ilustrarea printr-un exemplu a fiecarei idei sustinute- utilizarea unor mijloace de sprijin (fapte, statistici, declaratia unui martor ocular, o

povestioara, comparatii)- repetarea unor concepte sau idei principale pentru fixarea cunostintelor

Strategiile de Organizare – pot fi utilizate:

- clasificarea – organizarea informatiilor in grupe cu aceleasi caracteristici- separarea – organizarea informatiilor in componente majore si sub-componente

ale acestora

- comparatie – prezentarea unui element, prin altul- cauza / efect – descrierea si indicarea relatiei dintre cauza si efect

Incadrarea prezentarii – stabilirea unei introduceri si a unei concluzii

• Introducerea: elaborarea introducerii dupa ce discursul propriu-zis a fost dezvoltatpoate fi o metoda mai eficienta. In aceasta situatie va exista o perspectiva clara, a naturiimaterialului tehnic ce urmeaza a fi prezentat, in asa fel incat sa fie atras interesul pentruinformatiile prezentate.



• Crearea asteptarilor auditoriuluiStrategiile de creare a asteptarilor cuprind:

- crearea si repetarea unei structuri organizate, sau a unei scheme tip- introducerea unor intrebari si a raspunsurilor aferente, intrebari care vor f

dezvoltate de auditoriu- introducerea si apoi referirea la termeni cheie, de-a lungul intregii prezentari- perspective periodice, urmate de rezumate periodice ale materialului prezentat• Concluzia - este o parte separata si distincta a prezentarii

In cadrul concluziei trebuie sa:

- sa se identifice pentru auditoriu cele mai importante idei ale prezentarii- sa se faca legatura cu cadrul contextual introdus la inceput- sa se reafirme legatura dintre auditoriu si materialul prezentat.

Optiunile de incheiere cuprind:

- un rezumat al ideilor cheie si / sau sectiunilor prezentarii- o anecdota personala- reafirmarea problemei si un scurt rezumat al solutiei- deznodamantul unui fapt socant / unei statistici- raspunsul la o intrebare semnificativa

Selectarea materialului vizualDeoarece impactul transmiterii informatiei pe cale vizuala este mare, se pot introduce inprezentare materiale vizuale, care vor veni in sprijinul sustinerii ideilor prezentate. Scopuprezentarii unui material vizual este:

- clarificarea unei idei cheie- oferirea unui exemplu ilustrativ- prezentarea sistemului- rezumare- divertisment in timpul informarii

Materialele vizuale prezentate pot fi:

- tabel –pentru prezentarea unor grupuri de fapte detaliate- grafic in dreptunghiuri – poate reprezenta caracteristici numerice- grafic liniar – demonstreaza modul in care o marime se modifica in functie de

modificarea altei marimi- grafic circular – eficient in prezentarea compozitiei unui intreg- diagrama – similara unui desen, dar se bazeaza pe simboluri- schema logica – o metoda de a reprezenta succesiuni de evenimente- schema organizatorica – descrie de obicei, aranjamente ierarhice-

Pozitionarea dispozitivelor de prezentare se face in functie de aranjarea scaunelorauditorului:

- suspendat- sevalet sau tabla



- foi impartite auditoriului- proiectie de slid-uri- macheta- monitor

Exersarea prezentarii – se face pentru a se asigura ca:

- se priveste catre auditoriu- se utilizeaza o gestica naturala- miscarile corpului sunt calme si naturale- tonul si volumul vocii este potrivit

se mentine un ritm constant al discursului

2.1.4 Comunicarea cu ajutorul mijloacelor vizuale (retroproiectorul svideoproiectorul)

Cunoasterea materialelor si a echipamentelor pentru realizarea prezentarii este

indispensabila pentru Formator. Acesta trebuie sa aiba in vedere respectarea unor regulde organizare si de prezentare a materialelor cu ajutorul echipamentelor vizuale.

Prezentarea si structurarea materialului de lucru:

- Materialul informativ trebuie sa acopere toate temele si aspectele continute in stagiude formare respectiv. Ca amplitudine, pentru un stagiu de o saptamana (30-40 de ore)se recomanda un material care sa cuprinda nu mai mult de 100 de pagini, foaie A4scris la 1 sau 1,5 randuri.- Materialul suplimentar trebuie sa aiba o forma atractiva, ordonata, cu subliniereaelementelor esentiale. Va fi utilizat un corp de litera suficient de mare (font min. 12) cu

titlurile si sublinierile facute cu un corp de litera de dimensiuni superioare, respectivbolduite.

Materialul printat (suportul de curs) va fi inmanat participantilor la inceputul cursului, sau lainceputul fiecarei zile/ sesiuni de formare, in acest caz distribuindu-se numai secventa careurmeaza a fi tratata in ziua/ sesiunea respectiva.Caracteristicide organizare a informatiei in cadrul suportului de curs:

- inteligibil – sa fie accesibil in privinta utilizarii limbajului si al terminologiei folosite;- utilizabil – sa fie adecvat si complementar prezentarilor formatorilor, sa lecompleteze- atractiv – sa nu plictiseasca nici ca forma, nici in ceea ce priveste continutul.

2.1.5 Comunicarea ca element de interactiune sociala

Formatorul, in esenta un comunicator, trebuie sa aiba in vedere: barierele ce pot aparea incadrul comunicarii, perceptia celuilalt si perceptia proprie, formularea mesajului incomunicare, oferirea de feed-back cursantului; strategiile de ascultare activa.

Mecanismele comunicarii



- vorbitorul are o idee bazata pe experienta sa- vorbitorul descrie ideea cu ajutorul cuvintelor, transmitand intelesuri- creierul ascultatorului raspunde cu o idee bazata pe experienta proprie- exista in mintea vorbitorului filtre care il impiedica sa exprime in mod clar ideea- exista in mintea ascultatorului filtre care il impiedica sa recepteze ideea asa cum a fosttransmisa.

