Epidemiologia Si Microbiologia

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII AL REPUBLICII MOLDOVA

ACADEMIA DE ŞTIINŢE A MOLDOVEI

SOCIETATEA ŞTIINŢIFICĂ A IGIENIŞTILOR DIN REPUBLICA MOLDOVA

CENTRUL NAŢIONAL ŞTIINŢIFICO-PRACTIC DE MEDICINĂ PREVENTIVĂ

CHIŞINĂU - 2008

MATERIALELE CONGRESULUI VI AL IGIENIŞTILOR, EPIDEMIOLOGILOR

ŞI MICROBIOLOGILOR DIN REPUBLICA MOLDOVA

23 – 24 OCTOMBRIE, 2008

vol.II

epidemiologia şi microbiologia

CZU 616-022-036.21+579.61(082)E 61

Editura GUNIVASstr. Ion Creangă 62/4, Chișinău MD-2064, Republica Moldova Tel.: (+373 22) 92 71 78 ; 92 71 80; Tel./Fax (+373 22) 59 39 32 E-mail: [email protected].; offi [email protected]

Aprobate de către Consiliul știinţifi c al CNȘPMP, proces verbal nr. 6 din 23.09.2008

Colegiul de redacţie:Viorel Prisacari – prof. univ., dr. hab., om emerit, redactor-șefVictor Zepca – conf. univ., dr. – redactor responsabil

Membrii:Oleg Beneș – director general al CNȘPMP,Constantin Spînu - prof. univ., dr. hab.,Victoria Bucov – dr. hab.,Petru Iarovoi – dr. hab.,Ștefan Plugaru – conf. univ.,Valeriu Chicu – conf. univ.Mihai Barabaș – conf. univ.,Adrian Cotelea – conf. univ.,Gabriel Obreja – conf. univ.,Ștefan Gheorghiţă – prim vice-director al CNȘPMPValeria Dmitrienco – dr.Angela Paraschiv – lector universitar,Luminiţa Guţu – lector universitar

În culegere, sunt prezentate o serie de realizări știinţifi ce de ultimă oră în epidemiolo-gia și microbiologia știinţifi că și practică, inclusiv în desăvârșirea sistemului de supraveghe-re epidemiologică, diagnosticul epidemiologic și microbiologic, imunoprofi laxie, rezistenţa microbiană la antibiotice și dezinfectante, bioetica epidemiologiei, precum și materiale în epidemiologia maladiilor necontagioase.

Materialele sunt destinate pentru epidemiologi, microbiologi, parazitologi, dezinfecţio-niști și manageri ai serviciului sanitaro-epidemiologic.

Redactor literar – Aliona Zgardan-CruduRedactor tehnic – Nina IziumovDesign & prepress – Editura GUNIVAS

DESCRIEREA CIP A CAMEREI NAŢIONALE A CĂRŢIIMaterialele congresului VI al igieniștilor, epidemiologilor și microbiologilor din Republica Moldova, 23-24 oct., 2008. – Ch.: Gunivas, 2008. – ISBN 978-9975-908-81-8.Vol. 2: Epidemiologia și microbiologia/col. red.: Viorel Prisacari, Victor Zepca. – 2008. 300 p. – Antetit.: Acad. de Știinţe a Moldovei, Soc. Știinţifi că a Epidemiologilor și Microbiologilor din rep. Moldova, Centrul Naţ. Știinţifi co-practic de Medicină preventiva. – Bibliogr. la sfârșitul art. – 300 ex. – ISBN 978-9975-908-83-2.

3

CUPRINS

REZULTATELE ACTIVITĂŢII ŞTIINŢIFICE A SOCIETĂŢII EPIDEMIOLOGILOR

ŞI MICROBIOLOGILOR DIN REPUBLICA MOLDOVA ÎN PERIOADA ANILOR 2003-2008

(V. Prisacaru) ..................................................................................................................................................................... 9

I. ASPECTE EPIDEMIOLOGICE ŞI DE SUPRAVEGHERE ŞI CONTROL ÎN MALADIILE CONTAGIOASE ........................... 15

BIOETICA EPIDEMIOLOGIEI (C. Ciufecu) ................................................................................................................................................................16

CONTRIBUŢII ÎN OPTIMIZAREA SISTEMULUI DE SUPRAVEGHERE EPIDEMIOLOGICĂ ÎN INFECŢIILE SEPTICOPURULENTE NOSOCOMIALE, DE PROFIL CHIRURGICAL

(V. Prisacaru, A. Paraschiv) ........................................................................................................................................22

REALIZĂRI ŞI PERSPECTIVE ÎN COMBATEREA HEPATITELOR VIRALE B, C ŞI D ÎN MUNICIPIUL CHIŞINĂU

(O. Volcovschi, I. Cebotari, A. Cotelea) .........................................................................................................................26

PREVALENŢA INFECŢIEI CU VIRUSUL HEPATITEI B PRINTRE GRAVIDELE ŞI MAMELE HIV INFECTATE

(A. Vrânceanu-Beneş, P. Iarovoi, C. Spânu)..................................................................................................................31

NECESITATEA IMPLEMENTĂRII DEFINIŢIEI DE CAZ STANDARD AL HEPATITELOR VIRALE B, C ŞI D REZULTATELE VERIFICĂRII INVESTIGAŢIILOR EFECTUATE ÎN LABORATOARELE TERITORIALE

(M. Isac, P. Iarovoi, C. Râmiş) ......................................................................................................................................36

MANIFESTĂRILE PROCESULUI EPIDEMIC AL HOLEREI ÎN REPUBLICA MOLDOVA ÎN ANII 19702007

( V. Sliusari, O. Beneş, R. Cojocaru, A. Guţu, M. Adamachi, I. Vlas, V. Goras) ..................................................................41

ASPECTE EPIDEMIOLOGICE ALE TOXIINFECŢIILOR ALIMENTARE ÎNREGISTRATE ÎN CONDIŢII DE CASĂ ÎN MUN. CHIŞINĂU. MĂSURI DE PREVENŢIE (E. Tcaci, I. Pânzaru, V. Guştiuc, O. Volcovschi) .............................................................................................................49

UNELE ASPECTE ÎN MANIFESTAREA PROCESULUI EPIDEMIC AL MORBIDITĂŢII PRIN BOLI DIAREICE ACUTE ÎN RAIONUL CĂLĂRAŞI ÎN ANII 19802007

(V. Lefter, L. Caterev, N. Tambur) .................................................................................................................................57

EVALUAREA PROCESULUI EPIDEMIC PRIN DIZENTERIE ÎN RAIONUL STRĂŞENI ÎN PERIOADA 19912005

(M. Roşca, C. Marola, S. Gonţa) ..................................................................................................................................62

SUPRAVEGHEREA EPIDEMIOLOGICĂ A BOLILOR DIAREICE ACUTE ÎN RAIONUL CAHUL

(N. Gaisan, L. Apostolova, N. Hadjioglo) .....................................................................................................................68

DIAGNOSTICUL DE LABORATOR AL DISMICROBISMULUI INTESTINAL ÎN CMP MUNICIPAL CHIŞINĂU, PERIOADA ANILOR 20052007 (L. Bardari, A. Scutaru, O. Palancean, E. Lupaşco) .......................................................................................................75

EPIDEMIOLOGIA ŞI MICROBIOLOGIA

4

TUBERCULOSIS EPIDEMIOLOGY AND OTHER DISEASES IN A WORK PLACE AYVALIK TOWN TURKEY: RESEARCH IN A PLACE OF EMPLOYMENT

(Kurtulus Ongel, Haluk Mergen) .................................................................................................................................81

UNELE ASPECTE EPIDEMIOLOGICE ALE MORBIDITĂŢII PRIN TUBERCULOZA ÎN MUNICIPIUL CHIŞINĂU

(Z. Ceban, L. Savca, M. Cetulean, I. Cebotari, L. Râbac, N. Tinta, T. Mânăscurtă) ...........................................................86

EVALUAREA PROCESULUI EPIDEMIC LA TUBERCULOZĂ ÎN RAIONUL CAHUL ÎN ANII 19982007 (N. Gaisan, L. Apostolova, N. Hadjioglo, V. Şapareţ) ....................................................................................................91

ASPECTE EPIDEMIOLOGICE ALE MORBIDITĂŢII PRIN TUBERCULOZĂ ÎN RAIONUL ŞTEFANVODĂ (L. Luchianov, V. Tiosa, N. Ciuico) ................................................................................................................................97

REZISTENŢA AGENŢILOR BACTERIENI LA PREPARATELE ANTIMICROBIENE ÎN RAIONUL BRICENI (A. Cotorcea, L. Grecu, A. Zaporojan) .........................................................................................................................106

MECANISME DE ACŢIUNE ŞI OPORTUNITĂŢI DE UTILIZARE A ENOXILULUI ÎN COMBATEREA BACTERIEI PSEUDOMONAS AERUGINOSA

(L. Lupaşcu, V. Cotos) ...............................................................................................................................................116

MORBIDITATEA PRIN ECHINOCOCOZĂ LA POPULAŢIA MUNICIPIULUI CHIŞINĂU ÎN ULTIMII 10 ANI (A. Leurda, A. Colofi ţchii, V. Goraş, M. Pruteanu, N. Puşcaş) .......................................................................................123

SITUAŢIA MALARIOGENĂ LA ETAPA ACTUALĂ ÎN REPUBLICA MOLDOVA (A. Colofi ţchi, V. Sohoţchi, V. Goraş) ..........................................................................................................................127

II. ASPECTE EPIDEMIOLOGICE ÎN MALADIILE NECONTAGIOASE .............................................................................. 131

PONDEREA EPIDEMIOLOGICĂ A TULBURĂRILOR PSIHOCOGNITIVE ÎN PERIOADA PRECOCE POSTSTROKE

(D. Naconecinâi, F. Ştefanache) ................................................................................................................................132

ASPECTE PSIHOLOGICE ALE PACIENŢILOR LA DIAGNOSTICUL DE CANCER

(T. Grejdianu, E. Palanciuc, E. Grejdian) .....................................................................................................................138

FACTORII CE DETERMINĂ MORBIDITATEA POPULAŢIEI RAIONULUI BRICENI PRIN DIABET ZAHARAT ŞI MĂSURI DE DIMINUARE A LOR

(A. Cotorcea) ............................................................................................................................................................143

MANAGEMENTUL EVIDENŢEI ŞI AL ANALIZĂRII DIVERGENŢELOR DINTRE CONCLUZIILE IMAGISTICE ŞI DIAGNOSTICELE MORFOPATOLOGICE

(A. Roşca, V. Bairac) .................................................................................................................................................148

ASPECTE DEZINFECTOLOGICE PRIVIND ÎNREGISTRAREA ŞI UTILIZAREA PREPARATELOR DEZINFECTANTE ÎN REPUBLICA MOLDOVA

(V. Ţurcan, S. Oglindă, V. Lâsenco) ............................................................................................................................156

TEZE ............................................................................................................................................... 161

ASPECTE PRIVIND PREVENIREA TRANSMITERII NOSOCOMIALE A INFECŢIEI HIV ŞI A HEPATITELOR VIRALE B ŞI C

(C. Râmiş, W. Goldman, V. Crudu, V. Andriuţă, V. Prisacaru, Ş. Gheorghiţă, P. Iarovoi, C. Spânu) ..................................162

5

CUPRINS

REZULTATELE DETERMINĂRII UNOR MARKERI AI HEPATITELOR VIRALE B ŞI C LA PACIENŢI CU RISC SPORIT DE INFECTARE

(P. Iarovoi, M. Isac) ...................................................................................................................................................164

PARTICULARITĂŢILE EPIDEMIOLOGICE ŞI DE DIAGNOSTIC ÎN HEPATITA VIRALĂ C ACUTĂ LA PACIENŢII DE VÂRSTĂ TÂNĂRĂ ŞI MEDIE

(V. Pântea, L. Cojuhari) ............................................................................................................................................167

SECURITATEA TRANSFUZIONALĂ PRIORITATE NAŢIONALĂ

(S. Bivol, V. Rotaru, S. Cebotari, I. Corcimaru) ............................................................................................................170

DIAGNOSTICUL DE LABORATOR AL HEPATITELOR VIRALE: POSIBILITĂŢI ŞI PERSPECTIVE (V. Crudu, C. Râmiş, E. Romancenco, C. Spânu, V. Gudumac) .....................................................................................172

SINECOSTUL MĂSURILOR ANTIEPIDEMICE ÎN HEPATITELE VIRALE ACUTE (V. Tabac, O. Volcovschi, P. Clocuşneanu) ...................................................................................................................175

OPORTUNITĂŢI DE AMELIORARE A SITUAŢIEI EPIDEMIOLOGICE PRIN INFECŢIA HIV ÎN REPUBLICA MOLDOVA

(L. Guţu, V. Prisacaru) ..............................................................................................................................................177

COMUNICAREA PENTRU SCHIMBARE COMPORTAMENTALĂ OPORTUNITATE PENTRU PREVENIREA HEPATITELOR VIRALE (L. Malcoci) ....................................................................................................179

IMPLEMENTAREA SERVICIULUI DE CONSILIERE ŞI TESTARE VOLUNTARĂ LA HIV ŞI HEPATITELE VIRALE B ŞI C ÎN REPUBLICA MOLDOVA

(I. Climaşevschi, L. Luca, Ş. Gheorghiţă, S. Stratulat, L. Vovc, D. Postoroncă) ..............................................................182

PARTICULARITĂŢILE EPIDEMIOLOGICE ALE INFECŢIEI HIV/SIDA ÎN RAIONUL REZINA

(I. Cheptene, V. Sinchevici, N. Bencheci) ....................................................................................................................184

PARTICULARITĂŢILE CLINICOEPIDEMIOLOGICE ALE OREIONULUI LA COPII, ADOLESCENŢI ŞI PERSOANE TINERE (S. Semeniuc, V. Pântea, I. Bistritchi, L. Popa, T. Gurduza, S. Topciu, V. Ţopa, P. Gangan, R. Moiseev) ...........................186

CARACTERISTICA MORBIDITĂŢII PRIN OREION ÎN RAIONUL UNGHENI (N. Furtună, A. Şerbu, N. Caterinciuc) .......................................................................................................................189

ASPECTE CLINICOEVOLUTIVE ALE MENINGITEI BACTERIENE ACUTE CU HAEMOPHILUS INFLUENZAE LA COPII (T. Alexeev, I. Petcova, T. Juravliov, V. Alexeev, N. Sencu) ............................................................................................191

ASPECTE CLINICOEPIDEMIOLOGICE ALE MORBIDITĂŢII PRIN TUBERCULOZĂ LA ETAPA ACTUALĂ

(V. Grosu, I. Ghiţiu, N. Câşlari, S. Rusu) ......................................................................................................................194

STRUCTURA DROGREZISTENŢEI ÎN FOCARE DE TUBERCULOZĂ ÎN LOCALITĂŢILE RURALE ŞI URBANE DIN REPUBLICA MOLDOVA

(O. Emelianov, C. Iavorschi, V. Degtearev, E. Cuniţchi, V. Bolotnicov, A. Brumaru) ........................................................196

UNELE ASPECTE EPIDEMIOLOGICE ALE MORBIDITĂŢII PRIN TUBERCULOZĂ PULMONARĂ ÎN RAIONUL SÂNGEREI (E. Orfi n, G. Balea, I. Vizir) ........................................................................................................................................198

UNELE PARTICULARITĂŢI DE SPORIRE A EFICACITĂŢII ACTIVITĂŢII PROFILACTICE ÎN FOCARELE DE TUBERCULOZĂ

(A. Vîrtosu, M. Vlasov, C. Munteanu, N. Tabuncic) .....................................................................................................200


6

DATE SEROLOGICE PRIVIND NIVELUL IMUNITĂŢII LA UNELE INFECŢIIŢINTĂ ALE PROGRAMULUI NAŢIONAL DE IMUNIZĂRI ÎN MUNICIPIUL CHIŞINĂU (G. Hodâreva, N. Caterinciuc, Z. Coroi, L. Râbac, N. Tinta, A. Gori, S. Monahov) ..........................................................202

SUPRAVEGHEREA EPIDEMIOLOGICĂ A REACŢIILOR ADVERSE POSTVACCINALE ÎN REPUBLICA MOLDOVA (L. Ţurcan, A. Melnic, L. Savca) .................................................................................................................................204

IMUNITATEA POPULAŢIONALĂ LA POLIOMIELITĂ EVALUATĂ ÎN ANII 20072008 (M. Apostol, V. Ghidirim, A. Melnic, C. Spânu) ...........................................................................................................206

REZULTATELE EVALUĂRII CUNOŞTINŢELOR ADOLESCENŢILOR PRIVIND PROGRAMELE DE IMUNIZARE ÎN CADRUL STUDIULUI DE CHESTIONARE

(V. Lefter, S. Vasiliu, L. Şevciuc, G. Bodrug, V. Crutova, V. Corjan) ................................................................................209

ASPECTE PRIVIND INFLUIENŢA CALITĂŢII APEI POTABILE ASUPRA INDICILOR MORBIDITĂŢII POPULAŢIEI RAIONULUI ŞTEFANVODĂ PRIN MALADII INFECŢIOASE INTESTINALE ACUTE

(I. Vlas, P. Cotorobai, A. Ştirbu, O. Lungu) ..................................................................................................................211

METODA IMPEDANŢEI ÎN MICROBIOLOGIA SANITARĂ.PERSPECTIVE ŞI AVANTAJE

(O. Nastas, N. Iularji, A. Spivacenco, L. Lungu, N. Ursachi) .........................................................................................214

DESCRIEREA UNEI ERUPŢII DE DIZENTERIE ÎN RAIONUL ŞTEFANVODĂ (L. Luchianov, V. Boian, A. Ştirbu, O. Lungu) ..............................................................................................................217

PEISAJUL TULPINILOR DE SHIGHELE IZOLATE ÎN LABORATORUL BACTERIOLOGIC AL CMP CĂUŞENI ÎN PERIOADA ANILOR 20042007

(A. Talmazan, T. Bârsan, I. Tulei, A. Digol, A. Bârsan, V. Samciuc) ...............................................................................220

DISMICROBISMUL INTESTINAL POLITICA ÎN DIAGNOSTICUL DE LABORATOR (V. Ţurcan, E. Roşioru) ..............................................................................................................................................222

DISBACTERIOZA INTESTINALĂ MALADIE SAU SINDROM?

(V. Evtodienco, A. Buzatu, O. Burduniuc, O. Coteţ) ......................................................................................................224

UNELE PARTICULARITĂŢI ALE SUPRAVEGHERII EPIDEMIOLOGICE ASUPRA HOLEREI ŞI BDA ÎN RAIONUL UNGHENI (T. Leva, S. Talmaci, N. Furtună, V. Bradu, V. Racoviţă) ...............................................................................................227

UNELE ASPECTE EPIDEMIOLOGICE ALE MORBIDITĂŢIIPRIN BOLI DIAREICE ACUTE ÎN MUN. CHIŞINĂU (Z. Covric, F. Popovici, Ad. Cotelea) ............................................................................................................................229

ANALIZA UNEI IZBUCNIRI DE BDA ÎN CONDIŢII CASNICE

(V. Sliusari, V. Lefter, G. Oţel) ....................................................................................................................................233

CARACTERISTICA EPIDEMIOLOGICĂ A UNEI IZBUCNIRI PRIN SALMONELOZĂ, PROVOCATĂ DE SALMONELLA TYPHIMURIUM (Z. Covric, O. Volcovschi, A. Cotelea) ..........................................................................................................................236

CARACTERISTICA EPIDEMIOLOGICĂ A ERUPŢIEI DE SALMONELOZĂ ÎN RAIONUL SOROCA

(N. Gorcinschii, L. Lozan, T. Mogorean, I. Coşman, I. Borzac) ......................................................................................238

UNELE PREMISE DE APARIŢIE A INTOXICAŢIILOR ALIMENTARE ŞI MĂSURILE DE PREVENIRE (A. Leonte, N. Denisova) ...........................................................................................................................................241

PARTICULARITĂŢI ALE ERUPŢIILOR CU SALMONELOZĂ ÎN CONDIŢII CASNICE (I. Calmâc, A. Digol, P. Răileanu, I. Tulei, T. Bârsan) ....................................................................................................243

7

CANDIDOZA INTESTINALĂ ŞI PROBLEMA SĂNĂTĂŢII (V. Evtodienco, O. Coteţ, A. Buzatu, O. Burduniuc) ......................................................................................................245

REZULTATELE STUDIULUI PRIVITOR LA EPIDEMIOLOGIA INFECŢIILOR NOSOCOMIALE NEUROCHIRURGICALE (V. Prisacaru, E. Leu) ................................................................................................................................................248

UNELE ASPECTE EPIDEMIOLOGICE ALE MORBIDITĂŢII PRIN INFECŢIILE SEPTICOPURULENTE NOSOCOMIALE LA NOUNĂSCUŢI ŞI BOLNAVII POSTCHIRURICALI ÎN RAIONUL SÂNGEREI (G. Balea, E. Orfi n) ...................................................................................................................................................250

DESPRE UNIFICAREA CERINŢELOR DOCUMENTELOR DIRECTIVE PRIVIND PROFILAXIA INFECŢIILOR SEPTICOPURULENTE NOZOCOMIALE (N. Iularji, A. Spivacenco, O. Nastas, L. Lungu)...........................................................................................................253

UNELE PARTICULARITĂŢI CLINICOEPIDIMIOLOGICE ALE DIZENTERIEI ÎN CONDIŢIILE IMSP

“SPITALUL CLINIC DE PSIHIATRIE” (S. Moraru) ......................................................................................................256

INFECŢIILE NOSOCOMIALE ACTUALITATE MEDICALĂ

(E. Malai, V. Şuşu) ....................................................................................................................................................260

MONITORIZAREA CALITĂŢII STERILIZĂRII MATERIALULUI MEDICAL ÎN INSTITUŢIILE MEDICOSANITARE PUBLICE DIN RAIONUL RÂŞCANI (R. Junco, V. Manole, V. Novac) .................................................................................................................................262

MODIFICAREA REZISTENŢEI MICROORGANISMELOR LA ANTIBIOTICE, TESTATE ÎN LABORATORUL MICROBIOLOGIC AL CMPR UNGHENI (L. Vişnevschi, V. Bradu) ...........................................................................................................................................264

DINAMICA REZISTENŢEI LA ANTIBIOTICE A MICROFLOREI ELIMINATE DIN BIOSUBSTRATELE BOLNAVILOR ÎN RAIONUL CĂUŞENI (I. Calmâc, A. Digol, I. Tulei, T. Bârsan, A. Lupan, V. Digol) ..........................................................................................266

REZISTENŢA MICROORGANISMELOR DIN FAMILIA ENTEROBACTERIACEAE LA PREPARATELE ANTIMICROBIENE

(S. Gonţa, C. Marola)................................................................................................................................................269

PARTICULARITĂŢILE FORMĂRII REZISTENŢEI MICROORGANISMELOR LA ANTIBIOTICE ŞI SUBSTANŢE DEZINFECTANTE ÎN IMSP DIN RAIONUL REZINA

(V. Sinchevici, I. Cheptene, N. Benchec) .....................................................................................................................272

PEISAJUL MICROBIAN LA MALADIILE NESPECIFICE ŞI TESTAREA SENSIBILITĂŢII LA ANTIBIOTICE (E. Roşioru, V. Ţurcan) ..............................................................................................................................................274

MONITORINGUL MICROBIOLOGIC AL INVESTIGAŢIILOR BIOSUBSTRATELOR DE LA BOLNAVI DE MALADII SOMATICE ÎN PERIOADA ANILOR 19972007

(I. Calmâc, A. Cojocaru, A. Digol, I. Tulei, T. Bârsan, A. Lupan, V. Digol) .......................................................................276

PEISAJUL FLOREI MICROBIENE ÎN SUBSTRATELE BIOLOGICE CERCETATE DE LABORATORUL MICROBIOLOGIC AL CMP IALOVENI ÎN ANII 20052007

(E. Caracuian, N. Vutcariov) ......................................................................................................................................279

UNELE PARTICULARITĂŢI ALE MORBIDITĂŢII PRIN RABIE ÎN ANII 19712007

(A. Guţu, S. Gheorghita, N. Tabuncic, M. Gherman, M. Adamachi, N. Grati) ...............................................................281

SITUAŢIA EPIDEMIOLOGICĂ PRIN YERSINIOZĂ ÎN REPUBLICA MOLDOVA (V. Sliusari, V. Evtodienco, G. Oţel) ............................................................................................................................283

CUPRINS


ECHINOCOCOZA/HIDATIDOZA UMANĂ ÎN REPUBLICA MOLDOVA STUDIURETROSPECTIV, 19802006 (V. Lungu, P. Iarovoi, S. Neaga, A. Colofi ţchi) .............................................................................................................285

CONSIDERAŢII ASUPRA PRIMULUI CAZ DE DIROFILARIOZĂ UMANĂ ÎNREGISTRATĂ ÎN REPUBLICA MOLDOVA

(V. Lungu, V. Cuşnir, L. Dumbrăveanu) ......................................................................................................................287

STUDIU PRIVIND RĂSPÂNDIREA HELMINTIAZELOR ÎN RAIONUL ŞOLDĂNEŞTI (V. Grosu, N. Câşlari, I. Ghiţiu) ..................................................................................................................................290

STUDIU EPIDEMIOLOGIC PRIVIND IMBUNĂTĂŢIREA TREPTATĂ A SITUAŢIEI PARAZITOLOGICE ÎN CASA DE COPII DIN OR. HÂNCEŞTI (A. Colofi ţchi, R. Rotar) ................................................................................292

SUPRAVEGHEREA SANITAROEPIDEMIOLOGICĂ ÎN AVIAŢIA CIVILĂ A REPUBLICII MOLDOVA

(C. Manole) .............................................................................................................................................................294

АКТУАЛЬНЫЕ ВОПРОСЫ ОРГАНИЗАЦИИ ПРЕВЕНТИВНОЙ МЕДИЦИНЫ ТРАНСПОРТА РЕСПУБЛИКИ МОЛДОВА НА СОВРЕМЕННОМ ЭТАПЕ (А. А. Баркарь, Б. С. Руснак, Р. Е. Вайнберг) ...........................................................................................................296

UNELE ASPECTE ÎN STRATEGIA DEZVOLTĂRII SECŢIEI DEZINFECŢIE PROFILACTICĂ A CMP CHIŞINĂU (V. Patraşco, I. Pânzaru, A. Cotelea) ..........................................................................................................................298

9

REZULTATELE ACTIVITĂŢII ȘTIINŢIFICE A SOCIETĂŢII EPIDEMIOLOGILOR ȘI MICROBIOLOGILOR DIN REPUBLICA

MOLDOVA ÎN PERIOADA ANILOR 2003-2008

V. Prisacaru

S-au scurs cinci ani de la Congresul precedent, cel de al V-lea Congres al igieniștilor, epidemiologilor și microbiologilor din Republica Moldova, care a avut loc la 26-27 septembrie 2003.

În rezoluţia Congresului V, se menţiona că o problemă prioritară pentru Societatea epidemiologilor și microbiologilor din ţară este desăvârșirea continuă a sistemului de supraveghere epidemiologică, elaborarea principiilor de funcţionare la nivel naţional, raional și local, și concordarea cu sistemul european și cel al OMS-lui în supravegherea epidemiologică globală.

Tot în rezoluţia congresului a fost menţionat și faptul că în perioada următoare este important de a ne ordona eforturile comune în formarea sistemului naţional de supraveghere epidemiologică și în desăvârșirea unor aspecte în parte ale acestui sistem, efi ciente și implementabile în practica medicală; fi ecare din noi, specialiști în domeniu, trebuie să ne aducem aportul în desăvârșirea cel puţin a unuia din compartimentele supravegherii epidemiologice: diagnosticul epidemiologic, diagnosticul microbiologic, studierea cauzelor și mecanismelor de formare a morbidităţii, pronosticarea situaţiilor epidemogene, elaborarea și evaluarea măsurilor de intervenţie, supravegherea măsurilor de diagnosticare, tratament și dispensarizare clinică, desăvârșirea metodologiei și a mijloacelor de cercetare cu scop de modernizare a diagnosticului epidemiologic, microbiologic și clinic, formarea modului sănătos de viaţă etc.

În acest sens, de către colectivul Catedrei de epidemiologie, au fost desfășurate 2 conferinţe, cea din 31 martie 2006 cu tema “Optimizarea supravegherii epidemiologice” și cea din 26 octombrie 2007 cu tema “Optimizarea supravegherii epidemiologice în infecţiile actuale pentru Republica Moldova”; a fost elaborat conceptul “Supravegherea epidemiologică: principiile și sistemul de funcţionare la nivel naţional (V. Prisacaru. Optimizarea supravegherii epidemiologice. Chișinău, 2006, p. 3-15); au fost publicate monografi ile V. Chicu. Supravegherea și controlul bolilor infecţioase. Chișinău, 2007, V. Chicu, G. Obreja, V. Prisacaru.


10

Epidemiologie de intervenţie. Chișinău, 2008, V. Prisacaru, E. Malai. Optimizarea educaţiei pentru sănătate după modelul infecţiilor intestinale. Chișinău, 2006, manualul Epidemiologie situaţională. Chișinău, 2006, a fost elaborat Ghidul de supraveghere epidemiologică și control în infecţiile nosocomiale (2008).

Au fost efectuate multiple studii în epidemiologia, supravegherea și controlul infecţiilor nosocomiale (V. Prisacaru, A. Paraschiv), infecţiei HIV/SIDA (L. Guţu), epidemiologia bolilor cardiovasculare, optimizarea educaţiei pentru sănătate (V. Prisacaru, E. Malai).

Au fost susţinute 4 teze de doctorat: Epidemiologia infecţiilor septico-purulente nosocomiale la etapa contemporană (Angela Paraschiv, 2006), Contribuţii la optimizarea educaţiei pentru sănătate în infecţiile și invaziile intestinale (Emilia Malai, 2006), Epidemiologia bolilor cerebrovasculare, strategii de profi laxie (Docu Axelerad Any, 2005), Epidemiologia osteitei posttraumatice și unele măsuri de combatere (Snejana Stoleicov, 2007).

În laboratorul “Infecţii intraspitalicești”, care funcţionează tot pe lângă Catedra de epidemiologie, pe parcursul ultimilor 5 ani, la subiectul “Optimizarea supravegherii epidemiologice și elaborarea preparatelor antibacteriene” au fost efectuate studii ample de optimizare a supravegherii epidemiologice în infecţiile septico-purulente nosocomiale în staţionarele de profi l chirurgical, traumatologic și neurologic (V. Prisacaru, S. Buraciov, S. Stoleicov, E. Roic, A.Șova).

Pe lângă studierea epidemiologiei infecţiilor septico-purulente au fost efectuate numeroase studii de cercetare a materiei prime locale la depistarea substanţelor noi cu proprietăţi antibacteriene și antifungice (V. Prisacaru, S. Buraciov, A. Dizdari, L. Proca, S. Stoleicov).

În baza substanţelor depistate a fost elaborat remediul medicamentos antibacterian “Izofural”. În anul curent a fost produsă prima partidă de Izofural, care va fi utilizat atât în profi laxia infecţiilor septico-purulente nosocomiale, cât și în tratamentul osteomielitei, al plăgilor purulente, al combustiilor etc.

Elaborările laboratorului au fost prezentate la 10 expoziţii naţionale și internaţionale (Chișinău, Geneva, București, Iași, Cluj-Napoca, Moscova, Sevastopol), unde au fost înalt apreciate, fiind menţionate cu 7 medalii de aur, 3 de argint, 1 de bronz, precum și cu menţiuni și premii speciale, cum ar fi Marele premiu AGEPI (2004, V. Prisacaru), Premiul Autorităţii Naţionale pentru cercetare (România) (2005, V. Prisacaru, S. Buraciov), Diploma Guvernului Republicii Moldova (2006, V. Prisacaru, S. Buraciov) și alte diplome de merit, iar ciclul de lucrări Optimizarea supravegherii epidemiologice și elaborarea preparatelor antibacteriene (V. Prisacaru) a fost distins cu Premiul AȘM (anul 2006).

În baza rezultatelor obţinute, pe parcursul ultimilor 5 ani, colaboratorii Catedrei de epidemiologie și ai laboratorului știinţifi c “Infecţii intraspitalicești” au publicat peste 80 de lucrări știinţifi ce, inclusiv 56 de articole, au obţinut 11 brevete de invenţie și 49 certifi cate de inovare, au ţinut peste 20 de rapoarte și comunicări la diverse foruri știinţifi ce.

11

REZULTATELE ACTIVITĂŢII ŞTIINŢIFICE A SOCIETĂŢII EPIDEMIOLOGILOR ŞI MICROBIOLOGILOR

Catedra de microbiologie, virusologie și imunologie (al cărei șef este dr. conf. Ștefan Plugaru) pe parcursul anilor menţionaţi a activat în următoarele două direcţii:

elaborarea și perfecţionarea metodelor rapide de diagnostic al patologiilor • infecţioase;studiul spectrului activităţii antibacteriene și antifungice a unor preparate • sintetice;

De asemenea, s-au realizat studii în problema cercetării produselor lactate îmbogăţite cu fl oră probiotică în comun cu colaboratorii laboratorului de microbiologie sanitară a CNȘPMP. În colaborare cu același laborator, în prezent, se efectuează investigaţii în problema cercetării microbiologice a obiectelor mediului ambiant, inclusiv a produselor alimentare în scopul depistării microorganismelor din genul Listeria.

În această perioadă au fost fi nisate două teze de doctor în medicină (a Gretei Balan și a lui Nicolae Pușcaș), au fost publicate 33 de lucrări știinţifi ce, s-a obţinut un brevet de invenţie menţionat cu medalia de aur la Salonul Internaţional de la Iași, România, 2008, iar dna dr. Natalia Sainsus colaborează cu un grup de savanţi din Elveţia în problema metodelor rapide de cultivare și identifi care a bacteriilor din genul Helicobacter.

În laboratorul Virusologie al CNȘPMP (condus de Constantin Spânu, prof. universitar, dr habilitat în medicină, Om Emerit), la tema “Contribuţii în studierea infecţiei cu herpes: aspecte clinico-epidemiologice, imunologice, de profi laxie și tratament” au fost obţinute date suplimentare privind rolul infecţiei herpetice în manifestările clinice neurologice, viscerale, urogenitale, neonatale și cutanate înregistrate separat sau în asociere cu alte infecţii. În comun cu specialiștii de profi l din ţară (infecţioniști, neurologi, ginecologi, oft almologi), au fost elaborate, racordate la standardele europene, publicate și implementate în practica medicală defi niţiile de caz-standard de infecţie herpetică, a fost editat ghidul practic “Infecţia cu Herpes simplex – particularităţi clinico-epidemiologice, de evoluţie, diagnostic, tratament, profi laxie” (Chișinău, 2006). Concomitent, a fost studiată incidenţa infecţiei printre donatorii de sânge și de alte ţesuturi. Rezultatele acestor cercetări vor contribui la desăvârșirea sistemului de asigurare a securităţii transfuziilor de sânge și de transplant. A fost perfectat diagnosticul de laborator în unele patologii infecţioase tradiţionale, cum ar fi hepatitele virale, limfoadenopatiile generalizate, mononucleoza infecţioasă, patologii în care, ca factor etiologic, este implicat și virusul hepatic.

Rezultatele cercetărilor au stat la baza elaborării a 114 publicaţii, inclusiv a unui ghid practic, a două monografi i și 6 instrucţiuni metodice. Au fost obţinute 8 brevete de invenţii, s-au ţinut 24 de rapoarte la diferite întruniri știinţifi co-practice de talie naţională și internaţională. Rezultatele studiului sunt implementate în practica medicală în secţiile de infecţii virale ale Centrelor de Medicină Preventivă, ale Spitalelor de boli infecţioase la copii și de boli infecţioase “Toma Ciorbă” fi ind incluse în protocoalele și standardele clinice, precum și în planurile didactice de instruire a studenţilor și rezidenţilor.


12

În cadrul laboratorului Profi laxia specifi că al CNȘPMP (condus de Victoria Bucov, dr. habilitat în medicină), în perioada 2004-2008, au fost efectuate cercetări pentru evaluarea necesităţii de implementare și a efi cienţei vaccinurilor noi în PNI și optimizarea serosupravegherii maladiilor prevenibile prin profi laxia specifi că în Republica Moldova.

În consecinţă, a fost estimată cost-efi cienţa vaccinării împotriva infecţiei Hib și a varicelei, s-a evaluat riscul de apariţie a rujeolei la copiii cu vârsta până la un an, a rubeolei congenitale și a tetanosului nou-născuţilor, s-a apreciat efi cienţa noului calendar de vaccinări, au fost elaborate recomandări în vederea perfecţionării programelor de vaccinare și a supravegherii maladiilor nominalizate (infecţia Hib, oreion și rubeolă).

Colaboratorii laboratorului au participat activ la elaborarea Programului Naţional de Imunizări pentru anii 2006-2010, la realizarea Studiului Demografi c și de Sănătate din Republica Moldova, la elaborarea metodologiei de organizare și realizare a campaniei de imunizare contra oreionului din anul 2008.

Actualmente, laboratorul este preocupat de elaborarea metodologiei de organizare a serosupravegherii maladiilor imunodirijabile.

În cadrul laboratorului Profi laxia specifi că, a fost susţinută o teză de doctor în medicină în problema reacţiilor adverse postvaccinale și sunt pregătite alte 2 teze în problema dift eriei și oreionului. A fost obţinut un brevet de invenţie în metodologia de examinare a anticorpilor contra tusei convulsive, nominalizat cu medalie de bronz la Salonul Internaţional de expoziţii din România; au fost publicate peste 20 de articole în reviste recenzate republicane și internaţionale.

Colaboratorii laboratorului participă activ la organizarea și desfășurarea seminarelor și conferinţelor republicane, precum și la diverse foruri știinţifi ce internaţionale.

Laboratorul de diagnosticare a poliomielitei și enterovirozelor (condus de dr. Victoria Ghidirim), care este parte componentă a reţelei Europene de laboratoare în diagnosticarea poliomielitei, acreditat anual de specialiștii de profi l ai OMS-lui, este antrenat în menţinerea statutului Republicii Moldova ca ţară liberă de poliomielită. Sarcina de bază a laboratorului este monitorizarea circulaţiei virusului de poliomielită în rândul populaţiei și printre factorii de mediu. Pe parcursul anilor 2003-2007, în acest laborator au fost izolate 347 de tulpini poliovirale, ulterior confi rmate în Laboratorul Regional de Referinţă (Institutul de Poliomielită, Moscova). Studierea acestor tulpini a demonstrat apartenenţa lor la virusurile polio de origine vaccinală.

Altă prerogativă a laboratorului este asigurarea securităţii biologice la păstrarea în condiţii de laborator a materialului potenţial infectat cu poliovirusuri sălbatice.

Concomitent, colaboratorii laboratorului acordă o atenţie deosebită perfectării supravegherii epidemiologice și diagnosticului de laborator a enterovirozelor. Anume prin investigaţiile virusologice efectuate de colaboratorii acestui laborator a fost demonstrat rolul virusului ECHO 30 în declanșarea unei erupţii majore de enteroviroză.

13

În laboratorul Epidemiologia bolilor extrem de periculoase și combaterea bioterorismului, s-au realizat cercetări pentru 3 teme știinţifi ce.

Tema “Particularităţile epidemiologice și clinice ale infecţiilor intestinale acute provocate de agenţi condiţionat patogeni” (conducător dr. V. Evtodienco) a argumentat rolul agenţilor patogeni, al agenţilor condiţionat patogeni și al asociaţiilor microbiene ca factori etiologici în BDA în Republica Moldova.

Ca rezultat al realizării temei au fost elaborate și aprobate:Programul Naţional de combatere și profi laxie a holerei și altor boli intes-• tinale acute pentru anii 2003-2010 (Hotărârea Guvernului Republicii Mol-dova nr. 277 din 13 martie, 2003);Ordinul MS RM nr. 125 din 21.04.2003 “Cu privire la realizarea Hotărâ-• rii Guvernului RM din 13.03.2003 nr. 277 “Despre aprobarea Programului Naţional de combatere și profi laxie a holerei și altor boli diareice acute pen-tru anii 2003-2010”;Ordinul MS RM nr. 220 din 11.07.2003 “Despre organizarea măsurilor de • profi laxie și combatere a holerei în Republica Moldova” și alte materiale informative.

Tema “Sensibilitatea agenţilor cauzali ai infecţiilor intestinale acute la preparatele antimicrobiene” (conducător V. Evtodienco) a ajutat la stabilirea stării rezistenţei agenţilor cauzali ai IIA la copii în mun. Chișinău și la maturi în diferite raioane ale republicii.

Au fost făcute recomandări pentru perfecţionarea diagnosticului microbiologic cu determinarea rapidă a sensibilităţii agenţilor cauzali la antibiotice, s-a reevaluat sistemul actual de studiere a sensibilităţii agenţilor microbieni la antibiotice în Republica Moldova, a fost elaborat și implementat modelul de monitorizare și supraveghere a antibiorezistenţei în teritoriu.

La etapa de fi nalizare se afl ă elaborarea instrucţiunilor “Diagnosticul microbiologic al infecţiilor intestinale acute”, “Determinarea sensibilităţii microorganismelor la preparatele antimicrobiene prin metoda difuzimetrică” și proiectul ordinului MS “Despre implementarea monitoringului rezistenţei agenţilor bacterieni la preparatele antimicrobiene în Republica Moldova”.

Laboratorul Epidemiologia infecţiilor respiratorii virale din cadrul CNȘPMP (condus de P. Scoferţa, dr. în medicină) este antrenat în supravegherea epidemiologică a gripei, a infecţiilor acute a căilor respiratorii superioare (IACRS) și a diagnosticului de laborator al acestor infecţii.

În baza rezultatelor obţinute, au fost elaborate un șir de documente directive (circulare, dispoziţii, ordine) ale Ministerului Sănătăţii în care au fost expuse măsurile de profi laxie și combatere a gripei și IACRS. Implementarea măsurilor expuse în documentele elaborate în practica medicală a contribuit la diminuarea morbidităţii prin gripă și IACRS în Republica Moldova.

În anul 2004, prin Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 83 din 19.03, a fost aprobat Centrul coordonator de supraveghere epidemiologică a gripei și IACRS în Republica Moldova, în cadrul Centrului Naţional Știinţifi co-Practic de Medicină

REZULTATELE ACTIVITĂŢII ŞTIINŢIFICE A SOCIETĂŢII EPIDEMIOLOGILOR ŞI MICROBIOLOGILOR


Preventivă, și desemnate 9 puncte santinelă. Informaţia parvenită din punctele santinelă permite aprecierea tendinţei procesului epidemic prin gripă și IACRS și corecţia măsurilor de profi laxie și combatere a acestor infecţii.

De către colaboratorii laboratorului a fost elaborat “Planul Naţional de Intervenţie în Pandemia de Gripă în Republica Moldova”, care a fost aprobat prin Hotărârea nr. 3 din 11 noiembrie 2005 a Comisiei Extraordinare Antiepidemice Republicane.

Colaboratorii laboratorului au participat cu rapoarte la diferite seminare naţionale și foruri știinţifi ce internaţionale în problemele etiologiei, epidemiologiei, diagnosticului de laborator și profi laxiei gripei umane sezoniere și gripei aviare; ei sunt deţinători ai unui brevet de invenţie MD nr. 3120 G2 “Metodă de profi laxie a gripei”.

În laboratorul Epidemiologia hepatitelor virale al CNȘPMP (condus de dr. habilitat P. Iarovoi), pe parcursul ultimilor 5 ani, a fost realizată tema știinţifi că “Contribuţii privind optimizarea sistemului de supraveghere epidemiologică a hepatitelor virale parenterale B, C și D în Republica Moldova”. Aceasta a ajutat la determinarea particularităţilor și a tendinţei procesului epidemic al acestor maladii, la evaluarea corectitudinii diagnosticului de laborator, la implementarea defi niţiei de caz standard și a algoritmului standard de diagnosticare specifi că, acţiuni care vor contribui în mare măsură la optimizarea supravegherii epidemiologice și, în consecinţă, la reducerea nivelului de morbiditate. A fost perfectată schema de vaccinare a copiilor născuţi din gravide AgHBs pozitive.

Practic, o infl uenţă semnifi cativă în combaterea hepatitelor virale parenterale, în special a HVB, a avut-o implementarea Programului Naţional de combatere a hepatitelor virale B, C și D, a Programului Naţional de Imunizări (PNI) și a ordinului MS RM nr. 264 din 21.09.1998 “Despre intensifi carea activităţilor de combatere a hepatitelor virale B, C și D în Republica Moldova”, elaborate în rezultatul cercetărilor din anii precedenţi. Implementarea și monitorizarea acestui program a contribuit la reducerea semnifi cativă a morbidităţii. Astfel, în anul 2007, s-a constatat o descreștere cu circa 50% a morbidităţii pentru HVB, în comparaţie cu anul 2003 cu circa 15% pentru HVC și cu 25% pentru HVD, înregistrându-se cei mai mici indici de morbiditate – HVB-6,64 o/oooo, HVC-2,82 o/oooo, HVD-0,06 o/oooo. De către colaboratorii laboratorului, pe parcursul ultimilor 5 ani, au fost publicate circa 40 de articole și teze, inclusiv o monografi e și 2 ghiduri, și a fost elaborat noul Program Naţional de combatere a hepatitelor virale B, C și D, aprobat prin HG RM nr. 1143 din 19.10.07.

I. ASPECTE EPIDEMIOLOGICE ȘI DE SUPRAVEGHERE ȘI CONTROL ÎN MALADIILE CONTAGIOASE

16

BIOETICA EPIDEMIOLOGIEI

C. Ciufecu(UMF “Carol Davila” București)

Sfârșitul secolului XX este marcat de preocuparea de a integra, de a contopi bioetica cu epidemiologia, subliniind importanţa cercetării și practicii epidemiologice odată cu clarifi carea îndatoririlor etice ce revin epidemiologilor.

Semnalări existau încă din secolul al XIX-lea; William A. Guy (citat de D. L. Weed, 1991) observa că studiul apariţiei bolilor și terapeutica include “valori umane, nimic nefi ind mai nobil decât ușurarea suferinţelor și restaurarea sănătăţii”, aceste valori fi lozofi ce esenţiale (fi lozofi a epidemiologiei) reprezentând mai mult decât formularea standardelor profesionale ale comportamentului, standarde revizuibile și supuse criticilor constructive sau distructive.

Apropierea până la contopire, în anumite zone, a bioeticii cu epidemiologia reprezintă o tendinţă a ultimelor decenii ale secolului XX. Există însă diferenţe fundamentale între aceste discipline, diferenţe refl ectate atât în conceptele teoretice, cât și în scopuri, bioetica preocupându-se de teorii bazate pe acţiuni, reguli, principii, pe când epidemiologia se bazează pe observaţii, teste, predicţii, ceea ce fundamentează teoria știinţifi că.

Bioetica încearcă să răspundă la întrebarea ce avem de făcut, ce trebuie să facem, cum trebuie să se comporte la nivelul practicii profesioniștii, faţă de cei din jur, apelând la concepte ca justiţie, corectitudine, scopuri și mijloace, libertate, autonomie, demnitate, benefi cii, drepturi și responsabilităţi, în timp ce epidemiologul recurge la conceptele cunoscute: cauză/cauze/efect/efecte, mecanisme – patogeneză, șanse, expuneri, riscuri, erori sistematice, factori de confuzie, validitate și responsabilitate, pentru a răspunde la întrebarea de ce a apărut fenomenul morbid (evoluţie, măsuri etc.).

Teoria morală, cunoscută și sub denumirea de teoria virtuţii, etica virtuţii, constituie un cadru adecvat pentru cercetarea știinţifi că în general și pentru epidemiologie în particular, avînd o orientare net pragmatică. Dacă etica în calitate de disciplină distinctă bazată pe principii evaluează acţiunile, atunci etica virtuţii se referă la trăsăturile de caracter de care dispune epidemiologul ce decide o acţiune, trăsături cultivabile, ce infl uenţează pozitiv decizia, în acord cu

ASPECTE EPIDEMIOLOGICE ŞI DE SUPRAVEGHERE ŞI CONTROL ÎN MALADIILE CONTAGIOASE

17

ghidurile* în vigoare, dacă există, sau cu standardele proprii însușite și practicate conștient de cel ce decide și care-i asigură performanţa.

Să nu se uite că practica epidemiologiei presupune activităţi de investigaţie, de cercetare, de cunoaștere a adevărului știinţifi c, cunoștinţele câștigate contribuind (recomandări și măsuri) la ameliorarea sănătăţii populaţiei.

D. L. Weed și R. E. Mc Keown, în 1998, enumeră principalele virtuţi care asigură decizii corecte, după cum urmează:

responsabilitatea comportamentului propriu al celui care decide acţiunea, • responsabilitatea membrilor echipei care investighează (după gradul de an-trenare) și chiar a instituţiei pe care o reprezintă, privită prin prisma stan-dardelor actuale;modestia, autoeclipsarea, conștiinţa faptului că munca și meritele sunt ale • echipei (a nu recunoaște este imoral), rezultatele fi nale – cât mai apropiate de adevăr și de scop, contând înainte de toate. Pericolul, evident, apare mai ales în investigaţiile de anvergură, în cercetarea unor fenomene cu mari implicaţii în sănătatea publică, în investigarea produselor biologice (noi vaccinuri), a reacţiilor adverse etc., unde există tentaţia construcţiei și con-solidării unui prestigiu știinţifi c, profesional sau interese fi nanciare, ceea ce se poate solda cu falsuri și fraude. Exemplul însușirii paternităţii izolării retrovirusului HIV (HTLV III) de către echipa americană (Robert Gallo) în dauna echipei franceze (Luc Montagnier), fraudă recunoscută ulterior și explicată prin eroarea unui colaborator, rămâne “un fapt” cu atât mai re-probabil, cu cât s-a petrecut la un nivel atât de înalt. Recunoașterea “erorii” a constituit o reparaţie morală, imensul interes fi nanciar (împărţirea veni-turilor derivate din utilizarea brevetului) fi ind prezervat prin înţelegerea fi nală între Franţa și SUA (50%-50%) la nivel de președinţi;fi delitate faţă de toţi cei ce au încredere în echipă (publicul contribuabil, • fi nanţatori etc.);integritate și onestitate în ceea ce previne falsifi carea rezultatelor;• epidemiologului îi revine, în fi nal, obligaţia de a face recomandări, de a • propune măsuri de sănătate publică, ceea ce presupune recurgerea și la o altă virtute și anume la “prudenţa” necesară luării deciziei corecte în con-diţiile unei incertitudini știinţifi ce (asocieri, forţa asocierii, factori de risc, erori sistematice, factori de confuzie etc.), adevărurile revelate de rezultate fi ind mai mult sau mai puţin apropiate de adevărul absolut (certutudinea cauză – efect);virtuţile intelectuale: obiectivitatea, gândirea critică și virtutea excelenţei (a • face ceea ce este corect, bazat pe o motivaţie corectă).

* Ghidurile reprezintă instrumente știintifi ce clar formulate care vizează standarizarea acţiunilor/prestaţiilor și care ajută la orientarea deciziilor la nivelul interacţiunii dintre medic și pacient, medic și comunitate (furnizori – fi nanţatori – consumatori). Ghidurile stabilesc cadrul în care se înscrie practica medicală în situaţii obișnuite. Asigurarea valadităţii, reproductibilităţii, aplicabilităţii, fl exibilităţii (identifi carea excepţiilor ), clarităţii (limbaj, logică, defi niţii), reprezentativitatea sunt criterii care asigură calitatea ghidului. Ghidul presupune acceptul fi e prin consens (de regulă), fi e printr-un proces bazat pe dovezi (diferenţierea opiniei de argumentul știnţiifi c). Ghidurile nu sunt reglementări legale și nu pot fi folosite în evaluarea practicilor sau ca indicator de performanţă.


18

Trăsăturile de caracter rămân virtuţi importante pentru exercitarea profesiei de epidemiolog, determinate, în cea mai mare măsură, de valorile familiale, culturale, tradiţii, obiceiuri, cultură, religie și de alte forţe sociale, cu mult înainte de specializarea medicului ca epidemiolog practician.

Deprinderea acestor virtuţi, mai corect cultivarea acestora odată cu însușirea cunoștinţelor, metodelor etc., necesare devenirii unui practician, se face învăţând din exemple, modele, din practica curentă. Și aici, ca și în alte domenii medicale, puterea exemplului, mentorul modelează fără a fi factor determinant. Iată de ce se propune introspecţia, efortul fi ecăruia de a privi în sine identifi cându-și virtuţile și viciile, astfel încât, conștienţi, să putem folosi toate oportunităţile de îmbunătăţire a practicii epidemiologice.

Problemele etice și sociale ale epidemiologiei și sănătăţii publice sunt foarte apropiate; se rezolvau când apăreau probleme specifi ce pe baza principiului utilitarian, care recunoaște supremaţia binelui public faţă de drepturile individului (conta numărul benefi ciarilor); situaţiile confl ictuale au devenit din ce în ce mai evidente în ultimele 4-5 decenii (de ex., atitudinea societăţii, a epidemiologului în supravegherea HIV/SIDA).

Un adevăr este însă recunoscut și anume faptul că epidemiologul, în postura de investigator, de cercetător sau în postura de coordonator al supravegherii se confruntă cu marele public, cu oamenii comunităţii ca și cu oamenii bolnavi, cu pacienţii; mai mult, în acest gen de relaţii se includ și administratorii sănătăţii publice, conducătorii care iau decizii, sponsorii, agenţii, fundaţii, mass-media, considerent pentru care se aplică același principiu și aceleași valori morale respectate în orice domeniu medical cu deplină responsabilitate faţă de comunitate, pacienţi, subiecţii cercetării și cu respectarea drepturilor omului și autonomiei fi ecăruia.

Din respectarea principiului autonomiei fi ecărei persoane, derivă și respectarea dreptului la intimitate și confi denţialitate.

Intimitatea poate fi invadată (J. M. Last, 1990), iar confi denţialitatea – violată prin dezvăluirea informaţiilor (comunicare, publicare) care permit identifi carea unei persoane sau a unei comunităţi.

Toţi cei care asigură prestaţiile medicale în societate, asistenţa medicală a individului și a publicului au recunoscut și recunosc principiul păstrării secretului profesional, confi denţialitatea având valoarea unei teze doctrinare.

Informaţia medicală (curentă sau arhivată) presupune deci protecţie, acces autorizat și confi denţialitate; reevaluarea atitudinii contemporane devine necesară odată cu achiziţiile noilor cunoștinţe medicale (emergenţa infecţiei HIV-testarea, apariţia epidemiologiei moleculare, testarea susceptibilităţii genetice faţă de anumite maladii) și cu revoluţia tehnologică în electronică (constituirea bazelor de date, depozitare/arhivare, acces – transmitere). Nimeni nu poate tăgădui cât de benefi că este baza de date investigaţiei și cercetării știinţifi ce în epidemiologie și sănătate publică! Din păcate, enorma informaţie accesibilă poate fi utilizată și în interes personal sau de grup, ceea ce justifi că percepţia de către marele public a unei “ameninţări potenţiale reale” (la angajări, promovări, asigurări de sănătate,


19

liniște psihologică etc.). De netăgăduit rămâne însă și necesitatea utilizării acestor date pentru binele public în folosul sănătăţii publice.

O problemă des invocată se referă la informaţia epidemiologică, la cel ce o deţine și care poate avea pretenţia de proprietar (studii epidemiologice ale mediului, ale locurilor de muncă, cu identifi carea riscurilor în industrie etc.).

Poate epidemiologul să publice rezultatele, datele crude sau analitice și să le aducă la cunoștinţă și celor expuși riscului?

Poziţia legală în aceste situaţii (investigaţii de mediu, ocupaţionale) trebuie să respecte dreptul fi ecăruia la informaţie. Poziţia epidemiologului trebuie să se sprijine pe legea (unde există) care garantează dreptul fi ecăruia la informaţie, la a ști și pe obligaţia morală faţă de autoritatea statală, faţă de populaţia studiată, faţă de angajator (fundaţii, agenţii), faţă de sponsor, faţă de cei ce asigură resursele fi nanciare și, bineînţeles, nu în ultimul rând, faţă de adevăr și de interesul public.

Din aceste motive, s-a conturat necesitatea apariţiei codurilor etice, deși niciun cod nu este capabil să statueze o regulă universală, deoarece codul propune generalităţi, mai degrabă, decât specifi caţii și lasă să se înţeleagă că respectarea legilor, a principiilor (recomandări ferme și nu mai mult) poate oferi soluţii, compromisuri pe baza unor analize, discuţii.

John Last (1990) atrage atenţia asupra ambiguităţii morale existente în practica epidemiologică, a variaţiilor de la ţară la ţară (obiceiuri, tradiţii, cultură, legi, norme), recomandând fl exibilitatea. Nu pot exista declaraţii, soluţii, afi rmaţii ex catedra, care să califi ce măsurile/decizia ca fi ind bună, corectă sau greșită.

Un cod trebuie să ţină seama de obligaţiile faţă de subiecţi, societate, angajatori și fi nanţatori și faţă de colegii de breaslă (T. L. Beauchamp et al., 1991).

1. Obligaţiile faţă de subiecţi se referă la: 1.1. protecţia bunei stări a fi ecăruia și evitarea sau reducerea disconfortului,

inconvenienţelor, riscurilor;1.2. obţinerea asentimentului scris, acceptul subiectului, benefi cii, riscuri,

etc. (noi vaccinuri, noi medicamente, reacţii adverse etc.); uneori, este necesară aprobarea comitetelor de etică (acordul Colegiului Medicilor, asociaţii profesionale etc.), mai ales în cazurile în care obţinerea strictă a consimţământului scris pune sub semnul îndoielii chiar investigaţia în cauză, de ex.: autorizaţia pentru identifi carea subiecţilor după analiza datelor existente, obţinute, arhivate ;

1.3. protecţia intimităţii, abaterile justifi cate și acceptate de eventuale ameninţări la adresa sănătăţii publice putând fi admise după analiză și aprobare de către comitetele etice. Se atrage atenţia asupra faptului că protejarea excesivă poate pune în pericol scopul supravegherii, nevoia unor corelări cu alte date necesare în primul rând, validării și eliminării declaraţiilor/înregistrărilor duble;

1.4. păstrarea confi denţialităţii îmbracă aspecte deosebite în cazul supravegherii epidemiologice a diverselor fenomene pentru care există programe, protocoale-acţiuni. Dreptul la protejarea intimităţii trebuie armonizat cu dreptul public, care presupune acel acces la informaţii care va permite cele mai efi ciente măsuri


20

la timpul potrivit. Confi denţialitatea presupune o relaţie specifi că cu persoana care a furnizat informaţiile; informaţiile care permit identifi carea persoanei sunt: numele, codul numeric personal, codul numeric fi scal personal, codul genetic, amprentele digitopalmare, fotografi a, vârsta și sexul. Asigurarea confi denţialităţii presupune un proces de securizare (coduri, parole, soundex*, controlul accesului în reţele, criptare unică sau dublă, măsuri administrative etc.); nevoia de a identifi ca informaţia depinde de obiective (locale, naţionale).

În supraveghere, cu cât posibilitatea de identifi care este mai mică cu atât scade riscul violării secretului, mergându-se (diferenţe de la ţară la ţară, dela sistem la sistem) până la anonimat (orice posibilitate de identifi care este exclusă). Codul se bazează pe datele disponibile, același cod revenind aceleiași persoane (asigurarea consistenţei).

Securitatea confi denţialităţii nu poate fi completă (100%) în condiţiile în care accesul poate fi autorizat, neexistând nicio posibilitate de a preveni violarea intimităţii/confi denţialităţii de către persoanele autorizate. In situaţii excepţionale (emergenţe de sănătate publică, epidemice), standardele etice pot fi adaptate.

2. Obligaţii faţă de societate2.1. Evitarea confl ictelor de interes;2.2. Evitarea parţialităţii (asigurarea imparţialităţii). 2.3. Menţinerea încrederii publicului prin informare corectă, curentă, la timp,

completă, pe înţeles, responsabilă.

3. Obligaţii faţă de angajatori3.1. Specifi carea obligaţiilor epidemiologului (protocoale, programe), în

contractul iniţial de angajare (corporaţii, trusturi etc.);3.2. Protejarea informaţiei privilegiate (conţinutul brevetelor, proprietatea

intelectuală) ;

4. Obligaţii faţă de colegi4.1. Comunicarea metodelor, a rezultatelor;4.2. Confruntarea cu comportamente ale colegilor și asociaţilor acestora și

repudierea, cu sugestii de corectare a comportamentului inadecvat; 4.3. Rememorarea cerinţelor etice, instruirea întregii echipe de investigaţie.

** *

Evaluarea etică, în cercetarea biomedicală, se bazează pe declaraţia de la Helsinki, adoptată în 1964 și amendată în 1975 (Tokio), în 1983 (Veneţia) și în 1989, (Hong-Kong), cu ocazia celei de a 41-a adunări generale (World Medical Assambly), Comitetele etice ţinând cont de principiile de bază:

cunoașterea la zi a literaturii știinţifi ce, a metodelor experimentale, de la-• borator fi abile;

* un sistem necesar, deoarece nu toate limbile aplică principiul fonetic în scriere.


formularea clară și completă a protocolului, cu respectarea legislaţiei a pro-• tocolului ce se supune analizei;conducerea investigaţiei revine numai persoanelor califi cate știinţifi c cu su-• pervizare medicală competentă și califi cată;respectarea dreptului subiectului la integritate, confi denţialitate, cu reduce-• rea impactului studiului asupra personalităţii subiectului, integrităţii fi zice și mentale;respectarea acurateţei rezultatelor (rapoarte, comunicări);• consimţământ scris, informare completă privitoare la scopuri, metode, be-• nefi cii anticipate, riscuri întâmplătoare, disconfort, cu asigurarea dreptului de a refuza înscrierea sau retragerea fără explicaţii. Este de preferat că obţi-nerea consimţământului să revină unui medic care nu face parte din echipa de cercetare;subiecţii loturilor de control trebuie să benefi cieze de condiţii absolut egale • cu cele ale subiecţilor în studiu.

Datoria medicului este de a proteja viaţa și sănătatea persoanelor incluse în studiile biomedicale.

Evaluarea se bazează pe judecarea raportului dintre riscurile prezise în protocol sau anticipate de membrii competenţi ai Comitetului și benefi ciile anticipate scontate (proiectul trebuie să fi e de calitate știinţifi că, altfel este considerat lipsit de etică, chiar dacă riscurile sunt neglijabile) și la verifi carea modului cum a fost transmisă informaţia completă pentru obţinerea consimţământului scris.

Scurta incursiune de mai sus în domeniul evaluării bioetice a unor proiecte se justifi că și în cazul epidemiologiei, prin aceea că cercetarea biomedicală de dezvoltare și aplicativă, mai ales, constituie obiectul activităţilor epidemiologiei în supravegherea epidemiologică și cea de sănătate publică.

Recent, s-a încercat o distincţie radicală între cercetare și practică, propusă de Banca Mondială, bazată numai pe argumente economice avansate de economiști, fără participare medicală; s-a considerat că supravegherea nu este cercetare, fi ind descriptivă (fenomen morbid, determinanţi, măsuri), cercetarea presupunând colectarea de date multiple și detaliate costisitoare; extinderea, și în cazul epidemiologiei, ar fi oneroasă și imposibil de suportat fi nanciar.

Pandemia HIV/SIDA a obligat (CDC ;WHO) extinderea considerentelor etice și la studiile de epidemiologie și sănătate publică, mai ales cu referiri la consimţământ și confi denţialitate; acestea sunt diferite de la ţară la ţară, unii bolnavi (tuberculoza, HIV/SIDA) refuzând să accepte comunicarea informaţiilor personale dacă nu sunt protejate; atitudinea bolnavilor care uzează de dreptul persoanei universal recunoscut împiedică ancheta, investigaţia, făcând imposibilă trasarea fi liaţiei, cunoașterea contacţilor; accesul la informaţiile personale arhivate permite corelări cu constatări actuale care conduc la noi cunoștinţe/măsuri în folosul public.

De reţinut deci obligativitatea protejării informaţiei, codifi carea, limitarea accesului numai pe baza autorizării de către comitetele de etică.

22

CONTRIBUŢII ÎN OPTIMIZAREA SISTEMULUI DE SUPRAVEGHERE EPIDEMIOLOGICĂ ÎN INFECŢIILE

SEPTICO-PURULENTE NOSOCOMIALE, DE PROFIL CHIRURGICAL

V. Prisacaru, A. Paraschiv(Catedra Epidemiologie USMF “Nicolae Testemiţanu”)

INTRODUCERECercetările efectuate și evaluarea rezultatelor obţinute în domeniul

epidemiologiei din ultimii ani au adus contribuţii remarcabile în stabilirea dimensiunii mondiale a infecţiilor septico-purulente nosocomiale și defi nirii ei ca problemă majoră de sănătate publică. Ele se deosebesc prin incidenţa înaltă și consecinţe grave, care duc direct sau indirect la majorarea bruscă a costului tratamentului, precum și a pagubei prejudiciului economic, moral și social.

Unul dintre aspectele de supraveghere a ISPN este depistarea, evidenţa și înregistrarea cazurilor. Un șir de cercetări demonstrează că nivelul real al morbidităţii prin aceste infecţii este de 10 ori mai mare decât cel ofi cial înregistrat (СDC NNIS Sistem, 1996; Prisacaru V., 1997, 2005, 2008; Paraschiv A., 2006; Семина Н. А., 1999; Шкарин В. В., 1999).

MATERIALE ȘI METODEPentru evaluarea morbidităţii reale și a particularităţilor epidemiologice în

ISPN, au fost selectate 3 staţionare cu profi l chirurgical: SCM-3, SCM-4 și SCR Traumatologie și Ortopedie. Au fost studiate retrospectiv 2540 fi șe de observaţie ale bolnavilor internaţi pe parcursul anului 2002. Rezultatele obţinute au fost prelucrate prin aplicarea metodelor epidemiologice tradiţionale.

REZULTATE ȘI DISCUŢIIÎn rezultatul analizei epidemiologice retrospective efectuate pentru perioada

anilor 1992-2006, s-a constatat că morbiditatea generală prin infecţii septico-


23

purulente nosocomiale în m. Chișinău este comparativ mai mare decât în Republica Moldova, depășind media anuală cu 1,44 la 1000 spitalizaţi (Mm. Chișinău = 4,05%; MRM = 2,61) și are o ușoară tendinţă de creștere (Figura 1) .

Figura 1. Dinamica multianuală a morbidităţii prin infecţii septico-purulente noso-comiale în m. Chișinău și Republica Moldova, anii 1992-2006 (la 1000 spitalizaţi).

Studierea minuţioasă a legităţilor declanșării infecţiilor septico-purulente nosocomiale a constatat faptul că majoritatea cazurilor (66,63%) de ISPN le revin secţiilor cu profi l chirurgical. Totodată, în structura formelor nosologice de manifestare a complicaţiilor septico-purulente, rolul principal le revine plăgilor chirurgicale superfi ciale, ce alcătuiesc 45,81%, și celor profunde – 19,90%. În structura etiologică a infecţiilor septico-purulente nosocomiale, predomină microorganismele grampozitive, printre care S. aureus (59,94%) și S. epidermidis (24,22%). S-a constatat că intensitatea circulaţiei tulpinilor microbiologice în diferite staţionare ale instituţiilor medicale depinde de profi lul pacienţilor. Astfel, în secţiile cu profi l terapeutic, infecţiile septico-purulente au fost cauzate de circulaţia preponderentă a S.aureus; în Secţia de chirurgie – de E. coli și S. aureus; în Secţia de ginecologie – de E. coli; în Secţia de traumatologie și ortopedie – de S. aureus; în Secţia de terapie intensivă – de S. aureus, S. epidermal, E. coli, Ps. Aeruginosa, câte 25,0% respectiv.

În rezultatul analizei epidemiologice retrospective a 2540 fi șe de observaţie ale pacienţilor internaţi în secţiile de chirurgie abdominală și traume multiple și asociate, pe parcursul anului 2002, s-a constatat nivelul morbidităţii reale privind ISPN, care constituie, respectiv, 8,31±0,87% și 7,42±1,05%. Totodată, ofi cial, la CMMP, în secţiile de chirurgie abdominală, au fost declarate doar 1,93% cazuri din numărul total de pacienţi operaţi, iar în Secţia de traume multiple și asociate – nici un caz. Printre cauzele de neînregistrare a infecţiilor nosocomiale pot fi enumerate atât diagnosticarea insufi cientă și neraportarea cazurilor, cât și lipsa defi niţiei de caz standard a nosoformelor de infecţii nosocomiale. Este necesar a ţine cont de faptul că neînregistrarea cazurilor de infecţie creează condiţii favorabile


24

pentru procesul epidemic în continuare, care, practic, rămâne necontrolabil și, evident, nedirijabil. Studiul grupelor de risc în dezvoltarea complicaţiilor septico-purulente a constatat creșterea nivelului morbidităţii odată cu vârsta pacienţilor – de la 43,7 pînă la 167,9 la 1000 operaţi. Caracterul procesului epidemic este determinat de diagnosticul de bază al pacientului. În secţiile de chirurgie abdominală, morbiditatea prin patologia septico-purulentă este determinată prioritar la bolnavii internaţi cu pancreatită (416,66‰), iar în Secţia de traume multiple și asociate – la cei cu traumatism al membrelor inferioare (144,2‰). În această ordine de idei, contractarea ISPN este determinată și de prezenţa maladiilor concomitente diagnosticului de bază. Astfel, în Secţia de chirurgie abdominală, morbiditatea prin ISPN a sporit din contul pacienţilor cu patologii concomitente diagnosticului de bază, constituind 23,87±4,54%, comparativ cu cei fără patologii concomitente – 6,80±0,84%. În Secţia de traume multiple și asociate, ISPN s-au determinat la cei cu patologii concomitente în 17,54±3,56%, comparativ cu cei fără patologii concomitente – 5,13 ± 0,98%. Riscul contractării ISPN este de 4 ori mai mare la pacienţii internaţi în mod urgent, constituind 16,78±2,18%, pe când cei internaţi în mod planifi cat au contractat ISPN doar în 6,01±0,65%

S-a constatat că complicaţiile septico-purulente determină prelungirea duratei de spitalizare a bolnavilor operaţi. Astfel, în secţiile de chirurgie abdominală, la pacienţii cu ISPN durata medie de spitalizare s-a prelungit până la 25,43 zile – pat, pe când cei fără complicaţie s-au afl at în spital 11,36 zile-pat. În Secţia de traume multiple și asociate, durata de afl are a pacienţilor cu complicaţii septico-purulente în spital, în medie, a constituit 23,47 zile-pat, iar la cei fără complicaţii – 12,33 zile-pat.

Rezultatele investigaţiilor bacteriologice a permis constatarea faptului că în ambele secţii diagnosticarea etiologică a ISPN a fost efectuată doar în 35,93%. În calitate de factor etiologic al ISPN, s-a dovedit a fi : în secţiile de chirurgie abdominală – microorganismele gramnegative (51,72%), în secţiile de traume multiple și asociate – microorganisme grampozitive (50,0%). În majoritatea cazurilor (54,87%), tulpinile microbiene izolate s-au dovedit a fi rezistente la preparatele antibacteriene, inclusiv la preparatele grupului penicilinic (92,30%), tetraciclinic (72,41%), macrolide (70,97%) și polipeptide (68,18%) și doar în 45,13% sensibile, dintre care levomicitină (52,64%), și aminoglicozide (58,34%).

Efectuând estimarea situaţiei epidemiogene prin ISPN în staţionarele traumatologice în baza analizei multifactoriale, au fost relevaţi factorii favorizanţi apariţiei complicaţiilor septico-purulente și determinate criteriile de pronosticare precoce. Astfel, pentru staţionarele traumatologice, din toţi factorii de risc studiaţi, mai informativi s-au dovedit a fi 7 factori de risc: vârsta pacientului, modul de internare, localizarea anatomo-topografi că a traumei, prezenţa maladiilor concomitente diagnosticului de bază, numărul maladiilor concomitente diagnosticului de bază, durata perioadei preoperatorii, tipul intervenţiei chirurgicale. Pentru staţionarele de chirurgie abdominală, mai informativi s-au dovedit a fi 9 factori de risc: modul de internare, prezenţa


maladiilor concomitente diagnosticului de bază, obezitatea, afecţiuni ale fi catului, afecţiuni gastroduodenale, durata preoperatorie, durata intervenţiei chirurgicale, manipulările curativ-profi lactice efectuate în timpul operaţiei și frecvenţa pansamentelor aplicate în perioada postoperatorie.

În baza factorilor examinaţi, în Secţia de traume multiple și asociate, s-au diferenţiat cert pacienţii cu complicaţii septico-purulente în 76,09% cazuri și cei fără complicaţii în 82,40% cazuri, iar în secţiile de chirurgie abdominală, respectiv, în 71,95% și 91,7%. Indicaţii pentru utilizarea acestei metode este depistarea pacienţilor cu risc sporit de contractare a complicaţiilor septico-purulente nosocomiale în scopul facilitării măsurilor de profi laxie și tratament adecvat.

În concluzie, menţionăm că soluţionarea problemei ISPN este posibilă cu participarea complexă a cliniciștilor, medicilor epidemiologi, microbiologi și farmacologilor. Succesul în profi laxia și tratamentul ISPN este în funcţie directă de analiza strictă a factorilor de risc ce contribuie la apariţia complicaţiilor septico-purulente, depistarea precoce a cazurilor de ISPN, optimizarea regimului sanitaro-igienic în staţionare cu diferit profi l, politica strictă în folosirea preparatelor antibacteriene, antiseptice, dezinfectanţilor, în baza monitoringului bacteriologic.

Toate aceste măsuri, în ansamblu, pot contribui la optimizarea sistemului de supraveghere epidemiologică în ISPN.

BIBLIOGRAFIE

1. СDC NNIS System. National Infection Surveillance (NNIS) Semiannual Report, 1996.2. A. Paraschiv. Epidemiologia infecţiilor septico-purulente nosocomiale la etapa contem-

porană (pe modelul mun. Chișinău), 2006 //Teza//.3. V. Prisacaru, P. Galeţchii, C. Andriuţă et al. Necesitatea întroducerii funcţiei de medic

epidemiolog în spitale. Congresul IV al Igieniștilor, Epidemiologilor, Microbiologilor și Parazitologilor din Republica Moldova, Chișinău, 1997, p. 227-229.

4. V. Prisacaru. Problemele infecţiilor nosocomiale. “Curier medical”, 2005, nr. 3, p. 47-52.5. V. Prisacaru. Supravegherea și controlul infecţiilor nosocomiale // Epidemiologia în in-

tervenţii//, 2008, p. 158-181.6. Семина, H., Ковалева, Е. Справочник госпитального эпидемиолога. М., 1999.7. Шкарин В., Черешня Н., Никифоров В., Кирилова А. Особенности эпидемиоло-

гического процеса при госпитальных гнойнно-септических инфекциях в травматолого-ортопедическом стационаре Внутрибольничные инфекции – проблемы эпидемиологии, клиники диагностики, лечения и профилактики, Москва, 1999, с. 274.

26

REALIZĂRI ȘI PERSPECTIVE ÎN COMBATEREA HEPATITE-LOR VIRALE B, C ȘI D ÎN MUNICIPIUL CHIȘINĂU

O. Volcovschi, I. Cebotari, A. Cotelea(Catedra de Epidemiologie, USMF “Nicolae Testemiţanu”,

Centrul de Medicină Preventivă Chișinău)

REZUMAT

Prezentul studiu include evaluarea morbidităţii prin hepatitele virale B, C, D (HVB, C, D) în mun. Chișinău în perioada anilor 1992-2007. Sunt demonstrate tendinţele descreșterii morbidităţii prin HVB și diminuarea lentă a morbidităţii prin HVC și D pe parcursul ultimilor 16 ani. Studierea morbidităţii după grupele de vârstă atestă descreștere semnifi cativă a morbidităţii prin HVB în grupurile de vârstă 0-18 ani. Un argument în favoarea diminuării hepatitei virale B servește schimbarea cotei unor căi de transmitere.

Cuvinte-cheie: hepatite virale, morbiditate, imunizare, profi laxie.

SUMMARY

Th e present research includes the determination of morbidity by means of vi-ral hepatites B, C, D in Kishinev municipality in the period of years 1992-2007. Here are determined the morbidity increase tendencies by means of VHB and the slow-moving determination of the VHC, D morbidity in the course of the last 16 years. Th e morbidity study according to the age-groups attests the fact of signifi -cant morbidity decrease by means of VHB in the age-groups 0-18 years old. At the same time a strong argument in favor of the VHB diminution serves the change of some transmitting ways quota.

Key-words: Viral hepatites, morbidity, imunization, prophylaxis.

INTRODUCEREHepatitele virale reprezintă unele dintre cele mai comune tipuri de infecţii

virale, ocupând, în prezent, primele locuri printre bolile transmisibile. La moment, sunt cunoscute șapte hepatite virale, unele cauzate de virusuri al căror


27

tropism hepatic primar este dovedit (virusurile A, B, C, D, E), altele – cauzate de virusuri “candidate” la acest grup – virusul G și TT (A. Ivan, 2002). Din totalul de virusuri hepatice, o importanţă epidemiologică și clinică esenţială o au virusurile ce posedă calea de transmitere parenterală, cum ar fi virusurile hepatice B, C și D. Manifestările care decurg din evoluţia autolimitantă sau persistentă a infecţiei, spre exemplu cu virusul hepatic B, îmbracă un spectru clinic foarte variat, de la hepatita acută cu evoluţie revolutivă la formele fulminante, de la starea de purtător sănătos la ciroză și cancer primar hepatic. Peste 65% din populaţia lumii trăiește în zone cu prevalenţa ridicată a infecţiei cu virusul hepatic B (VHB), peste 2 miliarde de persoane au trecut deja prin infecţie. Infecţia cu VHB constituie a 9-a cauză de mortalitate pe glob și prima cauză de deces prin cancer primar hepatic în așa zone ca Asia de Sud-Est și Africa Subsahariană. Estimarea prevalenţei infecţiei cu VHB la populaţia generală indică existenţa a peste 360 milioane de persoane cu infecţie persistentă. Tendinţa spre infecţie persistentă a VHB este marcantă chiar și în ţări în care circulaţia VHB este redusă (1).

Morbiditatea populaţiei prin hepatite acute și cronice duce la consecinţe social-economice extrem de grave. Impactul economic cauzat de aceste maladii în perioada 1998-2005 (reieșind din cheltuielile pentru tratament și pagubele economice cauzate bugetului de stat prin absenţa de la serviciu) în întregime pe ţară a constituit 266,5 milioane lei (3).

În scopul estimării particularităţilor epidemiologice ale hepatitelor virale B, C și D, analizei epidemiologice a fost supusă morbiditatea prin aceste infecţii înregistrate în municipiul Chișinău în perioada anilor 1992-2007.

METODE ȘI MATERIALECercetările au fost efectuate utilizând materialele Centrului de Medicină

Preventivă Municipal Chișinău, bazate pe ancheta și investigaţia epidemiologică în focarele cu hepatită virală B, C și D, ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 264 din 21.09.98 “Despre intensifi carea activităţilor de combatere a hepatitelor virale B, C și D în Republica Moldova”, alte documente ofi ciale și directive.

REZULTATE OBŢINUTE ȘI DISCUŢIIPe parcursul ultimilor 16 ani (1992-2007), în municipiul Chișinău au fost

înregistrat un total de 4344 cazuri hepatită virală B (HVB), 1176 cazuri hepatită virală C (HVC) și 417 cazuri hepatită virală D (HVD). De menţionat că, din totalul de bolnavi ce au suportat HVB, până la 10% adulţi și 90% copii au devin purtători cronici.

La începutul anilor ’90 ai secolului trecut, morbiditatea prin HVB se menţinea constantă, cu un nivel de aproximativ 100,0 cazuri la 100 000 populaţie (100,0o/oooo). Începând cu anul 1992, incidenţa a început să se diminueze și deja în anul


28

1995 acest indice constituia 67,2o/oooo (Figura 1). Media, pe republică, în perioada analizată, constituia 48,2 cazuri la 100 mii populaţie (2). Datorită optimizării sistemului de supraveghere epidemiologică, introducerii noilor mijloace de prevenire și combatere, începând cu anul 1995, se observă o tendinţă pronunţată de diminuare a morbidităţii prin HVB – de la 67,2o/oooo în anul 1995 până la 16,4o/oooo în anul 2002 și 8,2o/oooo în anul 2007. În același timp, s-a redus și nivelul morbidităţii prin hepatita virală C, de la 140 cazuri (14,8o/oooo) în anul 1996 până la 36 cazuri (4,6o/oooo) în anul 2007.

Pe parcursul anilor incluși în studiu, dinamica morbidităţii multianuale, cauzate de hepatita virală D (HVD), a avut un caracter neuniform, cu devieri neînsemnate la interval de 2 ani (Figura 1), păstrându-și tendinţa de diminuare lentă. Excepţie fac doar anii 1992 și 1995, când au fost înregistraţi cei mai diminuaţi indici de morbiditate (la nivelul de 2 cazuri la 100 000 populaţie). Pe parcursul perioadei incluse în studiu, morbiditatea prin HVD s-a diminuat de la 51 cazuri (7,0o/oooo) până la 7 cazuri (0,9o/oooo) în anul 2007. Tendinţele de diminuare a procesului epidemic prin HVD sunt observate începând cu anul 2001. Spre exemplu, incidenţa morbidităţii în anul 2003 este deja de două ori mai redusă comparativ cu anul 2002 și de patru ori comparativ cu anii 2000-2001, rămânând stabilă până în anul 2005 și în diminuare în anul 2007 – de 6 ori, comparativ cu anul 2002.

Obţinerea reducerii incidenţei morbidităţii prin HVB la populaţia municipiului Chișinău în perioada anilor 1990-2007 de 12,5 ori și, respectiv, prin HVD se datorează, în primul rând, atât promovării și implementării complexului de măsuri organizatorice, de profi laxie specifi că și nespecifi că, cât și asigurării tehnico-materiale. Majoritatea acestor măsuri au fost stipulate în Programul naţional de combatere a hepatitelor virale B, C și D și în Planul de acţiuni privind realizarea Programului naţional de combatere a hepatitelor virale B, C și D în municipiul Chișinău pentru anii 1998-2006.

Figura 1. Dinamica morbidităţii prin HVB și D în municipiul Chișinău în perioada anilor 1990-2007 (o/oooo).


29

În calitate de mecanism de implementare și realizare a acestor măsuri, a servit și servește în continuare ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 264 din 21.09.98 “Despre intensifi carea activităţilor de combatere a hepatitelor virale B, C și D în Republica Moldova”.

În cadrul măsurilor nespecifi ce, ce au contribuit esenţial la reducerea morbidităţii prin hepatite virale B, C și D, pot fi menţionate:

depistarea precoce și tratarea bolnavilor cu hepatite virale acute și cronice, • ciroze hepatice virale și cancer primar hepatic;• testarea donatorilor de sânge, a fl uidelor biologice, de transplant de ţesuturi • și organe prin metode de laborator performante și înalt sensibile, pentru a depista existenţa markerilor hepatitelor virale B, C și D;utilizarea în instituţiile sanitare-publice a seringilor, acelor, perfuzoarelor, • parţial a instrumentarului chirurgical și stomatologic, de unică folosinţă;reducerea maximală a transfuziilor de sânge și a derivatelor sangvine; • reducerea administrării preparatelor medicamentoase, imunobiologice pe • cale parenterală (injectabilă);implementarea metodelor neinvazive de diagnostic și tratament;• creșterea cerinţelor privind respectarea instrucţiunilor de prelucrare și ste-• rilizare a instrumentelor de menire medicală;intensifi carea de către personalul medical a acţiunilor de protecţie profe-• sională;conștientizarea problemei HV parenterale de către populaţie. •

Drept argument în favoarea reducerii morbidităţii prin hepatite virale cu cale parenterală de transmitere, servește diminuarea căilor artifi ciale, inclusiv nosocomiale, implicate în procesul epidemic, care s-au redus de la de 76 la sută în anul 1999 până la 39,2 la sută în anul 2007 (Figura 2).