Barierele comunicarii

Cele mai frecvente bariere in comunicare sunt:- fizice: dificiente verbale, acustice, amplasament, lumina, temperatura, ora din zi, durataintalnirii;- lingvistice: vocabular, gramatica, sintaxa, conotatii emotionale ale unor cuvintefolosirea unei limbi necunoscute- de determinare interna: implicarea pozitiva/ negativa, frica, amenintarea statutuluipresupuneri subiective, agenda ascunsa, alte preocupari.- de mediu – lumina, zgomotul, distanta prea mare sau prea mica- cauzate de alti factori :

a) nesiguranta asupra continutului mesajului – metode de depasire a situatiei: – ajustari pe parcurs (valabil in comunicarea orala) in functie de feedback-ul primi

de la receptor. – repetitia mesajului inainte de a-l transmite – reflectie, imaginare a raspunsului si reluarea mesajului cand mintea este mai

„limpede” (in cazul comunicarii scrise).b) prezentarea incorecta sau alegerea gresita a tipului mesajului – ex.: scris, candinterlocutorul se asteapta la o intalnire fata in fata, sau la o discutie telefonica, scris, cuexces de cuvinte, formulari nepotrivite, etc.c) capacitatea limitata a receptorului – poate fi determinata de o trasatura a personalitatiide diferente culturale, sociale, mod de gandire.

d) presupuneri neexplicite – sursa si receptorul pot avea conceptii diferite asupracontinutului mesajului fara insa sa-si dea seama de asta.e) incompatibilitatea punctelor de vedere – poate fi de grade diferite, afectand in moddiferit comunicarea. Exista persoane ale caror conceptii si credinte sunt ireconciliabile; enu pot rezolva diferendele discutand. Cea mai buna solutie este sa cada de acord ca „nupot fi de acord”.f) camuflarea (omisiunea) – exista situatii cand nu trebuie sa comunicat chiar totul. Inaceste situatii, fie se comunica ambiguu, fie se minte, favorizand interpretarea eronata amesajului, dar pentru a face o situatie suportabilag) teama de grup (sau de o persoana) – mesajul este distorsionat, afectat de omisiune saunesinceritate.

h) amenintarea statutului – cand ceea ce se spune este inteles ca o critica personala/ atacla persoanai) atitudine negativa sau pozitiva fata de receptor – parerea buna sau proasta despreinterlocutor impiedica transmiterea unui mesaj corect

j) lipsa canalelor de comunicare – in special lipsa celor formale poate impiedica circulatiainformatiei si posibilitatea oamenilor de a comunica.

2.1.6 Calitati ale formatorului/ cursantului pentru realizarea unei bune comunicari

- empatia;



- respectul pentru ceilalti si parerilor lor;- concretete: capacitatea de a lucra pe coordonatele „aici si acum”; - reactie imediata;- sinceritate;- capacitatea de confruntare.

2.1.7 Construirea unui mesaj utilizand limbajul nonverbal si pe cel paraverbal

Un element extrem de important in comunicarea eficace este capacitatea de areceptiona si transmite mesaje nonverbale, numite astfel deoarece nu au ca suportcuvintele si semnificatia acestora ci expresia faciala, gesturile, tonul vocii, posturilecorpului, utilizarea spatiului, etc.

De obicei aspectele nonverbale ale comunicarii nu sunt controlate si calculate decatre emitent si de aceea ele constituie un indicator mai bun in legatura cu adevarateleganduri, intentii, convingeri ale unei persoane, comparativ cu cuvintele pe care acesta leutilizeaza intr-o conversatie.Desi intr-o comunicare verbala, fata in fata, pare ca predomina mesajul transmis prin

cuvinte, in realitate ponderile comunicarii sunt repartizate astfel:

- verbal = 10%- paraverbal = 40%- nonverbal = 50%

Avand in vedere ponderea mare a receptarii limbajului nonverbal si paraverbal, esteimportant de stiut cum sunt interpretate manifestarile acestor tipuri de limbaj.

Paraverbalul vizeaza urmatoarele:

- volumul vocal - acesta trebuie sa varieze de la un moment la altul al discursuluformatorului: se recomanda vorbitul tare, cu mult entuziasm la inceputul si la sfarsituprezentarii pentru a sublinia obiectivele si concluziile. Volumul sonor trebuie adaptatambiantei, redus cand este sala mica, mai tare, cand sala este mai mare.- ritmul vorbirii - trebuie sa fie variat pentru a sparge monotonia. Cand sunt subliniateidei principale, se vorbeste mai rar, iar cand sunt abordate pasaje descriptive sau detranzitie trebuie marit ritmul. Sunt de evitat ruperile de ritm, poticnelile s i „sunetele f aracuvinte” („iii”, „aaa”).- tonalitatea - trebuie sa fie normala, cea din vorbirea curenta. Tonul mai ridicat esteutilizat cand sunt subliniate anumite idei, la schimbarea subiectului, sau cand in sala aparevreo „turbulenta”. Linistirea auditoriului poate fi realizata atat cu ridicarea vocii, dar si cu

scaderea tonalitatii acesteia.- articularea cuvintelor - trebuie sa fie clara, distincta si corecta.Non-verbalul - anumite atitudini pot fi indicate prin:

- gesturi, care au urmatoarele semnificatii: ridicatul din umeri: neintelegere acoperirea gurii: nesinceritate strangeri de mana: dominare (cu palma in jos), supunere (cu palma in

sus), egalitate (cu palma perpendicular) frecarea palmelor: asteptari pozitive



inclestarea mainilor: furie, frustrare, reprimare a atitudinii negative- expresia fetei are urmatoarele semnificatii:

colturile buzei lasate in jos: tristete privire care evita interlocutorul: nesiguranta frunte incruntata: preocupare, manie, frustrare sprancene ridicate: mirare, surpriza

nas incretit: neplacere buze starnse: nesiguranta, ezitare, ascunderea unor informatii

- postura corpului semnifica: capul ridicat in sus: persoana dominanata capul aplecat: persoana supusa corpul aplecat in fata: interes pentru interlocutor pozitie relaxata a corpului: detasare, plictiseala, autoincredere excesiva

- contactul privirii are urmatoarele semnificatii: privire directa: onestitate privire piezisa: lipsa de interes si raceala evitarea privirii: vinovatie sau nesinceritate

miscarea ochilor in sus: incercarea de a-si aminti ceva miscarea ochilor in jos: timiditate, tristete, emotie, modestie

- pozitiile mainilor si picioarelor: mana pe gura: plictiseala, obiectie mainile pe cap: manie, disperare mainile in solduri: manie, defensiva mainile incrucisate: inchiderea comunicarii, atitudine defensiva aratatorul intins: autoritate, neplacere atingerea nasului: nesinceritate capul sprijinit in mana: plictiseala bataia cu degetul in masa: nerabdare

mangaierea barbiei: decizie incrucisarea picioarelor in pozitia in picioare: nesiguranta pozitia in scaun: tolanit (dezinteres), drept (interes), agitat (plictisit) umeri ridicati: indiferenta, necunoastere

Utilizarea onomatopeelor – este comunicare paraverbala, care nu vehiculeaza neaparat unsens codatUtilizarea prozodiei – are o valoare paralingvistica atunci cand vehiculeaza un sens caretraduce o stare de spirit: voce ascutita (iritare), voce gatuita de emotie, ton morocanos sauplangaret, volum scazut pana la murmur sau crescut pana la tipat

2.1.8 Interactiunea comunicativa la nivelul grupului

In cadrul grupului, comunicarea se realizeaza prin:

A) IntrebariSe folosesc intrebarile in urmatoarele variante:

- intrebarea cu raspuns inchis – nu da sansa alegerii raspunsului. Formatorul puneintrebarea stiind sau intuind raspunsul. Nu este indicata utilizarea in exces



deoarece persoana chestionata nu este incurajata sa participe la procesul decomunicare. Faptele obiective sunt cateodata incomode si in nici un caz nu oferaposibilitatea imbogatirii informationale a raspunsului

- intrebarea bipolara - cele la care se poate raspunde prin "Da" sau "Nu". Este uncaz particular (mai restrictiv) de intrebare inchisa. Persoana chestionata nuparticipa dinamic la proces ci returneaza monosilabic raspunsuri, neputandimbogati informatia

- intrebarea dirijata - cea prin care persoana chestionata primeste indicatii fermedin intrebare in legatura cu forma raspunsului. Intrebarile dirijate ghideazapersoana chestionata catre anumite raspunsuri pe care, cateodata, nu le da dinconvingere ci pentru ca asa a fost condusa

- intrebarea cu raspuns sugerat - cea care contine alternativele de raspunsasteptate sau care induce un raspuns plauzibil. Dezavantajul este ca de cele mamulte ori cel chestionat nu mai cauta alte variante de raspuns ci alege una dintrevariantele oferite, chiar daca nu este cea mai potrivita.

- intrebarea deschisa - cea care ofera persoanei chestionate cea mai marelibertate de raspuns. O intrebare deschisa se poate solda cu un raspuns bipolar

sau cu un raspuns elaborat, mare consumator de timp si nu totdeauna se obtineraspunsul asteptat

- intrebarea ajutatoare - cea pusa atunci cand persoana chestionata nu cunoasteatat de bine subiectul sau se blocheaza. Este necesara pentru deblocarea unesituatii

- intrebarea oglinda – cea care reflecta raspunsul primit deja la o intrebareanterioara, pentru verificarea perceptiei. Este nerecomandata, mai ales atunccand se poate crea confuzia ca interlocutorul a spus un lucru pe care nu l-a spusde fapt

- intrebare de proba - se foloseste atunci cand din raspunsul initial lipsescelementele care intereseaza, contin termeni inexacti sau de jargon, sau sunt

prea ambigue. De evitat: daca nu sunt folosite cu tact, pot crea impresia uneianchete sau unui interogatoriu.

- intrebarea ipotetica - cea care plaseaza interlocutorul intr-o situatie ipoteticaPoate induce prea multe elemente nesigure in raspuns.

B) Verificarea perceptieiEste actiunea prin care cineva descrie ceea ce percepe ca fiind parerea cuiva, pentru averifica acuratetea propriei interpretari.La verificarea perceptiei se tine cont de urmatoarele reguli :

- Verificarea se face printr-o intrebare

- Formularea si tonul intrebarii este neutru, axate doar pe interesul de a aflaraspunsul si nu pe presupuneri anticipate

- Comunicarea perceptiei se refera exclusiv la comportamentul tocmai observatfara asocieri cu elemente din trecut sau din situatii similare cu alte persoane

- Persoana chestionata trebuie sa fi trait in mod obiectiv evenimentul la care seface referire.

Etapele verificarii perceptiei:

- Observarea unui anume comportament al unei persoane



- Interpretarea personala a comportamentului persoanei respective- Verificarea perceptiei printr-o intrebare formulata ca mai sus- Dati ocazia persoanei respective de a confirma sau corecta perceptia dvs.

C) Feedback-ulPentru participantii la un program de formare este foarete important sa aiba confirmareaatingerii obiectivelor si sa primeasca feedback din partea Formatorului.Formatorul trebuie:

- Sa le ofere participantilor la formare informatii legate de atingerea obiectivelorsau competentelor tinta

- Sa le comunice participantilor la formare atingerea de catre acestia aperformantelor care indica indeplinirea obiectivelor

- Sa ii implice pe toti participantii in oferirea de feedback constructiv colegilor deformare

- Sa acorde feedback asociat cu stimulente pozitive si sa evite manifestarile criticedirecte

- Sa aplice metode si instrumente de evaluare formativa comentate cu participanti

la formare- Sa asocieze feedback-ul final cu recomandari privind dezvoltarile ulterioare ale

participantului la formare. Acordarea, solicitarea si primirea de feedback sunt esentiale pentru formatori in procesude influentare a comportamentelor, instruire, evaluare si motivare a cursantilor

Pentru ca feedbackul sa fie eficace trebuie sa aiba urmatoarele caracteristici :

- Sa fie descriptiv si nu evaluativ . - trebuie sa se refere la comportamente (si nu lapersoane), la fapte (si nu la interpretari ale acestora) si sa descrie reactiaemotionala a persoanei care il acorda.

- Sa fie specific si nu general . Sa fie furnizat cat mai aproape de momentul producerii comportamentului . Dacã furnizarea feedbackului este intarziatã cresteirelevanta sa deoarece apar distorsiuni in memoria interlocutorilor.

- Sa fie solicitat si nu impus. In acest mod se evita alterarea relatiei cuinterlocutorul deoarece se iau in considerare nevoile si disponibilitatea acestuiapentru feedback.

- Sa fie directionat catre un comportament in legatura cu care cel care primestefeedbackul poate face ceva. Nu trebuie sã se acorde feedback in legatura curasa, varsta, sexul, forma fizica, experiente anterioare ale interlocutorului sau inlegatura cu aspecte care nu intra in sfera sa de responsabilitate si autoritate.

- Sa includa atat descrierea comportamentului aflat in discutie, impactul acestuia

asupra interlocutorilor, grupului, organizatiei, tertilor, cat si sentimentele celucare acorda feedback in legatura cu acestea

- Sa se verifice intelegerea feedbackului de catre cel care il primeste. O modalitatede a face acest lucru este solicitarea adresata receptorului feedbackului sareformuleze ceea ce i s-a spus. De foarte multe ori acordarea de feedback esteineficace deoarece receptorul nu a inteles cu claritate mesajul.

Feedbackul poate fi atat pozitiv, cat si negativ (recomandat negativ-constructiv).



- Feedbackul pozitiv are rolul de a confirma realizarile si de a intari anumitecomportamente pe care le dorim repetate. El este un element important inmotivarea cursantilor si schimbarea de comportamente.

- Feedbackul negativ/constructiv are ca scop ajutarea persoanei criticate saconstientizeze efectele negative ale comportamentului sau si sa si-l modifice princrearea unui sentiment de vinovatie.