Decisivă în reducerea morbidităţii a fost imunizarea contra HVB a grupurilor de populaţie cu risc epidemiologic sporit. În anul 1989, a fost iniţiată vaccinarea selectivă a nou-născuţilor de la mamele AgHBs pozitive, iar vaccinarea conform calendarului de imunizări s-a realizat în toamna anului 1994. În ultimii ani, a fost posibilă vaccinarea copiilor nevaccinaţi anterior (anii nașterii 1988-1993), fapt care a permis majorarea numărului de copii acoperiţi cu vaccinări contra HVB. Astfel, în municipiu, către anul 2007 au fost supuși imunizării 96885 copii (98,9%) cu vârsta de până la 19 ani, ceilalţi având omiteri medicale. Ca rezultat, se atestă o descreștere semnifi cativă a morbidităţii prin HVB în grupurile de vârstă 0-2, 3-6 și 7-14 ani, respectiv de la 60 (147,2o/oooo), 81 (164,3o/oooo) și 92 (110,4o/oooo) cazuri în anul 1993 până la 0 cazuri în anul 2007.

Au fost imunizate contra HVB și alte contingente cu risc epidemiologic de infectare sporit. În anii 1989-1991, au fost supuși vaccinării 12,0% (2740 persoane) din lucrătorii medicali, iar în anii 2004-2007 – încă 10 849 persoane sau 96,5% din efectivul instituţiilor medico-sanitare, restul având omiteri medicale și refuzuri.


În anii 1995, 2004-2007, au fost imunizaţi bolnavii din secţiile de hemodializă, contactaţii din focarele familiare de HVB acută și cronică, purtătorii de AgHBs, ciroze hepatice.

Figura 2. Cota căilor posibile de infectare cu virusul hepatitelor B, C, D în municipiul Chișinău în anii 1999-2007 (%).

CONCLUZIIMăsurile specifi ce și nespecifi ce efectuate au infl uenţat diminuarea morbidităţii

prin HVB și HVD acută în rândul populaţiei din municipiul Chișinău.Realizarea Programului naţional de combatere a hepatitelor virale B, C

și D pentru anii 2008-2011 va contribui și pe viitor la ameliorarea situaţiei epidemiologice cauzate de hepatitele virale B, C și D în municipiul Chișinău.

BIBLIOGRAFIE

1. A. Ivan. Tratat de epidemiologie. București, 2002.2. P. Iarovoi. Prevenţia hepatitelor virale B, C și D ca problemă actuală. Materialele Con-

ferinţei știinţifi co-practice dedicate jubileului de 15 ani de la integrarea Serviciului sanitaro-epidemiologic de stat al mun. Chișinău. Chișinău, 2007.

3. Programul naţional de combatere a hepatitelor virale B, C și D pentru anii 2007-2011. “Monitorul Ofi cial”, nr. 175-177 din 09.11.07.

31

PREVALENŢA INFECŢIEI CU VIRUSUL HEPATITEI B PRINTRE GRAVIDELE ȘI MAMELE

HIV INFECTATE

A. Vrânceanu-Beneș, P. Iarovoi, C. Spânu (Centrul Naţional Știinţifi co-Practic de Medicină Preventivă)

REZUMAT

Studiul de seroprevalenţă a markerilor specifi ci infecţiei cu VHB efectuat în perioada 2005-2007 pe un eșantion de 41 gravide și 73 mame HIV infectate (gru-pul de studiu) și 40 mame neinfectate HIV (grupul de control), cu vârsta medie de 24 ani, a demonstrat că prevalenţa AgHBs printre gravidele și mamele HIV infectate este de 16,0±7,0% (IC 95%), iar printre mamele neinfectate HIV – de 10,0±9,0% (IC 95%), p>0,05. Prevalenţa Anti HB cor sum este de 47,0±9,0% (IC 95%) și 48,0±15,0% (IC 95%) respectiv, p> 0,05.

Rezultatele studiului au demonstrat că riscul înalt de transmitere perinatală și habituală a infecţiei cu VHB continuă să persiste atât în rândul persoanelor cu risc sporit de infectare cu VHB, cât și în populaţia generală.

SUMMARY

A seroprevalence study of specifi c markers of HBV infection was conducted during 2005-2007 based on a sample that included 41 HIV infected pregnant wo-men and 73 HIV infected mothers with the average age of 24 years. Th e con-trol group included 40 mothers free of HIV infection. Th e prevalence of HBsAg among HIV infected pregnant women and mothers was 16,0±7,0% (CI 95%) and among mothers free of HIV infection was 10,0±9,0% (CI 95%), p>0,05. Th e pre-valence of Anti HB cor sum in the above groups was 47,0±9,0% (CI 95%) and 48,0±15,0%(CI 95%) accordingly, p> 0,05.

Th e study results demonstrated the high risk of vertical and horizontal trans-mission of HBV infection continues to persist among persons at high risk of in-fection as well as in the general population.


32

INTRODUCERECu toate că hepatita virală B (HVB) este efi cient prevenibilă prin vaccinare, ea

continuă a fi o problemă de sănătate publică în plan global, datorită răspândirii și consecinţelor inevitabile care o însoţesc. Republica Moldova încă mai face parte din regiunile cu endemicitate înaltă, în pofi da realizărilor obţinute în prevenirea cazurilor de îmbolnăvire prin HVB acută. Problema HVB rămâne actuală, în ţară, din cauza persistenţei continue a riscului înalt de transmitere a infecţiei, determinat de nivelul înalt de portaj al Ag HBs (8-12%) în populaţia generală și prevalenţa înaltă a persoanelor cu HVB cronică, ce reprezintă sursa principală de transmitere a infecţiei (1, 2). În acest context, o actualitate deosebită îi revine răspândirii HVB printre persoanele expuse unui risc sporit de infectare și, în special, printre persoanele HIV infectate.

În ultimii ani, atenţia lumii medicale tot mai des este îndreptată asupra coinfecţiei HIV/HVB. Probabil, din cauza căilor comune de transmitere a virusurilor respective, regiunilor endemice comune, dar și faptului că HVB este de 100 ori mai contagioasă decât infecţia HIV, aproape 70% din cei HIV infectaţi au markeri specifi ci infecţiei prezente sau suportate cu virusul hepatitei B (3). Riscul de cronicizare a HVB este mai înalt la persoanele infectate HIV, dar și consecinţele HVB, inclusiv ciroza hepatică, decurg într-o formă mai gravă. Astfel, decesul pacienţilor cu infecţia HIV tot mai des este cauzat de o suferinţă hepatică severă. Conform unor statistici, consecinţele infecţiei cu virusul hepatitei B (VHB) reprezintă cele mai frecvente cauze de deces al pacienţilor cu infecţie HIV (3, 4). Gravitatea problemei date rezultă și din faptul că printre persoanele HIV infectate numărul mamelor și gravidelor crește în fi ecare an. În Republica Moldova, în perioada 2000-2006, ponderea femeilor implicate în epidemia HIV a indicat o sporire anuală: în 2000 – 24,3%, în 2001 – 27,40%, în 2002 – 31,15%, în 2003 – 38,46%, în 2004 – 45,37%, în 2005 – 40,90%, în 2006 – 44,4% (5). Astfel, mamele infectate cu HIV/VHB reprezintă, cu certitudine, sursa principală de infecţie perinatală și habituală pentru copiii lor nu doar cu virusul HIV, dar și cu VHB. În conformitate cu datele OMS, în regiunile cu endemicitate înaltă, principala cale de transmitere a infecţiei cu VHB este calea perinatală și 70-80% din copiii infectaţi contractează virusul hepatitei B pe această cale. În același timp, la circa 90% din acești copii se va dezvolta infecţia cronică cu VHB, care se va manifesta, foarte probabil, peste 10-15 ani (6).

Cu toate că necesitatea testării pacienţilor cu infecţie HIV pentru prezenţa unor coinfecţii cu VHB, VHC, VHD este postulată, în ultimii ani, de toate recomandările de management al acestei infecţii, există destul de puţine studii care ar prezenta asemenea date.

Evaluarea prevalenţei markerilor specifi ci infecţiei cu VHB în rândul gravidelor și mamelor HIV infectate reprezintă, astfel, un element indispensabil al implementării și monitorizării strategiei de prevenire a HVB în grupurile cu risc sporit de infectare.


33

MATERIALE ȘI METODEÎn scopul evaluării nivelului de infectare cu VHB a gravidelor și mamelor HIV

infectate, precum și a riscului de infectare cu VHB a copiilor lor, în perioada 2005-2007, a fost efectuat un studiu de seroprevalenţă a markerilor specifi ci infecţiei cu VHB pe un eșantion de 41 gravide și 73 mame HIV infectate (grupul de studiu) și 40 mame neinfectate HIV (grupul de control), cu vârsta medie de 24 ani. Toate gravidele și mamele atât din grupul de studiu, cât și din grupul de control au fost investigate serologic la markerii specifi ci infecţiei cu VHB: AgHBs, Anti HB cor sum și Anti HB cor IgM. Gravidele au fost investigate la a 28-a săptămână de gestaţie, iar mamele atât din grupul de studiu, cât și din grupul de control – la prima adresare la medic, după naștere.

REZULTATE OBŢINUTE ȘI DISCUŢII Rezultatele investigaţiilor serologice au demonstrat că AgHBs s-a depistat la

16,0±7,0% (IC 95%) dintre mamele și gravidele infectate HIV și la 10,0±9,0% (IC 95%) dintre mamele neinfectate HIV, p>0,05, iar Anti HBcor sum a fost decelat la 47,0±9,0% (IC 95%) și 48,0±15,0% (IC 95%), respectiv, p>0,05 (Figura 1).

Figura 1. Prevalenţa markerilor specifi ci infecţiei cu VHB printre gravide, mame HIV infectate și neinfectate HIV, a. 2005-2007.

Niciuna dintre participantele studiului nu au avut testul pozitiv la Anti HB cor IgM.

Analiza mai detaliată a rezultatelor obţinute în grupul de studiu denotă faptul că, în rândul gravidelor HIV infectate, prevalenţa AgHBs este de 20%, iar în


34

rândul mamelor infectate HIV – de 15%, fără diferenţe statistice semnifi cative p> 0,05. Prevalenţa anticorpilor Anti HBcor sum este la același nivel, de 47%, atât printre mame, cât și printre gravide HIV infectate.

De menţionat că rezultatele studiul de seroprevalenţă efectuat în anul 1994 printre gravidele din populaţia generală au demonstrat prezenţa AgHBs la 9,7% (IC 95% 7,1-12,3) și a anticorpilor Anti HBcor sum la 52,4% (IC 95% 45,4-59,3) dintre gravide (Figura 2).

Figura 2. Prevalenţa markerilor specifi ci infecţiei cu VHB printre gravide și mame din populaţia generală în anul 1994 și anii 2005-2007.

Astfel, prevalenţa înaltă a AgHBs printre gravidele din populaţia generală a fost considerată un factor de risc înalt în transmiterea perinatală și habituală a infecţiei cu virusul hepatitei B în Republica Moldova (7).

Rezultatele studiului nostru demonstrează că acest risc continuă să persiste atât în rândul gravidelor și mamelor HIV infectate, cât și în rândul mamelor neinfectate HIV.

CONCLUZII1. Riscul înalt de transmitere perinatală și habituală a infecţiei cu VHB con-

tinuă să persiste atât în rândul persoanelor cu risc sporit de infectare cu VHB, cât și în rândul populaţiei generale.


2. Tendinţă de infectare cu VHB este mai înaltă în rândul gravidelor și mame-lor HIV infectate (16%), comparativ cu cele neinfectate (10%), gravidele și mamele HIV infectate reprezentând un grup populaţional cu risc sporit de infectare cu VHB în continuă creștere.

BIBLIOGRAFIE

1. CNȘPMS, Darea de seamă nr. 29 privind bolnavii cu hepatite cronice și ciroze hepatice, anii 2000, 2001, 2002, 2003, 2004, 2005, 2006, 2007.

2. P. Iarovoi, M. Isac, L. Iarovoi. Unele rezultate privind testarea donatorilor de sânge pri-mari la AgHBs și anti-HCV; Actualităţi în hematologie și transfuziologie. Conferinţă Republicană, 26-27 septembrie 2003, Chișinău, p. 157-159.

3. ВОЗ. Гепатит В и ВИЧ-инфекция: тактика ведения пациентов с сочетанной инфекцией, протокол для Европейского региона ВОЗ, 2006, стр. 8, 10.

4. G. Popescu et all. Coinfecţii HIV-virusuri hepatice la adult, Infecţio. ro, nr. 2, septem-brie 2005, p. 22-24.

5. CNȘPMP “Buletin informativ privind situaţia epidemică în infecţia HIV/SIDA”, 14 fe-bruarie 2007.

6. WHO, Hepatitis B vaccine, Weekly epidemiological record, no. 28, 2004, 79, 253-264.7. Drobeniuc, J., Hutin, Y. J., Harpaz, R., Favorov, M., Melnik, A., Iarovoi, P., Shapiro,

C. N., Woodruff , B. A., Prevalence of hepatitis B, D, and C virus infections among chil-dren and pregnant women in Moldova: additional evidence supporting the need for rou-tine hepatitis B vaccination of infants, Epidemiology and Infection. 1999 Dec; 123 (3): 463-7.

36

NECESITATEA IMPLEMENTĂRII DEFINIŢIEI DE CAZ STANDARD AL HEPATITELOR VIRALE B, C ȘI D

(REZULTATELE VERIFICĂRII INVESTIGAŢIILOR EFECTUATE ÎN LABORATOARELE TERITORIALE)

M. Isac, P. Iarovoi, C. Râmiș(Centrul Naţional Știinţifi co-Practic de Medicină Preventivă)

REZUMAT

Hepatitele virale reprezintă o problemă importantă de sănătate publică. Imple-mentarea defi niţiei standard de caz în sistemul de supraveghere este o prioritate pentru Republica Moldova. În acest scop a fost evaluat algoritmul diagnosticului de laborator a 61 pacienţi cu diagnosticul confi rmat de hepatită virală B acută. Rezultatele evaluării au demonstrat că există defi cienţe în aplicarea algoritmu-lui standard în diagnosticul de laborator și respectiv în implementarea defi niţiei standard de caz al hepatitelor virale.

SUMMARY

Viral hepatitis represents an important public health. Implementation of the standard case defi nition in the surveillance system is a priority for the Republic of Moldova. For this goal the laboratory diagnostic algorithm of the 61 confi rmed acute viral hepatitis B was evaluated. Th e results of the evaluation demonstrated that there are defi ciencies in standard laboratory diagnostic algorithm and respec-tively in the implementation of the standard case defi nition of the viral hepatitis.

INTRODUCERE După datele OMS, hepatitele virale B reprezintă unele dintre cele mai răspândite

patologii infecţioase din lume. Aproximativ 30% din populaţia globului (circa 2 mld de oameni) au contractat infecţia indusă de virusul hepatitic B (VHB). Pe plan global, se estimează peste 350 milioane de purtători cronici ai VHB.


37

WHO estimează că, actual, circa 3% din populaţia globului este infectată VHC și 10 mln. au contactat infecţia cu virusul hepatitei D și, de asemenea, prezintă o problemă majoră de sănătate publică.

Preocupările actuale ale OMS sunt orientate spre extinderea capacităţilor de control la hepatitele virale prin implementarea defi niţiei de caz standard.

MATERIALE ȘI METODE Investigaţiile serologice de laborator au fost efectuate în laboratorul

Epidemiologia hepatitelor virale. Serurile bolnavilor au fost testate prin metoda ELISA (Enzymelinked Immunosorbent Assay) la markerii virusurilor hepatitelor virale B, C și D. Metoda ELISA constă în depistarea calitativă a markerilor corespunzători (antigene sau anticorpi) ai hepatitelor virale, bazată pe principiul “sandwichi”. Au fost utilizate truse diagnostice cu o sensibilitate pentru HBsAg de 0,1 ng/ml și pentru anticorpii virusurilor HVB și HVC – 99,5-100% și o specifi citate de 99,0-99,9%. Procedura investigaţiilor de laborator a fost efectuată conform instrucţiunilor anexate la trusele de diagnostic. Determinarea structurii etiologice a morbidităţii prin HV acute a fost efectuată după următorul algoritm:

Toate persoanele au fost testate la AgHBs, anti-HBc IgM, HCV și anti-HAV • IgM.Persoanele pozitive la AgHBs au fost testate la anti-HBc sumar și la IgM, • AgHBe, anti-HVD total (IgM + IgG) și HDV Ag.Persoanele pozitive la anti-HVD total au fost testate la HVD IgM. •

REZULTATE ȘI DISCUŢII În scopul ajustării sistemului naţional de supraveghere epidemiologică a bolilor

transmisibile la rigorile Sistemului Comunitar European, stabilite prin Decizia Parlamentului European și a Consiliului European nr. 2119/98/EC, deciziile Comisiei Comunităţilor Europene nr. 200/96/EC, 2002/253/EC, 2003/542/EC, a fost elaborat ordinul MS al RM nr. 385 din 12.10.07 “Cu privire la stabilirea defi niţiilor de caz pentru raportarea bolilor transmisibile în RM”, care prevede:

Clasifi carea cazurilor de hepatite virale

Posibil: N.A.

Probabil Un caz ce corespunde defi niţiei cazului clinic și are o legătură epidemiologică cu cazuri confi rmate.

Confi rmat Un caz ce corespunde defi niţiei cazului clinic și este confi rmat prin una din metodele de laborator.

Pentru diagnosticul HVB acute, sunt necesare următoarele criterii de laborator:


38

depistarea anticorpilor IgM împotriva antigenului nucleocapsidic al hepa-• titei B (anti-HBc IgM);depistarea acidului dezoxiribonucleic (ADN) al virusului hepatitei B în ser • și, pentru hepatita C, depistarea anticorpilor specifi ci împotriva virusului hepatitei C (anti-HCV);depistarea acidului ribonucleic (ARN) al virusului hepatitei C din probe • clinice pentru hepatita virală D – depistarea anticorpilor specifi ci împotri-va virusului hepatitei D (pozitiv anti-HVD IgM) sau ADHDV;depistarea acidului ribonucleic (ARN HDV) în probe clinice.•

În laboratorul Epidemiologia hepatitelor virale al CNȘPMP au fost investigate serologic în total 61 de probe.

Investigaţiile la markerii HVA, HVB, HVC și HVD au fost efectuate cu reactive de laborator omologate și înregistrate în Republica Moldova. Pentru detectarea anticorpilor virusurilor HVA, HVB, HVC și HVD, au fost folosite test-sisteme ale fi rmei Dia-Pro Bioprobes.

Pentru confi rmarea rezultatelor investigaţiilor efectuate în laboratoarele teritoriale, au fost recepţionate 61 seruri de la bolnavii cu diagnoza HVB acută. În rezultatul investigaţiilor, s-a constatat că, din cele 61 seruri prelevate de la bolnavii cu diagnosticul de HVB acută, numai la 42,6 % + 6,3% (26 probe) au fost pozitive la AgHBs; 23,0 % + 5,4% (14 probe) au avut prezentă anti-HBc IgM, 60,7% + 6,3% (37 probe) au fost pozitive la anti-HBc sumar, iar 14,8 % + 4,5% (9 probe) din ele au fost pozitive la anti-HBs. Serurile pozitive la AgHBs au fost testate la prezenţa AgHBe și anti-Hbe, constatându-se că 11,5% (3 probe) conţineau AgHBe, iar 26,5 % (9 probe) au fost pozitive la prezenţa anti-HBe. De asemenea, în conformitate cu algoritmul de diagnostic al hepatitelor virale, persoanele cu serurile reactive la AgHBs au fost examinate la prezenţa markerilor HVD. Astfel, rezultatele au demonstrat că 25,0% (9 probe) din seruri deţineau anti-HDV, iar 16,6% din cele pozitive la anti-HDV aveau și anti-HDV IgM. Concomitent, cele 61 seruri au fost investigate la prezenţa markerului anti-HCV, obţinându-se 27,9% (17 probe pozitive ( vezi Tabelul 1).

Astfel, rezultatele investigaţiilor de laborator pentru confi rmarea diagnosticului de HV acută stabilită la nivel de raion au demonstrat că există diferenţe majore. În majoritatea cazurilor, diagnosticul de hepatită virală acută se stabilește în baza prezenţei AgHBs, fără a aplica algoritmul de diagnostic. De menţionat că, din 61 bolnavi cu diagnosticul de HVB acută de la care au fost prelevate seruri, în rezultatul investigaţilor de laborator, numai în 26 cazuri (42,6%) a fost confi rmată prezenţa AgHBs și numai în 14 cazuri (23,0%) au fost depistaţi anti-HBc IgM ce confi rmă formele acute de HVB. În 37 de seruri (60,7%), au fost depistaţi anticorpii anti-HBc sumar, inclusiv, în 14 cazuri (23,0%) au fost detectaţi anticorpi anti-HBc IgM, ceea ce confi rmă formele acute de HVB. În celelalte 23 cazuri, probabil, bolnavii sufereau de hepatită cronică, ţinând cont și de prezenţa AgHBe numai la 3 bolnavi (11,5%), iar la 9 (34,6%) au fost prezenţi anticorpi anti-HBe. Investigaţiile efectuate la markerii HVD au demonstrat prezenţa acestor markeri în 11 seruri, inclusiv 9 la anti-HVD și 2 la anti-HVD IgM.


39

În laboratoarele din teritoriu, practic, bolnavii cu hepatitele virale acute și cronice nu se testează la anti-HCV. În scopul determinării prezenţei acestui marker toate cele 61 seruri au fost testate la anti-HCV. În urma testării, s-a constatat că în 17 (27,9%) rezultatele au fost pozitive, ceea ce confi rmă că unii din cei 61 bolnavi au suportat și o suprainfecţie (sau coinfecţie) cu virusul HVD. Câţi din ei au suportat forma acută sau cronică e problematic a aprecia.

CONCLUZII ȘI PROPUNERI PENTRU A OPTIMIZA DIAGNOS-TICUL DE LABORATOR AL HEPATITELOR VIRALE

Materialele expuse denotă că în laboratoarele teritoriale diagnosticul speci-• fi c al hepatitelor virale B, C și D se cere a fi restructurat și fortifi cat în scopul ridicării nivelului de diagnosticare a diferitor forme de hepatite virale (acu-te, cronice, ciroze hepatice, mixtă) și evitării supradiagnosticării formelor acute, care, din păcate, se atestă frecvent.Crearea bazei juridice de activitate a reţelei de laboratoare pentru diagnos-• ticul și supravegherea hepatitelor virale din RM, cu instituirea laboratoare-lor zonale și a unui laborator de referinţă. Stabilirea nomenclatorului de investigaţii pentru diferite niveluri de labo-• ratoare.Asigurarea tehnico-materială a laboratoarelor și unifi carea metodelor de • diagnostic.Dotarea cu consumabile standardizate în cantităţile necesare pentru a asi-• gura activitatea continuă a laboratorului și a menţine profesionalismul per-sonalului.Implementarea algoritmului de diagnostic și a defi niţiei de caz standard a • hepatitelor virale.Perfecţionarea sistemului de familiarizare a personalului de laborator cu • folosirea metodelor și tehnologiilor moderne, cu includerea noţiunilor de asigurare și control al calităţii investigaţiilor.Facilitarea instruirii specialiștilor prin cursuri de perfecţionare naţionale • și internaţionale, precum și la locurile de muncă, în laboratoarele de refe-rinţă.Implementarea și perfecţionarea sistemului informaţional în activitatea la-• boratoarelor, cu implicarea lor în sistemul de supraveghere a hepatitelor virale și a altor maladii.


Tabe

lul 1

. Rez

ulta

tele

inve

stig

aţiil

or b

olna

vilo

r cu

hepa

tită v

iral

ă acu

tă

din

teri

tori

ul R

epub

licii

Mol

dova

în la

bora

toru

l Epi

dem

iolo

gia h

epat

itelo

r vir

ale

Loca

litat

ea

Mar

kerii

hep

atite

lor v

irale

AgH

BsA

nti-H

BsA

nti-H

BcA

nti-H

Bc

IgM

AgH

BeA

nti-H

BeA

nti-H

VD

Ag

HV

DA

nti-H

VD

Ig

MA

nti-H

CV

total

poz

total

poz

total

poz

total

poz

total

poz

total

poz

total

poz

total

poz

total

poz

total

poz

Hân

cești

2613

262

2615

263

131

135

135

13-

51

267

Orh

ei26

1026

626

1626

710

110

310

110

-1

126

8Bă

lţi7

17

17

47

31

-1

11

11

-1

-7

2Ca

ntem

ir2

22

-2

22

12

12

-2

22

-2

-2

-To

tal

6126

619

6137

6114

263

269

269

260

92

6117

%

42,6

±

6,3

14

,8

± 4,

5

60,7

± 6,

3

23,0

± 5,

4

11,5

± 6,

3

34,6

± 9,

3

34,6

± 9,

3

22,2 ± 13,9

27

,9±

5,7

41

MANIFESTĂRILE PROCESULUI EPIDEMIC AL HOLEREI ÎN REPUBLICA MOLDOVA ÎN ANII 1970-2007

V. Sliusari, O. Beneș, R. Cojocaru, A. Guţu, M. Adamachi, I. Vlas, V. Goras(Centrul Naţional Știinţifi co-Practic de Medicină Preventivă , Ministerul Sănătăţii,

Centrul de Medicină Preventivă Ștefan-Vodă, Centrul de Medicină Preventivă Ocniţa)

INTRODUCERERepublica Moldova, de rând cu multe alte ţări europene, a fost antrenată în

cea de a 7-ea pandemie de holeră El Tor (1). Manifestarea procesului epidemic în diferite perioade de timp a fost determinată atât de importul infecţiei, cu răspândirea ei ulterioară, cât și de înregistrarea cazurilor indigene (5, 7, 8). Reieșind din nivelul intensităţii procesului epidemic, Moldova este clasată în grupa II de ţări ale lumii (indicii morbidităţii: 1,0-46,9), de rând cu alte ţări din regiunea europeană, precum România, Ucraina, Andora, Albania (4). Intervalul maximal de timp de înregistrare a holerei în Moldova a constituit 3 ani (anii 1970-1972; anii 1993-1995). Anume în aceste perioade a fost semnalată activizarea procesului epidemic la holeră în teritoriile limitrofe cu Moldova, de unde, posibil, a și avut loc importul infecţiei.

MATERIALE ȘI METODEAu fost folosite datele statistice ale Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat,

fi șele de anchetare epidemiologică a cazurilor de holeră, rezultatele investigaţiilor de laborator. S-au aplicat metode genetice de studiu și metode tradiţionale de analiză epidemiologică.

REZULTATE ȘI DISCUŢIIPrima manifestare atestată a holerei El Tor în Moldova a avut loc în anul 1970,

la 10 ani de la debutul ei în lume (anul 1961). În anii 1970-1972, au fost înregistrate 32 cazuri de boală (cu serovar Ogava) și 26 cazuri de portaj de vibrioni (23 – cu


42

serovar Ogava, 3 – cu serovar Inaba), soldate cu decesul a patru persoane (indicele de letalitate constituind 12,5%).

Apariţia holerei în acești ani a fost determinată de agravarea situaţiei epidemiologice în regiunile de sud ale fostei Uniuni Sovietice și de importul ei în Moldova, cu înregistrarea majorităţii cazurilor în lunile august-septembrie (Tabelul 1).

Din anul 1973 până în anul 1990, bolnavi de holeră nu au fost înregistraţi, s-au depistat însă 4 purtători de vibrioni: în anul 1980 – 1 caz cu serovar Inaba, în anul 1985 – 1 caz cu serovar Ogava, în anul 1988 – 2 cazuri cu serovar Ogava.

Începând cu anii ’90, odată cu destrămarea URSS, pe fundalul înrăutăţirii situaţiei sanitaro-igienice în Republica Moldova, al creșterii intensităţii procesului de migrare a populaţiei, al realizării incomplete a măsurilor de protecţie sanitară și al agravării situaţiei epidemiologice la holeră în ţările vecine, în Moldova se atestă creșterea nivelului morbidităţii populaţiei prin această boală (anul 1993 – 4 cazuri, anul 1994 – respectiv 9), cu răspândirea epidemică a infecţiei în anul 1995.

Tabelul 1. Structura etiologică a morbidităţii prin holeră și portaj de vibrioni în perioada de an cu risc sporit pentru Republica Moldova (anii 1970-2007).

anii

Lunile și tipul agentului patogen Total pe anVI VII VIII IX аbs

Oga

va

Inab

a

Oga

va

Inab

a

Oga

va

Inab

a

Oga

va

Inab

a

Oga

va

Inab

a

Tota

l1970 11 3 14 141971 25 8 33 331972 6 3 2 8 3 111980 1 1 11985 1 1 11988 2 2 21991 1 1 11993 4 4 41994 1 2 4 1 1 7 2 91995 66 148 12 14 228 12 2401999 1 1 12000 1 1 1Total 1 2 76 3 182 12 31 1 300 18 318

În anul 1995, în Republica Moldova au fost depistaţi 240 bolnavi și purtători de vibrioni, indicele intensiv fi ind de 5,52 la 100 mii populaţie (3). Raportul dintre bolnavi și purtători a constituit 2,5:1. În procesul epidemic, au fost antrenate 25 localităţi din 7 teritorii administrative, majoritar limitrofe cu Ucraina:


43

or. Tiraspol – 88, raioanele: Slobozia – 81, Ștefan Vodă – 37, Comrat – 16, Ungheni – 6, Orhei – 3, or. Chișinău – 9. Intensitatea procesului epidemic a fost de la 1,2 până la 70,9 la 100 mii populaţie.

În luna iulie, au fost depistaţi 27,5% bolnavi și purtători, în august – 66,7% și în septembrie, respectiv – 5,8%. O repartiţie lunară similară a morbidităţii a fost semnalată și în alţi ani de înregistrare a holerei, de aceea, lunile iulie și august pot fi considerate perioadă de risc epidemiologic major atât de import, cât și de manifestare indigenă a holerei. Primul și ultimul bolnav a fost depistat în Tiraspol – la 01.07.1995 și la 25.09.1995. Primele cazuri au fost din rândul persoanelor care efectuau călătorii cu scop comercial în regiunile Odessa, Nikolaev din Ucraina sau care foloseau produse alimentare, îndeosebi pește, importate din aceste regiuni.

În evoluţia procesului epidemic, pot fi remarcate trei perioade:perioada de cumulare și extindere a potenţialului infecţios (2-3 săptămâni • în luna iulie);perioada de apogeu (sfârșitul lunii iulie – luna august);• perioada de stabilizare și diminuare (septembrie).•

Morbiditatea s-a manifestat prin focare multiple, atât cu cazuri simultane, cât și repetate, indicele focalităţii fi ind 3,0.

Cazurile de boală și portaj s-au manifestat în toate grupele de vârstă, inclusiv până la un an – 8 persoane (3,3%) – și mai mare de 60 de ani – 40 (16,7%).

Căile de transmitere a infecţiei în ordinea descreșterii semnifi caţiei au fost: habituală, alimentară, hidrică.

Boala, în majoritatea cazurilor, a decurs sub formă clinică ușoară și medie – 138 cazuri (80,2%), în restul cazurilor – 34 (19,2%) – sub forme severe. Au decedat 5 bolnavi, letalitatea constituind 2,9%; în 2 cazuri, diagnosticul a fost stabilit postmortem.

Bolnavii și purtători de vibrioni au fost depistaţi la adresare după asistenţă medicală (41,6%), la cercetarea de laborator a persoanelor din focare (34,6%), la investigarea bolnavilor cu BDA (20,1%), la investigarea persoanelor din grupurile de risc (3,7%).

După epidemia de holeră din anul 1995, în anii 1996-2007, a fost înregistrat un bolnav de holeră în anul 1999 (Slobozia), molipsirea fi ind asociată cu pescuitul și scăldatul în rîul Nistru, și un purtător de vibrioni în anul 2000 (Taraclia) supus examenului de laborator la internare în Secţia de psihiatrie.

Tabelul 3. Morbiditatea prin holeră în Republica Moldova

Nr.d/o AniiNumărul

bolnavilor și purtătorilor

Orașe și raioane

1. 1970 14 Tiraspol (5), Chișinău (6), Slobozia (3)

2. 1971 33 Tiraspol (5), Slobozia (3), Grigoriopol (12), Râbniţa (1), Dubăsari (1), Ștefan-Vodă (1).


44

3 1972 11 Tiraspol (8), Chișinău (1), Slobozia (3) Slobozia (1), Soroca (1)

4 1980 1 Orhei5 1985 1 Ciadâr-Lunga6 1988 2 Cahul 7 1991 1 Cahul (militar)

8 1993 4 Ungheni – Chișinău (grupul turistic din Rusia)

9 1994 9Ciadâr-Lunga (2), Orhei (2), Telenești (2),Tiraspol, Sângerei, Chișinău

10 1995 240Ștefan-Vodă (37), Comrat (16), Ungheni (6),Orhei (3), Chișinău (9), Tiraspol (88), Slobozia (81)

11 1999 1 Slobozia 12 2000 1 Taraclia

În anul 2007, în s. Pârliţa, r-l Ungheni, a fost suspectat caz de holeră la bolnava care, în scop profi lactic, a fost investigată la internare la spitalul narcologic. Tulpina a fost identifi cată ca V. cholerae 0I, dar la examinarea în laboratorul de referinţă a CNȘPMP a fost stabilită ca tulpină atoxigenă.

În anul 2007, un caz de holeră a fost depistat în ţara vecină – Ucraina. Studiul complex al caracterelor feno- și genotipice ale tulpinilor de V. cholerae,

serotip 01 și non 01, izolate de la om în a.a.1994-1996, realizat în colaborare cu Institutul Pasteur, Franţa, și Institutul Cantacuzino, București, a permis evidenţierea unor proprietăţi distincte ale agentului patogen (2). Determinarea paternului de sensibilitate/rezistenţă la un set standard de antibiotice (schema de referinţă internaţională Mukopadhyay) a pus în evidenţă o diminuare a numărului de tulpini de V. cholerae 01 rezistente la Polimexina B, ceea ce constituie o atipie al biovarului El Tor. De asemenea, a fost semnalată o atipie caracteristică pentru gen – creșterea rezistenţei tulpinilor testate la factorul O129, ceea ce face imposibilă utilizarea acestui test pentru diferenţierea între Vibrio și Aeromonas. În egală măsură a fost remarcată o pondere semnifi cativă a tulpinilor rezistente la un șir de preparate uzuale: cotrimoxazol – 99,3%, tetraciclină – 98,6%, furazolidon – 92,6%, acid nalidixic – 60,6%, precum și o sensibilitate moderată la levomicetină, gentamicină, canamicină și sensibilitate înaltă la doxiciclină.

Studiul proprietăţilor hemolitice ale tulpinilor de V. cholerae 01 a pus în evidenţă un număr important de vibrioni nonhemolitici, ceea ce diminuează semnifi caţia acestui test în determinarea de biotip.

Utilizarea metodei clasice de fenotipare – lizotipajul (determinarea sensibilităţii la setul standard de fagi Basu-Mukerjee) – a permis detectarea unui număr impunător de tulpini rezistente de V. cholerae 01 (100% în anul 1994, 33% în anul


45

1995), inclusiv la fagul EI5, ceea ce, de asemenea, constituie o atipie de biovar și, în consecinţă, diminuează aplicarea acestui test pentru studii de supraveghere epidemiologică. Majoritatea tulpinilor testate au fost atribuite către următoarele lizotipuri: M5 (27,5%), Ca (21,8%), M4 (8,4%). Caracteristicile atipice menţionate ale caracterelor fenotipice au fost, de asemenea, remarcate în studii similare efectuate la Institutul Cantacuzino, România, la tulpini izolate în această ţară în perioadă similară de timp.

Aplicarea tehnicii reacţiei de polimerizare în lanţ (PCR) pentru amplifi carea fragmentelor de genom responsabile pentru sinteza factorilor esenţiali de patogenitate și virulenţă la V. cholerae 01 – genele ctx, ace, zot, hly – a permis detectarea “casetei de virulenţă” incomplete, preponderent la tulpinile izolate în perioada preepidemică – anul 1994 (6).

La majoritate absolută de tulpini de V. cholerae 01, care au cauzat o formă clinică manifestă de boală, a fost determinată prezenţa genelor esenţiale de patogenitate, iar la tulpinile de V. cholerae non 01, izolate în perioada postepidemică – anul 1996, a fost remarcată lipsa acestor gene. Lipsa activităţii hemolitice a tulpinilor determinată prin metode fenotipice, a fost confi rmată ulterior prin lipsa genei hlyA sau a unor mutaţii în cadrul ei.

Aplicarea metodei de ribotipare a permis stabilirea tipurilor de tulpini circulante în Republica Moldova și compararea lor cu tulpinile incluse în baza de date existentă în România, precum și în bazele de date similare din Institutul Pasteur, Franţa și CDC Atlanta, SUA. Metoda menţionată a permis, de asemenea, identifi carea omogenităţii genetice a majorităţii tulpinilor epidemice din anul 1995 și distingerea lor de tulpinile izolate în România în aceeași perioadă de timp.

În perioada de studii, vibrionii holerei s-au depistat frecvent în mediul ambiant (Tabelul 2). Datele comparative de depistare a vibrionului holerei la oameni și în mediul ambiant denotă următoarele particularităţi:

vibrionii holerei din mediul ambiant s-au depistat de 2 ori mai frecvent – în • 25 ani, decât la om – în 12 ani din perioada totală de 32 ani studiaţi;la bolnavii depistaţi, predomină serovarianta Ogava (94,3%), din mediul • ambiant, atât serovarianta Inaba ( 50 %), cât și Ogava (47 %);anii de creștere a nivelului morbidităţii prin holeră nu corespund cu nivelul • de depistare a vibrionilor holerei din mediul ambiant.

Tabelul 2. Frecvenţa izolării V. cholerae 01 El Tor, din obiectivele mediului ambi-ant în Republica Moldova (perioada anilor 1970-2007).

Anii Număr de tulpini V. cholerae 01 El TorSerovar Ogava Serovar Inaba Total

1970 2 21971 9 9


46

1972 14 6 201973 4 41974 6 2 81975 5 6 111976 11 111977 6 61979 8 4 121980 4 41981 4 2 61982 2 21983 13 131984 1 11986 1 6 71987 2 21988 2 5 71989 20 22*1990 1 11993 2 4 61994 3 31995 3 1 5**1998 1 12000 4 1 52001 2 2Всего 77 80 160* Izolate 2 tulpini serovar Hikojima** Izolata 1 tulpina serovarianta RO

Particularităţile menţionate confi rmă rezultatele anchetării epidemiologice despre caracterul de import al majorităţii episoadelor de holeră înregistrate în Moldova.

În republică, la un nivel înalt se manifestă circulaţia vibrionilor holerei non O1 (NAG), atât în rândul populaţiei umane, cât și în mediul ambiant, fapt ce prezintă un indicator indirect al situaţiei la holeră. Deși volumul investigaţiilor de laborator, pe parcursul anilor, s-a redus esenţial, cota depistării vibrionilor non O1 continuă a fi înaltă și indică o circulaţie intensă a acestora.


47

Dacă în anul 1995 au fost efectuate 43816 analize cu o cotă de depistare a vibrionilor non 01 de 0,4%, în anul 2001 – numai 9969, cu o cotă de depistare respectiv de 0,26%. Din obiectele mediului ambiant, în anul 1995 au fost efectuate 9559 analize, vibrionii holerei non 01 fi ind depistaţi în 27%, în anul 2001 efectuându-se 1395 analize, cota depistării lor atingînd 33,3%. Considerăm că volumul de cercetări efectuate în ultimii ani – în medie 9-10 mii analize de la oameni și 1200-1500 din obiectele mediului ambiant – este optimal pentru realizarea supravegherii de laborator și asigurarea situaţiei epidemiologice favorabile la holeră.

În baza experienţei de organizare și efectuare a măsurilor antiepidemice și de profi laxie a holerei, colaborării intense cu OMS și ţările CSI, a fost perfecţionată supravegherea epidemiologică a acestei maladii, dezvoltată baza normativă a activităţii în cauză. Astăzi, măsurile de combatere și profi laxie a holerei se realizează conform Programului naţional respectiv, aprobat de Guvernul RM.

Practic, în republică, este creat și funcţionează sistemul naţional de supraveghere a holerei și a altor BDA, adaptat la standardele internaţionale.

CONCLUZII 1. Procesul epidemic la holeră în Republica Moldova se manifestă preponde-

rent prin morbiditate sporadică;2. Riscul înalt de import al holerei constituie cauza principală de agravare a

situaţiei epidemice în republică;3. Studiile fenotipice și de biologie moleculară ale tulpinilor de V. cholerae

izolate în Republica Moldova au arătat diversitatea genetică a agentului pa-togen și aplicabilitatea acestor tehnici în realizarea sistemului de suprave-ghere epidemiologică;

4. Contaminarea intensivă a mediului ambiant cu vibrioni holerici non O1 prezintă un risc epidemiologic sporit de răspândire a holerei, în special în localităţile din apropierea râului Nistru;

5. Timpul de risc epidemiologic major pentru răspândirea holerei în republi-că este vara – lunile iunie-august.

6. Funcţionarea sistemului de supraveghere epidemiologică și realizarea com-plexului de măsuri profi lactice în conformitate cu documentele legislative și normative asigură situaţia epidemiologică favorabilă la holeră.

BIBLIOGRAFIE

1. C. Ciufecu, V. Prisacaru. Vibrionul holeric – holera, Chișinău, 1995, p. 7. 2. M. Damian, R. Cojocaru, F. Grimont etc. Caracteristica moleculară a tulpinilor de V.

cholerae O1 izolate în România și Republica Moldova, “Curierul medical”, Chișinau, 1997, nr. 6, p. 44-49.


3. V. Magdei, V. Prisacaru, G. Sandul etc. Particularităţile epidemiei de holeră din anul 1995. “Curierul medical”, Chișinău, 1996, nr. 4, p. 8-12.

4. Беспалов, Н. А., Москвитина, Э. А. Проблемы особо-опасных инфекций, Саратов, 2001, вып. 2 (82) с. 26-34;

5. Онищенко, Г. Г., Федоров, Ю. М., Кутырев, В. В. и др. Проблемы особо-опасных инфекций, Саратов, 2001, вып. 2 (82) с. 3-14;

6. Магдей, М. В., Слюсарь, В. Н., Гуцу, А. В. и др. Проблемы холеры и санитарной охраны территории в Республике Молдова, Одессa, 2003, стр. 123-126.

7. A. Guţu, V. Sliusari, R. Cojocaru etc., Problemele actuale ale holerei și bolilor diareice acute în Republica Moldova, Chișinău, f. 2005, p. 160-161, volumul de articole ale Con-ferinţei știinţifi co-practice.

8. Могилевский, Л. Я., Егорова, Е. А. и др. Распространённость заразных болезней жарких стран, Одесса, 2000, стр. 223-228.

49

ASPECTE EPIDEMIOLOGICE ALE TOXIINFECŢIILOR ALIMENTARE ÎNREGISTRATE ÎN CONDIŢII DE CASĂ

ÎN MUN. CHIȘINĂU. MĂSURI DE PREVENŢIE

E. Tcaci, I. Pânzaru, V. Guștiuc, O. Volcovschi(Centrul de Medicină Preventivă Chișinău)

REZUMAT

Problema profi laxiei toxiinfecţiilor alimentare este actuală pentru mun. Chi-șinău. Studiul efectuat a evidenţiat grupele de risc: copiii de vârstă de 0-5 ani, de 6 ani și de 7-15 ani. S-a constat că predomină cazurile de toxiinfecţii alimentare cu etiologie nedeterminată pentru toate grupele de vârstă, pentru cazurile cu eti-ologie determinată în grupl de vârstă de 0-5 ani, în 68,5% se depistează E. coli, iar la maturi – St. aureus, Citrobacter și Proteus. Nerespectarea cerinţelor igienice la prepararea, păstrarea și termenele de comercializare a produselor de origine ani-malieră predomină ca factor declanșator în toxiinfecţiile alimentare. Promovarea alimentaţiei sănătoase și cultivarea deprinderilor igienice în sânul familiei ar re-duce considerabil numărul de cazuri de toxiinfecţii alimentare.Cuvinte-cheie: toxiinfecţii alimentare, risc, securitate alimentară, prevenţie.

SUMMARY

Prevention of food poisoning is a very actually in Kishinev city. Th e performed study had revealed the high-risk group – children of age 0-5, 6 and 7-15. It has been established, that for all age groups prevails cases of food poisonings with un-stated etiology, for cases with established etiology in the age-groups of 0-5 years old in 68,5% was detected E.coli, and for adults St.aureus, Citrobacter and Proteus. Not observance hygienic the requirement at preparation, storage and terms of re-alization of foodstuff of an animal origin dominates as the factor of occurrence of food poisonings. Propagation of a healthy feed and improvement hygienic skills in family, essentially, will reduce number of cases from food poisonings.

Key-words: food poisoning, risk, food safety, prevention.


50

INTRODUCERE Problema alimentaţiei sănătoase și prevenţiei maladiilor prin asigurarea

securităţii alimentare este apreciată de către OMS ca una dintre principalele măsuri în păstrarea sănătăţii. Necesitatea luării măsurilor complexe îndreptate spre folosirea raţională de către populaţie a produselor alimentare și prevenirea acţiunii dăunătoare a produselor necalitative asupra sănătăţii populaţiei este actuală nu numai în Republica Moldova, dar și în alte ţări, unde se conturează existenţa unor condiţii ce sporesc riscurile apariţiei toxiinfecţiilor alimentare acute așa ca: nivelul scăzut de educaţie a populaţiei privind alimentaţia sănătoasă în mediile cu risc, existenţa problemelor cu caracter socioeconomic etc. (1, 8, 9).

În ultimii ani, anual, în Republica Moldova se înregistrează circa 12-13 mii cazuri de gastroenterite și toxiinfecţii alimentare. De regulă, circa 67% cazuri de toxiinfecţii alimentare se înregistrează în condiţii de casă (1), o situaţie similară este caracteristică și pentru mun. Chișinău.

De obicei, sunt raportate numai cazurile de izbucnire în grup a toxiinfecţiilor alimentare (4), iar cercetarea cazurilor de toxiinfecţii alimentare înregistrate în familie se limitează doar la ancheta epidemiologică și raportarea lor la numărul total de cazuri de boli diareiice acute, fără o analiză detaliată a procesului epidemiologic care ar permite întreprinderea măsurilor direcţionate în scopul prevenţiei. Problema cade din vizorul medicului de familie, al autorităţilor publice locale, al organizaţiilor nonguvernamentale, al organizaţiilor cu profi l educaţional și al altor servicii care, prin activităţile lor, ar putea contribui la prevenţia și reducerea cazurilor de toxiinfecţii alimentare în condiţii casnice.

SCOPUL STUDIULUI Constă în evaluarea cauzelor ce determină frecvenţa toxiinfecţiilor alimentare

înregistrate în condiţii de casă și elaborarea unui complex de măsuri direcţionate spre prevenţia și diminuarea toxiinfecţilor alimentare în familie.

MATERIALE ȘI METODE S-a efectuat o analiză epidemiologică retrospectivă a toxiinfecţiilor alimentare

înregistrate în condiţii de casă în perioada anilor 2003-2007. Ca obiect de studiu, au servit famliile în cadrul cărora s-au înregistrat cazuri de toxiinfecţii alimentare în condiţii de casă. În studiu, au fost incluse 3711 anchete epidemiologice de cercetare a cazurilor de toxiinfecţii alimentare în condiţii de casă, rezultatele investigaţiilor bacteriologice atât ale persoanelor afectate (3866 persoane), cât și ale produselor alimentare (1802 probe) suspectate ca fi ind cauza intoxicaţiei și 50 932 probe de produse alimentare plasate pe piaţă în mun. Chișinău.


51

Pentru evaluare și prelucrare statistică a materialelor, au fost utilizate metode epidemiologice, descriptive și statistice tradiţionale.

REZULTATE ȘI DISCUŢII Începînd cu anul 2003, s-a agravat situaţia epidemiologică a infecţiilor

diareice acute în republică și în mun. Chișinău, caracterîzându-se printr-o tendinţă de creștere continuă. Creșterea morbidităţii prin boli diareice acute în mun. Chișinău se produce pe contul a 4 grupe nozologice de bază: gastroenterite cu etiologie nedeterminată și determinată, dizenterie și salmoneloză. În cele mai frecvente cazuri, aceste nozologii sunt defi nite, iniţial, ca toxiinfecţii alimentare. În circa 90% din cazurile de toxiinfecţii alimentare înregistrate în mun. Chișinău, sunt folosite preparate produse în condiţii de casă și doar 12,3% cazuri constituie intoxicaţii de origine bacteriană, pentru care a fost determinat ag. cauzal. Prevenţia cazurilor de gastoenterită prezintă și importanţă socioeconomică. Cheltuielile instituţiilor medico-sanitare publice legate de morbiditatea prin gastroenterite se estimează, în medie, la 2590 lei pentru un caz tratat și variază de la 2427 lei în cazul unei forme ușoare pînă la 2877 lei în cazul formei grave. Evident, cheltuielile familiei și societăţii sunt mult mai impunătoare. Pentru comparaţie, în Olanda, cheltuielele legate de morbiditatea prin gastroenterite se estimează la 77 euro pentru un caz (9).

Cazurile de toxiinfecţii alimentare produse în condiţii de casă în mun. Chișinău s-au majorat începând cu anul 2003, de la 0,83 până la 1,24 la 1000 de locuitori în anul 2007 (Figura 1). Datele prezentate în Figura 1 ne demonstrează tendinţa de creștere a frecvenţei de înregistrare a cazurilor de toxiinfecţii alimentare în familie.

Figura 1. Dinamica înregistrării toxiinfecţiilor alimentare în condiţii de casă în mun. Chișinău (la 1000 locuitori).

Concomitent, în această perioadă, crește și numărul de familii afectate (Figura 2).


52

Figura 2. Familii afectate ca rezultat al toxiinfecţiilor alimentare.

Astfel, în 2003, în mun.Chișinău au fost afectate 612 familii, în 2004 – 588, în 2005 – 879, în 2006 – 729, în 2007 – 903 familii. Deci din 2003 pînă în 2007 s-a majorat cu 32,3% numărul de familii afectate. Măsurile organizator-epidemiologice întreprinse în această perioadă nu au avut efectul scontat de reducere a cazurilor de toxiinfecţii alimentare în mun. Chișinău, fapt ce a condiţionat necesitatea unui studiu aprofundat al particularităţilor de evoluţie și evidenţiere a cauzelor și grupelor de risc în aspectul direcţionării măsurilor profi lactice.

Figura 3. Repartizarea toxiinfecţiilor alimentare pe grupe de vârstă (la 1000 locuitori)


53

Repartizarea cazurilor conform grupelor de vârstă denotă predominarea toxiinfecţiilor alimentare în grupul de vârstă de 0-5 ani, cu înregistrarea a 5,59±0,17 cazuri la 1000 copii și în grupul de vârstă de 6 ani cu 3,50±0,22 la 1000 copii. Odată cu deplasarea spre grupul de vârsta școlară și adolescenţi, scade brusc numărul de cazuri de toxiinfecţii alimentare, înregistrându-se sub o unitate la 1000 de locuitori și, după 17 ani, acest indice se menţine, în medie la 0,74±0,17 la 1000 de locuitori (Figura 3).

Din 3866 de bolnavi înregistraţi în mun. Chișinău, în ultimii 6 ani, la 17,1% a fost determinată etiologia și la 82,9% nu a fost posibilă stabilirea etiologiei toxiinfecţiei alimentare. În grupul de vârstă de 0-5 ani, cota cazurilor cu etiologie determinată atinge nivelul de 24,5%, corespunzător pentru grupul de vârstă de 6 ani – 15,2%, de 7-15 ani – 13,3%, de 15-17 ani – 10,1% și pentru adulţi – 14,9%. Ţinem să menţionăm că în toate grupele de vârstă prevalează cazurile de toxiinfecţii alimentare cu etiologie nederminată, faţă de cazurile cu etiologie determinată, indicile de raport (R) dintre nivelul de înregistrare al cazurilor cu etiologie nedereminată și al cazurilor cu etiologie determinată crește de la 3,2 la grupul de vârstă de 0-5 ani până la 8,9 la grupul de vîrstă de 15-17 ani și descrește apoi la grupul de vârstă de după 17 ani până la 5,7; în medie, acest indice constituind 4,8 (Tabelul 1).

Tabelul 1. Repartizarea toxiinfecţiilor alimentare conform grupelor de vârstă la 1000 locuitori (anii 2003-2007).

Nr.d/o Grupele de vârstă

Cazuri de toxiinfecţii alimentare Indicele de raport (R)cu etiologie

determinatăcu etiologie

nedeterminată1. 0-5 ani 6,73 ± 0,56 21,24 ± 0,33 3,22. 6 ani 2,87 ± 0,12 14,64 ± 0,11 5,13. 7-15 ani 0,63 ± 0,41 4,01 ± 0,12 6,34. 15-17 ani 0,41 ± 0,15 3,64 ± 0,11 8,96. 17 și mai mult 0,55 ± 0,21 3,14 ± 0,14 5,77. Media 0,87 ± 0,14 4,18 ± 0,17 4,8

Această particularitate de manifestare a procesului epidemiologic la toxiinfecţiile alimentare înregistrare în condiţii de casă ar putea fi cauzată, pe de o parte, de starea sistemului gastrointestinal și de manifestarea toxiinfecţiei alimentare ca rezultat al reacţiei organismului la diferite produse alimentare, iar pe de altă parte, de atitudinea părinţillor faţă de sănătatea copiilor (adresarea tardivă la medic, tratament de sine stătător, ascunderea cazurilor din diferite motive, disfuncţia gastrointestinală la copii etc.). Conform datelor prezentate în Tabelul 1, se evidenţiază grupul de risc ce cuprinde vârsta de 15-17 ani din punctul de vedere al tratamentului nespecifi c al disfuncţiilor gastrointestinale, care, la rândul lor, pot avea efecte tardive asupra stării de sănătate a individului.


54

Nu mai puţin importantă este stabilirea factorului etiologic în declanșarea toxiinfecţiei alimentare. Din numărul total de toxiinfecţii alimentare înregistrate în condiţii de casă în mun. Chișinău, în ultimii 6 ani, 61,76% au fost provocate de St. aureus, 13,9% de E. coli, 12,57% de Citrobacter și 11,76% de Proteus (Figura 4).

Figura 4. Ponderea agenţilor cauzali ai toxiinfecţiilor alimentare înregistrate în condiţii de casă.

Datele investigaţiilor din toată lumea evidenţiază, pentru toxiinfecţiile alimentare, unele elemente comune: sunt cel mai adesea implicate alimentele de origine animală, în particular carnea și ouăle; deserturile, îngheţata și produsele de patiserie sunt, de asemenea, preparate frecvent menţionate, dar unele dintre acestea conţin ouă crude sau ingrediente incomplet gătite; incidentele apar cel mai frecvent în case particulare sau în restaurante și principalii factori care contribuie la răspîndirea toxiinfectiilor alimentare sunt temperaturile insufi cient controlate în prepararea, gătirea sau depozitarea alimentelor (3, 5, 6, 7). Aceeași situaţie este caracteristică și pentru mun. Chișinău. Astfel, produsul cauzal presupus în toxiinfecţii alimentare în 46,2% cazuri au fost produsele din carne, în 23,9% ouăle și produsele lor, în 20,1% produsele lactate și în 9,9% produsele de patiserie și cofetărie. Cele menţionate ne demonstrează elecvent că produsele de origine animalieră prezintă risc major din punct de vedere al contaminării și multiplicării fl orei microbiene și, totodată, confi rmă nivelul jos de cunoștinţe al populaţiei referitor la igiena personală și la cerinţele către calitatea produselor alimentare în cadrul preparării bucatelor în condiţiile de casă, ceea ce prezintă un factor determinant atât la aprecierea incorectă a calităţii produselor achiziţionate, păstrării și preparării bucatelor, cât și la contaminarea lor secundară. Insufi cienţa deprinderilor igienice la părinţi ne demonstrează și repartizarea fl orei microbiene cauzate de toxiinfecţii alimentare pe grupe de vârstă. Astfel, s-a constatat că în grupul de vîrstă de 0-5 ani, în 68,5% cazuri a fost atestată o creștere a coloniilor de E.coli – indice care ne confi rmă indirect nerespectarea igienei personale a părinţilor în perioada de alăptare și preparare a bucatelor pentru copii. La maturi, cota de depistare a agentului etiologic se repartizeză în modul următor: în 80,2% cazuri – Proteus, în 71,6% – St. aureus și în 70,2% – Citrobacter, ceea ce ne indică nerespectarea igienei, a condiţiilor și a termenelor de păstare a produselor alimentare.


55

Calitatea produselor alimentare plasate pe piaţă are o infl uienţă directă asupra stării de sănătate a populaţiei, inclusiv asupra menţinerii nivelului înalt de toxiinfecţii alimentare în rândul populaţiei. Analiza corelativă demonstrează legătura directă dintre calitatea produselor alimentare și frecvenţa cazurilor de toxiinfecţii alimentare (Figura 5). Totodată, valoarea legăturii corelative variază în funcţie de grupul de vârstă și de factorul etiologic al toxiinfectiei alimentare.

Figura 5. Indicii de corelaţie (r) dintre pronderea probelor nestandard după parametrii microbiologici și morbiditatea prin toxiinfecţii alimentare

repartizată pe grupe de vârstă ( la 1000 probe/ la 1000 locuitori).

Datele prezentate în Figura 5 denotă legătură directă puternică dintre calitatea produselor alimentare plasate pe piaţă și frecvenţa toxiinfecţiilor alimentare cu etiologie determinată, îndeosebi în grupurile de vârstă de 0-5 ani (r = 0,88) și 6 ani (r = 0,61) și lipsa legăturii corelative cu frecvenţa toxiinfecţiilor alimentare cu etiologie nederminată în grupele de vârstă 0-5 (r = -0,0003) și 6 ani (r = 0,029). În grupele de vârstă 7-15 și 15-17 ani se observă o legătură corelativă directă cu frecvenţa toxiinfecţiilor alimentare, indiferent dacă a fost stabilit factorul etiologic sau nu (r = 0,45; 0,53; 0,50; 0,54). La persoanele mature, după vârsta de 17 ani se menţine legătură corelativă puternică dintre calitatea produselor plasate pe piaţă și frecvenţa toxiinfecţiilor alimentare cu etiologie nedetereminată (r = 0,54) și nu este atestată legătura corelativă cu frecvenţa toxiinfecţiilor alimentare cu etiologie determinată (r = 0,2). Deci se poate concluziona că, odată cu înaintarea în vârstă a persoanelor afectate, responsabilitatea referitoare la producerea intoxicaţiei alimentare rămâne pe seama individului ca rezultat al nivelului scăzut de educaţie, al lipsei cunoștinţelor și a deprinderilor igienice etc.

Promovarea alimentaţiei sănătoase, cultivarea deprinderilor igienice în sânul familiei sunt măsurile de bază în profi laxia toxiinfecţiilor alimentare. Organizaţia


Mondială a Sănătăţii propune 5 mesaje-cheie pentru siguranţa alimentaţiei: păstraţi curăţenia, separaţi alimentele gătite de cele crude, gătiţi cât mai bine alimentele, păstraţi alimentele la temperaturi sigure, folosiţi surse de apă și materii prime sigure (2). Aceste 5 mesaje sunt actuale și pentru populaţia din mun. Chișinău. Este important ca în complexul de măsuri profi lactice să fi e incluse toate elementele colectivităţii cu responsabilităţi bine conturate. Actorii necesar de implicat în profi laxie, în fucţie de responsabilitate, se plasează în modul următor: Serviciul sanitaro-epidemiologic de stat – ca organ organizator metodic, medicul de familie – ca consultant și persoană de încredire a familiei în domeniul educaţiei pentru sănătate, Administraţia Publică Locală – ca suport ofi cial și fi nanciar în realizarea unor măsuri locale orientate spre cultivarea deprinderilor igienice în societate și părinţii, instituţile de educaţie, ONG-urile, mass-media, persoanele autoritare – ca purtători de mesaje în rândul populaţiei.

CONCLUZII Analiza cauzelor și particularităţilor epidemiologice ale toxiinfecţiilor

alimentare produse în condiţii de casă în mun. Chișinău evidenţiază grupele de vârstă cu risc sporit faţă de toxiinfecţii alimentare și, totodată, conturează 2 direcţii de bază de implementare a măsurilor profi lactice orientate spre prevenţie: 1 – securitatea produselor alimentare și 2 – educaţia pentru sănătate a populaţiei, cultivarea deprinderilor igienice în sânul familiei. Succesul măsurilor de prevenţie a toxiinfecţiilor alimentare depinde de complexitatea intersectorială și planifi carea corectă a lor. Rolul de bază organizatoric îi aparţine Serviciului sanitaro-epidemiologic de stat.

BIBLIOGRAFIE

1. L. Afanase. Aspecte medico-sociale ale intoxicaţiilor alimentare acute și măsuri de preve-nire. Teză de dr. în med., Chișinău, 2006, 24 p.

2. Prevention of foodborne disease. WHO, Geneva, 2006, 14 p.3. Guidelines on standard operating procederes for microbiology. WHO, 2006, 18 p.4. Ordin MS nr. 368 din 13.12.04 “Cu privire la prezentarea informaţiilor urgente și obli-

gatorii Ministerului Sănătăţii despre stările excepţinale și calamităţi naturale”.5. Olsen S. J., Mackinnon L. C., Goulding J. S. Mor Mortal Wkly Rep CDC Surveill Summ,

2000, 49 (1): 1-62.6. Schundt J. Biomed Environ Sci, 2001, 14 (1-2): 44-52.7. Tirado C., Schimidt K. Health Orgasnization, J Infect, 2001, 43 (1): 80-4.8. Более безопасное будущие. Доклад о состоянии здравоохранения в мире, ВОЗ.

Женева, 2007, 24 с.9. Программа ВОЗ по наблюдению и контролю за пищевыми инфекциями и

интоксикациями в Европе.// Вестник. № 80, ФИОР, 2004, 8 с.

57

UNELE ASPECTE ÎN MANIFESTAREA PROCESULUI EPIDEMIC AL MORBIDITĂŢII PRIN BOLI DIAREICE ACUTE

ÎN RAIONUL CĂLĂRAȘI ÎN ANII 1980-2007

V. Left er, L. Caterev, N. Tambur(Centrul de Medicină Preventivă Călărași, Instituţia Medico-Sanitară

Publică, “Spitalul raional Călărași”)

REZUMAT

În articolul dat am evaluat particularităţile manifestării procesului epidemic al bolilor diareice acute în dinamică pe o perioadă de 28 ani (1980-2007) în rân-dul populaţiei raionului Călărași. Procesul epidemic prin boli diareice acute își păstrează caracteristicile de ciclitate. Se determină o tendinţă de diminuare mo-derată a indicelui morbidităţii, cu o evidenţiere a perioadei anilor 2004 – 2007 prin creșterea pronunţată a morbidităţii. În structură, predomină enteritele acute. Copiii, îndeosebi de vârsta până la 2 ani, 3-6 ani rămân a fi grupa cu risc sporit de îmbolnăvire în maladiile diareice acute.

SUMMARY

In the item gived estimated the peculiarities of the manifestation of epidemic process of acute diarrhoea disease in progress on a period of 28 years (1980 – 2007) between the population of the town Calarasi. Th e epidemic process through acute diarrhoea disease keep the features of cyclical. Caused a tendency of moderate di-minution of indication of morbidity, with an emphasis of the a period of the years 2004-2007 with the pronounced growth of morbidity. Th e structure prevails the acu-te requirements. Th e children, distinguish with age till to 2 years, 3-6 years, part from the group with a risk increased of come down with the acute diarrhoea diseases.

INTRODUCERE Morbiditatea prin boli diareice acute (BDA) prezintă o problemă majoră în

patologia infecţioasă, ocupând locul trei în structura nozologică a morbidităţii


58

infecţioase, cedând numărului de infecţii ale căilor respiratorii și de invazii parazitare.

Acest grup de maladii prezintă o problemă prioritară de sănătate publică, atât prin frecvenţa înaltă, cât și prin manifestările clinice grave. Situaţia sanitaro-epidemiologică, la acest grup de maladii, se menţine și mai departe încordată și necesită efectuarea măsurilor de profi laxie a bolilor diareice acute, a intoxicaţiilor alimentare și holerei.

Conform datelor OMS, în prezent, combaterea maladiilor infecţioase poate avea rezultate pozitive numai prin elaborarea și implementarea programelor naţionale de supraveghere epidemiologică.

Actualmente, în scop de ameliorare a situaţiei epidemiologice la BDA, activitatea epidemiologică a Serviciului Sanitaro-epidemiologic de Stat este direcţionată în corespundere cu Programul naţional de profi laxie și combatere a holerei și bolilor diareice acute în perioada anilor 2003-2010.

MATERIALE ȘI METODE În scopul evidenţierii unor particularităţi epidemiologice ale morbidităţii

prin BDA în raionul Călărași, analizei epidemiologice a fost supusă morbiditatea înregistrată la Centrul de Medicină Preventivă Raional Călărași, pe perioada anilor 1980-2007. În calitate de date de reper au servit raporturile statistice f 2 anuale, pașaportul laboratorului bacteriologic, datele de recensământ, datele anchetărilor epidemiologice în focare etc.

REZULTATE ȘI DISCUŢII În urma analizei dinamice multianuale a morbidităţii prin BDA, s-a stabilit că

procesul epidemic își păstrează manifestările caracteristice – ciclitate, majorări și micșorări periodice. Ani cu nivel major de îmbolnăvire au fost: 1981 (1158,1 cazuri la 100 mii populaţie), 1989 (936 cazuri la 100 mii), 1994 (631,7 cazuri la 100 mii), 2007 (616,9 cazuri la 100 mii); ani cu morbiditate minimală – 1984 (717,9 cazuri la 100 mii), 1991 (489,1 la 100 mii), 1998 (246,8 cazuri la 100 mii populaţie) (Figura 1).

În dinamică, pe parcursul anilor studiaţi (1980-2008), nivelul incidenţei prin BDA, sumar, se manifestă în descreștere, cu un tempo moderat (1,6%), indicele mediu multianual fi ind 615,8 la 100 mii populaţie.

Totodată, în perioada anilor studiaţi, se observă o divizare convenţională a tendinţei procesului epidemic în această perioadă (anii 1980-2003), cu tendinţă de diminuare moderată (tempo 2,4%) a morbidităţii. Anii 2004-2007 prezintă o perioadă cu sporire pronunţată a morbidităţii (tempoul 10,9 %).

Evaluând procesul epidemic structural al entităţilor nozologice ce alcătuiesc BDA, sumar, se constată că, practic, pe toate unităţile nozologice se detestă o


59

diminuare moderată a incidenţei morbidităţii, însă cu diferite tempouri, în afara de incidenţa prin boli diareice acute, unde se atestă o stabilire a morbidităţii.

Figura 1. Unele aspecte în manifestarea procesului epidemic al morbidităţii prin boli diareice acute în raionul Călărași în anii 1980-2007

În structura nozologică a bolilor diareice acute, în decursul tuturor anilor de studiu, locul de frunte îl ocupă enteritele intestinale acute de geneză determinată și nedeterminată. Restul nozologiilor (hepatitele virale A, dizenteria, salmonelozele, tifosul abdominal) au repartizat, în dinamică, variat locurile în structura generală (Figura 2).

În procesul epidemic al enteritelor intestinale în structură, se determină în dinamică două etape: perioada 1980-1998, când prevalează ponderea enteritelor nedeterminate (ponderea medie multianuală constituia 63,3%), și perioada anilor 1999-2007, cu prevalenţa enteritelor de geneză determinată (ponderea medie multianuală – 69,3%).

Morbiditatea prin hepatită virală are o tendinţă de scădere moderată (tempo – 2,4%), de la 484,9 la 100 mii populaţie în 1982, an cu morbiditate maximă, la 2,4 cazuri la 100 mii în 2007, an cu morbiditate minimă.

Se constată, în dinamică, o tendinţă de diminuare a incidenţei prin dizenterie, cu un tempo moderat (3,3%), cu media multianuală de 83,6 cazuri la 100 mii, atingând, în anul 2007, 11,2 cazuri la 100 mii.

O situaţie similară se observă și în morbiditatea prin salmoneloze, tendinţă de diminuare moderată a morbidităţii cu media multianuală 52,9 cazuri la 100 mii


60

populaţie. În anul 2007, incidenţa este mai sporită decât media multianuală și constituie 59,7 cazuri la 100 mii populaţie.

Figura 2. Unele aspecte în manifestarea procesului epidemic al morbidităţii prin boli diareice acute în raionul Călărași în anii 1980-2007

Preponderent, pe perioada anilor de studiu 1980-2007, din totalul morbidităţii prin BDA, sumar, revine grupului de vârstă 0-17 ani, alcătuind, în medie, 63,7% din numărul total de cazuri.

Un nivel mai înalt de morbiditate a fost depistat la copiii până la vârsta de 2 ani și, respectiv, de 3-6 ani, unde indicele intensiv, în aceste grupe de vârstă, depășește de 6-9 ori indicele intensiv din restul grupelor de vârstă. Această diferenţă este mai evidenţiată la enteritele acute.

În descifrarea etiologică a enteritelor, locul de frunte îl ocupă enterobacteriile, cu o pondere medie multianuală de 34,6%, apoi citrobacter cu o pondere de 15,6%, Klebsiela – cu 5,6%.

CONCLUZII1. În urma analizei dinamice multianuale a morbidităţii prin BDA, a fost

stabilit că procesul epidemic, pe perioada de 28 ani, n-a suferit schimbări, ci și-a păstrat manifestările caracteristice – ciclitate, majorări periodice.

2. Analiza multianuală a morbidităţii prin boli diareice acute (BDA) sumar în dinamică au o tendinţă de diminuare cu un tempo moderat.

3. În perioada anilor 2001-2007, se evidenţiază o tendinţă de sporire pronun-ţată prin BDA.


4. În structura nozologică a BDA, în decursul întregii perioade studiate, locul de frunte îi revine enteritelor acute. Restul nozologiilor (hepatitele virale A, dizenteria, salmonelozele, tifosul abdominal), în dinamică, în diferiţi ani, repartizează diferit locurile structurale.

5. În dinamică, indicii intensivi ai morbidităţii prin hepatite virale, dizenterie, salmoneloze au o tendinţă de diminuare moderată, pe când morbiditatea prin eneterite acute se consideră stabilă.

6. Preponderenţa, din totalul cazurilor de BDA, revine grupului de vârstă de 0-17 ani, mai sporiţi fi ind indicii morbidităţii în grupele de vârstă până la 2 ani și la 3-6 ani. Această diferenţă este mai evidenţiată la enteritele acute.

7. În descifrarea etiologică a enteritelor, locul de frunte îl ocupă enterobac-teriile, cu o pondere medie multianuală de 34,6%, apoi citrobacter, cu o pondere de 15,6%, Klebsiela – cu 5,6%.

BIBLIOGRAFIE

1. V. Chicu. Stabilirea priorităţilor în supravegherea și controlul bolilor infecţioase. Chiși-nău, 2006.

2. A. Cotelea. Contribuţii la optimizarea supravegherii epidemiologice în boala diareică acută etiologic nedeterminată. Chișinău, 1999.

3. A. Cotelea, M. Adamachi. Aspecte epidemiologice ale morbidităţii prin boli diareice acu-te în municipiul Chișinău. Congresul IV al Igieniștilor, Epidemiologilor, Microbiologi-lor și Parazitologilor din R. Moldova, Chișinău, 1997.

4. G. Obreja. Aspecte metodologice ale analizei epidemilogice în supravegherea sănătăţii. Chișinău, 2006.

5. G. Obreja, N. Opopol. Metode de studiu în epidemiologia aplicativă.Chișinău, 2002.6. V. Prisacaru. De la ancheta focarului la supravegherea epidemiologică a sănătăţii publi-

ce. Actualităţi în medicină. Chișinău, 1998.

62

EVALUAREA PROCESULUI EPIDEMIC PRIN DIZENTERIE ÎN RAIONUL STRĂȘENI ÎN PERIOADA 1991-2005

M. Roșca, C. Marola, S. Gonţa(Centrul de Medicină Preventivă Strășeni)

REZUMAT

Necesitatea abordării temei în studierea procesului epidemic prin dizenterie în raionul Strășeni are o însemnătate deosebită, îndrumând pentru mai mulţi ani forţele epidemiologice în dirijarea procesului epidemic, în pronosticarea stărilor nefavorabile, cu atenţionarea structurilor medicale, nemedicale, a organelor ad-ministraţiei publice locale, a populaţiei, întru elaborarea și efectuarea măsurilor de prevenire a infecţiei la stadiul preepidemic.

Dizenteria, ca boală a mâinilor murdare, este cauzată de condiţiile de trai pre-care, în care nu se respectă regulile minime de igienă alimentară și personală.

Problema dizenteriei se rezolvă odată cu realizarea altor programe naţionale care au tangenţă cu problema holerei și altor boli diareice acute.

Evaluarea situaţiei actuale, prin asigurarea populaţiei raionului cu apă potabilă și cu produse alimentare de calitate.

SUMMARY

Th e need of aproaching the theme of epidemic process study through desyn-tery in Straseni district, are of major importance directing for a long period of time the epidemic forces in ruling the epidemic process, pronostigation of unfa-vorable stays by awaring the medical and non-medical structures, public authori-ties, population in order to elaborate the necessary steps to prevent the infection in the pre-epidemic stage.

Desyinterya is an illness of dirty hands which is a cause of poor live conditions where are not respected the minimum rules of personal and alimentation hygiene.

Th e desynterya problem has many common tangents with other national pro-blems such as holera and other diarrhea illneses.

Th e evoluation of current situation by assuring the population of the district with drinkable water and qualitative food products.


63

INTRODUCEREÎn raionul Strășeni, morbiditatea prin boli diareice acute ocupă locul doi, după

infecţiile respiratorii acute. În structura morbidităţii infecţioase în raion, bolile diareice acute ocupă 27,2%.

Supravegherea epidemiologică a BDA în raion este dictată de unele momente, care sunt caracteristice pentru toate localităţile situate în zona de centru a repu-blicii, și anume:

problema aprovizionării centralizate a populaţiei cu apă potabilă de cali-• tate;densitatea mare a populaţiei – gospodăriile particulare se construiesc pe o • suprafaţă mică de teren ( ≈ 600 m2), unde, ca regulă, sunt amplasate close-tele, animalele domestice și fântânile de mină.

Se atestă și unele particularităţi specifi ce raionului, care favorizează răspândi-rea infecţiilor cu transmitere fecalo-orală:

Insufi cienţa apei potabile de calitate garantată: alimentarea cu apă potabilă • a populaţiei raionului, inclusiv a orașului Strășeni, se realizează în exclusi-vitate din fântânile de mină și izvoare-captaje, cișmele;în or. Strășeni funcţionează două apeducte comunale cu apă bogată în hi-• drogen sulfurat. Sistemele de apeduct ale orașului sunt deteriorate, deseori au loc spargeri în sisteme cu deversări la suprafaţă.sistemele de canalizare și epurare sunt deteriorate. Funcţionează staţiile • de epurare a apelor reziduale numai în 3 sate – Vorniceni, Romănești și Zubrești.raionul Strășeni se afl ă în apropierea municipiului Chișinău, ceea ce favori-• zează migraţia sporită a populaţiei; zilnic circa 50% din populaţie migrează în orașul Chișinău. Amplasarea raionului în imediata apropiere de capitală favorizează și schimbul de mărfuri, de produse alimentare. Situaţia epide-mică prin boli diareice acute este parţial dependentă de fondul epidemic al municipiului Chișinău.

MATERIALE ȘI METODEDrept bază a analizei retrospective pentru aprecierea tendinţei morbidită-

ţii prin dizenterie a servit dinamica morbidităţii pentru ultimii 25 ani în vari-anta din Raportul statistic nr. 2, aprobat prin ordinul B.N.S. al RM nr. 114 din 18.09.2007.

După cum se vede din Figura 1, morbiditatea prin dizenterie, în ultimii 25 de ani, are o tendinţă de diminuare și este mai mult pronunţată pentru morbiditatea prin dizenteria Flexneri, pe când morbiditatea prin dizenteria Sonnei variază în diferite perioade de timp, păstrându-și capacitatea de provocare a izbucnirilor epidemice. În ultimii 4 ani, ea constituie ponderea principală în structura etio-logica a morbidităţii generale prin dizenterie. Media multianuală pentru raionul Strășeni, în ultimii 25 de ani, este 112,0.


64

Figura 1. Dinamica morbidităţii prin dizenterie în raionul Strășeni în comparaţie cu morbiditatea prin dizenterie în orașul Chișinău

și media raională pe republică, 1987-2005

În dinamica morbidităţii prin dizenterie, în raionul Strășeni, în anii 1981-2005, determinăm 4 perioade:

1981-1991 – perioada de morbiditate înaltă, cu media multianuală de 166,4, • cu predominarea în structura etiologică a dizenteriei Flexner 2a. În această perioadă, morbiditatea a avut o tendinţă de descreștere pronunţată, de la 396,3 la 80,2. În anul 1983, au avut loc două izbucniri epidemice de dizente-ria Niucastl într-o tabăra pentru copii, în satul Pănășești și în satul Trușeni;perioada creșterii epidemice – 1993-1994, cu predominarea dizenteriei • Sonnei 2e. Izbucnirile epidemice prin dizenteria Sonnei 2e și Flexner 6 din acești ani în or. Strășeni și în satul Cojușna au fost cauzate de poluarea apelor din fântânile de mină și apeduct, în rezultatul ploilor torenţiale și avariilor din sistemele de apeduct și canalizare; perioada de morbiditate scăzută – 1995-2002, cu media multianuală de • 20,5. În această perioadă, dizenteria Flexner (biovarele 2a și 6 ) au predo-minat din 1995 până în 1998, cu cedarea poziţiei dizenteriei Sonnei 2e spre sfârșitul acestei perioade.perioada anilor 2003-2005 – perioada de creștere moderată a morbidităţii, • media fi ind 45,1, cu menţinerea predominării dizenteriei Sonnei 2e și 2g în structura etiologică. În această perioadă, se constată o creștere moderată a nivelului morbidităţii prin dizenterie faţă de cei trei ani precedenţi. Acest fe-nomen este cauzat de infl uenţa tipului de dizenterie Sonnei 2e și 2g în morbi-ditatea de dizenterie, care se manifestă prin antibiotico- și chimiorezistenţă, toxigenitate sporită și rezistenţă sporită a microbului la temperaturi joase.În structura morbidităţii prin dizenterie, până în anul 1995, se observă o • periodicitate de 2-3 ani, după anul 1995 periodicitatea s-a schimbat, deve-


65

nind neregulată, la baza ei afl îndu-se schimbările socioeconomice din ţară, migraţia sporită a populaţiei.Fiecare perioadă a morbidităţii relevă calea ei de realizare a morbidităţii și • factorul etiologic.În perioada anilor 1995-2002, a scăzut esenţial nivelul de adresare a popu-• laţiei după asistenţă medicală, pentru această perioadă fi ind clasic fenome-nul Aisberg.În perioada anilor 2003-2005, odată cu implementarea sistemului de asigu-• rari obligatorii a crescut și nivelul adresării populaţiei după asistenţă me-dicală; în consecinţă a crescut nivelul de înregistrare a morbidităţii prin dizenterie, cauzat, îndeosebi, de dizenteria Sonnei 2e și 2g.

Analizând structura etiologică a morbidităţii prin dizenterie în raion, începând cu anul 1991 și până în prezent, constatăm 5 tipuri de shighele care au predomi-nat în teritoriu, și anume: Sonnei 1a, 2e, 2g și Flexner 2a și 6. În rest, celelalte 9 tipuri de shighele au fost importate în teritoriul raionului prin cazuri sporadice.

Shighelele Sonnei 1a, 2g și 3d s-au înregistrat în raion în această perioadă prin cazuri sporadice și n-au provocat izbucniri epidemice.

Shighela Flexner 2a a prevalat ca factor etiologic în anii 1991-1992 și în anul 1997. Shighela Flexner 6 s-a înregistrat stabil în 1991-1997, cu prevalare vădită în anul 1996.

Începând cu anul 1993 și până în prezent, se înregistrează stabil în raion Shi-ghela Sonnei 2e, provocând izbucniri epidemice în anii 1993-1994, cu ponderea, respectiv, de 84,2% și 64,4%. În anul 2005, shighela Sonnei 2e și 2g constituie 95% în structura morbidităţii prin dizenterie.

Morbiditatea prin dizenterie în raionul Strășeni, în perioada anilor 1981-2005, s-a manifestat la un nivel mai scăzut, comparativ cu morbiditatea medie pe repu-blică, cu excepţia anilor 1993 și 1994.

Analizând morbiditatea prin dizenterie în raionul Strășeni faţă de media repu-blicană și municipală Chișinău, putem constata că morbiditatea prin dizenterie, în raionul Strășeni, este direct proporţională cu morbiditatea din mun. Chișinău, mai cu seamă, în structura etiologică a shighelei Sonnei, pe când în structura morbidi-tăţii prin dizenteria Flexner această dependenţă nu se observă. Acest eveniment ne confi rmă dependenţa nivelului morbidităţii prin dizenterie, mai pronunţat Sonnei, de migraţia populaţiei raionului Strășeni în municipiul Chișinău cu participarea căilor alimentare și habituale de transmitere a infecţiei (Figura 1).

În analiza structurii morbidităţii prin dizenterie în corelaţie cu factorii de risc – ponderea necorespunderii probelor de apă și a produselor alimentare – nu se observă o corelaţie manifestă din motivul efectuării unui număr esenţial de cercetări de laborator (vezi Figura 2).

Analizând morbiditatea prin dizenterie după contingente, observăm că cel mai înalt nivel al morbidităţii se înregistrează la copiii vârstei de creșă și preșcolară. În această grupă de vârstă, se determină o corelaţie neînsemnată a morbidităţii în dependenţă de organizarea copiilor în colective. Un nivel însemnat al morbi-


66

dităţii revine elevilor. Acest moment confi rmă particularităţile morbidităţii prin dizenterie de afectare mai frecventă a copiilor, care constituie grupa principală de risc epidemiologic (Figura 3).

0

1 0

2 0

3 0

4 0

5 0

6 0

7 0

8 0

9 0

1 0 0

1 1 0

1 2 0

1 3 0

1 4 0

1 5 0

1 6 0

1 7 0

1 8 0

1 9 0

2 0 0

2 1 01

99

1

19

92

19

93

19

94

19

95

19

96

19

97

19

98

19

99

20

00

20

01

20

02

20

03

20

04

20

05

Ponderea necorespunderii apei potabile după indicii microbiologici

Morbiditatea prin dizenterie Sonnei, ind. Intensivi

Morbiitatea prin dizenterie Flexner, ind.intens.

Ponderea necorespunderii produselor alimentare după ind. Microbiologici

Figura 2. Morbiditatea prin dizenterie în raionul Strășeni în corelaţie cu necorespunderea apei potabile și a produselor alimentare după indicii

mcrobiologici, anii 1991-2005. R. Strășeni

Figura 3. Morbiditatea prin dizenterie în raionul Strășeni după contingentele de bolnavi (ponderea), 1981-2005

În analiza morbidităţii după structura de vârstă, constatăm un nivel înalt al morbidităţii la copii. Frecvenţa îmbolnăvirilor printre diferite grupe de vârstă la copii este diversă. Constatăm un nivel sporit al morbidităţii la copiii în primul an de viaţă, ceea ce indică nivelul jos de pregătire a mamelor în îngrijirea copiilor de vârstă fragedă.


Sezonalitatea morbidităţii prin dizenterie în raion, ca și în republică, revine lunilor septembrie-octombrie (vezi Figura 4).

Figura 4. Sezonalitatea morbidităţii prin dizenterie în raionul Strășeni, 1991-2005

CONCLUZIEÎn dinamica morbidităţii prin dizenterie, în raionul Strășeni, în anii 1981-• 2005, determinăm 3 perioade: 1981-1994; 1995-2002; 2003-2005.În structura morbidităţii prin dizenterie până în anul 1995, se observă o • periodicitate de 2-3 ani, după anul 1995 periodicitatea s-a schimbat, deve-nind neregulată, la baza ei afl ându-se schimbările socioeconomice din ţară, migraţia sporită a populaţiei, schimbarea tipului de shighelă.Fiecare perioadă a morbidităţi determină calea ei de realizare a morbidităţii • și factorul etiologic.În perioada anilor 1995-2002, a scăzut esenţial nivelul de adresare a popu-• laţiei după asistenţă medicală, pentru această perioadă fi ind clasic fenome-nul Aisberg.În perioada anilor 2003-2005, odată cu implementarea sistemului de asi-• gurări medicale obligatorii, a crescut și nivelul adresării populaţiei după asistenţă medicală; în consecinţă a crescut nivelul de înregistrare a morbi-dităţii prin dizenterie. Morbiditatea prin dizenterie, în raionul Strășeni, este direct proporţională • cu morbiditatea din mun. Chișinău, mai cu seamă în structura etiologică a shighelei Sonnei.Măsurile în problema dizenteriei de însănătoșire deplină a populaţiei tre-• buie realizate în concordanţă cu alte programe, cu care au tangenţă, înde-osebi cu dezvoltarea sistemului de asigurare a populaţiei cu apă potabilă, asigurarea cu produse alimentare de calitate, înfăptuirea măsurilor de mo-bilizare socială a populaţiei.

68

SUPRAVEGHEREA EPIDEMIOLOGICĂ A BOLILOR DIAREICE ACUTE ÎN RAIONUL CAHUL

N. Gaisan, L. Apostolova, N. Hadjioglo (Centrul de Medicină Preventivă Cahul)

REZUMAT

În articolul dat sunt descrise particularităţile principale ale procesului epide-mic la bolile diareice acute în raionul Cahul, în comparaţie cu situaţia din ţară. Intensitatea procesului epidemic în raionul Cahul s-a manifestat mai lent decât în republică. În conformitate cu rezultatul studiului, sunt propuse măsuri corespun-zătoare pentru ameliorarea situaţiei existente.

Cuvinte-cheie: (engl.) Shigellosis, salmonellosis and others acute diarrheic di-seasses-epidemiologi process in Cahul region.

SUMMARY

In it article is given epidemiological the analysis and the features of disease intestinal diarrheic in Cahul region in comparison with a situation on the country, on the dates of the statistical reports of the Center Medical Prevention Cahul.

Is established that this epidemiological situation on disease intestinal diarrheic in region tends of growth, however is shown at lower level in comparison with morbidity on the country for the similar period. Th e measures on improvement disease intestinal diarrheic of a situation are off ered.

INTRODUCEREMorbiditatea prin bolile diareice acute (BDA) este o problemă actuală pe în-

treg globul pământesc, dar mai cu seamă în ţările în curs de dezvoltare. Această problemă există și în raionul Сahul, mai ales la copiii în vârstă de până la 5 ani, care constituie circa 70% din morbiditatea totală și aproape 100% din letalitate prin BDA. Anual, sunt înregistrate 200-250 cazuri de îmbolnăviri la copii, în-soţite cu 2-3 cazuri de decese. Nivelul real al morbidităţii este mult mai înalt. Pierderile economice cauzate de BDA constituie circa 100 mii lei anual.


69

SCOPUL LUCRĂRII Evaluarea situaţiei epidemiologice și determinarea particularităţilor contem-

porane ale morbiditaţii prin bolile diareice acute și elaborarea măsurilor de ame-liorare a situaţiei epidemiologice prin BDA în raionul Cahul.

MATERIALE ȘI METODE Analiza epidemiologică a situaţiei la bolile diareice acute în raionul Cahul și

compararea datelor obţinute s-a făcut pe baza datelor ofi ciale din Rapoartele sta-tistice F.2 “Privind bolile infecţioase și parazitare”, registre de evidenţă a bolilor in-fecţioase, f. 060 și a fi șelor de evaluare epidemiologică f. 357/e “Fișa de anchetare epidemiologică a focarului de boală infecţioasă” pe anii 1998-2007. S-a analizat morbiditatea prin bolile diareice acute determinate și nedeterminate, salmonelo-ze și dizenterie (la 100 mii populaţie) în raionul Cahul, în comparaţie cu nivelul morbidităţii pe ţară, intensitatea procesului epidemic la aceste maladii în funcţie de mediu.

Materialele s-au prelucrat prin metode epidemiologice, igienice și statistice.

REZULTATE ȘI DISCUŢIIIncidenţa prin bolile diareice acute, în structura morbidităţii prin bolile in-

fecţioase, ocupă stabil locul doi, după infecţiile aparatului respirator superior. În ultimii ani, procesul epidemic al BDA în raionul Cahul se caracterizează printr-un șir de particularităţi:

pe parcursul anilor de studiu 1994-2000, morbiditatea prin BDA, în raionul • Cahul, ca și în întreaga Republică, a avut o manifestaţie descendentă, iar începând cu anul 2001, pînă în anul 2007, una ascendentă (Figura 1).procesul epidemic prin BDA, în raionul Cahul, s-a manifestat mai lent faţă • de indicii pe ţară, cu excepţia anilor 1994, 2003 și 2007, cînd au fost înre-gistrate izbucniri în masă (Figura1);se menţine nivelul redus al izbucnirilor epidemice de BDA, care constituie • până la 10% din morbiditatea totală;predomină morbiditatea prin BDA la populaţia urbană (• Figura 2);crește riscul importării unor noi nosoforme de BDA;• crește morbiditatea în contul gastroenterocolitelor de etiologie determinată • și nedeterminată;morbiditatea prin BDA afectează copiii până la 17 ani în 66,6-74,9%, din ei • 71,4-74,13% sunt copii de vârstă până la 2 ani;se practică pe larg administrarea neargumentată a antibioticelor de către • medici, ceea ce contribuie la dezvoltarea dismicrobismului;crește ponderea descifrării etiologice a BDA;•


70

în structura etiologică a BDA cu etiologia determinată, predomină • Klebsi-ela: 21,43%-31,6%, Enterobacter: 14,8%-21,43%, St. aureus: 10,3%-11,9%, Citrobacter: 7,1%-11,9%; în procesul infecţios, predomină forme clinice ușoare și semigrave în • 87,3%; se atestă o situaţie nefavorabilă la circulaţia vibriozei în mediul ambiant a • raionului.

Pe parcursul anilor de studii, situaţia epidemică, prin salmoneloze, poate fi caracterizată ca stabilă (Figura 3), cu excepţia anilor 1994 și 1995, când morbidi-tatea prin salmoneloze a fost mai înaltă din cauza izbucnirilor epidemice, legate de factorul alimentar de transmitere în condiţii casnice. Factorii principali de transmitere au fost carnea (mai ales carnea de pasăre), ouăle infectate, bucatele pregătite în condiţii casnice.

În perioada anilor 1997-2007, izbucniri epidemice de salmoneloză în colecti-vele organizate pentru copii n-au fost înregistrate. Reducerea aprovizionării insti-tuţiilor de copii cu alimente animaliere în anii sus-menţionaţi este motivată direct prin manifi starea procesului epidemic, cu reducerea izbucnirilor.

Figura 1. Morbiditatea prin bolile diareice acute (total) în dinamică la 100 000 populaţie în raionul Cahul și în Republica Moldova, anii 1994-2007.

În structura de vârstă, salmonelozele afectează prioritar populaţia adultă. Etio-logic, morbiditatea prin salmoneloze, etiologic, a fost cauzată preponderent de S. enteritidis (36,8-55,6%) și de S. typhimurium (33,3%-48,6%). Din anul 2000, peisajul salmonelelor s-a lărgit, în legătură cu majorarea asortimentelor de produse animali-ere și cu creșterea consumului alimentar de produse din carne, inclusiv importate.


71

De menţionat că, în perioada anilor 1994-2007, se manifestă o tendinţă de diminuare a intensităţii procesului epidemic prin dizenterie. Excepţie face anul 2004, când a avut loc creșterea îmbolnăvirilor de dizenterie provocate de Sh. son-nei 2g, care a constituit 79,3% din morbiditatea totală prin șigeloze. În anii prece-denţi, morbiditatea prin dizenterie, etiologic preponderent, a fost cauzată de Sh. fl exneri (66,7-70,0%); în anul 2006, Sh. sonnei în 80% este determinată de factorul alimentar de transmitere; pentru cea provocată de Sh. fl exneri, în egală măsură, a fost implicată calea habituală și cea hidrică de transmitere. Ponderea dizenteriei bacteriologic confi rmate constitue 95-100%. În această perioadă se constată re-ducerea indicelui de portaj cu shigele.

Figura 2. Morbiditatea prin BDA (total) în dinamică în funcţie de mediu în raionul Cahul, anii 1994-2007.

Etiologia bolilor diareice acute, frecvent, rămâne neconfi rmată – în 30-50%. Anual, fi ecare copil în vârstă de până la 5 ani, face, în medie 2-3 episoade de di-aree, preponderent de etiologie infecţioasă. În procesul epidemic, de regulă, se implică copiii până la 2 ani. Prin anchetarea epidemiologică, a fost constatat că 38,4% copii cu gastroenterocolite în anamneză indicau administrarea tratamen-tului cu preparate bacteriene, fără scontarea antibioticogramei și administrarea eubioticelor. Situaţia existentă este determinată și de alţi factori: nerespectarea re-gulilor de alimentare și tratament al copiilor la domiciliu de către persoanele care îi îngrijesc; existenţa condiţiilor inadecvate la întreţinere, educaţie și alimentare a copiilor în instituţiile preșcolare; adresările tardive pentru acordarea asistenţei medicale în cazurile de boală la copii; carenţe în diagnosticul BDA; tratamentul inadecvat al bolnavilor etc.


72

Figura 3. Dinamica morbidităţii prin BDA după nozoforme în raionul Cahul, anii 1994-2007.

Corelaţia dintre BDA cu etiologia determinată și nedeterminată constituie în raion, în medie, 1:1,3; în anul 2005 – 1:2,78, iar în 2007 – 1 : 0,38. În structu-ra etiologică a BDA cu etiologia determinată predomină permanent Klebsiela: 21,43%-31,6%, Enterobacter: 14,8%-21,43%, St. aureus: 10,3%-11,9%, Citrobacter: 7,1%-11,9%.

În anii 1994-2004, au fost spitalizaţi numai 34,27%-52,08% bolnavi cu BDA, fapt cauzat de prezenţa condiţiilor nesatisfăcătoare în Secţia de boli infecţioase a spitalului raional. Din anul 2005, odată cu deschiderea noii secţii, după recon-strucţia spitalului, spitalizarea bolnavilor cu BDA a crescut, constituind, în me-die, 73,42%.

În anii 1994-2007, morbiditatea prin BDA a predominat la populaţia urbană. E de menţionat că la populaţia rurală, unde au fost difi cienţe în asigurarea cu apă potabilă de calitate, nivelul morbidităţii a fost mai ridicat. În aceste localităţi, po-pulaţia a fost asigurată cu apă potabilă adusă cu transport particular în cisterne, fi ind folosită, concomitent, și pentru irigarea loturilor cu apă din bazinele acva-tice de suprafaţă.

În raionul Cahul, din anul 1991, n-au fost diagnosticate sau suspectate cazuri de holeră sau portaj al vibrionului holerei la oameni și n-au fost izolate tulpini ale acestor vibrioni din obiectele mediului ambiant.

În cadrul monitorizării obiectelor acvatice în punctele de control privind cir-culaţia vibrionului holeric, pe parcursul anilor 1994-2007, în raionul Cahul au fost pozitive 41,07% probe la vibrionul holeric non-O1, confi rmându-se situaţia nefavorabilă la circulaţia vibriozei în teritoriu.


73

În scopul diminuării morbidităţii prin bolile diareice acute a populaţiei din raionul Cahul, mai ales la copii, al profi laxiei și combaterei holerei, reducerii consecinţelor sociale și economice ale acestor maladii, a fost elaborat Programul teritorial privind profi laxia și combaterea holerei și BDA pentru anii 1998-2002, dar rezultatele realizării acestuia nu sunt satisfăcătoare, din cauza nefi nanţării adecvate a măsurilor programate de către organele publice locale. În confor-mitate cu necesitatea ameliorării situaţiei în domeniu, pentru anii 2003-2010 a fost elaborat un nou Program, în baza particularităţilor procesului epidemic în teritoriul deservit.

În raionul Cahul, în anii 1994-2007, pentru ameliorarea situaţiei existente, au fost organizate un șir de măsuri: au fost elaborate materiale instructiv-metodice pentru lucrătorii medicali, organizate seminare tematice cu lucrătorii medicali din sectorul medicinei primare și cu cei din medicina spitalicească; colocviumuri anuale pentru lucrătorii medicali de diferite profi luri, cu evaluarea cunoștinţelor acestora privind acţiunile lor în caz de depistare (suspecţie) a bolilor infecţioase; efectuate raiduri în instituţiile medicale pentru evaluarea stării de pregătire și asigurare a măsurilor profi lactice și antiepidemice la BDA și holeră, rezultatele cărora sunt discutate la ședinţa Consiliului medical.

La etapa realizării programelor teritoriale, au fost efectuate studii de evaluare a morbidităţii și organizarea acţiunilor de profi laxie și combatere a BDA, orientate în primul rând, spre copiii de vârsta până la 6 ani. În teritoriu, a fost implementat un sistem de instruire a gravidelor și mamelor privind îngrijirea copiilor. Pro-porţia gravidelor și a mamelor cuprinse în programul de încurajare a alăptării naturale a nou-născuţilor constituie 100%. Permanent, se efectuează monitoriza-rea alăptării naturale a nou-născuţilor. (Ponderea nou-născuţilor alăptaţi natural: până la 3 luni – 97,4%, până la 6 luni – 41,3%, sugari – 79,8%, 1-2 ani – 8,9%;). În Centrul pentru femei ”Virginia” se efectuează instruirea gravidelor în “Școala mamei” la capitolul încurajarea și alimentarea copiilor.

În centrele de sănătate și OMF, gravidele și mamele au fost instruite de medi-cii de familie și asistentele acestora. Tot personalul maternităţii a fost instruit în problemele alimentaţiei naturale și artifi ciale, cu estimarea nivelului de alăptare naturală.

La începutul anului de studiu, anual, se efectuează pregătirea personalului și a copiilor din instituţiile pentru copii conform programelor respective de instruire.

Pentru prevenirea BDA printre copiii din familii social-vulnerabile, se reali-zează măsuri medico-sociale, cu sprijinul administraţiei publice locale.

La realizarea Programului teritorial, a participat și Proiectul EPOS “Promova-rea Sănătăţii și profi laxia maladiilor”, precum și diferite confesiuni religioase.

Organele puterii locale sunt informate permanent despre situaţia în raion. Anual, la ședinţele Consiliilor Raional și Orășenesc, au fost abordate probleme privind profi laxia BDA în teritoriu. În primăriile localităţilor, au fost elaborate măsuri concrete pentru ameliorarea situaţiei.


CONCLUZII1. Morbiditatea prin BDA în raionul Cahul, în perioada 1994-2007, are ten-

dinţă de creștere; 2. Intensitatea procesului epidemic în raionul Cahul se manifestă mai lent

decât în republică, cu excepţia anilor 1994, 2003 și 2007;3. Ameliorarea situaţiei epidemiologice prin BDA în raionul Cahul poate fi

obţinută prin: conlucrarea mai efi cientă în realizarea adecvată a măsurilor antiepidemice și profi lactice în comun cu Administraţia publică locală de toate nivelurile, Serviciul veterinar, instituţiile curativ-profi lactice, poliţia și alte servicii care au tangenţe în profi laxia BDA; supravegherea sanitaro-epidemiologică preventivă și curentă complexă a obiectivelor de profi l ali-mentar; implementarea programelor educaţionale pentru grădiniţe și școli privind profi laxia bolilor diareice acute și intoxicaţiilor alimentare; instru-irea persoanelor implicate în prepararea bucatelor pentru diferite ceremo-nii, tradiţii de familie; asigurarea populaţiei cu apă potabilă de calitate în cantităţi sufi ciente, pentru respectarea cerinţelor igienice; controlul strict al administrării și utilizării antibioticelor; promovarea realizării antibiotice-lor pentru populaţie numai în baza prescripţiei medicului, însoţite de anti-bioticograme; dezvoltarea capacităţilor și extinderea acţiunilor de educare, informare și comunicare pentru publicul larg în profi laxia BDA.

BIBLIOGRAFIE

1. A. Ciobanu. Refl ecţii asupra morbidităţii prin BDA. Materiale congresului V al igieniș-tilor, epidemiologilor și microbiologilor din Republica Moldova. Chișinău, 2003, p. 3-4.

2. M. Magdei etc. Evaluarea procesului epidemic la bolile diareice acute în Republica Mol-dova, înregistrate în anii 1970-2002. Materialele Congresului V al igieniștilor, epidemi-ologilor din Republica Moldova. Chișinău, 2003, p. 79-84.

3. N. Opopol, I. Șalaru etc. Sănătatea în relaţie cu mediul ca element indispensabil al poli-ticii naţionale în domeniul sănătăţii. Materialele Conferinţei știinţifi co-practice “Sănă-tatea în relaţie cu mediul”. Chișinău, 2001, p. 15-25.

4. G. Rusu etc. Unele aspecte clinico-epidemiologice și de diagnostic al salmonelozei la co-pii. Materialele Congresului V al igieniștilor, epidemiologilor și microbiologilor din Republica Moldova. Chișinău, 2003, p. 4-7.

5. Raportele statistice F.2 “Privind bolile infecţioase și parazitare”, anii 1998-2007. 6. Registre de evidenţă a bolilor infecţioase, f. 060, anii 1998-2007.7. “Fișa de anchetare epidemiologică a focarului de boală infecţioasă”, f. 357/e, anii 1998-

2007.

75

DIAGNOSTICUL DE LABORATOR AL DISMICROBISMULUI INTESTINAL ÎN CMP MUNICIPAL CHIȘINĂU, PERIOADA

ANILOR 2005-2007

L. Bardari, A. Scutaru, O. Palancean, E. Lupașco (Centrul de Medicină Preventivă Chișinău)

REZUMAT

Această lucrare conţine analiza rezultatelor investigaţiilor de laborator ale dis-microbismului intestinal pe perioada anilor 2005-2007. În această lucrare, sunt refl ectate particularităţile spectrului agenţilor etiologici cauzali ai dismicrobismu-lui intestinal și repartizarea lor în diferite grupe de vîrstă.

Сuvinte-cheie: dismicrobism intestinal, agenţi etiologici, grupe de vîrstă.

SUMMARY

Th is work includes the results of laboratory analyses on an intestinal dysbacte-riosis during 2005-2007. In this work is refl ected the bacteriological spectrum of an intestinal dysbacteriosis and distribuition on diff erent age groups.

Key-words: intestinal dysbacteriosis, etiologicals activators, age groups.

INTRODUCEREDismicrobismul intestinal prezintă o dereglare a echilibrului dinamic în ca-

litatea și cantitatea autofl orei normale intestinale, cu consecinţe patologice. Dis-microbismul intestinal se consideră a fi o stare nefavorabilă, pe fondul căreia pot evolua diverse procese patologice și generalizate. Manifestările clinice ale proce-selor morfofuncţionale patologice vor depinde de gradul afecţiunilor ce rezultă din predominarea modifi cării funcţionale a fl orei intestinale.

Cauzele de declanșare și evoluare a dismicrobismului intestinal sunt diverse:maladiile infecţioase bacteriene și virale cu afectarea tubului digestiv;• utilizarea antibioticelor și chimiopreparatelor, deseori neraţional și de lun-• gă durată;


76

bolile digestive de etiologie neinfecţioasă;• stări de imunitate compromisă și imunodefi cienţă;• utilizarea preparatelor hormonale și imunodepresante;• alimentaţia artifi cială a copiilor sugari, alimentaţia incorectă și subnutriţia;• constipaţiile;• radioterapia.•

SCOPUL STUDIULUIStabilirea structurii etiologice microbiene în dismicrobismul intestinal și

prevalenţa acesteia în diferite grupe de vârstă.

MATERIALE ȘI METODE Au fost analizate rezultatele investigaţiilor de laborator ale dismicrobismului

intestinal pe o perioadă de 3 ani (2005-2007). În total, pe parcursul perioadei evaluate au fost cercetate 567 probe. S-au examinat examinat masele fecale, recoltate din scaunul emis spontan. Masele fecale, în cantitate de 1g, au fost prelevate într-un vas steril, transportate rapid în laborator și supuse investigaţiei imediat după înregistrare. Din proba prezentată în laborator, investigaţiei se supune 1g de materii fecale native sau omogenizate 1:1, după metoda cantitativă. Investigaţiile la dismicrobism prevăd evidenţierea următorilor indici obligatorii, care furnizează date informative pentru interpretarea și aprecierea rezultatului examinării:

cantitatea de bifi dumbacterii;• cantitatea de lactobacterii, facultativ anaerobe;• cantitatea de • E. coli tipice lactozopozitive;cantitatea procentuală de • E. coli cu particularităţi fermentative reduse;cantitatea procentuală de • E. coli cu activitate hemolitică;cantitatea de enterococi;• cantitatea de staphyllococi;• prezenţa și cantitatea de tulpini reprezentante ale speciilor de microorga-• nisme condiţionat patogene din genurile: Proteus, Klebsiella, Enterobacter, Citrobacter, Pseudomonas, Candida etc. Din diluţiile respective, se efectu-ează însămânţări pe un set de medii nutritive. Examenul de laborator se realizează reieșind din presupunerea unei posibile prezenţe cantitative va-lorice a microorganismelor în 1g de mase fecale.

REZULTATE ȘI DISCUŢII În total, pe parcursul perioadei evaluate (anii 2005-2007), au fost cercetate

567 probe. S-a constatat că ponderea investigaţiilor este în continuă creștere; începând cu anul 2005, aceasta constituia 11,8%, în anul 2006 era de 29,6 %, iar în anul 2007 – 58,6 %.


77

Tabelul 1. Dinamica investigaţiilor efectuate la dismicrobismul intestinal pe anii 2005-2007.

Anii Nr. de probe cer-cetate

Ponderea anuală%

Din ele, necores-punzătoare

Ponderea probe-lor necorespun-

zătoare %2005 67 11,8 52 10,82006 168 29,6 146 30,42007 332 58,6 283 58,8Total 567 100 481 100

Din numărul total de probe cercetate, ponderea probelor necorespunzătoare a fost de 10,8% în anul 2005, în anul 2006 – de 30,4%, în anul 2007 – până la 58,8%.

Figura 1. Ponderea investigaţiilor efectuate la dismicrobismul intestinal.

Am cercetat repartizarea cazurilor de dismicrobism intestinal la diferite grupuri de vârstă (Tabelul 2).

Tabelul 2. Repartizarea cazurilor de dismicrobism intestinal pe grupe de vârstă, perioada anilor 2005-2007.

Anii Nr. total de probe

Grupul de vârste

Copii 0-1 an Copii 1-3 ani Copii 3-7 Alte vîrste

Nr caz. % Nr caz. % Nr caz. % Nr caz. %

2005 67 40 59,7 7 10,4 3 4,5 17 25,4


78

2006 168 102 60,7 32 19,05 10 5,95 24 14,3

2007 332 155 46,7 77 23,2 7 2,1 93 28,0

Total 567 297 52,4 116 20,5 20 3,5 134 23,6

În urma studiului, s-a stabilit predominanţa cazurilor de dismicrobism intestinal în grupul de vârstă al copiilor de la 0-1 an, ceea ce constituie 52,4%. Ponderea copiilor de 1-3 ani cu dismicrobism intestinal constituie 20,5%, al celor de 3-7 ani – 3, 5%, în alte grupuri de vârstă – 23,6%. Cea mai mică pondere a cazurilor de dismicrobism intestinal este înregistrată în grupul de copii de 3-7 ani.

Figura 2. Ponderea agenţilor cauzali ai dismicrobismului intestinal

În rezultatul examinării datelor obţinute, s-a constatat o varietate a spectrului de agenţi etiologici cauzali ai dismicrobismului intestinal, în stuctura lor predominând microorganismele din următoarele genuri: Klebsiella, ponderea cărora constituie 21,4%; Staphyllococcus aureus, cu 20,1%; Candida – cu 16,9%, fi ind urmate de E. coli cu particularităţi fermentative reduse – 12,6%; E. coli cu activitate hemolitică – 10,1%; genul Enterobacter, cu 10,0% și genul Proteus cu 4,8%. Cea mai mică pondere o constituie microorganismele din genurile Citrobacter – 2,0%, Pseudomonas – 0,9% și Hafnia – 0,3%. De regulă, aceste modifi cări ale microfl orei intestinale au loc atât pe fondul defi citului conţinutului de bifi dumbacterii și lactobacterii, cât și al micșorării cantităţii de E. coli tipice și a numărului de enterococi, ceea ce duce la dereglarea balanţei calitative și cantitative a microfl orei aerobe și anaerobe a intestinului uman, ceea ce generează sporirea dezvoltării diferitor asociaţii de microorganisme condiţionat patogene.

Astfel, urmărind peisajul microbian în diferite grupe de vârstă, putem afi rma următoarele: în grupul de vârstă al copiilor de la 0 la 1 an, prevalează microorganismele din genul Staphyllococcus spp., cu o pondere de 24,1%, și genul Klebsiella, cu 22,6%. Tabloul dismicrobismului intestinal, în majoritatea cazurilor, a fost determinat de un singur agent patogen, iar în unele cazuri, de asociaţii microbiene, de exemplu: Klebsiella – Candida; Klebsiella – S. aureus; Candida – S. aureus.


79

Ponderea asociaţiilor microbiene în structura dismicrobismului intestinal a constituit 23,7%. De asemenea, s-a remarcat diminuarea cantităţii de E. coli tipice în 65,0% cazuri; micșorarea conţinutului de bifi dumbacterii în 58,6% cazuri; micșorarea conţinutului de lactobacterii în 20,0% cazuri și micșorarea numărului de enterococi în 54,1% cazuri. Au fost izolate și 2 culturi de agenţi patogeni: Salmonella enteritidis și Shigella sonnei II e, în anul 2006. În grupul copiilor de 1-3 ani, peisajul microbian este format de microorganisme din genurile: Staphillococcus – 20,6% și Klebsiella – 17,2%. Asociaţii de microorganisme au fost stabilite în 26,6% cazuri. Se atestă diminuarea cantităţii de E. coli tipice în 13,3%, micșorarea conţinutului de bifi dumbacterii în 19,1%; micșorarea conţinutului de lactobacterii în 40%; micșorarea numărului de enterococi in 19,7%.

În grupul copiilor de 3-7 ani, predomină microorganismele din genurile Klebsiella – 30,8% și Candida – 23,1%. Asociaţii de microorganisme au fost atestate în 7,7% cazuri. Se constată diminuarea cantităţii de E. coli tipice in 17,0%; micșorarea conţinutului de bifi dumbacterii în 3,3% cazuri. În alte grupe de vârstă, predomină microorganismele din genurile: Candida – 27,5% și Klebsiella – 21,6% cazuri. Asociaţii de microorganisme au fost în 29,4% cazuri. Se constată diminuarea indicelui E. coli tipice în 20,0%; micșorarea conţinutului de bifi dumbacterii în 19,1%; micșorarea conţinutului de lactobacterii în 40,0%; micșorarea nivelului enterococilor în 26,2% cazuri. La tulpinile izolate, a fost studiată și rezistenţa la un șir de preparate antibacteriene. Determinarea sensibilităţii tulpinilor la antibiotice a fost efectuată prin metoda difuzimetrică, folosind mediul Muller-Hinton și rondelele cu antibiotice.

De menţionat faptul că majoritatea tulpinilor izolate din genul Klebsiella manifestă o rezistenţă sporită la următoarele antibiotice: amoxacillină, cephalotină, amicacină, ceft azidină. Tulpinile izolate de Staphylococcus aureus sunt rezistente la: oxacillină, lincomicină, erhytromicină, vancomicină, tetraciclină. Denumirile preparatelor antibacteriene sunt enumerate aici în conformitate cu nivelul de rezistenţă.

CONCLUZII1. Diagnosticul dismicrobismului intestinal este o problemă actuală și are un

rol decisiv în confi rmarea și aprecierea fazei de evoluare a acestui proces.2. Dismicrobismul intestinal, ca patologie, în ultimele 4 decenii, frecvent, în-

registrează o creștere preponderent la copii. În urma studiului efectuat, s-a constatat că cel mai înalt nivel de înregistrare a dismicrobismului intestinal se manifestă în grupul de vârstă ce încadrează copiii de la 0 la 1 an.

3. De menţionat că spectrul agenţilor cauzali ai dismicrobismului intestinal este variat, cu predominarea microorganismelor din genul Staphylococcus și Klebsiella.


4. Majoritatea tulpinilor izolate din genul Klebsiella manifestă o rezistenţă sporită faţă de următoarele antibiotice: amoxacillină, cephalotină, amica-cină, ceft azidină. Tulpinile izolate din genul Staphyllococcus însă sunt rezis-tente la oxacillină, lincomicină, erhytromicină, vancomicină, tetraciclină.

5. În dismicrobismul intestinal are loc un proces disbiotic aprofundat, urmat de un proces infl amator intestinal, cu tulburări morfologice, secretorii, de-reglări ale digestiei și ale absorbţiei, cu manifestări de diaree, steatoree, ma-ladsorbţie și malnutriţie.

BIBLIOGRAFIE

1. Методические рекомендации: Применение бактерийных биологических препаратов в практике лечения больных кишечными инфекциями. Диагностика и лечение дисбактериоза кишечника, Москва, 1986.

2. Galeţchi P., Dismicrobismul intestinal, Chișinău, 2001.3. Методические указания: Бактериологическая диагностика дисбактериоза

кишечника, Казахстан, 2004.

81

TUBERCULOSIS EPIDEMIOLOGY AND OTHER DISEASES IN A WORK PLACE AYVALIK TOWN TURKEY: RESEARCH

IN A PLACE OF EMPLOYMENT

Kurtulus Ongel, Haluk Mergen

ABSTRACT

İt is known that tuberculosis is mostly seen in work places where people are in close contact and it infl uence life quality of the people.

We conducted this study in Turkish Republic between the years 2002 and 2004. Total 62 employees are included in the study. To determine tuberculosis frequen-cy among highway workers; physical examination, BCG vaccination controls, tu-berculin skin test (PPD) and microfi lms are applied.

8 workers’ tuberculin skin test were positive. In the follow-up, their PPD po-sitivity was found to be related to false-positivity or BCG vaccination. Th erefore, these workers continued to work without a risk. Besides, survey tests for TB had been useful for diagnosis of obesity, hypertension and other diseases.

Tuberculosis is an important public health problem for our country as its for the other developing countries. Gladfully, we found this problem in low ratios for our study group but other cronical diseases were in high ratios. Because of this, debilitating diseases which cause high economic loss must be diagnosed and sur-veyed by the doctors in this setting.

Key-words: Tuberculosis, investigation, tuberculin skin test.

INTRODUCTIONTuberculosis is still among important health problems worldwide. Estimated

tuberculosis patients number is about 8.9 million and incidence is about 140/100.000. Estimated smear (+) pulmoner tuberculosis patients number is about 3.9 million and its’ incidence is about 62/100.000 and HIV (+) tuberculosis patients’number reaches to 741.000 (1).


82

It is estimated that 1.6 million deaths were resulted from tbc. in 2005 (2). Incidence ratio was 350 new cases per 100.000 population in 2005. World Health Organization has a DOTS strategy against tuberculosis consisting of major elements: political commitment, diagnosis by sputum smear microscopy, uninterrupted drug supply, directly observed treatment and adequate recording and reporting (3).

According to 91st clause of the Worker’s Health and Work Security Regulation in Turkey, companies that have 50 workers or more is obligated to hold a doctor to prevent their employees from hazardous working conditions. Informing, surveying and giving therapy for contagious diseases such as tuberculosis are among the principal tasks of the occupational medicinal doctor.

In developing countries like Turkey, risk factors of tuberculosis must be reduced. Tuberculosis investigation could be done during routine occupational medicine check-ups. With this aim; in this study, we tried to fi nd out tuberculosis epidemiology and other diseases in a work place in the Northeast Aegean Sea Region of Turkey, Ayvalık Town by a research in a place of employment.

MATERIAL AND METHODS In this study, tuberculosis investigation has been applied during annual

check-ups of 62 workers in Turkish Republic General Directorate of Highways, 2nd District, 29th Offi ce Chieft aincy between the years 2002-2004. Tuberculosis investigation of the workers has been constituted of physical examination, height, weight, tension measurement, risk factor interrogation, BCG vaccination control, tuberculin skin test and microfi lm. A database helpful for further studies, is constructed based on staff s’ health examination fi les.

RESULTSAll workers were found vaccinated with BCG. No clinical sign was found

regarding tuberculosis in chest X-ray radiographs between the years 2002-2004. Tuberculin skin test was found positive in 8 workers and all referred to Verem Savaș Dispanseri (War Against TB Policlinic) outpatient clinics for further investigations. It is found that the positivities among these workers were because of either false-positivity or vaccination. It is determined that those workers did not bring risks for other workers. Moreover, obesity was found among 16 workers during the physical examination and appropriate diet was given to them. In addition, hypertension (>120/80 mmHg) was found in 16 workers and treatment was given and took in control. All these datas show that procedures in the tuberculosis investigation were also helpful for diagnosis of other clinical diseases.


83

DISCUSSIONTh ere are two main subjects in the war with tuberculosis. Th e fi rst, is the

necessity of informing people about tuberculosis and the second is the importance of tuberculosis investigation tests in occupational medical practice.

Tuberculosis is considered as one of major community health problems especially in underdeveloped and developing countries. Occupational medical doctor must have enough knowledge about tuberculosis investigation procedures for early diagnosis and treatment. Hygienic conditions of workplace must be evaluated too. Drinking water, dining hall, bathrooms, lavabos and undressing room must be kept clean. Especially cooks in kitchen must be examined carefully, porter’s examination and stool analysis must be fulfi lled at least every six months.

In a study of tuberculosis investigation fulfi lled in Hawke’s Bay among community and workplace in the year 2004, among 130 co-workers on the same work shift , 5.8% had tuberculosis disease and 19.4% had latent tuberculosis infection. Positive pressure ventilation, re-circulated unfi ltered air were considered as risk factors (4).

Tuberculosis frequency in workplace was investigated in fi ve states of United States in a study. 38% of workers had active tuberculosis disease. Latent tuberculosis disease prevalence was found 29% overall. It was found that cases with cavitary lesion had lower latent tuberculosis infection estimates than those of without cavitation (5).

In South African study fulfi lled among workers between 1975 and 1983, the eff ectiveness of direct observed therapy was assessed. Active tuberculosis disease was found in 444 patients and 85.1% completed 4 drug treatment (isoniazid, rifampisin, pyrazinamide and streptomycin) twice weekly under direct observation by a nurse in workplace. 96.1% of patients were treated successfully (6).

In another study, 272 facilities in the United States were assessed whether they had been conformed with United States Occupational Safety and Health Administration (OSHA) requirements for prevention of tuberculosis transmission or not. Th is regulation requires early identifi cation of known or suspected infectious tuberculosis patient and tuberculin skin test fulfi llment. Unfortunately, 79% of facilities were found to be complied with OSHA regulations. And 28% of inspected facilities had had acceptable respiratory protection programs for the prevention of occupational tuberculosis. Th is study is important for showing carelessness of facilities (7).

Nagin et al. had cited some engineering controls that can be used for the spread of tuberculosis. Negative-vacuum ventilation, HEPA fi ltration and ultraviolet germicidal irridation could be used in companies (8). It was found a relationship for tuberculosis contagiousness without the use of respiratory protection (9). Type N95 fi ltering-facepiece respirators has provided 95% protection against tuberculosis. But this type of respirator must be developed against 5% of infection risk (10).


84

Based on information of tuberculosis case fi les in workplaces between 1984 and 1985 from 29 states of the United States, overall active tuberculosis disease was found 8.4 per 100 000 persons between 16-64 years age group (11). According to North American industrial sand workers study, tuberculosis was found associated to silicosis (12). Similarly, in a study based on autopsies of black gold mine workers who were died while working on mines, a slight degree of silicosis not detected radiologically in life was associated with increased high prevalence of pulmonary tuberculosis compared to gold miner without silicosis (13). In a study where the tuberculosis prevalence was examined among migrant farm workers, tuberculosis was found six times more highly among migrant farm workers than among other employed adults (14).

In a study conducted in Swaziland, besides medical treatment, a sociological approachment to tuberculosis problem was exposed: relationship of tuberculosis with poverty and health beliefs about tuberculosis (15). Tuberculosis has been considered occurred much more frequently in less developed countries. But as mentioned above, with the development of drug resistance and increased prevalence of HIV, tuberculosis has come back to wealthier countries (16). Th e causes of failure in tuberculosis treatment were found divided in two main zones among less developed countries: delayed presentation and treatment non-completion. Th e causes of delayed presentation were found lack of understanding of tuberculosis, inaccessibility of treatment and preference for private practitioners. In addition, the causes of treatment non-completion were found stigma of disease, lack of information, dissatisfaction with the treatment (17).

CONCLUSIONConducted in order to determine the frequency of tuberculosis in a working

setting in Ayvalık town, this study has attained its goal. Compared to similar studies, the frequency of having tuberculosis were found to be less in our study group. Th e reasons for that might be: the education level of workers in our town is higher compared to nation’s average; the city is small and it does not take external migration. It is obvious that similar researches will be of help in monitorisation of the tuberculosis. Despite the prevalence of the tuberculosis patients of our working place was found low compared to the region, loosing the attainments quickly should not be forgotten, and working place health services should be carried out by education and health authorities.

REFERENCES1. Global tuberculosis control:surveillance, planning, fi nancing. WHO report 2006. Ge-

neva, World Health Organization (WHO/HTM/TB/2006.32). 2. World Health Organization (WHO). Tuberculosis Fact sheet N°104 - Global and re-

gional incidence. March 2007, Retrieved on 10 January 2008.


3. Th omas, C., Newell, J. N., Baral, S. C., Byanjankar, L., Th e contribution of volunteers to a successful community-orientated tuberculosis treatment centre in an urban setting in Nepal: A qualitative assessment of volunteers’ roles and motivations. Journal of Health Organisation and Management; 2007, 21 (6):554-572.

4. McElnay C., Th ornley C. and Armstrong, R., A community and workplace outbreak of tuberculosis in Hawke’s Bay in 2002. N Z Med J, 2004. 117 (1200): p. U1019.

5. Davidow, A. L. et al., Workplace contact investigations in the United States. Int J Tuberc Lung Dis, 2003. 7 (12 Suppl 3): p. S 446-52.

6. Bechan, S. et al., Directly observed therapy for tuberculosis given twice weekly in the workplace in urban South Africa. Trans R Soc Trop Med Hyg, 1997. 91 (6): p. 704.

7. McDiarmid, M. et al., Tuberculosis in the workplace: OSHA’s compliance experience. Infect Control Hosp Epidemiol, 1996. 17 (3): p. 159-64.

8. Nagin, D. et al., Control of tuberculosis in the workplace: engineering controls. Occup Med, 1994. 9 (4): p. 609-30.

9. Nicas, M., Refi ning a Risk Model for Occupational Tuberculosis Transmission. American Industrial Hygiene Association Journal, 1996, 57 (1): 16 – 22.

10. Lee, K., Slavcev, A., Nicas, M., Respiratory Protection Against Mycobacterium tubercu-losis: Quantitative Fit Test Outcomes for Five Type N95 Filtering-Facepiece Respirators. Journal of Occupational and Environmental Hygiene, 2004, 1(1): 22-28.

11. Comstock, G. W., Occupation and tuberculosis: questions that need answers. Am J Re-spir Crit Care Med, 1996. 154 (3 Pt 1): p. 553-4.

12. McDonald, A. D., McDonald, J. C., Rando, R. J., Hughes, J. M., Weill, H. Cohort Mortal-ity Study of North American Industrial Sand Workers. I. Mortality from lung Cancer, Sili-cosis and Other Causes. Th e Annals of Occupational Hygiene, 2001, 45 (3): 193-199.

13. Sluis-Cremer, G. K., Active pulmonary tuberculosis discovered at post-mortem examina-tion of the lungs of black miners. British Journal of Diseases of the Chest, 1980, 74: 374-378.

14. Poss, J. E., Th e meanings of tuberculosis for Mexican migrant farmworkers in the United States. Social Science & Medicine, 1998, 47(2):195-202.

15. Escott, S., Newell, J., Don’t forget the bigger picture: Th e impact of societal issues on a community-based TB programme, Swaziland. Journal of Health Organisation and Management, 2007, 21 (6):506-518.

16. Th omas, C., Best dissertation section: A literature review of the problems of delayed pre-sentation for treatment and non-completion of treatment for tuberculosis in less devel-oped countries and ways of addressing these problems using particular implementations of the DOTS strategy. Journal of Management in Medicine; 2002, 16 (5): 371-400.

17. Gören, M. B., Immunoreactive substances of mycobacteria. Am Rev. Respir. Dis. 125, 50- 69, 1982.

86

UNELE ASPECTE EPIDEMIOLOGICE ALE MORBIDITĂŢII PRIN TUBERCULOZA ÎN MUNICIPIUL CHIȘINĂU

Z. Ceban, L. Savca, M. Cetulean, I. Cebotari, L. Râbac, N. Tinta, T. Mânăscurtă(Centrul Naţional Știinţifi co-Practic de Medicină Preventivă,

IMSP Spitalul Clinic de Ftiziopneumologie, Chișinău)

REZUMAT

Situaţia epidemiologică prin tuberculoză s-a agravat, devenind nesatisfăcătoa-re în legătură cu trecerea la economia de piaţa, în rezultatul cărui fapt s-a schimbat statutul social al populaţiei, care a fost adusă în condiţii extremale. În Republica Moldova, morbiditatea și mortalitatea au crescut începând cu anul 2001. Se mani-festă procesul de “întinerire a tuberculozei”. 50% din bolnavi nu sunt încadraţi în câmpul muncii, sunt lipsiţi de surse materiale de existentă. Anual, cresc cazurile prin tuberculoză la femei și morbiditatea infantilă se menţine la nivel înalt.

Situaţia creată la etapa actuală necesită suplimentarea măsurilor profi lactice.Cuvinte-cheie: situaţia epidemiologică, morbiditatea, procesul epidemic.

SUMMARY

Some epidemiological particularities of tuberculosis morbidity in municipa-lity Chisinau.

Insecure epidemiological situation of tuberculosis occurred in Republic Mol-dova because of the transition to the market economy, which caused a number of social changes that have put most of the population in extrem conditition. In Republic Moldova, the morbidity and mortality rates of tuberculosis increased within recent years as conpared with 2001. Th ere are the phenomenon of “rejuve-nating tuberculosis”. About 50% of sick people do not work ane money to live on. Every year grows the numbers of women and chidren with cases of tuberculosis. Th e complication of epidemiological situation on tuberculosis in conditions of activation of the social factors of epidemic proces reguires revision of the tactics of preventive events.

Key-words: epidemiological situation, morbidity, epidemic proces.


87

INTRODUCERE Tuberculoza (TB) evolutivă reprezintă una dintre infecţiile prioritare la etapa

actuală.În luna aprilie 1993, Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) declară că

tuberculoza prezintă o stare excepţională globală. Aceasta e prima declaraţie de acest gen în istoria OMS.

Ultima declaraţie, de la 22.10.2007, Berlin, a Regiunii Europene (ER) a OMS a avut genericul: “Toţi împotriva tuberculozei la Koch-Metichnicov-Forum”.

MATERIALE ȘI METODE Pentru a evalua situaţia epidemiologică și a determina particularităţile

contemporane ale morbidităţii prin tuberculoză în municipiul Chișinău, pe parcursul mai multor ani, au fost colectate date din surse statistice, inclusiv din: formulare medicale de raportare, fi șe de anchetare epidemiologică a cazurilor de tuberculoză, fi șe de observaţie a pacienţilor ce au fost spitalizaţi, trataţi în condiţii de ambulator. La prelucrarea lor, au fost folosite metode de analiză epidemiologică retrospectivă și operativă, metode statistice.

REZULTATE ȘI DISCUŢII Analiza morbidităţii pe parcursul ultimilor 7 ani (2001-2007) refl ectă

fenomenul de stabilizare în anul 2007, cu o incidenţă de 99,2 la 100 000 populaţie, după o perioadă de creștere a incidenţei de la 94,4o/oooo în anul 2001 până la 119,5o/oooo în anul 2006 (Figura 1).

Incidenţa formelor bacilifere, la fel, e în stabilizare cu 39,6 o/oooo în anul 2007, după o creștere a morbidităţii cu forme bacilifere de la 29,6 o/oooo în anul 2001 până la 43,7 o/oooo în anul 2006 (Figura 1).

Figura 1. Incidenţa prin tuberculoză și incidenţa formelor bacilifere în mun. Chișinău.


88

Același fenomen se manifestă și la prevalenţă în anul 2007, cu o incidenţă de 122,8 o/oooo, după o perioadă de creștere de la 136,7 o/oooo până la 183,7 o/oooo în anul 2006 (Figura 2).

Figura 2. Prevalenţa prin tuberculoză în mun. Chișinău.

Situaţia epidemiologică rămâne agravată, deoarece, conform OMS, situaţia se consideră favorabilă când se înregistrează un bolnav bacilifer la un milion de populaţie (în mun. Chișinău, în anul 2007, s-au afl at la evidenţă 67,8 o/oooo pacienţi baciliferi, cu un indice de 81,9 o/oooo baciliferi la evidenţă în anul 2006).

Anual, crește ponderea morbidităţii la TB printre femei, de la 25% în anul 2001 până la 33,2% în a.2007. Preponderent, sunt afectate de TB evolutivă organele respiratorii de la 93,8% în anul 2001 până la 99,3% în anul 2007.

Figura 3. Mortalitatea prin tuberculoză în mun.Chișinău în anii 2001-2007.

Este în creștere mortalitatea prin tuberculoză, de la 20,0 la 100 000 populaţie, în anul 2001, până la 23,4o/oooo în anul 2006, precum și mortalitatea postmortem, de la 3,5o/oooo în anul 2001 până la 5,8 o/oooo în anul 2006. Evoluţia dinamică a acestui indicator denotă o tendinţă de creștere a mortalităţii prin tuberculoză, inclusiv diagnosticată postmortem, iar în anul 2007 situaţia s-a stabilizat.


89

Tabelul 1. Procesul de depistare a formelor bacilifere, din numărul cazurilor recente, în mun. Chișinău, anii 2001-2007

AniiNum. abs.

de cazuri noi înregistrate

Din ei, depistaţi cu

BK+

Ponderea depistării

cazurilor cu BK+ %

Num. de pacienţi depistaţi cu BK+ în Asociaţia Me-dicală Teritorială

%

2007 773 309 40 114 15

2006 932 341 37 134 14

2005 918 292 32 141 15

2004 824 269 32 111 13

2003 835 271 32 112 13

2002 796 270 36 85 10,6

2001 736 231 31 46 6,0

Crește lent ponderea depistărilor pozitive; în total, de la 31% în 2001 până la 40% în anul 2007, dar acest indice crește de la 6% în anul 2001 până la 15% în anul 2007 la bolnavii examinaţi în condiţii de ambulator la nivel de CMF.

O creștere vădită a morbidităţii infantile s-a înregistrat în anii 2003-2007.

Tabelul 2. Morbiditatea infantilă în mun. Chișinău în anii 2001-2007.

Anii 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

N.absolut 61 63 130 139 107 112 82

La 100000 34,7 35 85,9 87,7 67,5 67,5 54,4

Din an în an, crește vertiginos numărul de cazuri cu TB MDR, de la 3 cazuri în anul 2001 până la 229 cazuri în anul 2006, în anul 2007 au fost depistaţi 194 bolnavi și 48 bolnavi decedaţi prin formele cu tuberculoza MDR.

Tabelul 3. Morbiditatea prin TB a formelor multidrogrezistente (MDR) în anii 2001-2007.

Anii 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

N.abs. 3 7 70 117 118 229 194


Preponderent, e afectată de TB vârsta tânără, în 90% persoane de 18-59 ani, deci cu vîrstă aptă de muncă. Peste 50% din bolnavii cu TB evolutivă sunt persoane neîncadrate în câmpul muncii, câte 4% din cazuri le revin elevilor și studenţilor, 5% – invalizilor, 7% pensionarilor și 1% boschetarilor.

CONCLUZII1. În municipiul Chișinău, după o creștere permanentă a indicilor epidemio-

metrici, începând din anul 2001 până în anul 2006, în 2007 se înregistrează o stabilizare a morbidităţii.

2. Este în creștere ponderea depistării pozitive din numărul de cazuri noi.3. Este alarmantă creșterea numărului de îmbolnăviri prin TB cu forme mul-

tidrogrezistente.4. În procesul epidemic, sunt implicate, în 90% cazuri, persoane apte de mun-

că, în 50% – persoane neîncadrate în cîmpul muncii, în 7% – pensionari și în 5% – invalizi.

5. În anul 2006, indicele formelor bacilifere afl ate la evidenţă a atins nivelul de 81,9o/oooo.

BIBLIOGRAFIE

1. Actualităţi în diagnosticul și tratamentul tuberculozei și bolilor pulmonare nespecifi ce (MS RM , Institutul de ft iziopneumologie), Chișinău, 2003.

2. “Журнал микробиологии эпидемиологии и иммунобиологии”, 1, 2004.3. “Информационный бюллетень”, N 93, октябрь, 1995. ВОЗ Туберкулёз.4. Похитонова, М. П., Клиника, лечение и профилактика туберкулёза у детей,

5 изд., М., 1965.5. “Эпидемиология и инфекционные болезни”, 1. 6, 2004.

91

EVALUAREA PROCESULUI EPIDEMIC LA TUBERCULOZĂ ÎN RAIONUL CAHUL ÎN ANII 1998-2007

N. Gaisan, L. Apostolova, N. Hadjioglo, V. Șapareţ(Centrul Raional de Medicină Preventivă, Dispensarul Ftiziopulmonologic

al Spitalului Cahul)

REZUMAT

În articolul dat, sunt descrise particularităţile principale ale procesului epide-miologic la tuberculoză în raionul Cahul, în comparaţie cu situaţia din ţară. Pro-cesul epidemic prin tuberculoză în raionul Cahul, în anii de studiu, are tendinţă de creștere, dar se manifestă mai lent decât în republică. S-a îmbunătăţit depista-rea bolnavilor de tuberculoză în raionul Cahul, fapt ce a contribuit la stabilizarea mortalităţii și la reducerea formelor distructive.

SUMMARY

In this clause the analysis epidemiological and the features of disease of a tu-berculosis in Cahul region is given in comparison with a situation on the country on the data of the statistical reports of the Center Medical Prevented Cahul.

It is established that the epidemiological situation on tuberculosis in this area tends of growth, however it shown a lower level in comparison with morbidity on the country for the similar period. Early diagnostics of the patients has ameliora-ted, that promoted stabilization of mortality and decrease (reduction) destructi-veness of the forms of a tuberculosis in Cahul region.

ACTUALITATEA PROBLEMEILa începutul secolului XXI, tuberculoza continuă să râmână o maladie

răspândită, ce reprezintă o problemă a sănătăţii publice. Morbiditatea prin tuberculoză este o cauză principală a mortalităţii infecţioase. Mai bine de 50 de ani există preparate antituberculoase efi ciente, dar, cu toate acestea, zilnic, în lume se înregistrează peste 2 millioane de decese prin tuberculoză. Cauza principală a acestei situaţii este organizarea insufi cientă a serviciilor de sănătate care trebuie


92

să asigure depistarea la timp și tratarea pacienţilor cu tuberculoză, în special a cazurilor contagioase, bacilifere.

În anul 1993, OMS a declarat problema tuberculozei ca situaţie excepţională globală, punând sarcina de a întreprinde acţiuni urgente întru preîntâmpinarea răspândirii acestei maladii.

Nivelul înalt al îmbolnăvirii prin tuberculoză în Republica Moldova a fost înregistrat la sfîrșitul anilor ’90 ai secolului trecut, când problemele economice apărute au avut impact negativ asupra tuturor domeniilor vieţii, care au afectat și medicina. Anume în acea perioadă a scăzut catastrofal fi nanţarea sistemului sănătăţii, nu erau sufi ciente medicamente, era neglijat controlul diagnosticului precoce al bolii.

În aceste condiţii, analiza epidemiologică devine sursa principală pentru elaborarea măsurilor efi ciente în combaterea tuberculozei.

SCOPUL LUCRĂRIIEvaluarea situaţiei epidemiologice și determinarea particularităţilor

contemporane ale morbiditaţii și elaborarea măsurilor de ameliorare a situaţiei prin tuberculoză în raionul Cahul.

MATERIALE ȘI METODEAnaliza epidemiologică a situaţiei la tuberculoză în raionul Cahul și compararea

datelor obţinute s-a făcut pe baza datelor ofi ciale din Rapoartele statistice F.2 “Privind bolile infecţioase și parazitare”, Registrele de evidenţă a bolilor infecţioase, f.060 fi șe de evaluare epidemiologică f.357/e “Fișa de anchetare epidemiologică a focarului de boală infecţioasă” și formele TB standardizate ale Ministerului Sănătăţii Republicii Moldova și ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii pe anii 1998-2007. S-a analizat morbiditatea globală prin tuberculoză (la 100 mii populaţie), mortalitatea prin tuberculoză (la 100 mii populaţiei), morbiditatea prin tuberculoză a organelor respiratorii cu forme bacilare (la 100 mii populaţiei), incidenţa bolnavilor prin forme distructive (la 100 mii populaţiei), intensitatea procesului epidemic al tuberculozei la diferite grupuri de vârstă, ponderea morbidităţii pe sexe, repartizarea persoanelor bolnave în funcţie de angajarea în câmpul muncii, de mediu.

Materialele s-au prelucrat prin metode epidemiologice și statistice.

REZULTATE ȘI DISCUŢIITrebuie menţionat că, pe parcursul anilor de studiu, morbiditatea prin

tuberculoză pulmonară în raionul Cahul are tendinţă de creștere (Figura 1).


93

Evoluţia procesului epidemic a căpătat caracter de epidemie în anii ’90 ai secolului trecut, cauzată de criza socioeconomică în republică, fi nanţarea insufi cientă a sistemului sănătăţii, lipsa medicamentelor antituberculoase în perioada anilor 1997-2000, migraţia populaţiei, precum și răspândirea tuberculozei în instituţiile penitenciare.

Figura 1. Dinamica incidenţei globale a tuberculozei în raionul Cahul și în Republica Moldova (anii 1998-2007).

În perioada anilor 1998-2007, incidenţa globală a tuberculozei, variind de la 23,0 %ooo în anul 1998 până la 85,5 %ooo în 2007, a crescut de 3,71 ori (Figura 2). Media multianuală a incidenţei globale prin tuberculoză, pentru anii 1998-2007, constituie pentru raionul Cahul 56,6 %ooo și este de 2 ori mai mică decât media pe Republica Moldova, care constituie 100,0 %ooo.

Pe parcursul anilor de studiu, intensitatea creșterii morbidităţii prin tuberculoză în raionul Cahul variază în diferite perioade: se atestă intensitate mai sporită în anii 2000-2003, constituind, în medie, 144,3%ooo, și intensitate mai joasă în anii 2004-2007, cu media 106,0%ooo.

Nivelul mortalităţii infecţioase este determinat de mortalitatea prin tuberculoză, aceasta fi ind pe primul loc. Indicii mortalităţii prin tuberculoză în raionul Cahul, în perioada de studiu, sunt cuprinși între valorile 5,77%ooo și 15,58%ooo. Media anuală a mortalităţii în raionul Cahul, pe parcursul anilor de studiu, constituie 11,4%ooo și este de 1,46 ori mai joasă decât media pe republică (16,7%ooo). Nivelul mai sporit al mortalităţii prin tuberculoză s-a înregistrat în anii 2001 – 15,58%ooo și 2004 – 15,2%ooo, situându-se la același nivel cu indicii republicani. Mortalitatea înaltă constată că tuberculoza se depistează tardiv și tratamentul ei este necalitativ.


94

Figura 2. Dinamica mortalităţii prin tuberculoză în raionul Cahulși în Republica Moldova (anii 1998-2007).

Cea mai importantă etapă în combaterea tuberculozei este diagnosticul precoce, orientat, în primul rând, la depistarea bolnavilor cu forme bacilare, care prezintă un risc epidemiologic major pentru răspândirea acestei maladii.

Figura 3. Dinamica incidenţei prin tuberculoză a organelor respiratorii (forme ba-cilare) în raionul Cahul și în Republica Moldova, anii 1998-2007.

Morbiditatea prin tuberculoză a organelor respiratorii cu forme bacilare în raionul Cahul variază de la 10,5%ooo până la 45,0%ooo (Figura 3), iar media multianuală pentru anii 1998-2007 constituie 28,4%ooo (pe republică – 29,46%ooo.). Ponderea bolnavilor baciliferi, primar depistaţi, constituie, în medie, 48,9%


95

din numărul total de cazuri de tuberculoză a organelor respiratorii. Trebuie de menţionat că, pe fondul creșterii incidenţei globale, în anii 1998-2007, începând cu anul 2005, incidenţa tuberculozei cu forme bacilare are tendinţă de descreștere, ce confi rmă îmbunătăţirea activităţii serviciilor medicale la etapa de depistare a bolnavilor de tuberculoză.

În evaluarea calităţii diagnosticului clinic și radiologic, la depistarea bolnavilor de tuberculoză, foarte demonstrativ este indicatorul corelaţiei dintre bolnavii cu forme bacilare și cei cu forme distructive primar depistate. Valorile optime constituie 150-175%. Pe parcursul anilor de studiu, valoarea optimă, 150%, a fost constatată numai în anul 1998. Media multianuală a corelaţiei dintre bolnavii cu forme bacilare și cei cu forme distructive prim depistate în raionul Cahul, pentru anii 1998-2007, constituie 98,3%. Indici mai rezultativi au fost înregistraţi în anii 2005-2007, constituind 102-107%, fapt ce confi rmă o îmbunătăţire a depistării tuberculozei în ultimii ani.

Indicatorul severităţii clinice și al efi cacităţii tratamentului reprezintă numărul bolnavilor de tuberculoză cu forme distructive.

Incidenţa bolnavilor prin forme distructive în raionul Cahul este cuprinsă între valorile 6,9%ooo și 46,4%ooo. Media multianuală (anii 1998-2007) a incidenţei prin forme distructive în raionul Cahul constituie 28,5%ooo, fi ind de 1,3 ori mai joasă decât media republicană (37,1%ooo).

Intensitatea procesului epidemic al tuberculozei variază la diferite grupuri de vârstă. Astfel, în raionul Cahul, morbiditatea prin tuberculoză în vârsta copiilor de până la 14 ani constituie 1,25% din numărul total de cazuri ale acestei infecţii; la maturi, cea mai mare pondere (30,4%) se atestă la persoanele în vârstă de 30-39 ani. În grupele de vârstă 20-29, 30-39, 40-49 ani, ponderea bolnavilor de tuberculoza constituie 72,44%, ceea ce confi rmă faptul că morbiditatea afectează, preponderent, pe persoanele cu vârstă aptă de muncă.

Morbiditatea prin tuberculoză repartizată pe sexe denotă prevalenţa genului masculin (76,6%) faţă de cel feminin (33,4%).

Cea mai mare cotă a cazurilor de tuberculoză le aparţine persoanelor neangajate în câmpul muncii, celor social-vulnerabile – 72%, iar contingentul decretat din numărul total de cazuri constituie 6,9%. Pe parcursul perioadei de studiu, 59,1% bolnavi din numărul total de cazuri recent depistate sunt reprezentanţii mediului rural, iar 41,9% sunt din mediul urban.

CONCLUZII1. Morbiditatea prin tuberculoză în raionul Cahul în perioada anilor 1998-

2007 are tendinţă de creștere 2. La momentul actual, raionul Cahul, ca și întreaga ţară, se afl ă în stare de

epidemie.


3. Intensitatea procesului epidemic în raionul Cahul se manifestă mai lent decât în republică.

4. Pe parcursul ultimilor ani, în raionul Cahul, s-a îmbunătăţit activitatea in-stituţiilor curativ-profi lactice, orientată spre depistarea bolnavilor de tu-berculoză, însă menţinerea înaltă a ponderii formelor bacilare și distructive în structura morbidităţii dovedește insufi cienţa în depistarea precoce a bol-navilor de tuberculoză

5. Ameliorarea situaţiei epidemiologice prin tuberculoză în raionul Cahul poate fi obţinută numai prin mobilizarea surselor umane, materiale și prin colaborare cu Administraţia publică locală în realizarea adecvată a măsuri-lor antiepidemice și profi lactice.

BIBLIOGRAFIE

1. Сон И. М., Литвинов В. И., Стародубов В. П., Сельцовский П. П. «Проблемы туберкулёза», 2002, nr. 4., с. 55-63.

2. Шилова М. В. «Пульмонология», 1995, nr. 4, c. 6-8. 3. Global tuberculosis control. WHO report 2001, Geneva, 2001.4. Global tuberculosis control: surveillance, planning, fi nancing. WHO report 2005. Gene-

va, World Health Organization. WHO/HTM/TB/2005.349).5. Rapoartele statistice F. 2 “Privind bolile infecţioase și parazitare”, anii 1998-2007. 6. Registre de evidenţă a bolilor infecţioase, f. 060, anii 1998-2007.7. Fișa de anchetare epidemiologică a focarului de boală infecţioasă, f. 357/e, anii 1998-

2007.

97

ASPECTE EPIDEMIOLOGICE ALE MORBIDITĂŢII PRIN TU-BERCULOZĂ ÎN RAIONUL ȘTEFAN-VODĂ

L. Luchianov, V. Tiosa, N. Ciuico (Centrul de Medicină Preventivă Ștefan-Vodă)

REZUMAT

În acest articol sunt analizate particularităţile procesului epidemic prin tuber-culoză în raionul Ștefan-Vodă în anii 1992-2007. S-a stabilit, că tuberculoza este în creștere, afectează mai mult copiii, bătrînii și pătura de jos a populaţiei ce trăiește sub nivelul minim de existenţă. În structura formelor clinice predomină tuberculo-za pulmonară infi ltrativă, distructivă în 77,2% cazuri, care se dau cu greu tratamen-tului formînd forme cronice ireversibile, bacilorezistente cu o letalitate sporită.

SUMMARY

In the article is analyzed the particularity of the epidemic process of tuberculosis in region of Stefan Voda in 1992-2007. It is established, that the case rate of tuber-culosis grows, that children, elderly and the poor population which lives without a living wage are ill in most cases. In frame of clinical forms the pulmonary tubercu-losis prevails with the advanceed forms of an infi ltration, destructive forms (77,2%) which give in hardly to treatment and promote development of irreciprocal chronic forms which are hardy to bacilli and have a high probability of a lethal outcome.

ACTUALITATEA TEMEITuberculoza este o boală infecţioasă cunoscută din cele mai vechi timpuri,

microbul căreia “convieţuiește” cu omenirea și afectează specia umană de cel putin 6000 de ani. Annual, în lume se înregistrează circa 10 milioane de cazuri noi de tuberculoză, dintre care circa 4 milioane sunt cazuri bacilifere și peste 2 milioane decedează, ceea ce face ca tuberculoza să fi e a doua cauză infecţioasă de deces în lume. Pe plan mondial, se constată o reemergenţă a bolii, mai ales din cauza exploziei demografi ce, a deteriorării stării de sănătate a populaţiei în multe zone ale globului, a cresterii numarului persoanelor fără locuinţă, a creșterii numărului imigranţilor


98

din ţări, unde tuberculoza este endemică. La acestea, contribuie și pandemia cu HIV/SIDA, considerată cel mai potent factor favorizant al tuberculozei, precum și apariţia bacililor tuberculoși rezistenţi la tuberculostatice.

Un studiu al Organizatiei Mondiale a Sănătăţii precizează că în lume se răspândește rapid un nou tip de tuberculoză, foarte rezistent la medicamente, mai ales în ţările din Europa de Est, Africa și China. Au fost colectate date din 81 de ţări, între anii 2002 și 2006, și s-a descoperit că noua tulpină TBC-XDR, întâlnită în 45 de ţări, este incurabilă. Aproximativ 500 000 de oameni din întreaga lume sunt infectaţi cu această formă a bolii, care ucide în jurul a 30% dintre pacienţi. Cele mai multe cazuri de bolnavi de noua formă de tuberculoză au fost diagnosticate în Republica Moldova, Azerbaidjan, Rusia, Ucraina și Uzbekistan.

Situaţia epidemiologică prin tuberculoză, în Moldova, este destul de agravată, fi ind unul dintre cele mai înalte nivele de îmbolnăvire în regiunea europeană (131 la 100 mii populaţie; în lume, incidenţa e de 140%ooo). În prezent, acestei infecţii i se acordă o atenţie deosebită; în lista infecţiilor prioritare, ea este situată pe primul loc.

MATERIALE ȘI METODEPentru evaluarea situaţiei epidemiologice a tuberculozei în raion și determinarea

particularităţilor infecţiei la etapa actuală, au fost folosite rapoartele statistice despre morbiditate și mortalitate prin tuberculoză în raionul Ștefan-Vodă pe parcursul ultimilor 16 ani (1992-2007). Au fost folosite metode tradiţionale ale analizei epidemiologice retrospective și de prelucrare statistică a rezultatelor.

REZULTATE ȘI DISCUŢIIDin analiza retrospectivă efectuată pe parcursul ultimilor 16 ani, s-a constatat

că tuberculoza, în raionul Ștefan-Vodă, se afl ă într-o creștere continuă. Incidenţa prin tuberculoză totală este cuprinsă între valorile 18,3%ooo și 83,1%ooo, cu o ascendenţă sporită în anii 1996, 2002, 2005 și 2007 (Figura1)

În ultimii ani (2005-2007), în raion, se observă o creștere mai lentă a morbidităţii prin tuberculoză, faţă de republică (dacă în 1996 tuberculoza, în raion, a ajuns aproximativ până la indicii medii republicani (Figura 1), apoi în 2007 valoarea devierii indicilor este esenţială – de 47,9%ooo.

Media anuală a incidenţei tuberculozei totale constituie cifra de 53,9 la 100 mii populaţie, fi ind de 1,62 ori mai scăzută decât media pe R. Moldova (87,6%ooo).

Răspândirea acestei infecţii atât la nivel raional, cât și naţional generează un șir de cauze ce ţin de nivelul scăzut de trai și pregătire socială a populaţiei, de situaţia socioeconomică difi cilă în ţară, de lipsa locurilor de muncă, de migraţia sporită, de abuzul de alcool și de fumat, de alimentaţia insufi cientă și nesănătoasă, în special a păturii de populaţie ce trăiește sub nivelul minim de existenţă, de creșterea rapidă a cazurilor de tuberculoză multidrogrezistentă, de fi nanţarea


99

scăzută și executarea sub nivel a programelor naţionale de profi laxie și combatere a tuberculozei.

0

50

100

150

200

250

300

RM 172 181 187 204 224 242 249 282 259 146 129 120 182 150 148 141

St. Vodă 170 170 151 154 173 168 179 195 150 104 99,4 65,8 78,3 88,2 112 93,8

1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

RM St. Vodă

Figura 1. Dinamica incidenţei tuberculozei totale în raionul Ștefan-Vodă, compa-rativ cu RM (anii 1992-2007).

Prevalenţa tuberculozei evolutive în raion, pe parcursul anilor de studiu, este cuprinsă între valorile 65,8 și 195,2%ooo. Menţinându-se la un nivel înalt pe parcursul a șapte ani, prevalenţa tuberculozei evolutive, în anul 1999, atinge cei mai înalţi indici – 195,2%ooo, care, pe parcursul următorilor cinci ani, merge spre scădere, ajungând la cel mai mic nivel în anul 2003 (65,8%ooo). Media anuală a prevalenţei prin tuberculoză activă constituie 134,5%ooo și este de 1,4 ori mai joasă decât media pe republică (188,5%ooo). Scăderea bruscă a prevalenţei prin tuberculoză activă se datorează tratării pe nou a problemelor încluse în Programul naţional de control al tuberculozei pentru anii 2001-2005. Din cauza insuccesului Programului naţional, prevalenţa a început să crească din nou, cu o ascendenţă mărită în anul 2006 (112%ooo), până la adoptarea noului program pentru anii 2006-2010, și cu o mică scădere pe parcursul anului 2007 (93,8%ooo).

0

50

100

150

200

250

300

RM 172 181 187 204 224 242 249 282 259 146 129 120 182 150 148 141

St. Vodă 170 170 151 154 173 168 179 195 150 104 99,4 65,8 78,3 88,2 112 93,8

1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

RM St. Vodă

Figura 2. Dinamica prevalenţei prin tuberculoză evolutivă în raionul Ștefan-Vodă, comparativ cu RM (anii 1992-2007).


100

Tuberculoza organelor respiratorii constituie, în raion, 76% din tuberculoza evolutivă. Incidenţa prin tuberculoză a organelor respiratorii, având unele ascensiuni periodice în anii 1996, 1998, 2002, 2005, variază în limite mai mici, fi ind cuprinsă între valorile 17,3%ooo și 57,4%ooo, cu o mică stabilitate pe parcursul anilor 2006-2007 la nivelul de 57,4%ooo. (Figura 3)

Figura 3. Dinamica incidenţei prin tuberculoză a organelor respiratorii în raionul Ștefan-Vodă, comparativ cu RM (anii 1992-2007).

O scădere vădită a morbidităţii s-a înregistrat în anul 2004, fi ind legată direct de depistarea precoce scăzută a bolnavilor cu tuberculoză și de funcţionarea insufi cientă a sistemului de supraveghere și control al tuberculozei.

Media anuală a incidenţei prin tuberculoză a organelor respiratorii este de 1,6 ori mai mică decât media pe republică (64,5% ooo) și constituie 40,3% ooo.

Incidenţa prin tuberculoză a organelor respiratorii prin forme bacilare, pe perioada anilor 1992-2002, crește proporţional cu indicii republicani, cu o sporire mai esenţială în anii 1994, 1999, 2001 și 2002, apropiindu-se de indicii pe ţară, care, pe parcursul anilor 2003, 2004 merge spre regres, fi ind de 2 ori mai scăzută decât media pe republică și înregistrând o creștere bruscă în anul 2005 (33,6%ooo).

Figura 4. Dinamica incidenţei prin tuberculoză a organelor respiratorii (forme bacilare) în raionul Ștefan-Vodă, comparativ cu RM (anii 1992-2007).

În anul 2007, incidenţa prin tuberculoză a organelor respiratorii prin forme bacilare atinge cel mai înalt nivel din perioada de studiu (44,8%ooo), întrecând


101

indicii pe ţară cu o valoare 6,7%ooo la 100 mii populaţie (Figura 4). Valoarea medie anuală a incidenţei prin tuberculoza organelor respiratorii cu forme bacilare constituie 18,29%ooo, fi ind de 1,35 ori mai scăzută decât acest indice pe ţară, ce constituie 24,8 la 100 mii populaţie.

Prevalenţa prin tuberculoză a formelor bacilifere crește mai lent, fi ind cuprinsă între valorile 21,8 și 60,9 la 100 mii populaţie. Pe parcursul anilor 1992-2000, variază în limite mici, menţinându-se aproximativ la același nivel, cu o ascensiune evidenţiată în anul 2001 (60,9%ooo); apropiindu-se de indicii republicani, se evidenţiază o tendinţă vădită de scădere până în anul 2004, ajungând la cel mai jos nivel din anii de studiu (21,8%ooo), cu o creștere bruscă în anul 2005(49%ooo) și cu o stabilitate pe parcursul anilor 2005-2007 la nivelul valorii de 49-50,4 la 100 mii populaţie.

Figura 5. Dinamica prevalenţei prin tuberculoză a organelor respiratorii (forme bacilifere) în raionul Ștefan-Vodă, comparativ cu RM (anii 1992-2007).

Media anuală a prevalenţei prin tuberculoza organelor respiratorii cu forme bacilare constituie 47,4%ooo și este de 1,35 ori mai scăzută decât media pe RM (63,99%ooo).

Odată cu creșterea morbidităţii prin tuberculoza organelor respiratorii prin forme bacilare, crește și morbiditatea prin forme distructive.

Figura 6. Dinamica incidenţei prin tuberculoză a organelor respiratorii (forme distructive) în raionul Ștefan-Vodă, comparativ cu RM (anii 1992-2007).


102

Dinamica morbidităţii este urmată de unele ascendente, (în anii 1996, 1999, 2001, 2005, 2007) și descendente (în anii 1997, 2000, 2004 și 2006) esenţiale în dezvoltarea procesului epidemic. În anii 2001 și 2007, indicii raionali (27 și 37,8%ooo respectiv) s-au ridicat la nivelul indicilor republicani. (Figura 6). Media morbidităţii prin tuberculoză a organelor respiratorii cu forme distructive alcătuiește 18,1%ooo, fi ind de 1,5 ori mai scăzută decât media pe republică. Ea, practic, nu se deosebește de media anuală prin tuberculoză a organelor respiratorii prin forme bacilifere, demonstrându-ne că bolnavii cu eliminare de bacili sunt bolnavi depistaţi tardiv cu forme distructive.

Mortalitatea prin tuberculoză, pe parcursul anilor de studiu, variază foarte mult, cu ascensiuni periodice în anii 1994, 1996, 1999-2000, 2003, 2005 și înregistrează cel mai ridicat nivel în anul 2007 (Figura 7). Media anuală a mortalităţii prin tuberculoză în raion are valoarea de 9,1%ooo, fi ind de 1,55 ori mai scăzută decât media pe R. Moldova (14,1%ooo.).

Figura 7. Dinamica mortalităţii prin tuberculoză în raionul Ștefan-Vodă, comparativ cu RM (anii 1992-2007).

În structura formelor clinice, predomină tuberculoza pulmonară infi ltrativă și disiminată – 77,2%. 33,3% din cazurile recent depistate sunt forme avansate, cazeoase, distructive, care se supun cu greu tratamentului antituberculos și contribuie la dezvoltarea formelor clinice ireversibile și la letalitate înaltă (Figura 8).

Figura 8. Ponderea structurii formelor clinice prin tuberculoză pulmonară, cazuri noi în raionul Ștefan-Vodă, anii 1992-2007 (%).


103

Rămâne la un nivel înalt ponderea de recidive, ce prezintă 21,5% din cazurile tuberculozei evolutive. Majoritatea din ele sunt recidive precoce. Indirect, aceasta ne vorbește despre insuccesul tratamentului efectuat și despre acumularea unui număr tot mai mare de tulpini rezistente în societate, care prezintă un fenomen alarmant și care duce la infectarea populaţiei și la creșterea numărului de cazuri de tuberculoză multidrogrezistentă. La nivelul republicii, rata de succes a tratamentului este mai joasă de 70%, ceea ce agravează situaţia epidemiologică în controlul tuberculozei.

Din numărul total de cazuri recent depistate, 8,3% revin populaţiei urbane și 91,7 % – populaţiei rurale.

Studiind morbiditatea multianuală, am decis că sezonalitatea nu este caracteristică pentru tuberculoză. În lunile reci ale anului, se inregistrează 8,4% din bolnavii recent depistaţi, iar în cele calde – 8,1%. Cea mai înaltă morbiditate prin tuberculoză a fost înregistrată în luna noiembrie – 11,6%, iar cea mai scăzută, în în luna octombrie – 5,7%.

Ponderea morbidităţii prin tuberculoză, după sexe, constituie 27,5% femei și 72,5 bărbaţi.

Analiza morbidităţii prin tuberculoză după grupele de vărstă demonstrează că această maladie afectează toate grupele de vărstă, inclusiv copiii și bătrânii. Cele mai afectate prin tuberculoză sunt persoanele din grupa de vârstă de 20-29 ani – 24,5% din numărul de bolnavi recent depistaţi. Pe locul doi se plasează grupa de vârstă de 40-49 ani – 24,1%, și pe locul trei grupa de vârstă de 30-39 ani – 23,8%. Morbiditatea generală prin tuberculoză rămâne înaltă la copii – 3,48% și adolescenţi – 4,82% (Figura 9).

Figura 9. Ponderea morbidităţii prin tuberculoză (cazuri noi) după grupele de vârstă în raionul Ștefan-Vodă, anii 1992-2007 (%).

În morbiditatea generală, predomină persoanele apte de muncă – 86,4%.Analiza morbidităţii pe contingente a stabilit că cea mai mare parte a bolnavilor

de tuberculoză nu sunt implicaţi în câmpul muncii – 63,3%, pe locul doi se plasează lucrătorii din agricultură – 11,5% și pe locul trei pensionarii – 6,7%. (Figura 10).


104

Figura 10. Ponderea morbidităţii prin tuberculoză în raionul Ștefan-Vodă după contingente, cazuri noi (anii 1992-2007).

Rămâne înaltă morbiditatea prin tuberculoză la copii – 3,7%; dintre ei, 0,85% le revin copiilor în primul an de viaţă; 2,22% le revin elevilor și 1,16% – studenţilor. Celorlalte contingente le revine de la 0,58% până la 4,6%.

Studiind morbiditatea prin tuberculoză pe localităţi, s-a constatat că cei mai sporiţi indici se înregistrează în localităţile mici, care depășesc indicii raionali de zeci de ori: în loc. Răscăeţii Noi și Alava, indicii morbidităţii prin tuberculoză constituie 775,2 și 444,4%ooo, fi ind, respectiv, de 11,5 și 6,6 ori mai mari decât media pe raion (67,2%ooo). O incidenţa sporită se atestă și în localităţile mari, cum ar fi Slobozia – 183,4%ooo; Carahasani – 129,2%ooo; Talmaz – 99,8%ooo; Volentiri – 95,6%ooo. Respectiv, în aceste localităţi sunt sporiţi indicii prin tuberculoză pulmonară, forme bacilifere și mortalitate.

CONCLUZII1. Morbiditatea prin tuberculoză în raionul Ștefan-Vodă pe parcursul anilor

de studiu 1992-2002 tinde spre creștere.2. În structura formelor clinice, predomină tuberculoza pulmonară cu forme

infi ltrative, avansate, distructive.3. Pe fondul creșterii numărului de recidive, a tuberculozei cu forme bacili-

fere și distructive, al acumulării numărului de bolnavi multidrogrezistenţi, crește și letalitatea.

4. Particularităţile procesului epidemic, în mare măsură, sunt determinate de nivelul scăzut de trai și pregătire socială a populaţiei, de tratamentul incorect și de acumularea numărului de persoane multidrogrezistente, de depistarea activă insuficientă a bolnavilor de tuberculoză, de crește-rea numărului de bolnavi cu forme bacilifere și distructive, de creșterea letalităţii.

5. Toate acestea pot avea efect pozitiv și un succes de amploare printr-o co-ordonare corectă și benefi că la nivel raional și naţional a activităţilor de control al TB, prin rezolvarea problemelor sociale, economice.


BIBLIOGRAFIE

1. Ordinul MS RM nr. 180 din 08.05.2007 ,,Cu privire la optimizarea activităţilor de con-trol și profi laxie a tuberculozei”.

2. Formularele statistice nr. 18 aprobate prin ordinul MS RM nr. 299 din 27.07.07.3. A. Pascaru, V. Petrică. Ghid practic în ft iziopulmonologie, Chișinău, 2007, pag. 6-19;

27-31; 137.4. Nisha, Ahamed. Îndrumar pentru furnizorii de asistenţă medicală primară pentru ţările

din regiunea Europeană a OMS cu o incidenţă medie și înaltă a tuberculozei, Chișinău, 2004; pag. 9-15.

5. ,Actualităţi în diagnosticul și tratamentul tuberculozei și bolilor pulmonare nespecifi ce, Chișinău, 2003.

6. E. Tudor. Al III-lea Congres Naţional de Ftiziopneumologie în RM, Chișinău, 2005.

106

REZISTENŢA AGENŢILOR BACTERIENI LA PREPARATELE ANTIMICROBIENE ÎN RAIONUL BRICENI

A. Cotorcea, L. Grecu, A. Zaporojan (Spitalul raional Briceni)

INTRODUCEREAntibioticorezistenţa agenţilor bacterieni devine o problemă în toată lumea,

inclusiv în raionul Briceni, Republica Moldova. Studiile efectuate demonstrează că rezistenţa agenţilor bacterieni crește din an în an și devine un element de conduită iraţională atât al asistenţei medicale, cât și al populaţiei în întregime. Specialiștii laboratorului bacteriologic al Centrului de Medicină Preventivă Raional Briceni au studiat rezultatele investigaţiilor microbiologice din biosubstrate de la bolnavi spitalizaţi, afl aţi la tratament ambulator, contingentele pereclitante pentru perioada de 10 ani (1997-2007), și au constatat că ponderea rezultatelor pozitive ale examenelor bacteriologice la microfl ora aerobă, anaerobă și fungi ai mucusului din cavitatea nazală constituie de la 2,6 până la 14,5, ale sputei și lichidului bronșic – de la 8,9 până la 17,8, ale sângelui – de la 2,2 la 6,4, ale urinei – de la 27,0 la 89,3, ale extraselor patologice din ochi – de la 15,6 la 27,5, ale eliminărilor din prostată – de la 15,8 la 26,2, ale puroiului – de la 28,6 la 100,0, ale materiilor fecale la grupa infecţiilor intestinale – de la 2,6 la 8,6. Se atestă majorarea rezultatelor pozitive în probele urinei, ale extraselor din ochi, ale puroiului, eliminărilor din prostată.

MATERIALE ȘI METODEDiagnosticul de laborator al maladiilor infecţioase, în raionul Briceni, se

efectuează în laboratorul bacteriologic al Centrului de Medicină Preventivă (CMP), care respectă metodele de investigaţii microbiologice și de testare a tulpinilor depistate la antibiotice. Se efectuează investigaţii microbiologice ale biosubstratelor de la bolnavi cu diferite maladii și complicaţii, în care, de asemenea, se determină sensibilitatea agenţilor depistaţi la preparatele antimicrobiene.


107

Tabelul 1. Rezistenţa la antibiotice a unor tulpini izolate

Nr.d/o Anii

St. Aureus St. Pneumoniae

Peni

cilin

a

Cef

alot

in

Gen

tam

icin

Peni

cilin

a

Cef

alot

in

Gen

tam

icin

test

aţi

rezi

st

test

aţi

rezi

st

test

aţi

rezi

st

test

aţi

Rezi

st

(abs

.)te

staţ

iRe

zist

(a

bs.)

rest

aţi

rezi

st

(abs

)

1 2002 25 100,0 20 20,0 21 33,3 1 1 1 0 1 12 2003 24 91,0 16 31,2 24 66,6 3 1 3 1 3 03 2004 47 93,6 28 10, 7 47 40,4 3 2 3 1 3 34 2005 30 90,0 - - 28 14,3 1 0 - - 1 05 2006 15 100,0 - - 19 0 3 3 0 - 3 0

În ultimii 10 ani, se observă o creștere a morbidităţii populaţiei prin boli diareice acute (BDA). Doar diagnosticul de laborator bacteriologic al acestor maladii oferă posibilitatea de a stabili agentul etiologic, de a trasa terapia etiotropă, de a determina sursa și căile de transmitere a infecţiei.

Pentru determinarea sensibilităţii microorganismelor la antibiotice, în laboratorul bacteriologic al CMP, este utilizată metoda difuzimetrică. Pentru testarea rezistenţei agenţilor microbieni, se folosesc medii de cultură Mueller-Hinton, ronde impregnate cu antibiotice, rigla specială pentru stabilirea diametrului zonei de inhibare a creșterii producătorului “HIMEDIA”, standardul turbidităţii de 5 UN, 10 UN, tulpinile de referinţă. Rezultatul testării se interpretează ca “sensibil”, “intermediar”, “rezistent”.

Tabelul 2. Antibioticorezistenţa agenţilor patogeni cauzali a BDA

Preparate Genul Salmonella Genul Shigella E. coli patogena

testate rezist. testate rezist. testate rezist.

Ampicillin 30 70,0 82 48,8 56 69,6Carbenicillin 31 77,4 88 52,3 46 80,4Cefazolin 26 23,0 76 18,4 74 24,3Cephalotin 26 23,0 76 27,6 74 31,1Cafelexin 26 19,2 76 26,3 73 34,2Ceft azidim 24 16,6 76 6,6 74 17,6


108

Cefriaxon 24 12,5 72 4,2 64 3,1Cafotaxim 24 16,6 76 11,8 74 13,5Gentamyicin 37 32,4 110 18,2 82 31,7Netilmicin 4 0 22 4,5 22 9,1Amikacin 6 16,6 30 3,3 28 25,0Chloramphenicol 37 0 110 17,3 82 32,9Ofl oxacin 26 7,7 76 3,9 71 11,3Ciprofl oxacin 27 11,1 78 3,8 70 11,0Tobramycin 4 0 22 9,1 22 18,8Acid nalidlixic 6 7,7 32 9,4 34 20,5Furadonin 32 34,3 96 35,6 70 32,9

Infecţia Helicobacter pylori (Hp) este recunoscută ca agent ce provoacă dezvoltarea gastritei cronice, a ulcerului gastroduodenal și chiar a cancerului gastric. Efi cacitatea terapiei antimicrobiene este determinată de biodisponibilitatea preparatului antimicrobian, rezistenţa bacteriei faţă de preparatul administrat. Strategia “controlează și testează” este recomandată în scopul eradicării Hp, deoarece s-a observat creșterea rezistenţei faţă de preparatele antimicrobiene. Cu părere de rău, în laboratoarele raionale astfel de investigaţii nu se efectuează, din motivul lipsei utilajului special.