Acordarea de feedback pozitiv este mai eficace atunci cand se realizeaza in public, in timpce feedbackul negativ trebuie in mod obligatoriu sa fie acordat in particular.Pentru a obtine feedback sunt necesare urmatoarele actiuni:

- Solicitarea feedback-ului- Identificarea domeniilor in care se doreste feedback- Stabilirea unui moment in derularea programului cand se solicita feedback- Utilizarea tacerii pentru incurajarea feedback-ului- Punerea de intrebari- Utilizarea de afirmatii care incurajaza feedback-ul- Recompensarea feedback-ului prin rezolvarea problemelor indicate

2.2 Lucrul in echipa

2.2.1 Aspecte generale referitoare la grup/ echipa

Grupul este acel ansamblu de persoane aflate in acelasi timp si in acelasi loc, urmarindinsa, in mare masura, atingerea unor sopuri si obiective individuale. Cand cel putin unuldintre aceste obiective/ scopuri devine comun pentru toti membrii grupului, acesta din urmadevine o Echipa Coeziunea aparuta in cadrul grupului (cunostinte comune, activitatderulate in comun pentru a atinge un scop) genereaza aceasta transformare. Pentru ca oechipa sa functioneze eficient trebuie indeplinite doua conditii: diversitatea initiala agrupului si flexibilitatea cursantilor.

Avantajele lucrului in grup:

- comportamentul cursantilor este mai usor de format in interiorul grupului;- cursantii au posibilitatea de a invata si de la ceilalti cursanti;- motivatia cursantilor creste atunci cand activitatile se deruleaza in grup datorita

posibilitatilor multiple de a interactiona;- dezvoltarea propriei personalitati, mai ales pe plan atitudinal: respectul, toleranta,

flexibilitatea, responsabilitatea;- deciziile luate in cadrul grupului sunt respectate mai mult decat cele luate individual.

2.2.2 Asigurarea cadrului necesar pentru lucrul in echipa se face parcurgandurmatorii pasi:

- pregatirea pentru lucrul in echipa: selectarea membrilor echipei stabilirea unei intalniri instiintarea membrilor in legatura cu tema discutiei/ secventei de lucru; aranjarea spatiului unde se va desfasura activitatea.



- organizarea propriu-zisa a activitatii de lucru:

alegerea unui lider clarificarea asupra sarcinii de lucru si procesul luarii deciziilor stabilirea strategiei de lucru stabilirea rolurilor in cadrul echipei

stabilirea climatului de lucru familiarizarea membrilor familiarizarea cu sarcinile de lucru autentificarea diferentelor de opinie clarificarea sarcinii de lucru: echipa lucreaza impreuna pana ce reuseste sa inteleaga si sa rezolve”

sarcina de lucru

- identificarea resurselor disponibile

materiale

umane de timp

- inceperea lucrului si refelectarea asupra desfasurarii acestuia

asumarea rolurilor in echipa rezolvarea sarcinilor de lucru

2.2.3 Rolurile asumate de cursanti

Rolurile membrilor unei echipe pot fi:

legate de sarcini: initiatorul; cautatorul de informatie; cautatorul de opinie; ofertantude informatie; coordonatorul; evaluatorul critic; energizatorul; tehnicianul; cel careinregistreaza etc.

legate de intretinere relatiilor in echipa: incurajatorul; portarul (rol de echilibrare aactivitatilor in cadrul grupului); armonizatorul; cel care face compromisuriobservatorul; comentatorul; urmaritorul etc.

individuale: agresorul; cel care blocheaza; cautatorul de recunoastere; cautatorul deajutor; dominatorul; glumetul; pasivul etc.

Rolurile in echipa pot fi si de ordin emotional si, in finctie de implicarea lor, sunt:

- cei care ofera ajutor prietenesc- cei care se concentreaza asupra realizarii obiectivelor- cei care gandesc logic.

2.2.4 Probleme care apar la lucrul in echipa:

Pot fi generate de:

- evitarea sarcinii de lucru;



- lipsa de rabdare a unora cu ceilalti;- atacarea ideilor inainte de a fi pe deplin exprimate;- ascultarea inactiva;- atacuri interpersonale subtile;- descurajarea.

Pot fi de tipul:

- „lenea sociala” - scaderea performantelor individuale; realizarea si rezolvareasarcinilor de lucru fiind lasate pe seama echipei, scade implicarea individuala;- ineficienta echipei referitor la deciziile de rutina sau luate sub presiunea timpului;- oamenii se comporta diferit cand se afla in grupuri diferite;- inclinarea echipei spre conservatorism si spre compromis;- lucrul cu indivizii dominanti sau cu cei foarte retrasi consuma mult timp;- dificultatea unei persoane adulte de „a-si dezvalui” personalitatea in fata celorlalti;- dezvoltarea subgrupurilor.

Rezolvarea problemelor in cadrul lucrului in echipa comporta urmatorii pasi:

definrea problemei cercetarea istoricului problemei sugerarea de solutii alternative cantarirea avantajelor si dezavantajelor solutiilor propuse fixarea unei optiuni planificarea aplicarii deciziei planificarea evaluarii

3.3 Metode si tehnici de formare

3.3.1 Functiile metodelor de formare

Metodele de formare sunt constituite din caile si mijloacele utilizate de catre Formatorpentru crearea si dezvoltarea de competente, capacitati si abilitati ale participantilor la cursaplicabile in domeniul pentru care sunt formati.

Functiile generale ale metodelor de formare sunt:

- cognitava – de dirijare a cunoasterii in directia elaborarii de noi cunostinte

- normativa – de a furniza cunostinte privind realizarea procedurilornormativelor,

bunelor practice pentru obtinerea celor mai bune rezultate- motivationala – de stimulare a curiozitatii, interesului si dorintei de cunoastere- formativ – educativa – de exersare si dezvoltare a a capacitatilor psihice s

motorii- instrumentala – de intermediere intre participant si domeniul in care se

formeaza



3.3.2 Clasificarea metodelor de formare

Cele mai cunoscute si utilizate metode de formare sunt:

A) Metodele interactive de grupDin aceasta categorie fac parte:

Metoda INVATARII PE GRUPE MICI: este o metoda de transfer a cunostintelor si

abilitatilor de la un membru la altul al unui grup, intr-o atmosfera prietenoasa, destinsaRealizare: se formeaza grupuri de max. 5-6 persoane

Avantaje: implicare maxima a tuturor membrilor grupului, atmosfera relaxanta, schimbintens de ideiPasi de punere in practica:

- formularea intrebarii- reflectie individuala si formulare raspuns- discutie in grup

- monitorizare de catre Formator a raspunsurilor- cursantii impartasesc raspunsul propriu cu intregul grup- concluzionare (cu reliefarea castigului in domeniul dezvoltarii personale)

Metoda CUBULUI: utilizata pentru strudierea unei probleme din mai multeperspective.

Avantaje: dezvoltarea competentelor prin abordari complexe, implicarea tuturorRealizare: Pe fiecare din fetele unui cub se scrie o instructiune: DESCRIE (ce vezi?),COMPARA (cu ce seamana?), ASOCIAZA (la ce te gandesti?), ANALIZEAZA (cum efacut?), APLICA (la ce poate fi folosit?), ARGUMENTEAZA (puncte de vedere)Pasi de punere in practica:

- propunere subiect, explicare metoda, formare de grupe de lucru, formulare tema- lucrul in grupe, completarea de catre fiecare participant a ideilor pentru fiecare fata

a cubului- sistematizarea informatiilor si intocmirea unei fise cu concluziile- comentarii

Metoda CONVERSATIEI EURISTICE: vehicularea informatiilor prin intermediudialogului, pornind de la un subiect cunoscut

Avantaje: posibilitatea descoperirii si intelegerii de catre cursant a cunostintelor pe caretrebuie sa le asimileze sis a le reproduca intr-o forma libera, personala

Realizare: Formatorul porneste, impreuna cu cursantii de la STIU, cu privire la subiect,determinandu-i, prin stimularea curiozitatii, sa treaca la VREAU SA STIU si sa ajungala AM INVATAT…… Pasi de punere in practica:

- formularea de intrebari legate de un subiect cunoscut, pentru descoperirea deelemente noi

- utilizarea rationamentelor de tip: intuitiv, deductive, analogic- formularea raspunsurilor- concluzionare



Metoda JOCULUI DE ROL: doua sau mai multe persoane joaca parti ale unuscenariu in legatura cu o tema de formare

Avantaje: stimuleaza si distreaza grupul, simuleaza situatii reale, anima grupul, ajuta laschimbarea atitudinilor, posibilitatea explorarii situatiilor noiRealizare: Formatorul explica situatia si rolul fiecaruia

Pasi de punere in practica:- pregatirea atmosferei si repartizarea rolurilor- explicarea situatiei- observarea jocului de rol- impartasirea impresiilor observatorilor- discutii, intrebari, multumiri adresate participantilor- concluzionare

B) Metode de formare pasive (expozive)

PREZENTAREA: activitate condusa de un specialist - resursa pentru a aduce

informatii, teorii, principii.

Reguli generale de urmat :

- trebuie sa fie scurta si la obiect- se utilizeaza in stransa legatura sau combinata cu alte metode de formare

Etapele prezentarii :

- introducerea temei- prezentarea materialului, utilizand mijloace vizuale

- rezumarea punctelor cheie ale prezentarii- invitarea participantilor sa adreseze intrebari

Structura unei prezentari :

- tema specifica – reducerea subiectului la formularea unei teme- introducerea (cu utilizarea unor metode de spargere a ghetii)- obiectivele – ce se intentioneaza a se obtine in urma prezentariix- ideile mesajului (dezvoltarea ideilor cu ajutorul mijloacelor vizuale si a tehnicilor deprezentare)

- rezumatul – recapitularea ideilor principale din prezentare, pentru realizarea unefixari a acestora- incheierea (cuutilizarea unor analogii, citate, istorioare, etc.)

Abilitatile de prezentare:

Formatorii trebuie sa infrunte anxietatea provocata de vorbirea in public, recunoscandnormalitatea acestei stari sis a realizeze o pregatire adecvata a depasirii obstacolului, prinutilizarea unor tehnici relativ simple, dar care necesita exercitiu. Aceste tehnici pot fi:



- Cunoasterea spatiului in care se petrece evenimentul si familiarizarea cu acestaVenirea mai devreme in locul de prezentare, deplasarea prin spatial alocat cuimaginarea situatiilor potentiale, verificarea echipamentului.- Cunoasterea auditoriului – abordarea unor persoane din auditoriu inainte deinceoerea prezentarii, stabilirea contactului vizual cu participantii, zambitul- Cunoasterea materialului prezentat

- Relaxarea inainte de inceperea prezentarii – respiratie, pozitie confortabila, zambet- Vizualizarea discursului si gandirea pozitiva- Nu va scuzati nervozitatea sau tracul – nu trebuie evidentiata mai mult decat estevizibil starea de nervozitate sau discomfort- Concentrarea asupra mesajului - Privirea auditoriului, mentinerea contactului vizual- Abordarea fireasca, vorbirea normala, utilizarea mimicii si a limbajului corpului inaccord cu ceea ce spuneti- Exploatarea tracului in sens pozitiv - Exersarea, castigarea experientei prin repetarea actunilor de prezentare

DEMONSTRATIA – prezentarea modului in care se poate face ceva, pentru creareaanumitor abilitati sau tehnici de lucru, cu modelarea demersului pas cu pas.

Avantaje: atrage atentia cursantilor, arata aplicabilitatea unei teorii, implica directparticipantii la formare.Cerinte:

- necesita planificare si exersare inainte- necesita resurse (materiale pentru toti cursantii)- grupurile in care se aplica trebuie sa fie mici- trebuie sa se ofere feedback cursantilor care experimenteaza demonstratia

Pasi de urmat :

- specificarea scopului demonstratiei- prezentarea materialului utilizat- exemplificarea- invitarea cursantilor sa adreseze intrebari- practicarea metodei de catre cursanti- discutarea rezultatelor- concluzionarea

STUDIUL DE CAZ – prezentarea scrisa a unei situatii reale sau ipotetice, care este

utilizata pentru analiza si discutii pe marginea unui subiect prezentat. Avantaje: oportunitatea dezvoltarii abilitatii de rezolvare a problemelor, facilizareadiscutiilor in grup si rezolvarea problemelor in grup.Pasi de urmat :

- introducerea cazului- familiarizarea cursantilor cu cazul prezentat- invitarea cursantilor sa adreseze intrebari- rezolvarea problemei- prezentarea de catre cursanti a solutiilor identificate



- discutii libere pe marginea cazului- provocarea cursantilor sa faca conexiuni cu situatii reale din activitatea proprie- concluzionare

C) Metode de rezolvare a problemelor prin stimularea creativitatii si gandirii critice

BRAINSTORMING – metoda de stimulare a creativitatii si gasirea solutiilor laprobleme prin generarea unei palete largi de idei si informatii din parteaparticipantilor, folosindu-se experienta si cunostintele acestora.