Rata afecţiunilor aparatului respirator este în creștere (1285,7 la 100 mii populaţie), inclusiv prin pneumonie acută (307,5 la 100 mii). Prin pneumonii acute, pe parcursul ultimilor 10 ani, în raion, au decedat 39 de pacienţi. Pneumoniile acute, deseori, sunt cauzele supuraţiilor pulmonare și chiar ale proceselor gangrenoase pulmonare.

Tabelul 3. Rezultatele examenului bacteriologic al sputei și antibioticorezistenţa a S. pneumonie

Nr. d/o Preparate Testate Rezistente1. Penicillin 9 62. Oxacillin 8 73. Erythromycin 9 64. Lincomycin 9 75. Kanamycin 8 56. Gentamycin 9 37. Tetracyclin 9 88. Cephalotin 6 39. Rifampicin 9 2

10. Vancomycin 5 311. Ofl oxacin 7 0


109

12. Chloramphenicol 9 313. Ac.fuzidic 7 414. Streptomycin 2 1

Diagnosticul microbiologic al acestor patologii este unul absolut necesar. Corelarea antibioticoterapiei efectuate cu rezultatele testării la antibiotice a stabilit că în 47,5% cazuri terapia antibacteriană era în discordanţă cu datele examenului bacteriologic. Dintre preparatele chimioterapeutice utilizate în tratamentul pacienţilor cu pneumonii din grupul de studiu, menţionăm gentamicina, ciprofl oxacina, cefazolina, ampicilina, oxacilina ș.a. Terapia antibacteriană iniţială a fost empirică; conform schemei existente în Secţia de terapie mixtă a spitalului raional Briceni, după stabilirea sensibilităţii bacteriilor, preparatele au fost modifi cate.

De menţionat că diagnosticul bacteriologic al pneumoniilor este difi cil din cauza difi cultăţii obţinerii materialului necontaminat din sursa de infecţie. Cunoașterea agentului patogen oferă un șir de avantaje prin: posibilitatea selectării antibacterienelor optime, reducerea folosirii excesive de antibiotice, prevenirea apariţiei tulpinilor rezistente, semnifi caţie epidemiologică mai ales în evidenţa agenţilor cauzali.

Infl amaţiile otorinlaringologice (ORL) este o problemă majoră de sănătate publică. Folosirea pe larg a antibioticelor în tratamentul acestor pacienţi a cauzat creșterea rezistenţei fl orei microbiene pentru antibiotice.

Tabelul 4. Rezultatele investigaţiilor microbiologice ale biosubstratelor din organele ORL și antibioticorezistenţa tulpinilor depistate

Nr.d/o Preparate

Genul Streptococcus

Fam. Enterobacteriaceae S. aureus

testate rezist. testate rezist. testate rezist.1. penicillin 29 58,6 x x 72 80,52. oxacillin 29 62,0 x x 71 35,23. ampicillin x x 12 58,3 x x4. cefazolin 17 35,3 13 30,8 x x5. cephalotin 16 31,3 13 30,8 72 21,16. cefalexin 13 30,7 12 33,3 x x7. cefi xim 5 40,0 - - x x8. ceft azidim 15 28,6 10 20,0 x x9. ceft riaxon 15 20,0 9 11,2 x x

10. cefotaxim 14 21,4 11 9,0 x x11. vancomycin 15 20,0 x x 37 43,212. kanamycin 18 66,6 x x 65 52,3


110

13. gentamycin 29 34,5 13 23,0 72 37,514. tetracyclin 29 69,0 x x 72 69,415. doxicyclin 5 100,0 x x 68 51,516. chloramphenicol 29 62,0 13 23,0 72 70,817. erythromycin 29 58,6 x x 71 64,818. lincomycin 29 51,7 x x 70 77,119. ofl oxacin 17 29,4 13 23,0 71 33,820. ciprofl oxacin 19 21,0 12 25,0 x x21. rifampicin 29 24,1 x x 72 34,7

Mai des, specialiștii ORL-iști au folosit fără determinarea sensibilităţii următoarele antibiotice: cefazolina, lincomicina, ampicilina etc.

Infecţia tractului urinar este una dintre cele mai frecvente condiţii patologice. Mai mult de 95% cazuri infecţii ale tractului urinar sunt provocate de microorganisme din fam. Enterobacteriaceae.

Incidenţa tot mai mare a micozelor care afectează tractul urinar, evoluţia lor imprevizibilă conduce la utilizarea unui enorm arsenal de antibiotice, care au modifi cat echilibrul biologic dintre bacterii și micromicete.

Tabelul 5. Rezultatele examinării microbiologice a biosubstratelor tractului urinar și rezistenţa antimicrobiană a tulpinilor din fam. Enterobacteriaceae

depistate

Nr. d/o Preparate Testate Rezist.1. ampicillin 107 72,42. ciprofl oxacin 102 14,53. Ac. nalidixic 101 24,34. cefazolin 152 34,25. cefriaxon 140 12,06. cafelexin 138 29,07. cafotaxim 148 26,68. ceft azidim 102 19,49. gentamycin 231 42,8

10. chloramphenicol 231 51,911. ofl oxacin 151 12,8

Frecvenţa dezvoltării complicaţiilor purulente ale plăgilor în secţiile de chirurgie ale spitalelor or. Briceni, Lipcani nu scade în pofi da aplicării în practică a metodelor noi, contemporane de tratament și profi laxie. Mai des provoacă infecţii ale plăgilor chirurgicale microorganismele P. aerugenosa, fam. Enterobacteriaceae.


111

Tabelul 6. Rezultatele examinării microbiologice a puroiului plăgilor chirurgicale și rezistenţa antimicrobiană a tulpinilor depistate

Preparate P. aerugenosa Fam. Enterobacteriaceaetestate rezistente testate rezistente

Cefazolin x x 18 66,6Cephalotin x x 16 62,5Cefalexin x x 18 77,7Cefotaxim x x 14 57,1Ceft azidim 4 50,0 16 56,2Gentamycin 6 33,3 18 77,7Chloramphenicol 6 83,3 18 88,8Ciprofl oxacin 1 100,0 16 75,0Tobramycin 6 83,3 8 37,5

Osteita continuă a fi o problemă actuală medicală prin frecvenţa înaltă, difi cultăţile în profi laxie, diagnostic și tratament. E necesar să fi e menţionate și consecinţele grave după suportarea osteitei, care sunt invaliditatea și pierderea capacităţii de muncă.

Pentru studierea microfl orei din focarul infl amator (fi stule) și determinarea sensibilităţii la antibiotice s-au efectuat investigaţii bacteriologice la 20 pacienţi, la 20 pacienţi din conţinutul de plagă a fost depistat agentul cauzal.

Tabelul 7. Rezultatele examinării microbiologice a conţinutului de plagă și rezistenţa antimicrobiană a tulpinilor depistate

preparate S. aureus Fam. Enterobacteriaceae P. aerugenosa

testate rezistente testate rezistente testate rezistenteCefazolin 7 7 6 5 1 1Cefotaxim 6 5 6 3 1 1Ceft azidim 6 6 5 4 1 1Gentamycin 10 8 6 4 3 3Chloramphenicol 10 9 6 5 3 3Ofl oxacin 9 7 6 4 1 1

Periodontita apicală cauzată de agenţii patogeni rămâne a fi o entitate morbidă stomatologică frecvent întâlnită. În rezultatul analizelor bacteriologice ale conţinutului canalelor radiculare, s-au depistat microorganisme genul Streptococcus, candida.

Tot mai des se depistează infecţii ginecologice, care sunt cauzate de microorganisme din fam. Enterobacteriacea, S. aureus.


112

Tabelul 8. Rezultatele examinării microbiologice a conţinutului canalelor radiculare și rezistenţa antimicrobiană a genului Streptococcus

Nr.d/o Preparate antimicrobiene Testate Rezistente

1. Penicillin 12 72. Oxacillin 14 93. Erythromycin 14 74. Lincomycin 13 85. Kanamycin 10 76. Ghentamycin 14 47. Tetracyclin 14 108. Cephalotin 9 39. Rifampicin 14 2

10. Vancomycin 8 211. Chloramphenicol 14 812. Streptomycin 6 313. Ofl oxacin 9 3

Tabelul 9. Rezultatele examinării microbiologice a conţinutului organelor repro-ductive și rezistenţa antimicrobiană a fam. Enterobacteriace

Preparate Testate Rezistente Preparate Testate RezistenteAmpicillin 27 66,6 Chloramphenicol 27 29,6Cefazolin 18 27,7 Ofl oxacin 18 11,1Cefalexin 19 31,6 Ciprofl oxacin 19 10,5Ceft azidim 18 16,7 Ac.nalidixic 4 0Ceft riaxon 19 15,8 Furadonin 3 0Cefotaxim 18 22,2 Ghentamycin 27 29,6

Pe parcursul ultimilor ani, la copiii nou-născuţi în maternităţile spitalelor or. Briceni, Lipcani se atestă infecţii: conjunctivite provocate de microoganisme genul Staphylococcus.

Tabelul 10. Rezultatele examinării microbiologice a conţinutului și rezistenţa antimicrobiană a tulpinilor depistate.

Preparate Testate Rezistente Preparate Testate RezistentePenicilin 24 79,1 Vancomicin 11 36,4Oxacilin 20 50,0 Tobramicin 2 0Eritrocicin 24 75,0 Ofl oxacin 11 9,0Lencomicin 23 86,9 Chloramphenicol 24 83,3


113

Gentomicin 24 16,6 Co-trimoxazol 2 0Tetraciclin 24 41,6 Cefazolin 10 60,0rifampicin 24 16,6 Ampicilin 18 5,5

În patologia umană, infecţiile nozocomiale ocupă un loc deosebit prin incidenţa înaltă și consecinţe grave, care diminuează valoarea tratamentului și constituie o problemă majoră pentru toate instituţiile de asistenţă medicală.

Microorganismele care cauzează aceste infecţii achiziţionează ușor rezistenţa (polirezistenţă) la antibiotice și dezinfectante. Conform experţilor mondiali, în 50% cazuri, antibioticele sunt utilizate neîntemeiat; între utilizarea iraţională și formarea rezistenţei există o legătură directă.

Studiul epidemiologic retrospectiv efectuat de noi a constatat că numai 9,9% din bolnavii internaţi în staţionare au fost investigaţi bacteriologic, cu stabilirea antibioticogramei; indicarea, pentru tratament, a 2-3 antibiotice concomitent, fără determinarea sensibilităţii.

În scopul supravegherii circulaţiei posibile a tulpinilor intraspitalicești, se determină sensibilitatea la antibiotice a tulpinilor de microorganisme izolate din mediul ambiant. Pe parcursul ultimilor 10 ani, în staţionarele raionului circulă următoarele microorganisme: S. aureus, K. pneumoniae, P. aerugenosa.

Tabelul 11. Circulaţia tulpinilor intraspitalicești și sensibilitatea lor la antibiotice.

Preparate S. aureus P. aerugenosa K. pneumoniaetestate rezistente testate rezistente testate rezistente

ceft azidim 3 1 1 1 1 1gentamycin 29 9 1 1 1 1chloramphenicol 29 16 1 1 1 1ciprofl oxacin 3 2 1 1 1 1ofl oxacin 3 2 1 1 1 1

Tratamentul contemporan cu antibiotice nu este posibil fără asigurare microbiologică corespunzătoare, fapt care nu este conștienţizat de către medicii de familie. Pe parcursul ultimilor 5 ani, de către medicii de familie, s-au efectuat doar investigaţii microbiologice izolate.

Tabelul 12. Investigaţii microbiologice în activitatea medicilor de familie

Denumirea instituţiilor

Nr. probelor îndreptate pentru investigaţiia. 2002 a. 2003 a. 2004 a. 2005 a. 2006

CMF Briceni 24 28 21 4 25


114

CMF Lipcani 2 - 2 1 -OMF Corjeuţi 1 - - - -OMF Tabani - - - 1 -OMF Grimăncăuţi 1 2 2 - -OMF Trebisăuţi - - - - 2

Conlucrarea medicilor cliniciști și bacteriologi se petrece anual, în planifi carea investigaţiilor conform “Programului unic al asigurării obligatorii de asistenţă medicală”, în cadrul organizării conferinţelor, seminarelor. S-au petrecut emisiuni radiofonice, televizate de familiarizare a populaţiei cu scopul investigaţiilor în tratamentul antimicrobian; întrebuinţării corecte a preparatelor antimicrobiene. Determiarea rezistenţei antimicrobiene are și importanţă economică. Se micșorează durata tratamentului în staţionar și, astfel, se reduce incapacitatea temporară de muncă.

În activitatea de diagnostic și control al rezistenţei, există unele probleme, care necesită a fi soluţionate: dotarea laboratorului cu dispozitive monoutilizabile de recoltare și transportare a prelevatelor; cu medii nutritive cromogene; cu test sisteme și aparate computerizate pentru indentifi carea și determinarea rezistenţei bacteriilor la antibiotice, ce ar permite nu numai lectura interpretativă a antibioticogramei, dar și eliberarea rezultatelor timp de 12-24 ore.

CONCLUZII1. Rezistenţa agenţilor microbieni depistaţi în raionul Briceni este mai mică

decât în alte teritorii ale Republicii Moldova, însă tendinţa de creștere re-fl ectă starea administrării necontrolate a antibioticilor în scop de trata-ment.

2. În activitatea de diagnostic și control al rezistenţei la antibiotice, există une-le probleme actuale care necesită a fi soluţionate.

3. Rezistenţa antimicrobiană depistată argumentează necesitatea efectuării investigaţiilor bacteriologice pentru aprecierea sensibilităţii microorganis-melor.

4. Cercetările biosubstratelor de la bolnavi, cu depistarea microbilor și deter-minarea sensibilităţii la antibiotice, contribuie pozitiv la stabilirea diagnos-ticului etiologic și la tratamentul raţional.

5. Instruirea personalului antrenat în colectarea, păstrarea și transportarea corectă a biosubstratelor în laborator infl uenţează pozitiv izolarea și identi-fi carea microfl orei prezente.

6. Peisajul microbiologic și sensibilitatea lui faţă de antibiotice servesc drept criteriu de apreciere și justifi care a măsurilor sanitaro-igienice și antiepide-mice efectuate în instituţiile medicale.


BIBLIOGRAFIE

1. V. Evtodienco, L. Mutoi, R. Cojocaru, A. Buzatu, O. Coteţ, A. Halacu, A. Gore. Rezis-tenţa agenţilor bacterieni la preperatele antimicrobiene în Republica Moldova. Teze ale Conferinţei știinţifi co-practice consacrată jubileului de 60 ani ai serviciului sanitaro-epidemiologic de stat.

2. L. Ceban, I. Osoianu, Structura etiologică a infecţiei nespecifi ce, cauzată de bacterii condiţionat patogene. Materialele Congresului V al igieniștilor, epidemiologilor și mi-crobiologilor din Republica Moldova, 26-27.09.03.

3. Ursu E., Balea G., Orfi n E., Microfl ora biosubstratelor și spectrul sensibilităţii la antibi-otice. Materialele Congresului V al igieniștilor, epidemiologilor și microbiologilor din RM. 26-27.09.03.

4. Grecu L., Evoluţia sensibilităţii microorganismelor la antibiotice. Materialele Congre-sului V al igieniștilor, epidemiologilor și microbiologilor din Republica Moldova. 26-27.09.03.

5. Balice I. Septicemia în disctrucţiile pulmonare acute. Curierul medical nr. 6, anul 2006.

116

MECANISME DE ACŢIUNE ȘI OPORTUNITĂŢI DE UTILIZARE A ENOXILULUI ÎN COMBATEREA BACTERIEI

PSEUDOMONAS AERUGINOSA

L. Lupașcu (Institutul de Microbiologie și Biotehnologie al A.Ș.M., Institutul de Chimie al A.Ș.M.),

V. Cotos (Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie “Nicolae Testemiţanu”)

REZUMAT

În articol, sunt prezentate date cu privire la acţiunea enoxilului – o enotanină hidrosolubilizată prin modifi care chimică asupra bacteriei Pseudomonas aerugino-sa. S-a constatat că, în concentraţia 0,2%, enoxilul posedă activitate antipseudomo-nadică statică, mecanismele de bază ale acesteia fi ind reprimarea activităţii unor enzime importante pentru viabilitatea și patogenitatea P. aeruginosa: oxidazele, citratreductazele, hemolizina, precum și a indolului și piocianinei. Studiul compa-rativ al acţiunii unui șir de preparate antibiotice asupra culturilor de P. aeruginosa, tratate și netratate în prealabil cu enoxil, a pus în evidenţă faptul că enoxilul mărește sensibilitatea microorganismului la majoritatea antibioticelor testate, ceea ce relevă posibilitatea utilizării enoxilului la tratarea infecţiilor produse de P. aeruginosa.

SUMMARY

In the paper are presented data about the enoxil action – a watersolubilized enotannin through chemical modifi cation, on Pseudomonas aeruginosa bacteria. It was established that in 0,2% concentration the enoxil has static antipseudomo-nadic activity, its basic mechanism being the inhibitory activity of some important enzymes for the viability and pathogenity of P.aeruginosa: oxidaze, citratreducta-ze, hemolyzins, also of indol and pyocianins. Th e comparative study of action of a number of antibiotical compounds on P.aeruginosa strains, treated and untreated preventive with enoxil has revealed the fact that enoxil increase the microorga-nism sensibility to majority of tested antibiotics, that reveals the possibility of eno-xil utilization to the treatment of the infections produced by P. aeruginosa.


117

INTRODUCEREÎn ultimii ani, în legătură cu perturbările ecologice în lume și cu administrarea

intensivă a antibioticelor în tratamentul bolilor infecţioase, au aparut schimbări semnifi cative structurale și morfofuncţionale pentru mulţi agenţi infecţiosi ai omului. Date recente denotă creșterea ponderii maladiilor cauzate de așa-numitele bacterii facultativ-patogene, printre care un rol important îl deţine bacteria Pseudomonas aeruginosa.

Acţiuni patologice ale P. aeruginosa se atestă mai frecvent la bolnavii cu imunitate scăzută și la copii, având un rol primordial în etiologia proceselor purulent-infl amatorii locale, precum și a celor generalizate.

Actualitatea studierii infecţiilor pseudomonadice este condiţionata și de faptul ca agentii ei infecţioși pot fi reprezentanţi ai câtorva specii de bacterii patogene nu doar pentru om, dar și pentru animale. Acești agenţi, adesea, afectează tractul urogenital al vitelor cornute. Având mai multe organisme-gazdă, P. aeruginosa este desebit de periculoasă, întrucât poate spori nivelul de contaminare a organismelor sănătoase.

O particularitate specifi că pentru P. aeruginosa este utilizarea limitată a substantelor nutritive de către aceasta, ceea ce determină păstrarea viabilităţii chiar și în condiţii-limită de existenţă a sursei nutritive. Totodată, s-a constatat posibilitatea menţinerii viabilităţii culturii de P. aeruginosa chiar și în soluţii de dezinfectanţi (de exemplu, în furacilină) care servesc pentru aseptizarea cateterelor și instrumentarului chirurgical, precum și pentru spălarea rănilor în secţiile de combustiologice și chirurgie. Sunt atestate date care confi rmă că cateterelor și instrumentelor cu tulpini intraspitalicești ale bacteriei poate atinge nivelul de 90% (10).

Conform autorului (2), gradul de contaminare a echipamentului sanitar cu P. aeruginosa în secţiile de hematologie poate atinge nivelul de 4,5. 20,0%.

S-a constatat că tulpinile de P. aeruginosa se pot adapta la diverse substanţe cu caracter bactericid, cum este bromida de didecildimetilamonium, și că un mare rol în declanșarea mecanismelor de rezistenţă îl au acizii grași din membrana bacteriei (7).

Bacteria P. aeruginosa poate fi și un patogen al plantelor. În calitate de patogen oportunistic, această bacterie depășește mecanismele de apărare ale gazdei și produce maladia. Nu s-a atestat vreodată ca bacteria să infecteze ţesuturile necompromise. S-a constatat implicarea patogenului în infecţiile tractului urinar, ale sistemului respirator, ale ţesuturilor moi, afectarea oaselor/articulaţiilor, aparatului gastrointestinal, în diverse dermatite. P. aeruginosa prezintă o problemă serioasă pentru pacienţii spitalizaţi cu cancer, fi broză chistică și arsuri. Totodată, a fost constatată implicarea bacteriei în iniţierea și dezvoltarea endocarditelor, meningitei, abceselor creierului, otitelor, keratitelor, foliculitelor, acneei (5).

Autorii (3) comunică despre implicarea bacteriei P. aeruginosa în pneumoniile acute și în infl amarea corneiei, constatând, totodată, că reacţiile de apărare ale gazdei sunt inefi ciente în cazul când nivelul concentraţiei bacteriei este înalt.


118

S-a atestat declanșarea infecţiilor de piele, în special pe picioare, de către bacteria menţionată, constatându-se că patogenul manifestă sensibilitate înaltă la antibiotice, cu excepţia minociclinei (4, 8).

Este demonstrat gradul înalt de supravieţuire al acestui microb în apele reziduale și în soluţiile de dezinfectanţi ce conţin iod (1). În prezenţa unei cantităţi sufi ciente de masă nutritivă, acest microorganism poate să ramână viabil în condiţii anaerobe pâna la 2 saptamâni (Slotnick I.J., Sacks H.I., 1972, citat după 9). Exemplele prezentate relevă difi cultăţile majore existente în elaborarea măsurilor orientate spre profi laxia sanitaro-igienica a infecţiilor intraspitalicești de etiologie pseudomonadică. Totuși P. aeruginosa este sensibilă la unii factori – uscare, preparate dezinfectante bogate în clor și, totodată, se inactivează ușor la temperaturi înalte.

Conform autorului (5), P. aeruginosa este tolerantă la o varietate largă de condiţii fi zice nefavorabile, inclusiv temperatura, fi ind destul de rezistentă la concentraţii înalte de sare, antiseptice slabe și la majoritatea antibioticelor utilizate.

O particularitate biologică caracteristică speciei P. aeruginosa, utilizată cu succes la identifi carea acesteia, este posibilitatea unică a microorganismului de a sintetiza pigmentul fenazinic hidrosolubil – piocianina –, care colorează mediul nutritiv sau pansamentele bolnavilor în culoare albastră-verzuie. Se consideră că lipsa sau diminiuarea capacităţii de pigmentogeneză a tulpinilor de P. aeruginosa este determinată de acţiunea microfl orei asociate, a antibioticelor sau de insufi cienţa de oxigen.

S-a stabilit că piocianina deţine rol de protecţie a celulelor de P. aeruginosa împotriva infl uenţei negative, produse de schimbarea concentraţiei de oxigen în atmosferă și de acţiunea letală a razelor ultraviolete (UV). Prezenţa pigmentului îi ajută bacteriei să suporte hipoxia în timpul dezvoltării infecţiei în ţesuturile profunde, iar rezistenţa împotriva razelor UV determină supravieţuirea patogenului la sterilizarea cu raze UV a obiectelor mediului înconjurator. Aceste proprietăţi ale pigmentului relevă că tulpinile cu capacităţi de sinteză a piocianinei, fi ind mai rezistente, sunt și mai periculoase decât cele care nu deţin această proprietate (11). Totodată, piocianina participă la diverse mecanisme patogenice, cum ar fi traumarea epiteliului respirator și declanșarea proceselor proinfl amatorii ale fagocitelor.

Un alt grup de enzime al bacteriei – hemolizinele (fosfolipaza, lecitinaza) – contribuie la invazia bacteriană datorită efectelor citotoxice asupra celulelor implicate în reacţiile imunitare – ale neutrofi lelor și limfocitelor (5).

La moment, polimorfi smul patogenic al bacteriilor Pseudomonas este determinat nu doar de particularităţile biologice de origine și evoluţie fi rească, ci și de presiunea de selecţie a fondalurilor medicamentoase, în special a antibioticelor. În legătură cu aceasta, devine atractivă, prin oportunităţile și avantajele sale, strategia de utilizare a preparatelor naturale, de origine taninică, în tratamentul infecţiilor bacteriene.


119

Scopul prezentelor cercetări constă în elucidarea unor mecanisme de bază ale activităţii antipseudomonadice a preparatului de origine taninică – enoxilului – precum și a efi cienţei acestuia, comparativ cu antibioticele implementate în practică.

MATERIALE ȘI METODEÎn cadrul investigaţiilor de laborator, au fost utilizate următoarele materiale:

medii de cultura – bulion peptonat, pH 7,2-7,4; geloză peptonată; soluţie izotonică. Suspenzia de bacterii a avut concentraţia de 105/ml.

În legătură cu faptul că majoritatea cercetărilor asupra bacteriei menţionate se efectuează în baza materialului colectat, în secţiile de combustiologie, în staţionarele chirurgicale și în centrele oncologice, în calitate de cultură microbiană, a fost utilizată o tulpina de P. aeruginosa, izolată de la un pacient al Secţiei de combustiologie a Spitalului traumatologic republican.

În calitate de preparat de origine taninică, cu acţiune antibacteriană, a fost utilizată enotanina hidrosolubilizată prin modifi care chimică, cu denumirea enoxil (6). Enotaninurile obţinute din seminţe de struguri au fost iniţial oxidate cu H2O2, ceea ce a condus la ruperea lanţului polimeric și la formarea de noi compuși cu grupe funcţionale specifi ce – carboxilice, peroxidice, alcoolice, fenolice, aldehidice, cetonice, esterice. Compușii organici obţinuţi sunt solubili în apă și au gust astringent. La concentraţia de 2%, pH este egal cu 2, 1, 4. Prezenţa grupurilor carboxilice a fost demonstrată prin titrări bazice, iar a celor peroxidice, alcoolice, aldehidice, cetonice, esterice – prin spectroscopie în infraroșu. Produsul fi nal prezintă un praf de culoare galben-brun și este solubil în apă (30 g/100ml).

În calitate de indici ai acţiunii enoxilului asupra bacteriei de P. aeruginosa au fost utilizaţi un șir de parametri biochimici – indicatori ai viabilităţii și patogenităţii bacteriene, iar în calitate de indice al sensibilităţii la antibiotice – zona de inhibiţie (mm) a culturii, specifi că fi ecărui antibiotic conform standardului.

REZULTATE OBŢINUTEPrintr-un șir de teste, s-a constatat că concentraţia statică a enoxilului pentru

P. aeruginosa este 0,2%. Cercetarea infl uenţei preparatului în această concentraţie asupra bacteriei a pus în evidenţă schimbări semnifi cative ale unor indici biochimici și funcţionali (Tabelul 1). După cum se vede din datele prezentate, sub acţiunea enoxilului, s-a produs reprimarea activităţii unor asemenea enzime importante pentru vitalitatea și manifestarea însușirilor patogenice ale bacteriei, precum ar fi oxidazele, citratreductazele și hemolizina. Totodată, cultura de bacterie tratată cu enoxil nu a produs piocianină și indol și nu a prezentat miros specifi c. În aceste condiţii, prezenţa mobilităţii la bacteria testată relevă viabilitatea acesteia.


120

Tabelul 1. Infl uenţa concentraţiei statice de enoxil asupra unor indici biochimici și funcţionali ai bacteriei P. aeruginosa.

Indicatorul Martor (+/–) Enoxil (+/–)Oxidaze + –Citratreductaze + –Hemolizine + –Indol – –Piocianină + –Miros + –Mobilitate + +

În scopul elaborării strategiei de tratament, sunt importante studiile comparative ale sensibilităţii culturii-martor de P. aeruginosa și ale celei tratate cu enoxil la acţiunea antibioticelor omologate, în concentraţii efi ciente. Datele prezentate în Tabelul 2 relevă faptul că tratarea culturii de bacterie cu enoxil a sporit sensibilitatea (S) la majoritatea antibioticelor afl ate în studiu, rezistenţa (R) fi ind menţinută doar pentru eritromicină și cefalotină. Pentru tetraciclină s-a constatat o reacţie de sensibilitate medie (RS).

Tabelul 2. Infl uenţa concentraţiei statice de enoxil asupra sensibilităţii culturii de P. aeruginosa la unele antibiotice.

Antibiotic

Cultură netratată (martor) Cultură tratată

Zona de inhibiţie x±mx, mm Reacţia Zona de inhibiţie

x±mx, mm Reacţia

Cloramfenicol 0,0 R 26,0±0,6* SPefl oxacilină 14,0±0,6 R 26,3±0,3* SEritromicină 0,0 R 13,0±0,6* RCefuroxim 0,0 R 20,0±1,2* SCefoxitin 0,0 R 22,0±0,6* SCefalotină 0,0 R 0,0 RPiperacilină 0,0 R 20,0±1,2* SImipenem 30,0±1,2 S 29,3±1,5 SCiprofl oxacin 0,0 R 24,0±0,6* STobramicină 0,0 R 17,0±1,2* SGentamicină 0,0 R 16,0±0,6* STetraciclină 0,0 R 19,0±0,7* R-S

* – deosebire de martor (cultură netratată) cu suport statistic la nivelul p≤0,05


121

DISCUŢIIRezultatele obţinute au pus în evidenţă faptul că concentraţia statică de enoxil

pentru bacteria P. aeruginosa – 0,2% produce reprimarea nu doar a creșterii microorganismului, ci și a unor indici biochimici cu importanţă majoră pentru vitalitatea și manifestarea capacităţilor patogenice ale microorganismului, precum ar fi oxidazele, citratreductazele, hemolizina, piocianina (Tabelul 1). Reprimarea activităţii piocianinei sub acţiunea preparatului poate determina, în mare parte, pierderea rezistenţei bacteriei la acţiunea multor factori nefavorabili.

Cercetarea infl uenţei enoxilului în concentraţie statică pentru bacteria P. aeruginosa asupra sensibilităţii acesteia la unele antibiotice, aplicate pe larg în practica medicală, a demonstrat pierderea rezistenţei microorganismului la majoritatea din ele (Tabelul 2). Acest fenomen ar putea fi determinat, în mare parte, de mecanismele biochimice declanșate în celula bacteriană sub acţiunea enoxilului, și anume – reprimarea activităţilor enzimatice importante pentru viabilitatea microorganismului.

CONCLUZIIEnoxilul – enotanină hidrosolubilizată prin modifi care chimică – în

concentraţie statică (0,2%), posedă activitate antipseudomonadică, mecanismele de bază ale acesteia fi ind reprimarea activităţii unor enzime importante pentru viabilitatea și patogenitatea P. aeruginosa: a oxidazelor, citratreductazelor, a hemolizinei, precum și a indolului și a piocianinei.

Studiul comparativ al acţiunii unui șir de preparate antibiotice asupra culturilor de P. aeruginosa, tratate și netratate în prealabil cu enoxil, a pus în evidenţă faptul că enoxilul mărește sensibilitatea microorganismului la majoritatea antibioticelor testate, ceea ce relevă posibilitatea utilizării enoxilului la tratarea infecţiilor produse de P. aeruginosa.

REFERINŢE BIBLIOGRAFICE

1. Anderson, R.L., Berkelman, R.L., Mackel D.C. et al., Investigations into the survival of Pseudomonas aeruginosa in polaxamer-iodine. Appl. Environ. Microbiol. 1984; 47: 757-62.

2. Engelhart, S., Krizek, L., Glasmacher, A. et al., Pseudomonas aeruginosa outbreak in a haematology-oncology unit associated with contaminated surface cleaning equipment. Th e Journal of hospital infection. 2002; 52 (2): 93-8.

3. Gregory, P.P., Charles, R.D., Tanweer, Z. et al., Th e galU Gene of Pseudomonas aerugi-nosa Is Required for Corneal Infection and Effi cient Systemic Spread following Pneumo-


nia but Not for Infection Confi ned to the Lung. Infection and Immunity. 2004; 72 (7): 4224-32.

4. Higaki, S., Kitagawa, T., Kagoura, M. et al., Characteristics of Pseudomonas aeruginosa isolated from skin infections. Drugs under experimental and clinical research. 2001;27 (4): 121-6.

5. Kehheth, T. Pseudomonas aeruginosa. http://www.textbookofb acteriology.net/pseu-domonas.html (2008).

6. Lupașcu, T., Lupașcu, L., Procedeu de obţinere a enotaninurilor hidrosolubile. Brevet de invenţie 3125. MD din 2006.08.31. BOPI. 2006: 8.

7. Mechin, L., Dubois-Brissonnet, F., Heyd, B. et al., Adaptation of Pseudomonas aerugi-nosa ATCC 15442 to didecyldimethylammonium bromide induces changes in membrane fatty acid composition and in resistance of cells. Journal of Applied Microbiology. 1999; 86: 859-66.

8. Siebenhaar, F., Syska, W., Weller, K. et al., Control of Pseudomonas aeruginosa Skin Infections in Mice Is Mast Cell-Dependent. American Journal of Pathology. 2007; 170: 1910-16.

9. Мороз, А. Ф., Синегнойная инфекция. Москва: Медицина. 1988.10. Раку, В. Д., Mороз, А. Ф., Бекберченов, Б. М. Сравнительное изучение сухих

селективных питательных сред для выделения синегнойной палочки из внешней среды. Лаб. дело. 1982; 5: 308-9.

11. Рожавин М. А., Некоторые биологические свойства меланина P. aeruginosa. Журн. микробиол. 1983; 1: 45-7.

123

MORBIDITATEA PRIN ECHINOCOCOZĂ LA POPULAŢIA MUNICIPIULUI CHIȘINĂU ÎN ULTIMII 10 ANI

A. Leurda (Secţia parazitologie cu laborator, Centrul de Medicină Preventivă Chișinău),

A. Colofi ţchii (CNȘPMP), V. Goraș (Centrul de Medicină Preventivă Chișinău), M. Pruteanu (LMD-c “Paramedconsult” Chișinău),

N. Pușcaș (USMF “Nicolae Testemiţanu”)

INTRODUCEREDupă gradul de răspândire, echinococoza ocupă locul 5 în topul helmintiazelor,

însă, prin implicaţiile sanitare și socioeconomice, această invazie prezintă o problemă prioritară de sănătate. Echinococoza interesează, în principal, prin evoluţia cronică, afectarea distructivă a fi catului, plămânilor ș.a., complicaţii severe, potenţialul invalidizant, complexitatea măsurilor de combatere și letalitatea relativ înaltă (peste 2%) . Studiul prezent elucidează unele aspecte epidemiologice ale invaziei.

MATERIALE ȘI METODEÎn studiu, au fost incluse 136 cazuri de hidatidoză, înregistrate în perioada

1997-2007 și confi rmate prin metode imagistice, teste serologice ELISA și intervenţii chirurgicale, precum și prin investigaţia serologică a unor grupuri de populaţie cu risc sporit de infestare. Datele obţinute au fost prelucrate prin metode statistice tradiţionale.

REZULTATE ȘI DISCUŢIIAnaliza și evaluarea dinamicii procesului epidemic al morbidităţii prin

echinococoză în mun. Chișinău, în ultimii 10 ani, are o tendinţă de descreștere treptată (Fig. 1). Incidenţa invaziei a oscilat de la 0,3 la 100 mii populaţie în anul 2004 (2 cazuri), până la 2,8 în anul 2002 (22 cazuri).


124

Cele mai multe îmbolnăviri au revenit vârstei 20 – 49 ani (65,76%, Figura 2), deși infestarea cu E. granulosus are loc, de regulă, în copilărie . În ultimii ani se constată creșterea îmbolnăvirilor la copii și adolescenţi, îndeosebi la cei sub 17 ani, acest fapt explicându-se, probabil, prin imunodefi cienţele semnalate tot mai frecvent, care scurtează perioada de evoluţie asimptomatică a bolii.

Figura 1. Dinamica morbidităţii prin echinococoză în mun. Chisinău pe parcursul anilor 1997-2007.

În ultimii 3 ani, incidenţa prin echinococoză în mun. Chișinău se menţine la circa 1,5 la 100 mii populaţie (Figura 1), deoarece unele persoane sunt angajate la lucru în întreprinderile din oraș, dar, de facto, sunt locuitor ai raioanelor limitrofe. Studiind acest moment, s-a dovedit că, printre locuitorii capitalei, totuși, unele cazuri de echinococoză au parvenit din afara municipiului.

Figura 2. Repartizarea cazurilor de echinococoză în funcţie de vârstă (%).

Sub aspect profesional și social, îmbolnăvirile s-au repartizat astfel: slujbași – 33,8%, muncitori – 22%, studenţi – 22%, elevi – 7,35%, pensionari –14,7%. Din


125

numărul total de cazuri înregistrate, 25 cazuri (18,3%) se referă la populaţia rurală și 111 (81,7%) – la populaţia urbană. Distribuirea îmbolnăvirilor pe luni a arătat că cea mai mare parte (60%) a fost înregistrată în prima jumătate a anului, fapt determinat de adresabilitatea mai sporită a bolnavilor în această perioadă, cauzată, probabil, de agravarea și complicaţiile mai frecvente ale bolii (1).

Cota morbidităţii a fost mai înaltă la femei (62%), în comparaţie cu bărbaţii bărbaţi (38%) (Fig. 3), dat fi ind faptul că femeile sunt supuse unui risc mai mare de infestare, ocupându-se cu treburile casnice (2).

Figura 3. Repartizarea cazurilor de echinococoză după sex (%).

Localizarea preponderentă a chistului hidatic a avut loc în fi cat (71,17%) , plămâni (24,32%), alte organe (4,50%). (Figura 4).

Figura 4. Repartizarea cazurilor de echinococoză în funcţie de organul afectat (%).

Indicele letalităţii, în general, a constituit 1,57%, cazurile letale fi ind mai frecvente (2,7%) în alte localizări ale chistului hidatic (renichi, intestin), decât


în cele hepatice și pulmonare (3). În 2,9% cazuri, s-au înregistrat recidive, acest indice având o valoare mai mare în grupele de vârstă de 20 – 49 ani (5,4%). În dinamică, se atestă tendinţa de scădere a letalităţii și a recidivelor.

Din cele relatate mai sus, reiese necesitatea intensifi cării acţiunilor de prevenire și combatere a hidatidozei, prioritare fi ind: educaţia antiparazitară a populaţiei, evitarea hrănirii câinilor cu resturi de la sacrifi carea animalelor și a accesului lor la cadavre, combaterea vagabondajului la câini, reducerea raţională a câinilor de pază, de serviciu și ciobănești, evidenţa și deparazitarea lor periodică. Se impune elaborarea și promovarea unui program naţional de prevenire și combatere a echinococozei.

CONCLUZII1. S-a constatat o tendinţă ușoară de descreștere a numărului de îmbolnăviri

cu echinococoză în dinamică. Numărul de cazuri a variat de la 2 cazuri, în 2004, până la 22 cazuri, în 2002.

2. Cele mai multe îmbolnăviri au revenit vârstei de 20-49 ani (65,76%), deși infestarea cu E. granulosus are loc, de regulă, în copilărie.

3. Printre femei, nivelul morbidităţii a fost mai înalt (62%), decât în grupul bărbaţilor (38%).

4. Localizarea preponderentă a chistului hidatic a avut loc în fi cat (71,17%) și plămâni (24,32%), iar cea mai înaltă letalitate rezultă în urma echinococo-zei renichilor și intestinilor (2,7%) .

BIBLIOGRAFIE

1. M. Stancu, V. Sohoţchi, A. Colofi ţchi, V. Lungu. Epidemiologia echinococozei în Republica Moldova la etapa actuală. “Curier medical”, 1998, nr. 5-6, p. 17.

2. Каримов, Ш. И., Нишанов, Х. Т., Нишанов, А. Т. Эпидемиологические аспекты эхинококкоза в Узбекистане. “Хирургия”, 1988, № 7, с. 37.

127

SITUAŢIA MALARIOGENĂ LA ETAPA ACTUALĂ ÎN REPUBLICA MOLDOVA

A. Colofi ţchi, V. Sohoţchi, V. Goraș(Centrul Naţional Știinţifi co-Practic de Medicină Preventivă,

Centrul Municipal Chișinău de Medicină Preventivă)

REZUMATEfectuarea măsurilor complexe numai în unele microfocare reţin pe o oarecare

perioadă reinstalarea malariei. Lipsa insecticidelor, larvicidelor și aparatajului de pulvirizare a lor, inexactităţi comise în depistarea precoce, absenţa medicamen-telor contemporane atît pentru aplicarea tratamentului radical a bolnavilor cît și pentru himioprofi laxia individuală a persoanelor ce frecventează ţări endemice generează condiţii reale întru reinstalarea malariei în Republica Moldova. Tot-odată, buna organizare a monitoringului și implimentarea corectă în practică a cerinţelor materialelor directive ale Ministerului Sănătăţii, administraţiei publice centrale și locale va permite realizarea obiectivelor de combatere, ulterior elimi-narea malariei în Regiunea Europeană a OMS către anul 2015.

SUMMARYCarrying out of complex actions in the certain centres, only for the short period

constrains malaria return. However absence of insecticides, larvicides and equipment for their dispersion, diff erent errors at early revealing of cases of a malaria, absence of modern antimalarial preparations for radical treatment of patients and individual chemoprophylaxis of persons leaving in endemic the countries generate real conditi-ons for malaria renewal in Republic Moldova at the present stage. At the same time, the adjusted monitoring on this infection and introduction of demands of directive documents of Ministry of Health and the government allows to move further – from struggle to malaria elimination in the WHO European Region by 2015 year.

INTRODUCEREÎn Republica Moldova, ţară cu o populaţie de 4,2 milioane, situaţia epide-

miologică prin malarie, actualmente, se consideră tensionată. După condiţiile climato-geografi ce, Republica Moldova se consideră teritoriu

de răspândire în masă a dipterelor hematofage (3). În republică, sunt circa 3000 bazine acvatice, cu o suprafaţă de 30 800 ha, inclusiv cu suprafaţa anofelogenă, loc


128

de reproducere a dipterelor hematofage, aproape de 5000 ha. În anii cu depuneri atmosferice abundente, se formează suprafaţe anofelogene destul de mari și înmlăștiniri favorabile pentru reproducerea transmiţătorilor malariei – ţânţarii Anofeles (1).

Pînă în anul 1940, malaria era cea mai răspândită boală în Basarabia. Anual, se înregistrau circa 150 mii cazuri de malarie, se îmbolnăvea fi ecare al 4-lea locuitor. Din cauza acestei infecţii, decedau 300-500 persoane anual. Cea mai înaltă morbiditate a fost înregistrată în anul 1948 – 155 929 cazuri (dintre care, 82 813 cazuri noi).

Începând cu anul 1948, până în anul 1960 în republică, masiv, s-au efectuat măsuri complexe antimalarice, care includeau examinarea de laborator a sângelui, tratamentul adecvat al bolnavilor depistaţi, profi laxia chimică individuală a tuturor persoanelor din focare, dezinsecţia încăperilor, vegetaţiei, pădurilor, fâșiilor forestiere și delarvizarea bazinelor acvatice, a luncilor inundabile, înmlăștinirilor, heleșteielor, în caz de necesitate, cu antrenarea aviaţiei. O astfel de ofensivă desfășurată asupra răspândirii malariei a adus la rezultate pozitive. În anul 1953, malaria a fost stopată. Începând cu anul 1960, malaria, în ţară, a fost lichidată ca boală autohtonă.

În anii ce urmau, au fost înregistrate cazuri de malarie de toate speciile importate din ţările endemice. Au fost înregistrate cazuri sporadice autohtone de malarie prin hemotransfuzia sângelui și cazuri secundare de la surse neidentifi cate.

În anii 1960-2007, în republică au fost înregistrate 806 cazuri de malarie, inclusiv 784 de import (97,5%) și 20 cazuri malarie autohtonă de la cazuri de import (4 cazuri prin mușcături de ţânţari și 16 prin hemotransfuzie de sânge). Cazurile de malarie înregistrate anual au variat de la 1 până la 74. Importarea din Africa a constituit 477 cazuri (59,6%), din Asia – 269 (33,4%), din Europa – 60 (7,0%). În dependenţă de transmiţători, 59,1% cazuri revin malariei tropicale, 34,5% – malariei de trei zile. Malaria tropică la majoritatea bolnavilor s-a desfășurat cu complicaţii severe, inclusiv un caz de deces în anul 2000. Majoritatea cazurilor au fost înregistrate în cezonul de transmitere a malariei, afectând grav starea epidemiologică la această maladie, îndeosebi în localităţile rurale.

În ultimii 10 ani malaria terţă este importată din or. Moscova și din regiunea Moscova a Federaţiei Ruse, de către cetăţeni ai Moldovei care muncesc temporar la lucrările de construcţie. Din 34 cazuri de malarie terţă, înregistrate în anii 2000-2007, 25 cazuri (73,5%) au fost importate din Federaţia Rusă. Luând în considerare condiţiile climato-naturale pentru reproducerea vectorilor hematofagi (ţânţarilor), malaria terţă poate fi reinstalată rapid în republică prin An. maculipennis, An. Messae și An. atroparvus. Ponderea primului transmiţător constitue 50 – 60%, cu creșterea anuală continuă.

În procesul de efectuare a măsurilor complexe antimalarice sunt consemnate carenţe serioase, mai cu seamă în ultimii 15-16 ani. Această situaţie majorează și mai mult riscul de reinstalare și răspândire a malariei. Dintre neajunsurile consemnate în ultimii ani, pot fi menţionate următoarele: migraţia intensă a populaţiei, mai cu seamă în ţările endemice prin malarie; absenţa deţinerii informaţiei necesare pentru supravegherea persoanelor ce frecventează ţări endemice prin malarie


129

privind efectuarea măsurilor de dispensarizare; micșorarea numărului de persoane examinate la malarie (de la 4231 în anul 1990 până la 1654 în anul 2005); depistarea tardivă în unele cazuri a bolnavilor și a purtătorilor de agenţi patogeni – în 15 cazuri, din 177 au fost depistaţi bolnavii la a 4-a – a 7-a zi de boală; suspiciune minoră și pregătirea profesională scăzută a lucrătorilor medicali din rândul cliniciștilor privind malaria; efectuarea incompletă a cursului tratamentului bolnavilor, care, în unele cazuri, duce la recidive nedorite; limitarea utilizării medicamentelor antimalarice contemporane pentru tratamentul bolnavilor și pentru chimioprofi laxia individuală a pacienţilor ce pleacă în ţări endemice prin malarie; asigurarea joasă a laboratoarelor instituţiilor medicale cu aparataj sofi sticat contemporan pentru microscopia preparatelor de sânge; asigurarea insufi cientă cu aparataj și dezinsectante cu efi cacitate înaltă pentru organizarea și efectuarea măsurilor de stârpire a dipterelor hematofage. În legătură cu cele expuse, numărul vectorilor malarici s-a majorat din anul 1995, de la 120-150 indivizi la locurile de hibernare până la 300-450 și mai mulţi în unele teritorii, către anul 2007. Toate neajunsurile enumerate sunt legate de starea fi nanciară și economică deplorabilă în care se afl a instituţiile medicale ale Republicii Moldova.

La adresarea tardivă și/sau tratare neadecvată, malaria tropică, practic, duce bolnavul la deces. În prezent, lipsesc preparatele antimalarice care pot garanta absolut neinfestarea cu agenţi patogeni ai malariei. Preparatele antimalarice corect administrate pentru profi laxie pot asigura o desfășurare a clinicii ușoară, care poate duce uneori în eroare bolnavul și cauzează adresarea lui târzie după asistenţă medicală. În aceste cazuri, trebuie să se implice serviciile responsabile de pregătirea populaţiei privind ridicarea nivelului de cunoștinţe și relizarea măsurilor de combatere și profi laxie a malariei.

Malaria se consideră una dintre cele mai principale probleme ce vizează situaţia sănătăţii populaţiei, datorită consecinţelor care pot fi în rezultatul reinstalării maladiei date în ţară.

Ministerul Sănătăţii a aprobat un șir de documente directive în care sunt stipulate măsuri complexe îndreptate spre acordarea ajutorului medical primar, diagnosticarea, administrarea tratamentului corect și efi cace, precum și realizarea măsurilor de prevenire a reinstalării malariei în republică.

Reieșind din situaţia epidemiologică creată în ţară, pentru supravegherea asupra efectuării măsurilor de combatere și profi laxie, precum și a consecinţelor posibile, malaria a fost inclusă în materialele Politicii naţionale a sănătăţii și în cele ale monitoringului strict în realizarea măsurilor planifi cate.

Experienţa ultimilor 15-16 ani a demonstrat că complexul existent al măsurilor antimalarice ale serviciilor medicale, în condiţiile mobilizării totale, sunt menite:

a asigura depistarea precoce a bolnavilor ce fac malarie și efectuarea trata-• mentului radical;a efectua măsuri de stârpire a vectorilor hematofagi în caz de depistare a • malariei de import, inclusiv a malariei autohtone;a informa și a pregăti populaţia privind combaterea și profi laxia malariei;•


DISCUŢIICauzele principale care defavorizează starea malariogenă în anii 1980-1990

sunt prezente și la moment, specialiștii serviciului sanitaro-epidemio-logic fi ind permanent în alertă în scopul menţinerii stării bune populaţiei referitor la infecţia în cauză (2).

Pentru organizarea și efectuarea sistematică a măsurilor de profi laxie, sunt necesari 250000-500000 dolari SUA, însă aceste sume, în bugetul ţării, lipsesc.

Luînd în considerare Declaraţia de la Tașkent (anul 2005) “Înainte, de la combatere spre eliminarea malariei”, în regiunea europeană a OMS, problemele de bază privind reţinerea reinstalării malariei sunt:

îmbunătăţirea calităţii diagnosticării, depistării precoce și a tratamentului • radical al bolnavilor (indiferent de prezenţa sau absenţa manifestărilor clini-cie), precum și a depistării și tratării complicaţiilor provocate de malarie;unifi carea sistemului de supraveghere epidemiologică și a operativităţii de • semnalizare, care va spori posibilitatea depistării precoce a bolnavilor, pre-întâmpinarea erupţiilor și a declanșării cazurilor autohtone;asigurarea instituţiilor medicale cu insecticide cu potenţial prolongat și cu • aparataj de pulverizare a lor;anchetarea deplină a focarului de malarie cu organizarea și necesitatea • efectuarii măsurilor antimalarice corespunzătoare;promovarea legături active și trainice cu birourile și companiile ce practică • turismul în ţări endemice prin malarie și a informa aceste agenţii despre profi lactica și combaterea malariei la etapa actuală;asigurarea cu materiale didactice și ilustrative pentru promovarea modului • sănătos de viaţă în rândurile populaţiei și conștientizarea necesităţii efectu-ării măsurilor de combatere și profi laxie a malariei.

Principala problemă a serviciului sanitaro-epidemiologic și a sănătăţii publice locale din ţără, la etapa actuală, este preîntâmpinarea reinstalării malariei și neadmiterea cazurilor letale privind consecinţele declanșate de malaria tropică, precum și consolidarea rezultatelor în asigurarea eliminarii malariei către anul 2015 (4).

BIBLIOGRAFIE1. Лысенко А. Я., Владимова М. Г., Кондрашин А. В., Майори Дж. Клиническая

паразитология, ВОЗ, Женева, 2002, стр. 143-195.2. Лысенко А. Я., Кондрашин А. В., Ежов М. Н. Маляриология, второе издание,

ВОЗ, Копенгаген, 2003, стр. 19-463 . 3. Сергиев В. П., Баранова А. М., Majori G, Ежов М. Н. Малярия в Европе. 1970-2000 г.г.,

2004, стр. 39-120.4. Inception meeting on the malaria elimination initiative in the WHO European Region, Tash-

kent, Uzbekistan, 18-20 October 2005, Report on a WHO meeting, 2006, стр. 6-9, 20, 33-41.

II. ASPECTE EPIDEMIOLOGICE ÎN MALADIILE NECONTAGIOASE

132

PONDEREA EPIDEMIOLOGICĂ A TULBURĂRILOR PSIHOCOGNITIVE ÎN PERIOADA PRECOCE POST-STROKE

D. Naconecinâi, F. Ștefanache (Clinica I Neurologie, Spitalul “Prof. dr. N. Oblu”, Iași)

REZUMAT

Există mai multe interconexiuni între mecanismele fi ziopatologice implicate în producerea atât a tulburărilor depresive, cât și a celor cognitive, inclusiv la pacienţii cu stroke. Depistarea și tratamentul precoce al acestor tulburări poate asigura o pre-venţie cu efi cienţă ridicată a dezvoltării demenţei subsecvente. Mi-am propus prin acest studiu să depistez factorii care infl uenţează tulburările psiho-cognitive recen-te post AVC. Metodă: am analizat utilizând MMSE, GDS și NIHSS 50 de pacienţi cu stroke ischemic internaţi consecutiv la Clinica I Neurologie, Spital “Prof. dr. N. Oblu” Iași. Rezultate: Am constatat o afectare cognitivă importantă (11 pacienţi cu MMSE sub 20, dar numai 4 sub 10) și o pondere importantă a tulburării depresive (GDS peste 10 la 35 pacienţi și peste 20 în 7 cazuri). Am constatat corelaţii semnifi -cative statistic între unii factori de risc și afectarea cognitivă / depresie (HTA, obezi-tate, dislipidemie, diabet zaharat, aritmii, leziunile din sistemul carotidian).

SUMMARY

Th ere are many interconnections between pathological mechanism involved in production of dementia and cognitive impairment even in stroke patients. Ear-ly detection and management of these disorders provide better prevention of pos-sible dementia. Th e aim of this study was to explore the factors, which can aff ect psychocognitive impairment of poststroke patients. Method: using the MMSE (mini-mental state examination), GDS (Geriatric Depression Scale), NIH (Natio-nal Institute of Health) Stroke Scale we evaluated 47 consecutive patients with is-chemic stroke, admitted in I Neurological Clinic of “N. Oblu” Hospital from Iassy. Results: our patients had relative important cognitive impairment (11 individuals – MMSE score below 20, but only 4 below 10) and important depression (GDS score above 10 in 35 cases and above 20 in 7 cases). We found strong correlation between some risk factors and cognitive impairment / depression (hypertension,

ASPECTE EPIDEMIOLOGICE ÎN MALADIILE NECONTAGIOASE

133

overweight, dyslipidemia, diabetes, arrhythmia, carotid system lesion). Conclusi-on: Cerebrovascular disease can produce important cognitive and psychological impairment, which we can easily evaluate using some “bedside” tools: MMSE, GDS.

Key words: Dementia, Depression, Stroke.

CONCLUZIIBoala cerebro-vasculară poate produce o afectare cognitivă și psihologică

importantă, care poate fi evaluată facil, utilizând “unelte” rapide: MMSE și GDS.

INTRODUCEREMultiple studii efectuate pe pacienţi cu AVC atât în faza precoce, cât și în

cea tardivă au relevat simptome psihocognitive complexe, cele două entităţi majore fi ind reprezentate de afectarea cognitivă – demenţă și tulburarea anxioasă depresivă. În cadrul celui de-al doilea grup, prezintă un mai mare interes depresia, deoarece anxietatea este o prezenţă quasiconstantă în orice afecţiune medicală, în special în faza acută. Frecvent, ne confruntăm cu difi cultăţi majore în distingerea demenţei de depresie, cele două entităţi afectându-și reciproc, în mod considerabil, posibilităţile de identifi care și cuantifi care. Mai mult, există numeroase studii publicate care au relevat posibilitatea reală a depresiei de a favoriza instalarea mai rapidă a afectării cognitive, constituind un veritabil factor de risc. În sprijinul acestei afi rmaţii, pot fi aduse studiile epidemiologice care relevă creșterea exponenţială a depresiei și/sau demenţei odată cu înaintarea în vârstă. Privită ultrastructural relaţia depresie – demenţă este exprimată, în principal, prin interconexiunile dintre sistemul colinergic (cu origine mezencefalică) și sistemul serotoninergic (nucleul rafeului), cu o convergenţă clară la nivelul rinencefalului.

MATERIALE ȘI METODEÎn cadrul studiului de faţă, am încercat să identifi căm ponderea epidemiologică

a depresiei și/sau demenţei în faza precoce (dar nu imediată, din primele 7 zile) post stroke ischemic constituit și a factorilor care le infl uenţează. În acest scop, au fost evaluaţi 47 de pacienţi, internaţi consecutiv, cu diagnosticul amintit. Am utilizat câteva instrumente clinice recunoscute internaţional având avantajul unei aplicări rapide, fără a necesita resurse costisitoare și nici personal ultraspecializat. Astfel, am putut aprecia și efi cienţa scalelor MMSE (mini-mental state examination), GDS (Geriatric Depression Scale), pe care le-am corelat cu NIHSS (National Institute of Health Stroke Scale). Scala MMSE este pe larg utilizată, reprezentând un standard pentru elaborarea de scale cu aplicabilitate rapidă, posibilitatea de

134


a fi utilizată de medici de orice specialitate, în același timp, valoarea sa fi ind limitată de mijloc de alarmă, care semnalează necesitatea unei evaluări ulterioare mai amănunţite. Scorurile de sub 20 relevă o afectare cognitivă moderată, iar cele de sub 10 – o afectare severă. Scala GDS reprezintă o altă unealtă rapidă, utilizabilă fără pregătire prealabilă, cu o sensibilitate de 92% și specifi citate de 89%. Scorurile de 0-9 sunt considerate normale, 10-19 relevă o depresie ușoară, iar 20-30 – depresie severă.

În Tabelul 1, sunt prezentate caracteristicile epidemiologice ale lotului studiat. Din punct de vedere statistic, între sexe nu sunt puse în evidenţă diferenţe semnifi cative pe grupe de vârstă (χ2 = 2,20; GL = 4; p = 0,699) sau mediu de provenienţă (χ2 = 1,94; GL = 1; p = 0,16).

Tabelul 1. Caracteristicile lotului de studiu.

<40 ani 40-49 ani 50-59 ani 60-69 ani >70 ani

FEMEI 1 3 10 16BĂRBAŢI 1 1 1 5 9TOTAL 1 2 4 15 25

RURAL URBANFEMEI 20 10BĂRBAŢI 7 10TOTAL 27 20

REZULTATEFactorii de risc, în funcţie de scorul aplicat, sunt aceiași și pentru cazurile cu

suferinţă depresivă ușoară/severă și pentru cei cu afectare cognitivă (χ2 = 0,96; GL = 4; p = 0,915) (Figura 1 și Figura 2).

Figura 1. Corelaţia factori de risc–scor MMSE.


135

Figura 2. Corelaţia factori de risc – scor GDS.

Dintre factorii de risc individual implicaţi, în funcţie de scorul aplicat MMSE versus GDS, numai DZ nu prezintă diferenţe, restul factorilor de risc se asociază semnifi cativ cu depresia moderată sau severă:

HTA: χ• 2 = 20,57; GL = 1; p = 0,000006;DZ: χ• 2 = 2,63; GL = 1; p = 0,11;Dislipidemie: χ• 2 = 19,01; GL = 1; p = 0,000013;Aritmie: χ• 2 = 8,29; GL = 1; p = 0,00398;Obezitate: χ• 2 = 6,56; GL = 1; p = 0,01004.

Figura 3 evidenţiază ponderea semnifi cativ mai mare a cazurilor cu depresie comparativ cu afectarea cognitivă (χ2 = 24,71; GL = 2; p = 0,000004).

Figura 3. Ponderea comparativă depresie – afectare cognitivă.

La pacienţii cu afectarea funcţiei cognitive, corelaţia scorului MMSE în funcţie de gravitatea stroke-ului nu relevă diferenţe semnifi cative (χ2 = 1,77; GL = 2; p = 0,41), iar pentru funcţia afectivă corelaţia scorului GDS cu gravitatea stroke-ului, de asemenea, nu evidenţiază diferenţe semnifi cative din punct de vedere statistic (χ2 = 1,58; GL = 2; p = 0,45), deși tendinţele de afectare mai importantă psihocognitivă, în paralel cu gravitatea, sunt sesizabile (Tabelul 2).

136


Tabelul 2. Corelaţia scor MMSE/GDS cu gravitatea stroke-ului

NIHSSMMSE GDS

Sever Moderat Normal Sever Ușor Normal<5 - 3 18 1 14 7

5-10 3 4 16 6 11 510-15 - 1 2 - 3 -Total 3 8 36 7 28 12

Figura 4. Corelaţia scor MMSE/GDS – localizarea leziunii.

În Figura 4, se evidenţiază o diferenţă, la pragul de semnifi caţie de 98%, a scorului MMSE între pacienţii cu leziuni în sistemul carotidian și SVB (χ2 = 5,18; GL = 1; p = 0,02), cu un risc relativ de localizare a leziunii carotidiene de 6,21 ori mai mare decât localizarea SVB (IC95%: 0,87-44,50).

Corelaţia în funcţie de localizarea leziunii și scorul GDS nu relevă diferenţe semnifi cative între leziunile carotidiene și cele din SVB (χ2 = 3,15; GL = 1; p = 0,08).

Pentru localizarea în sistemul carotidian, scorul GDS va evidenţia peste 2 ori mai multe cazuri de leziuni: RR = 2,37 (χ2 = 12,47; GL = 1; p = 0,0004), iar pentru localizarea SVB scorul GDS evidenţiază de peste 10 ori mai multe cazuri de leziuni: RR = 10,29 (χ2 = 57,97; GL = 1; p = 0,005).

Se remarcă afectarea mai importantă atât pentru funcţia cognitivă, cât și pentru cea afectivă la pacienţi cu leziuni în sistemul carotidian comparativ cu cel vertebro-bazilar, diferenţă semnifi cativă statistic doar pentru prima afectare. Trebuie consemnată ponderea crescută a suferinţelor vizate, o proporţie importantă (35 pacienţi) prezentând tulburare depresivă ușoară – severă, afectarea cognitivă fi ind mai discretă – 11 pacienţi cu MMSE sub 20.


CONCLUZII Din punct de vedere epidemiologic afectarea psiho-cognitivă la pacienţii afl aţi

în faza precoce post-stroke implică o proporţie importantă de subiecţi, care merită o atenţie crescută, atât pentru aprecierea consecinţelor pe termen scurt/mediu/lung, cât și pentru aplicarea unui tratament optim, atât ca moment de aplicare, cât și ca posologie. Se remarcă predominenţa tulburării afective, fapt care justifi că instituirea precoce de măsuri non-farmacologice și/sau tratament medicamentos specifi c mai ales la pacienţii cu leziuni emisferice.

BIBLIOGRAFIE

1. M. Busko. Preventive Th erapies Reduce Likelihood of Depression Following Stroke, JAMA. 2008; 299: 2391-2400.

2. B. Censori, O. Manara, et all: Dementia aft er fi rst stroke, Stroke, 1996,27: 1205-1210.3. K. Narushima, S. Paradiso,D. J. Moser: Eff ect of antidepressant therapy on executive

function aft er stroke, Brit J Psych, 2007, 190: 260-265.4. A. P. Auchus, C. P. Chen, S. N. Sodagar. Single stroke dementia: insights from 12 cases in

Singapore, J Neurol Sci, 2002; 203-204: 85-9.5. V. K. Srikanth, J. F. Anderson. Progressive dementia aft er fi rst-ever stroke, Neurology

2004; 63: 785-792.6. V. K. Srikanth, S. J. Quinn, et all. Long-term cognitive transitions, rates of cognitive

change and predictors of incident dementia in a population-based fi rst-ever stroke co-hort, Stroke, 2006; 37 (10): 2479-2483.

7. W. K. Tang, S. S. M. Chan, H. F. K. Chiu. Frequency and clinical determinants of post-stroke cognitive impairment in nondemented stroke patients, J Ger Psych Neurol, 2006; 19 (2): 65-71.

8. M. H. Rabadi, J. F. I. Srikanth, G. A. Anderson. Progressive dementia aft er fi rst-ever stroke: A community – based follow-up study, Neurology, 2005; 64 (5): 932-933.

9. J. Lodder. Poststroke Cognition and the Fight Against the Hard Problem: Vascular neu-rologists, enter the the arena!, Stroke 2007; 38: 7-8.

10. R. G. Robinson, K. L. Kubos, L. B. Starr, K. Rao. Mood disorders in stroke patients: im-portance of location of lesion, Brain, 1984; 107: 81-93.

138

ASPECTE PSIHOLOGICE ALE PACIENŢILOR LA DIAGNOSTICUL DE CANCER

T. Grejdianu, E. Palanciuc, E. Grejdian(Catedra Sănătate Publică și Management USMF “Nicolae Testemiţanu”)

REZUMAT

În lucrare se descriu unele aspecte psihologice ale pacienţilor la diagnosticul de cancer.

Prevenţia și detecţia, calitatea vieţii, aspectele psihologice sunt doar câteva din ariile de interes ale cercetărilor din acest domeniu.

Psihologul reprezintă fi gura centrală al echipei multdisciplinare, contribuind la creșterea adaptării psihologice la boală.

SUMMARY

In this article are shown the psychological aspects of the patients with cancer diagnosis.

Th e prevention and detection, the quality of life are only some fi elds of the study the psychologist represents the central fi gure of the thane who contributes to the psychological adaptation of the cancer.

ACTUALITATEA TEMEICancerul nu reprezintă doar o simplă confruntare cu o situaţie stresantă de

viaţă; este o confruntare cu fragilitatea vieţii și cu realitatea morţii.Dacă de multe ori ni se pare difi cil să facem faţă vieţii într-o modalitate

sănătoasă și efi cientă, confruntarea cu ameninţarea morţii semnifi că provocarea supremă pentru orice fi inţă umană.

Intensifi carea cercetărilor în domeniul psihosocial și comportamental al cancerului este evidentă și prin examinarea literaturii de specialitate.

Este necesară atât recunoașterea importanţei cercetărilor din trecut în acest domeniu, cât și identifi carea noilor domenii de interes care vor reprezenta viitoarea agendă de lucru a cercetărilor din domeniul psihooncologiei.


139

Prevenţia și detecţia, calitatea vieţii, aspectele psihosociale sunt doar câteva din ariile de interes ale cercetărilor din acest domeniu.

Interesul faţă de realizarea unor schimbări la nivelul stilului de viaţă prin eliminarea comportamentelor nesănătoase în vederea scăderii riscului faţă de cancer a crescut semnifi cativ, la fel și cercetările realizate în acest scop.

În multe ţări dezvoltate, psihologul reprezintă un membru permanent al echipei multdisciplinare, contribuind la creșterea adaptării psihologice la boală și a calităţii vieţii, favorizând, în același timp, și relaţiile dintre medic și pacient. Rolul psihologului este esenţial în susţinerea psihologică a pacientului prin recursul la metode de psihoterapie, luptând, astfel, alături de metodele medicinei clasice împotriva acestei boli.

Studiile care vizează identifi carea aspectelor psihologice ale bolnavilor oncologici sunt relativ reduse în ţara noastră. Ca urmare, și efi cienţa metodelor de intervenţie psihoterapeutică este puţin cunoscută, psihoterapia fi ind foarte rar utilizată ca metodă complementară în terapia pacienţilor cu cancer.

Pornind de la ceea ce se cunoaște până în prezent în domeniul psihooncologiei, dar și de la aspectele încă insufi cient demonstrate prin studiile existente, în acest capitol ne-am propus investigarea specifi cităţii reactivităţii la diagnosticul de cancer, precum și evaluarea efi cacităţii diverselor metode psihoterapeutice în creșterea adaptării psihologice și a calităţii vieţii.

Dorinţa de a identifi ca reactivitatea cognitivă și comportamentală, pe lângă cea emoţională, la boala canceroasă a necesitat construirea de scale psihologice specifi ce pentru evaluarea acestor dimensiuni.

În ultimii ani, studiile din domeniul psihooncologiei s-au concentrat pe identifi carea corelaţiilor psihologice specifi ce pacienţilor cu cancer în vederea găsirii unor modalităţi de mediere a acestora în ameliorarea reactivităţii emoţionale și a adaptării la situaţia de boală.

S-a demonstrat că nu evenimentele de viaţă cu care ne confruntăm (boala canceroasă) sunt cele care determină apariţia reacţiilor emoţionale, ci felul în care acestea sunt percepute și interpretate.

Accentul cade, astfel, pe componenta cognitivă, care este răspunzătoare atât de felul în care este percepută, evaluată și interpretată situaţia, cât și de reacţiile emoţionale, comportamentale, cognitive și fi ziologice apărute. Variabilele cognitive pot fi considerate ca având rolul unor moderatori ai simptomelor experenţiate și raportate, mai efi cient decât variabilele de personalitate. Înţelegerea ideilor, sensurilor acordate bolii constituie o dimensiune importantă pentru înţelegerea comportamentului în boală.

Abordările biologice, clinice, sociologice, comportamentale și cognitive aduc, fi ecare, contribuţii valoroase la înţelegerea și descrierea personalităţii pacienţilor cu boli canceroase.

Pacienţii pot avea diferite reacţii faţă de boala cu care se confruntă.Aceste reacţii depind foarte mult de felul în care ei evaluează boala și importanţa

ei, de semnifi caţia și consecinţele pe care le poate avea asupra vieţii lor, precum și

140


de evaluarea resurselor proprii necesare pentru a face faţă bolii. Orice persoană, în momentul confruntării cu boala, reacţionează într-o manieră diferită, dată fi ind unicitatea persoanei.

S-a demonstrat faptul că tulburările emoţionale sunt mai intense la pacienţi, comparativ cu membrii familiei care sunt mai stabili emoţional și au un nivel relativ mai scăzut al perceperii distresului, în ciuda ostilităţii și a dispoziţiei anxioase prezente.

O problemă cu care se confruntă personalul medical, și în special medicul, este cea legată de decizia comunicării diagnosticului. În ţările Europei de Sud și de Est și în o parte din ţările Asiei mai există încă politica de a se comunica diagnosticul doar rudelor, păstrându-se secretul faţă de pacient.

Psihologii din clinicele de oncologice sunt cei care pot ajuta pacienţii în procesarea informaţiilor traumatice, în oferirea suportului necesar și a metodelor de coping efi ciente în lupta cu boala.

Studiile recente au încercat să identifi ce cele mai efi ciente metode de comunicare a diagnosticului astfel încât să se reducă cât mai mult posibil impactul emoţional.

Reducerea anxietăţii poate fi realizată prin prealabila pregătire a pacienţilor privind posibilitatea confruntării cu cancerul, comunicarea diagnosticului în prezenţa unor persoane apropiate pacientului, oferirea informaţiilor pe care pacientul le poate procesa și doar atât cât dorește să cunoască, prezentarea informaţiilor cât mai clar și mai simplu, purtarea unor discuţii referitoare la reacţiile emoţionale apărute în urma afl ării diagnosticului.

De cele mai multe ori, atunci când se confruntă cu o boală gravă, pacienţii caută să identifi ce cauza care a determinat apariţia bolii. Ei tind să facă diferite atribuţii, de natură internă sau externă, care-i vor ajuta să-și înţeleagă mai bine situaţia. Un important mediator al reactivităţii emoţionale este reprezentat de atribuţiile pe care pacientul le face privind cauza apariţiei bolii.

Destul de frecvent, pacienţii au tendinţa de a interpreta boala ca o pedeapsă, o traumă, situaţie în care ajustarea psihologică este destul de inefi cientă. Există însă și pacienţi care caută să interpreteze boala ca pe o “provocare”, ca ceva din care pot învăţa noi modalităţi de coping. Alţii însă par să accepte într-o manieră pasivă situaţia de bolnav, fără a se implica prea mult în luarea deciziilor privind tratamentele urmate, dar la care complianţa terapeutică este destul de bună. În general, acești pacienţi prezintă o controlabilitate externă, adică trăiesc cu convingerea că personalul medical este cel mai în măsură să hotărască ce este mai bine, lăsând întreaga responsabilitate în mâinile acestora. La prima vedere, par a se fi adaptat destul de bine la situaţia de boală, deși, în realitate, ei adoptă o atitudine pasivă, de neimplicare, de dependenţă, care însă menţine anxietatea la un nivel destul de ridicat.

Evenimentele de viaţă cu care ne confruntăm (diagnosticul de cancer) nu ne afectează reacţiile în mod direct, ci modul în care interpretăm aceste situaţii (cogniţiile) cauzează reacţiile noastre cognitive (de ex., ideea că nimic nu mai are


141

sens), comportamentale (izolare și lipsa de comunicare) și subiectiv–emoţionale (depresie, anxietate).

În continuare, vom detalia aceste modalităţi de reactivitate la boala canceroasă.

Conștientizarea stării de boală declanșează teamă, îngrijorare, incertitudine și uneori chiar panică. Cu cât suferinţa este mai mare și boala considerată mai gravă, cu atât anxietatea, neliniștea, deznădejdea bolnavului vor fi mai exprimate, aceste trăiri fi ind foarte intense imediat după diagnostic.

Cercetările efectuate asupra modului în care pacienţii reacţionează la diagnosticul de cancer, cum acceptă și se resemnează sau refuză ideea și lupta împotriva bolii au permis sistematizarea unor stadii ale reacţiilor emoţionale. S-a demonstrat că nivelul intelectual, educaţia, mentalitatea și credinţa religioasă au un rol însemnat în formarea unei conduite psihologice faţă de boală.

Tristeţea și supărarea sunt considerate reacţii normale și care apar periodic, dar se pune problema de a identifi ca nivelul până la care aceste reacţii sunt considerate normale. Anxietatea poate fi o componenţă a adaptării normale la boală. În multe cazuri, reacţiile sunt limitate în timp și pot motiva pacientul în a face ceva în vederea reducerii anxietăţii pentru a se putea adapta mai efi cient la situaţia de boală.

Contextul sociocultural infl uenţează felul în care este perceput diagnosticul de cancer și boala în general. Ca urmare, mulţi oameni continuă să considere cancerul o boală incurabilă, iar unii cred că este și contagioasă.

Leventhal și colab., prezentând atât argumente teoretice, cât și experimentale, arată că, pentru înţelegerea factorilor care ameninţă sănătatea și boala, oamenii utilizează teorii implicate ale bolii sau scheme cognitive ale bolii, care au următoarele implicaţii:

convingerile despre sănătate ale pacienţilor sunt structurate;• teoriile implicate se referă, în primul rând, la simptomele percepute subiec-• tiv și la atribuţiile referitoare la cauzele simptomelor;

Cu alte cuvinte, în momentul confruntării cu boala, indivizii caută informaţii despre această ameninţare, interpretează informaţia în funcţie de reprezentările existente în sistemul lor cognitiv și apoi selectează, pe baza acestor interpretări, modalitatea cea mai adecvată de coping. Rezultatele copingului sunt apoi evaluate, iar această evaluare secundară este utilizată pentru reestimarea interpretării bolii și pentru planifi carea modalităţilor viitoare de coping.

Reacţia, la afl area diagnosticului, atitudinea de neîncredere faţă de efi cienţa tratamentului poartă amprenta concepţiilor sociale, culturale și a propriilor concepţii despre cancer.

Unii bolnavi devin dezorientaţi, nu știu cum să se compare și cum să reacţioneze în faţa unui astfel de boli, cum să spună sau să ascundă o realitate care le poate modifi ca, după părerea lor, imaginea în faţa oamenilor, relaţiile sociale, situaţia la locul de muncă sau chiar în familie.

Informarea corectă a populaţiei privind importanţa studiului de viaţă sanogen, a recunoașterii simptomelor specifi ce bolii și importanţa prezentării timpurii la


medic reprezintă o necesitate stringentă. Oferirea informaţiilor necesare are efecte benefi ce atât în prevenţia, cât și în adaptarea psihologică la diagnosticul de cancer, ceea ce impune realizarea unor programe în această direcţie. Suportul psihologic, modifi carea cerinţelor iraţionale care determină reacţii și comportamente dezadaptive pot ajuta pacienţii să-și privească boala dintr-o altă perspectivă: mai pozitivă și mai optimistă. În această etapă, este imperios necesară ameliorarea educaţiei pacienţilor în problemele generale privind tratamentul, efectele secundare, pentru a înlătura confuzia și informaţiile eronate.

CONCLUZII1. S-a demonstrat că nu evenimentele de viaţă cu care ne confruntăm (boala

canceroasă) sunt cele care determină apariţia reacţiilor emoţionale, ci felul în care acestea sunt percepute și interpretate.

2. Abordările biologice, clinice, sociologice, comportamentale și cognitive aduc, fi ecare, contribuţii valoroase la înţelegerea și descrierea personalităţii pacienţilor cu boli canceroase.

3. S-a demonstrat faptul că tulburările emoţionale sunt mai intense la paci-enţi, comparativ cu membrii familiei care sunt mai stabili emoţional și au un nivel relativ mai scăzut al perceperii distresului, în ciuda ostilităţii și a dispoziţiei anxioase prezente.

BIBLIOGRAFIE

1. Boider, A. K. De Nor, (1997): Psychological distress and intrusive thoughts in cancer patients, J. Nerv. Ment. Dis; 185: p. 346- 348.

2. G. Dowse, (2000): Psychological edjustment to cancer. Th e comparative eff ectiveness of interpersonal psychotherapy and cognitive – behavioral therapy. (Medline).

3. D. Spiegel. (2002): Eff ects of psychotherapy on cancer survival, Nature Reviews cancer, 2 (5): p. 383-389.

4. W. M. Mager, M. A. Andrykowski. (2002): Communication: patients perceptions and psychological adjustment, Psychooncology, 11 (1): p. 35-46.

143

FACTORII CE DETERMINĂ MORBIDITATEA POPULAŢIEI RAIONULUI BRICENI PRIN DIABET ZAHARAT ȘI MĂSURI

DE DIMINUARE A LOR

A. Cotorcea (Centrul de Medicină Preventivă Briceni)

REZUMAT

Diabetul zaharat, ca maladie neinfecţioasă, prezintă o problemă prioritară de sănătate publică în raionul Briceni. Analiza morbidităţii constată că, mai des, este afectat sexul feminin, cei cu obezitate, cu antecedente ereditare.

Utilizând chestionarea gospodăriilor individuale, s-a stabilit originea alimen-telor consumate la domiciliu, structura raţiei alimentare și a cantităţii constituen-telor, activităţile de întreţinere a modului sănătos de viaţă, deprideri dăunătoare de comportament. Analiza multifactorială a determinat o legătură de corelaţie pu-ternică, directă între morbiditatea prin DZ și colecistită, colangită, pancreatită.

Pe un eșantion de 666 bolnavi diabetici, s-au stabilit maladiile sau stările conco-mitente care au contribuit la apariţia lui; consecinţele complicaţiilor; tabloul clinic.

În raionul Briceni, se efectuează măsuri de prevenţie și profi laxie a DZ stipulate în programul raional, cum ar fi : de depistare și evidenţă, educaţionale, instruirea cadrelor medicale, asigurarea pacienţilor cu preparate antidiabetice.

SUMMARY

Pancreatic (insular) diabetes, as noninfectious disease, is the public health pri-ority problem in Briceni district. Th e morbidity analysis shows that females, peo-ple with obesity and those who have genetic predisposition are mostly subjected to this disease.

Origin of food consumed at home, structure of alimentary rates and quantity of constituents, healthy life leading, pernicious habits were found out, aft er testing the individual sectors. Multifactor analysis determined strong direct correlation link, between the PD morbidity and cholecystitis, cholangiectasis, pancreatitis.

Diseases or concomitant states, that contributed to their apparition, complica-tion consequences, clinical presentation were established on the model of 666 of

144


people suff ering of diabetes.Measures of prevention and prophylaxis of PD stipulated in District Program

are eff ectuated in Briceni district, such as detection and evidence, educational, health care manpower instruction, patients’ provision with antidiabetic drugs.

INTRODUCEREDiabetul zaharat (DZ), ca boală cronică determinată de secreţia insufi cientă

de insulină de către celulele “Beta” din insulele pancreatice duce la tulburări ale metabolismului, în primul rînd ale celui glucidic.

Conform datelor publicaţiilor de specialitate, DZ este o maladie de nutriţie cu frecvenţă ridicată, care afectează toate categoriile de populaţie. Peste 180 mil. de oameni pe globul pămîntesc suferă de această maladie. Boala afectează toate v\rstele, însă cel mai des fac boala cei cu v\rsta mai sus de 50 de ani (>51%) și femeile (>56%).

Prin cercetări știinţifi ce, s-a constatat că de la 52 pînă la 93% din populaţia globului se afl ă sub infl uenţa diferiţilor factori de risc ai bolilor cronice necontagioase, alimentaţia iraţională fi ind însă cauza principală a cardiopatiei ischemice, hipertensiunii arteriale, obezităţii și DZ.

Această maladie neinfecţioasă esre o problemă prioritară de sănătate publică atât în ţară, cât și în raionul Briceni. În ultimii ani, în raionul Briceni se înregistrează o creștere progresivă a numărului de bolnavi diabetici (de la 273 în 1995 pînă la 666 în anul 2007). Incidenţa diabetului zaharat demonstrează, de asemenea, o creștere semnifi cativă de la 8,1 pînă la 8,7 la 10 mii populaţie, iar prevalenţa a sporit de la 91,3 până la 107,7 la 10 mii populaţie.

O majorare pronunţată a morbidităţii prin diabet zaharat în raionul Briceni are loc în anii 2001-2005. Cei mai înalţi indici ai morbidităţii se înregistrează în: or. Briceni, satele Larga, Corjeuţi. Morbiditatea, pe vârste, se distribuie, respectiv: la vîrsta de 15-29 ani – 5%; de 30-49 ani – 36% și mai mult de 50 ani – 59% din cei care fac boala. Analizând morbiditatea pe sexe, se constată că, mai des, diabetul zaharat se înregistrează la sexul feminin, ponderea cărora alcătuiește 56,9% , la sexul masculin – 43,1%.

În urma analizei datelor obţinute prin adresabilitate, s-a constatat că 46,9% din numărul bolnavilor cu diabet zaharat suferă de obezitate; 41,3% sunt supraponderali; 37,9% au hipertensiune arterială; 17,1% au antecedente ereditare; 51,3% suferă de boli de vecinătate (hepatite, colecistite, pancreatite).

MATERIAL ȘI METODEÎn cercetare, a fost utilizat statutul scioeconomic al populaţiei. Pentru activităţile

de colectare, verifi care, procesare a datelor au fost organizate echipe în teren din specialiștii CMP, medicii de familie. Intervievatorii au fost instruiţi în cadrul


145

unui seminar, care a inclus instrucţiuni cu privire la completarea chestionarelor. În anul 2005, au fost chestionate 345 gospodării în toate localităţile raionului, cu un număr de 1144 membri ai familiilor.

REZULTATE ȘI DISCUŢII1. În rezultatul studiului, s-a stabilit originea alimentelor consumate la do-

miciliu.

Tabelul 1. Structura produselor alimentare folosite de populaţie prin prisma sursei de asigurare (în %).

Nr. d/o

Pâin

e

Crup

e

Lapt

e,br

ânză

Carn

e

Peșt

e

Ule

i ve

geta

l

Legu

-me

Fruc

te

Con

serv

e

1. De la piaţă - 4,1 16,6 24,7 70,7 63,2 17,0 17,7 0,72. De la magazin 46,6 64,6 5,7 10,1 29,3 27,1 1,3 0,9 42,33. Lotul casnic 53,4 31,3 77,7 65,2 - 9,7 81,7 81,4 57,0

Asfel, populaţia rurală obţine principalele produse alimentare de pe loturile casnice.

2. Cantitatea medie a principalelor produse alimentare folosite de membrii adulţi ai familiei pe parcursul unei săptămîni (7 zile) se distribuie, respectiv:

Tabelul 2.

Nr.d/o Denumirea produselor alimentare Catitatea (gr/

buc./ml)

1. Pâine și produse de panifi caţie, făină de grâu, porumb, crupe 1868,3

2. Lapte 454,73. Lactate (brânză, lapte bătut, lapte acru) 437,94. Carne, mezeluri, conserve din carne 156,85. Pește proaspăt, congelat, conservat 76,46. Ouă 47. Zahăr, dulceaţă, gemuri, bomboane 291,78. Legume, conserve din legume 405,09. Cartofi 1051,8

10. Fructe, conserve din fructe 361,011. Ulei vegetal 157,7

146


12. Grăsimi animaliere (unt, slănină) 62,713. Vin 937,714. Rachiu, basamac. Coniac 1324,2

Rezultatul analizei structurii raţiei alimentare și a cantităţii constituentelor acestora demonstrează că în consumul populaţiei rurale predomină pâinea și produsele de panifi caţie, cartofi i, zahărul, produsele de patiserie și cofetărie, adică carbohidraţii (3211,8 gr ori 60,3%). Produsele alimentare de origine animalieră (sursa principală de aminoacizi esenţiali constituie 1125,8 gr, ori 21,1%). Legumele și fructele sunt consumate în cantităţi insufi ciente pentru necesităţile vitale (14,4%). Predominarea în alimentaţie atât a carbohidraţilor cât și abuzul de alcool conduce la obezitate și supraponderabilitate, care sunt factori de risc în apariţia DZ.

3. Practică activităţi de întreţinere a modului sănătos de viaţă cum ar fi : gim-nastică de înviorare – 14,2%; o dată în an, folosesc concediul pentru odihnă 38,8%; parcurg pe jos, în fi ecare zi, nu mai puţin de 4 km – 44,6%; plimbări la aer liber – 48,9%.