Pasi de urmat :

- Formatorul anunta grupul despre tema si scopul exercitiului- solicitatrea adresata participantilor de a impartasi idei si experiente personalelegate de tema propusa- toate ideile sunt acceptate si incurajate, fara a se face analiza lor

- Formatorul noteaza ideile consemnate- informatia colectata este discutata si analizata in grup- sunt clarificate punctele de vedere neclare- se stabilesc prioritatile prin consens, sau prin vot- Formatorul ajuta participantii sa-si fixeze ideile , sa identifice ideile cheie

Recomandari :

- Formatorul nu intervine excesiv- toate ideile sunt acceptate, oricat ar parea de excentrice- nu se admit intreruperi

- se fac pauze scurte la fiecare ora- este incurajata participarea tuturor cursantilor si descurajata monopolizareadiscutiilor- formatorul introduce idei creative sau jocuri, atunci cand activitatea “lincezeste”

CIORCHINELE – este o metoda de brainstorming neliniara. Poate fi utilizata spentru a stimula gandirea pe un anumit subiect (faza de evocare), dar si pentru arezuma ceea ce s-a studiat (faza de reflectie)

Avantaje: incurajaza gandirea libera si deschisa

Pasii de urmat :

- se scrie un cuvant sau o propozitie NUCLEU, in centrul unei pagini sau table- se scriu, de catre participanti, cuvinte sau sintagme legate de tema respective- se conecteaza intre ele, prin linii, ideile care se leaga intr-un fel- se continua scrierea pana la epuizarea timpului acordat, sau a ideilor- se comunica informatia continuta de ciorchinele realizat de un grup, participantilordin celelalte grupuri



ORGANIZATORUL GRAFIC – faciliteaza esentializarea unui material informative ceurmeaza sa fie experimentat sau scris, schematizand ideile

Avantaje: elimina redundanta informatiei

MOZAICUL – metoda de formare prin colaborare. Grupul mare se imparte in mamulte grupuri de lucru mai mici, coordinate de un formator

Pasi de urmat :- Etapa 1:

- fiecarui membrual grupului I se da o fisa care cuprinde o unitate decunoastere (paragraf, capitol). Articolul are atatea unitati cate grupe seconstituie- Formatorul prezinta scopul exercitiului si prezinta pe scurt subiectuarticolului si modul de lucru

- Etapa 2:- fiecare grup studiaza partea de articol care i-a revenit, pentru a o intelege

bine- Etapa 3:

- fiecare grup isi desemneaza un purtator de cuvant, care v-a prezentacelorlalte grupuri continutul partii care i-a revenit. In acest fel, fiecare membrual grupurilor constituite ia cunostinta de informatia in ansamblu.

ACVARIUL – metoda de formare care da posibilitatea cat mai multor membri agrupului sa participe si sa discute opiniile fata de subiectul dat, in cazul in caregrupul este prea mare pentru o discutie eficace

Pasi de urmat :- dispunerea scaunelor in doua cercuri concentrice (3-4 scaune la interiorinconjurate de restul)- pe scaunele din interior se asaza participanti care incep o discutie pe o tema data- dupa inceperea discutiei, orice alt participant, din randul al doilea, poate participa,inlocuind unul din participantii de pe scaunele din interior. Inlocuirea se face candacesta tace si este atentionat printr-oatingere usoara a umarului.- se poate repeta acest procedeu de ori cate ori, cu singura conditie ca intrarea dincercul exterior I cel interior sa se faca numai in momentul cand participantul careurmeaza sa fie inlocuit tace- la discutie poate participa inclusiv Formatorul, in special la inceput, pentru a

incuraja participarea, sau pe parcurs, pentru a dinamiza discutia.

BULGARELE DE ZAPADA – este o metoda care incepe de la fiecare participant inparte si sfarseste prin a angrena tot grupul

Avantaje: incurajaza gandirea libera a participantilor si sustinerea propriilor pareri

Pasi de urmat :- se expune o problema de rezolvat- fiecare dintre participanti este rugat sa rezolve sarcina individual- participantii se asociaza doi cate doi si discuta solutiile gasite



- se realizeaza asocierea intr-un grup mai mare si se incearca, prin discutii, sa segaseasca un consens- se alege un purtator de cuvant al grupului, care va prezenta concluziile commune- se alege solutia finala si se concluzioneaza

Conditii de reusita: exercitiul trebuie sa aiba limita de timp si raportorii sa prezinte fide

concluziile grupului pe care il reprezintaD) Metodele pentru debutul cursului

Metodele se practica la inceputul programului/ sesiunii/ zilei de formare si au rolul de adetensiona atmosfera si stimula interactiunea intre participanti, sau la sfarsitul unei sesiunlungi si obositoare, pentru relaxare.

ICEBREAKING – (spargerea ghetii) la inceputul sesiunii, pentru detensionaremotivare, capatarea increderii

JOCURI DE PREZENTARE – la inceputul programului de formare, mai ales atunccand participantii nu se cunosc intre ei, pentru crearea unei apropieri si bune

comunicari JOCURI DE CUNOASTERE – la fel ca mai sus, pentru crearea unei ambiante

pozitive in grup ENERGIZANTE – tehnici de relaxare si detensionare, reducerea oboselii, alungarea

monotoniei la sfarsitul unei sesiuni obositoare. Aceste tehnici sunt destinate atatfizicului ( mici exercitii, jocuri de miscare), cat si mentalului.

3.3.3 Criteriile de selectie a metodelor si tehnicilor de formare

Selectarea mijloacelor si tehnicilor de formare trebuie sa tina cont atat de personalitatea

Formatorului, cat si de predispozitia si stilurile de lucru ale grupului participant la formare.Selectia se face in urma raspunsurilor date la urmatoarele intrebari:

- Metoda este adecvata obiectivului programului/ sesiunii de formare?- Metoda este relevanta pentru formarea intentionata?- Metoda este adecvata marimii grupului?- Metoda este adecvata nivelurilor de cunostinte si abilitati ale participantilor?- Timpul necesar aplicarii poate fi alocat? Dar spatiul disponibil este suficient?- Sunt necesare anumite materiale si, daca da, sunt ele disponibile?- Formatorul are abilitatile necesare aplicarii metodei?

Reguli generale de urmarit la aplicarea unei metode sau tehnici de formare:

- Continutul informational trebuie fragmentat in secvente simple si logice- Dupa parcurgerea unei secvente, participantii trebuie sa aiba posibilitatea sa-sverifice insusirea continutului si sa-si consolideze cunostintele- Metodele alese trebuie sa respecte ritmul propriu de invatare si intelegere alefiecarui participant- Trebuie sa se puna accent pe rolul activ si constient al fiecarui participant.- Strategia de formare trebuie sa prevada o etapa in care participantul sa aplicenotiunile invatate.



3.3.4 Mijloacele si materialele de formare

Intr-un proces de formare sunt importante mijloacele si materialele utilizate.