4. Consemnăm, printre deprinderile dăunătoare de comportament (numai pentru adulţi): folosesc zilnic alcool în cantităţi mai mult de 400 ml – 15,0%, folo-sesc alcool o dată în săptămână în cantitate pînă la 700 ml, 37,3%, folosesc alcool o dată în lună, în cantitate până la 500 ml 14,7%, fumează regulat mai mult de 13 ţigări pe zi 34,7%.

5. Pe parcursul anului precedent, membrii familiei au suferit de: hipertensiune arterială – 18%, diabet zaharat – 4%, obezitate – 13%, afecţiuni ale aparatului digestiv – 27%, afecţiuni ale aparatului cardiovascular.

Din analiza multifactorială a DZ, s-a determinat o corelaţie puternică, directă între morbiditatea prin DZ și colecistită, colangită, pancreatită; o legătură medie, directă între morbiditatea prin diabet zaharat și maladiile cardiovasculare; o corelaţie slabă, dar directă, cu bolile sistemului nervos.

Pe un eșantion de 666 bolnavi diabetici, am stabilit că, la apariţia lui, au contribuit maladii ori stări concomitente, cum ar fi : pancreatitele (67,5%), hepatitele (39,8%), colecistitele (31,9%), obezitatea, îndeosebi cea abdominală (21,7%), hipertensiunea arterială (19,7%), ereditatea (7,1%), abuzul de glucide, stresul, stări psihice, sedentarismul.

Prin consecinţele sale, DZ provoacă invalidizarea persoanelor în vârsta apte de muncă (11,7%); cele mai frecvente complicaţii s-au manifestat prin procese infecţioase (53,1%), polineuropatia diabetică (49,7%), insufi cienţa renală (27,3%), gangrena extremităţilor (15,7%), coma diabetică (9,3%); infarctul miocardic (9,3%), pierderea vederii (9,1%).

Majoritatea bolnavilor de DZ au avut simptoame însoţite de: pierderea în greutate, oboseală, urinare frecventă, sete excesivă. De menţionat, că la bolnavii cu DZ de tipul II tabloul clinic nu întotdeauna este evident, se manifestă diferit după severitate și cu simptome diferite. La unii bolnavi, există o perioadă (uneori


manifestată pe o perioadă poate, și cîţiva ani) în care diagnosticul de diabet nu era stabilit; altă difi cultate obișnuită este asocierea lui cu obezitatea, ricul de insulinorezistenţă moștenit. Bolnavii care au moștenit această anomalie și au devenit obezi, cu o activitatea fi zică mai scăzută, au făcut o insulino-rezistenţă mai severă.

CONCLUZIIÎn baza rezultatului evaluării factorilor de risc la apariţia DZ și pentru diminuarea

lor, în raionul Briceni, se efectuează măsuri de prevenţie și profi laxie stipulate în Programul raional (aprobat prin Decizia Consiliului raional), cum ar fi :

educaţionale (propagarea în masă a cunoștinţelor referitor la menţinerea • masei corporale normale; promovarea modului sănătos de viaţă – non-ta-bacizm, non alcool, non-stres; propagarea restricţiei de folosire în alimen-taţie a glucidelor rafi nate și a grăsimilor, a preparatelor medicamentoase diabetogene și a celor cu conţinut sporit de colesterol, promovarea educaţi-ei fi zice și a sportului, a lucrului fi zic conform vârstei); depistarea și evidenţa persoanelor cu eriditatea pozitivă pentru diabet, de-• pistarea precoce a diabetului prin investigaţii în masă a populaţiei, cu aju-torul testului oral de tolerenţă la glucoză, a bolnavilor cu boli de vecinătate (hepatite, pancreatite), dispensarizarea bolnavilor cu diabet;depistarea și evidenţa bolnavilor cu hipertensiune arterială, ateroscleroză, • hipercolesterolemie;instruirea cadrelor medicale în problemele diabetologiei preventive;• extinderea în practica medicală a programului “Școala diabetului”;• activitatea de reproducere și planifi care a familiei pentru bolnavii cu dia-• bet, prevenirea malformaţiilor congenitale la nou-născuţi prin protejarea gravidelor;asigurarea pacienţilor de profi l cu preparate antidiabetice, procurate pre-• ponderent în mod centralizat.

BIBLIOGRAFIE

1. N. Crivoi. Evaluarea morbidităţii prin diabet zaharat în populaţia sectorului Edineţ. Materialele Congresului V al igieniștilor, epidemiologilor și microbiologilor din Re-publica Moldova, Chișinău, p. 2003.

2. Popa. Neurologie. Editura “Naţional”. 1997. 3. I. Zota, V. Vatamanu. Dicţionar terminologic de patologie generală. Chișinău. Știinţa.

1991.4. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova “Cu privire la Programul naţional de pro-

fi laxie și combatere a diabetului zaharat “MoldDiab” pentru a. 2006-2010” nr. 439 din 26.04.06. MO nr. 70-72 din 05.05.06.

148

MANAGEMENTUL EVIDENŢEI ȘI AL ANALIZĂRII DIVERGENŢELOR DINTRE CONCLUZIILE IMAGISTICE

ȘI DIAGNOSTICELE MORFOPATOLOGICE

A. Roșca (Centrul de Imagistică Medicală și Radioterapie al Ministerului Sănătăţii al Republicii Moldova),

V. Bairac (Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie “Nicolae Testemiţanu”)

INTRODUCEREAmeliorarea calităţii diagnosticului și a tratamentului pacienţilor cu cele mai

diverse maladii reprezintă principalul obiectiv al sistemului de sănătate publică din orice ţară. Conex cu acest deziderat este și sporirea calităţii diagnosticului imagistic (DI), ca parte componentă și importantă a procesului de diagnostic general.

Calitatea DI depinde de gradul utilizării metodelor adecvate de profi l, care pot asigura obţinerea informaţiei necesare, infl uenţată în mare măsură de nivelul de pregătire a personalului serviciului imagisticii medicale (IM), de utilizarea instalaţiilor și a utilajelor moderne performante etc.

Concomitent, una din căile efi ciente de ameliorare a DI rămâne a fi analizarea retrospectivă a erorilor comise în activitatea cotidiană a personalului serviciului de IM și concluziile corecte, rezultate din această analizare. Procedeul prevede extrapolarea legităţilor depistate și infl uenţa acestora asupra activităţii personalului serviciului de IM și a unor specialiști în parte. Încă N. I. Pirogov considera, pe bună dreptate, că numai prin studierea erorilor comise la patul pacientului este posibilă perfecţionarea în domeniul artei medicale.

Unii medici imagiști divizează erorile de DI doar în erori de hiperdiagnostic și de hipodiagnostic, condiţionate de interpretarea incorectă a modifi cărilor depistate la utilizarea tuturor posibilităţilor metodei de IM, la aplicarea insufi cientă (incompletă) a metodelor de IM și de limita posibilităţilor în cauză.

O altă categorie de medici imagiști se conduce de tactica divizării erorilor de diagnostic al acestora în patru grupe: interpretarea incorectă a informaţiilor clinice și de IM, evoluţia atipică a maladiei, utilizarea incompletă a metodelor de IM și limita posibilităţilor metodelor sus-numite.


149

Un al treilea grup de medici imagiști, familiarizaţi mai temeinic cu diversele aspecte ale procesului de analizare a divergenţelor dintre concluziile imagistice și diagnosticele clinice și morfopatologice, consideră că motivele comiterii erorilor de diagnostic sunt mai diverse și includ:

defectele de interpretare a informaţiilor din anamneză;• utilizarea insufi cientă a examenelor de laborator și imagistice;• evaluarea superfi cială a rezultatelor acestora;• defecţiunile managementului consultativ;• evoluţia atipică a maladiilor;• supravegherea de scurtă durată și incorectă a pacientului;• starea gravă a pacientului, care face difi cilă investigarea lui completă;• frecvenţa mică a maladiei.•

În același timp, L. Chișinevschi (1967) divizează cauzele principale ale ei divergenţă dintre concluzia radiologică și diagnosticul clinic în următoarele grupe:

difi cultăţile reale, exitente în examinarea de radiodiagnostic medical (RDM), starea gravă a pacientului și limitarea duratei de supraveghere a acestuia, evidenţa necalitativă și interpretarea eronată a informaţiilor anamnezice, clinice și de laborator, utilizarea insufi cientă a metodelor de RDM, limita posibilităţilor de diagnostic ale acestor metode.

MATERIALE ȘI METODERezultatele studiului au fost obţinute prin examinarea literaturii de specialitate

și a unor acte instructiv–metodice (instrucţiuni, recomandări metodice, scrisori informative etc.), a fi șelor de ambulator, a foilor de observaţie clinică a pacienţilor operaţi și a necropsiilor, utilizând metodele documentară și de analiză comparativă.

REZULTATE ȘI DISCUŢIIConform informaţiilor de care dispune Centrul de Imagistică Medicală

și Radioterapie al Ministerului Sănătăţii (CIMRMS), valoarea indicatorului divergenţelor dintre concluziile imagistice și cele după intervenţiile chirurgicale și morfopatologice variază între 1% și 10%. Cauza principală a diferenţei mari de valori ale indicatorului sus-numit este utilizarea diverselor metode în estimarea acestuia și absenţa unei clasifi cări unifi cate a concluziilor eronate în dependenţă de motivele erorilor comise.

Determinarea valorii indicatorului de coincidenţă a concluziilor medicilor imagiști cu rezultatele intervenţiilor chirurgicale și ale examinărilor morfopatologice se realizează după o metodologie simplă. Se ia în considerare numărul pacienţilor examinaţi iniţial prin aplicarea metodelor de IM, ulterior supuși intervenţiilor

150


chirurgicale pe parcursul anului de referinţă în instituţia medico-sanitară publică (IMSP), care se consideră egal cu 100%. Numărul pacienţilor cu divergenţe de diagnostic dintre rezultatele intervenţiei chirurgicale și concluziile medicilor imagiști se marchează cu litera X. Alcătuind o ecuaţie simplă și realizând un calcul elementar, putem determina valoarea indicatorului dorit. Spre exemplu, în anul de studiu au fost supuși intervenţiilor chirurgicale 300 de pacienţi, investigaţi prin utilizarea metodelor de IM, cifră care se consideră egală cu 100%. Divergenţe de diagnostic dintre concluziile imagistice și informaţiile postoperatorii au avut loc la 15 pacienţi, ceea ce constituie X%.

Prin alcătuirea următoarelor ecuaţii300 pacienţi – 100% 15% – X %stabilim că valoarea indicatorului necoincidenţei concluziilor medicilor

imagiști cu diagnosticele postoperatorii în IMSP, pe parcursului anului vizat, constituie 5%.

Calcularea valorii indicatorului divergenţelor dintre concluziile imagistice și diagnosticele morfopatologice se realizează similar: numărul celor decedaţi și investigaţi prin metodele de IM în IMSP, studiat în perioada analizată, se consideră egal cu 100%, iar numărul celor decedaţi la care concluziile medicilor imagiști nu au coincis cu concluziile morfopatologice se marchează cu X%.

Dacă numărul cazurilor examinate este mic și calcularea valorii indicatorului în cauză nu este posibilă, numărul diagnosticelor eronate se coraportează, în mod elementar, la numărul decedaţilor.

O modalitate mai detaliată de analizare a necoincidenţelor vizate este divizarea informaţiilor acumulate și calcularea valorii indicatorilor în dependenţă de motivele care au condus la divergenţe de diagnostice, ţinându-se cont de localizarea maladiilor (organele cutiei toracice, sistemul locomotor etc.). Această modalitate poate fi aplicată cu succes în IMSP mari (spitalele republicane, municipale etc.). Un loc aparte în acest proces trebuie să-i revină analizării indicatorilor divergenţelor de diagnostice în cazul examinărilor clinico-imagistice ale pacienţilor oncologici, informaţii care se includ într-un spaţiu aparte în registru.

În condiţiile actuale de utilizare preponderentă a tehnologiilor moderne, este necesară sistematizarea și reglementarea evidenţei activităţii cu analizarea divergenţelor dintre concluziile imagistice și diagnosticele morfopatologice prin elaborarea unei clasifi cări unifi cate a concluziilor eronate ale medicilor imagiști în dependenţă de motivele erorilor, aplicând o metodologie unică în determinarea indicatorului principal al calităţii imagisticii medicale – divergenţele dintre concluziile imagistice și diagnosticele clinice.

Ca urmare a informaţiilor obţinute, șeful secţiei (cabinetului) perfectează un raport despre calitatea IM în instituţia medico-sanitară publică în perioada vizată (de regulă, un an) pentru includerea acestuia în raportul anual al instituţiei în (cauză în unele cazuri, pentru necesităţile de serviciu, conducerea instituţiei


151

poate solicita informaţii lunare, trimestriale sau semestriale). În același raport, trebuie incluse totalurile compartimentului de diagnostice imagistice, stabilite în IMSP vizată, și corectarea diagnosticelor cu care pacientul a fost trimis din alte instituţii, efectuând o expertizare a trimiterilor din IMSP de către specialistul abilitat al instituţiei în care se elaborează această expertizare.

În timpul verifi cărilor planifi cate ale stării și activităţii secţiilor (cabinetelor) de IM, specialiștii principali netitulari în IM (radiodiagnostic, ecografi e și medicină nucleară) sau medicii experţi ai CIMR MS RM apreciază activitatea de evidenţă și de analizare a divergenţelor de diagnostice, efectuând o estimare expertizată selectivă a corectitudinii repartizării erorilor medicilor imagiști conform clasifi cării menţionate anterior și determină veridicitatea motivelor de diagnostic eronat.

Studierea detaliată a motivelor erorilor de diagnostic ale medicilor imagiști permite determinarea obiectivelor concrete pentru perfecţionarea asistenţei imagistice pacienţilor.

Un rol primordial în analizarea coincidenţei concluziilor medicilor imagiști cu diagnosticele clinic și morfopatologic îl are managementul evidenţei și al efectuării analizării divergenţelor dintre aceste decizii ale specialiștilor din domeniile sus-menţionate. Acest management în IMSP care dispun de serviciile chirurgical și morfopatologic se realizează ţinându-se cont de informaţiile despre:

1. identitatea pacientului (numele, prenumele, anul nașterii etc.);2. diagnosticul clinic;3. informaţia cu caracter imagistic din IMSP care îndreaptă pacientul în altă

IMSP (staţionar, ambulator), tipurile investigaţiilor de IM, efectuate paci-entului, denumirea IMSP din care a sosit pacientul;

4. concluzia medicului imagist;5. diagnosticul postoperator și/sau morfopatologic.6. necoincidenţa diagnosticului în cazurile maladiei principale, al complicaţi-

ilor celor mai importante și în cazul maladiilor concomitente importante.Ţinând cont de datele din literatura de specialitate, de experienţa activităţii

personale și a secţiilor (cabinetelor) de IM ale IMSP din republică, actu-almente expertizate de către specialiștii CIMR MS RM, cea mai optimă și mai complexă clasifi care a erorilor de diagnostic ale medicilor imagiști o considerăm a fi următoarea:

a. acumularea și interpretarea superfi cială a informaţiilor din anamneza pa-cientului și a celor de ordin clinic, existenţa defecţiunilor în managementul consultativ, supravegherea de scurtă durată și necalitativă a pacientului;

b. examinarea insufi cientă în cadrul investigaţiilor de laborator și a celor ima-gistice, inclusiv a celor non-ionizante: ecografi e, termografi e și rezonanţă magnetică;

c. utilizarea parţială a posibilităţilor metodelor de IM (absenţa experienţei cuvenite a medicilor imagiști în aplicarea metodelor complicate de IM-

152


ecografi a Doppler, angiografi a etc., absenţa instalaţiilor și a utilajelor per-formante, starea gravă a pacientului, evoluţia atipică a maladiei);

d. interpretarea incorectă a simptomatologiei imagisticii medicale;e. posibilităţile limitate de diagnostic ale metodelor de IM, evoluţia atipică și

incidenţa destul de mică a maladiei.Toate aceste 4 grupe de posibile erori sunt incluse în Tabelul 1.

Tabelul 1. Rezultatele analizării coincidenţelor concluziilor imagistice cu diagnosticele morfopatologice.

N d

/o

Loca

lizar

ea

mal

adiil

or

Num

ăr p

acie

nţi

oper

aţi ș

i/sau

de

ceda

ţiTo

tal

dive

rgen

ţe

de

diag

nost

ic

Inclusiv, din cauza

Med

ic im

agist

abs. % A B C D E

abs. % abs. % abs. % abs. % abs. %

1Organele cutiei toracice

2Organele tubului digestiv

3Organele sistemului locomotor

4Organele sistemului urinar

5Organele si sistemele diverse

6

TotalInclusiv, pacienţi cu neoforma-ţiuni

Diversitatea motivelor care pot infl uenţa apariţia erorilor în DI impune aten-ţionarea medicilor imagiști despre necesitatea ierarhizării acestor motive în con-text cu importanţa și cu gravitatea lor. În această ordine de idei, motivele incluse în alineatele c și d, trebuie luate în considerare, în primul rând, fi ind studiate


153

aprofundat, fi indcă ambele pot predomina, constituind indicatorul principal al calităţii asistenţei de IM. Ele caracterizează nivelul pregătirii speciale a medicului imagist, al cunoașterii de către acest specialist a problemelor generale și particu-lare ale IM, al simptomatologiei acesteia, demonstrând cunoașterea și aplicarea de către fi ecare medic imagist a metodelor speciale și suplimentare de IM.

Așadar, estimarea reală a calităţii asistenţei de IM în orice teritoriu administrativ sau în fi ecare IMSP poate fi realizată prin analizarea detaliată a divergenţelor dintre concluziile medicilor imagiști și diagnosticele clinice, apărute din cauza motivelor incluse în alineatele C și D. Rezultatele acestor estimări trebuie să servească la elaborarea măsurilor de ameliorare a calităţii asistenţei de IM, pentru majorarea nivelului de cunoștinţe al medicilor imagiști, însușirea noilor metode speciale de IM, care asigură obţinerea informaţiei necesare în cazul celor mai diverse maladii etc.

Coincidenţa concluziilor imagistice cu diagnosticele stabilite după intervenţiile chirurgicale și după efectuarea examinărilor morfopatologoce este cel mai veridic indicator al estimării calităţii asistenţei de IM. Programele moderne de asigurare a calităţii și a controlului calităţii acestui tip de asistenţă prevăd includerea incontestabilă a analizării retrospective a erorilor comise în timpul examenelor imagistice. Analizarea detaliată a motivelor care au condus la stabilirea unui diagnostic eronat de către medicii imagiști oferă posibilitatea estimării reale a nivelului asistenţei de IM acordată populaţiei în IMSP, permite elaborarea măsurilor manageriale concrete vizând ameliorarea calităţii asistenţei de IM, perfecţionarea personalului serviciului în cauză, dotarea acestor instituţii cu instalaţii și utilaj modern performant, planifi carea asigurării necesităţii serviciului de IM cu consumabilele necesare etc.

Efectuarea sistematică a acestei analizări, cu elaborarea informaţiilor despre divergenţele dintre concluziile medicilor imagiști și diagnosticele clinice contribuie, în mod inevitabil, la ameliorarea calităţii de IM, depistarea precoce a multor maladii, aplicarea oportună și raţională a tacticilor de tratament al pacienţilor etc.

Realizarea obligatorie și evidenţa coincidenţei concluziilor imagistice cu diagnosticele morfopatologice, organizarea permanentă a conferinţelor clinico- imagistice cu participarea activă a medicilor imagiști, a medicilor clinicieni și a medicilor morfopatologi asigură ameliorarea durabilă a calităţii serviciului de IM. Discutarea și depistarea motivelor de divergenţă a concluziilor medicilor imagiști cu diagnosticele clinice și morfopatologice reprezintă unul dintre principalele obiective ale secţiei (cabinetului) de imagistică medicală.

Discuţiile clinice vizând erorile de diagnostic organizate în cadrul conferinţelor spitalicești și al celor din secţiile de profi l sunt menite să contribuie la sporirea gradului de califi care a personalului serviciului de IM.

Organizarea seminarelor și a conferinţelor pe problemele actuale ale IM, frecventarea permanentă a ședinţelor societăţilor de profi l și ale celor din domeniile adiacente, a cursurilor de perfecţionare a cunoștinţelor din domeniu,

154


atestarea regulată a cadrelor serviciului de IM în comisiile respective de atestare contribuie esenţial la diminuarea numărului erorilor medicilor imagiști în acordarea asistenţei populaţiei.

Un rol important în studierea informaţiilor despre divergenţele existente dintre concluziile imagistice și diagnosticul clinic trebuie să-i revină specialistului principal netitular în imagistică al Ministerului Sănătăţii. Acesta este obligat să studieze detaliat informaţiile în cauză prin conlucrarea cu instituţiile de cercetări știinţifi ce, cu clinicile universitare etc., argumentând știinţifi c și elaborând acte normative, inclusiv și recomandări metodice, cu implementarea acestor măsuri în practică.

Perfecţionarea permanentă a cunoștinţelor medicilor imagiști în diverse compartimente IM (radiodiagnostic, ecografi e etc.) și în specializările adiacente, însușirea unor metode noi de diagnostic și tratament (ecografi c, radiodiagnostic intervenţional etc.), discutarea în cadrul conferinţelor clinico-imagistice a erorilor de diagnostic cu analizarea detaliată a motivelor de comitere a acestora, ameliorarea considerabilă a calităţii și a posibilităţilor exploataţionale ale instalaţiilor și ale utilajelor de IM sunt căile principale pentru ameliorarea calităţii serviciului de IM și diversifi carea capacităţilor rezolutive ale acestuia.

Implementarea clasifi cării unifi cate de comparare a concluziilor imagistice cu rezultatele intervenţiilor chirurgicale și a necropsiilor permite estimarea reală a valorilor indicatorilor nivelului asistenţei de profi l în IMSP, ceea ce va contribui la ameliorarea calităţii asistenţei de IM, acordată populaţiei.

CONCLUZIIStudierea multilaterală a motivelor comiterii erorilor de diagnostic ale medicilor

imagiști va permite determinarea obiectivelor concrete pentru perfecţionarea asistenţei de IM acordată populaţiei.

Semnifi caţia efectuării permanente și calitative a analizării coincidenţei diagnosticelor imagistice cu cele clinice și morfopatologice actualmente sporește vădit datorită implementării programului de asigurare a calităţii și a controlului calităţii în medicină, inclusiv în IM.

Unifi carea sistemului de evidenţă și de analizare a divergenţelor dintre concluziile medicilor imagiști și diagnosticele chirurgicale sau morfopatologice permite estimarea reală și compararea valorilor indicatorilor nivelului de acordare a asistenţei de IM, ceea ce va contribui la ameliorarea calităţii asistenţei de profi l a populaţiei.

Căile principale pentru ameliorarea calităţii IM și lărgirea posibilităţilor metodei de IM sunt următoarele: necesitatea perfecţionării permanente a cunoștinţelor medicilor imagiști în diverse compartimente ale IM și ale specializărilor adiacente, însușirea noilor metode de DI, efectuarea regulată a discuţiilor clinico-imagistice vizând motivele comiterii erorilor și ameliorarea esenţială a calităţii și a capacităţilor exploataţionale ale instalaţiilor și utilajelor de IM.


BIBLIOGRAFIE

1. Кишинёвский Л. Е. Методические вопросы изучения рентгенологической помощи в республике (по материалам Молдавской ССР). Автореферат диссертации на соискание учёной степени кандидата медицинских наук. Москва, 1966, с. 12-14.

2. Качественные показатели и методика изучения деятельности рентгено-логических кабинетов (методическое письмо). Кишинёв, 1971, с. 17-19, 29-30.

3. Учёт и анализ расхождений рентгенологических и анатомических диагнозов (методические рекомендации). Москва, 1975, 9 с.

4. Методические указания по повышению качества рентгенологической помощи населению. Минздрав, 1981, 15 с.

156

ASPECTE DEZINFECTOLOGICE PRIVIND ÎNREGISTRAREA ȘI UTILIZAREA PREPARATELOR DEZINFECTANTE

ÎN REPUBLICA MOLDOVA

V. Ţurcan (Centrul de Medicină Preventivă Municipal Bălţi), S. Oglindă, V. Lâsenco (Ministerul Sănătăţii al Republicii Moldova)

REZUMAT

În această lucrare se prezintă unele aspecte ale situaţiei create în Republica Moldova privind înregistrarea de stat a preparatelor dezinfectante. Sunt elucidate principalele probleme ce ţin de utilizarea incorectă a germicidelor în instituţiile medico-sanitare din ţară și de importanţa corectitudinii aprecierii la toate etapele de cercetare a calităţii, efi cacităţii și inofensivităţii dezinfectantelor. Se accentuea-ză importanţa utilizării chimiopreparatelor în conformitate cu cerinţele actelor normative și legislative pentru excluderea formării și circulaţiei tulpinilor mi-crobiene rezistente în instituţiile medico-sanitare și alte obiective epidemiologic semnifi cative. Se menţionează importanţa elaborării metodologiei standardelor de apreciere a bacteriorezistenţei la preparatele dezinfectante și implementarea monitoringului microbiologic.

Cuvinte-cheie: preparate dezinfectante, compoziţie chimică, monitoring dezin-fectologic și microbiologic, substanţă activă, rezistenţa microorganismelor.

SUMMARYIn this work some aspects of the created situation are presented to Republics

Moldova concerning the state registration the disinfections preparation. It is relieved the problems, concerning wrong application germicide in medical institutions of the country and value of correct defi nition the problems are refl ected in all investigation phases of quality, effi ciency and safety dezinfections means. Value of application chemical preparations according to normative and acts for exception of formation and circulation resistant microorganisms in medical institutions and others epidemiological signifi cant objects is accented.

Importance of development of standard methods of defi nition of stability of microorganisms and introductions of microbiological monitoring is marked.


157

Rezultatele activităţii serviciului sanitaro-epidemiologic de stat al Republicii Moldova, în ultimii ani, au permis evidenţierea problemelor medico-igienice, epidemiologice, dezinfectologice prioritare, aprecierea importanţei și aportului unor factori de mediu cu infl uenţă nocivă asupra sănătăţii populaţiei umane, perfectarea și implementarea unor noi aspecte în sistemul de dirijare a calităţii mediului înconjurător, a securităţii igienice, epidemiologice și dezinfectologice a omului. Parte imprescriptibilă a diagnosticului dezinfectologic rămâne aprecierea riscului acţiunii complexului de factori ai procesului dezinfectologic asupra sănătăţii publice. Cerinţele în accesiune înaintate serviciului sanitaro-epidemiologic de stat determină necesitatea de mobilizare a tuturor eforturilor și posibilităţilor pentru prestarea măsurilor dezinfectologice populaţiei în plinitate, calitativ și efi cient (1,2,3).

Efi cacitatea tehnologiilor dezinfectologice este una din condiţiile principale în profi laxia nespecifi că a bolilor transmisibile (10).

Prima etapă a profi laxiei nespecifi ce include selectarea corectă a preparatelor dezinfectante (PD). Majoritatea sortimentului germicidelor nu întotdeauna soluţionează problema sanitaro-epidemiologică creată (11, 12, 13). Actualmente, pe piaţa Republicii Moldova sunt prezentate o multitudine de preparate a căror compoziţie chimică este identică sau foarte asemănătoare, dar esenţial ele se deosebesc după spectrul de acţiune antimicrobiană, indicat în instrucţiunile metodice de utilizare.

Conform anexei la Hotărârea medicului șef sanitar de stat din 20 octombrie 2006, plasată pe pagina web ofi cială a Centrului Naţional Știinţifi co-Practic de Medicină Preventivă, în perioada dintre anii 2002-2007, în Republica Moldova au fost înregistrate 51 preparate dezinfectante din 11 ţări. În această perioadă, cele mai solicitate PD au fost din Bulgaria (14), Federaţia Rusă (13), Republica Cehă (6) etc. Preponderent, s-au înregistrat germicide din grupa substanţelor tensioactive (STA) – 17 preparate, din halogenofore – 11 preparate și din cea aldehidcompoziţională – 10 dezinfectante.

În pofi da multitudinilor de publicaţii știinţifi co-practice privind absenţa acţiunii sporicide, tuberculocide și virulicide a compușilor cuaternari de amoniu (CCA), în ultimii 3-4 ani au apărut în utilizare, inclusiv în Republica Moldova, preparate monocompoziţionale, în compoziţia chimică mai frecvent fi ind prezent compusul N-alchildemetilbenzilamoniuclorid, care face parte din prima generaţie a acestor preparate (7,9,13). Este de neînţeles faptul că aceste preparate au fost propuse pentru dezinfectare la nivel înalt și sterilizare a instrumentarului medical reutilizabil.

În unele ţări din Europa, dar și în Japonia și SUA, astfel de PD nu sunt recomandate nici pentru dezinfectarea instrumentarului medical (7,8). Este important ca experţii, la etapa de selectare și înregistrare de stat a germicidelor, să ia în considerare lipsa sau prezenţa documentelor care ar confi rma sau infi rma astfel de proprietăţi ale preparatelor CCA și nu numai.

158


Dat fi ind că specialiștii practicieni nu cunosc aceste nuanţe știinţifi ce și se încred în instrucţiunile metodice de utilizare a PD, folosirea acestor preparate prezintă un pericol real pentru sănătatea pacienţilor și a personalului medical, contribuie la formarea și acumularea în IMSP a tulpinilor multirezistente de agenţi patogeni și condiţionat patogeni.

Pentru soluţionarea acestei probleme este necesară efectuarea monitoringului dezinfectologic și microbiologic, determinarea rezistenţei tulpinilor intraspitalicești, elaborarea metodologiei standard de apreciere a bacteriorezistenţei la PD. În baza rezultatelor monitoringului, se impune elaborarea schemei de alternare a germicidelor, ţinând cont de mecanismul de acţiune și durata de utilizare a fi ecărui preparat.

Totodată trebuie menţionat că rezistenţa microorganismelor la PD este determinată nu numai de apartenenţa substanţei efective la o grupă chimică sau alta, dar și de compoziţia recepturii în întregime, de respectarea cu stricteţe a corectitudinii circuitului dezinfectologic (transportare, stocare, preparare și utilizare a PD), de competenţa personalului implicat în organizarea și efectuarea măsurilor dezinfectologice.

Problema înregistrării de stat a tuturor preparatelor dezinfectante în ţară la solictarea producătorilor, distribuitorilor, a altor persoane încadrate întîmplător în circuitul dezinfectologic este incorect. Unele din produse sunt contrafăcute, necalitative, modifi cate compoziţional. De exemplu, alcoolul etilic, care trebuie să fi e prezent în compoziţia unor dezinfectante și preparate antiseptice, este înlocuit cu cel izopropilic, unul toxic, cu miros neplăcut, înţepător, folosirea căruia pe suprafeţele prelucrate duce la formarea unei pelicule ce cu greu poate fi înlăturată.

Un alt component de bază pentru producerea PD, inclusiv a celor de perspectivă, este emulgatorul (agentul emulsigiant). În unele ţări, inclusiv în Federaţia Rusă, sunt folosiţi emulgatori care conţin fenol, în timp ce în SUA și Uniunea Europeană este strict interzisă utilizarea solvenţilor organici agresivi. Tot din cauza lipsei emulgatorilor inofensivi nu se elaborează și nu se produc PD în bază hidrică.

Este necesar de întreprins măsuri în domeniul actualizării și perfecţionării sistemului de înregistrare și reînregistrare a dezinfectantelor, inclusiv prin implementarea standardelor UE (EN 13727, EN 14448, EN 14561, EN 14562), CE, ISO etc. în domeniu.

La etapa de înregistrare de stat a germicidelor, trebuie apreciată veridicitatea și autenticitatea documentelor prezentate, inclusiv a instrucţiunilor metodice de utilizare a PD, a metodelor de determinare a ponderii substanţelor active în dezinfectant, a metodelor-expres de apreciere a calităţii și efi cacităţii măsurilor de dezinfectare. În caz de suspectare, este necesar de apreciat toxicitatea și periculozitatea mijloacelor dezinfectante prezentate spre omologare.

Actualmente, statul nu este scutit de achiziţionarea unor produse dezinfectante, procurate ilicit de către furnizori fără acordul producătorului. Din


159

aceste considerente, unul din documentele de bază pentru înregistrarea PD este prezentarea mandatului de împuternicire de la producător pentru înregistrare și participare la concurs. Totodată, pentru înregistrarea și utilizarea corectă a PD este necesară o a doua etapă de verifi care a calităţii și inofensivităţii PD, care prevede experimentarea lor în practica medicală și folosirea de către experţi a reclamaţiilor specialiștilor practicieni pentru luarea deciziei corecte, fi nale, la înregistrarea de stat a germicidelor.

În scopul perfectării activităţilor dezinfectologice, ca parte componentă a măsurilor profi lactice nespecifi ce, este necesară elaborarea și aprobarea Conceptului de bază al dezvoltării serviciului dezinfectologic în Republica Moldova.

În acest scop, este necesară perfectarea sistemului de management al circuitului dezinfectologic, a bazei legislative și normative, dezvoltarea dezinfectologiei ca știinţă medicală, îmbunătăţirea considerabilă a bazei tehnico-materiale, implementarea monitoringului dezinfectologic, elaborarea bazei metodologice a supravegherii dezinfectologice continue în Republica Moldova și realizarea politicii contemporane de resurse umane în acest domeniu.

BIBLIOGRAFIEV. Ţurcan. 1. Conceptul de viziune privind dezvoltarea serviciului

dezinfectologiс în Republica Moldova. Materialele conferinţei practico-știinţifi ce. Călărași, 2005, p. 100-110.

V. Ţurcan. 2. Aspecte privind implementarea monitoringului în dezinfectologie. Anale știinţifi ce ale USMF “Nicolae Testimiţanu”. Probleme actuale de sănătate publică și management. Chișinău, 2005, V. 1, ed. VI, p. 24-28.

V. Ţurcan. 3. Aspecte dezinfectologice privind profi laxia infecţiilor nosocomiale. Anale știinţifi ce ale USMF “Nicolae Testemiţanu”. Probleme actuale de sănătate publică și management. Chișinău, 2005, V. 1, ed. VI, p. 29-32.

Благонравова А. С., Ковалишина О. В., Иванова Н. Ю., 4. Распространенность устойчивости к дезинфицирующим средствам микрофлоры внешней среды учреждений родовспоможения. Материалы Всероссийской научно-практической конференции «Актуальные вопросы теории и практики дезинфектологии», М., 2008, с. 87-89.

Бухарин О. В., Перунова Н. Б., Еремин М. Н., 5. Отбор дезинфектантов, подавляющий персистентный потенциал патогенов. Материалы Всероссийской научно-практической конференции «Актуальные вопросы теории и практики дезинфектологии», М., 2008, с. 91-92.

Голубкова А. А., Смирнова С. С., Харитонов А. Н., Вотчинский В. 6. М., Краюхин Д. В., Яблонцева Ю. В., Некоторые вопросы организации дезинфекционных мероприятий в ЛПУ и возможные подходы к оценке их эффективности. Дезинфекционное дело, № 1, 2005, с. 35-40.

Елизаров В. В., Андрус В. Н., Спиридонов В. А., 7. Эффективность некоторых композиций на основе ЧАС при обеззараживании объектов,


загрязненных спорами возбудителя сибирской язвы. Материалы Всероссийской научно-практической конференции «Актуальные вопросы теории и практики дезинфектологии», М., 2008, с. 109-111.

Конищев В. В., 8. Эффективность дезсредств в отношении различных болезнетворных микроорганизмов и гарантия ее для практики процессом регистрационных и сертификационных испытаний. Материалы Всероссийской научно-практической конференции «Актуальные вопросы теории и практики дезинфектологии», М., 2008, с. 123-126.

Средства для дезинфекции, стерилизации и предстерилизационной 9. очистки. Каталог продукции. Ростов-на-Дону, 2007, с. 7.

Ковалишина О. В., Благонравова А. С.б 10. Принципы мониторинга устойчивости микроорганизмов к дезинфицирующим средствам в рамках эпидемиологического надзора за внутрибольничными инфекциями. Материалы Всероссийской научно-практической конференции «Актуальные вопросы теории и практики дезинфектологии», М., 2008, с. 126-128.

Послова Л. Ю. 11. Организационные аспекты обеспечения санитарно-противоэпидемического режима в лечебно-профилактических учреждениях (ЛПУ). Дезинфекционное дело, № 3, 2005, с. 30-32.

Федорова Л. С., 12. Актуальные проблемы повышения эффективности дезинфекционных мероприятий. Дезинфекционное дело, № 4, 2004, с. 41-45.

Шкарин В. В., Воробъева О. Н., Ермольева С. А., Кобякова Н. К., Гузеев 13. В. В., Изучение антимикробного действия нового препарата алкацетам и композиций на его основе. Дезинфекционное дело, № 1, 2008, с. 49-53.

TEZE

162

ASPECTE PRIVIND PREVENIREA TRANSMITERII NOSOCOMIALE A INFECŢIEI HIV ȘI A

HEPATITELOR VIRALE B ȘI C

C. Râmiș, W. Goldman, V. Crudu, V. Andriuţă (Proiectul USAID / Prevenirea HIV/SIDA și a hepatitelor virale B și C)

V. Prisacaru (USMF “Nicolae Testemiţanu”)Ș. Gheorghiţă, P. Iarovoi, C. Spânu

(Centrul Naţional Știinţifi co-Practic de Medicină Preventivă)

Infecţia cu virusul imunodefi cienţei umane (HIV) și hepatitele virale B și C reprezintă probleme majore de sănătate publică la nivel mondial, aducând prejudicii morale, sociale și economice enorme. Deși prevalenţa infecţiei cu HIV, în cadrul populaţiei generale a Republicii Moldova, este de numai 0,2%, numărului de cazuri noi raportate are tendinţe de sporire. Conform datelor OMS, Republica Moldova se consideră o ţară endemică prin hepatitele virale B și C. Indicele de prevalenţă a AgHBs este mai mare de 8%, iar cel al anti-HCV este de circa 5%. Vaccinarea contra hepatitei virale B (HVB) a determinat reducerea incidenţei prin această maladie, însă morbiditatea prin hepatita virală C (HVC) rămâne relativ constant în decursul ultimilor ani. De menţionat că circa 50% din adulţii cu HVB acută și circa 80% cu HVC fac infecţie asimptomatică. Circa 5%, pentru populaţia cu vârsta mai mare de 5 ani în cazul HVB, și circa 80% – în cazul HVC – evoluează în formă cronică și prezintă o sursă de infecţie.

Riscul de contractare a unei infecţii nosocomiale depinde de trei factori principali: prevalenţa infecţiei in populaţia generală, expunerea la agentul patogen și potenţialul infecţios al agentului.

Transmiterea agenţilor patogeni sus-menţionaţi în condiţiile instituţiilor medicale se poate realiza de la pacient la personalul medical, de la pacient la pacient (sau/și vizitator) și de la personalul medical la pacient. Riscul de a contracta nosocomial aceste infecţii, pentru pacient, dar mai cu seamă pentru personalul medical, este mai sporit în cazul manipulaţiilor chirurgicale, stomatologice, obstetrice și ginecologice, unde contactul cu sângele bolnavului este mai frecvent. La nivel global, manipulaţiile medicale nesigure produc între 8 și 16 milioane

TEZE

cazuri de HVB, 2,3 – 4,7 milioane cazuri de HVC și 80 000 – 160 000 cazuri de infecţie cu HIV (1). Deși la momentul actual în ţară n-au fost raportate cazuri de transmitere nosocomială a infecţii cu HIV, numărul de cazuri nou raportate de hepatite virale B și C asociate cu manipulaţiile medicale este destul de mare și constituie circa 40%.

Cele menţionate demonstrează că infecţia HIV și hepatitele virale B și C reprezintă o problemă de biosecuritate importantă pentru instituţiile medicale. Acest fapt a determinat Agenţia Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţională (USAID) să susţină fi nanciar proiectul “Prevenirea HIV/SIDA și a hepatitelor virale B și C” (PHH), inclusiv componentul de control al infecţiilor, implementat de Emerging Markets Group Ltd, aare prevede crearea unui sistem de control al infecţiilor nosocomiale în instituţiile medico-sanitare din Republica Moldova. Astfel, în conformitate cu planul de acţiuni al Ministerului Sănătăţii, cu suportul proiectului PHH, a fost elaborat Ghidul de supraveghere și control al infecţiilor nosocomiale, bazat pe recomandările și standardele organismelor internaţionale. Pentru testarea Ghidului, au fost selectate și aprobate de Ministerul Sănătăţii cinci secţii pe profi lurile chirurgical, obstetrical și stomatologic, în cadrul a trei instituţii medico-sanitare din ţară.

Riscul contractării infecţiilor nosocomiale, inclusiv a infecţiei HIV și a hepatitelor virale B și C, poate fi redus prin implementarea sistemului de control al infecţiilor. Acest sistem prevede formarea comitetelor de control al infecţiilor, unde epidemiologul de spital este persoana principală care elaborează politicile și planurile de activitate, identifi că zonele și persoanele cu risc, propune măsurile de intervenţie și efectuează monitorizarea rezultatelor acestor măsuri și, astfel, contribuie la dezvoltarea culturii și climatului de siguranţă în mediul instituţiilor medicale.

BIBLIOGRAFIE

1. Pitit, Didier. Global Patient Safety Challenge and WHO World Alliance for Patient Safe-ty, International Journal for Quality in Healthcare, 2005, p. 1-5.

164

REZULTATELE DETERMINĂRII UNOR MARKERI AI HEPATITELOR VIRALE B ȘI C LA PACIENŢI CU RISC

SPORIT DE INFECTARE

P. Iarovoi, M. Isac(Centrul Naţional Știinţifi co-Practic de Medicină Preventivă)

Programul Naţional de combatere a hepatitelor virale B, C și D pentru anii 2007-2011, aprobat recent prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 1143 din 19 octombrie 2007, prevede ca scop principal reducerea în continuare a incidenţei prin hepatite virale acute și cronice și racordarea indicilor morbidităţii la nivelul majorităţii ţărilor Comunităţii Europene.

Întru realizarea acestui scop, o importanţă deosebită o are aprecierea grupelor de risc dispuse mai frecvent la infectare prin agenţi etiologici ai acestor maladii. În acest context, în Laboratorul epidemiologia hepatitelor virale al CNSPMP au fost supuși investigaţiilor serologice la markerii hepatitelor virale B și C pacienţii din secţiile de hemodializă, ft iziopulmunologie, oncologie și HIV/SIDA.

Rezultatele obţinute sunt prezentate în Tabel.Datele prezentate în tabel denotă faptul că la bolnavii din secţiile de hemodializă,

din numărul total de 239 pacienţi investigaţi, 39 (16,3%) s-au dovedit a fi pozitivi la AgHBs, 160 (67%) – la anti-HBc total, 133 (55,6%) – la anti-HBs și 115 (48,1%) – la anti-HCV. De menţionat că ponderea persoanelor pozitive la AgHBs oscilează de la 2,2%, la pacienţii Secţiei de hemodializă a spitalului de urgenţă, până la 33,3%, în secţia respectivă a spitalului din or. Bălţi, în cazul anti-HBc total – de la 65,2%, la pacienţii din spitalul Bălţi până la 73,3%, la cei din spitalul de urgenţă și, în cazul anti-HBs, de la 46,4%, la pacienţii din spitalul Bălţi, până la 73,3%, la pacienţii spitalului din Comrat. În cazul depistării markerului hepatitei virale C – anti-HCV, oscilaţiile sunt și mai semnifi cative – de la 29,0%, la pacienţii Secţiei de hemodializă a spitalului din Bălţi, până la 63,6% la pacienţii Spitalului Clinic Republican.

În cazul bolnavilor din Secţia de ft iziopulmunologie, pozitivi la AgHBs s-au dovedit a fi 7,7%, la anti-HBc sumar – 44,2% și la anti-HCV – 16,7%. În cazul bolnavilor oncologici, Secţia hematologie – pozitivi la AgHBs au fost 13,6%, la anti-HBc sumar – 51,1%, la anti-HBs – 37,5% și la anti-HCV – 17%. În cadrul bolnavilor HIV/SIDA, ponderea celor pozitivi la anti-HCV, de asemenea, e destul de înaltă – 60%.

TEZE

165

Rezu

ltate

le in

vest

igaţ

iilor

sero

logi

ce la

mar

keri

i hep

atite

lor v

iral

e în

grup

ele d

e risc

Nr.

Den

umir

ea g

rupe

lor

de ri

sc

Spita

lele

Tota

l

Inve

stig

aţiil

e la m

arke

rii H

VA

gHBs

Ant

i-HBc

tota

lA

nti-H

BsA

nti-H

CV

Tota

lpo

z.%

Tota

lpo

z.%

Tota

lpo

z.%

Tota

lpo

z.%

1.Se

cţia

hem

odia

liză S

CR,

or. C

hișin

ău11

011

015

13,6

110

7265

,511

064

58,2

110

7063

,6

2.Se

cţia

Hem

odia

liză C

NȘP

U

rgen

ţă, C

hișin

ău45

451

2,2

4533

73,3

4526

57,8

4518

40,0

3.Se

cţia

Hem

odia

liză o

r. Bă

lţi, I

MSP

6969

2333

,369

4565

,269

3246

,469

2029

,0

4.Se

cţia

hem

odia

liză I

MSP

, C

omra

t 15

15-

-15

1066

,715

1173

,315

746

,7

Tota

l Hem

odia

liză

239

239

3916

,323

916

067

,023

911

355

,623

911

548

,15.

Ftiz

iopu

lmun

olog

ie52

524

7,7

5223

44,2

244

16,7

6.

Onc

olog

ie88

8812

13,6

8845

51,1

8833

37,5

8815

17,0

7.SI

DA

(bol

navi

)40

40-

--

--

--

-40

2460

,0To

tal

419

419

5512

,137

922

860

,232

716

050

,841

915

837

,7


Ponderea pacienţilor pozitivi la AgHBs și anti-HCV din secţiile de hemodializă, hematologie și HIV/SIDA e semnifi cativ mai înaltă decât a celor din cadrul donatorilor de sânge – 10,3% pozitivi la AgHBs și 4,6% la anti-HCV în Republica Moldova (1) și această pondere e semnifi cativ mai înaltă decât la bolnavi hemodializaţi din alte ţări cum, ar fi SUA – 6,2% pozitivi la AgHBs (2), România – 23,3% pozitivi la AgHBs și Anti-HCV (3), China – 3-80% pozitivi la anti-HCV (4).

Materialele expuse relevă necesitatea stringentă de a preconiza un studiu știinţifi c special, cu scopul de a identifi ca factorii ce contribuie la infectarea sporită a acestor grupuri de pacienţi cu agenţii hepatitelor virale și de a stabili care este ponderea pacienţilor cu hepatite cronice și ciroze hepatice.

BIBLIOGRAFIE

1. P. Iarovoi, M. Isac, L. Iarovoi. Unele rezultate privind testarea donatorilor de sânge pri-mari la AgHBs și anti-HCV.//Actualităţi în hematologie și transfuziologie. Chișinău, 2003. P. 157-158

2. Transmission of blood – borne viruses in the healthcare setting.//Viral hepatitis (VHPB), 2005. V. 14. Nr. 1. P. 2-4.

3. M. Sabău și coaut. Hepatitis B and C virus infection: Factor of chronisity.// XV-eme Ses-sion des jarnees medicales Balkanigues.

4. Wang NS, Liao LT, Zhu YJ, Pan W, Fang F. Follow-up study of hepatitis C virus infection in uremic patients on maintenance hemodialysis for 30 months. World J Gastroentero, 2006; 6 (6): 888-892.

167

PARTICULARITĂŢILE EPIDEMIOLOGICE ȘI DE DIAGNOSTIC ÎN HEPATITA VIRALĂ C ACUTĂ LA PACIENŢII DE VÂRSTĂ

TÂNĂRĂ ȘI MEDIE

V. Pântea, L. Cojuhari(Catedra Boli Infecţioase, FPM USMF “Nicolae Testemiţanu”)

Problema hepatitei virale cu virusul hepatic C rămâne o problemă de sănătate publică. Anual, în lume se înregistrează 3-4 mil. cazuri noi de boală. În același timp cronicizarea hepatitei virale C acute (HVCA) variază între 50 și 90%. Principalele cauze care intervin în cronicizarea maladiei sunt vârsta, sexul, modalitatea de transmitere și prezenţa unor cofactori (consumul de alcool, starea imună a gazdei).

La ora actuală, diagnosticarea HVCA este difi cilă, dat fi ind faptul că formele acute au o manifestare de cele mai dese ori subclinică și mai rar simptomatică. De aceea, indicii ofi ciali de morbiditate prin aceste forme a HVCA nu refl ectă pe deplin situaţia reală. În același timp, multe cazuri de HVCA rămân nedepistate, ele prezentând un pericol ca sursă de infecţie neidentifi cată. Cercetările epidemiologice situează Republica Moldova într-o arie de prevalenţă intermediară (1,1-5%).

În studiu, s-au afl at 113 bolnavi cu HVCA, repartizaţi în 2 loturi, în dependen-ţă de vârstă (conform clasifi cării OMS, 1963) spitalizaţi in IMSP Spitalul Clinic de Boli Infecţioase “Toma Ciorbă”. Primul lot a cuprins 72 pacienţi de vârstă tânără (19-44 ani), media constituind 31,53±0,80 ani, lotul doi – 41 bolnavi de vârstă medie (45-60 ani), media statistică fi ind 52,73±0,70 ani.

Coraportul dintre femei și bărbaţi era apoximativ egal. Primul lot a inclus 38 bărbaţi (52,8%) și 34 femei (47,2%). În lotul doi, erau incluși 20 bărbaţi (48,8%) și 21 femei (51,2%). În scopul determinării particularităţilor sezoniere a HVC acute, am studiat repartizarea cazurilor de boală pe parcursul anului. Rezultate-le au demonstrat că majoritatea cazurilor de HVC acută, în lotul pacienţilor de vârstă tânără, se înregistrează în lunile februarie-mai și în luna iulie. La pacienţii de vârstă medie, morbiditatea era repartizată neuniform pe parcursul anului, cele mai multe cazuri fi ind înregistrate în lunile aprilie, septembrie și decembrie. Cele menţionate ne permit să concluzionăm că morbiditatea prin HVC acută nu este determinată de sezonalitate.

168


Din anamneza epidemiologică, s-a stabilit că infectarea prin intervenţii parenterale (chirurgicale, stomatologice) s-a produs în primul lot – la 36 (50,0%) bolnavi, în lotul al doilea – la 30 (73,2%). Dintre manoperele parenterale i/m sau i/v, s-au constatat la 8 (11,1%) bolnavi din lotul întîi și la 9 (22%) din lotul doi. Intervenţiile chirurgicale s-au efectuat la 10 (13,9%) pacienţi din lotul întîi și la 10 (24,4%) din al doilea lot, iar cele stomatologice – la 18 (25%) bolnavi din primul lot și la 11 (26,8%) din al doilea.

Prin relaţii sexuale, s-au molipsit numai 7 (9,7%) bolnavi din primul lot; prin transfuzia derivatelor sangvine, infectarea a avut loc la 1 (2,4%) bolnav din lotul II; donator de sânge a fost numai 1 (1,4%) bolnav din primul lot; infectarea prin droguri i/v s-a produs la 6 (8,3%) pacienţi din lotul întîi, iar prin tatuaje – la un pacient din lotul întâi. Pe cale habituală, s-au molipsit 10 (13,9%) pacienţi din lotul întâi și 3 (7,3%) din lotul doi. Nu s-au depistat modalităţi de infectare la 11 (15,3%) pacienţi din lotul întâi și la 7 (17,1%) din al doilea lot.

Considerăm important, atât din punct de vedere clinic, cât și epidemiologic, ziua internării pacienţilor în staţionar. S-au internat în clinică:

În lotul I – la 1-4 zi de boală 10 (13,9%) pacienţi, la 5-9 zi – 19 (26,4%), la 10-14 zi – 17 (23,6%), la 15-19 zi – 11 (15,3%), la 20-24 zi – 9 (12,5%) și >24 zile – 6 (8,3%).

În lotul II internarea s-a produs: la 1-4 zi 3 (7,3%) pacienţi, la 5-9 zi – 20 (48,7%), la 10-14 zi – 7 (17,1%9, la 15-19 zi – 7 (17,1%9, la 20-24 zi – 2 (4,9%) și >24 zile – 2 (4,9%).

Bolnavii din lotul I au fost spitalizaţi, în medie, la ziua 12,87±0,83 de boală, iar cei din lotul II – la ziua 11,20±0,90, bolnavii din ambele loturi fi ind spitalizaţi în primele două săptămâni ale maladiei. Rezultatele studiului au determinat că în primul lot doar 10 pacienţi (13,9%) au fost internaţi în primele patru zile de la debutul maladiei, ceilalţi pot fi consideraţi ca internaţi tardiv, ziua internării fi ind peste 5 zile. Mai difi cilă era situaţia referitor la internarea pacienţilor din lotul doi. În primele 4 zile, au fost internaţi 3 pacienţi, ceea ce constituia 7,3%, restul internându-se după a cincea zi.

Diagnosticurile de îndrumare și internare a pacienţilor cu HVC acută de vârstă tânără și medie în clinica de boli infecţioase sunt prezentate în tabel.

Diagnosticul de îndrumare și internare în clinică a pacienţilor din lotul I și II cu HVC acută

Diagnosticul de îndrumare

Lotul I Lotul II Diagnosticul de internare

Lotul I Lotul IIn % n % n % n %

HVA 6 8,3 1 2,4 HVA 3 4,2 0 0HVB acută 5 6,9 5 12,2 HVB acută 11 15,3 9 21,9HV etiologie nedeterminată 22 30,7 16 39,1 HV etiologie

nedeterminată 20 27,8 12 29,3

TEZE

HVC acută 16 22,2 5 12,2 HVC acută 27 38,8 14 34,2HV cronică acutizare 5 6,9 8 19,5 HV cronică

acutizare 10 13,9 6 14,6

Fără diagnostic 18 25,0 6 14,6

În total 72 100,0 41 100,0 În total 72 100,0 41 100,0

Din table, rezultă că HVC acută prezintă difi cultăţi de diagnostic, nu numai pentru medicii de familie, dar și pentru infecţioniști, diagnosticul de HVC acută în secţia de internare a fost de 38,8% și 34,2%, din lotul I și II, respectiv.

CONCLUZIIInfectarea a avut loc preponderent pe cale parenterală 73,2%, transmitere • sexuală – 9,7% și utilizare de droguri – 8,3%.Diagnosticul de HVC acută prezintă difi cultăţi atât pentru medicii de fa-• milie cât și infecţioniști și de aceea este necesară perfecţionarea continuă a medicilor în domeniul hepatologiei infecţioase.

170

SECURITATEA TRANSFUZIONALĂ – PRIORITATE NAŢIONALĂ

S. Bivol, V. Rotaru (Proiectul USAID – Prevenirea HIV/SIDA și a hepatitelor virale B și C),

S. Cebotari (Centrul Naţional de Transfuzie a Sângelui), I. Corcimaru (Institutul Oncologic)

Componenta securitate transfuzională a Proiectului “Prevenirea HIV/SIDA și a hepatitelor B și C” (PHH), fi nanţat de către USAID, are drept scop general stabilirea unui sistem de calitate în domeniul securităţii sângelui, în corespundere cu standardele internaţionale. Aceasta include următoarele domenii: a) un serviciu de transfuzie a sângelui bine organizat și coordonat la nivel naţional; b) promovarea donărilor de la donatorii sistematici voluntari neremuneraţi; c) testarea integrală a sângelui donat, inclusiv screening-ul la infecţiile transmisibile prin transfuzie, gruparea sângelui și testarea compatibilităţii și d) utilizarea clinică adecvată a sângelui.

În susţinerea valorifi cărilor fi nanţate prin intermediul împrumutului de la Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei (BDCE) și de la Banca Mondială și ale celor preconizate de Programul Naţional de Securitate Transfuzională al Republicii Moldova, proiectul PHH acordă asistenţă tehnică sistemului de transfuzie a sângelui conform planului aprobat de Guvern pentru realizarea cerinţelor impuse de împrumutul BDCE și obiectivelor altor organizatii donatoare ce susţin programul în cauză. Componenta proiectului asigură asistenţă tehnică pentru:

instruire conform obiectivelor coordonate cu Centrul Naţional de Transfu-• zie a Sângelui (CNTS); ameliorarea sistemului de calitate; • perfecţionarea actelor normative și legislative în concordanţă cu practicile • internaţionale; și elaborarea Caietului de sarcini al unui sistem informaţional pentru servi-• ciul de sânge.

În calitate de parteneri de implementare, proiectul colaborează cu Asociaţia Americană a Băncilor de Sânge, membrii cărora oferă expertiză tehnică.

În primul an de implementare a proiectului, activităţile s-au axat pe următoarele domenii: elaborarea procedurilor standard de operare, elaborarea unei legi noi

TEZE

privind donarea de sînge, ajustarea sistemului de monitorizare și evaluare la cerinţele internaţionale, elaborarea unui ghid naţional de utilizare clinică raţională a componentei sangvine, petrecerea unor instruiri ale personalului serviciului sânge în domeniul metodelor de instruire la adulţi, al metodelor de promovare a donării de sânge și al managementului calităţii.

În 2007 a fost realizat un studiu de cunoștinţe, atitudini și practici privind donarea de sânge a populaţiei generale și a fost elaborat Caietului de sarcini al sistemului informaţional Serviciul sânge. Rezultatele studiului au demonstrat că doar o treime din respondenţi intenţionează să doneze sânge în viitor și doar 12% din grupul de vârstă de 18-30 ani au donat anterior sânge. Mai mult decât atât, majoritatea respondenţilor au menţionat că preferă să doneze sânge pentru rude – 37% sau că doresc să fi e remuneraţi pentru donare – 23% și doar 26% au optat pentru donarea voluntară neremunerată.

Cu toate acestea, conform cercetărilor din domeniu, pacienţii-recipienţi de sânge de la donatorii voluntari neremuneraţi sunt cel mai puţin supuși riscului de a contracta astfel de infecţii ca HIV, hepatita B și hepatita C.

Donarea de sânge, în Moldova, este, în prezent, absolut inofensivă atât pentru donator, cât și pentru pacient. Echipamentul medical este de unică folosinţă, iar tot sângele donat este testat la HIV, hepatita B și C și la sifi lis. Studiul, de asemenea, a indicat că majoritatea oamenilor nu știu că o persoană sănătoasă poate dona sânge la fi ecare 2-3 luni, ceea ce ar putea fi pentru ei, o barieră, în a devenirea lor ca donatori sistematici.

Studiul a fost efectuat pe un eșantion naţional reprezentativ alcătuit din 700 persoane cu vârsta cuprinsă între 18 și 60 ani (marja de eroare ±3,7%) în luna aprilie 2007. Actualmente, Centrul Naţional de Transfuzie a Sângelui fi nalizează elaborarea unui plan naţional de promovare a donării de sânge în baza acestui studiu.

172

DIAGNOSTICUL DE LABORATOR AL HEPATITELOR VIRALE: POSIBILITĂŢI ȘI PERSPECTIVE

V. Crudu, C. Râmiș, E. Romancenco (Proiectul USAID – Prevenirea HIV/SIDA și a hepatitelor virale B și C),

C. Spânu (USMF “Nicolae Testemiţanu”), V. Gudumac (Centrul Naţional Știinţifi co-Practic de Medicină Preventivă)

Hepatitele virale rămân, în continuare, o problemă majoră pentru populaţia din Republica Moldova. În ultimii ani, s-au remarcat succese considerabile în micșorarea morbidităţii prin hepatitele virale, ca rezultat al introducerii unor măsuri organizatorice și profi lactice drastice și concrete, precum sunt imunizarea gratuită contra hepatitei virale B, inclusă în Programul naţional de imunizări; îmbunătăţirea securităţii transfuziilor de sânge; supravegherea epidemiologică mai riguroasă a cazurilor noi de hepatită virală ș.a. Cu siguranţă, un pas considerabil în ameliorarea situaţiei prin hepatitele virale a fost angajamentul Guvernului, luat în cadrul Programului naţional de combatere a hepatitelor virale B, C și D pentru anii 2007-2011, cu măsuri și activităţi concrete.

Ministerul Sănătăţii și instituţiile medico-sanitare din ţară au contribuit esenţial la obţinerea succeselor sus/menţionate, dar, din cauza insufi cienţelor semnifi cative ale sectorului asistenţei medicale primare și ale serviciilor specializate în diagnosticarea și tratamentul hepatitelor virale, care sunt încă inferioare cerinţelor internaţionale, problema dată implică și necesită în continuare o vigilenţă sporită din partea sistemelor de control și supraveghere a maladiilor infecţioase din ţară.

Ca rezultat, Guvernul Republicii Moldova a fost susţinut de parteneri internaţionali pentru a îmbunătăţi controlul hepatitelor virale în Moldova. Un proiect important venit în ajutorul sistemului sănătăţii din republică a fost și proiectul “Prevenirea HIV și a hepatitelor virale B și C în Republica Moldova”, fi nanţat de Guvernul Americii, prin intermediul Agenţiei Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţională (USAID), și implementat de Emerging Markets Group și Alianţa Internaţională Americană pentru Sănătate (AIHA). Efortul și suportul proiectului în cauză acoperă unele necesităţi pentru măsurile de prevenire a morbidităţii și a consecinţelor prin hepatite virale.

TEZE

173

Una dintre activităţile de bază ale Proiectului “Prevenirea HIV și a hepatitelor virale B și C în Republica Moldova” este îndreptată spre fortifi carea capacităţilor de diagnostic al hepatitelor virale în Moldova prin crearea Laboratorului de referinţă în hepatitele virale, racordat la cerinţele și standardele internaţionale; dotarea lui cu echipamentul necesar; instruirea și creșterea califi cării specialiștilor în diagnosticul de laborator; introducerea unui control al calităţii investigaţiilor de laborator riguros, în toate laboratoarele care prestează investigaţii de laborator pentru hepatitele virale. Implementarea acestor obiective va contribui la minimalizarea riscurilor și consecinţelor infecţiilor cu virusuri hepatice în Moldova.

La etapa actuală, în multe teritorii din republică examinarea pacienţilor pentru diagnosticul diferenţiat al hepatitelor nu se efectuează după un algoritm prestabilit, de rutină. Astfel, diagnosticul este stabilit în baza datelor clinice și epidemiologice, fără aplicarea algoritmului standard de diagnostic etiologic. Aceasta face ca în unele cazuri diagnosticul hepatitei să fi e determinat tardiv sau incorect, fapt care are consecinţe nefavorabile asupra pacientului și duce la răspândirea infecţiei în rândurile populaţiei, determinând majorarea indicilor epidemiologici. Metodologia și trusele de diagnostic nu sunt unifi cate, iar în unele cazuri se utilizează truse neînregistrate în ţară, cu o sensibilitate joasă și provenienţă dubioasă. Laboratoarele care efectuează investigaţii pentru determinarea biomarkerilor hepatitelor virale nu sunt supuse controlului extern al calităţii, din lipsa unui laborator naţional de referinţă care să corespundă cerinţelor internaţionale. Investigarea epidemiologică a cazurilor de hepatită virală se înfăptuiește conform unei anchete epidemiologice generale, fără evidenţa nominală centralizată a cazurilor la nivel naţional. Acest fapt nu permite evaluarea detaliată a factorilor de risc pentru hepatitele virale cu diferite mecanisme de infectare, precum și monitorizarea cazurilor de hepatită cronică și a purtătorilor cronici ai agenţilor respectivi. În rezultat, au loc erori de diagnostic privind statutul clinic (tipul de hepatită, faza de evoluţie a bolii) al individului și aplicarea tardivă a măsurilor profi lactice și antiepidemice în focarul infecţios.

Particularitatea principală a medicinei clinice contemporane o reprezintă utilizarea pe larg a tehnologiilor diagnostice de laborator înalt performante și implementarea vertiginoasă în practica medicală a metodelor noi de laborator. Astfel, utilizând aceste metode noi înalt diversifi cate și modernizate, s-a reușit a lărgi, iar în unele cazuri a schimba totalmente, conceptul privind etiologia și patogeneza multor boli infecţioase cunoscute. Metodele tehnologice curente de diagnostic permit medicului clinician a face operativ modifi cările de rigoare în schemele de tratament, ceea ce face posibil a elabora programe efi ciente pe termen lung. Totodată, aceasta permite de a implementa măsuri curative și de reabilitare mult mai efi ciente, în special pentru pacienţii cronici cu recidive, infecţii autoimune și procese tumorale, o mare parte din ei reprezentând pacienţii cu hepatite cronice. Necesitatea perfecţionării și elaborării metodelor noi de diagnostic de laborator al maladiilor infecţioase este dictată și de faptul că


în ultimul timp se schimbă totalmente profi lul bolnavilor infecţioși și a clinicii acestor infecţii. Crește numărul formelor clinic șterse, atipice, trenante, crește numărul cazurilor infecţiilor mixte bacteriene și virale.

Medicina contemporană bazată pe dovezi pune în faţa medicului clinician mai multe probleme, cum ar fi : stabilirea diagnozei în baza investigaţiilor de laborator sau a altor metode consecvente de laborator (screening); monitorizarea efi cacităţii tratamentului; determinarea gradului de rezistenţă la medicamentele utilizate și la schemele de tratament; controlul efi cacităţii tratamentului și elaborarea pronosticului pacientului.

Aceste probleme, la toate etapele, pot fi rezolvate prin tehnologiile înalt performante contemporane, la care se afi liază metodele de imuno- și genodiagnostică. Implementarea acestor tehnologii necesită, la rândul său, optimizarea serviciului de laborator și aplicarea standardelor internaţionale de diagnostic și management al calităţii.

175

SINECOSTUL MĂSURILOR ANTIEPIDEMICE ÎN HEPATITELE VIRALE ACUTE

V. Tabac, O. Volcovschi, P. Clocușneanu(Catedra Epidemiologie USMF “Nicolae Testemiţanu”,

Centrul de Medicină Preventivă Chișinău)

Particularităţile clinico-epidemiologice ale hepatitelor virale determină setul și volumul măsurilor antiepidemice, care cuprind o serie de indicaţii speciale, ce urmăresc împiedicarea sau limitarea răspândirii lor în rândul populaţiei, efectul lor fi ind valabil până la lichidarea completă a infecţiei. Una dintre condiţiile absolut necesare pentru o supraveghere epidemiologică efi cientă este evaluarea efi cacităţii atât a măsurilor profi lactice și antiepidemice, cât și a sistemului de supraveghere epidemiologică în întregime. În acest studiu, ne-am propus ca scop evaluarea prejudiciului economic în hepatitele virale pe modelul mun. Chișinău, la compartimentul “Măsuri antiepidemice în focar”.

În acest scop, au fost prelucrate statistic 76 fi șe de anchetă epidemiologică a focarelor cu hepatită virală acută B (N = 30), hepatită virală acută C (N = 30), hepatită virală acută D (N = 5) și hepatită virală A (N = 11) realizate pe parcursul anului 2007 în CMP mun. Chișinău, Secţia epidemiologie.

După efectuarea studiului, s-a constatat că mărimea mijloacelor fi nanciare evaluate pentru măsurile antiepidemice întreprinse în focarele cu hepatită virală sunt variabile, individuale, determinate de particularităţile etiologice, clinico-epidemiologice, de mijloacele antiepidemice disponibile la moment, constituind, în medie pentru un caz de hepatită virală acută B – 306,2 lei, pentru unul de hepatită virală acută D – 297,2 lei, de hepatita virală acută C – 192,2 lei și de hepatita virală A – 396,6 lei.

Realizarea efi cientă a măsurilor antiepidemice în combaterea hepatitelor virale implică și necesită conlucrarea nemijlocită, adecvată a serviciului epidemiologic și curativ (medicina primară), prin executarea activităţilor corespunzătoare, cum sunt: ancheta focarului, dezinfecţia în focar, investigarea și profi laxia de urgenţă a contacţilor:

MFi = Clf + Cdt + Cil +Cv, undeMFi – mijloace fi nanciare cheltuite pentru efectuarea măsurilor antiepidemice,

în lei;


Clf – cheltuieli suportate pentru anchetarea unui focar cu HVB, HVC, HVA, HVD (111,2 lei);

Cdt – cheltuieli suportate pentru efectuarea dezinfecţiei terminale într-un focar cu HVA (205,4 lei);

Cil – cheltuieli suportate pentru investigarea de laborator a contacţilor (63,0 lei – HVB, 54,0 lei – HVD, 81,0 lei – HVC și 80,0 lei – HVA);

Cv – cheltuieli suportate pentru imunoprofi laxia de urgenţă într-un focar cu HVB și HVD (132,0 lei).

177

OPORTUNITĂŢI DE AMELIORARE A SITUAŢIEI EPIDEMIOLOGICE PRIN INFECŢIA HIV


L. Guţu, V. Prisacaru (Catedra Epidemiologie USMF “Nicolae Testemiţanu”)

În dinamica multianuală (1987–2007) de dezvoltare a epidemiei HIV în Republica Moldova, au fost stabilite următoarele particularităţi evolutive: creșterea semnifi cativă a ponderii cetăţenilor autohtoni în morbiditatea generală; extinderea epidemiei din mediul urban în mediul rural, afectând, la moment, toate teritoriile administrative ale ţării; majorarea semnifi cativă a ponderii femeilor în morbiditatea generală; extinderea implicării în procesul epidemic a persoanelor de toate vârstele, inclusiv copii și bătrâni; diminuarea cazurilor de contaminare a infecţiei prin droguri injectabile și transfuzii de sânge și, invers, intensifi carea contaminărilor pe cale sexuală și verticală (perinatal); creșterea bruscă, începând cu anul 2001 – 2002, a numărului de femei gravide HIV-pozitive, a numărului de copii nou-născuţi cu HIV și a numărului de persoane bolnave de SIDA. Rezultatele deţinute, privitor la evoluţia de dezvoltare a procesului epidemic în infecţia HIV, demonstrează faptul că situaţia epidemogenă prin această infecţie este în agravare continuă, își păstrează statutul de problemă prioritară de sănătate publică în republică și necesită activităţi metodologice mai efi ciente întru ameliorarea ei. În conformitate cu cele menţionate, în scopul aprecierii evoluţiei în dinamică a nivelului de cunoștinţe și a atitudinii populaţiei Republicii Moldova privind infecţia HIV, au fost efectuate cercetări în diferite contingente de populaţie (recruţi, elevi, studenţi și asistente medicale), la interval de zece ani (1997 și 2008).

Rezultatele studiului au demonstrat că contingentele intervievate posedă cunoștinţe bune despre faptul că infecţia HIV se înregistrează în Republica Moldova, despre rolul prezervativului în prevenirea transmiterii infecţiei HIV și că comportamentul părinţilor se răsfrânge asupra copiilor. De menţionat că majoritatea respondenţilor conștientizează pericolul infecţiei HIV pentru populaţie. Totodată, persoanele intervievate, în cadrul ambelor studii, au demonstrat că nu cunosc care categorii de persoane prezintă risc sporit de infectare


cu virusul HIV. Concomitent, s-a constatat un nivel redus al cunoștinţelor corecte despre căile de transmitere a infecţiei HIV, despre faptul că maladia SIDA apare, în fi nal, la toate persoanele infectate cu HIV, despre relaţiile homo- și heterosexuale ca comportament cu risc și mijloacele efi ciente în combaterea infecţiei HIV, excepţie fi ind lotul de studenţi. De asemenea, a fost stabilită o atitudine puţin tolerantă faţă de persoanele infectate cu HIV, procentul persoanelor ce manifestă o atitudine corectă fi ind circa 50%. Acest fapt demonstrează persistenţa stigmei și discriminării persoanelor cu HIV în populaţia republicii.

La evaluarea indicatorilor cunoștinţelor corecte, s-a constatat că nivelul acestora a sporit, practic, la toate contingentele incluse în studiu, în special la compartimentele ce ţin de căile de transmitere a înfecţiei HIV și rolul prezervativului în prevenirea ei. Excepţie a fost grupul de recruţi, care a manifestat cunoștinţe mai puţin despre căile de transmitere în anul 2008, în comparaţie cu rezultatele obţinute în anul 1997.

De asemenea, ţinem să menţionăm că, în linii generale, nivelul de cunoștinţe privind infecţia HIV și cel al atitudinii tolerante faţă de persoanele HIV infectate al respondenţilor s-a redus către anul 2008 versus de anul 1997.

În acest context, este evidentă necesitatea perfecţionării și intensifi cării activităţilor de informare, educaţie și conștientizare a populaţiei privind infecţia HIV, întru reducerea comportamentului cu risc de infectare și crearea atitudinii tolerante faţă de persoanele infectate cu HIV și bolnave de SIDA. Aceste măsuri pot fi realizate prin focusarea programelor informative în funcţie de vârstă, mediu de reședinţă, nivelul de educaţie, modul de viaţă și sursele de informare a populaţiei ţării.

179

COMUNICAREA PENTRU SCHIMBARE COMPORTAMENTALĂ – OPORTUNITATE PENTRU

PREVENIREA HEPATITELOR VIRALE

L. Malcoci(Proiectul USAID – Prevenirea HIV/SIDA și a hepatitelor virale B și C)

INTRODUCEREHepatitele virale B și C continuă să fi e o problemă importantă de sănătate în

Republica Moldova. Astfel, deși, odată cu introducerea în anul 1995 în Programul naţional de imunizări a vaccinării nou-născuţilor și a copiilor, incidenţa hepatitei virale B a fost redusă considerabil, în decursul ultimilor 5 ani nivelul morbidităţii prin hepatită cronică a sporit de mai mult de 2 ori și continuă să crească. Mortalitatea a 8% din populaţie este cauzată de hepatită cronică, iar rata mortalităţii, în R.M., este de 7 ori mai mare decât cea din ţările Uniunii Europene. Tratamentul hepatitelor virale cronice este foarte costisitor și nu întotdeauna efi cient. În aceste condiţii, prevenirea și controlul sunt metodele-cheie de soluţionare a problemei în cauză. În conformitate cu acest fapt, Agenţia Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţională (USAID) a decis să susţină fi nanciar implementarea unor activităţi de comunicare pentru schimbarea comportamentală pentru populaţia generală și pentru populaţiile-cheie cu risc sporit în cadrul Proiectului “Prevenirea HIV/SIDA și a hepatitelor virale B și C” (PHHP).

METODE ȘI MATERIALEPentru dezvoltarea unei strategii efi ciente de comunicare, PHHP, de comun

acord cu Ministerul Sănătăţii, a efectuat o cercetare a cunoștinţelor, atitudinilor, practicilor populaţiei din Republica Moldova (CAP) cu referire la hepatitele virale. Cercetarea a fost efectuată pe un eșantion naţional de 1300 de persoane în vârstă de 15-65 de ani. În calitate de metodă de cercetare a fost utilizat interviul. În baza rezultatelor cercetării, a fost elaborată o strategie de comunicare pentru prevenirea răspândirii hepatitelor virale B și C și promovarea serviciilor de

180


consiliere și testare voluntară la HIV și hepatite virale, care include grupurile-ţintă ce vor benefi ca în rezultatul intervenţiei, obiective de comunicare pe grupuri-ţintă și activităţile preconizate pentru a atinge rezultatele scontate. Ca parte a strategiei de comunicare, au fost elaborate materialele informaţionale ale campaniei, care includ: un spot TV, un spot radio, pliante pentru populaţia generală și pentru persoanele infectate, fl uturași, calendare de buzunar și postere. Pentru a asigura efi cienţa intervenţiilor de comunicare, conţinutul materialelor informaţionale a fost testat în focus grupuri organizate în comunităţi rurale și urbane, cu diferite grupuri-ţintă, în funcţie de vârstă, studii, sex. Planul de acţiuni al strategiei de comunicare, care a durat 6 luni, include difuzarea spoturilor TV și radio la nivel naţional și local, distribuirea materialelor informaţionale în toate raioanele din Republica Moldova, organizarea de către ONG-uri a unor activităţi/evenimente sociale în 6 raioane pilot, unde au fost deschise de către Ministerul Sănătăţii, cu suportul PHHP, primele cabinete de consiliere și testare voluntară. La fi nalul campaniei de comunicare, Proiectul USAID PHHP va organiza un nou studiu CAP, care va avea drept obiectiv evaluarea rezultatelor imediate și a impactului activităţilor de comunicare implementate.

REZULTATECercetarea cunoștinţelor, atitudinilor, practicilor populaţiei generale a constatat

că nivelul de cunoștinţe al populaţiei despre simptomele, căile de transmitere și măsurile de prevenire hepatitelor virale sunt reduse și fragmentare. Astfel, mai bine de 40% din respondenţi nu știu că hepatitele virale sunt asimptomatice și că te poţi infecta de la o persoană care arată absolut sănătoasă, iar fi ecare al doilea respondent nu cunoaște că hepatitele virale pot fi transmise prin contact sexual neprotejat. Mai bine de 50% din cei chestionaţi deţin cunoștinţe eronate despre căile de transmitere a hepatitelor virale, considerând că ele se pot transmite sau că nu știu dacă se pot transmite prin utilizarea în comun a veselei, a veceului, prin sărut, prin tuse, prin contact cu transpiraţia, prin strângere de mână. Cunoștinţele despre căile de protecţie de hepatitele virale B și C, de asemenea, sunt destul de reduse. Doar fi ecare al doilea respondent cunoaște că prezervativul poate proteja de hepatitele B și C, iar mai bine de 40% din respondenţi nu cunosc că există vaccin împotriva hepatitei B. Posedând un nivel redus de cunoștinţe despre hepatitele virale, populaţia are un comportament (sexual, în instituţii medicale și nemedicale, în viaţa cotidiană) destul de riscant, care poate conduce la infectarea cu aceste maladii. Astfel, conform cercetării, circa 26% din tineri au practicat sex cu multipli parteneri pe parcursul ultimelor 12 luni și mai bine de 40% din ei au menţionat că nu au folosit prezervativul în timpul ultimului contact sexual. Deși există vaccin efi cient contra hepatitei B, doar fi ecare al treilea respondent a menţionat că știe despre existenţa vaccinului și doar fi ecare al doilea dintre aceștia este vaccinat. Organizarea campaniei de comunicare a

TEZE

contribuit esenţial la mărirea nivelului de cunoștinţe al populaţiei despre căile de transmitere a hepatitelor virale, la schimbarea atitudinii privind sănătatea proprie și la reducerea comportamentelor de risc. În rezultatul campaniei efectuate, s-a mărit considerabil numărul populaţiei care s-a adresat la cabinetul de consiliere și testare voluntară la HIV și hepatitele virale, precum și numărul de testări la HIV și hepatite virale.

CONCLUZIIÎn condiţiile unui tratament costisitor și cu efi cienţă limitată, măsurile de

prevenire focusate pe mărirea nivelului de cunoștinţe al populaţiei despre hepatitele virale și pe schimbare de comportament reprezintă cea mai importantă modalitate de intervenţie pentru reducerea cazurilor de infectare cu hepatitele virale. Aceste măsuri de prevenire trebuie să includă atât campanii de comunicare focusate pe diferite grupuri-ţintă de populaţie care ar prezenta un risc sporit sau ar fi vulnerabile la infectarea cu hepatite virale, cum ar fi tinerii, potenţialii migranţi și familiile de migranţi, populaţia rurală; activităţi outreach pentru populaţiile-cheie cu risc sporit; cât și activităţi cotidiene de profi laxie, cu implicarea lucrătorilor medicali și mobilizarea actorilor din comunitate. Un rol important în activităţile de comunicare revine mass-mediei, în special radioului și televiziunii, care continuă să rămână a fi una dintre cele mai importante surse de informare pentru populaţie.

182

IMPLEMENTAREA SERVICIULUI DE CONSILIERE ȘI TESTARE VOLUNTARĂ LA HIV ȘI HEPATITELE VIRALE

B ȘI C ÎN REPUBLICA MOLDOVA

I. Climașevschi, L. Luca (Proiectul USAID – Prevenirea HIV/SIDA și a hepatitelor virale B și C),

Ș. Gheorghiţă, S. Stratulat, L. Vovc(Centrul Naţional Știinţifi co-Practic de Medicină Preventivă, Centrul SIDA),

D. Postoroncă (Centrul Naţional de Managment în Sănătate)

Crearea serviciului de Consiliere și Testare Voluntară (CTV) în Republica Moldova este o strategie prioritară pentru prevenirea infecţiei HIV și a hepatitelor virale B și C, în scopul sporirii nivelului de cunoștinţe și a posibilităţilor de prevenire a lor, lărgirea accesului la îngrijiri medicale și susţinerea pacienţilor afectaţi de aceste infecţii, îndeosebi a celor din grupurile vulnerabile. Guvernul a propus, în Programul Naţional de combatere a HIV/SIDA (adoptat la 5 septembrie 2005), pentru anii 2006-2010, extinderea CTV în instituţiile medicale publice.

În acest context, începând cu anul 2006, Ministerul Sănătăţii și Centrul Naţional SIDA din Republica Moldova, cu suportul Proiectului USAID privind prevenirea HIV/SIDA și a hepatitelor virale B și C, au demarat activităţi pentru crearea Serviciului de Consiliere și Testare Voluntară la HIV și hepatitele virale B și C pe întreg teritoriul ţării. Pentru realizarea acestui obiectiv, a fost creat Grupul Tehnic de Lucru CTV al MS. Acest grup de lucru a elaborat proiectul de ordin, care reglementează crearea și activitatea serviciului CTV. Ca rezultat, MS a emis Ordinul nr. 344 din 05.09.2008 “Cu privire la crearea Serviciului de Consiliere și Testare Voluntară”, care constituie cadrul legislativ pentru activitatea acestor cabinete. Până la sfârșitul anului 2008, vor fi create 44 cabinete CTV: câte un cabinet în fi ecare raion și 5 cabinete în municipiile Chișinău și Bălţi. Aceste cabinete vor fi dotate cu echipamentul necesar și vor activa în conformitate cu standardele internaţionale, în scopul acordării serviciilor de consiliere pentru testarea la HIV și hepatitele virale B și C. Serviciul CTV a fost inclus în Programul unic al asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală.

TEZE

Pentru demararea implementării serviciului CTV, MS a emis Ordinul nr. 364 din 26.09.2007, care specifi că două faze principale de stabilire a acordării serviciilor CTV în 2008:

O fază-pilot, prin crearea a 6 cabinete CTV, cu evaluarea ulterioară a expe-• rienţei iniţiale și elaborarea unor recomandări pentru cabinetele CTV care vor fi deschise ulterior;O fază de expansiune, care va urma după implementarea pilot.•

Dotarea cu echipament a celor 6 cabinete CTV-pilot a fost asigurată de către Proiectul PHH, dotarea celorlalte 38 cabinete CTV va fi fi nanţată de către Fondul Global; se prevede și dotarea a 8 cabinete CTV în raioanele din stânga Nistrului.

Pentru realizarea acestor obiective au fost instruiţi 10 formatori naţionali CTV (cu susţinerea fi nanciară a proiectului PHH), care vor instrui consilierii și supervizorii cabinetelor CTV. Conform Ordinului nr. 344 din 05.09.2007, centru metodologic al serviciului CTV este Centrul SIDA, iar Centrul Naţional de Management în Sănătate va asigura monitorizarea și evaluarea activităţii cabinetelor CTV.

Analiza datelor raportate de cabinetele-pilot (Edineţ, Bălţi, AMT Râșcani, Comrat, Ștefan-Vodă și Cahul) pentru primul trimestru indică: numărul total de clienţi consiliaţi pre test este de 963, dintre care, bărbaţi – 370 (38,4%), femei – 593 (61,6%.); din localităţi urbane – 529 (54,9%), rurale – 434 (45,1%); persoane asigurate medical– 456 (47,4%), neasigurate – 513 (52,6%). Au fost consiliaţi pretest la HIV 607 clienţi, la HBV – 236, la HVC – 188. Posttest, au fost consiliaţi 659 (68,4%) clienţi. Au avut testele pozitive: la infecţia HIV 7 (0,01%) clienţi, la HBV (AgHBs) – 60 (25,4,8%), la HCV (Anti-HCV) – 24 (12,8%).

În concluzie, crearea și mentenanţa Serviciului de Consiliere și Testare Voluntară în Republica Moldova rămâne a fi o strategie prioritară pentru prevenirea infecţiei HIV și a hepatitelor B și C. Serviciul de Consiliere și Testare Voluntară la HIV și hepatitele virale B și C dispune de baza legislativa necesară și este în faza de expansiune.