Alegerea acestora se face in functie de:- Disponibilitatea materialelor- Gradul in care materialele utilizate favorizeaza invatarea interactiva- Vizibilitatea / posibilitatea de a fi auzit a materialului din toate punctele salii- Abilitatea Formatorului de a utiliza materialul / echipamentul- Capacitatea si abilitatea cursantilor de a utiliza materialele

Tipuri de materiale utilizate: Materiale scrise: utile atunci cand se prezinta/ demonstreaza diferite notiuni/

cunostinte.Exemple: diagrame, grafice, tabele, liste de verificareCerinte: Aceste materiale trebuie sa fie clare, concise, atent asezate in pagina,

ordonate. Materialele audio – vizuale: utile pentru prezentare, exemplificareExemple: tabla, flipchart, ecran, fotografii, retroproiector, videoproiector, folii, modeleCerinte: materialul visual trebuie sa fie adecvat, accesibil participantilor, sa poata fvizualizat si/ sau auzit din toate punctele salii.

3.3.5 Amenajarea salii de curs

Aranjarea scaunelor in sala de curs poate fi facuta in mai mlte moduri: Traditional: utilizata pentru prezentari

Avantaje: este comada pentru prezentarea intr-un singur sensDezavantaje: Formatorul nu ii poate vedea bine pe cursantiidin spatele salii

In forma de “U” (potcoava) : utilizata pentru discutii in grup, demonstratii Avantaje: creste gradul de participare, Formatorul ii vede pe toticursantii, scade distanta fata de acestia, contact visual bunDezavantaje: in cazul unui numar mare de participanti necesitaun spatiu mare

In cerc: pentru discutii in grup

Avantaje: favorizeaza gradul mare de participare, schimbul liberde idei, favorizeaza comunicarea nonverbalaDezavantaje: totala expunere poate incomoda participantii maiemotivi

Modular: utilizat pentru lucru in grupuri mici Avantaje: comunicare facila in cadrul grupurilor mici, lucrulOptim la proiecte, experienteDezavantaje: comunicarea intre grupuri mai dificila,Formatorul trebuie sa se deplaseze mereu de la un grup la altul.



TEST INTERMEDIAR

Data: Nume si prenume:

Test intemediar programul de formare profesionala specializare pentru ocupatia Formator

Varianta 1

1. Formatorul este:

a) Conceptor al programelor de formare

b) Proiectant al programelor şi al activităţilor de formare c) Organizator al programelor de formared) Facilitator al procesului de învăţare şi de dezvoltare e) Evaluator al competenţelor efectiv formate

2. Pregătirea formării va ţine seama de:

a) Caracteristicile si nevoile speciale ale participanţilor b) Resursele necesare realizării unei activităţi de formare c) Conţinuturile, situatiile si conditiile de învăţare/formare

3. Comportamentul formatorului este :

a) verbalb) oralc) paraverbal

d) nonverbal

4. Planul de formare contine:

a) disciplinele/modulele de instruireb) numarul de ore teoretice aferent fiecarei discipline/modul

c) numarul de ore de instruire practica aferent fiecarei discipline/modul

5. Care sunt intrebările de bază pentru dezvoltatorul de curriculum :

a) Ce trebuie predat?b) Cand trebuie predat?

c) Ce materie trebuie folosită? d) Ce metode(procese) trebuie folosite?e) Cum trebuie evaluate rezultatele?



f) Cum punem notele?

6. Prima etapa in Pregatirea formarii este:

a. gasirea cursantilor

b. identificarea nevoii de formarec. pregatirea suportului de curs

7. Enumerati minim 5 conditii pentru un proces de invatare la adulti de instruire ce se folosesc in formareaprofesionala a adultilor. Participantul la un program de instruire:

8. Obiectivele de referinta dintr-un program de formare au ca si corespondent in Standardulocupational………………..



TEST FINAL

- Raspunsurile corecte (toate variantele corecte bifate) la fiecare intrebare se noteazacu 0,5 punct

Formatorul este: a, b, c, d, ea) Conceptor al programelor de formare b) Proiectant al programelor şi al activităţilor de formare

c) Organizator al programelor de formare

d) Facilitator al procesului de învăţare şi de dezvoltare e) Evaluator al competenţelor efectiv formate

Competenta profesionala reprezinta : b

a) activitatile cerute la locul de munca la nivelul calitativ specificat in standardul ocupational. b) capacitatea de a realiza activitatile cerute la locul de munca la nivelul calitativ specificat in

standardul ocupational.

c) nivelul calitativ al unei profesii specificat in standardul ocupational.Competentele profesionale se pot dobandi: a,b,c

a) pe cale formala – parcurgerea unui program organizat de un furnizor de formare

b) pe cale non-formala – practicarea unor activitati specifice direct la locul de munca sau

autoinstruireac) pe cale informala – modalitati de formare profesionala neinstitutionalizate

(neacreditate/autorizate)

A fi competent într-o ocupaţie presupune :a,b,c,d,e,f,g

a) a aplica cunoştinţe tehnice de specialitate

b) a analiza şi a lua decizii

c) a folosi creativitatead) a lucra împreună cu alţii ca membru într -o echipă

e) a comunica eficient

f) a se adapta la mediul în care se desfăşoară munca respectivă g) a face faţă situaţiilor neprevăzute

Formele de realizare a formarii profesionale a adultilor : a,b,c

a) Cursuri organizate de furnizori de formare profesionala

b) Cursuri organizate de angajatori in cadrul unitatilor proprii

c) Stagii de practica si specializare in unitatid) Alte forme de pregatire nelegiferate

Pentru fundamentarea si autorizarea unui program de formare, un formator foloseste : a,b,c,d

a) Legislatie specifica

b) CORc) Nomenclatorul meseriilor pentru care se pot organiza programe de formare

d) Lista competentelor cheie comune mai multor ocupatii



Un participant a unui program de formare poate primi (in functie de tipul cursului), daca absolvaexamenul final: a,c

a) Certificat de calificare + supliment descriptiv

b) Diploma de participare + supliment descriptiv

c) Certificat de absolvire + supliment descriptive

Pentru autorizarea CNFPA avem nevoie de :a,b,c,d,ea) Instrumente de lucru : b) COR

c) Nomenclatorul meseriilor pentru care se pot organiza programe de formare

d) Lista competentelor cheie comune mai multor ocupatiie) Legislatie specifica

O curricula de instruire proiectata pe baza competenţelor va urmari ca : a,b,c

a) Participantilor sa li se spuna ce se aşteaptă din partea lor să înveţe (cunoştinţe,aptitudini şi atitudini,îndatoriri şi responsabilităţi);

b) Participantilor sa li se spuna modalitatea în care vor fi testati la sfârşitul cursului de

formare;c) Participantilor să li se asigure diverse experienţe instrucţionale pentru reţinerea cunoştinţelor, aptitudinilor,atitudinilor solicitate de slujba la care ţintesc;

Pregătirea formării va ţ ine seama de: a, b, c

a) Caracteristicile si nevoile speciale ale participanţilor

b) Resursele necesare realizării unei activităţi de formare

c) Conţinuturile, situatiile si conditiile de învăţare/formare

Comportamentul formatorului este : a,c, d

a) verbal

b) oralc) paraverbal

d) nonverbal

Enumerati tipurile de feedback pe care le cunoasteti:___________________________

Evaluativ, interpretativ,suportiv, probatoriu, de asigurare a intelegeriiPrin „ Evaluarea formarii” se intelege: a,b,c

a) Evaluarea participantilor b) Evaluarea programului de formare/a furnizorului

c) Evaluarea formatorului

Tipurile de evaluare sunt: a,b,c

a) – initiala b) – continua

c) – finala

Planul de formare contine: a,b,c

a) disciplinele/modulele de instruire

b) numarul de ore teoretice aferent fiecarei discipline/modulc) numarul de ore de instruire practica aferent fiecarei discipline/modul

Care sunt intrebările de bază pentru dezvoltatorul de curriculum : a,c,d,e

a) Ce trebuie predat?



b) Cand trebuie predat?c) Ce materie trebuie folosită?

d) Ce metode(procese) trebuie folosite?

e) Cum trebuie evaluate rezultatele?

f) Cum punem notele?

Prima etapa in Pregatirea formarii este: b

a. gasirea cursantilor b. identificarea nevoii de formare

c. pregatirea suportului de curs

Organizarea activitatilor de grup presupunde din partea dvs sa: a,b, c

a) Identificati asteptarile participantilor

b) Sa explicati clar regulile activitatii

c) Sa dati dovada de experienta

Evaluarea participantilor la un program de formare se poate realiza: a,b,c

a) La inceputul programului b) Pe parcursul derularii programuluic) La finalul programului de formare

Pentru a participa la un program de formare o persoana trebuie sa indeplineasca minim urmatoareleconditii: b,c

a) sa aiba bani pentru taxa

b) aviz medical

c) diploma/act de studii (absolvite)Obiectivele de referinta dintr-un program de formare (Anexa 2) au ca si corespondent in Standardul

ocupational………………..

Elementele de competentaRaspunsurile corecte si complete la toate intrebarile se noteaza cu 1 punct

Pentru o ocupatie care are Standard ocupational si se regaseste in Nomenclatorului de meserii putemorganiza urmatoarele tipuri de programe:

- Calificare

- Recalificare

- Initiere

- Perfectionare

- Specializare

Pentru o ocupatie care are se regaseste in COR si are Standard ocupational (dar nu se regaseste in

Nomenclator) putem organiza urmatoarele tipuri de programe:

- Initiere

- Perfectionare

- Specializare

Precizati minimum de studii necesare unui participant la un program de formare (pe nivele de

formare):

- Nivel 1 de pregatire – scoala generala



- Nivel 2 de pregatire – scoala profesionala sau invatamant 10 clase- Nivel 3 de pregatire – liceu

Precizati m inimum de ore pentru un program de formare (pe nivele de formare):

- Nivel 1 – 360 ore, din care: 120 ore teorie si 240 ore instruire practica



Enumerati elementele unui Standard ocupational:

- Unitatea de competenţă

- Elemente de competenţă

- Criterii de realizare

- Gama de variabile

- Ghidul pentru evaluare

Enumerati minim 5 tehnici de instruire ce se folosesc in formarea profesionala a adultilor:

- Prelegerea/Expunerea

- Explicatia/Demonstraţia/Aplicatia practica

- Studiu de caz/Analiza cazului

- Grupuri interactive / Discuţii în grup

- Joc de rol

- Simulare

- Vizita de studiu

- Practică şi exersare

Enumerati minim 5 resurse de instruire ce se folosesc in formarea profesionala a adultilor:

- Tabla / Flipcharts

- Videoproiector

- Retroproiector- PC, internet

- Benzi / Casete audio/video

- DVD, Filme

- Materiale distribuite cursanţilor

- Suport de curs

- Carti/Manuale/Reviste de specialitateRas punsul corect si complet se noteaza cu 2 puncte

Enumerati minim 5 conditii pentru un proces de invatare la adulti de instruire ce se folosesc in

formarea profesionala a adultilor. Participantul la un program de instruire:

- Trebuie sa fie motivat sa invete- Trebuie sa fie de acord cu obiectivele cursului

- Trebuie sa stie ce urmeaza sa se intample

- Invata prin participare activa si aducandu-si experienta proprie in acea participare

- Este mai in largul lui in cadrul unor relatii de egalitate

- Ii place sa aiba de-a face cu situatii concrete

- Are nevoie sa cunoasca opinia celorlati

- Are nevoie sa fie ascultat, inteles si suportat



BIBLIOGRAFIE:

Standard ocupational – Formator (COR 241205)

1. M.E.C., C.N.P.F., Instruirea diferentiata, aplicatii ale teoriei inteligentelor multiple, ghidBucuresti, 20012. M.E.C., C.N.P.F., Invatarea activa, ghid pentru formatori si cadre didactice, Bucuresti20013. Cerghit, I; Radu, I.T., Didactica, Editura Didactica si Pedagogica, 19944. Viorica Aura Paus, Comunicare si resurse umane, Polirom, 2006

5. Corina Radulescu, Comunicare si relatii publice, Ed. Universitatii din Bucuresti, 20056. Doru Curteanu, Iulia Chivu, Ion Popa, Ghidul trainerului , Editura Irecson, 20057. Fabrice Lacombe, Rezolvarea dificultatilor de comunicare, Polirom, 20058. J. Geoffrey Rawlinson, Gandire creativa si brainstorming , Editura Codecs, Bucuresti19989. Robert H. Vaughn, Manualul trainerului profesionist . Planificarea, livrarea si evaluarea

programelor de instruire, Editura Codecs, 200810. Allan Pease, Limbajul Trupului. Cum pot fi citite gandurile altora din gesturile lor,Bucuresti, Editura Polimark, 200211. Allan Pease, Limbajul Vorbirii. Arta conversatiei, Bucuresti, Editura Polimark, 200712. Ioan Cerghit, Metode de invatamant , Editura Polirom, 200613. Vasile Tran, Irina Stanciugelu, Teoria Comunicarii , Editura comunicare.ro, 2008

Date post:	10-Feb-2018
Category:	Documents
Upload:	catainna19
View:	260 times
Download:	1 times

formator 2

Documents