184

PARTICULARITĂŢILE EPIDEMIOLOGICE ALE INFECŢIEI HIV/SIDA ÎN RAIONUL REZINA

I. Cheptene, V. Sinchevici, N. Bencheci(Centrul de Medicină Preventivă Rezina)

Situaţia epidemiologică a infecţiei HIV/SIDA în raionul Rezina este nefavorabilă și are tendinţă de agravare în anul curent. Studiind particularităţile epidemiologice ale infecţiei în raion pe parcursul anilor 1999-2007 și în 3 luni ale anului curent, s-a constatat că s-au înregistrat 27 cazuri, ceea ce constituie 50,9 la 100 000 populaţie, în Republica Moldova – 81,97.

Distribuţia cazurilor infecţiei HIV/SIDA în ordinea cronologică de infectare:1999 – 1 persoană; 2000 – 5 persoane; 2001 – 7 persoane; 2002 – 1 persoană;2003 – 3 persoane; 2004 – 1 persoană; 2005 – 0 persoane; 2006 – 2 persoane;2007 – 4 persoane; 2008 (prezent) – 3 persoane.Primul caz a fost înregistrat în anul 1999. Din momentul depistării primului

caz și până în anul 2003, răspândirea infecţiei a avut loc în majoritatea cazurilor între utilizatorii de droguri intravenos (16 din 17), cauza fi ind folosirea comună a seringilor sau a acelor, procurarea de la punctele ilegale de comercializare a drogurilor și seringilor “deja încărcate” cu un drog posibil infectat. Odată cu implementarea proiectului “Prevenirea infecţiei HIV/SIDA printre utilizatorii de droguri injectabile din raionul Rezina” din cadrul Programului de Reducere a Riscurilor al Fundaţiei Soros-Moldova, cazurile au fost stopate, înregistrându-se doar 3 cazuri între UDI și 7 pe cale sexuală, inclusiv 4 importate din Federaţia Rusă și 3 autohtone, deci procesul epidemic, până în anul 2004, s-a manifestat în rândurile consumatorilor de droguri i/v, iar din anul 2004, predomină calea sexuală – 70%.

Persoanele înregistrate cu infecţia HIV (25 din 27) sunt de vârsta 19-35 ani, apte de muncă, majoritatea neîncadrate în câmpul muncii, din ele bărbaţi – 25 și două femei.

Infecţia HIV/SIDA s-a înregistrat în or. Rezina – 22 cazuri și în 4 localităţi rurale, 5 cazuri.

Din 27 persoane infectate, 70% suferă de boli concomitente (tuberculoză, hepatite etc.), 2 sunt bolnavi de SIDA, 6 au decedat.

TEZE

Sursa probabilă de infecţie, în 20 %, se afl ă între persoane necunoscute.Anchetarea epidemiologică a focarelor de HIV/SIDA, în prezent, devine tot

mai difi cilă, cauza fi ind lipsa persoanelor în teritoriu (după colectarea probelor de sânge pentru examinare la prezenţa anticorpilor HIV, fără a afl a rezultatul, se întorc la muncă peste hotare, mai cu seamă în Federaţia Rusă), astfel infectându-se alte persoane.

CONCLUZIIInfecţia HIV/SIDA prezintă o problemă prioritară de sănătate publică

în raionul Rezina, situaţia epidemiologică fi ind nefavorabilă, cu tendinţă de agravare. Particularităţile procesului epidemic, activarea transmiterii infecţiei pe cale sexuală, creșterea în continuare a narcomaniei (numărul consumatorilor de droguri, în realitate, este de 5-8 ori mai mare decât numărul celor înregistraţi ofi cial la medicul narcolog), migraţia sporită, nivelul scăzut de cultură sexuală contribuie la menţinerea situaţiei epidemiologice nefavorabile în grupele de risc sporit, cu extindere asupra populaţiei, inclusiv și în instituţiile medico-sanitare publice.

Conlucrarea efi cientă cu ONG-ul “Viitorul Nostru” în monitorizarea cazurilor HIV/SIDA a condus la ridicarea efi cacităţii concilierii și depistării sursei de infecţie, micșorarea numărului persoanelor infectate în mediul consumatorilor de droguri intravenos.

186

PARTICULARITĂŢILE CLINICO-EPIDEMIOLOGICE ALE OREIONULUI LA COPII, ADOLESCENŢI

ȘI PERSOANE TINERE

S. Semeniuc, V. Pântea, I. Bistritchi, L. Popa, T. Gurduza, S. Topciu, V. Ţopa, P. Gangan, R. Moiseev

(Catedra Boli Infecţioase, FPM USMF “Nicolae Testemiţanu”)

Răspândit pe întregul globul pământesc, oreionul apare endemic sau epidemic. În prezent, oreionul prezintă o problemă importantă pentru Republica Moldova, în legătură cu agravarea situaţiei epidemice. Oreionul este o infecţie virală sistemică, manifestată clinic prin afectarea glandelor salivare (frecvent, a glandelor parotidiene), precum și a altor organe glandulare (pancreas, testicule, etc.) și a sistemului nervos.

În studiu, au fost incluși 165 bolnavi de oreion, internaţi și supravegheaţi în diferite spitale din orașul Chișinău. Din ancheta epidemiologică, s-a constatat că 75,5% sunt din focare de oreion: colectivităţi școlare, colegii, școli profesionale, instituţii universitare etc. Din anamneza vieţii pacienţii nu au cunoștinţe despre vaccinarea contra oreionului efectuată în trecut. Din cei examinaţi, 31,5% persoane au fost vaccinate cu vaccinul antiurlean în lunile martie-aprilie 2008. Din 165 bolnavi de oreion, copii și adolescenţii între 15-18 ani erau 77 (46,7%), persoanele tinere între 19-31 ani – 88 (53,3%). Repartizarea bolnavilor de oreion după grupele de vârstă și sex este elucidată în Tabelul 1.

Tabelul 1. Repartizarea bolnavilor de oreion după grupele de vârstă și sex

VârstaSex

Copii (15-18 ani)n 77

Pers. tinere (19-31ani)n 88

Totaln 165

Bărbaţi 71,4% 72,7% 73,9%Femei 28,6% 23,9% 26,1%

Din Tabelul 1 rezultă că oreionul, mai frecvent, a fost constatat la sexul masculin (73,9%), în comparaţie cu cel feminin (26,1%), atât la copii, cât și la persoanele tinere.

TEZE

187

Tabelul 2. Vârsta bolnavilor de oreion la copii și la persoane tinere

Vârsta (ani) Copiii Vârsta (ani) Persoanele tineren % n %

15-16 29 37,3 19-21 59 67,017-18 48 62,3 22-24 18 20,5

25-27 8 9,128-31 3 3,3

Din Tabelul 2, se constată că cea mai afectată vârstă, la copii, a fost de 17-18 ani (62,3%), de 1,7 ori mai frecvent decât la vârsta de 15-16 ani. Dintre adulţi de oreion, mai frecvent se îmbolnăveau tinerii de 19-21 ani (67,0%) și 22-24 ani (20,5%).

Majoritatea bolnavilor (89,7%) au fost spitalizaţi în prima săptămână de boală, din care, 77,7% – în primele 3 zile. Debutul bolii la 93,3% de bolnavi a fost acut, însoţit de creșterea temperaturii 37-38°C la 51,9%, 38,1-39°C la 33,8%, 39,1-40°C la 14,3% pacienţi, cu aceeași frecvenţă la copii și la persoanele tinere. La 6,7% bolnavi, oreionul a evoluat afebril. Ascensiunea termică, simptomele de intoxicaţie au fost însoţite de tumefacţia glandelor parotidiene la 97,6% de bolnavi. În 88,3% cazuri, parotidita a fost însoţită de alte localizări extraparotidiene, apărute uneori concomitent sau consecutiv. Forma izolată de parotidită s-a constatat în 13,7% cazuri. Parotidita s-a diagnosticat cu aceeași frecvenţă la copii și adulţi (97,4% și 97,7% corespunzător). La 2,4% bolnavi, oreionul a evoluat extraparotidian, cu afectarea altor ţesuturi glandulare (submaxilare, pancreas, testicule). La 50,9% din cazuri, în procesul patologic au fost afectate ambele glande patotidiene.

Oreionul a evoluat cu afectarea glandelor submaxilare în 47,9% cazuri, la 49,8% din ei submaxilita a fost bilaterală.

Pancreatita urliană acută s-a dezvoltat la 57,6% pacienţi, din care la 49,5% cazuri s-a manifestat clinic prin dureri abdominale (25%), vome (21,3%), diaree (10,6%). În lipsa simptomelor clinice, numai hiperamilazemia și hiperamilazuria în 50,5% cazuri a permis evidenţierea unei afectări a pancreasului. Pancreatita urliană s-a diagnosticat mai frecvent la adulţi decât la copii (62,1% și 38,9% corespunzător).

Orhita s-a înregistrat la 49,2%, cu o frecvenţă mai mare (59,7%) la adulţii tineri decât la copii (36,4%). Orhita unilaterală a fost de 3 ori mai mare decât cea bilaterală.

Meningita urliană a fost diagnosticată numai la copii (2,4%).Din bolnavii examinaţi, oreionul a evoluat în 86,7% de cazuri în forma

mixtă, cu afectarea diverselor ţesuturi glandulare și ale sistemului nervos central. Oreionul a evoluat în formă ușoară la 38,8% pacienţi, în formă medie – la 43,0% și în forma severă – la 18,2%, la copii și la adulţi tineri, cu aceeași frecvenţă.


CONCLUZIIoreionul a afectat mai frecvent vârsta de 17-21 ani (64,8%), preponderent • sexul masculin (73,9%);oreionul a evoluat în 96,9% cu afectarea glandelor parotidiene, în forme • mixte la 86,7% (cu submaxilită – 47,9%, pancreatită – 57,6%, orhită – 57,6% și meningită – 2,4%);oreionul, la 61,2%, a evoluat în forma medie și gravă, cu aceeași frecvenţă • la copii și la adulţi;din cei examinaţi, 75,7% sunt din focare epidemice.•

189

CARACTERISTICA MORBIDITĂŢII PRIN OREION ÎN RAIONUL UNGHENI

N. Furtună, A. Șerbu, N. Caterinciuc (Centrul de Medicină Preventivă, IMSP SR Ungheni, Centrul Naţional Știinţifi co-

Practic de Medicină Preventivă)

După ultima răspândire epidemică a oreionului în raionul Ungheni, în anii 1995-97, cu indicatorul de incidenţă maximal egal cu 187% în anul 1996, determinată de cuprinderea vaccinală joasă (sub 70% în anii 1994-1999), pe parcursul anilor următori morbiditatea prin oreion a avut o tendinţă generală de scădere. Reducerea morbidităţii a avut loc datorită asigurării permanente cu vaccin, creșterii cuprinderii vaccinale contra oreionului de la 92,8% în 2000 la 96,5% în 2007, implementării trivaccinului contra rujeolei, oreionului, rubeolei (ROR), din anul 2002, cu aplicarea a două doze, la vârstele de 12 luni și 7 ani. Incidenţa prin oreion s-a menţinut la nivelul mediu multianual și nu depășea 10 - 15%, cu o tendinţă de diminuare, și în 2006 au fost înregistrate numai 9 cazuri de maladie (7,96 la 100 mii populaţie). Spre sfârșitul anului 2007, nivelul morbidităţii prin oreion a căpătat o tendinţă de creștere continuă și a atins valoarea de 165,98%, iar în perioada ianuarie – martie 2008 a fost de 682,46 cazuri la 100 mii populaţie.

Analiza retrospectivă a 939 cazuri de oreion înregistrate în raionul Ungheni în perioada octombrie 2007 – martie 2008 a demonstrat următoarele.

La sfârșitul lunii martie 2008, erau afectate 52 localităţi ale raionului (72,2% din teritoriu). Distribuţia cazurilor de boală după mediul de trai a constituit 34,3% (322 cazuri) pentru mediul urban și 65,7% (617 cazuri) pentru mediul rural. La momentul indicat, în majoritatea localităţilor, se înregistrau cazuri unice de boala, inclusiv:

1-5 cazuri – 30 localităţi; 6-10 cazuri – 11 localităţi; 11-20 cazuri – 3 localităţi; 21-50 cazuri – 3 localităţi; 51-100 cazuri – 3 localităţi; > 100 cazuri – 2 localităţi. În 6 localităţi, inclusiv or. Ungheni și Cornești, au fost înregistrate 68,2% din toate cazurile de boala.

Din numărul total al bolnavilor, bărbaţii au constituit 50,1% (470 persoane), femeile – 49,9% (469 persoane), P>0,05.


Majoritatea cazurilor de oreion, au fost înregistrate în instituţiile preuniversitare (licee, gimnazii, școli), preponderent în clasele superioare – 605 cazuri din numărul total de bolnavi (64,4%).

În total, epidemia de oreion a afectat 54 grupe de vârstă – de la 1 an până la 53 ani. Vârsta mediană afectată – 16 ani. În grupul de vârstă 14-18, ani au fost înregistrate 67,2% (631 cazuri), în grupul de vârstă 10-13 ani au fost înregistrate 11,0% (116 cazuri). Celelalte grupuri de vârstă au avut o semnifi caţie epidemiologică redusă.

Intervalul de timp dintre data imunizării și apariţia semnelor clinice de boală are valoarea mediană de 13 ani, cu durata minimă de până la 1 an (2 persoane) și maximală de 28 ani (1 persoană). Ponderea persoanelor bolnave care nu au primit nicio doză de vaccin antiurlian a constituit 14,3% (134 cazuri), cei care au fost imunizaţi cu o singură doză de vaccin au constituit 76% (714 cazuri), persoanele revaccinate au constituit 5,2% (49 cazuri). Majoritatea persoanelor bolnave care nu au primit nicio doză de vaccin fac parte din grupul de vârstă 15-19 ani (58%), în același grup fi ind și cei imunizaţi cu o singură doză de vaccin – 68,2%. Majoritatea celor revaccinaţi fac parte din grupul de vârstă 10-14 ani și constituie peste 85% din grupul respectiv.

Cele mai frecvente simptome la bolnavii de oreion (la mai mult de 50% din pacienţi) sunt edem în regiunea glandelor parotidiene, dureri și/sau disconfort la masticaţie, uscăciune în cavitatea bucală, semne de afectare a pancreasului, febră. Din numărul total al persoanelor ce au manifestat febra peste 37°C, ponderea celor cu valori în limitele 37-37,9°C a constituit 22,6% (141 cazuri), ponderea celor cu valori în limitele 38-39,5°C a constituit 72,6% (453 cazuri) si cei peste 39,5°C – 4,8% (30 cazuri.) Valoarea mediană a febrei a constituit 38,2. După gravitatea tabloului clinic, toate cazurile de oreion au fost distribuite în felul următor: cazuri ușoare – 235 (25,0%), de gravitate medie – 635 (67,6%) și grave – 69 (7,3%).

Așadar, se poate constata că în erupţia de oreion din a. 2007-2008 au fost antrenaţi, în majoritatea cazurilor, adolescenţii de 14-18 ani vaccinaţi împotriva oreionului cu o doză de vaccin la vârsta până la doi ani, majoritatea cazurilor de oreion au fost de gravitate medie.

191

ASPECTE CLINICO-EVOLUTIVE ALE MENINGITEI BACTERIENE ACUTE CU HAEMOPHILUS INFLUENZAE

LA COPII

T. Alexeev, I. Petcova, T. Juravliov, V. Alexeev, N. Sencu(USMF “NicolaeTestemiţanu”, Catedra Boli Infecţioase la Copii)

ACTUALITATEA TEMEIMeningitele bacteriene acute (MBA) sunt neuroinfecţii cu potenţial evolutiv

sever, în special la copilul de vârstă fragedă, constituind unele din principalele urgenţe ale maladiilor infecţioase, care impun un diagnostic corect, precoce, o terapie etiologică și patogenetică promptă. Trei agenţi cauzali predomină etiologia MBA la copilul de până la 5 ani: Neiseria meningitidis, Str. pneumonie și Haemophilus infl uenzae tip b (Hib). MBA provocată de Hib, chiar dacă ocupă locul trei, după frecvenţă, în structura etiologică a MBA la copii, rămâne a fi o problemă actuală prin evoluţia clinică gravă, sechele importante și letalitate sporită. Autorii englezi menţionează Hib ca agent cauzal principal al MBA preponderent la copiii de vârsta de 5-9 luni. Letalitatea prin MBA cu Hib atinge, în Israel, 2%, în ţările Scandinave și în SUA – 5-7%, în ţările Africii – 20-30%.

SCOPUL STUDIULUIEvaluarea particularităţilor clinico-epidemiologice, de evoluţie, diagnostic și

tratament ale MBA cu Hib la copii.

MATERIAL ȘI METODEÎn studiu, au fost incluși 7 pacienţi cu MBA cu Hib internaţi în SCMBCC

în perioada a. 2000-2007. Pacienţii nominalizaţi au fost examinaţi prin metode complementare, care au inclus: cercetarea citologică și biochimică a LCR (7), analiza generală a sângelui (7), consultaţiile specialiștilor: neurolog, oft almolog,

192


otorinolaringolog (7), la necesitate – examene biochimice, radiografi a cutiei toracice. Culturi ale LCR și secreţiilor nazofaringiene la fl ora bacteriană s-au efectuat în toate cazurile, reacţia Latex – aglutinare, în 2 caturi.

REZULTATELE OBŢINUTEÎn perioada anilor 2000-2007, în Spitalul Clinic Municipal de Boli Contagioase

pentru copii (SCMBCC) au fost spitalizaţi 123 pacienţi cu MBA, confi rmarea etiologică prin metode specifi ce de laborator fi ind în 7 (5,7%) cazuri cu Hib. Rezultatele indică o incidenţă sporită a MBA cu Hib la copiii primilor 3 ani de viaţă (5), din ei, 3 în vârsta până la un an. Predomina sexul masculin, cu 5 cazuri, faţă de cel feminin. Nu am observat un caracter sezonier al maladiei la copiii din studiu.

Diagnosticul de meningită a fost suspectat la etapa prespitalicească la 5 bolnavi, în două cazuri, diagnosticul de trimitere fi ind infecţie respiratorie acută și gastroenterocolită acută.

Anamneza epidemiologică la pacienţii respectivi a pus în evidenţă contact în familie sau în colectivităţi cu persoane bolnave de infecţii respiratorii acute. Boala a evoluat la 6 copii pe un premorbid nefavorabil cu anemie gr. II (2), dismicrobism intestinal (1), timomegalie (1), IRA (1).

Boala s-a declanșat acut, cu febră până la 38°C (4), 39-40°C (3), cefalee (3), vome repetate (2). La copiii până la un an, au fost inregistrate în două cazuri sindromul diareic și plânsul inconsolabil.

La internare, 6 bolnavi prezentau somnolenţă, obnubilare. Agitaţie psihomotorie s-a înregistrat la un sugar. Internarea bolnavilor în primele două zile de la debutul bolii s-a efectuat la 4 copii, în ziua a 4-a și a 5-a – la trei copii. Starea generală la internare gravă sau foarte gravă s-a înregistrat la toţi pacienţii. Semnele meningiene au fost pozitive (redoarea mușchilor occipitali, s. Brudzinschii superior, s. Kerning) la toţi copiii mai mari de 2 ani (4). La 3 sugari, semnele meningiene menţionate mai sus erau disociate; la ei, s-au observat semnul Lessage și bombarea fontanelei anterioare.

Diagnosticul clinic a fost confi rmat în baza datelor obiective, anamnezei bolii, analizei citologice și biochimice a lichidului cefalorahidian (LCR). În toate cazurile, LCR hipertensiv a prezentat o creștere marcată a proteinei, pleiocitoză neutrofi lică. Au fost observate modifi cări ale analizei generale a sângelui: leucocitoză marcată (12 • 109/l ) cu neutrofi lie și deviere în stânga a formulei leucocitare, viteza de sedimentare a hematiilor (VSH) accelerată, cu valori cuprinse între 40-60 mm/oră (5), hemoglobina scăzută în limitele 80-110 g/l (7) din momentul internării cu normalizare la externare. Modifi cările hemoleucogramei s-au menţinut la 4 pacienţi până la 10 zile, la 2 – până la 20 zile și la un bolnav mai mult de 20 zile. Normalizarea parametrilor clinici și biochimici a LCR a avut loc la a 12-a zi de

TEZE

tratament la 3 copii și la a 16-a zi de tratament în 4 cazuri. Confi rmarea etiologică a MBA s-a efectuat prin depistarea Hib din LCR (5) și reactia Latex-aglutinare (2).

Tratamentul etiotrop s-a indicat din momentul internării. Antibioticele folosite au fost Benzilpenicilină 400-500 mii U/kg în 24 ore, în asociere cu Cloramfenicol succinat 100 mg/kg în 24 ore (3) sau cu Ceft riaxon 100 mg/kg în 24 ore (3), Cloramfenicol succinat 100 mg/kg în 24 ore (1). Durata medie a tratamentului antibacterian a fost de 14 zile. Suspendarea antibioterapiei respectă normalizarea temperaturii corpului, a stării generale, a analizei generale a sângelui, a LCR și semne meningiene negative .

Concomitent cu terapia etiotropă, s-a efectuat tratament patogenetic: perfuzii endovenoase cu soluţii de albumină, reopoliglucină, glucoză 10%, corticosteroizi (Dexametazon, Pednizolon) – 1-2 zile, diuretice (Manitol, Furosemid, Spironolacton), antiagregante (Curantil), vitamine din grupele B și C. Starea generală a pacienţilor, treptat, s-a ameliorat: febra a cedat în 5-7 zile la 5 copii, și peste 7 zile – la 2; semnele meningiene au dispărut în 7 zile la un copil, în 10 zile – la 4 copii, în 13 zile – la 2. Evoluţia bolii a fost favorabilă în toate cazurile. Complicaţii și sechele nu s-au înregistrat. Cazuri de deces nu au fost.

CONCLUZII1. Diagnosticul etiologic al MBA cu Hib la copii a fost confi rmat în 5,7% din

cazuri.2. Din cazurile de MBA cu Hib studiate, copiii până la 3 ani au constituit 71%,

din care 2/3 a fost copii în primul an de viaţă.3. Meningita bacteriană acută cu Hib s-a caracterizat prin evolutie favorabilă.

Decese nu s-au înregistrat.

194

ASPECTE CLINICO-EPIDEMIOLOGICE ALE MORBIDITĂŢII PRIN TUBERCULOZĂ LA ETAPA ACTUALĂ

V. Grosu, I. Ghiţiu, N. Câșlari, S. Rusu(Centrul de Medicină Preventivă Șoldănești)

În prezent problema tuberculozei este una importantă, atât din punct de vedere medical și socioeconomic pentru Republica Moldova.

Scopul acestui studiu a fost elucidarea particularităţilor epidemiologice ale tuberculozei, determinarea factorilor și a grupurilor de risc, evaluarea sistemului actual de măsuri antiepidemice și scoaterea în evidenţă a cauzelor ce favorizează agravarea continuă a situaţiei epidemice la infecţia dată în raionul Șoldănești.

În baza studiului, au stat materialele de evidenţă și dările de seamă din perioada anilor 1998-2007. Convenţional, toată perioada poate fi divizată în 2 etape:

I etapă – anii 1998-2001 –, până la implementarea Programului Naţional de • Control al Tuberculozei (PNCPT), cu indici ai morbidităţii prin tuberculo-ză de la 62,3 până la 83,4 la 100 000 populaţie, a II-a etapă – anii 2001-2006 –, după implementarea PNCPT cu indici ai • morbidităţii de 24,4-43,4 la 100 000 populaţie.

În anii 2004-2006, se observă o reducere a incidenţei prin tuberculoză, de la 83,4 în anul 2000 până la 24,4 la 100 000 populaţie în anul 2004.

Incidenţa formelor bacilare în perioada anilor 2001-2007 a crescut anual faţă de perioada până la 2001 de 2,1 ori, iar cea a formelor distructive a scăzut de 3,4 ori. Fenomenul dat este condiţionat de îmbunătăţirea calităţii depistării cazurilor de tuberculoză infecţioasă și fortifi carea sistemului de laborator în raion după implementarea PNCPT, bazată pe strategia DOTS.

După implementarea tratamentului intensiv antituberculos complex, sub directă observare, s-a îmbunătăţit și efi cacitatea tratamentului, închiderea cavernelor constituind 64%, debacilarea – 100% cazuri, faţă de 56% și 78% respectiv, în anii 1998-2001 (media anuală). Odată cu îmbunătăţirea efi cacităţii tratamentului, din an în an, scade și numărul decedaţilor de tuberculoză de la 12 persoane în 1998 până la 5 persoane în 2007.

Un impact negativ asupra efi cienţei tratamentului antituberculos îl prezintă tuberculoză multidrogrezistentă. La evidenţă în raion, se afl ă, la moment, 20

TEZE

persoane cu tuberculoză multidrogrezistentă la 2 preparate antituberculoase: izoniazidă și rifampicină, în 1998, erau 13 persoane. Această creștere a fost determinată de lipsa medicamentelor antituberculoase în perioada anilor 1998-2000. Tratament conform schemelor standardizate respective, în anul 2007, au primit 7 bolnavi, dintre ei doar unul s-a însănătoșit.

De menţionat că indicii reali ai morbidităţii în raion sunt, probabil, de 2-3 ori mai mari. Astfel, o parte din bolnavi rămân neevidenţiaţi și servesc drept sursă de infecţie pentru populaţia sănătoasă.

În structura morbidităţii predomină îmbolnăvirea persoanelor de vârsta 25-59 ani, apte de muncă – 82,3%, preponderent bărbaţi – 70%. În ultimii 5 ani n-au fost înregistrate cazuri de tuberculoză la copiii sub vârsta de 17 ani. Predomină persoanele neangajate în câmpul muncii și fără surse de existenţă permanente – 80%. În 30-40% cazuri, tuberculoza este asociată cu 1-2 maladii cronice, HIV/SIDA, alcoolism, boli venerice.

Astfel, cauzele principale ce favorizează menţinerea situaţiei epidemiologice încordate la tuberculoză în raion sunt determinate de situaţia social-economică difi cilă și de nivelul de trai scăzuta al pacienţilor cu tuberculoză, de susţinerea insufi cientă a Programului Teritorial de Control al Tuberculozei, lipsa posibilităţii depistării active a tuberculozei în masă, procesele demografi ce (migraţia, șomajul); fl uctuaţia cadrelor în sistemul de ft iziopneumologie, salarizarea și stimularea materială insufi cientă a lucrătorilor medicali din ft iziopneumologie.

196

STRUCTURA DROGREZISTENŢEI ÎN FOCARE DE TUBERCULOZĂ ÎN LOCALITĂŢILE RURALE

ȘI URBANE DIN REPUBLICA MOLDOVA

O. Emelianov, C. Iavorschi, V. Degtearev, E. Cuniţchi, V. Bolotnicov, A. Brumaru

(IMSP Institutul de Ftiziopneumologie “Chiril Draganiuc”, Chișinău)

În legătură cu înrăutăţirea situaţiei epidemiologice la tuberculoză a crescut numărul focarelor și nu numai pe contul cazurilor noi ale maladiei, dar și prin creșterea frecvenţei recidivelor. În decursul ultimilor 10 ani, în Republica Moldova indicele incidenţei prin tuberculoză al persoanelor contacte a crescut de 10 ori. În structura clinică, o pondere considerabilă au început să le aibă formele grave bacilare, medicamentos rezistente, de tuberculoză. Creșterea capacităţilor agresive ale micobacteriei tuberculozei, virulenţa înaltă, rezistenţa medicamentoasă, prezenţa maladiilor asociate grave și a situaţiei sociale nefavorabile a bolnavilor baciliferi majorează considerabil riscul infectării în focarele de tuberculoză. Datele expuse demonstrează necesitatea studierii efi cienţei și posibilităţii aplicării preparatelor antituberculoase combinate pentru chimioprofi laxia și chimioterapia preventivă la copiii din focarele de infecţie.

Scopul lucrării constă în optimizarea măsurilor profi lactice în focarele de tuberculoză în condiţiile actuale.

Metodele de investigaţie: examen clinic și radiologic (inclusiv radiofotografi a și tomografi a), bacteriologic (bacterioscopică și culturală), testarea tuberculinică, alte investigaţii de laborator și instrumentale (determinarea mecanicii respiraţiei, ECG, bronhoscopia ș.a.).

Materiale: au fost luaţi în evidenţă 99 bolnavi cu tuberculoză pulmonară, de-pistaţi în anii 2005-2007 (53 – din raionul Ialoveni și 46 – din mun. Chișinău), care au avut drogrezistenţă la diferite preparate antituberculoase.

A fost analizată structura drogrezistenţei pentru bolnavii luaţi în evidenţă.Din 53 bolnavi din r. Ialoveni, 34 (64,2%) au avut multidrogrezistenţă (in-

clusiv izoniazida și rifampicina). Din ei, 21 bolnavi au avut drogrezistenţă la 4 preparate antituberculoase, 12 bolnavi – la 3 preparate, 1 bolnav – la 2 preparate, iar 12 la pacienţi (22,6%) a fost depistată polidrogrezistenţă. Din ei, 5 bolnavi au

TEZE

avut rezistenţă la izoniazidă și etanbutol; 4 bolnavi – la izoniazidă, etambutol și streptomicină; 1 bolnav – la rifampicină, etambutol și streptomicina; 1 bolnav – la etambutol și streptomicină; 1 bolnav – la izoniazidă și streptomicină.

La 7 pacienţi (13,2%) a fost identifi cată monodrogrezistenţa. Din ei, 2 bolnavi – la rifampicină, 2 – la streptomicină, 3 – la izonoazidă.

Din numărul total de bolnavi (53) din raionul Ialoveni, 47 (88,7%) au avut rezistenţă la izoniazidă, 42 (79,2%) – la streptomicină, 37 (69,8%) – la rifampicină, 32 (60,4%) – la etambutol.

Din 46 bolnavi din mun. Chișinău, 29 (63,0%) au avut multidrogrezistenţă. Din ei, 21 bolnavi au avut drogrezistenţă la 4 preparate antituberculoase (inclusiv izoniazida și rifampicina), 8 bolnavi – la 3 preparate.

La 9 persoane (19,6%), s-a constatat polidrogrezistenţă. Din ei, 1 bolnav prezintă polidrogrezistentă la rifampicină și streptomicina; 3 bolnavi – la izoniazidă, etambutol și streptomicină; 5 bolnavi – la izoniazidă și streptomicină.

La 8 pacienţi (17,4%) a fost depistată monodrogrezistenţa. Din ei, 2 bolnavi prezintă monodrogrezistenţă la rifampicină, 5 – la streptomicină, 1 – la etambutol.

Din numărul total de bolnavi (46) din mun. Chișinău, 38 (82,6%) au avut rezistenţă la izoniazidă, 38 (82,6%) – la streptomicină, 32 (69,6%) – la rifampicină, 26 (56,5%) – la etambutol.

Numărul bolnavilor cu multidrogrezistenţă din teritoriile rurale și urbane a fost aproximativ egal (64,2% și 63,0%, p<0,05), ca și cel al bolnavilor cu polidrogrezistenţă (22,6% și 19,6%, p<0,05), monodrogrezistenţă (13,2% și 17,4%, p<0,05).

În concluzie, menţionăm că la efectuarea chimioprofi laxiei antituberculoase este necesar de luat în considerare tipurile de chimiorezistenţă.

198

UNELE ASPECTE EPIDEMIOLOGICE ALE MORBIDITĂŢII PRIN TUBERCULOZĂ PULMONARĂ ÎN RAIONUL SÂNGEREI

E. Orfi n, G. Balea, I. Vizir (Centrul de Medicină Preventivă Sângerei)

Problemele legate de tratamentul și prevenirea tuberculozei pulmonare necesită o acţiune comună a serviciilor de medicină preventivă, ft iziopneumologie și medicină primară, în conlucrare cu organele administraţiei publice locale și cu alte servicii.

Studiul dat a fost efectuat în scopul evidenţei unor particularităţi ale maladiei prin tuberculoză înregistrată la Centrul de Medicină Preventivă al raionului Sângerei în perioada anilor 1976-2007.

În perioada indicată, cel mai înalt nivel al morbidităţii prin tuberculoză a fost observat în anul 1977, 78 cazuri și 74,4 cazuri, în anul 2005 – 69 cazuri (66,24 la 100 mii populaţie).

Pe parcursul anilor 1977-1993, tuberculoza este în descreștere – până la 20 cazuri înregistrate în anul 1993. Începând cu anul 1994, morbiditatea prin tuberculoză pulmonară se majorează. Pe parcursul anilor 1976-2006, cel mai înalt nivel al morbidităţii se constată în grupele de vârsta de 20-60 ani la persoanele apte de muncă, cu o intensitate sporită pentru vârstele 35-50 ani.

În anii 1976-1996, metoda principală de depistare a bolnavilor a fost examinarea de microradiofotografi e a populaţiei mature. Din 1996, examenul fl uorografi c în masă al populaţiei a fost anulat, rămânând ca o metodă de depistare în grupele de risc majorat de îmbolnăvire. În anii 2006-2007, morbiditatea prin tuberculoză se menţine la un nivel relativ stabil. În perioada anului 2007, au fost luaţi la evidenţă bolnavi cu tuberculoză evolutivă, cazuri noi, în total, 60 bolnavi, din ei, maturi – 55, copii – 5. Au fost înregistraţi cu recidive 14 bolnavi în anul 2006, total – 56 bolnavi, din ei maturi – 54 și 2 copii.

Incidenţa globală s-a micșorat puţin, comparativ cu anul precedent și constituie 78 la 100 mii populaţie, în anul 2006 – 86,6 (78 bolnavi). Incidenţa tuberculozei prin cazuri noi constituie, în 2006, 62,1 și 63,2 la 100 mii populaţie în 2007. Incidenţa cazurilor noi la copii constituie 21,0 (5) în anul 2007 și 8,4 (2) în anul 2006. S-a micșorat numărul bolnavilor luaţi la evidenţă cu forme bacilare

TEZE

și distructive. Incidenţa tuberculozei cu forme bacilare constituie 18,0 la 100 mii populaţie (17 cazuri), în anul 2006–30,0 (27 bolnavi).

Ponderea bolnavilor depistaţi cu forme bacilare în 2007 era de 30%; în anul 2006 – de 48%.

Incidenţa tuberculozei cu forme distructive constituie 22,1 la 100 mii populaţie (21 bolnavi) în 2007 și 57,1% în 2006.

În anul 2007, cazurile de tuberculoză depistate primar din grupele de risc și periclitante constituie 51,7%, din ei, migranţi – 42% (13), contactanţi – 19% (6), alcoolism cronic – 16% (5), boli psihice – 13% (4), iar în anul 2006 – 41% cazuri depistate primar. În anul 2007, au fost depistaţi prin examenul profi lactic microradiofotografi c 14% persoane (8 din 57), în anul 2006 – 9,6% (5 din 52).

Prevalenţa tuberculozei cu forme evolutive în anul 2007 constituie 73,7 la 100 mii populaţie (70 bolnavi), în anul 2006 – 62,2 la 100 mii populaţie (56 bolnavi).

S-a micșorat numărul bolnavilor afl aţi la evidenţă cu forme bacilare și distructive. În perioada anului 2007, au decedat de tuberculoză 13 bolnavi.

De menţionat că, anual crește numărul de îmbolnăviri prin tuberculoză în rândul populaţiei apte de muncă, în procesul epidemiologic se implică copii din focarele de tuberculoză.

Apariţia cazurilor de tuberculoză multidrogrezistentă ne demonstrează că se atestă insufi cienţa tratamentului corect.

200

UNELE PARTICULARITĂŢI DE SPORIRE A EFICACITĂŢII ACTIVITĂŢII PROFILACTICE ÎN FOCARELE

DE TUBERCULOZĂ

A. Vîrtosu, M. Vlasov, C. Munteanu, N. Tabuncic(Centrul Naţional Știinţifi co-Practic de Medicină Preventivă, Centrul de Medicină

Preventivă Ialoveni)

Tuberculoza rămâne a fi o problemă stringentă pentru sănătatea publică. Odată cu implementarea în practică a unei strategii noi de control al tuberculozei – Strategia DOTS, calitatea procesului de depistare a maladiei a sporit semnifi cativ. Ca rezultat, incidenţa sumară (cazuri noi, plus recidive) a crescut constant în perioada 2003-2007, plasând raionul Ialoveni printre teritoriile cu o incidenţă sumară a tuberculozei mai înaltă decât media pe ţară.

La un nivel sporit se menţine incidenţa formelor bacilifere a tuberculozei, constituind 35,7 în anul 2003 și 51,2 la 100 000 populaţie în anul 2007.

De asemenea se atestă o creștere a incidenţei tuberculozei la copii, constituind 17,8% în 2003, 53,5% în 2004, 27,7% în 2005, 52,9% în 2006 și 31,7% în 2007.

La un nivel destul de înalt se menţin indicii mortalităţii prin tuberculoză, de la 19,8 la 100 000 populaţie, în anul 2003, până la 24,5 la 100 000 populaţie în anul 2007. Indicatorul mortalităţii prin tuberculoză își menţine tendinţa de creștere lentă.

Situaţia epidemiologică creată este legată de un șir de factori sociali. În familiile social vulnerabile, bolnavii devin sursă de infecţie și, de regulă, evită tratamentul și alte măsuri curative și profi lactice. La ei, maladia capătă caracter cronic. Acești bolnavi pot să contamineze un număr mare de persoane din jur, lărgind, astfel, hotarele focarului.

De menţionat că tuberculoza “întinerește” – riscul incidenţei revine vârstei de 20-50 ani; așadar, focarul infecţiei tuberculoase, mai frecvent, apare în familiile tinere. În ultimii ani (2003-2007), s-a mărit cota femeilor bolnave de tuberculoză, care constituie între 18,8-26,9% din totalul bolnavilor de tuberculoză. Aceste fenomene sporesc pericolul îmbolnăvirii de tuberculoză a copiilor.

TEZE

În anii de studiu (2003-2007), s-au atestat carenţe în aprovizionarea instituţiilor medico-sanitare cu preparate antituberculoase, ce n-au permis efectuarea tratamentului efi cient al bolnavilor de tuberculoză și chimioprofi laxia contactaţilor.

Actualitatea problemei este condiţionată și de faptul că, în pofi da măsurilor întreprinse, nu s-a reușit obţinerea unui rezultat radical în combaterea tuberculozei. Indicii epidemiologici de bază, în focarele de tuberculoză continuă să manifeste o dinamică negativă. Incidenţa tuberculozei la copii din contact, în ultimii 5 ani, s-a majorat de 3 ori. Se atestă un nivel sporit de recidive al infecţiei tuberculoase, de la 18 cazuri în anul 2003 până la 32 cazuri în anul 2007.

Despre defectele lucrului în focare mărturisește faptul că, la 73–75% pacienţi, tuberculoza a fost depistată la adresare după ajutor medical în reţeaua medicală generală.

Nu s-au atins nivele satisfăcătoare în efectuarea chimioprofi laxiei. Numărul afectaţilor care au primit un curs incomplet de tratament preventiv este în creștere. Pe de o parte, aceasta este rezultatul supravegherii de dispensar nesatisfăcătoare a contactaţilor de către ft iziopneumolog, iar pe de altă parte, al neajunsului în lucrul medicilor de familie.

Pentru a răspunde la ofensiva TB în lume și pentru a obţine o reducere a transmiterii infecţiei în populaţie, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a recomandat pentru fi ecare Program naţional de control al tuberculozei atingerea către anul 2005 a unei rate de depistare de 70% a cazurilor noi bacilifere și a unei rate de succes în tratamentul acestor cazuri de 85%.

Spre regret însă, în raionul Ialoveni, rata de depistare a tuberculozei nu a atins obiectivele stabilite de OMS, dar este în creștere lentă. În anul 2007, rata de detecţie preliminară este de circa 47-49%, iar rata de succes în tratamentul acestor cazuri constituie 62%.

În încheiere, putem remarca faptul că problema tuberculozei în focare este foarte importantă atât din punct de vedere medical, cât și din cel social, cu minimalizarea posibilităţilor de a o rezolva numai cu eforturile lucrătorilor medicali.

Pentru ameliorarea efi cacităţii măsurilor antiepidemice, medicale, sociale, în focarele de tuberculoză, se impune necesitatea conjugării tuturor eforturilor – ale lucrătorilor ocrotirii sănătăţii, administraţiilor publice locale și societăţii civile în întregime.

202

DATE SEROLOGICE PRIVIND NIVELUL IMUNITĂŢII LA UNELE INFECŢII-ŢINTĂ ALE PROGRAMULUI NAŢIONAL

DE IMUNIZĂRI ÎN MUNICIPIUL CHIȘINĂU

G. Hodâreva, N. Caterinciuc, Z. Coroi, L. Râbac, N. Tinta, A. Gori, S. Monahov (Centrul Naţional Știinţifi co-Practic de Medicină Preventivă)

În cadrul monitoringului serologic a fost evaluat nivelul imunităţii la maladiile infecţioase incluse în Programul Naţional de Imunizări.

În lucrare, sunt expuse rezultatele investigaţiilor serologice a 345 persoane din mun. Chișinău (109 copii și 236 adulţi) privind starea imunităţii la tetanos, dift erie si rujeolă, investigaţiile fi ind efectuate prin reacţia de hemaglutinare indirectă (RHAI) și analiza imunoenzimatică (AIE) pentru determinarea anticorpilor specifi ci la oreion și rubeolă.

Analiza nivelului imunităţii la tetanos, dift erie și rujeolă indică menţinerea unui nivel sufi cient de protecţie la infecţiile nominalizate în toate grupele de vârstă studiate.

Pătura imună generală la tetanos (≥0,1UI/ml) reprezintă 98,5±1,2%, iar cea garantată (≥0,8UI/ml) se situiază în limitele de 94,7±2,4%. Persoane receptive s-au identifi cat doar în populaţia matură și constituie 2,2%.

De asemenea, indici înalţi ai imunităţii se atestă la dift erie, imunitatea colectivă (≥0,03 UI/ml) atingând nivelul 97,7±1,6%, iar pătura imună garantată (≥0,12 UI/ml) constitue 95,9±2,1%.

În cazul dift eriei, la grupa de risc, se atribuie 3,4% maturi; printre copiii investigaţi, receptivi la dift erie nu s-au determinat. În grupul cu risc sporit la dift erie pot fi incluși 3,4% maturi. În numărul total de copii investigaţi nu au fost depistate persoane receptive.

Proporţia persoanelor cu titre protective ale hemaglutininelor rujeolice (≥1:10) a constituit 92,7±2,8%. Proporţia celor receptivi la rujeolă, printre copii, si maturi se afl ă la nivelul 7,0% și, respectiv, 7,5%. S-a atestat o intensitate destul de înaltă a imunităţii atât la copii, cât si la adulţi și a constituit – 48,4 (47,6-49,8).

La capitolul evaluarea nivelului imunităţii la rubeolă, am pornit de la faptul că vaccinarea contra rubeolei în RM nu s-a efectuat până nu de mult (a. 2002). S-a observat că are o evoluţie ciclică, peste fi ecare 5 ani, morbiditatea prin rubeolă. În

TEZE

structura morbidităţii, crește proporţia copiilor de vârstă 7-14 ani și mai mult, fapt care poate duce la creșterea riscului apariţiei sindromului rubeolei congenitale.

Începând cu anul 2002, se realizează imunizarea contra rubeolei, fi ind imunizate, în masă, grupele de vârstă 8-29 ani. Analiza datelor privind nivelul imunităţii la rubeolă a demonstrat că, în rezultatul măsurilor întreprinse, la 97,4% persoane investigate se determină prezenţa anticorpilor rubeolici în sânge. Proporţia persoanelor cu titru de protecţie minim a constituit doar 0,3%. Receptivi la rubeolă s-au dovedit a fi 6% copii și 1,3% maturi.

Gradul de protecţie la rubeolă, printre femeile de vârstă fertilă, a constituit 99,4%; persoane seronegative nu s-au depistat.

Evaluarea stării de imunitate la oreion a demonstrat că proporţia persoanelor seronegative se afl ă la nivel de 31,7%, titre minime de protecţie se determină la 10,5% populaţie. De menţionat că efi cienţa imunizării contra oreionului se afl ă la nivel de 70% după vaccinare cu o doză și la 80-85% după două doze. Acest fapt nu exclude apariţia cazurilor de oreion la grupurile de persoane vaccinate și necesită realizarea unui monitoring serologic permanent pentru estimarea riscului de apariţie a majorării epidemice a acestei maladii.

Astfel, datele prezentate ne demonstrează un nivel înalt al imunităţii specifi ce la infecţiile – ţintă incluse în Programul Naţional de Imunizări, cum sunt tetanosul, dift eria, rujeola și rubeola la populaţia mun. Chișinău. Nivelul imunităţii la oreion se afl ă în limitele posibilităţii imunizării respective cu o doză de vaccin.

204

SUPRAVEGHEREA EPIDEMIOLOGICĂ A REACŢIILOR ADVERSE POSTVACCINALE ÎN REPUBLICA MOLDOVA

L. Ţurcan, A. Melnic, L. Savca(Centrul Naţional Știinţifi co-Practic de Medicina Preventivă Chișinău)

Este bine cunoscut faptul că riscul și frecvenţa reacţiilor postvaccinale sunt mult mai rare decât riscul complicaţiilor după o boală infecţioasă. De menţionat că, în prezent, a crescut semnifi cativ numărul vaccinărilor realizate în cadrul programelor de imunizare și, concomitent, s-a mărit numărul de reacţii postvaccinale, ceea ce necesită dezvoltarea și menţinerea sistemului de supraveghere a reacţiilor adverse postvaccinale (RAP).

Evidenţa RAP este efectuată în toate ţările lumii, datele fi ind generalizate de către Comitetul OMS de supraveghere a acţiunii adverse a vaccinurilor. În Republica Moldova, din anul 1997 este realizată monitorizarea sistematică a RAP după principiul pasiv, adică în baza raporturilor prezentate în CNȘPMP din teritoriile ţării.

Analiza reacţiilor adverse postvaccinale în Republica Moldova în ultimii 3 ani arătă următoarele: total, au fost primite 201 avize despre cazuri suspecte la RAP, din care au fost confi rmate 189 cazuri de diferite reacţii postvaccinale: în anul 2005 – 68 reacţii, în anul 2006 – 69 și ceva mai puţine în anul 2007 – 51 reacţii adverse.

Din numărul total de RAP, majoritatea au constituit-o reacţiile postvaccinale după vaccinul BCG, și anume: in anul 2005 – 38 cazuri (55,9%), dintre care 24 cazuri la vaccinare și 14 cazuri la revaccinare; în anul 2006 48 cazuri (69,5%), din care 39 la vaccinare și 9 la revaccinare, și în anul 2007 – 33 reacţii (64,7%), din care 27 la vaccinare și 6 cazuri la revaccinare. În total, în 3 ani analizaţi au fost observate 90 cazuri (75,6±7,8%) după vaccinare și 29 (24,4±7,8% ) după revaccinare.

După formele clinice, RAP legate cu administrarea vaccinului BCG s-au repartizat în modul următor: în a. 2005: abcese reci – 6 (15,8%), limfadenite – 30 (79%), ulcere – 4 (10,5%), cicatrice cheloidale – 1 (2,6%); în anul 2006: abcese reci – 2 (4,2%), limfadenite – 43 (89,6%), ulcere – 2 (4,2%), cicatrice cheloidale – 0 și în anul 2007: abcese reci – 1 (3,0%), limfadenite – 32 (97,0%), ulcere – 0,

TEZE

cicatrice cheloidale – 0. Așadar, numărul mare de reacţii se datorește limfadenitelor postvaccinale, din cauza încălcării tehnicii de administrare a vaccinului. În perioada precedentă, în medie, anual, după administrarea vaccinului BCG, au fost în total observate 30,5 diferite reacţii, din care 22,5 (73,8%) constituiau limfadenitele, iar în perioada analizată – 39,7 și 37,5 (94,5%), respectiv P < 0.05.

În ultimii ani, o atenţie mai accentuată li se acordă reacţiilor postvaccinale după administrarea vaccinului DTP. În ultimii ani numărul lor a constituit: în anul 2005 – 27 (35,2%) cazuri după administrarea vaccinului DTP și Td (DTP I – 13 cazuri, DTP II – 6 cazuri, DTP III – 3 cazuri, DTP IV – 4 cazuri și Td – 1 caz), în anul 2006 – 21 (30,4%) reacţii după administrarea vaccinului DTP și Td (DTP I – 14 cazuri, DTP II – 2 cazuri, DTP III – 3 cazuri, DTP IV – 1 caz și Dt – 1 caz) și în anul 2007 – 17 (33,3%) cazuri (DTP I – 5 cazuri, DTP II – 4 cazuri, DTP III – 5 cazuri, DTP IV – 1 caz și Td – 2 cazuri). Astfel, în ultimii 3 ani au fost înregistrate 65 reacţii, din care majoritatea sunt după DTP I (32-49,2±12,4%). Cu cât mai mare este numărul de revaccinare, cu atât mai mic este numărul RAP: după DTP II – 18,5%, DTP III – 16,9% și DTP IV – 9,2%, Td și Dt – 6,2%. Comparativ cu perioada precedentă numărul de RAP înregistrate a crescut aproape de 2 ori, cifra medie anuală fi ind 12,0 (2006) și 21,2 (2007) P < 0.05.

După alte vaccinuri, au fost înregistrate cazuri unice de RAP, în 2005 și 2007 – câte o reacţie după administrarea vaccinului ROR și încă 2 raportări de reacţii după vaccinul HVB.

Analiza repartizării teritoriale a cazurilor de RAP nu a evidenţiat vreo legitate anumită, însă totuși cele mai multe reacţii postvaccinale se înregistrează în mun. Chișinău, datorită numărului mare de imunizări realizate. În 2005, aici au fost observate 41%, în 2006 – 57% și in 2007 – 67% din numărul total de reacţii înregistrate în ţară.

În conformitate cu cele relatate mai sus, se poate conchide că numărul de RAP în Republica Moldova a crescut, majoritatea reacţiilor fi ind înregistrate după administrarea vaccinului BCG s-a mărit considerabil numărul limfadenitelor postvaccinale, ceea ce necesită instruirea specială a lucrătorilor medicali incluși în prestarea serviciilor de imunizare.

A continuat înregistrarea RAP după DTP, fapt ce poate fi explicat prin creșterea atenţiei faţă de aceste reacţii și informarea populaţiei; s-a mărit spectrul clinic al reacţiilor și a crescut numărul reacţiilor combinate – cu două sau cu mai multe simptoame.

206

IMUNITATEA POPULAŢIONALĂ LA POLIOMIELITĂ EVALUATĂ ÎN ANII 2007-2008

M. Apostol, V. Ghidirim, A. Melnic, C. Spânu(Centrul Naţional Știinţifi co-Practic de Medicină Preventivă al MS RM)

Ţara noastră a fost certifi cată ca ţară liberă de poliomielită de către Comisia Regională Europeană de Certifi care în 2000, ulterior, Europa fi ind declarată liberă de poliomielită în 2002. Monitorizarea circulaţiei virusului de poliomielită în Republica Moldova a demonstrat că ultima tulpină de virus poliomielitic sălbatic s-a izolat în 1991 de la un copil bolnav de poliomielită. Diferenţierea genetică realizată în Laboratorul Regional de Referinţă, Moscova, Rusia, din anul 1992 până în prezent, demonstrează ca toate tulpinile izolate din diferite biosubstrate recoltate de la persoane și factorii de mediu sunt de origine vaccinală.

În plan global, poliomielita sălbatică se înregistrează în 4 ţări endemice (India, Pakistan, Afganistan și Nigeria), care prezintă un risc sporit de răspândire a virusului sălbatic prin mijloacele rapide de comunicaţie în alte ţări, inclusiv în multe teritorii libere de poliomielită. În anul 2007, poliovirusul sălbatic s-a izolat din probe de apă reziduală recoltate din colectorul staţiei de epurare a orașului Geneva, Elveţia (genetic asemănător cu virusul izolat în Republica Cead), precum și în Australia – continent liber de poliomielită – de, la un student care s-a infectat în Pakistan ș.a. (datele consfătuirii a 20-a a Comisiei Europene de Certifi care, Copenhaga, Danemarca, iunie – 2007). Până la eradicarea globală a poliomielitei, pentru fi ecare ţară, există riscul importului virusului sălbatic, inclusiv în Republica Moldova. În scopul neadmiterii răspândirii și circulaţiei virusului poliomielitic sălbatic, în caz de import, se cere asigurarea menţinerii nivelului înalt de acoperire vaccinală planică. În acest context, prezintă interes știinţifi co-practic monitorizarea permanentă a stării imunităţii populaţionale la poliomielită.

Recoltarea, păstrarea, transportarea și examinarea serurilor s-a efectuat conform recomandărilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. În total, au fost examinate 275 seruri recoltate de la copii în vârstă de la un an până la 18 ani din municipiul Chișinău și din 7 raioane ale republicii (Leova, Ceadâr-Lunga, Basarabeasca, Râbniţa, Grigoriopol, Criuleni, Orhei). Determinarea anticorpilor la serotipurile 1, 2, 3 ale virusului de poliomielită (tulpini vaccinale Sabin de referinţă recepţionate

TEZE

207

de la instituţiile de profi l ale OMS) s-a efectuat în reacţia de neutralizare în cultura de celule HEp-2, fi ind utilizate diluţiile serurilor 1/8 – 1/32. Factorii nespecifi ci au fost înlăturaţi prin inactivarea serurilor la temperatura de 560C timp de 30 min. Reacţia de neutralizare s-a efectuat fi ind utilizată doza de 100 CPD/50.

Luând in considerare faptul că ultima revaccinare la poliomielită se aplică la vârsta de 6-7 ani, iar titrul de anticorpi se menţine pe parcursul unui timp îndelungat, am devizat lotul de seruri cercetate în două grupe: 1-10 și 11-18 ani. Rezultatele studiului sunt expuse în Tabelul 1.

Tabelul 1. Prezenţa anticorpilor la serovariantele virusului poliomielitic în anii 2007-2008

Gru

pa d

e vâr

stă

Num

ărul

de s

erur

i in

vest

igat

e

Prez

enţa

antic

orpi

-lo

r la s

erot

ipur

ile

1,2,

3

Abse

nţa a

ntic

orpi

-lo

r la s

erot

ipur

ile

1,2,

3Cu anticorpi la tipul

1 2 3

1-10 ani 99 70 (70,7%) 18 (18,2%) 78 (78,8%) 80 (80,8%) 71 (71,7%)11-18 ani 176 74 (42,0%) 52 (29,5%) 114 (64,8%) 117 (66,5%) 81 (46,0%)

Rezultatele examinărilor efectuate demonstrează că 70,7% de copii până la 10 ani au anticorpi la toate 3 serotipuri ale virusului poliomielitic; 18,2% din contingentul de copii nominalizaţi nu au anticorpi la toate serovariantele virusului, iar 11,1% din cei investigaţi au anticorpi la unul sau la 2 tipuri ale poliovirusului. Anticorpi la serovariantele 1, 2, 3, în această grupă de vârstă, au fost depistaţi în 78,8%, 80,8% și 71,7% respectiv. În contingentele de vârstă 11-18 ani, au prezentat anticorpi la toate variantele virusului poliomielitic 42,0% de persoane examinate; 29,5% din examinaţi n-au prezentat anticorpi la cele 3 tipuri ale virusului menţionat, iar 28,4% de persoane dispun de anticorpi la unul sau la 2 serotipuri ale virusului. La poliovirusurile de tipul 1, 2, 3, persoanele examinate au prezentat anticorpi în 64,8%, 66,5% și 46,0%.

Rezultatele cercetărilor în dependenţă de valoarea titrului anticorpilor sunt expuse în Tabelul 2.

Tabelul 2. Titrul anticorpilor la serovariantele de poliovirus

Vârsta (ani) Tipul 1 Tipul 2 Tipul 31/8 1/16 ≥1/32 1/8 1/16 ≥1/32 1/8 1/16 ≥1/32

1-10 5 8 65 5 7 68 13 9 4911-18 26 12 76 18 22 77 36 17 28


Din Tabelul 2 rezultă că la tipurile 1 și 2 majoritatea absolută a persoanelor investigate au anticorpi în titrul ≥ 1/32. Incidenţa persoanelor cu titru de anticorpi 1/8 este mai frecventă în contingentele de vârstă 11-18 ani.

Rezultatele investigaţiilor serologice demonstrează că o parte din copii, în special în vârstă până la 2 ani, nu sunt protejaţi faţă de virusul de poliomielită sălbatic. Aceste circumstanţe demonstrează necesitatea acoperirii maximale cu vaccin antipolio a copiilor întru reducerea riscului de apariţie a cazurilor de poliomielită etiologic cauzate de tulpinile sălbatice ale virusului poliomielitic. În acest scop este oportună valorifi carea Planului de acţiuni aprobat de Ministerul Sănătăţii (aprilie 2008) privind menţinerea statutului Republicii Moldova de ţară liberă de poliomielită, unde vaccinarea și revaccinarea antipolio rămân elemente-cheie ale Standardului de aur privind eradicarea globală a poliomielitei. Acest plan prevede acordarea unei atenţii deosebite activităţilor privind asigurarea unui nivel înalt de acoperire planică cu vaccin polio a contingentelor decretate de copii întru neadmiterea răspândirii variantelor de virus poliomielitic sălbatic, în special de import.

209

REZULTATELE EVALUĂRII CUNOȘTINŢELOR ADOLESCENŢILOR PRIVIND PROGRAMELE DE IMUNIZARE

ÎN CADRUL STUDIULUI DE CHESTIONARE

V. Left er, S. Vasiliu, L. Șevciuc, G. Bodrug, V. Crutova, V. Corjan (Centrul de Medicină Preventivă Raional Călărași,

Centrul Medicilor de Familie Călărași)

Este bine cunoscut faptul că efectul fi nal al programelor de imunizare depinde, în mare parte, de participarea populaţiei în realizarea lor, de nivelul de cunoștinţe respective, mai ales la adolescenţi și tineri, la viitorii părinţi. Evaluarea acestor factori poate fi realizată prin metoda de chestionare a grupelor alese de popula-ţie. Scopul studiului realizat a fost evaluarea cunoștinţelor adolescenţilor privind vaccinarea ca o măsură de prevenire a maladiilor transmisibile.

Pentru realizarea studiului, a fost elaborat un chestionar special, cu cinci între-bări, ce refl ectă obiectivele preconizate în studiu. Au fost chestionaţi elevii din cla-sele VIII-IX; XI-XII din 5 gimnazii și 1 din liceu, din orașul Călărași; din 3 localităţi din suburbie, în total 245 elevi, inclusiv 34 elevi din clasele XI-XII. La întrebarea “Ce este vaccinarea?”, au fost obţinute răspunsuri corecte de la 177 elevi (79,4%), care au indicat că vaccinarea este un proces de protejare a organismului împotriva maladiilor infecţioase. O parte însemnată de elevi (20-25%) însă au indicat că vac-cinarea este “un leac”, “un medicament”, “o injecţie pentru tratarea bolilor”.

Proporţia răspunsurilor adecvate privitor la rolul, benefi ciul vaccinelor este înaltă și variază în dependenţă de clasă, în limitele de 85-90%. Totuși circa 10-15% din chestionaţi au indicat și alte răspunsuri: că vaccinarea este destinată “pentru a fi sănătoși”, “pentru a nu răci”, “pentru a nu ne îmbolnăvi de maladii ve-nerice”. Astfel, cei testaţi înţeleg și apreciază semnifi caţia, benefi ciul, rolul vacci-nărilor în practicile de sănătate, refl ectate prin răspunsurile “sunt măsuri de pre-venire a unor boli”, “a nu permite îmbolnăvirea”, “a fi sănătoși”. Paralel cu aceasta, se poate constata că adolescenţii, viitorii părinţi, cunosc puţin diferenţelor între maladiile infecţioase (contagioase) și neinfecţioase (somatice), fapt demonstrat prin răspunsurile indicate mai sus.

La rugămintea “Enumeraţi maladiile împotriva cărora se practică vaccinarile”, toţi chestionaţii (100%) au enumerat corect, de la una până la trei, maladii


prevenibile prin vaccinări. Preponderent, s-a indicat: tuberculoza (90% intervievaţi), hepatitele virale (82,2%), gripa și dift eria (57,5%), până la 43,1% au indicat cori/ rujeola, oreion. Un număr mai redus de chestionaţi au notifi cat așa maladii ca cocluși/tusea convulsivă, tetanos (circa 20-28,3%), rubeolă, poliomielită (10-20%). Totodată, aproximativ până la 50% de elevi, paralel cu o parte din maladiile enumerate corect, au indicat și maladiile la care vaccinarea, până în prezent, nu se realizează, și anume gripa aviară (în 35,8% cazuri), SIDA (în 20% cazuri), cancer (în 9,5%cazuri), răceală (5%).

Este îngrijorător faptul că doar 43,7% respondenţi au indicat corect denumirea ultimelor doze de vaccinuri primite de ei, 27% au enumerat o parte din vaccinuri ce le cunoșteau și puteau să-le primească în copilărie, iar restul 29,3% au indicat răspunsul “nu știu”.

La rugămintea de a indica locul unde au primit ultimele doze de vaccin, toţi chestionaţii au estimat că le-au primit în cadrul instituţiilor medicale din localitatea deservită, inclusiv cu participarea lucrătorilor medicali din școli.

Numărul scăzut de adolescenţi ce cunosc denumirea ultimei doze de vaccin primită denotă lipsa preocupării lor de propria sănătate, neconsiderând majore atribuţiile de cunoaștere a vaccinului primit sau necesar a-l primi, lăsând acest atribut pe baza lucrătorului medical. Aceasta se mai poate motiva prin lucrul satisfăcător al personalului medical implicat în măsurile de imunoprofi laxie, realizat prin familiarizarea insufi cientă a grupelor eligibile de populaţie privitor la vaccinele respective.

CONCLUZII1. Adolescenţii chestionaţi apreciază adecvat semnifi caţia, benefi ciul vaccină-

rilor în practicile de sănătate ca măsură de prevenire; la unele întrebări însă se constată lipsa cunoștinţelor.

2. Este necesară sporirea responsabilităţii personale a fi ecărui individ faţă de propria sănătate.

3. Este oportună implicarea lucrătorilor medicali și a profesorilor în procesul de instruire a modului sănătos de viaţă, aceștia fi ind pregătiţi pentru comu-nicare cu copiii, folosind, în acest scop, diferite materiale informative.

211

ASPECTE PRIVIND INFLUIENŢA CALITĂŢII APEI POTABILE ASUPRA INDICILOR MORBIDITĂŢII POPULAŢIEI

RAIONULUI ȘTEFAN-VODĂ PRIN MALADII INFECŢIOASE INTESTINALE ACUTE (A. 2005-2007)

I. Vlas, P. Cotorobai, A. Știrbu, O. Lungu (Centrul de Medicină Preventivă Ștefan-Vodă)

Apa ia parte activă în toate procesele vitale ce au loc în organismele vii. Pe parcursul vieţii, omul consumă aproximativ 70-75 tone de apă. Deci în dependenţă de calitatea apei se afl ă și starea sănătăţii populaţiei, corelare practic directă în apariţia maladiilor infecţioase hidric transmisibile și a unor boli somatice.

Ca rezultat al degradării în ultimii 10-15 ani a sistemelor de aprovizionare centralizată a populaţiei cu apă potabilă în localităţile rurale, principala sursă de alimentare cu apă, în prezent, sunt fântânele de mină. În raionul Ștefan-Vodă numărul lor constituie 1384 publice și peste 1250 particulare. În 26 localităţi, avem 25 apeducte (1 urban și 24 rurale), funcţionează, la moment, 16, din ele, 50% – permanent. Din numărul total de sonde arteziene (134) cu destinaţie de alimentare a apeductelor, la moment, funcţionează doar 61. Apeducte departamentale sunt 12, funcţionează 11. Calitatea apei potabile din diferite surse, după indicii microbiologici și nivelul morbidităţii populaţiei raionului prin infecţii intestinale acute, hepatita virală “A”, în ultimii 3 ani (2005-2007), se prezintă sub următoarele aspecte (Figura 1).

Figura 1. Calitatea apei potabile din diverse surse după indicii microbiologici (a. 2005-2007).

212


Tabe

lul 1

. Ind

icii

mor

bidi

tăţii

pop

ulaţ

iei r

aion

ului

pri

n m

alad

ii in

fecţ

ioas

e int

estin

ale a

cute

(a. 2

005-

2007

)

Noz

olog

ii

2005

2006

2007

r-l Ș

tefa

n-Vo

dăRe

publ

ica

Mol

dova

r-l Ș

tefa

n-Vo

dăRe

publ

ica

Mol

dova

r-l Ș

tefa

n-Vo

dăRe

publ

ica

Mol

dova

caz a

bs.

la

100

mii

caz a

bs.

la

100

mii

caz a

bs.

la

100

mii

caz a

bs.

la

100

mii

caz a

bs.

la

100

mii

caz a

bs.

la

100

mii

BDA

det

erm

inat

e96

136,

846

0812

7,7

124

168,

953

5514

8,9

183

271,

562

8017

5,1

BDA

ne

dete

rmin

ate

286

407,

586

9424

0,9

225

306,

584

9823

6,4

226

335,

394

3726

3,2

Salm

onel

oza

1825

,676

521

,225

34,1

1155

32,1

314

20,4

1006

28,0

6

Diz

ente

ria11

816

8,1

1955

54,2

2027

,216

5546

,04

1522

,212

1653

,92

Hep

atita

vira

lă A

710

,011

0930

,74

68,

035

59,

883

4,4

198

5,52

TEZE

Datele existente demonstrează că impurifi carea microbiană a apei potabile din fântânile de mină se menţine la un nivel înalt, dar cu descreștere, de la 31,7% în 2005 până la 19,9% în 2007, iar referitor la apeductele rurale procentul necorespunderii descrește treptat de la 23,8% până la 7,0%; la apeductul comunal orășenesc (sondele arteziene și reţeaua de distribuire) indicii descresc de la l0,0% la 0,0%.

Aceasta se datorează efectuării reconstrucţiei capitale a apeductului comunal prin ţevi de masă plastică, curăţarea sondelor la sfârșitul anului 2006, începutul anului 2007.

Majoritatea cazurilor de îmbolnăviri prin BDA provocate de agenţi determinaţi (72-73%) și nedeterminaţi (77%) revin populaţiei rurale, care, preponderent, se alimentează cu apă potabilă din fântâni de mină, în care poluarea microbiană a apei rămâne permanent sporită. Acest fapt poate condiţiona direct și apariţia erupţiilor prin BDA, HV ”A“.

CONCLUZIINivelul sporit de necorespundere cerinţelor sanitare, după indicii microbilogici,

a apei potabile din fântânile de mină și apeductele rurale necesită implicarea activă a Serviciului Sanitaro-epidemiologic, întru soluţionarea problemelor ce ţin de:

Menţinerea în stare satisfăcătoare, reparaţia și dezinfectarea reţelelor exis-• tente de apeduct, a fântânilor de mină;Asigurarea populaţiei cu apă potabilă preponderent prin sisteme de ape-• duct și diminuarea consumului de apă de către populaţia rurală din surse decentralizate.Transportarea apei potabile consumatorilor cu transport specializat, pașa-• portizat sanitar;Prezentarea în permanenţă spre examinare organelor administraţiei publi-• ce locale a materialelor ce ţin de starea aprovizionării cu apă potabilă și de afectarea populaţiei prin maladii infecţioase acute cu cale hidrică de transmitere.

214

METODA IMPEDANŢEI ÎN MICROBIOLOGIA SANITARĂ.PERSPECTIVE ȘI AVANTAJE

O. Nastas, N. Iularji, A. Spivacenco, L. Lungu, N. Ursachi (Centrul de Medicină Preventivă Chișinău)

Metoda clasică de investigaţii microbiologice, folosită în practica laboratoarelor bacteriologice, necesită o muncă enormă și timp îndelungat, cu obţinerea rezultatelor timp de câteva zile.

Una dintre cele mai contemporane metode expres de determinare calitativă și cantitativă a indicatorilor sanitari, fl orei patogene și condiţionat patogene este metoda impedanţei.

Metoda impedanţei se folosește numai în microbiologia sanitară, pentru investigarea materiei prime, a produselor alimentare și a altor obiecte ale mediului înconjurător (apă, decapante ș.a.).

Compoziţia chimică a mediului se schimbă în rezultatul creșterii și activităţii metabolice a microorganismelor,ce duce la modifi carea impedanţei. La inocularea microorganismelor în mediul lichid, începe înmulţirea celulelor, care duce la descompunerea ledăturilor slab electrizate din componenţa moleculelor (proteine, peptide, glucide), cu formarea moleculelor ce posedă o încărcătură electrică puternică. Aceste legături formate în rezultatul procesului de disociere duc la schimbarea rezistenţei electrice a mediului nutritiv, ceea ce poate fi măsurat. În mediul nutritiv, așa schimbare a rezistenţei poate fi măsurată tehnic, cu ajutorul al doi electrozi instalaţi în interiorul fl aconului destinat investigaţiei.

Pe principiul descris este bazat sistemul de măsurare a analizatorului “Bac Trac”.Aparatul “Bac Trac” constitue un sistem automatizat pentru accelerarea

aprecierei calitative și cantitative a gradului de contaminare microbiană a produselor alimentare, a materiei prime, a producţiei cosmetice, farmaceutice, apei potabile, decapantelor de pe mediul înconjurător.

Cu toate că analiza impedanţei este bazată pe procesul de creștere a microorganismelor, ea diferă radical de metodele standard de determinare a numărului de microorganisme prin metoda diluţiilor în serie.

Această metodă dă posibilitatea de a aprecia cantitatea microorganismelor și de a determina nivelului activităţii lor, care reprezintă un proces decesiv în alterarea produsului de către microorganisme.

TEZE

215

Mediul lichid, care este folosit în metoda impedanţei, e mai potrivit pentru creșterea microorganismelor, în comparaţie cu mediile agarizate folosite la metoda clasică. Viteza de creștere a microorganismelor în mediul lichid sporește, iar timpul de investigaţie se micșorează.

Determinarea impulsului impedanţei poate fi fi xat, în cazul cînd cantitatea de microorganisme constituie 106-107 UFC/ml, pe cînd, prin metoda clasică, colonia de microorganisme poate fi observată doar la cantitatea de microorganisme 108-

109 UFC. Ca rezultat, sensibilitatea metodei impedanţei este de 1000 ori mai mare decât metoda clasică. Timpul total de investigare nu depășește 24 ore. În majoritatea cazurilor, rezultatul poate fi obţinut peste câteva ore.

Metoda impedanţei cu ajutorul analizatorului “Bac Trac” permite efectuarea următoarelor investigaţii, folosind medii nutritive selective speciale: stabilirea numărului de germeni mezofi li aerobi și facultativ anaerobi (NGMAFA); de bacterii coliforme; fl ora patogenă, inclusiv Salmonela; enterococ; S. aureus; B. cereus; Lactobacili; Listerii; Clostridii sulfi treducătoare; Levuri, micete; determinarea contaminării microbiene a obiectelor mediului înconjurător cu utilizarea decapantelor.

Programa de lucru la analizatorul “Bac Trac” este alcătuită din 2 părţi:“Bac Monitor” – programă care ţine evidenţa datelor, face controlul măsurării

și primirii rezultatelor. Această programă permite vizualizarea investigaţiei pe monitor, care, în caz de rezultat pozitiv, se colorează în roșu, iar în caz de rezultat negativ – în albastru sau în verde, ne permite vizualizarea în formă de grafi c.

“Bac Eval” – programă ce permite prelucrarea ulterioară a rezultatelor obţinute (tabele, grafi ce).

Metoda impedanţei a fost implementată în activitatea CMP Chișinău din decembrie 2006 și se folosește nemijlocit la investigarea produselor pentru certifi care. Aceasta se efectuează cu scopul de a obţine în timp scurt rezultatele cu exactitate maximă.

Pe parcursul a. 2007, au fost efectuate 2819 investigaţii la următorii indici:NGMAFA – 787 investigaţii; bacterii coliforme – 1019 investigaţii; fl ora patogenă,

inclusiv Salmonella – 1007 investigaţii; B. cereus – 6 investigaţii. (Tabelul 1).

Tabelul 1. Structura și ponderea investigaţiilor sanitaro-bacteriologice efectuate la “Bac Trac” (metoda impedanţei)

Indicii Numărul investigaţii % Probe

nestandard %

NGMAFA 787 27,9 72 9,1B. coliforme 1019 36,2 153 15,0Flora patogenă, inclusiv Salmonella 1007 35,7 127 12,6

B. cereus 6 0,2 - -TOTAL 2819 100 352 12,4


Pentru a constata care dintre metodele de investigare în bacteriologia sanitară are mai mare avantaj, s-a efectuat analiza investigaţiilor produselor alimentare pentru certifi care în anul 2006, care au fost examinate exclusiv prin metoda clasică, și în anul 2007, care au fost investigate prin metoda impedanţei, la “Bac Trac” după doi indici – numărul de germeni mezofi li aerobi și facultativ anaerobi, bacterii coliforme. Rezultatele sunt expuse în Tabelul 2.

Tabelul 2. Indicii sanitaro-bacteriologici conform metodei clasice și metodei impedanţei “Bac Trac”

Met

oda

Anu

l

Num

ărul

to

tal d

e in-

vest

ig-a

ţii

Nes

tand

ard

după

N

GM

AFA

% Nes

tand

ard

după

coli-

form

e% N

umăr

ul

nest

anda

rd

(NG

MA

FA+

bact

erii

coli-

form

e)

%

Clasică 2006 1929 21 1,08 89 4,6 110 5,7Metoda

inpedanţei Bac Trac

2007 1968 72 3,66 153 7,8 225 11,4

După cum se vede din tabel ponderea probelor nestandard, după numărul de germeni mezofi li aerobi și facultativ anaerobi, a crescut de la 1,08% până la 3,66 %, și, după indicele bacterii coliforme – de la 4,6 % până la 7,8 %. În total, după ambii indici, este o majorare dublă: de la 5,7 % la 11, 4%. Această comparaţie ne demonstrează că metoda impedanţei, fi ind mai sensibilă, în comparaţie cu metoda clasică, permite a spori depistarea probelor nestandard de produse alimentare și, respectiv, a micșora periculozitatea pentru consum, ceea ce este scopul principal al microbiologiei sanitare.

CONCLUZIEMetoda de măsurare a rezistenţei electrice (impedanţei) dispune de mai multe

avantaje, faţă de metoda clasică, și anume:1. Automatizarea procesului de creștere a microorganismelor;2. Micșorarea considerabilă a timpului de depistare a probelor nestandard

(câteva ori);3. Metoda de pregătire a mostrei pentru evaluarea calitativă a rezultatelor este

mai simplă din punct de vedere tehnic;4. Are loc micșorarea consumului de timp și materiale pentru efectuarea in-

vestigaţiei;5. Se face documentarea automatizată a rezultatelor.

217

DESCRIEREA UNEI ERUPŢII DE DIZENTERIE ÎN RAIONUL ȘTEFAN-VODĂ

L. Luchianov, V. Boian, A. Știrbu, O. Lungu (Centrul de Medicină Preventivă Ștefan-Vodă)

Pentru evaluare, se descrie erupţia de dizenterie înregistrată în s. Ermoclia, raionul Ștefan Vodă, în lunile septembrie-octombrie 2005.

Din analiză, s-a stabilit că în erupţia habituală de dizenterie apărută în perioada 08.09.2005-14.10.2005, au fost înregistrate 40 cazuri de dizenterie și 2 cazuri de gastroenterocolite, fără a fi depășită, între ele, o perioadă maximă de incubaţie. Au fost spitalizaţi în Secţia infecţii a SR Ștefan-Vodă 39 bolnavi (37 cu dizenterie și 2 cu BDA), 3 bolnavi au fost supuși tratamentului la domiciliu. Situaţia epidemiologică la BDA în s. Ermoclia, pe parcursul a 8 luni precedente erupţiei, s-a manifestat ca stabilă, fi ind înregistrate doar 11 cazuri sporadice de enterite și gastroenterite, fără relaţii epidemiologice între ele. Ultimul caz din cele 11 a fost înregistrat la 26.08.2005, cu 14 zile (două perioade maxime de incubaţie la BDA) înainte de apariţia primului caz din erupţia de dizenterie. Fondul epidemiologic în raionul Ștefan-Vodă, pe parcursul a 8 luni precedente erupţiei, se prezintă după cum urmează:

Figura 1. Structura investigaţiilor microbiologice ale produselor alimentare și ale apei potabile (8 luni, a. 2005).

218


Floră patogenă, în probele investigate, nu s-a depistat.Repartizarea cazurilor după contingente:I. Dizenterie:

a) Grădiniţa de copii nr. 1 – 7 cazuri (3 – în grupa mică, 2 – în grupa mare, 1 – în grupa mixtă și 1 – în grupa creșă).

b) Liceul teoretic local – 24 cazuri cu implicarea elevilor din clasele 0-VII, câte 1 – 4 cazuri în fi ecare clasă;

c) Copilărie neorganizată – 7 cazuri;d) Maturi – 2 cazuri.

II. BDA: copilărie neorganizată – 2 cazuri.Total, în localitate au fost înregistrate 26 focare familiale, inclusiv 18 focare cu

câte un singur caz, 5 cu câte 2 cazuri, câte un focar cu 3, 4, 5 cazuri.Din 40 cazuri de dizenterie, au fost confi rmate bacteriologic 21 (52,5%),

cu depistarea Sh. Sonnei 2g; la 19 bolnavi (47,5%) rezultatele investigaţiilor au fost negative și diagnoza de dizenterie a fost stabilită în baza datelor clinico-epidemiologice. Iniţial, diagnoza a fost stabilită la 20 persoane, dintre care au fost confi rmate bacteriologici 13 (60%). La alte 20 persoane, diagnosticul iniţial a fost enterita, gastroenterocolita, din care 8 (40%) au fost confi rmate bacteriologic, cu depistarea Sh. Sonnei 2g.

Specialiștii CMP s-au deplasat în localitate la 12.09.2005. A fost anchetat epidemiologic focarul (la grădiniţă și la școală), cu investigarea microbiologică la grupa intestinală a 18 contacţi din grupă și din familie, s-au colectat probe de produse alimentare, apă, lavaje pentru investigarea microbiologică de laborator. În rezultatul investigaţiilor efectuate, s-a depistat activ din contactanţi (la 15.09.2005) copilul D. Repeșciuc, din grupa mică a grădiniţei, cu Sh. Sonnei 2g.

După investigarea cazurilor nominalizate de către lucrătorii medicali de la Centrul de Sănătate local, s-a început depistarea activă, pe parcursul zilelor următoare, a eventualilor bolnavi prin instituirea supravegherii clinice în dinamică, zilnic, asupra contacţilor din grădiniţă, și prin vizite active la domiciliu în toată localitatea.

Anchetarea epidemiologică a focarelor familiale, cu supravegherea sanitaro-epidemiologică în complex a localităţii, a fost efectuată la 12, 15, 19, 20, 27 septembrie 2005; 12, 18 octombrie 2005. Au fost investigaţi bacteriologic la grupa intestinală 160 persoane din rândul contacţilor și al persoanelor suspecte la îmbolnăvire (în grădiniţă, liceul local, focare la domiciliu), dintre care au fost depistate 3 persoane cu Sh. Sonnei 2g; colectate 12 probe de produse alimentare, pentru investigaţie de laborator la fl ora patogenă – toate negative, 18 probe de apă potabilă din fântâni publice și particulare de mină (apeductul, în sat, nu funcţionează), din care s-au depistat 4 probe cu indici coli 23, 230, 2380, fl ora patogenă nu s-a depistat; 190 lavaje la prezenţa coliformilor intestinali și la fl ora patogenă, din ele 22 pozitive (E. coli) – 3 în cantina liceului și 19 în focarele familiale, fl ora patogenă nu s-a depistat.

TEZE

În rezultatul investigaţiilor microbiologice ale contacţilor și suspecţilor la îmbolnăvire, al efectuării vizitelor active la domiciliu, al supravegherii clinice în dinamică asupra contacţilor la grădiniţă, liceu și în focarele familiale, până la data de 14.10.2005 (când a fost înregistrat ultimul caz din erupţia dată), au fost depistaţi activ 23 bolnavi.

În adresa primarului localităţii a fost expediată o prescripţie sanitară cu indicarea acţiunilor antiepidemice și profi lactice necesare de efectuat în localitate. A fost suspendată activitatea grădiniţei de copii la 21.09.2005. La 23.09.2005 a fost efectuată dezinfectarea tuturor fântânilor publice și particulare din localitate. Situaţia epidemiologică din localitate a fost examinată la ședinţa Comisiei Antiepidemice Excepţionale Raionale din 21.10.2005.

CONCLUZIESursa iniţială de infecţie n-a fost depistată. Factorii alimentar și hidric de

transmisie a infecţiei nu s-au adeverit. Ca factor probabil de infectare a servit contactul habitual intens la grădiniţă, liceu și la domiciliu. Condiţiile ce au favorizat infectarea sunt considerate nedepistarea sursei de infecţie, cu izolarea precoce a ei; supraaglomerare în grădiniţa de copii nr. 1, lipsa condiţiilor necesare pentru respectarea la nivel de către copii a regulilor de igienă personală în grădiniţă și în liceul din localitate.

220

PEISAJUL TULPINILOR DE SHIGHELE IZOLATE ÎN LABORATORUL BACTERIOLOGIC AL CMP CĂUȘENI

ÎN PERIOADA ANILOR 2004-2007

A. Talmazan, T. Bârsan, I. Tulei, A. Digol, A. Bârsan, V. Samciuc (Centrul de Medicină Preventivă Căușeni)

Bolile diareice acute (BDA) rămân a fi , pentru raionul Căușeni, unele dintre cele mai prioritare nozologii din patologia infecţioasă înregistrată și constituie o problemă de sănătate publică. De aceea, în aspect medical-curativ și epidemiologic, rolul diagnosticului de laborator în descifrarea etiologică a BDA, testării sensibilităţii agenţilor cauzali la preparatele antimicrobiene este important și actual. O atenţie deosebită, în ultimii ani, se acordă Shighelelor, care prezintă ,,factorul etiologic” principal în provocarea îmbolnăvirilor de dizenterie bacteriană în formă de erupţii, atât în colectivităţi, cât și în condiţii habituale. Pe parcursul anilor 2004-2007, în laboratorul bacteriologic al CMP Căușeni au fost izolate 634 tulpini de Shighele, încadrate în mai multe variante biochimice, dintre care 456 (71,9%) au fost izolate în anul 2005, când în raion a fost declanșată o erupţie de dizenterie bacteriană, cu implicarea în procesul epidemic a 219 persoane.

Începând cu a. 2003, morbiditatea populaţiei prin dizenterie bacteriană a fost cauzată preponderent de S. sonnei. În structura variantelor biochimice de tulpini S. sonnei izolate în perioada anilor 2004-2007, ponderea S. sonnei II e a constituit, în anul 2004, 76,9%, în 2005 – 100% și 70,5% în 2007. Atât în perioada preepidemica (2004), cât și în perioada de erupţie (2005) s-a relevat și biovarianta S. sonnei II g, cu o pondere de 43,7% în structura variantelor biochimice izolate în a. 2004, 12,5% – în 2005 și 8,0% – în 2007 (Figura 1).

În anii 2003-2005, pentru tratamentul bolnavilor cu dizenterie bacteriană, în practica curativă, printre preparatele antimicrobiene indicate bolnavilor a fost folosit și co-trimoxazolul. În perioada erupţiei de dizenterie din 2005, activitatea antibacteriană a acestui preparat, în majoritatea cazurilor, nu a fost luată în considerare de către medicii infecţioniști.

Ca urmare, la cercetarea probelor de control de la cei 199 bolnavi spitalizaţi, la 30 (15%) s-au depistat tulpini de S. sonnei. Aprecierea sensibilităţii la co-

TEZE

221

trimoxazolul a demonstrat o rezistenţă la variantele biochimice S. sonnei II e și S. sonnei II g, corespunzător în 50% și 25% în a. 2004, 54% și 9,2% în a. 2005, 91,6% și 100% în a. 2007.

Figura 1. Ponderea variantelor biochimice a S. sonnei II e și S. sonnei II g în structura shigelelor izolate în laboratorul bacteriologic al CMP Căușeni

în anii 2004-2007

Se observă o tendinţă de creștere a rezistenţei variantelor biochimice menţionate la cefalotină: de la 15,9% în a. 2005 până la 33,3% în a. 2007 – pentru S. sonnei II e și S. sonnei II g, corespunzător de la 26,9% până la 29,2%.

Indiferent de numărul de tulpini de S. sonnei izolate în anii respectivi, în structura lor, variantele biochimice S. sonnei II e și S. sonnei II g se clasează pe primele poziţii.

Rezultatele investigaţiilor denotă că în teritoriul raionului Căușeni circulă variantele biochimice II e și II g foarte apropiate în rezistenţa lor faţă de preparatele menţionate.

Morbiditatea populaţiei prin bolile diareice acute (BDA), în structura patologiilor infecţioase înregistrate în raionul Căușeni, rămâne a fi o problemă actuală.

În structura variantelor biochimice a Shighelelor, predomină S. sonnei II e și II g, ponderea cărora este evidentă.

Important este faptul că variantele biologice menţionate au devenit markerii epidemiologici principali ai tulpinilor epidemice confi rmate în teritoriu, care sunt rezistente la unele preparate antimicrobiene (co-trimoxazol) și cu o tendinţă de creștere a rezistenţei la cefalotină. Acest fapt are o importanţă majoră în efectuarea permanentă a supravegherii epidemiologice a acestei infecţii, la indicarea tratamentului calitativ al bolnavilor cu dizenterie bazat pe rezultatele aprecierii sensibilităţii shighelelor la preparatele antimicrobiene.

222

DISMICROBISMUL INTESTINAL – POLITICA ÎN DIAGNOSTICUL DE LABORATOR

V. Ţurcan, E. Roșioru (Centrul de Medicină Preventivă Bălţi)

Diagnosticul dismicrobismului intestinal este o problemă de actualitate deosebită și difi cilă pentru medicul clinician, care are de apreciat o patologie atipică și slab manifestată, deseori cu o clinică monomorfă în aspect etiologic și patogenic.

Dismicrobismul intestinal, ca patologie, în ultimii ani frecvent înregistrată, a crescut preponderent la copii. În aprecierea diagnosticului dismicrobismului intestinal, investigaţiile bacteriologice au un rol decisiv.

În scopul unui studiu comparativ al microfl orei intestinale la diverse forme de dismicrobism, au fost examinate materiile fecale a 244 persoane cu manifestări de enterite, colite, gastroenterocolite acute și cronice. Dismicrobismul a fost determinat la 195 bolnavi (79,9%). În pofi da prezenţei manifestărilor clinice ale afectării tractului gastrointestinal, la 49 persoane (20,1%) diagnoza în cauză nu a putut fi stabilită, deoarece nu au fost determinate devieri considerabile ale componenţei fl orei intestinale.

Cazuri de dismicrobism, condiţionate de micșorarea numerică numai a reprezentanţilor fl orei permanente, sau numai concomitente s-au înregistrat în 12 (4,9%) și 16 cazuri (6,5%) respectiv, toate însă au fost însoţite și de schimbări calitative în grupurile de microorganisme intestinale 2 (fl ora concomitentă) și 3 (fl ora tranzitorie). Evident, mai mare a fost numărul cazurilor de dismicrobism condiţionat de schimbări calitative ale reprezentanţilor fl orei concomitente. Depistarea în materiile fecale a unui număr sporit de E. coli cu caractere lactozonegative (21cazuri – 8,6%); E. coli lactozonegative în asociaţii cu microorganisme condiţionat patogene numeric avansate (17 cazuri – 7,0%); E. coli hemolitică în asociaţii cu reprezentanţii fl orei tranzitoare (15 cazuri – 6,1%) și a E. coli cu caracter hemolitic (18 cazuri – 7,4%) a permis confi rmarea diagnosticului.

Cazuri de dismicrobism, stabilite exclusiv în baza sporirii numărului microorganismelor condiţionat patogene (MCP), au fost înregistrate 56 (22,9%),

TEZE

izolându-se preponderent tulpini de Enterobacter, Klebsiella, Proteus, Citrobacter – prevalând Klebsiella cu 26 cazuri (46,4%).

De menţionat că dismicrobismul cauzat de Proteni a fost confi rmat la 8 persoane (3,3%) și la 4 persoane (1,6%) de P. mirabilis, P. vulgaris, P. rettgeri în asociaţie cu levuri. S aureus a fost izolat din 11 probe (4,5%) și în asociaţie cu alte microorganisme condiţionat patogene în 12 probe (4,9%).

Levuri, genul Candida, de sine stătător au condiţionat modifi cări în 24 cazuri (9,8%) de dismicrobism, în asociaţie cu alte MCP, în 34 cazuri (13,9%).

Prin urmare, în majoritatea cazurilor, la dismicrobismul intestinal, se înregistrează asociaţii netipice ale diferitor MCP din grupul fl orei tranzitoare și paralel, modifi cări calitative concomitente sau schimbări numerice în grupul de microorganisme permanente în direcţia micșorării spre nivel minim.

În legătură cu cele expuse, diagnosticarea bacteriologică a dismicrobismului intestinal prin utilizarea unui set redus de teste urmează a fi apreciată incorect. De asemenea, incomplete și imprecise urmează a fi califi cate rezultatele acestor investigaţii microbiologice.

În scopul determinării autenticităţii microfl orei intestinale, investigarea bacteriologică la dismicrobism urmează a fi folosită permanent și complet, în conformitate cu metodele actuale reglementate.

Astfel, în aprecierea diagnosticului dismicrobismului intestinal, un rol important îl au nu numai manifestările clinice, ci și investigaţiile bacteriologice de laborator.

224

DISBACTERIOZA INTESTINALĂ – MALADIE SAU SINDROM?

V. Evtodienco, A. Buzatu, O. Burduniuc, O. Coteţ (Centrul Naţional Știinţifi co-Practic de Medicină Preventivă)

Disbacterioza intestinală este o problemă actuală pentru multe ţări, inclusiv pentru Republica Moldova. Originea disbacteriozei se discută de mulţi ani.

S-a stabilit că “disbacterioza intestinală” este o stare de dereglare calitativă și cantitativă a microfl orei intestinale normale. Actualmente această stare se apreciază nu ca sindrom, ci ca diagnostic clinic în cazuri când la pacienţi se stabilește dereglarea microfl orei (în primul rând, a E. coli normală, a bacteroizilor, bifi dobacteriilor, lactobacilelor, enterococilor), inclusiv când dereglările menţionate au loc la copiii nou-născuţi și când dereglările apar la bolnavii cu toxiinfecţii alimentare și, mai frecvent, cu tulburări intestinale acute cu etiologie nedeterminată.

Se presupune că dereglările calitative și cantitative ale microfl orei sunt o primejdie și necesită a fi corectate, însă corectarea microfl orei intestinale fără efectuarea investigaţiilor pentru stabilirea factorilor etiologici ai dereglărilor este neargumentată și provoacă multe stări patologice la pacienţi.

Fără contestarea necesităţii corecţiei microfl orei intestinale a disbacteriozei ca sindrom, e necesar de luat în considerare faptul că dereglările microfl orei intestinale se manifestă și în cazuri de maladii intestinale acute și cronice de origine infecţioasă și aceste maladii cer tratament etiotrop.

Pe parcursul anilor 2000-2007, în laboratorul FBEPCB, la disbacterioza intestinală au fost investigaţi 1022 pacienţi cu diferite patologii însoţite de tulburări intestinale. Investigaţiile microbiologice au fost efectuate prin metoda cantitativă, utilizând mediile de cultură și preparate de diagnostic comerciale.

Rezultatele investigaţiilor microbiologice ale pacienţilor efectuate la disbacterioza intestinală, în comparaţie cu investigaţiile bolnavilor cu maladia diareică acută, sunt prezentate în Tabel.

Rezultatele investigaţiilor microbiologice ale pacienţilor cu dereglări intestinale cronice efectuate la disbacterioza intestinală și maladia diareică acută efectuate cu scop de diagnostic al infecţiilor intestinale acute

TEZE

225

Anii Rezultateleinvestigaţiilor

Asociaţia microbiană (numărul agenţilor depistaţi) Candida

Total Pozitive % 1 2 3 4 5Maladia diareică acută (investigaţi pentru stabilirea factorilor etiologici)

1995-2007 7905 5650 71,5 3744 1469 362 20 100 962

% 47,4 18,6 4,6 0,3 0,1 12,2Maladia diareică cronică (investigaţi la disbacterioza intestinală)

2000 58 47 81,0 21 19 5 1 0 12001 40 31 77,5 11 11 8 2 0 42002 159 109 71,7 61 38 7 3 0 82003 178 121 68,0 80 29 10 2 0 62004 141 99 67,0 21 9 2 0 0 62005 140 105 75,0 64 30 10 1 0 332006 164 132 80,5 84 40 7 1 0 422007 142 88 62,0 59 26 3 0 0 15Total 1022 732 71,6 401 202 52 10 0 115

% 39,2 19,8 5,1 1,0 0 11,3

Datele prezentate denotă faptul că indicii depistării agenţilor cauzali de la pacienţii cu maladia intestinală cronică investigaţi la disbacterioza intestinală (71,6%) și indicii stabilirii factorilor etiologici la bolnavii cu maladia diareică acută (71,5%) sunt identici și caracterizează cauza unică a dereglărilor intestinale. Și de la bolnavii cu maladia cronică, și de la bolnavii cu maladia acută s-au depistat atât un agent cauzal (1-5), cât și asociaţii microbiene (1-4 agenţi microbieni). La ambele grupuri de pacienţi, au fost egali și indicii depistării fungilor Candida.

De la bolnavii cu maladia acută, mult mai frecvent s-au depistat agenţii patogeni – Salmonella spp. (3,7% contra 1,1% de la bolnavii cu maladia cronică) și Shigella spp. (corespunzător, 5,8% contra 0,2%).

La bolnavii cu maladia cronică, mai frecvent s-au depistat numai Staph. aureus și Staph. epidermitidis (21,1% contra 10,1% la bolnavii cu formă acută), E. coli patogeni și cu proprietăţi hemolitice (18,2% contra 10,2%), Enterobacter (14,9% contra 6,5%), Kluyvera (8,1% contra 4,8%), Citrobacter (6,6% contra 3,2%). Indicii depistării altor agenţi microbieni (Klebsiella, Proteus, Hafnia, Morganella, Serratia, Providencia, Pseudomonas) au fost aproape egali.

La pacienţii cu dereglările intestinale cronice, adesea se depistau și agenţii microbieni cu particularităţi hemolitice: E. coli (18,2%), Staphylococcus spp. (7,5%), Kluyvera spp. (1,5%), Enterobacter spp. (1,4%), Citrobacter spp. (0,5%), Klebsiella spp. (0,4%), Serratia spp. (0,2%), Aeromonas hydrophila (0,1% pacienţi investigaţi).

Agenţii microbieni depistaţi la pacienţii cu dereglări intestinale cronice de obicei, posedă o rezistenţă mai esenţială la preparatele antimicrobiene.


CONCLUZII1. Disbacterioza este o stare de dereglare a microfl orei intestinale normale,

însoţită de diferite afecţiuni patologice cronice cauzate de digestia anorma-lă a alimentaţiei și nu poate fi apreciată ca maladie intestinală.

2. Cu diagnosticul “disbacterioza intestinală”, de obicei, se înregistrează bol-navii cu boala diareică cronică cauzată de agenţii patogeni, agenţii condiţi-onat patogeni și asociaţii microbiene.

3. Bolnavii cu dereglări intestinale cronice însoţite de diferite stări (sindrome) patologice necesită a fi investigaţi cu scop de stabilire a factorilor etiologici, cu determinarea sensibilităţii lor la preparatele antimicrobiene, înregistraţi ca bolnavi de maladie diareică cronică și trataţi adecvat, în conformitate cu rezistenţa la antibiotice.

227

UNELE PARTICULARITĂŢI ALE SUPRAVEGHERII EPIDEMIOLOGICE ASUPRA HOLEREI ȘI BDA

ÎN RAIONUL UNGHENI

T. Leva, S. Talmaci, N. Furtună, V. Bradu (Centrul de Medicină Preventivă Ungheni),

V. Racoviţă (PCS Ungheni, CMP Calea Ferată din Moldova)

În raionul Ungheni, după o perioadă de circa 12 ani (din august 1995), timp în care nu au fost înregistrate cazuri de holeră la persoane sau izolate tulpini ale vibrionului holerei din obiectele mediului ambiant, în august 2007, în cadrul monitorizării săptămânale, a fost depistat agentul patogen Vibrio cholerae O1, biovar E1 Tor, serovar Inaba, cu proprietăţi de virulenţă redusă la o persoană, în 2 fântâni din preajma gospodăriei și din mostre de pește viu prins în bazinele acvatice din raioanele Ungheni și Fălești.

În legătură cu situaţia nefavorabilă creată, s-a activizat supravegherea contingentelor de bolnavi și a obiectelor de mediu din raza focarului. Au fost investigate, în total, 21 probe, inclusiv 9 probe de apă din fântâni, 8 probe de pește și 4 probe de apă din bazine deschise (lac, iaz). Din ele, au fost depistate:

Apa din fântâni:1 fântână – cu rezultat negativ;1 fântână – V. Cholerae O1, b/v Eltor, s/v Inaba, I gr. Hayberg;1 fântână – V. Cholerae O1, s/v Inaba, slab aglutinabil;5 fântâni – V. Cholerae non O1, I gr. Hayberg;

Apa din lac:2 probe – V. Albensis;2 probe – V. Cholerae non O1, I gr. Hayberg;

Pește proaspăt:1 probă – V. Albensis;3 probe – V. Cholerae O1, s/v Inaba, slab aglutinabil;4 probe – V. Cholerae non O1, I gr. Hayberg.


În total, pe parcursul anului 2007, în raion, la holeră au fost investigate 118 probe din mediul ambiant, inclusiv 48 probe de apă din punctele staţionare, celelalte 70 probe – conform indicaţiilor epidemiologice (apă din lacuri, fântâni, hidrobionţi, nămol). În 62,7% mostre din mediul ambiant a fost depistat V. Holerae non O1, în 6,7% – Vibrio albensis și în 4 probe (3,39%) – V. Cholerae O1, b/v Eltor, s/v Inaba.

În perioada sezonului epidemic, au fost investigate 190 persoane, s-a depistat vibrionul Non O1 de la o persoană (contingentul psihonarcologic).

Datorită petrecerii la timp a măsurilor sanitaro-igienice și antiepidemice, focarul a fost localizat și lichidat în termenii optimali posibili, fără agravări de ordin epidemiologic.

Situaţia descrisă impune necesitatea realizării următoarelor măsuri de supraveghere:

Monitorizarea sezonieră a circulaţiei vibrionului holeric între bolnavii și • mediul ambiant, cu extinderea spectrului de investigaţii la necesitate;Monitorizarea stării sănătăţii persoanelor sosite în ţară prin punctul de tre-• cere a frontierei Ungheni din zonele endemice la holeră;Pregătirea bazei spitalicești pentru activitate în sezonul estival;• Instruirea profesională continuă a personalului medical pentru situaţiile • similare;Activizarea lucrului de mobilizare socială a populaţiei;• Amenajarea teritoriului și a probele surselor acvatice.•

229

UNELE ASPECTE EPIDEMIOLOGICE ALE MORBIDITĂŢIIPRIN BOLI DIAREICE ACUTE ÎN MUN. CHIȘINĂU

Z. Covric, F. Popovici, A. Cotelea (Catedra Epidemiologie, USMF “Nicolae Testemiţanu”)

ACTUALITATEA TEMEI

Boala diareică acută (BDA) rămâne a fi o problemă medicală și socială de importanţă vitală. Anual, în mun. Chișinău se înregistrează un număr impunător de cazuri de BDA, determinate de noi agenţi diareigeni, așa cum au dovedit-o investigaţiile efectuate pe parcursul ultimilor decenii (A. Ivan, 2002). Sindromul diareic interesează asistenţa medicală prin intensitatea și gravitatea manifestărilor, preocupă epidemiologia prin prezenţa universală și manifestări ale procesului epidemic sporadice, endemice, dar și epidemice și, nu în ultimul rând, sănătatea publică, prin morbiditate, prezenţa ubicvitară și costuri ridicate asociate cu boala. BDA constituie una din cauzele majore de îmbolnăvire și deces printre copii, în special în ţările în curs de dezvoltare. În ţările dezvoltate, BDA este pretutindeni prezintă, de regulă cu manifestări benigne și autolimitante, nu însă și în rândul copiilor, în special al celor de până la cinci ani. Majoritatea agenţilor etiologici ai BDA nu pot fi preveniţi prin vaccinare, ameliorarea indicatorilor de morbiditate datorându-se, în primul rând, îmbunătăţirii condiţiilor socioeconomice și sanitare. Cu toată reducerea evidentă a morbidităţii și mortalităţii prin BDA în ţările dezvoltate, diareea rămâne sindromul cel mai des întâlnit în practica medicală generală, situat pe locul trei ca frecvenţă, iar în unele studii este situată chiar pe locul doi, după infecţiile respiratorii acute. O situaţie epidemiologică similară este caracteristică și pentru Republica Moldova. În prezent, în scopul ameliorării situaţiei epidemiologice la BDA, activitatea antiepidemică a serviciului sanitaro-epidemiologic de stat este direcţionată în corespundere cu Programul Naţional de profilaxie și combatere a holerei și bolilor diareice în perioada anilor 2003-2010.

230


MATERIALE ȘI METODEPentru a evalua situaţia epidemiologică și a determina particularităţile etiologice

ale morbidităţii prin boli diareice acute, a fost efectuată analiza epidemiologică a infecţiilor determinate etiologic, cu excepţia dizenteriei și salmonelozelor, înregistrate în mun. Chișinău în anul 2007.

REZULTATE ȘI DISCUŢIIAnaliza morbidităţii prin BDA înregistrată în mun. Chișinău în anul 2007

a pus în evidenţă că, pe parcursul anului, au fost înregistrate 4457 cazuri de enterite acute etiologic determinate, ceea ce constituie 73,4% din numărul total de cazuri cu BDA. În același timp indicele intensiv constituie 571,4 cazuri la o mie populaţie, fi ind comparativ mai înalt, în anul 2006, acest indice constituia 522,9 la o mie populaţie. Cele mai afectate au fost sectoarele Râșcani și Botanica, cu o morbiditate de 469,2 și, respectiv, 446,6 la o mie de populaţie. În 2939 cazuri (65,9%) maladia a afectat copiii.

De menţionat că la copii de 0-12 luni factorul etiologic al BDA a fost identifi cat în 1215 cazuri (41,3%) din numărul total de BDA. În același timp, un studiu efectuat la copii cu BDA, internaţi în Spitalul Clinic Municipal nr. 1, a permis, prin metoda cantitativă, identifi carea structurii etiologice în 767 cazuri, cea ce constituie 68,3% din totalul de pacienţi internaţi.

Rezultatele investigaţiilor de laborator au determinat că pe primul loc, plan în calitate de agent etiologic, se plasează Klebsiella pneumoniae 29,7%. În cele mai frecvente cazuri, pe locul doi a fost situată mixt-infecţia (12,9%) și St. aureus (12,3%). În celelalte 11,5% cazuri, etiologia bolii era reprezentată de altă microfl oră, în special condiţionat patogenă.

Analiza neidentifi cării etiologiei BDA în cele 3286 cazuri de BDA, raportate la CMP (73,7%) din nr. total, a permis stabilirea următoarelor cauze: administrarea autotratamentului de către pacienţi ori persoane de îngrijire (mai frecvent, părinţii), adresarea tardivă după asistenţă medicală, examinarea la grupa bacteriilor enteropatogene mai târziu de ziua a doua de la declanșarea bolii. La 310 bolnavi (9,6%), s-a constatat neexaminarea corectă și completă a pacienţilor prin metode de laborator.

De asemenea, s-au semnalat încălcări în depistarea, izolarea, spitalizarea precoce, efectuarea măsurilor de supraveghere medicală, examinarea la grupa bacteriilor enteropatogene a bolnavilor din focare de enterite acute înregistrate. Materialele corespunzătoare au fost examinate la consiliile medicale ale sectoarelor mun. Chișinău și ale Direcţiei Sănătăţii. La CMP, conform avizului primar, au fost înregistrate 5174 focare de BDA examinate (61,9%).

În anul 2007, lunile cu cel mai înalt nivel de morbiditate au fost: martie – iulie, cu 1675 cazuri din 4457; apogeul a fost atins în luna iulie, înregistrându-se 439 cazuri de îmbolnăviri. Indicele sezonier a constituit 1,8. Din numărul

TEZE

231

total cu focare (3203) sursa de infecţie a fost depistată în doar 42 focare, indicile focalităţii fi ind 1,01. Din totalul de bolnavi, 3825 persoane (72,9%) au fost spitalizate și 1419 persoane (27,1%), din motiv de refuz, au primit tratament în condiţii de ambulator.

La cercetarea epidemiologică, 6803 persoane au fost considerate eventual infectate, 3775 fi ind supuși examenului de laborator la grupa bacteriilor enteropatogene. De menţionat că 13 persoane au fost depistaţi agenţi microbieni din genul Shigella (11 persoane cu Shigella Sonnei 2e), la 2 persoane Salmonella-Essen și Cotbus.

În 99,6% cazuri din cele 5244 înregistrate, infectarea a survenit la domiciliu și doar în 0,4% infectarea a avut loc în colectivele de copii.

Analizând factorii și condiţiile de transmitere a enteritelor acute, pe primul loc a fost plasată calea alimentară – 79,9%. În 20,1% cazuri, infectarea s-a produs la copiii cu alimentaţie naturală, prin nerespectarea de către mămici a regulilor necesare de alimentaţie. În 26,1% cazuri, drept factori de transmitere au servit produsele lactate și în 25,3% cazuri – fructele și legumele. În 12,1% cazuri, factori de transmitere au fost suspectate produsele din carne. Calea habituală de transmitere a fost stabilită în 23,1% cazuri. În 42 focare de infecţie, sursa de agenţi patogeni a fost depistată tardiv. Totodată, în 11,9% cazuri s-au depistat încălcări la prelucrarea materiei prime, la pregătirea bucatelor – 15,9%, la păstrarea lor – în 36,6%, la transportare – în 21,4%, la comercializare – în 14,2%.

N-au fost respectate elementele de bază ale igienei personale în 37,9% la prelucrarea minelor, în 50,9% – a pieptului la mame. Insufi cient s-au prelucrat tetinele – 3,2%, suzetele – 5,9%, linguriţele – în 0,8%, în 1,8% – căniţele. Nu se spală corect lenjeria copiilor în 1,2%.

CONCLUZIEAmeliorarea situaţiei epidemiologice prin enterite acute poate fi obţinută prin

ridicarea nivelului de trai al populaţiei și realizarea tuturor măsurilor prevăzute în Programul naţional de profi laxie și combatere a holerei și a altor BDA pentru a. 2003-2010 și în conformitate cu principiile și recomandările OMS.

RECOMANDĂRI PRACTICE1. Intensifi carea lucrului de educaţie pentru sănătate cu mamele la comparti-

mentul: “Școala mamei și a copilului”, precum și lucrul educativ cu gravi-dele în cadrul IMSP.

2. Efectuarea seminarelor cu discutarea documentelor directive în vigoare și a lacunelor depistate la momentul controlului cu colaboratorii IMSP, aiin-stituţiilor preșcolare și preuniversitare.


3. Chestionarea mamelor cu copiii sugari spitalizaţi în clinicile de profi l, în vederea stabilirii nivelului de cunoștinţe sanitare și perfecţionării materia-lelor instructiv metodice la acest capitol.

4. Cercetarea epidemiologică în focarele cu BDA în primele 24 ore, cu posibi-la colectare a mostrelor pentru laborator în scopul aprecierii factorului ce favorizează apariţia enteritelor acute.

5. Petrecerea sistematică a Consiliilor Medicale în ATM Chișinău, cu subiecte practice și evidenţierea carenţelor depistate.

6. Intensifi carea lucrului de educaţie pentru sănătate prin intermediul mass-media în problemele de profi laxie și combatere a BDA.

233

ANALIZA UNEI IZBUCNIRI DE BDA ÎN CONDIŢII CASNICE

V. Sliusari (Centrul Naţional Știinţifi co-Practic de Medicină Preventivă), V. Left er (CMP raionul Călărași), G. Oţel

INTRODUCEREÎn anii 1988-2007, în Republica Moldova, anual, s-au înregistrat de la 3 până

la 17 izbucniri epidemice de salmoneloză, din ele, 2-3 izbucniri mixte (salmonela și alţi agenţi patogeni).

Dacă în anii 1980 și la începutul anilor 1990 până la 80% din totalul izbucnirilor au fost înregistrate la obiectivele de alimentaţie publică, în blocurile alimentare ale instituţiilor pentru copii și adolescenţi, deja la sfârșitul anilor 1990 și în anii 2000 deja până la 80% din totalul izbucnirilor se înregistrau în condiţii casnice, predominând la 100% calea alimentară de transmitere a infecţiei. Acest lucru este determinat de schimbarea diferitor condiţii socioeconomice care se realizează după anul 1991.

Creșterea morbidităţii în grup, a focarelor multiple (cu 2-4 cazuri) și a morbidităţii sporadice induce necesitatea corectării supravegherii epidemiologice, inclusiv a realizării supravegherii integrale a complexului de măsuri profi lactice.

Cazul examinat mai jos poate fi apreciat ca “tipic” pentru republică, el producându-se în condiţii casnice.

REZULTATE ȘI DISCUŢIEÎn perioada 19.05-20.05.07, printre participanţii mesei de pomenire (62

persoane) care a avut loc la domiciliu cetăţeanul B. din s. Bahmut, r. Călărași, a fost înregistrată izbucnirea epidemică de etiologie mixtă (S. Enteritidis și St. Aureus), soldată cu 45 de bolnavi.

La anchetarea epidemiologică s-a constatat că masa de pomenire a avut loc pe 19.05.07, de la ora 15.00 până la ora 22.00.Produsele alimentare au fost pregătite pe data de 18.05.07, în condiţii casnice

(15 feluri de bucate) Având la dispoziţie doar un singur frigider, produsele

234


pregătite s-au păstrat 12-24 ore, conform tradiţiei, în “casa mare”, pe podea, în farfurii în rânduri etajate (2-3), la temperatura aerului mai înaltă de 30 grade.

Au fost pregătite un șir de bucate, inclusiv carne de găină prăjită, pește, pârjoale (în care s-au depistat S. enteritidis și St. aureus 105), terci de orez cu lapte, salată din varză (s-a depistat S. enteritidis), pateuri cu brânză, fi le de pește prăjit (s-a depistat St. Aureus 105). La 2 femei care au participat la pregătirea bucatelor, din frotiul prelevat din gât, s-a depistat St. aureus (tulpina identică cu cea depistată în produsele alimentare și la bolnavi).

Tulpina S. enteritidis depistată în bucate a fost identică cu cele depistate în probele solului și găinaţi de găină, colectate în gospodăria persoanei de unde au fost folosite găini. Tulpinele S. Enteritidis, la bolnavi, au fost identice cu cele depistate în produsele alimentare.

În evoluţia izbucnirii, afară de păstrarea până la 24 ore a bucatelor pregătite în condiţii de temperatură incerte, la +300C, a favorizat și încălcarea tehnologiei pregătirii bucatelor, a regulilor de igienă personală etc. Din analiza datelor colectate, s-a constatat că toţi bolnavii au folosit majoritatea bucatelor.

Bolnavii nu s-au adresat pentru ajutor medical și numai după agravarea stării s-au adresat la urgenţă.

Perioada de incubaţie minimă au fost 30 minute, maximă – 40 ore, cea medie fi ind de 12 ore. În semnalmentele clinice au predominat greţuri – la 30 persoane (66,7%), vomă – la 26 (57,8%), diaree de culoare verde, cu spumă – la 30 (66,7%), dureri abdominale – la 34 (77,8%), temperatura până la 400C – la 29 (62,3%), simptome neurologice, cardiovasculare – la 8 bolnavi (17,8%).

În Secţia de boli infecţioase, au fost spitalizaţi 32 bolnavi (71,1%), iar 13 bolnavi au fost trataţi ambulator.

Doi bolnavi au fost spitalizaţi la Secţia de reanimare, cu șoc infecţios-toxic. La 10 bolnavi, starea a fost gravă, la 20 – de gravitate medie și la 15 bolnavi – maladia a evoluat ușor. Cazuri de deces nu au fost.

Măsurile antiepidemice au fost efectuate la timp și în volum necesar.

CONCLUZII1. Izbucnirea epidemică de BDA de etiologie mixtă (S. enteritidis și St. au-

reus) s-a declanșat în rezultatul utilizării bucatelor din carne de găină și ouă infectate de către bucătarii particulari în condiţii sanitaro-igienice nefavorabile, cu încălcările tehnologiei de pregătire a produselor alimen-tare, păstrării bucatelor pregătite în condiţii nefavorabile, la temperatură înaltă.

2. Cazul dat este tipic pentru izbucnirile epidemice de BDA cauzate de fes-tivităţile în condiţii casnice și care necesită a fi luate în considerare la etapa de organizare și desfășurare a festivităţilor în masă în condiţii cas-nice.

TEZE

RECOMANDĂRI1. A activiza conlucrarea cu populaţia rurală în direcţia organizării festivităţi-

lor în condiţii casnice, pentru prevenirea izbucnirilor epidemice ale toxiin-fecţiilor alimentare, a realiza profi laxia bolilor diareice acute, a intoxicaţilor alimentare în condiţii casnice.

2. A promova în rândul populaţiei necesitatea consultării specialiștiilor ser-viciilor sanitare și veterinare de stat în cadrul pregătirilor festivităţilor în masă, creării condiţiilor inofensive pentru desfășurarea lor, crearea unui fond pentru închirierea de către populaţie a frigoriferelor, veselei, inventa-rului etc.

236

CARACTERISTICA EPIDEMIOLOGICĂ A UNEI IZBUCNIRI PRIN SALMONELOZĂ, PROVOCATĂ DE

SALMONELLA TYPHIMURIUM

Z. Covric, O. Volcovschi, A. Cotelea(Centrul de Medicină Preventivă Chișinău)

Pe parcursul perioadei de supraveghere epidemiologică a erupţiei cu salmoneloză, din cele 100 persoane, inclusiv 4 copii, participante la ceremonia de căsătorie care a avut loc la 03.08.07, de la ora 21.30 până la 04.08.2007, ora 3, în incinta cafenelei “M”, au fost înregistraţi 37 bolnavi (la 14 diagnoza confi rmată bacteriologic S. Typhimurium, la ceilalţi 23 – clinico-epidemiologic). Toţi bolnavii au bănuit că sursa îmbolnăvirii a fost găina umplută cu fi cat, pipote de pui și ciuperci, preparată în incinta cafenelei “M”. Toate bucatele rămase au fost repartizate participanţilor la ceremonie și consumate în familie.

Asortimentul de bucate servite la ceremonie a inclus găină umplută, pește prăjit cu ou, șniţele din carne de găină, ruladă din carne de găină, pește afumat și marinat, ciuperci cu carne de vită și maioneză, salam “Saleami” și “Moldovenesc”, vânătă prăjită, beţișoare din crabi, ardei umpluţi și sarmale cu carne, cartofi cu piept de găină, salată din ciuperci, clătite cu banane și smântână, salată din legume, plăcinte cu brânză și varză, pastrama, șuncă, frigărui din găină, tort, fructe. Toate produsele au fost procurate și aduse la întreprindere de către benefeciar pe data de 31.07.07 și 01.08.07, fără documente de provenienţă sau care ar confi rma calitatea și inofensivitatea lor.

În procesul de preparare a bucatelor și de deservire a participanţilor au fost antrenate persoane angagate și invitate care nu au susţinut controlul medical obligator.

În urma anchetării epidemiologice, s-a constatat că primele simptome de boală au apărut peste 4 – 26 ore după consumarea bucatelor. Primii 7 bolnavi s-au adresat după ajutor medical la 12-26 ore, iar 30 au fost depistaţi activ de către colaboratorii CMP Municipal Chișinău, Orhei și Strășeni.

Pentru toţi bolnavii au fost caracteristice simptomele de slăbiciune generală, dureri în abdomen, scaune lichide (de la 2 până la 35 ori), 34 bolnavi au acuzat febră (+37,2 0C - +41,2 0С), 32 bolnavi – greţuri, 26 bolnavi – cefalee, frisoane,

TEZE

disconfort, 23 bolnavi – vomă (de la 2 până la 8 ori), 9 bolnavi – dureri în articulaţii, 3 bolnavi – garguiment, un bolnav – vertijuri. La 16 bolnavi maladia a decurs în formă gravă, la 12 – în formă semigravă și la 9 bolnavi a fost stabilită forma ușoară.

Din totalul de bolnavi, 26 au fost spitalizaţi în Spitalul de boli infecţioase “Toma Ciorbă” și în secţiile de boli infecţioase ale SRC din orașele Strășeni și Orhei, 10 bolnavi au refuzat spitalizarea.

Antibioticogramele bolnavilor care eliminau Salmonella Typhimurium au fost identice.

Pentru efectuarea investigaţiilor de laborator din 2 focare (com. Stăuceni și mun. Chișinău) au fost colectate 15 mostre de bucate (rămase de la ceremonie): tort – (3 probe), ardei umpluţi (2 probe), sarmale cu carne (2 probe), găină umplută, șniţele din piept de găină, salamuri, ruladă din carne de găină cu cașcaval, salată din cartofi și ciuperci marinate, clătite cu carne de găină, pește prăjit în ou, pește afumat și sărat. În 4 probe (găina umplută, șniţele din piept de găină, ruladă din carne de găină cu cașcaval, pește afumat și sărat) a fost depistată Salmonella Typhimurium, B. coliforme (în cantitate de la 0,000001 g până la 0,0001 g) și B. proteus (în cantitate de la 0,001 g până la 0,000001 g), inclusiv în salamuri.

Din 24 de lavaje colectate de pe suprafeţe de contact (cuţite, funduri), în 2 s-au depistat E. coli.

Din 91 persoane care au fost examinate la grupa bacteriilor enteropatogene, 84 din ele au demonstrat rezultate negative, iar la 8 persoane s-a eliminat Salmonella Typhimurium. Examinarea bacteriologică a personalului cafenelei și a celui invitat pentru deservirea ceremoniei a dat rezultate negative. În același timp, menţionăm că personalul a refuzat examinările serologice.

CONCLUZIEEvoluţia procesului epidemic și clinic (debutul bolii, febră +37,20C-+

41,20C; slăbiciuni generale, greţuri, vome și scaune lichide frecvente, dureri în abdomen, cefalee, frisoane, disconfort) la 4-26 ore (în medie, 12 ore) după consumul în alimentaţie a bucatelor pregătite, din care a fost depistată Salmonella Typhimurium, atestă faptul că îmbolnăvirea în masă de salmoneloză cu afectarea a 37 persoane a fost rezultatul contaminării produselor alimentare cu germeni patogeni (Salmonella Typhimurium).

Nedepistarea sursei de infecţie a fost refuzul persoanelor angajate pentru prepararea bucatelor și deservirea ceremoniei a fi supuși examinării serologice.

238

CARACTERISTICA EPIDEMIOLOGICĂ A ERUPŢIEI DE SALMONELOZĂ ÎN RAIONUL SOROCA

N. Gorcinschii, L. Lozan, T. Mogorean, I. Coșman, I. Borzac(Centrul de Medicină Preventivă Soroca)

Pe parcursul ultimilor 7 ani, incidenţa prin salmoneloză în raionul Soroca a evoluat nesemnifi cativ, cu excepţia anilor 2005-2007, în care s-au înregistrat erupţii de toxiinfecţie alimentară cauzate de Salmonella enteritidis (Figura 1).

Figura 1. Morbiditatea prin salmoneloză în raionul Soroca în anii 2001-2007

Aproximativ peste 12 ore după o ceremonie, pe data de 15.06.2006, la ora 12.30, au fost transportaţi în secţia de boli contagioase de către ambulanţă primii 2 bolnavi cu diagnosticul gastroenterocolită, care, la internare, a fost înlocuit cu diagnosticul toxiinfecţie alimentară, stabilit de medicul infecţionist.

Pe parcursul perioadei de supraveghere epidemiologică, s-a stabilit că erupţia este provocată de genul Salmonella, afectate fi ind 26 persoane; toţi bolnavii au fost spitalizaţi.

TEZE

239

Tabloul clinic a fost asemănător pentru toţi bolnavii și s-a manifestat prin slăbiciune generală, febră 39,0-39,9ºC (22 bolnavi), greaţă (25 bolnavi), vomă (15 bolnavi), dureri abdominale (19 bolnavi), diaree repetată (25 bolnavi), simptome neurologice (13 bolnavi), simptome cardiovasculare (2 bolnavi), alte simptome (18 bolnavi). Perioada de incubaţie a variat de la 12 ore până la 5 zile.

Bolnavii au fost transportaţi în secţia de boli contagioase de către AMU (11 persoane), îndrumaţi de CS (2 persoane), de sine stătător s-au adresat fără îndreptare 11 persoane, îndrumatr de CMP în baza rezultatelor bacteriologice (colectate activ) – 2 persoane.

În procesul anchetării erupţiei, la depistarea agentului patogen, au fost utilizate metode și medii clasice de izolare și identifi care biochimică a salmonelelor, aprobate în republică. Caracterizarea antigenică cu seruri imune anti-Salmonella O și H cu confi rmarea ulterioară s-a realizat în laboratorul CNȘPMP.

În perioada 15.06.2006-19.06.2006, în laboratorul bacteriologic al CMP s-au realizat investigaţii bacteriologice și sanitaro-bacteriologice cu următoarele rezultate:

1. Investigaţii bacteriologice ale maselor fecale și vomitive:1.1. Din 26 bolnavi internaţi în secţia de boli contagioase, la 23 a fost de-

pistată Salmonella enteritidis. Pentru toţi bolnavii a fost determinată sensibilitatea agentului patogen la antibiotice, majoritatea fi ind sensibili la preparatul din grupul cefalosporinelor ceft azidim (din 25 tulpini cer-cetate – 24 au fost sensibile).

1.2. 17 persoane contactate cu bolnavii din focare, din care la unul a fost depistată Salmonella enteritidis, de asemenea, am prezentat sensibilitate la ceft azidim.

1.3. La 26 bolnavi s-a realizat controlul bacteriologic al calităţii tratamentu-lui, rezultatele fi ind negative.

2. Investigaţii sanitaro-bacteriologice:2.1. Din 8 probe de produse alimentare, în 2 din ele a fost depistată Salmo-

nella enteritidis (răcitură din carne de pasăre și ouă de găină).2.2. Din 15 lavaje colectate în bar, în 5 a fost depistată Salmonella enteritidis

(farfurii pentru felul doi, masă pentru gustări reci, cuţite pentru legume și pentru carne crudă, mâinile bucătăresei, de pe suprafaţa ouălor).

Întrucât la pregătirea bucatelor cu încălcări ale cerinţelor sanitaro-igienice și tehnologice au participat 2 bucătărese și la ambele, în fecalii, a fost depistată Salmonella enteritidis, inclusiv una a făcut formă ușoară de boală fără simptome clinice, precum și în conformitate cu rezultatele investigaţiilor serologice (RHAI) ale serurilor cu creșterea titrului de anticorpi a fost confi rmată diagnoza Salmoneloză, ceea ce permite formularea concluziei că aceste persoane au fost sursa de infecţie.

Ca factori de transmitere a agentului patogen au servit 2 produse alimentare din care a fost depistată Salmonella enteritidis (răcitură din carne de pasăre și ouă de găină) consumate de toate 26 persoane bolnave.


Au fost organizate și realizate măsuri antiepidemice în toate focarele la locul de trai al bolnavilor. În total, au fost stabilite 16 focare, inclusiv 9 focare cu câte 1 caz, 5 focare cu câte 2 cazuri, 1 focar cu 3 cazuri și un focar cu 4 cazuri. Numărul total de persoane contacte a fost de 20, investigate bacteriologic – 17, la o persoană a fost depistată Salmonella enteritidis.

În toate focarele înregistrate s-a petrecut dezinfecţia fi nală.Despre intoxicaţia alimentară a fost informată administraţia publică locală și

populaţia, prin intermediul televiziunii și presei locale.

CONCLUZII1. Rezultatele investigaţiilor epidemiologice, clinice și de laborator permit a

formula concluzia că în orașul Soroca a avut loc o erupţie de toxiinfecţie alimentară provocată de Salmonella enteritidis.

2. Ca sursă de infecţie au servit bucătăresele, din probele cărora a fost depis-tată Salmonella enteritidis.

3. Ca factori de transmitere a agentului patogen au servit răcitura din carne de pasăre și ouă de găină preparate cu nerespectarea cerinţelor sanitaro-igienice și tehnologice și de păstrare a lor.

241

UNELE PREMISE DE APARIŢIE A INTOXICAŢIILOR ALIMENTARE ȘI MĂSURILE DE PREVENIRE

A. Leonte, N. Denisova (Centrul de Medicină Preventivă Orhei)

Sănătatea populaţiei este determinată de o gamă largă de factori, printre care un rol deosebit revine celui alimentar. Asigurarea unei sănătăţi bune la populaţie prin promovarea unui mod sănătos de alimentaţie se constituie ca o problemă de sănătate publică. Realizarea necesităţilor nutritive condiţionează satisfacerea cerinţelor fi ziologice cotidiene ale organismului uman în nutrienţi și energie. Pentru rezolvarea problemei nominalizate, una din condiţiile de bază este asigurarea populaţiei cu produse alimentare de calitate garantată. Cazurile de consumare a produselor alimentare de o calitate nesigură pot duce la acutizarea unor maladii cronice și provoca îmbolnăviri, inclusiv în formă de intoxicaţii alimentare.

A oportuna diminuarea sau îndepărtarea riscului ca produsele alimentare să devină factori potenţiali de provocare a intoxicaţiilor alimentare.

Au fost cercetate datele privind calitatea microbiologică a materiei prime și a produselor alimentare prin indicatorii prevăzuţi de legislaţia în vigoare necesari pentru aprecierea salubrităţii alimentelor destinate consumului uman. Datele statistice supuse studiului au fost extrase din anuarele “Starea sanitaro-igienică și epidemiologică în Republica Moldova”, raport statistic al organelor și instituţiilor Serviciului sanitaro-epidemiologic de stat pentru anii 2003-2006, elaborat de Centrul Naţional Știinţifi co-Practic de Medicină Preventivă, de asemenea, din formularul nr. 18-săn. “Darea de seamă privind starea sanitaro-igienică și epidemiologică în raionul Orhei pe anii 2003-2007”.

În procesul cercetării, au fost folosite metode statistice de analiză epidemiologică.

Tabelul 1. Ponderea probelor nestandard ale materiei prime și ale produselor alimentare în perioada anilor 2003-2007 (%)

N d/o

Materia primă și produsele alimentare

2003 2004 2005 2006 2007RM r-n RM r-n RM r-n RM r-n RM* r-n

1. Carne și produse din carne 7,2 3,9 7,2 6,8 7,8 5,1 6,3 3,7 1,82. Păsări și produse avicole, ouă 6,7 7,1 3,8 - 6,0 12,2 5,3 4,3 20,53. Lapte, produse lactate 14,1 15,5 12,5 42,9 10,8 49,0 13,5 41,4 23,9


4. Pește, produse din pește 12,6 12,5 12,2 6,6 10,3 13,8 10,2 7,5 6,25. Produse de patiserie 12,5 11,9 10,1 19,4 10,1 22,7 9,5 21,6 35,76. Legume 6,9 0 2,4 0 2,3 0 2,4 2,0 2,07. Fructe 1,0 0 2,1 0 0,2 0 0 0 08. Produse din grăsimi vegetale 5,5 0 4,6 0 4,5 0 5,1 0 09. Bere și băuturi nealcoolice 3,3 5,7 2,9 2,1 2,3 0 1,9 3,1 1,4

10.Produse pentru alimentaţia copiilor

11,5 0 4,4 0 1,9 0 8,0 0 28,6

11. Alte produse 8,2 9,2 10,2 14,2 11,0 13,2 5,6 8,2 12,9TOTAL 8,9 7,4 8,3 11,6 8,3 13,1 8,0 10,4 10,9

RM* – pe anul 2007, pe RM nu sunt date; r-n – raion.

După cum reiese din tabelul prezent, pe republică, ponderea probelor nestandard ale materiei prime și a produselor alimentare fi nite, în perioada anilor 2003-2006 (datele anului 2007 lipsesc), se prezintă în felul următor. În ansamblu, cota produselor nestandard a fost de 8,9% în 2003 și de 8,0% în anul 2006, inclusiv carne și produse din carne – 7,2% în anul 2003 și 6,3% în 2006; păsări și produse avicole – 6,7% și, respectiv, 5,3%; lapte și produse lactate – 14,1% și 13,5%; produse de patiserie – 12,5% și 9,5% etc.

În raionul Orhei, în această perioadă, indicii investigaţi au fost ceva mai mari decât media pe republică. Luate în total, probele nestandard constituie 7,4% în anul 2003 și 10,9% – în anul 2007, inclusiv: produsele de patiserie – respectiv, 11,9% și 35,7%, carne de pasăre și produse avicole – 7,1% și 20,5%, lapte și produse lactate – 15,5% în anul 2003, iar în anul 2007 au constituit 23,9% etc. Periodic, în probele cercetate se depistează bacterii coliforme, mai frecvent Streptococus aureus, în unele cazuri – genul Salmonella.

Cotele sporite ale produselor nestandard depistate în raion, faţă de indicii medii pe republică, după părerea noastră, au fost cauzate de includerea în cercetarea bacteriologică a produselor alimentare ce prezintă risc epidemiologic sporit.

Studierea rezultatelor de laborator efectuate privitor la calitatea produselor alimentare poartă un caracter selectiv și nu refl ectă situaţia reală, ponderea produselor nestandard și riscul de îmbolnăvire a consumatorilor fi ind mult mai mare.

CONCLUZIIProdusele alimentare necorespunzătoare cerinţelor de calitate afl ate în vânzare

constituie premise pentru apariţia în rândul consumatorilor a intoxicaţiilor alimentare și este un indice al necesităţilor respectării cu stricteţe a exigenţelor igienice și tehnologice la etapele de procesare a produselor alimentare, cu organizarea examinărilor de laborator la indicii standardizaţi atât din partea producătorilor, cât și a Serviciului sanitaro-epidemiologic, precum și promovarea igienei alimentaţiei la nivel de comunitate și familie.

243

PARTICULARITĂŢI ALE ERUPŢIILOR CU SALMONELOZĂ ÎN CONDIŢII CASNICE

I. Calmâc, A. Digol, P. Răileanu, I. Tulei, T. Bârsan(Centrul de Medicină Preventivă Căușeni)

În anul 2007, situaţia privind morbiditatea prin boli diareice acute în raionul Căușeni s-a agravat. Pe fundalul menţionat, în raion au fost înregistrate 3 erupţii în condiţii casnice, provocate de salmonele, cu implicarea a 85 persoane.

Prima erupţie a fost înregistrată la data de 21 ianuarie, în or. Căușeni, la o ceremonie, cu afectarea a 6 persoane, internate ulterior în spitalul raional. În rezultatul investigaţiilor de laborator, la toate persoanele a fost depistată Salmonella enteritidis. Declaraţii de urgenţă au fost primite la CMP la data de 21.01.2007. Imediat, a fost organizată echipa de specialiști pentru supravegherea erupţiei în cauză. În rezultatul supravegherii focarului, au fost colectate 14 probe ale resturilor de alimente (“snitele”, lavaj de pe suprafaţa ouălor și din ouă de raţă), în care a fost depistată Salmonella enteritidis. În conformitate cu datele clinice și epidemiologice, rezultatul examinărilor de laborator al resturilor de bucate și luând în considerare termenul scurt de apariţie a bolii, precum și folosirea produselor alimentare comune, se poate constata prezenţa unei erupţii la domiciliu, provocată de Salmonella enteritidis.

O altă erupţie a fost înregistrată la data de 24.10.2007, în s. Plop-Știubei, cu implicarea a 70 persoane, care, de asemenea, au participat la o ceremonie, inclusiv 10 persoane din or. Hâncești. Din totalul de persoane supravegheate, simptome de BDA au manifestat 11 persoane. Persoanele în cauză au fost examinate la grupa intestinală și consultate de medicul infecţionist. În rezultat, au fost spitalizate 4 persoane. Din substratele colectate de la persoanele afectate și de la alţi participanţi la ceremonie, la o persoană a fost depistată Salmonella typhimurium. Conform datelor CMP Hâncești, Salmonella typhimurium a fost depistată și la 4 persoane participante la festivitate. Trebuie menţionat că Salmonella typhimurium a fost depistată și la o persoană din or. Hâncești, care n-a participat la ceremonie, dar a consumat bucate aduse de părinţi.

În rezultatul anchetării participanţilor la ceremonie și, îndeosebi, a persoanelor care au făcut boala, s-a determinat că produsele alimentare consumate au fost


pregătite din ouă de raţă procurate la piaţă. La moment, resturile de produse alimentare nominalizate lipseau. Pentru celelalte resturi de produse alimentare, rezultatul cercetărilor bacteriologice a fost negativ.

Reieșind din datele anchetării epidemiologice, datelor clinice, rezultatele investigaţiilor de laborator ale substratelor de la bolnavi, erupţia a fost provocată, probabil, în urma consumului produselor contaminate cu Salmonella typhimurium.

Un focar cu cazuri multiple de boală diareică acută a fost înregistrat la 25.10.2007, în s. Sălcuţa, după o omagiere a zilei de naștere, cu îmbolnăvirea a tuturor participanţilor (9 persoane). Bacteriologic, la toate persoanele a fost depistată Salmonella din grupe rare. În focar, resturi de produse alimentare consumate n-au fost depistate. A fost supus supravegherii magazinul de unde au fost procurate produsele alimentare și au fost colectate probe pentru investigaţii de laborator. Rezultatele de laborator obţinute corespund normelor stipulate în documentele în vigoare. Luând în considerare că la o persoană care a luat parte la pregătirea bucatelor, dar n-a participat la festivitate, a fost depistată Salmonella grupe rare și simptome de BDA până la omagierea zilei de naștere, se poate presupune că sursa de contaminare a servit persoana în cauză.

Toate tulpinile depistate în laboratorul bacteriologic au fost confi rmate de laboratorul bacteriologic al CNȘPMP. La tulpinile de Salmonella enteritidis, depistate la 6 persoane și din 3 probe din produse alimentare, s-a constatat rezistenţă la acid nalidix în 100%, fi ind sensibile la alte 16 preparate bacteriene. La o tulpină de Salmonella typhimurium depistată la o persoană, s-a constatat o sensibilitate la toate preparatele antibacteriene (20 în total).

Cauzele principale ale apariţiei erupţiilor în condiţii casnice le-au constituit antrenarea persoanelor întâmplătoare la pregătirea bucatelor, cultura sanitară insufi cientă a populaţiei, nerespectarea procesului tehnologic de pregătire a bucatelor, folosirea, la acest proces, a produselor eventual infectate cu salmonele, nerespectarea condiţiilor sanitaro-igienice de păstrare a produselor alimentare.

245

CANDIDOZA INTESTINALĂ ȘI PROBLEMA SĂNĂTĂŢII

V. Evtodienco, O. Coteţ, A. Buzatu, O. Burduniuc(Centrul Naţional Știinţifi co-Practic de Medicină Preventivă)

Evoluţia candidozei în general și a celei intestinale în special este condiţionată de mai multe maladii și stări, dintre care mai esenţial este tratamentul îndelungat cu antibiotice cu spectrul extins de acţiuni.

Tunica mucoasă a omului contactează permanent cu factorii mediului ambiant și este sistem deschis pentru microorganisme, inclusiv pentru fungii Candida. Este recunoscut, că regularea multiplicării agenţilor patogeni, a agenţilor condiţionat patogeni, inclusiv a fungilor Candida, este condiţionată de către microfl ora intestinală normală cu particularităţi antagoniste, din care mai active sunt E. coli, enterococii, bifi dobacteriile, lactobacilele.

Se știe că, în normă, agenţii Candida în masele fecale se întâlnesc în cantitate de până la 103. Spectrul maladiilor cauzate de Candida este foarte larg și cuprinde de la afecţiunile tunicii intestinale până la leziunile micotice viscerale. Semnifi caţia clinică a depistării acestora în masele fecale se afl ă în dependenţă directă de cantitatea lor, deoarece ele pot fi evaluate ca normă și ca patologie. Intensitatea multiplicării și gravitatea candidozei depind de mai mulţi factori și îndeosebi de tratamentul cu preparatele antimicrobiene, dereglările microfl orei intestinale normale și stările imunodefi citare cauzate de maladiile infecţioase și alte patologii.

În comunicările precedente, am atras atenţia la faptul că, până la internare în SCMBCC Chișinău, bolnavii cu boală diareică acută au fost supuși

tratamentului cu antibiotice. Astfel, în anii 2000-2003, din 838 bolnavi anchetaţi, 319 (38,1%) au fost trataţi cu un antibiotic și 77 (9,2%) – cu două preparate antimicrobiene.

De asemenea, am constatat că depistarea agenţilor cauzali ai bolilor diareice acute (BDA) la persoanele tratate nu s-a deosebit de agenţii de la bolnavii netrataţi cu antibiotice, ceea ce denotă lipsa efi cacităţii tratamentului preventiv. Totodată, am constatat că la majoritatea absolută de bolnavi are loc dereglarea microfl orei intestinale normale. Tratamentul preventiv neargumentat cu antibiotice, pe fondul dereglărilor microfl orei intestinale normale provoacă dezvoltarea candidozei.

Am analizat rezultatele investigaţiilor la candidoză ale 11606 pacienţi, inclusiv 7905 copii bolnavi investigaţi la fl ora condiţionat patogenă, 1022 bolnavi cu tulburări intestinale cronice investigaţi la disbacterioza intestinală și 2679 bolnavi

246


investigaţi la fl ora patogenă. În total, agenţii Candida au fost depistaţi la 1313 (11,3%) pacienţi, inclusiv la 962 (12,2%) bolnavi cu maladia intestinală acută, investigaţi la fl ora intestinală, la 115 (11,3%) pacienţi cu dereglări intestinale cronice investigaţi la disbacterioza intestinală, și 236 (8,8%) bolnavi cu maladia intestinală acută, investigaţi la fl ora patogenă.

Investigaţiile cu scop de depistare a fungilor Candida s-a efectuat prin metoda cantitativă, utilizând mediul Muller-Hinton cu chloramphenicol 0,5%. Ca rezultat pozitiv, s-a apreciat depistarea fungilor albi în cantitate ≥104.

Rezultatele investigaţiilor la candidoza intestinală, la diferite categorii de pacienţi, sunt prezentate în tabel.

Datele prezentate în tabel denotă faptul că indicii depistării fungilor Candida la categoriile de pacienţi investigaţi s-a deosebit și au constituit de la 8,8% până la 12,7% (media pe anii 1995-2007 – 11,3%).

Fungii Candida mai frecvent s-au depistat la bolnavii cu maladia diareică acută (12,4%) și la pacienţi cu tulburări intestinale cronice (11,3%); mai rar, la bolnavii investigaţi la fl ora patogenă (8,8%).

Fungii Candida s-au depistat atât la bolnavii cu BDA cu factorii etiologici stabiliţi, cât și la bolnavii cu factorii cauzali nestabiliţi.

Candida, ca un singur agent, mai frecvent s-a depistat la bolnavii investigaţi la fl ora patogenă (6,8%).

Fungii Candida s-au depistat în asociaţie cu Shigella spp. (0,3%), Salmonella spp. (0,8%), E. coli patogenă și hemolizantă (1,1%) și cu agenţii condiţionat patogeni (3,7% pacienţi investigaţi).

Depistarea fungilor Candida din materialele de cercetare a pacienţilor cu boala diareică

Rezult.investigaţiilor

Candida în asociaţie cu Asociaţia cu alţi agenţii

Boala

Tota

l in-

vest

igaţ

i

Pozi

tive

% Fără

as

ocia

ţie 1 2 3 4

Shig

ella

Salm

o-ne

llaE.

coli

pato

genă

ACP

Agenţi

Acută 7905 962 12,2 317 429 153 50 13 19 67 115 371% 4,0 4,1 1,9 0,6 0,2 0,2 0,8 1,4 4,5Cronică 1022 115 11,3 39 49 23 4 0 0 0 16 60% 3,8 4,8 2,3 0,4 0 0 0 1,6 5,9Acută 1 2679 236 8,8 182 47 4 3 0 14 26 1 10 % 6,8 1,8 0,1 0,1 0 0,5 1,0 0,04 0,4Total 11606 1313 11,3 538 525 180 57 13 33 93 132 441% 4,6 4,4 1,5 0,5 0,1 0,3 0,8 1,1 3,7

Note: Acută – pacienţi cu boli diareice acute investigaţi la fl ora intestinală Cronică – pacienţi cu dereglări intestinale cronice Acută 1 – pacienţi cu boli diareice acute investigaţi la fl ora patogenă ACP – agenţi condiţionat patogeni

TEZE

CONCLUZII1. Candidoza intestinală este răspândită pe larg și prezintă o problemă actuală

pentru sănătatea omului.2. Fungii Candida albă se depistează atât la bolnavii cu tulburări intestinale

cronice cu stare de disbacterioză, cât și la bolnavii cu maladii intestinale acute.

3. În scopul profi laxiei candidozei intestinale, este necesară administrarea prudentă a antibioticelor, îndeosebi cu spectrul larg de acţiune, și efectua-rea măsurilor pentru profi laxia disbacteriozei intestinale – factorul princi-pal al candidozei intestinale.

248

REZULTATELE STUDIULUI PRIVITOR LA EPIDEMIOLOGIA INFECŢIILOR NOSOCOMIALE NEUROCHIRURGICALE

V. Prisacaru, E. Leu (Laboratorul știinţifi c “Infecţii intraspitalicești”, USMF “Nicolae Testemiţanu”)

Studierea particularităţilor epidemiologice a infecţiilor nosocomiale neurochirurgicale prezintă un interes deosebit, cel puţin din câteva motive: 1) operaţiile la care sunt supuși pacienţii neurochirurgicali sunt caracterizate ca fi ind operaţii complicate; 2) durata de afl are a pacienţilor neurochirurgicali în spital pentru reabilitare, inclusiv în Secţia de reanimare, în perioada postoperatorie, este, comparativ cu pacienţii de alt profi l chirurgical, mai îndelungată; 3) în Republica Moldova, până-n prezent, nu sunt efectuate studii privitor la epidemiologia infecţiilor nosocomiale în secţiile neurochirurgicale.

În rezultatul unui studiu epidemiologic retrospectiv a 3600 pacienţi trataţi în două secţii de neurochirurgie, pe parcursul anilor 2004 și 2006, s/a constatat că 116 din ei au făcut infecţie septico-purulentă nosocomială în perioada postoperatorie, indicele de frecvenţă constituind 44,6‰. Totodată, conform înregistrării ofi ciale, incidenţa prin ISPN în aceste staţionare constituie 4,4‰. Așadar, incidenţa reală prin ISPN neurochirurgicale este de circa 10 ori mai înaltă în, comparaţie cu cea declarată.

În structura nosologică a ISPN, în staţionarele neurochirurgicale, evident, predomină pneumoniile, care constituie 43,9%, urmate de plăgi infectate – 31,0%, meningoencefalite – 18,9%, septicemii – 3,4% și infecţii urinare – 1,7%.

Așadar, la pacienţii neurochirurgicali, predomină formele generalizate de infecţii nosocomiale (69,0%), în comparaţie cu infecţia de plagă, locală (31,0%).

În structura morbidităţii, predomină bărbaţii (69,3%), în comparaţie cu femeile (33,9%), și pacienţii de vârstă înaintată. Totodată, s-a constatat că la pacienţii de vârstă tânără predomină infecţia chirurgicală de plagă, iar la cei de vârstă înaintată – formele generalizate (pneumonia, meningoencefalita, septicemia).

În rezultatul analizei manifestărilor infecţioase în funcţie de diagnosticul de bază, s-a constatat că la pacienţii cu radiculopatii discogene ISPN se manifestă preponderent (64,3%) prin plăgi purulente, la pacienţii cu BCV și AVC – prin pneumonii (91,3%), la cei cu abces cerebral – prin plagă infectată (75,0%) și

TEZE

meningoencefalită (25,0%), la pacienţii cu tumori cerebrale și TCC – prin stări generalizate.

Structura etiologică a ISPN neurochirurgicale este variată și include, în studiul nostru, 27 tipuri de microorganisme. Predomină microorganismele grampozitive, care constituie 49,3% din totalul de tulpini depistate, inclusiv, S. aureus – 11,61%, S. epidermidis – 14,78%, S. saprophyticus – 8,80%, S. faecium – 4,22%, S. faecalis – 4,22%, S. pyogenes – 1,05%, Corynebacterium – 4,57%. Din microorganismele gramnegative (38,38%), predomină Acinetobacterul – 11,26%, urmat de P. aeruginosa – 7,04%, K. pneumoniae – 5,63%, E. coli – 4,57%, microorganismele din genul Proteus – 4,92%, E. aerogenes – 3,16%, E. cloacae – 1,05%, H. infl uenzae și Neisseria – câte 0,35%. În 12,32% probe, au fost depistate alte microorganisme (S. viridans, Actinomyces, Candida, Bacillus, Bacili anaerobi, Streptococi anaerobi, K. oxytoca).

Analiza rezultatelor investigaţiilor bacteriologice în funcţie de substratul patologic a determinat că, din plăgile, purulente mai frecvent au fost decelate tulpini de microorganisme grampozitive (53,57%), inclusiv din genurile Staphylococcus – 36,9% și Streptococcus – 12,6%. Din probele de lichid cefalo-rahidian și de sânge, mai frecvent au fost depistate tulpini de Acinetobacter – 27,6% și 23,3%, respectiv, din probele de urină – preponderent microorganismele gramnegative (60,7%), inclusiv E. coli – 17,9%, P. aeruginosa și K. pneumoniae – câte 10,7%.

O particularitate a tulpinilor decelate de la pacienţii cu ISPN neurochirurgicale este rezistenţa înaltă la antibiotice. Din 284 tulpini decelate, 49,9% s-au dovedit a fi polirezistente la antibiotice. O rezistenţă mai înaltă manifestă microorganismele gramnegative (62,5%), inclusiv K. pneumoniae (72,3%), P. aeruginosa (66,5%), E. coli (63,2%), Acinetobacter (62,2%), Proteus (60,0%). Din tulpinile de microorganisme grampozitive, rezistente la antibiotice s-au dovedit a fi 42,5%. Din acest grup de microorganisme, o rezistenţă mai înaltă manifestă tulpinile de Corynebacteriae (65,9%).

Din factorii de risc, în ISPN neurochirurgicale, fac parte intervenţia chirurgicală – coefi cientul de corelare (R) constituie 0,92, în comparaţie cu 0,07 la cei trataţi conservativ, sexul masculin (R = 0,65), vârsta înaintată – 41-61 ani (R = 0,60), durata afl ării în staţionar – 11 zile și mai mult (R = 0,79), tratamentul în secţia reanimare (R = 0,66), durata tratamentului în secţia reanimare – 6 zile și mai mult (R = 0,56), durata intervenţiei chirurgicale – 2 ore și mai mult R = 0,73), neefectuarea antibioticoprofi laxii în timpul operaţiei (R = 0,60).

250

UNELE ASPECTE EPIDEMIOLOGICE ALE MORBIDITĂŢII PRIN INFECŢIILE SEPTICO-PURULENTE NOSOCOMIALE

LA NOU-NĂSCUŢI ȘI BOLNAVII POSTCHIRURICALI ÎN RAIONUL SÂNGEREI

G. Balea, E. Orfi n (Centrul de Medicină Preventivă Sângerei)

Infecţiile septico-purulente nosocomiale (ISPN) au devenit una dintre cele mai actuale și stringente probleme ale medicinei contemporane și este considerată una din cele 10 probleme prioritare pentru sănătatea publică (1).

În condiţiile actuale, morbiditatea prin ISPN caracterizează calitatea serviciilor medicale prestate: impactul medical și socioeconomic, prelungirea duratei de spitalizare a bolnavilor, agravarea bolii de bază, favorizarea apariţiei complicaţiilor, sechelelor sau deceselor, creșterea cheltuielilor pentru tratament și de întreţinere a bolnavilor. Impactul economic cauzat de ISPN, în raionul Sângerei, de exemplu, constituie, anual, 52,5 mii lei.

Scopul lucrării este evidenţierea unor particularităţi epidemiologice ale morbidităţii prin infecţii septico-purulente nosocomiale, prin analiza epidemiologică a acestei maladii, înregistrată în Centrul de Medicină Preventivă al raionului Sângerei în perioada anilor 2005-2007.

Pe parcursul perioadei estimate, morbiditatea prin ISPN la copiii nou-născuţi și la bolnavii postchirurgicali este în descreștere moderată.

Structura morbidităţii prin infecţii septico-purulente nosocomiale, în raion, în anul 2007, este reprezentată prin ISPN la bolnavii chirurgicali – 5,8% și la copiii nou-născuţi – 13%, comparativ cu 20,9% și 0%, corespunzător, în anul 2005.

Morbiditatea prin infecţii septico-purulente nosocomiale, atât la bolnavii postchirurgicali, cât și la nou-născuţi, pe parcursul ultimilor ani, poartă un caracter sporadic.

Nivelul morbidităţii prin ISPN este infl uenţat de factori obiectivi și subiectivi.În primul rând, utilizarea pe larg a articolelor medicale de unică folosinţă

(seringi, sisteme de perfuzie, instrumente ginecologice și chirurgicale etc.), folosirea substanţelor dezinfectante efi ciente, performante au contribuit la o îmbunătăţire a situaţiei epidemiologice.

TEZE

251

Totodată, persistenţa unor neajunsuri și încălcări în activitatea IMSP din raion face difi cilă respectarea regimului sanitaro-epidemiologic în secţiile de profi l chirurgical și obstetrical. Ultimele nu sunt asigurate centralizat cu apă caldă curgătoare. Nu funcţionează sistemele de ventilare fl ux-refl ux. Utilajul și aparatajul destinat pentru sterilizarea și autoclavarea instrumentarului și articolelor medicale este cu grad înalt de uzură. În rezultatul investigaţiilor de laborator la calitatea sterilizării a 435 mostre colectate din IMSP din raion, 0,2% s-au dovedit a fi nesterile. Soluţiile dezinfectante, în 54,5% cazuri, nu corespund normativelor sanitare.

Din numărul total de îmbolnăviri prin infecţii nosocomiale, 47,0% au fost înregistrate în staţionar de profi l terapeutic, 35,2% – în staţionar de profi l chirurgical și 17,6% – în maternitate.

Odată cu implementarea în asistenţa perinatală a tehnologiei performante, inclusiv contactul fi zic al copilului “piele la piele” cu mama, cu respectarea tuturor pașilor “lanţului cald”, cu asigurarea alăptării precoce a nou-născuţilor, morbiditatea prin infecţiile septico-purulente nosocomiale la nou-născuţi este în descreștere, de la 20,9 la 1000 nou-născuţi în anul 2005 până la 13,1 în anul 2006.

Morbiditatea prin infecţii septico-purulente nosocomiale, la lăuze, în perioada gestionată, este în creștere și constituie, în anul 2007, 5,8 la 1000 nașteri (Tabelul 1).

Tabelul 1. Morbiditatea prin infecţii septico-purulente nosocomiale la lăuze și nou-născuţi în raionul Sângerei

Nr. d/o Anii Nașteri

ISPN la lăuze Copii nou-

născuţi

ISPN la nou-născuţi

Cazuri (abs)

La 1000 nașteri

Cazuri (abs)

La 1000 nou-

născuţi1 2007 510 3 5,8 995 13 13,06

2 2006 532 - 0 820 15 18,29

3 2005 287 - 0 905 19 20,9

De menţionat că, în rezultatul expertizei retrospective a documentaţiei medicale, efectuate de către specialiștii Centrului de Medicină Preventivă au fost depistate cazuri nediagnosticate și neraportate de personalul medical ale infecţiilor septico-purulente nosocomiale în secţiile spitalului raional.

În structura peisajului microbian al infecţiilor septico-purulente nosocomiale la lăuze predomină microfl ora mixtă – 32,8%. În 5,2% cazuri ISPN au fost provocate de microorganisme grampozitive, inclusiv agenţii microbieni din genul Stafi lococcus, S aureus – 72%.


CONCLUZII1. În raionul Sângerei, incidenţa prin infecţii septico-purulente nosocomiale

la lăuze este în creștere și depășește media pe republică, iar la nou-născuţi este mai diminuată.

2. Cazurile înregistrate, atât la lăuze, cât și la nou-născuţi, nu refl ectă morbi-ditatea reală prin infecţii nosocomiale septico-purulente.

3. Nivelul morbidităţii prin infecţii septico-purulente la lăuze și copii este de-terminat de factori obiectivi și subiectivi.

BIBLIOGRAFIE

1. V. Prisacaru. Problema infecţiilor nosocomiale, “Curierul Medical”, 2005, nr. 3 (285), p. 47-52.

253

DESPRE UNIFICAREA CERINŢELOR DOCUMENTELOR DIRECTIVE PRIVIND PROFILAXIA INFECŢIILOR

SEPTICO-PURULENTE NOZOCOMIALE

N. Iularji, A. Spivacenco, O. Nastas, L. Lungu (Centrul de Medicină Preventivă Chișinău)

Infecţiile septico-purulente nozocomiale în clinicile cu profi l chirurgical, sunt provocate de o variaţie de microorganisme, care, clinic, se manifestă, în principiu, cu sindromul de supuraţie și afecţiuni septice.

Cel mai des, microorganismele care provoacă infecţii septico-purulente nozocomiale (S. aureus, P. aeruginosa, Proteus, Klebsiella, Serratia, Candida și chiar asociaţii ale acestora) sunt rezistente la antibiotice.

Ca sursă de infecţie a afecţiunilor septico-purulente servesc bolnavii cu forme atât acute, cât și cronice, purtătorii de microorganisme patogene printre bolnavi și personalul instituţiei medicale, care nu prezintă simptoame de boală.

Răspândirea infecţiilor septico-purulente nozocomiale are loc prin două căi: aerogenă și contact.

Căile principale de transmitere sunt: aerul, mâinile, diferite obiecte ale mediului înconjurător (albituri, material de sutură, instrumente, utilaje etc.).

În instituţiile obstetrice, curative, pentru copii, un interes deosebit reprezintă rezultatele investigaţiilor privind contaminarea obiectelor mediului înconjurător cu fl oră ce provoacă procese purulente.

Microorganismele, pe suprafeţele obiectelor mediului înconjurător, în majoritatea cazurilor, nu se multiplică. Atunci când acţiunea nocivă a factorilor (soarele, lumina, dezinfectanţi, raze UV) asupra microorganizmelor este insufi cientă, microorganismele pot persista pe suprafeţe timp îndelungat (vezi Tabelul).

Durata viabilităţii microorganismelor patogene pe diferite obiecte în condiţii experimentale

Agenţii Durata viabilităţii (zile)Hârtie Ţesături, haine jucării sticlă, veselă

Febrei tifoide 60 până la 80 până la 70

254


Dizenteriei 14-60 17-36 până la 25Holerei 1 2-36Tuberculozei până la 330 până la 226

Supravegherea instituţiilor medico-sanitare publice (IMSP), până în prezent, se efectuează în baza a două documente:

1. Ordinul nr. 742 “Despre îmbunătăţirea asistenţei medicale bolnavilor chi-rurgicali purulenţi și intensifi carea măsurilor în luptă cu infecţiile intraspi-talicești”, 05.12.79, Chișinău.

2. Ordinul nr. 691 “Profi laxia infecţiilor intraspitalicești în staţionare de ob-stetrică”, 28.12.89, Moscova.

În rezultatul Hotărârii Guvernului nr. 1030 din 03.10.2005 “Cu privire la Registrul actelor ofi ciale de reglamentare a activităţii de întreprinzător”, pentru activitate și călăuză, rămâne numai Ordinul nr. 742, conţinutul căruia se răsfrânge metodic numai asupra efectuării investigaţiilor sanitaro-bacteriologice în IMSP, nu permite extinderea indicilor calitativi asupra contaminării obiectelor mediului înconjurător și se răsfrânge numai asupra instituţiilor cu profi l chirurgical, dar IMSP de alt profi l (ginecologie, obstetrică, terapie, stomatologie, săli pansament, proceduri) rămân în afară supravegherii din partea CMP.

În legătură cu cele expuse și în baza experienţei multianuale de lucru în acest domeniu, considerăm necesară unifi carea metodelor privind controlul sanitaro-bacterioligic în IMSP, bazându-ne pe ordinele nr. 742 și nr. 691.

În mod special, propunem:1. Investigarea contaminării microbiene a obiectelor mediului ambiant și

IMSP de diferit profi l, cu determinarea microorganismelor familiei Ente-robacteriaceae, P. aeruginoza, S. aureus. De utilizat apă peptonată 1% în calitate de mediu neselectiv de îmbogăţire, cu însămînţarea pe mediu Endo cu identifi carea ulterioară până la gen: enterobacterii și pseudomonade în baza “Indicaţii metodice în diagnosticul microbiologic al maladiilor cau-zate de enterobacterii” nr. 04-23/3 din 17.12.84 și “Recomandări metodi-ce pentru identifi carea bacteriilor gramnegative nefermentative”, Chișinău 2006, USMF “Nicolae Testemiţanu”.

Aceasta permite determinarea legăturii epidemiologice între fl ora depistată și nivelul infecţiilor septico-purulente nozocomiale în staţionare.

Investigarea decapantelor la S. aureus urmează a fi efectuată prin mediul de îmbogăţire (bulion salin – 6,5%), evitând însămânţarea pe mediu nutritiv solid, deoarece el nu este efi cient la depistarea S. aureus din decapantele de pe obiectele mediului înconjurător.

După datele rezultatelor investigaţiilor sanitaro-bacteriologice din IMSP obţinute de laboratorul CMP Chișinău, în ultimii 15 ani, practic nu s-a depistat S. aureus prin metoda însămânţărilor directe. Anularea însămânţărilor directe va permite economisirea mediilor nutritive și a timpului consumat la efectuarea investigaţiilor.

TEZE

1. La controlul bacteriologic al sterilităţii instrumentelor medicale din IMSP, de utilizat două medii nutritive:mediul tioglicolat• , care permite a depista concomitent atât fl ora aerobă, cât și anaerobă; totodată, acesta are capacitatea de a neutraliza un număr mare de preparate antimicrobiene, care reţin dezvoltarea microfl orei.mediul Saburo• – pentru depistarea levuri, micete.

Investigarea aerului din încăperile IMSP să se efectueze exclusiv prin metoda de aspiraţie, cu folosirea utilajelor moderne, pentru colectarea probelor de aer cum este Samp’air Pro etc.

Indicii obligatorii cercetaţi în aer sunt NGMAFA și S. aureus în m3 de aer. Investigaţiile suplimentare se recomandă a se efectua după indicaţii epidemioligice (micete, streptococul hemolitic, Salmonella etc.).

Prin urmare, unifi carea metodelor de investigare sanitaro-bacteriologică în IMSP, inclusiv investigarea materialelor cu destinaţie medicală și a obiectelor mediului înconjurător, va permite îmbunătăţirea considerabilă a calităţii și efi cacităţii supravegherii sanitaro-epidemiologice în IMSP cu diferit profi l medical.

256

UNELE PARTICULARITĂŢI CLINICO-EPIDIMIOLOGICE ALE DIZENTERIEI ÎN CONDIŢIILE IMSP “SPITALUL

CLINIC DE PSIHIATRIE”

S. Moraru (Centrul de Medicină Preventivă Chișinău)

Dizenteria este o boală infecţioasă cunoscută încă din antichitate, care, până în prezent, rămâne a fi o problemă de primă importanţă pentru sănătatea publică, fapt determinat de particularităţile clinice, epidemiologice, patogenetice ale maladiei, precum și de condiţiile ecologice de dezvoltare a infecţiei. Din aceste considerente, dizenteria impune o atenţie deosebită în activitatea medicilor atât de profi l profi lactic, cât și curativ.

Cercetările și studiile de ordin știinţifi co-practic din ultimii ani demonstrează că particularităţile procesului epidemic, la dizenterie, au suferit schimbări esenţiale în evoluţie. Tot mai frecvent se întâlnesc tulpini de shigele rezistente la antibiotice și diferite preparate antimicrobiene și dezinfectante.

În anul 1972, în timpul epidemiei de dizenterie în America Centrală, a fost depistată shigela Grigoriev-Shiga, care era rezistentă la majoritatea absolută a substanţelor antimicrobiene contemporane. Tendinţa slăbită spre creșterea rezistenţei faţă de preparatele antimicrobiene a germenilor dizenteriei menţine pericolul agrăvării situaţiei epidiomiologice. De rând cu cele menţionate, riscul răspândirii epidemice a dizenteriei este determinat și de polimorfi smul clinic al bolii, de mulţimea factorilor de transmitere ai infecţiei, receptivitatea înalta a populaţiei, imunitatea tipospecifi că și de scurtă durată.

Un interes epidemiologic deosebit îl prezintă dizenteria în grupuri sociale închise, cum ar fi locurile de detenţie, azilurile pentru bolnavi psihici, bătrâni, spitalele de psihiatrie etc.

Afecţiunile intestinale acute infecţioase rămân a fi actuale, prezentând anumite particularităţi în condiţiile spitalului de psihiatrie (A. A. Cernozinschi și coautorii, 1987; R. P. Venţel, 1980; L. V. Râleu, 1984; S. O. Tacet).

METODE ȘI MATERIALEIMSP Spitalul Clinic de Psihiatrie, care a fost fondat în 1985, este situat la

periferia orașului Chișinău și ocupă o suprafaţă de 64 ha, dispunând, în prezent,

TEZE

257

de 1000 paturi. În prezent, aici activează 20 de secţii curative, inclusiv 9 secţii destinate pentru psihoze acute, secţia 24 pentru psihoze somatice, secţiile nr. 10 și 13 – pentru tratamentul epilepsiei, nr. 4 și 22 – pentru reabilitare, nr. 37 – pentru tratamentul prin constrângere, nr. 31 – pentru expertiza legală, secţia nr. 36 – pentru izolarea și tratamentul bolnavilor afectaţi de boli infecţioase. Pentru ultima categorie de pacienţi, funcţionează și laboratorul bacteriologic. Pe lângă spital, există și o policlinică, cu 3 secţii: urbană, rurală și de copii, cu un serviciu de internare comun. Secţiile auxiliare ale spitalului sunt; radiografi e, sterilizare, spălătoria, ateliere de ergoterapie, blocul alimentar, sistemul de aprovizionare cu apă și canalizare.

REZULTATE ȘI DISCUŢIIÎn urma analizei situaţiei epidimiologice pe parcursul ultimilor 30 de ani,

s-a stabilit că în această perioadă au fost înregistrate 2471 de cazuri de diverse morbidităţi, dintre care cea mai mare parte – 2139 cazuri (86%) – le revin maladiilor intestinale acute, inclusiv 1258 (52%) de dizenterie, 794 cazuri (32%) de eșerihioză, 39 cazuri (1,6%) de hepatite virale A, 32 (1,3%) cazuri de salmoneloză, 13 cazuri (0,5%) de toxiinfecţii alimentare.

Întrucât cel mai mare număr de pacienţi cu maladii infecţioase îl reprezintă bolnavii cu dizenterie (1258), am studiat particularităţile epidemiologice și clinicile ale acestei nozologii în perioada amintită. Dinamica morbidităţii variază în limitele de la 0,02 până la 0,7 la 100 bolnavi spitalizaţi. S-a depistat o creștere periodică a acestui indice pentru fi ecare 5-6 ani (1975, 1980, 1985, 1993, 1998). Între anii 2000-2007, tendinţa procesului epidemic este spre stabilizare, cu o nesemnifi cativă scădere.

O altă particularitate rezidă în aceea că, dacă dizenteriei îi este caracteristică sezonalitatea – se atestă în timpul verii (iulie-august), apoi la bolnavii din staţionarul de psihiatrie, în ultimii ani, au avut loc izbucniri de această infecţie și în perioada de iarnă (decembrie, ianuarie); cazuri sporadice însă se depistează indiferent de anotimp.

Dizenteria predomină, în special, la pacienţii cu deteriorare pronunţată a personalităţii (în secţiile de bolnavi psihici cronici), cu maladii concomitente somatice (în secţiile somato-psihiatrice); mai des sunt afectaţi bărbaţii. Acest fenomen se explică, probabil, prin următoarele cauze: la contingentul de bolnavi numiţi este schimbată imunitatea indusă atât de procesele patofi ziologice ale maladiilor psihice și somatice, cât și sub infl uenţa preparatelor neuroleptice, luând in considerare faptul că bărbaţilor li se administrează aceste medicamente în doze mai mare decât femeilor. Bărbaţii au mai multe contacte interpersonale – terapia ocupaţională în gospodăria staţionarului, fumatul etc. Concomitent, majoritatea pacienţilor menţionaţi nu se pot îngriji, nu sunt în stare să respecte igiena personală.

258


Comparaţia morbidităţii prin dizenterie, înregistrată în subdiviziunile curative, cu indicii respectării regimului sanitar-antiepidemic confi rmă starea igienico-sanitară nesatisfăcătoare anume în secţiile cu categoriile de bolnavi sus – amintite și, mai ales, la pacienţii cu schizofrenie.

Altă particularitate rezidă în aceea că dizenteria s-a depistat la bolnavii care timp îndelungat se afl ă în staţionar din cauza maladiei psihice de bază, fără a fi în contact direct cu pacienţii infectaţi.

O mare importanţă o are atât calitatea alimentaţiei pacienţilor, starea sanitaro-tehnica în secţiile curative, cât și depistarea precoce a primilor pacienţi; cu boli diareice acute, cu izolarea lor din contingentul comun și investigarea bacteriologică.

Menţionez că și clinica acestei maladii decurge cu o simtomatică mai puţin pronunţată, atipică și de multe ori diagnosticul este stabilit numai după

examenul bacteriologic. Este complicat a depista careva acuze de la pacienţi, 3/4 din ei nu prezintă nicio plângere. Deseori, durerea în abdomen se constată după reacţiile pupilelor în timpul palpării, iar prin refuzul de a lua hrană se constată inapetenţa. La 62% din pacienţi, temperatura corpului a fost normală, iar scaunul lichid, cu mucozităţi și striuri de sânge s-au depistat la 51% pacienţi. Examenul bacteriologic indică frecvent complicaţiile dizenteriei prin depistarea fl orei condiţionate patogene și reacţia neurofi lă a leucocitelor slab dezvoltată.

Tratamentul pacienţilor cu tulburări mintale și cu dizenterie este însoţit de unele difi cultăţi atât din cauzele numite în informaţia prezentată, cât și din punctul de vedere al rezistenţei tulpinii agentului cauzal către soluţiile medicamentoase folosite în condiţiile staţionarului pe parcursul mai multor ani.

CONCLUZII1. A fost analizată situaţia epidemiologică în IMSP Spitalul Clinic de Psihia-

trie și a maladiilor intraspitalicești pe parcursul ultimilor 30 de ani.2. Din 2471 cazuri din maladiile infecţioase ale bolnavilor spitalizaţi în sta-

ţionarul de psihiatrie, la 52% s-a depistat dizenteria, morbiditatea căreia variază de la 0,02 până la 0,7 la 100 din toţi pacienţii internaţi în spital, cu creșterea acestui indice peste fi ecare 4-5 ani.

3. Apariţia infecţiei la bolnavii care se afl ă în staţionarul de psihiatrie nu de-pinde de anotimp; izbucniri de dizenterie pot apărea și iarna, mai des la pacienţii cu maladii psihice cronice, cu deterioare pronunţată a persona-lităţii, la pacienţii cu patologie somatică concomitentă. Clinica dizenteriei, adeseori, este atipică, tratamentul este însoţit de difi cultăţi.

4. În spitalul clinic de psihiatrie, morbiditatea prin bolile diareice acute (diz-enteria, eșirihiozele) este mai înaltă, în comparaţie cu celelalte maladii, de aceea conchidem că aceste afecţiuni sunt actuale și caracteristice pentru

TEZE

spitalele de psihiatrie, analiza situaţiei în ultimii 30 de ani confi rmând această concluzie.

5. Profi laxia acestor maladii infecţioase, în spitalul de psihiatrie, rezidă în res-pectarea strictă ale regimului igienic si antiepidemic, întărirea bazei tehni-co-materiale precum și în îndeplinirea sârguincioasă a funcţiilor fi ecărui membru al colectivului.

BIBLIOGRAFIE

1. A. Ivan ș. a. Epidemiologie generală. București, 1980.2. M. Sabău. Curs de epidemiologie. Târgu-Mureș, 1976.3. V. Gâlcă, S. Moraru, M. Barabaș, V. Zadorojnaia, E. Cernobai. Unele aspecte epidemi-

ologice ale hepatitelor virale în clinica de psihiatrie. În “Materialele Congresului epide-miologilor, microbiologilor, parazitologilor”. Chișinău, 1992, pag. 85-87.

4. S. Moraru, I. Pavlov, D. Liubceac. Unele particularităţi ale dizenteriei în condiţiile spita-lului de psihiatrie. În Problemele actuale în psihiatrie și narcologie, Chișinău, 1995.

5. S. Moraru, V. Gâlcă, Z. Cazacu. Эпидемиологические особенности внутрибольничных инфекций в психиатрической клинической больнице. În “Тезисы научной конференции Кишиневского Государственного Медицинского Института (14-16 мая 1991 г.)”.

6. V. Gâlcă, S. Moraru, Z. Cazacu. Эпидемиологические особенности и значимость кишечных инфекций в психиатрической клинической больнице. În “Рес-публиканская конференция инфекционистов Молдовы. Тезисы докладов”. Chi-șinău, 1991.

7. I. Pavlov, S. Moraru, I. Timoft i. Particularităţile clinico-epidemiologice ale erupţiei de dizenterie în colectivităţi închise. În “Materialele congresului V al igieniștilor, epidemi-ologilor și microbiologilor din Republica Moldova”. 26-27 septembrie 2003.

260

INFECŢIILE NOSOCOMIALE – ACTUALITATE MEDICALĂ

E. Malai, V. Șușu (Centrul Naţional Știinţifi co-Practic de Medicină Preventivă)

Problema infecţiilor nosocomiale (IN) este una prioritară atât pentru ţările economic dezvoltate, cît și pentru ţările în curs de dezvoltare, prin importanţa ei medicală, socială și economică. IN constituie o cauză principală a nivelului înalt de morbiditate și mortalitate al bolnavilor internaţi, ce duce la prelungirea timpului de spitalizare, agravarea bolii, apariţia complicaţiilor, a deceselor, mărirea costurilor pentru terapia și întreţinerea bolnavilor. Ponderea IN, chiar și în spitale bine utilate, poate ajunge la 15-20% din numărul pacienţilor internaţi, iar în serviciile de nou-născuţi – la 27-32%. Centrul European de Prevenire și Combatere a Maladiilor a stabilit prioritatea problemelor perioadei actuale, identifi când pe locul întâi creșterea incidenţei prin IN. Factorii ce favorizează răspândirea IN sunt: numărul crescând al speciilor de microorganisme spitaliere antibioticorezistente, problemele dezinfecţiei și sterilizării aparatelor medicale, problemelor fi nanciare care infl uenţează serviciile medicale ș.a. În pofi da celor menţionate, IN sunt tratate în continuare în mod “formal” la toate nivelurile, dar mai ales acolo unde medicul curant, indiferent de specialitate, își neglijează rolul prioritar ce-i revine în prevenirea acestor infecţii.

În Republica Moldova, IN sunt boli cu raportare obligatorie de către toate instituţiile medicale, dar, cu toate acestea, se constată o subraportare cronică a IN, nerecunoașterea lor și a riscurilor adiacente. Pe parcursul anului 2006, spre exemplu, conform statisticii ofi ciale, morbiditatea prin IN a constituit 1,4 cazuri la 1000 spitalizaţi, pe când estimările experţilor OMS confi rmă 8,0-21,0% din numărul bolnavilor internaţi. Remarcăm că statisticile de raportare a IN din instituţiile obstetricale, în anul 2007, demonstrează că doar 47% din teritoriile administrative ale ţării duc evidenţa acestor maladii, în timp ce 53% n-au raportat nici un caz de IN înregistrat în instituţiile obstetricale, ceea ce nu corespunde realităţii. Un studiu epidemiologic retrospectiv, efectuat recent de către colaboratorii CNȘPMP, a constatat că situaţia actuală referitor la IN este condiţionată de: cunoașterea insufi cientă a legislaţiei, care se realizează defi citar; lipsa unor strategii adecvate de prevenire și control al IN la nivel naţional; IN raportate sunt considerate un indicator al lipsei de profesionalism, din care

TEZE

cauză medicii evită să le raporteze; personalul medical implicat în depistarea și raportarea IN este, deseori, sancţionat; raportarea IN nu este luată în calcul ca indice de calitate în activitatea instituţiei medicale; nu este pusă la punct conlucrarea serviciului de laborator, farmacie și medicii curanţi referitor la depistarea și identifi carea culturilor microbiene în mediul spitalicesc, ceea ce condiţionează administrarea arbitrară a antibiotecilor, deseori din categoria celor de rezervă; se constată creșterea numărului de culturi microbiene polirezistente la preparatele anitiinfecţioase; spitalizările prelungite conduc la costuri ridicate pentru tratament etc. Una dintre lacunele serioase este și lipsa unităţii de medic epidemiolog în instituţiile medicale. Este demonstrativ exemplul IMSP ICȘDOSM și C, care, prin organizarea secţiei de epidemiologie, a contribuit la optimizarea supravegherii IN. Se cere transformarea atitudinii actuale a medicilor, care mai continuă să aibă caracter “contemplativ”, într-o stare de implicare individuală directă, responsabilă de a obţine rezultatele pe care le dorim.

Supravegherea epidemiologică este baza succesului în reducerea infecţiilor nosocomiale. Se impune necesitatea elaborării unei strategii de monitorizare și evaluare a impactului IN asupra sănătăţii publice, precum și necesitatea elaborării unei politici de profi laxie și combatere a problemelor, ajustat la rigorile recomandărilor OMS și UE.

BIBLIOGRAFIE

1. Prevention of hospital acquired infections. A practical guide, WHO, 2002.2. V. Prisacaru. Problema infecţiilor nosocomiale. “Curierul medical”, nr. 3, 2005.3. S. Rugină. Infecţiile nosocomiale, de la concepţie la practică. Constanţa, 2004.

262

MONITORIZAREA CALITĂŢII STERILIZĂRII MATERIALULUI MEDICAL ÎN INSTITUŢIILE MEDICO-SANITARE PUBLICE

DIN RAIONUL RÂȘCANI

R. Junco, V. Manole, V. Novac (Centrul de Medicină Preventivă Râșcani)

Cercetările materialului medical la controlul sterilităţii rămân un domeniu important în activitatea laboratorului bacteriologic și necesită o atenţie deosebită din partea tuturor serviciilor interesate în această problemă.

Una dintre cauzele principale de infectare prin hepatita virală B, C și D, infecţii septico-purulente este utilizarea instrumentelor medicale insufi cient sterilizate.

Din aceste considerente, laboratorul bacteriologic de la CMP Râșcani efectuează controlul calităţii sterilizării materialului medical, conform programului complex de supraveghere a stării sanitaro-igienice în instituţiile curativ-profi lactice în care există nu numai pericolul real de infectare a personalului, dar și riscul potenţial de transmitere a infecţiei pacienţilor prin obiectele de destinaţie medicală (material de sutură și pansament etc.). Ponderea cercetărilor efectuate la controlul calităţii sterilizării alcătuiește 10-15% din numărul total de cercetări sanitaro-bacteriologice (anual, investigându-se circa 200 probe).

Cercetările microbiologice la sterilitate s-au efectuat în secţiile de chirurgie, stomatologie și de obstetrică și au fost îndreptate spre depistarea prezenţei microorganismelor mezofi l aerobe și facultativ anaerobe și a levurilor și micetelor, utilizându-se, ca medii de cultură, paralel, tioglicolat de natriu și mediu Saburo.

În anul 2005, în probele supuse examenului microbiologic, probe pozitive nu s-au depistat; în anul 2006, ponderea probelor nesterile a alcătuit 4,0%, în 2007 – 6,0%. În secţiile de chirurgie și stomatologie au fost depistate microorganisme aerobe și facultativ anaerobe, levuri și micete nu s-au depistat.

Din toate materialele și obiectele examinate bacteriologic, probe pozitive s-au depistat numai din instrumentarul medical, în materialul de pansament și pe mâinile personalului.

TEZE

CONCLUZIIÎn rezultatul studiului efectuat asupra controlului calităţii sterilizării

materialului medical în IMSP, s-a constatat că există riscul infectării personalului medical și a pacienţilor, de aceea problema abordată rămâne actuală în organizarea supravegherii sanitaro-igienice și antiepidemice, a profi laxiei hepatitelor B, C și D, a infecţiilor septico-purulente.

264

MODIFICAREA REZISTENŢEI MICROORGANISMELOR LA ANTIBIOTICE, TESTATE ÎN LABORATORUL MICROBIOLOGIC

AL CMPR UNGHENI

L. Vișnevschi, V. Bradu(Centrul de Medicină Preventivă Ungheni)

În rezultatul analizei sensiblităţii la antibiotice a microorganismelor depistate din biosubstratele, cercetate în laboratorul microbiologic al CMP Ungheni, în perioada anilor 2004-2007, s-a stabilit o tendinţă de creștere a rezistenţei.

În această perioadă, au fost testate la antibiotice 7245 tulpini de agenţi microbieni, dintre care 1439 streptococi, 812 stafi lococi, 115 bacili hemofi li, 18 meningococi, 243 candide, 46 pseudomonade, 58 BGNF, 267 șighele, 138 salmonele, 2970 alte enterobacterii.

Analiza efectuată a scos în evidenţă faptul că la majoritatea antibioticelor rezistenţa agenţilor microbieni depistaţi este destul de înaltă, cu sporirea ei în fi ecare an, la unele dintre ele atingând cota de 80-90% (penicilină, oxacilină, canamicină, neomicină, nitrofurantoin, streptomicină, polimixină etc.). De exemplu, rezistenţa microorganismelor faţă de peniciline a constituit 70-90 %, pe când în anul 2004 rezistenţa faţă de ampicilină și oxacilină constituia, respectiv, 35 și 52%. Rezistenţa faţă de antibioticele din grupul aminoglicozidelor rămâne constantă și constituie, la gentamicină, 41%, la tobramicină – 58,5%, la celelalte antibiotice cercetate au atins limita de aproximativ 70 %. La neomicină, rezistenţa a crescut de la 48,3%, în anul 2004 până la 100% în 2007, la tetraciclină – de la 57 până la 72%, la polimixină – de la 60 până la 100%, la vancomicină – de la 46 până la 68%. Rezistenţa la sulfanilamide oscilează între 50 și 90%. Chiar și la cefalosporine se observă o creștere rapidă a rezistenţei. De exemplu, la cefazolină, ea a crescut de la 38,2 până la 73,2%, la cefalexină – de la 18,8 la 69,2% etc. Pentru a vizualiza mai clar acest fenomen, prezentăm grafi c creșterea rezistenţei microorganismelor la unele antibiotice în Figura 1.

Către celelalte antibiotice luate în studiu, rezistenţa a atins cote înalte și este îndoielnică indicarea acestor preparate fără scontarea antibioticogramei.

În IMSP, se face economie pe seama cercetărilor microbiologice, iar bolnavii se tratează fără stabilirea antibioticorezistenţei și, în cele mai dese cazuri, se indică

TEZE

trimetroprim (co-trimoxazol, biseptol), nitrofurantoin, ampicilină, cefazolină, preparate care sunt incluse în standardele de tratament, dar faţă de care agenţii microbieni practic sunt rezistenţi.

Utilizarea iraţională a antibioticelor a contribuit la creșterea considerabilă a rezistenţei microorganismelor faţă de antibiotice. Este identifi cată o rezistenţă sporită deja și faţă de cefalosporine și alte preparate contemporane.

Totodată, situaţia incontrolabilă în prescrierea tratamentului aduce prejudicii sănătăţii pacienţilor, provocând stări de dismicrobism, apariţia candidozelor, scăderea imunităţii și alte dereglări ale sănătăţii. Paralel cu studierea rezistenţei microorganismelor la antibiotice, am analizat și rezultatele cercetărilor la dismicrobism intestinal, care au scos la iveală următoarele: din 116 cazuri studiate, numai în 12 (10,3%) fl ora intestinală a fost în limitele normei, la 27 (23,3%) din cei cu devieri de la normă a fost stabilită forma decompensată a dismicrobismului intestinal. Un argument în plus care ne indică folosirea iraţională a antibioticelor este depistarea în circa 40% cazuri a genului Candida din biosubstratele cercetate.

Deci terapia antimicrobiană trebuie efectuată în baza cercetărilor microbiologice, care includ determinarea agentului cauzal, identifi carea lui și determinarea sensibilităţii la antibiotice.

ConcluziiÎn scopul asigurării efi cienţei antibioticoterapiei, este absolut necesară testarea

prealabilă a microorganismelor la antibioticorezistenţă, respectarea duratei cursului de tratament și a dozelor preparatelor, prevăzute de către instrucţiunea în vigoare, alternând utilizarea antibioticelor.

Figura 1. Modifi carea rezistenţei microorganismelor la antibiotice, testate în laboratorul microbiologic al CMP Ungheni

266

DINAMICA REZISTENŢEI LA ANTIBIOTICE A MICROFLOREI ELIMINATE DIN BIOSUBSTRATELE BOLNAVILOR

ÎN RAIONUL CĂUȘENI

I. Calmâc, A. Digol, I. Tulei, T. Bârsan, A. Lupan, V. Digol (Centrul de Medicină Preventivă Căușeni)

În laboratorul bacteriologic al Centrului de Medicină Preventivă Căușeni, la fel ca și în toată republica, începând cu anul 2002 se efectuează monitoringul rezistenţei la preparatele antimicrobiene (PAM) a 8 agenţi patogeni: S. aureus, P. aeruginosa, S. pneumoniae, E. coli, S. typhimurium, K. pneumoniae, S. sonnei, E. faecalis. Scopul monitoringului este obţinerea informaţiei necesare pentru elaborarea și implementarea măsurilor de efi cientizare a tratamentului diferitor infecţii.

În lucrarea actuală, sunt prezentate datele monitorizării antibioticorezistenţei a 355 tulpini de S. aureus, 50 – P. aeruginosa, 282 – S. pneumoniae, 242 – E. coli, 54 – K. pneumoniae și 144 – E. faecalis. Aceste tulpini au fost izolate din următoarele biosubstrate: sânge, urină, spută, puroi și punctat din plăgi, secret din faringe și nas, frotiu din ochi. Investigaţiile au fost efectuate în perioada anilor 2002-2007.

Sensibilitatea microorganismelor la PAM a fost determinată prin metoda difuziei în geloză, cu folosirea mediului nutritiv standardizat Muller-Hinton, a rondelelor cu antibiotice producţia Hai-media, în conformitate cu DNT – Ordinul nr. 250 din 13.03.1975; IM nr. 2675-83 din 10.03.1983. Investigaţiile au fost efectuate în conformitate cu “Lista și succesivitatea minimului obligatoriu de rondele impregnate cu antibiotice pentru determinarea sensibilităţii microorganismelor la antibiotice” (Anexa nr. 2 la ordinul MS RM nr. 154 din a. 2002).

În laboratorul bacteriologic, în perioada anilor 2002-2007, s-a stabilit sensibilitatea tulpinilor de microorganisme la o serie de clase de antibiotice: beta lactame – penicilină, oxacilină, ampicilină, amoxacilină, ticarciclină; piperacilină; peniciline beta lactame inhibitorprotejate – amoxiclav, piperacilină + tazobactam, ticarcilină + acid clavuronic; cefalosporine – cefazolină, cefalotină, cefoperazon, cefamandol, ceft azidim, cefotaxim, cefi ximă, cefi pim; bacitracine – vancomicină, clindamicină; aminoglicozide – streptomicină, canamicină, ghentamicină, tobramicină, amicacină, netilmicină; tetracicline; fuzidin;

TEZE

267

amfenicole – chloramphenicol; macrolide – eritromicină; chinolone – ofl oxacină, ciprofl oxacină, acid nalidix; co-trimoxazol; rifampicină; aztreonam și imipinem.

Tulpinile de S. aureus depistate în biosubstrate sunt polirezistente la 5 PAM: penicilină – 88,3%, oxacilină – 28,1%, eritromicină – 21,1%, fuzidin –24,2% și rifampicină – 20,9%. Aceste tulpini sunt sensibile la ofl oxacină, tobramicină, ghentamicină, canamicină, clindamicină, chloramphenicol, tetraciclină și co-trimoxazol.

Tulpinile de P. aeruginosa sunt polirezistente la piperacilină – 57,1% cazuri, ticarcilină – 33,3%, cefaperazonă – 25%, aztreonam – 33,3%, ghentamicină – 25%, ofl oxacină – 25%, ciprofl oxacină – 25%. Lipsesc tulpini rezistente la ticarcilină + acid clavuronic, ceft azidimă, imipinem și netilmicină. Sunt sensibile, de asemenea, la piperacilină + tazobactam, tobramicină și amicacină.

Tulpinile de S. pneumoniae sunt rezistente la următoarele PAM: chloramphenicol – 30,2%, streptomicină – 29,2%, canamicină – 27,8%, tetraciclină – 22,2% și penicilină – 20%. Sunt sensibile la oxacilină, cefalotină, vancomicină, eritromicină, rifampicină și clindamicină.

Tulpinile din familia Enterobacteriaceae sunt cele mai rezistente. K. pneumoniae, de exemplu, sunt rezistente la 11 PAM, iar E. coli – la 8 PAM: ampicilină – la 85% și 70,8% respectiv, amoxacilină – la 80% și 33,9%, cefalotină – la 66,7% și 91,7% cefaperazon – la 50% și 23,8%, canamicină – la 28,9% și 22,2%, tetraciclină – la 39,8% și 50%, chloramphenicol – la 50% și 50%, co-trimoxazol – la 56,1% și 50,5%. K. pneumoniae este rezistentă, de asemenea, la cefamandol – 50%, ghentamicină – 26,3%, acid nalidix – 20,2%. Toate tulpinile sunt sensibile la amoxiclav, piperacilină + tazobactam, ceft azidimă, cefotaximă, tobramicină, amicacin, netilmicină, ofl oxacină și ciprofl oxacină.

E. faecalis este rezistent la PAM: penicilină – 67,9%, oxacilină – 71,9%, amoxacilină – 34,3%, cefalotină – 45%, clindamicină – 61,5%, streptomicină –62,9%, canamicină – 79,5%, ghentamicină – 42,6%, tetraciclină – 72,1%, chloramphenicol – 52%, eritromicină – 38,9%, rifampicină – 38,5%, co-trimoxazol – 81%. Sensibil la vancomicină.

CONCLUZIEDatele prezentate confi rmă faptul că, din a. 2002, s-a majorat polirezistenţa

multiplă a microorganismelor la PAM: Enterococcus faecalis – la 13, Klebsiella pneumoniae – la 11, Escherichia coli – la 8, Pseudomonas aeruginosa – la 7, Staphylococcus aureus și Streptococcus pneumoniae – la 5 PAM.

Cel mai înalt indice de rezistenţă a microorganismelor se atestă faţă de peniciline beta lactame, aminoglicozide și cefalosporine de generaţia I și II, tetraciclină, chloramphenicol și co-trimoxazol. Practic, toate microorganismele sunt sensibile la penicilile beta lactame inhibitoroprotejate, cefalosporine și aminoglicozide din generaţia III și IV, imipinem, mai rar la rifampicină, eritromicină și hinolonă.


Analiza prezentată confi rmă necesitatea obligatorie a investigaţiilor biosubstratelor la sensibilitatea faţă de PAM, eliberarea PAM numai la prezentarea reţetei, respectarea duratei necesare a curei de tratament, luând în considerare localizarea infecţiilor, farmacocinetica și farmacodinamica mijloacelor medicamentoase și, de asemenea, accesul la informaţie a medicului curant și al pacientului.

Considerăm că, la nivel republican, se impune elaborarea Programului Naţional de diminuare a rezistenţei la preparatele antimicrobiene. Cerinţele acestui Program ar permite asigurarea efi cacităţii antibioticelor nu numai pentru generaţiile existente, dar și pentru cele viitoare. În caz contrar, populaţia este ameninţată de pericolul intrării în era postantibiotică.

269

REZISTENŢA MICROORGANISMELOR DIN FAMILIA ENTEROBACTERIACEAE LA PREPARATELE ANTIMICROBIENE

S. Gonţa, C. Marola (Centrul de Medicină Preventivă Strășeni)

Succesul antibioticoterapiei în tratamentul complex al proceselor infl amatoare, indiferent de localizarea lor, depinde în mod direct de corectitudinea alegerii preparatului antimicrobian. În tratamentul cu antibiotice, trebuie luate în considerare principiile de prescriere a lor și anume: starea bolnavului, confi rmarea bacteriologică a diagnosticului, antibioticograma, toleranţa organismului faţă de antibiotic, farmacocinetica și farmacodinamica preparatului, respectarea dozei, a duratei tratamentului, frecvenţa administrării. Nu trebuie subestimat nici efectele adverse ale preparatelor antimicrobiene, cum ar fi : acţiunea toxică directă, alergizarea organismului, rezistenţa microorganismului, dismicrobismul macroorganismului. Tratamentul cu preparate antimicrobiene fără antibioticograma anterioară, care se întâlnește foarte des, duce la acomodarea microorganismelor și la formarea antibioticorezistenţei; evident, chiar și preparatele din generaţiile noi dau un procent mare de rezistenţă.

Rezistenţa agenţilor Enterobacteriaceae la preparatele antimicrobiene depistate în masele fecale și în alte biosubstrate depistate în laboratorul CMP Strășeni este prezentată în Tabelul de mai jos.

Rezistenţa la preparatele antimicrobiene a agenţilor microbieni Enterobacteriaceae depistaţi o materiile fecale și în alte biosubstrate

în CMP Strășeni, 2006-2007

Nr. d.r.

Denumirea preparatului

antimicrobian

Reistenţa la preparatele antimicrobienea agenţilor Enterobacteriaceae, %

depistate în fecale

depistate în alte biosubstrate

Rezistenţa medie

1 Amikacin 40,4 36,5 38,52 Amoxycillin 76,9 58,3 67,6

270


3 Amoxycillin/clavulonic acid 63,2 44,7 54,0

4 Ampicillin 99,3 96,4 98,05 Cefi xim 60,6 64,2 62,46 Cefoperazone 52,1 64,4 58,37 Ceft azidime 61,9 59,7 60,88 Cephalexin 85,8 74,0 79,99 Cephalothin 86,4 74,4 80,4

10 Cephotaxime 34,6 56,7 45,711 Chloramphenicol 36,8 28,7 32,812 Ciprofl oxacin 39,2 22,7 31,013 Ofl oxacin 32,2 13,8 23,014 Co-Trimoxazole 71,7 42,7 57,215 Gentamicin 16,0 20,2 18,116 Nitrofurantoin 34,4 67,5 51,017 Ticarcillin 72,5 83,5 78,018 Tobramycin 29,4 43,2 36,319 Acid Nalidixic 44,3 55,7 50,020 Netillin 9,4 36,0 22,7

Media 52,4 52,2 52,3

În studiul antibioticorezistenţei au fost incluse numai microorganismele care au servit ca factor etiologic atât în infecţiile intestinale, cît și în infecţii cu localizare în alte organe și sisteme, din familia Enterobacteriaceae, genurile: Escherichia, Edwardsiella, Citrobacter, Klebsiella, Enterobacter, Hafnia, Serratia, Proteus, Erwinia. Perioada de studiu a fost 2006-2007. S-a studiat sensibilitatea la 675 microorganisme, fi ecare, cel puţin, a câte 10 antibiotice, pe mediul Meuller-Hinton.

Studiul ne denotă o rezistenţă mare la amikacin – 38,5%, amoxycillin – 67,6%, amoxycillin/clavulonic acid – 54%, ampicillin – 98%, cefi xim – 62,4%, cephoperazon – 58,3%, ceft azidim – 60,8%, cephalexin – 79,9%, cephalothin – 80,4%, cephotaxim – 45,7%, chloramphenicol – 32,8%, ciprofl oxacin – 31%, ofl oxacin – 23%, co-trimoxazol – 57,2%, gentamicin – 18,1%, nitrofurantoin – 51%, ticarcillin – 78%, tobramycin – 36,3%, acid nalidixic – 50%, netillin – 22,7%.

Microorganismele din aceeași familie, același gen, dar care s-au izolat din masele fecale și din alte biosubstrate, se comportă diferit la capitolul rezistenţă faţă de aceleași antibiotice, de exemplu, microorganismele din familia Enterobacteriaceae, izolate din masele fecale, dau o rezistenţă la chloramphenicol de 1,3 ori mai mare decât microorganismele izolate din alte biosubstrate, la ciprofl oxacin – de 1,7 ori, la ofl oxacin – de 2,3 ori, la cotrimoxazol – de 1,7 ori, la amoxycillină – de 1,3 ori, la amoxyclav – de 1,4 ori, la amikacin – de 1,1 ori, la cephalexin și cephalothin –

TEZE

de 1,2 ori și invers – rezistenţa microorganismelor izolate din alte biosubstrate este mai mare decât rezistenţa microorganismelor izolate din masele fecale: la gentamicin – de 1,3 ori, la nitrofurantoin – de 2,0 ori, la ticarcillin – de 1,2 ori, la tobramycin – de 1,5 ori, la acid nalidixic – de 1,3 ori, la netillin – de 3,8 ori.

Procentul mare de antibioticorezistenţă, comportarea diferită a microorganismelor la localizarea procesului infl amator în diferite organe și sisteme, efectele secundare care duc la urmări grave în macroorganism ne obligă să fi m foarte precauţi în indicarea antibioticoterapiei și demonstrează încă o dată necesitatea izolării anticipate a factorului etiologic și testării sensibilităţii la preparatele antimicrobiene.

CONCLUZII1. Tulpinile de Enterobacteriaceae depistate în materiile fecale și în alte bio-

substrate posedă o rezistenţă esenţială la preparatele antimicrobiene.2. Tulpinile depistate în materiile fecale au dovedit o rezistenţă mai mare de-

cât cele din biosubstratele sterile la amicacin, amoxycillin, amoxycillin/acid clavulonic, ciprofl oxacin, la ofl oxacin, co-trimoxazol, cephelexin, cephalo-thin, chloramphenicol și, dimpotrivă, sunt mai sensibile decât cele depis-tate în biosubstrate la gentamicin, nitrofurantoin, tobramycin, netilmicin, cephotaxim.

3. În tratamentul infecţiilor provocate de Enterobacteriaceae, atât intestinale, cât și cu altă localizare, nu se recomandă să se prescrie ampicillina, din ca-uza rezistenţei înalte – 98%.

272

PARTICULARITĂŢILE FORMĂRII REZISTENŢEI MICROORGANISMELOR LA ANTIBIOTICE ȘI SUBSTANŢE

DEZINFECTANTE ÎN IMSP DIN RAIONUL REZINA

V. Sinchevici, I. Cheptene, N. Benchec(Centrul de Medicină Preventivă Rezina)

În rezultatul expertizării a 372 fi șe de observaţie ale bolnavilor din secţiile de profi l chirurgical ale SR Rezina (chirurgie, traumatologie, ORL, urologie, oft almologie), în primele 3 luni ale anului 2008, s-a constatat că 70% din pacienţi au primit, pe parcursul tratamentului, câte 1-3 antibiotice. Totodată, niciunul dintre pacienţi nu a fost investigat bacteriologic, cu determinarea antibioticogramei la agentul cauzal, inclusiv bolnavii cu peritonită sau cu apendicită gangrenoasă. De asemenea, în secţiile terapie, pediatrie, maternitate și ginecologie, după examinarea a 500 fi șe de observaţie a bolnavilor cu maladii respiratorii, digestive și ale tractului urinar, s-a constatat că în 37% de cazuri li s-au administrat câte 1-2 antibiotice pe fond de temperatură ridicată, fără investigaţii bacteriologice și determinarea rezistenţei faţă de preparatele indicate, cu excepţia a 4 pacienţi (3 – din secţia pediatrie; 1 – din secţia terapie).

De menţionat faptul că specialiștii cliniciști, inclusiv chirurgii, consideră că pneumoniile, pielonefritele, ISP locale, chiar și cangrena, nu sunt patologii infecţioase și nu necesită înregistrare, raportare și nici efectuarea măsurilor antiepidemice. În Secţia chirurgie, la 90% din pacienţi li se administrează antibiotice. Fișa de supraveghere epidemiologică a pacientului în staţionar F-357-1E nu se completează nici într-o secţie, din care cauză nu se efectuează analiza situaţiei la nivel de secţie sau IMSP, nu se studiază spectrul de microorganisme circulante, cu determinarea ariei de răspândire și rezistenţă la antibiotice.

Controlul calităţii dezinfecţiei curente în S.R. din februarie 2008 și repetat în aprilie a demonstrat și inefi cienţa preparatelor dezinfectante. În ambele evaluări, concentraţia soluţiilor dezinfectante nu a corespuns normelor preconizate, atât după concentraţie, cât și după activitatea clorului activ, care a fost micșorată de 1,4 ori.

Din cele relatate mai sus, rezultă că morbiditatea reală prin ISPN este mult mai mare, decât nivelul ofi cial înregistrat, mai cu seamă în Secţia chirurgie.

TEZE

Administrarea necontrolată a antibioticelor duce direct la creșterea rezistenţei agenţilor bacterieni la antibiotice.

Despre circuitul intens al antibioticelor în teritoriul raionului vorbesc următoarele fapte: la 53 mii populaţie, cu 33 localităţi, sunt administrate antibiotice, în mare parte, fără reţete prin farmacii (în număr de 65 de denumiri).

Faptele relatate cer insistent crearea unor mecanisme speciale de stopare a declinului în circuitul antibioticelor și formarea antibioticorezistenţei microbiene prin:

crearea unui comitet raional care ar executa controlul asupra măsurilor de • neadmitere a formării rezistenţei agenţilor bacterieni faţă de preparatele antibiotice;aprovizionarea centralizată a asistenţei curative cu antibiotice garantate • după o schemă specială, aprobată de MS;aprobarea de către ministerele sănătăţii, agriculturii și alimentaţiei a listelor • de bază și de rezervă ale preparatelor antibiotice și probiotice;monitorizarea circuitului antibioticelor și determinarea rezistenţei micro-• organismelor faţă de ele, de către un centru comun.

274

PEISAJUL MICROBIAN LA MALADIILE NESPECIFICE ȘI TESTAREA SENSIBILITĂŢII LA ANTIBIOTICE

E. Roșioru, V. Ţurcan(Centrul de Medicină Preventivă Bălţi)

În scopul determinării peisajului microbian, pe parcursul anilor 2005-2007, au fost supuse cercetării microbiologice 3840 probe de biosubstrate, inclusiv: sânge – 304, urină – 694, puroi – 110, secret din faringe – 1735, eliminări din plagă – 135, eliminări din ochi și urechi – 610 și spută – 12.

În rezultatul examinării materialului patologic, s-a constatat că locul dominant, în provocarea maladiilor nespecifi ce, le revine Stafi lococilor (45,3%), urmaţi de Enterobacterii (33,3%), Streptococi (12,9%), Levuri (4,5%), Pneumococi (1,8%), Pseudomonade (1,5%), alte microorganisme (0,5%).

Depistarea Stafi lococilor prevalează la cercetarea eliminărilor din ochi și urechi (60,5%), sânge (70,5%), puroi (61%), a eliminărilor din plagă (54,2%), secret din faringe (47,0%).

Enterobacteriile, mai frecvent, au fost depistate la cercetarea urinei (71,7%), bilei (66,7%), materialului necroptic (46,2%).

Din spută, prevalează depistarea Streptococilor (37,5%), pneumococilor (25%), levurilor (6,2%).

La toate tulpinile izolate, s-a studiat rezistenţa ,,in vitro” la un șir de preparate antibacteriene. Determinarea sensibilităţii tulpinilor izolate la antibiotice s-a efectuat prin metoda difuzimetrică, folosind mediul nutritiv Muller-Hinton și rondele cu antibiotice standard. Inoculul bacterian a fost standardizat, corespunzător, la 1-2×108 celule/ml.

Controlul de calitate pentru asigurarea preciziei metodei s-a realizat prin folosirea tulpinilor de referinţă E. coli ATCC 25922, S. aureus ATCC 25923 și Pseudomonas aeruginosa ATCC 27853.

De menţionat că atât tulpinile de S. Aureus, precum și Enterobacteriile, în 73-82% cazuri, sunt sesibile la antibioticele din grupa chinolonelor (ofl oxacină, ciprofl oxacină).

La cefalosporine (cefazolină, cefalotină, cefalexină, ceft azidim, etc.), stafi lococii prezintă o sensibilitate de 71-75%, pe când enterobacteriile constituie 58-72%

TEZE

și, invers, la grupa aminoglicozidelor (streptomicină, canamicină, gentamicină) stafi lococii sunt sensibili în 55-70% cazuri, iar enterobacteriile – în 50-83%.

Stafi lococii, streptococii manifestă o rezistenţă înaltă la cele mai răspândite preparate antibacteriene: penicilina, oxacilina, ampicilina, amoxicilina – 65-98%.

Pentru tulpinile de Pseudomonas aeruginosa, gradul rezistenţei este mărit pentru peniciline – 87,5%, levomicetină – 66,3%, cefalosporine – 67,0% și redus pentru aminoglicozide – 45-37%, chinolone – 30-50%. Cercetările sensibilităţii la antibiotice a microorganismelor permit a selecta cele mai efi ciente preparate antibacteriene pentru tratamentul pacienţilor.

276

MONITORINGUL MICROBIOLOGIC AL INVESTIGAŢIILOR BIOSUBSTRATELOR DE LA BOLNAVI DE MALADII

SOMATICE ÎN PERIOADA ANILOR 1997-2007

I. Calm\c, A. Cojocaru, A. Digol, I. Tulei, T. Bârsan, A. Lupan, V. Digol(Centrul de Medicină Preventivă Căușeni, IMSP “Spitalul raional Căușeni”)

În laboratorul microbiologic al Centrului de Medicină Preventivă Căușeni se efectuează investigaţiile microbiologice ale materialului clinic patologic. Aceasta permite identifi carea microorganismelor depistate în probele recoltate și confi rmarea rolului etiologic al acestora sau al asociaţiilor de microorganisme izolate din infecţii mixte. Examinările privind sensibilitatea la preparatele antibacteriene asigură prescrierea corectă a tratamentului antimicrobian.

Pe parcursul anilor 1997-2007, în laboratorul bacteriologic au fost investigate 10 396 probe de biosubstrate, au fost izolate 5657 tulpini de microorganisme. Identifi carea lor a fost efectuată prin metode bazate pe aprecierea proprietăţilor morfologice, tinctoriale, culturale, biochimice și antigenice. În ultimii ani, se atestă tendinţa spre diminuarea numărului de investigaţii ale biosubstratelor, astfel, după majorarea tarifelor la serviciile medicale în anul 2002, numărul investigaţiilor a scăzut de 2,4 ori (în 1997 – 1720 probe, în 2003 – 729 probe), iar după implementarea, în anul 2004, a asigurărilor medicale obligatorii – de 4,2 ori, comparativ cu anul 1997 (în 2007 – 406 probe).

În structura investigaţiilor bacteriologice ale biosubstratelor predomină investigaţiile urinei: în 1997 – 57,3%, în 2007 – 35,9%, cu excepţia anilor 2005 (15,4%) și 2006 (24,6%).

Până în 2002, pe locul doi au fost investigaţiile sputei: de la 22,9% în 1997 până la 35,3% în 2002. Locurile trei și patru, în această perioadă, au revenit investigaţiilor s\ngelui la sterilitate (de la 6,6% în 1997 până la 7,6% în 2002), prelevate în infecţii oft almice (de la 6,6% în 1997 până la 8,4% în 2002).

Locurile cinci și șase le-au ocupat cercetările puroiului și ale punctatului din plăgi (de la 1,2% în 1997 până la 7,6% în 2002) și, de asemenea, ale exudatelor faringiene și nazale (de la 0,9% în 1997 la 6,2% în 2002).

După 2003, locurile unu și doi erau ocupate consecutiv de prelevatele oft almice (în 2003 – 12,8%,în 2007 – 25,1%) și urină (în 2003 – 48,3%, în 2007 – 35,9%).

TEZE

277

Locul trei a revenit investigaţiilor sângelui la sterilitate (în 2003 – 17,4%, în 2007 – 12,1%), acestea fi ind urmate de investigaţiile secreţiilor faringiene și nazale, ale puroiului și punctatului din plăgi, ale sputei. Numărul investigaţiilor din cavităţile închise s-a redus de la 90% în 1997 până la 63,3% în 2007, iar din cele deschise, a crescut de la 10% în 1997 până la 36,7% în 2007.

Analiza rezultatelor obţinute denotă majorarea izolării microfl orei din biotopurile deschise superfi ciale, comparativ cu cavităţile închise ale organismului. Spre exemplu, la investigarea secretului din plăgi, izolarea microfl orei a crescut de la 72,4% până la 89,2% (+16,8%), a mucozităţilor faringiene și nazale – de la 68% până la 95,7% (+27,7%), a sângelui la sterilitate – de la 27,6% până la 28,6% (+1%), a sputei – de la 69,3% până la 88,6% (+19,3%), a urinei – de la 55,5% până la 61,1% (+5,6%).

Rezultatul monitoringului microbiologic al microfl orei biosubstratelor a demonstrat rolul diferitor microorganisme în procesele patologice. Spre exemplu, investigaţiile sângelui la sterilitate au stabilit că bacteriemia este cauzată, preponderent, de stafi lococi (9,1-28,6%), enterobacterii (0,9-3,2%), streptococi (0,8-1,8%). Indicele izolării pseudomonadelor și bacteriilor nefermentative gramnegative este mai mic de 0,9%. În cazuri unice, au fost depistate microorganisme anaerobe.

La investigarea sputei, în 47,5-60,9% s-au depistat streptococi, preponderent S. pneumoniae (de la 26,3% până la 48,6%). Candida, în asociaţii, se întâlnesc de la 7,1% până la 39,6% cazuri. Microfl ora gramnegativă (Pseudomonas, Enterobacteriaceae) se întâlnește în 0,3-1,2% cazuri.

Investigaţiile urinei demonstrează că frecvenţa bacteriuriei, în diferiţi ani, variază între 55,5% și 64%. În structura etiologică, predomină enterobacteriile, care se depistează în 27,4-37,9% cazuri, Escherichia au fost izolate în 32,6% cazuri, Klebsiella – în până la 6%, Proteus și alte Enterobacterii – de la 2,7% până la 7,4%, P. aeruginosa – de la 0,7% până la 2,3% cazuri. Streptococi în urină se depistau în 1,9-14,5%, enterococi – în 1,5-14,5% cazuri, S. pyogenes a fost depistat în 0,2-6,8% cazuri. Indicele de izolare S. aureus din urină, în diferiţi ani, variază între 0,2 și 7,1%. Candida s-a depistat în 0,2-0,7% cazuri.

La investigarea puroiului și punctatului din plăgi, izolarea microfl orei variază între 85 și 90,9%. Printre microorganismele depistate a prevalat S. Aureus, de la 55,0 până la 77,3% cazuri, Enterobacteriaceae – de la 5,4 până la 16,2%, S. pyogenes – de la 2,7 până la 15,4%, P. aeruginosa – de la 2,2 până la 8,8%. H. infl uenzae s-a izolat în 1,2% cazuri, iar Candida – de la 3,6 până la 13,5%, în asociaţii cu alte microorganisme.

La investigarea secretului faringian și nazal, izolarea microfl orei a constituit 64,7-95,7%, rolul principal aparţinând cocilor grampozitivi. Preponderent, s-a depistat S. pyogenes (de la 17,6 până la 80%), apoi urmează S. aureus (de la 17,6 până la 48,6%), S. pneumoniae (de la 1,8 până la 5,6%), Enterococcus (de la 2,7 până la 4,3%).


Indicele de însămânţare a microorganismelor gramnegative se prezintă astfel: P. aeruginosa – 1,8 – 11,8%, H. ifl uenzae – 2,7%, Candida – de la 3,6 la 11,8%. În asociaţiile de microorganisme, se întâlnesc doi-trei agenţi patogeni (S. pyogenes + S. aureus; S. pyogenes + S. aureus + Candida).

Izolările prelevatelor oft almice variază pe ani, de la 3,0 până la 9,3% și preponderent, au fost prezentate de coci grampozitivi, ca S. aureus – 9,1%, S, pneumonia – 1,8%, S, pyogenes – 0,9%.

CONCLUZIILa efectuarea monitoringului microfl orei eliminate din diferite biosubstrate,

a fost stabilit că rolul primordial, în declanșarea maladiilor septico-purulente, aparţine cocilor grampozitivi, cu predominarea S. aureus, S. pyogenes. În patologia infecţioasă a căilor urinare, predomină enterobacteriile, cu preponderenţă a E. coli și Klebsiella.

279

PEISAJUL FLOREI MICROBIENE ÎN SUBSTRATELE BIOLOGICE CERCETATE DE LABORATORUL

MICROBIOLOGIC AL CMP IALOVENI ÎN ANII 2005-2007

E. Caracuian, N. Vutcariov (Centrul de Medicină Preventivă Ialoveni)

Laboratorul microbiologic al CMP Ialoveni efectuează o gamă largă de investigaţii, în conformitate cu ordinul MS RM nr. 535 din 22.04.1985. Volumul acestor investigaţii se majorează din an în an.

Pe parcursul anilor 2005-2007, au fost cercetate prin metoda bacteriologică respectiv 932, 1387 și 1691 substrate biologice, cu procentul de depistare a fl orei bacteriene de 93,5%, 77,5% și 82,3%. În această perioadă, se atestă o creștere semnifi cativă a numărului de probe biologice prelevate de la bolnavii cu diverse diagnoze: otite, amigdalite, sinusite, plăgi purulente, vulvovaginite, infecţii ale căilor urinare, conjunctivite etc. Ponderea cercetărilor bacteriologice constituie, în anul 2005, 23,7%, în 2006 – 35,0%, iar în 2007 – 70,0% din numărul total de cercetări. Această majorare este determinată de importanţa examenului bacteriologic în diagnosticul acestor afecţiuni.

Peisajul fl orei microbiene depistate este foarte variat și e determinat de biosubstratul cercetat:

Urocultura• . În total, au fost examinate 537 probe. Indicele de depistare a fl orei microbiene în titru diagnostic (>105 UFC/ml) s-a majorat de la 20,8% până la 47,7% pe parcursul perioadei de studiu. Peisajul microbian este di-vers. Rolul preponderent în declanșarea infecţiei căilor urinare revine sta-fi lococilor – 57,4% și streptococillor – 21,3%. Enterobacteriile constituie 17,2%, pseudomonadele – 2,5%, candidele – 0,8%.Secret din plagă, puroi• . Au fost examinate 25 de probe. Cel mai înalt in-dice de decelare din acest substrat este la stafi lococi – 54%, pe locul doi se plasează streptococii – 27,3%, la pseudomonade indicele este 12,5%, iar la candide și alte microorganisme – câte 9,1% respectiv.Raclaj conjunctival• . Au fost examinate 95 biosubstrate. Indicele de decela-re constituie 75,0%. Printre microorganismele depistate, 61,5% revin stafi -lococilor, 11,5% – streptococilor, 1,9% – altor agenţi microbieni.


Secreţie din ureche• . Au fost cercetate 312 probe. Flora bacterienă a fost determinată în circa 100%, dat fi ind faptul depistării fl orei mixte. Din tota-litatea tulpinilor, mai frecvent s-au depistat stafi lococii hemolizanţi cuagu-lazo-pozitivi (56,0%), urmaţi de streptococi (19,0%), pseudomonade – 6%, enterobacterii – 4%, candide – 3,0% și alte microorganisme – 13,0%.Mucus secretor din nas, faringe• . Au fost cercetate 1909 biosubstrate. Pon-derea investigaţiilor acestui secret biologic este de 50,3% din volumul total de cercetări, cu 100% de izolare a agenţilor etiologici. Ca regulă, prevalează stafi lococii 54,0%, apoi streptococii -36,0%, candida – 5,0%, enterobacteri-ile – 4,0%, pseudomonade, Haemophilus infl uenzae – câte 0,1%.Sputa• . Au fost investigate 24 probe biologice. S-au identifi cat așa microor-ganisme ca streptococii – 50,0%, pseudomonadele – 20,0%, enterobacteri-ile –10,0%.Alte biosubstrate • (vagin, secret prostatic, placenta). Au fost cercetate 638 probe. Agentul cauzal a fost identifi cat în 100%. Prevalează stafi lococii – 43,7%, streptococii – 23,4%, candidele – 16,1%, enterobacteriile – 2,4%, pseudomonadele – 1,0%.Examenul sângelui• . Au fost investigate 83 probe. Procentul de decelare a microorganismelor a fost 3,4%. S-au depistat streptococi și stafi lococi.

Peisajul fl orei microbiene în diferite substrate biologice investigate este divers. Locul preponderent, în declanșarea infecţiilor nespecifi ce, îl deţine Stafi lococul hemolizant cuagulazo-pozitiv (53,1%). Depistarea candidelor confi rmă faptul că se mai practică folosirea necontrolată a antibioticelor de către populaţie fără supravegherea medicului clinicist.

281

UNELE PARTICULARITĂŢI ALE MORBIDITĂŢII PRIN RABIE ÎN ANII 1971-2007

A. Guţu, S. Gheorghita, N. Tabuncic (Centrul Naţional Știinţifi co-Practic de Medicină Preventivă),

M. Gherman (Centrul de Medicină Preventivă Criuleni),M. Adamachi (Direcţia PSMP al MS),

N. Grati (Centrul Republican de Diagnostică Veterinară)

Pe parcursul anilor precedenţi (1971-2007), au fost înregistrate 38 cazuri de rabie umană. În dinamica morbidităţii, se evidenţiază 2 perioade semnifi cative. În prima perioadă (1971-1982), cazuri de îmbolnăvire se înregistrează anual (excepţie fac a. 1971,1981), cu o medie anuală de 2,5 cazuri. În perioada a doua (a. 1973-2008), în anii de înregistrare se identifi că doar câte un caz pe an. Totodată, se interpun ani de “liniște epidemiologică”. Astfel, în a. 1991-2002 (12 ani) și în 2004-2007 (4 ani) cazuri de rabie nu au fost înregistrate.

Sursele principale de infecţie rabigenă în ambele perioade au fost vulpea (71,05%), câinii și pisicile, în câte 13,1% cazuri. Într-un caz, sursa de infecţie a fost jderul.

Cazuri de rabie umană s-au înregistrat practic, în toate lunile anului, cu excepţia lunii septembrie. De menţionat că activitatea rabigenă, legată, în mare măsură, de biologia vulpii, în lunile ianuarie-februarie și mai-iunie este maximală, fi ind afectaţi, în aceste luni 63,1% persoane, 62,5% din ei – de vulpi.

Majoritatea persoanelor ce au fost în contact cu animalele bolnave sunt de gen masculin (86,8%). De asemenea, majoritatea (68,4%) sunt în vârstă de 17-50 și mai mulţi ani, printre care 12 sunt copii (31,5%) în vârstă de 4-13 ani.

Dacă până în anii 1980-1982 morbiditatea umană depindea, întrucâtva, de gravitatea situaţiei epizootologice, apoi în anii ulteriori această dependenţă nu se observă.

De menţionat că, din anul 2000, în practica asistenţei medicale antirabice a fost implementat vaccinul antirabic concentrat, ceea ce a contribuit la ameliorarea calităţii tratamentului profi lactic efectuat.

Analiza datelor despre localizarea contactului (mușcături, excoriaţie) cu animalele bolnave și perioada de incubaţie denotă următoarele:


63,1% persoane au fost agresate la mâini (79,1% – de vulpi), având o peri-• oadă medie de incubaţie de 112,8 zile (maximală – de 365 zile, minimală – de 28 zile);15,7% persoane au fost mușcate de faţă (33,3% – de vulpi), perioada medie • de incubaţie fi ind de 46,8 zile (120 zile – maximală, 15 – minimală);10,5% persoane au avut contact la membrele superioare (75% – condiţionat • de vulpi), perioada medie de incubaţie – 54,2 zile (maximală – 102 zile, minimală – 25);7,85% au fost traumate exclusiv de vulpi la membrele inferioare, perioada • medie de incubaţie fi in de 45 zile ( maximală – 58 zile, minimală – 34);o singură persoană a primit leziuni la fese, provocate de un câine bolnav, • perioada de incubaţie fi ind de 165 zile.

Cea mai mică perioadă de incubaţie (15 zile) s-a atestat la mușcătura la faţă, cea maximală (365 zile) – la mușcătura la mână.

În scopul prevenţiei primare a îmbolnăvirilor prin rabie, persoanele agresate de animale sunt supuse tratamentului preventiv cu vaccin antirabic concentrat și imunoglobulină specifi că.

Anual, în instituţiile medicale din republică sunt înregistrate 4500-4800 persoane agresate de diferite categorii de animale – animale domestice cu și fără stăpân, animale sălbatice.

Prevenţia rabiei la persoanele afectate de animale fără stăpân (1300), sălbatice (150) și chiar cu diagnosticul stabilit de rabie (130), dar care au urmat tratamentul prescris, permite a menţiona efi cacitatea înaltă a vaccinului antirabic concentrat utilizat.

CONCLUZII1. La etapa contemporană, situaţia epidemiologică, la rabie, nu depinde atât

de situaţia epizootologică creată, cât de calitatea asistenţei antirabice și a comportamentului persoanelor agresate de animale.

2. Totodată, este necesar studiul caracterelor biologice ale tulpinilor de virus rabic uman și animalier, care ar pune în lumină noi aspecte epidemiologice și epizootologice ale rabiei.

283

SITUAŢIA EPIDEMIOLOGICĂ PRIN YERSINIOZĂ ÎN REPUBLICA MOLDOVA

V. Sliusari, V. Evtodienco, G. Oţel (Centrul Naţional Știinţifi co-Practic de Medicină Preventivă)

Primele cazuri de yersinioze în Eepublica Moldova, au fost înregistrate în anul 1988 (13 îmbolnăviri, toate sporadice) și, de la acest moment, maladia se înregistrează anual. În total, până în anul 2007, au fost înregistrate circa 77 cazuri de pseudotuberculoză și 874 de yersinioză intestinală, morbiditatea înregistrând oscilaţii de la 0,02 până la 0,4, prin pseudotuberculoză, și de la 0,02 până la 3,61 la 100 mii populaţie, prin yersinioză intestinală.

Morbiditatea prin yersinioze, în republică, este mai joasă decât în ţările vecine, ceea ce denotă o suspectare, diagnosticare și raportare insufi cientă a maladiei. Yersinioza, în republică, este o infecţie cu focalitate naturală, caracterizată prin circulaţia agenţilor cauzali la mamiferele mici. Importanţa infecţiei date se apreciază prin gravitatea maladiei, complicaţii grave și posibilitatea trecerii în forme cronice.

Depistarea insufi cientă a bolnavilor de yersinioze este datorită atât difi cultăţilor diagosticului clinic, cât și insufi cienţelor diagnosticului de laborator.

Morbiditatea prin yersinioze și înregistrarea bolnavilor, depinde în primul rând, de aprecierea manifestărilor clinice ale maladiei. A fost stabilit că, în republică, yersinioza evoluează extrem de variat și cu manifestări complexe; de obicei, se înregistrează ca scarlatină, rujeolă, rubeolă, mononucleoză infecţioasă, stări febrile cu etiologie nedeterminată, hepatită virală acută și cronică, pielonefrită acută sau cronică, poliartrită reumatoidă, meningită, pneumonie, anghină, infecţii ale căilor respiratorii, apendicită și altele.

În republică, cazurile de yersiniozele se înregistrează sporadic. Au fost însă înregistrate și izbucniri epidemice cu cale alimentară de transmitere. Sursa de infecţie și factorii de transmitere se stabilesc mai frecvent la izbucnirile epidemice, decât în cazurile sporadice.

Izbucnirile analizate pot fi apreciate ca “tipice” pentru yersinioze.În perioada 23-30 iunie 2001, în or. Râbniţa, au fost internaţi 15 bolnavi cu diagnosticul

preliminar “salmoneloza”, “gastroenterită acută”. Yersinioză a fost suspectată doar pe data de 27.06.2001. Bolnavii au administrat de sine stătător medicamente, inclusiv antibiotice, și au solicitat asistenţă medicală numai la a 7-a – a 10-a zi de îmbolnăvire. Perioada de incubaţie a variat de la 2 până la 22 zile, fi ind în medie de 14 zile.


Maladia a debutat acut, cu majorarea bruscă a temperaturii până la 40°C, sindrom gastrointestinal (dureri abdominale accentuate, scaun până la 7 ori pe zi), slăbiciune generală. La 12 bolnavi, s-au depistat mialgii pronunţate, la 2 – semne meningiale, la 8 – artralgii, la 5 – tumefi eri ale articulaţiilor, la 2 – dureri în gât, la 5 – erupţii cutanate. La 6 bolnavi, maladia a evoluat grav, la 7 – cu gravitate medie și la 2 – ușor.

La toţi bolnavii s-a înregistrat leucocitoză moderată, eozinofi lie și majorarea vitezei de sedimentare a hematiilor.

A fost stabilit că 3 grupuri de cetăţeni, în ziua de vineri, au cumpărat la piaţa centrală carne pentru prepararea frigăruilor. În aceeași zi, carnea a fost marinată și sâmbăta, a doua zi, au plecat la odihnă în diferite direcţii. Cinci bolnavi au declarat, că au gustat carne crudă. Alte 2 persoane nu au participat la odihnă în grup, dar s-au îmbolnăvit după ce au consumat rămășiţe din frigărui a doua zi. Persoanele care nu au consumat frigărui nu s-au îmbolnăvit.

Diagnosticul a fost confi rmat prin depistarea agentului yersinic (la 6 persoane) în reacţia de aglutinare (1:800, la toţi 15 bolnavi) cu tulpinile depistate de la bolnavi.

În or. Tiraspol, în perioada 27 ianuarie-14 februarie 2002, în școala-internat pentru copiii hipoacuzi au fost depistaţi 49 copii și adolescenţi cu diagnosticul preliminar “gripă”, “infecţie enterovirală”, “apendicită acută”, “rubeolă”, “scarlatină” și altele. Schimbarea diagnosticului preliminar în “yersinioza intestinală” a avut loc la a 8 zi de la depistarea primului bolnav.

Perioada de incubaţie a maladiei a constitui, în medie 10 zile. Maladia a evoluat grav la 15 bolnavi, cu gravitate medie – la 25 și ușor – la 9 bolnavi.A fost stabilit că pe data de 18.01.2002 copiii au servit așa-numita “salată de

vitamine”, din varză cu morcovi proaspeţi și varză marinată cu ceapă. Legumele au fost păstrate în încăperi populate de rozătoare.

Diagnosticul a fost confi rmat prin depistarea Y. enterovolitica (la 5 bolnavi) și în reacţia de aglutinare cu diagnostic corpuscular Y. enterocolitica în titruri 1:400-1:1600. Agentul cauzal a fost depistat din lavaje, de pe ceapă și de pe morcov și de la șoarecele de casă prins în depozit. Încălcările regulilor sanitaro-igienice depistate au favorizat apariţia izbucnirii.

CONCLUZII1. Pseudotuberculoza și yersinioza intestinală evoluează acut, cu manifestări

clinice variate, leucocitoză moderată, eozinofi lie și VSH sporită. 2. Factori principali de transmitere a infecţiei sunt: carnea de vită, de porc și

de pasăre insufi cient prelucrată termic, legumele și fructele păstrate în depozite locuite de rozătoare.

3. În scopul îmbunătăţirii diagnosticului clinic de yersimioză, este necesar a stabili diagnosticul diferenţial cu un șir de maladii infecţioase și somatice.

4. Profi laxia yersiniozelor include respectarea cerinţelor sanitaro-igienice în instituţiile cu risc epidemiologic sporit, inclusiv în cele de prelucrarea și păstrare a produselor alimentare, și efectuarea măsurilor de combatere a rozătoarelor în aceste instituţii.

285

ECHINOCOCOZA/HIDATIDOZA UMANĂ ÎN REPUBLICA MOLDOVA– STUDIURETROSPECTIV, 1980-2006

V. Lungu, P. Iarovoi, S. Neaga, A. Colofi ţchi (Centrul Naţional Știinţifi co-Practic de Medicină Preventivă)

Din toate zoonozele parazitare, în Republica Moldova, sub aspectul prevalenţei la om și la animale, echinococoza ocupă primul loc.

Scopul acestui studiu retrospectiv este de a prezenta date epidemiologice ce refl ectă hidatidoza umană în RM în perioada anilor 1980-2006, pentru a încerca să propunem metode efi ciente de diagnostic precoce și profi laxie a acestei parazitoze în contextul posibilităţilor economice și sanitare la momentul actual.

S-au analizat retrospectiv registrele de evidenţă a persoanelor cu diagnoza de echinococoză, supuși intervenţiei chirurgicale în IMSP din republică, în perioada anilor 1980-2006. Cazurile au fost distribuite după vârstă, sex, domiciliu, localizare, genul de activitate.

În total, au suportat intervenţie chirurgicală cu diagnoza “echinococoză” 4094 persoane de vârsta 2-76 ani. Din numărul îmbolnăvirilor – 656 – ceea ce constituie 16 la sută, revin pe seama copiilor sub 14 ani. Boala s-a afl at într-o ascendentă continuă, astfel, de la 47 cazuri înregistrate în 1980, s-a ajuns la cota maximă de 228 cazuri în 2003.

Repartiţia pe sexe este aproximativ egală: 2081 (51,07%) femei și 2003 (48,93%) bărbaţi. Din mediul rural, provin 3663 (89,47%) pacienţi, din cel urban – 431 (10,53%).

Distribuirea conform genului de activitate este următoarea: 28,50% cazuri revin muncitorilor și slujbașilor, 15,34% sunt agricultori, 17,27% – pensionari și invalizi, 17,84% – elevi și studenţi, 21% – șomeri.

În structura localizărilor, predomină echinococoza hepatică, rata căreia constituie 66,28%, urmată de cea pulmonară, cu 25,83%. Alte localizări s-au înregistrat cu frecvenţă de 7,90 la sută, cele mai frecvente fi ind fi cat+pulmon, rinichii, splina, cavitatea abdominală. În 13 cazuri s-a constatat o echinococoză poliorganică, cu implicarea organelor de importanţă vitală.

Morbiditatea cea mai înaltă a fost atinsă în 2002 și în 2003, probabil din motivul extinderii posibilităţilor unui diagnostic precoce al bolii (perfectarea metodelor


imagistice și serologice ) și al implementării sistemului obligatoriu de asigurare medicală în RM, fapt ce a sporit esenţial posibilităţile oferirii multor servicii medicale, inclusiv și de profi l chirurgical, păturilor sociale cu venituri modeste.

În republică, s-au stabilit două zone hiperendemice la echinococoză, formate de raioanele nordice și sudice ale ţării, fapt favorizat de creșterea intensă a oilor în aceste localităţi. Cea mai mare parte a cazurilor de îmbolnăviri provin din localităţile rurale, graţie faptului că:

1. Majoritatea populaţiei ţării este stabilită cu locul de trai în mediul rural;2. Economia republicii poartă caracter agrar, majoritatea populaţiei fi ind im-

plicată în creșterea și îngrijirea animalelor domestice;3. Raportul dintre eșantionul de animalelor domestice din sectorul obștesc

și din cel privat, în ultimele decenii, s-a majorat esenţial, în favoarea ulti-mului, ceea ce a sporit vădit cota sacrifi cărilor în condiţii casnice, fapt ce favorizează răspândirea acestui cestod.

CONCLUZII1. Cele mai afectate categorii de vârstă sunt copiii și adolescenţii. 2. Bărbaţii și femeile fac boala aproximativ cu aceeași frecvenţă.3. Majoritatea pacienţilor provin din mediul rural, de unde provine și sursa

de invazie. Contactul cu câinii și cu animalele domestice sunt factorii im-plicaţi în majoritatea cazurilor de îmbolnăviri.

4. Un rol important, în prevenirea bolii, trebuie să revină educaţiei sanitare a populaţiei, în special în localităţile rurale.

BIBLIOGRAFIE

1. V. Lungu. Echinococoza – studiu retrospectiv, 1980-2006.

287

CONSIDERAŢII ASUPRA PRIMULUI CAZ DE DIROFILARIOZĂ UMANĂ ÎNREGISTRATĂ


V. Lungu (Centrul Naţional Știinţifi co-Practic de Medicină Preventivă),V. Cușnir, L. Dumbrăveanu

(Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie “Nicolae Testemiţanu”)

Agentul etiologic D. immitis și D. repens sunt niște nematozi relativ mari, de culoare galben-deschisă, cu ambele capete ascuţite. D. immitis are 120-180 mm în lungime și 1,124-1,286 mm în lăţime, masculul și, respectiv, 250-300 mm în lungime și 0,750-1,514 mm în lăţime – femela (K. Skrjabin). D. repens este mai mic și atinge 48-70 mm, masculul, femela – 100-170 mm. Parazitează cordul și pulmonul animalelor carnivore (gazdele defi nitive). Ca gazdă intermediară, ser-vesc ţânţarii de genurile Anopheles, Culex și Aedes. După părerea unor autori, ca gazdă intermediară, pot și și puricii.

Femelele difi lariilor sunt vivipare – nasc larvele vii, care ajung în circuitul sangvin și se concentrează în sângele periferic în prealabil în perioada nocturnă, când se activează, de obicei, ţânţarii. Ajunse în organismul ţânţarului în timpul prânzului acestora, suferă schimbări metamorfotice și, peste 10-12 zile de la mo-mentul molipsirii migrează și se concentrează în aparatul bucal al insectei. Din microrană, larvele migrează cu sângele și cu limfa spre locul tradiţional de para-zitare (cordul și pulmonul), fapt ce durează 85-120 zile. Ajung la maturitate timp de 8-9 luni, durata vieţii fi ind de 2-3 ani.

La animale, boala se manifestă prin semne cardiopulmonare. Invaziile cu D. Repens, mai des, se amnifestă sub formă de dermatită papuloasă în regiunea capului și labelor. În caz de intensitate sporită a invaziei, poate fi implicat în pro-ces sistemul nervos periferic.

D. repens parazitează nu numai la animale, ci și în stratul subcutanat la om. Cazuri de îmbolnăviri au fost înregistrate în regiunea Necernoziomie, ţinutul Krasnodar, și în Ucraina.

La animale, diagnoza se suspectă în baza anamnezei epizootologice și a sem-nelor clinice și se confi rmă în rezultatul depistării larvelor de Dirofi laria la micro-

288


scopierea sângelui periferic. Tratamentul este puţin cunoscut, prognosticul fi ind sever (1).

În vara anului 2006, în București, s-a înregistrat o epizootie de dirifi larioză la canine. Conform relatărilor știinţifi ce, studiul petrecut în București în perioada ianuarie-decembrie 2006, pe un lot de 73 câini care prezentau semne cardiovas-culare, pune în evidenţă o incidenţă a acestei invazii de 52,05% (2).

Relatare de caz clinic.Pacienta Z., originară din municipiul Chișinău, anul nașterii 1947, s-a adresat

de urgenţă la clinica oft almologică nr. 2 la 27 februarie 2007, acuzând senzaţia de corp străin, prurit și disconfort la nivelul ochiului stâng. Din anamneză: locuiește în casă la curte, în apropiere de o zonă de parc. Are câine, care este întreţinut în curte, starea sănătăţii ultimului nu prezintă probleme. Pe data de 26 februa-rie, pacienta a observat în regiunea supraorbitală stângă o formaţiune sub formă de papulă, care progresa foarte repede în volum, provocându-i dureri ușoare la palpare. Pe parcursul zilei, s-a infl amat globul ocular stâng. Compresele aplicate n-au avut efect. Spre dimineaţă, s-a trezit cu un disconfort pronunţat și senzaţie de corp străin în regiunea ochiului stâng. La examinarea ochiului, sub mucoasa pleoapei inferioare, a observat un ghemuleţ de culoare albă. A doua zi, s-a adresat în Clinica oft almologică nr. 2, unde, după un examen oft almologic complex, s-a stabilit diagnoza de fi larioză. În rezultatul intervenţiei chirurgicale, s-a extras un nematod, care, iniţial, a fost examinat la clinica de boli infecţioase “T. Ciorbă”, unde nu s-a stabilit concret specia lui. Deoarece pacienta n-a migrat niciodată în zone endemice la fi larioză, a insistat la o consultaţie adăugătoare, în legătură cu ce nematodul a fost cercetat în laboratorul parazitologic al CNȘPMP. La exami-nare, s-a constatat că elementul în cauză (foto) prezintă un nematod cu lungimea de 130 mm, particularităţile morfologice ale căruia coincid întocmai cu specia Dirofi laria.

Dirofi laria repens

TEZE

Pacienta a primit tratament topic. Perioada postoperatorie a evaluat favorabil. În prezent, se afl ă în supraveghere la oft almolog și la medicul de familie, fără a prezenta careva acuze.

CONCLUZIE:În Republica Moldova, până în prezent, n-au fost descrise cazuri de dirofi lari-

oză umană, relatarea prezentă fi ind prima referitor la această entitate morbidă de origine parazitară.

BIBLIOGRAFIE

1. М. Ш. Акбаев. Паразитология и инвазионные болезни животных, М. 2000, с. 236-239.

2. P. Tudor. Prevalenţa dirofi lariozei canine în zona orașului București, Revista Română de Parazitologie, 2007, p. 185.

3. V. Lungu. Consideraţii asupra primului caz de dirofi larioză umană înregistrat în Repu-blica Moldova.

290

STUDIU PRIVIND RĂSPÂNDIREA HELMINTIAZELOR ÎN RAIONUL ȘOLDĂNEȘTI

V. Grosu, N. Câșlari, I. Ghiţiu (Centrul de Medicină Preventivă Raional Șoldănești)

Raionul Șoldănești include 32 localităţi, cu o populaţie de 42 214 locuitori, dintre care populaţia urbană alcătuiește 6294 (14,9%), iar copii în vârstă de până la 14 ani – 8215 (19,5%). În raion, activează 31 instituţii școlare, care cuprind 6211 elevi și 27 instituţii preșcolare, cu 1408 copii instituţionalizaţi.

Tabelul 1. Datele examinării populaţiei raionului Șoldănești la helmintiaze intestinale

Anii

Morbiditatea prin helmin-

tiaze la 100000 populaţie

Ascari-doză %

Entero-bioză %

Infestarea școla-rilor de 6-10 ani

Infestarea preșcolarilor

Entero-bioză %

Ascari-doză %

Entero-bioză %

Ascari-doză %

1999 1750,5 5,3 19,0 24,1 2,4 9,7 1,72000 1040,5 14,3 10,1 11,5 1,1 5,7 0,62001 1764,8 11,2 10,2 17,3 4,2 7,6 5,02002 1358,8 5,7 8,3 11,1 2,8 12,2 -2003 1072,6 0,6 10,1 14,6 0,9 10,2 0,22004 1419,7 2,8 11,4 13,4 3,3 10,9 2,62005 1001,5 0,8 9,2 15,4 1,4 11,5 0,72006 1435,4 0,8 13,5 16,8 1,1 14,4 0,32007 1095,0 0,9 10,0 14,5 0,7 9,6 0,5

Pe parcursul anilor 1999-2007 s-a efectuat un studiu al răspândirii helmintiazelor în teritoriu. În laboratoarele clinico-diagnostice din cadrul centrelor de sănătate, s-au petrecut investigaţii la helmintiaze ale bolnavilor de ambulator, după indicaţiile clinice. În laboratorul parazitologic al CMP raional Șoldănești, s-a efectuat examinarea la helmintiaze a copiilor. În rezultatul analizei retrospective efectuate pe parcursul anilor studiaţi, s-a constatat că în

TEZE

raionul Șoldănești situaţia helmintologică stabilește circulaţia preponderentă a 3 forme de invazie: enterobioză, ascaridoză, trihocefaloză. Geohelmintiazele sunt răspândite, practic, în tot teritoriul raionului. Procentul cel mai înalt de infestare se evidenţiază în localităţile rurale – atât în văi, cât și costișe.

Partea majoră a infestaţilor o alcătuiesc copiii de vârsta școlară mică (7-10 ani). Morbiditatea școlarilor cu helmintiaze este următoarea: în anul 1999, au fost înregistrate 621 cazuri de helmintiaze (94,3 la 1000), în anii 2000-2007, respectiv, au fost înregistrate 302 cazuri (45,2 la 1000), 420 cazuri (64,2 la 1000), 286 cazuri (44,3 la 1000), 293 cazuri (38,6 la 1000), 376 cazuri (52,6 la 1000), 310 cazuri (45,3 la 1000), 366 cazuri (55,1 la 1000), 254 cazuri (40,9 la 1000). Morbiditatea preșcolarilor instituţionalizaţi este următoarea: în anul 1999 – 44,1 la 1000 (45 cazuri), în anii 2000-2007, respectiv, 10,7 la 1000 (9 cazuri), 24,3 la 1000 (20 cazuri), 61,3 la 1000 (71 cazuri), 39,6 la 1000 (52 cazuri), 71,8 la 1000 (105 cazuri), 89,5 la 1000 (131 cazuri), 81,2 la 1000 (112 cazuri), 30,5 la 1000 (43 cazuri).

Cauza menţinerii la un nivel nestabil și înalt a infestării cu helminţi este nivelul scăzut de trai la majoritatea populaţiei rurale, inclusiv alimentaţia neechilibrată și, ca urmare, micșorarea rezistenţei organismului la infecţii și invazii, costul înalt al remediilor antihelmintice. Asupra nivelului infestării copiilor instituţionalizaţi a infl uenţat și absenţa, în instituţiile preșcolare și școlare, a preparatelor antihelmintice. În focare și microfocare au primit tratament numai cei infestaţi, iar copiilor ce au avut contact cu ei le-au fost recomandate măsuri igienice.

CONCLUZIIMonitorizarea factorilor socioigienici elucidaţi a impus necesitatea elaborării

unui program teritorial de redresare a situaţiei helmintologice create. Conform deciziei Consiliului raional Șoldănești “Privind organizarea companiei de profi laxie și combatere a helmintiazelor. Generaţie sănătoasă – copii fără helminţi”, a fost examinată modalitatea fi nanţării măsurilor de dehelmintizare a copiilor în anii 2007-2008. Programul nominalizat este în proces de realizare.

292

STUDIU EPIDEMIOLOGIC PRIVIND IMBUNĂTĂŢIREA TREPTATĂ A SITUAŢIEI PARAZITOLOGICE ÎN CASA

DE COPII DIN OR. HÂNCEȘTI

A. Colofi ţchi, R. Rotar(Chișinău, Moldova, Centrul Naţional Știinţifi co-Practic de Medicină

Preventivă, Casa de Copii or. Hâncești )

INTRODUCEREÎn Republica Moldova, bolile parazitare, îndeosebi helmintiazele, sunt

pe larg răspândite, afectând cu precădere copiii, generând implicaţii sanitare și socioeconomice simţitoare. Anual, sunt înregistrate cca 80-90 mii îmbolnăviri.

În categoria bolilor infecţioase, helmintiazele se plasează pe locul doi, iar în cea a bolilor infecţioase cu mecanism de transmitere oral – pe primul loc. Bolile parazitare conduc la agravarea stărilor subnutriţionale și imunodefi citare la copii și la bolile de altă geneză, la scăderea imunităţii postvaccinale și la dezvoltarea retardului fi zic și mintal, la deces, în cazuri cu evoluţie gravă, ș.a.m.d. (1).

MATERIALEÎn studiu, au fost incluși discipolii și personalul Casei de Copii din orășelul

Hâncești. Cercetările sanitaro-epidemiologice au început în primăvara anului 2004. Din start, a fost examinată situaţia sanitaro-epidemiologică complexă, cu colectarea diferitor probe din mediul ambiant pentru investigaţii sanitaro-helmintologice (sol, lavage din diferite camere, din bucătărie, de pe mâinile personalului auxiliar etc). În baza cercetării stării sanitaro-epidemiologice și a analizei rezultatelor investigaţiilor primare, în comun cu conducerea instituţiei, a fost elaborat un plan detaliat de lichidare a neajunsurilor orientat spre ameliorarea situaţiei sanitaro-epidemiologice, printre care și examinarea tuturor discipolilor și a personalului la diferite parazitoze intestinale.

TEZE

REZULTATE ȘI DISCUŢIIÎn anul 2004, au fost supuși examenului la diferite parazitoze, complex, 265

copii, dintre care au fost depistaţi ca infestaţi 233, ceea ce constituie 87,9%. Au fost examinaţi, de asemenea, 253 angajaţi, depistându-se 96 persoane cu parazitoze, ceea ce constitue 37%. Poliinvazii, la copii, s-au determinat în 30 cazuri (18%).

În baza rezultatelor examenului parazitologic s-au făcut corecţii în planul complex, s-au introdus unele măsuri de asanare a discipolilor și personalului cu preparate antihelmintice contemporane și alte măsuri stringente, care pe parcursul anilor 2005-2007, au dat rezultate pozitive. În anul 2005, din 286 copii, au fost depistaţi 157 cu invazii (55%), din cei 274 angajaţi, corespunzător, 28%. În anul următor (2006), afectarea totală cu geohelmintiaze a persoanelor examinate a fost de 28%; cu helmintiaze contagioase de 25,2% și cu protozoare intestinale patogene – 4,5%. Anul 2007 a adus rezultate pozitive scontate, dintre care afectarea totală a copiilor cu parazitoze a ajuns la 28% și cea a angajaţilor – la 12,8%. Poliinvazii, la copii, s-au depistat în doar 6 cazuri, ceea ce constituie 1,9% (Enterobius vermicularis + Ascaris lumbricoides).

Astfel, s-a micșorat procentul infestaţilor cu parazitoze la discipoli și angajaţi, fapt care se datorează organizării și efectuării măsurilor complexe de îmbunătăţire a regimului sanitaro-epidemiologic, efectuării măsurilor adecvate de combatere și profi laxie a parazitozelor în instituţia dată. Ca urmare, se impune elaborarea și promovarea unui program special, axat spre prevenirea, combaterea și îmbunătăţirea situaţiei sanitaro-parazitologice în instituţiile de tip internat.

CONCLUZIIRezultatele studiului efectuat pe parcursul anilor 2004-2007 în Casa de copii din

or. Hâncești au demonstrat posibilitatea reală de redresare a situaţiei parazitologice în astfel de instituţii prin promovarea unui sistem integral de măsuri, urmărind, prin aceasta, ameliorarea sănătăţii discipolilor și a personalului de serviciu.

BIBLIOGRAFIE

1. Лысенко А. Я., Владимова М. Г., Кондрашин А. В., Майори Дж., «Клиническая паразитология», ВОЗ, Женева, 2002, стр. 359-389.

294

SUPRAVEGHEREA SANITARO-EPIDEMIOLOGICĂ ÎN AVIAŢIA CIVILĂ A REPUBLICII MOLDOVA

C. Manole(Centrul Naţional Știinţifi co-Practic de Medicină Preventivă)

INTRODUCEREActivitatea Serviciului sanitaro-epidemiologic de stat în domeniul igienei

aeronautice prevede o colaborare multisectorială cu întreprinderile din aviaţia civilă, companiile aeriene, medicina de ramură etc.

Dezvoltarea continuă a relaţiilor internaţionale în domeniul aviaţiei civile, situaţia socioeconomică și sanitaro-epidemiologică din ultimii ani a contribuit la perfecţionarea locurilor de muncă ale personalului navigant și tehnic, a alimentaţiei aeronautice.

METODE ȘI MATERIALEAtestarea locurilor de muncă ale personalului tehnic din aviaţia civilă se

efectuează în conformitate cu prevederile Legii privind asigurarea sanitaro-epidemiologică a populaţiei nr. 1513-XII din 16.06.1993 și ale Regulilor și normelor igienice privind exploatarea aeronavelor civile nr. 06.3.5.28 din 28.09.1999.

Procedura de atestare a locurilor de muncă se realizează periodic, cu efectuarea măsurilor de prevenire a impactului factorilor nocivi asupra sănătăţii angajaţilor, printre care sunt: zgomotul, vibraţia, câmpul electromagnetic, radiaţia ionizantă și cea neionizantă, microclimatul, compusele chimice.

Pe parcursul ultimilor ani, din 11 companii aeriene care au activat în anii ’80 ai secolului trecut, în prezent, funcţionează doar două: C.A. “Air Moldova” și C.A. “Moldavian Airlines”. A fost efectuată, atestarea locurilor de muncă care aceste companii au primit autorizaţii sanitare de funcţionare.

Graţie măsurilor întreprinse, a scăzut nivelul morbidităţii personalului navigant prin maladiile profesionale – din anul 2001, nu s-a înregistrat niciun caz. Morbiditatea somatică este prezentată de maladii ale sistemelor cardiovascular,

TEZE

neurologic, respirator, digestiv, ORL, urogenital. S-a constatat că diminuarea morbidităţii generale prin maladiile somatice este condiţionată nu atât de modernizarea tehnicii aeronautice și îmbunătăţirea stării locurilor de muncă ale personalului navigant, cât de micșorarea numărului de persoane afl ate în grupa de vârstă 49 și mai mulţi ani.

Un compartiment aparte în supravegherea sanitaro-epidemiologică a Secţiei igiena aeronautică și Punct sanitar de control (SIA și PSC) îl constituie supravegherea alimentaţiei echipelor de zbor și a pasagerilor, în conformitate cu prevederile Regulilor și normativelor “Privind pregătirea și distribuirea produselor alimentare la bordul aeronavelor înregistrate în Republica Moldova” nr. 06.40.3.59 din 18.04.2004.

În cadrul Î.S. “Aeroportul Internaţional Chișinău” funcţionează două întreprinderi “Catering”, care pregătesc alimentaţia pentru echipele de zbor și pasageri. În una din ele – “Aeroport Catering” – a fost efectuat un șir de măsuri sanitare (reparaţie capitală, schimbarea utilajului tehnic, separarea fl uxului tehnologic, schimbarea meniurilor pentru echipe de zbor și pasageri etc.), în urma cărora întreprinderea a obţinut certifi catele ISO 9001-2001 și ISO 22000: 2005.

Secţia igienă aeronautică și Punctul sanitar de control și-au suplimentat funcţiile lor odată cu obţinerea de către Î.S. “Aeroportul Chișinău”, în 1996, a statutului internaţional, cu denumirea Î.S. “Aeroportul Internaţional Chișinău”, și extinderea relaţiilor și rutelor internaţionale în ţări cu maladii endemice, fapt ce a sporit riscul de importare a maladiilor de carantină. Anual, la personalul navigant al R. Moldova se înregistrează 7-10 cazuri de maladie tropicală. Măsurile antiepidemice, profi lactice si organizatorice sunt organizate de SIA și PSC, în colaborare cu Centrul Medical al Aviaţiei Civile.

CONCLUZIIStarea sanitaro-epidemiologică a obiectivelor supravegheate de către Secţia

igienă aeronautică este satisfăcătoare.Rolul factorilor de risc profesional, la personalul navigant, terestru, și nivelul

morbidităţii generale, la acest contingent, impune necesitatea perfecţionării supravegherii sanitaro-epidemiologice a obiectivelor aviaţiei civile.

296

АКТУАЛЬНЫЕ ВОПРОСЫ ОРГАНИЗАЦИИ ПРЕВЕНТИВНОЙ МЕДИЦИНЫ ТРАНСПОРТА

РЕСПУБЛИКИ МОЛДОВА НА СОВРЕМЕННОМ ЭТАПЕ

А. А. Баркарь, Б. С. Руснак, Р. Е. Вайнберг(Врачебно-санитарная служба Железной Дороги Республики Молдова)

Надежность транспорта – одна из важнейших задач каждого государ-ства и мировой системы в целом. Работа транспорта – это единный техно-логический процесс перевозки пассажиров и грузов, в котором участвуют:

пассажиры• грузы (в том числе химические, токсичные, радиоактивные и другие)• средства перевозки (локомотивы, вагоны, самолеты, автомашины, • суда и т.д.)средства диспетчеризации, автоматики и связи• персонал, обеспечивающий перевозочный процесс и, в первую• очередь, непосредственно связанный с перевозками (машинисты, летчики, водители автотранспорта, диспетчерский состав и другие).

При этом, превентивная медицина транспорта является составной ча-стью этого процесса, обеспечивая надежность работы специалистов транс-порта, с одной стороны, и санитарно-гигиеническую безопасность пере-возимых грузов с другой. Это основная, но не единственная отличительная особенность деятельности превентивной транспортной медицины от тер-риториальной.

К этим отличиям следует отнести также линейность и экстерритори-альность ее работы, профилактику аварийных ситуаций при перевозке сильнодействующих и радиоактивных веществ (а иногда и участие в их ликвидации), создание благополучных экологических ситуаций в местах прохождения транспорта, а также санитарная охрана Государственной гра-ницы Республики Молдова от завоза особоопасных инфекций и недобро-качественных в санитарно-эпидемиологическом отношении грузов.

Все эти особенности работы превентивной медицины транспорта дела-ют ее частью транспортных ведомств не только по названию, но и по суще-ству, и ее роль крайне важна для государства в целом.

TEZE

На современном этапе превентивная медицина транспорта Молдовы для улучшения решения стоящих перед ней задач требует реорганизации. По-видимому, для Молдовы иметь ее отдельно для каждого вида транспорта как дорого, так и нецелесообразно, особенно при решении постановочных вопросов при подборе кадров и повышении их квалификации. Поэтому возникает вопрос о создании единой структуры службы превентивной медицины транспорта при Министерстве транспорта или Министерстве здравоохранения республики, при условии ее двойного подчинения, как Главному Государственному санитарному врачу Республики Молдова, так и Министру транспорта.

Следует исключить из функций превентивной медицины транспорта ряд разделов работы, дублирующих функции территориальных органов санитарного надзора, расширив и укрепив при этом основные подразде-ления. Это даст возможность улучшения качества работы без увеличения штатов.

Учитывая, что превентивная медицина транспорта обеспечивает пе-ревозочный процесс, в котором заняты не только транспортники, но и грузоотправители-грузополучатели, а также пассажиры, и к ним, зачастую, необходимо предъявлять требования, выходящие за пределы транспорт-ных ведомств и нередко имеющих государственное значение, учреждениям превентивной медицины транспорта должны быть предоставлены права Государственного санитарного надзора Республики Молдова.

298

UNELE ASPECTE ÎN STRATEGIA DEZVOLTĂRII SECŢIEI DEZINFECŢIE PROFILACTICĂ A CMP CHIȘINĂU

V. Patrașco, I. Pânzaru (Secţia dezinfecţie profi lactică, Centrul de Medicină Preventivă Chișinău),

A. Cotelea (Catedra Epidemiologie, USMF “Nicolae Testemiţanu”)

Dezinfecţia profi lactică constituie un complex de activităţi știinţifi co-practice orientate spre nimicirea germenilor infecţioși în mediul ambiant. Activităţile întreprinse de către Secţia dezinfecţie profi lactică (SDP) prevede nu doar nimicirea microorganismelor patogene, dar și întreruperea posibilităţilor de transmitere a acestora, realizată prin metodele de dezinsecţie și deratizare. În același timp, atât deratizarea, cât și dezinsecţia constau în asigurarea bunăstării sanitaro-epidemiologice și crearea condiţiilor adecvate de viaţă și activitate a populaţiei.

În conformitate cu art. 24 al Legii 1513-XII din 16.06.93 “Privind asigurarea sanitaro-epidemiologică a populaţiei”, SDP a Centrului de Medicină Preventivă (CMP) a mun. Chișinău întreprinde măsuri de combatere a insectelor-vectori ai bolilor infecţioase și a diferitor rozătoare – surse potenţiale de agenţi patogeni. Atât insectele, cât și rozătoarele, pe lângă faptul că pot prezenta un potenţial risc în calitate de vectori ori de surse de infecţie, prezintă disconfort esenţial pentru societate, provocând daune materiale esenţiale.

Dezinfecţia profi lactică necesită a fi efectuată la diferite obiecte, în special cu risc epidemiologic sporit, cum ar fi :

întreprinderile industriei alimentare și unităţile de alimentaţie publică;• unităţi de păstrare și comercializare a produselor alimentare;• instituţiile medico-sanitare publice;• instituţii de învăţământ pentru copii și adolescenţi;• instituţii de întremare pentru copii, case de odihnă, pansionate, hoteluri, • cămine, kempinguri, baze de odihnă etc.;obiectivele de aprovizionare cu apă potabilă, staţii de epurare a apelor re-• ziduale etc.;terminale vamale, gări auto, aeroporturi etc.•

Activităţile de dezinfecţie profi lactică pot fi efi ciente doar fi ind efectuate în corespundere cu actele legislative și normative în domeniu, cum ar fi :

1. Legea ocrotirii sănătăţii nr. 411-XII din 28.03.95;2. Legea privind asigurarea sanitaro-epidemiologică a populaţiei nr. 1513-XII

din 16.06.93;

TEZE

3. Legea privind licenţierea unor genuri de activitate nr. 451-XV din 10.07.01;4. Regulamentul privind supravegherea sanitaro-epidemiologică de stat în

Republica Moldova;5. Ordinul MS nr. 132 din 17.06.96 “Privind examenele medicale obligatorii

la angajare în muncă și cele periodice ale lucrătorilor care sunt supuși acţi-unii factorilor nocivi și nefavorabili”.

În același timp, se consideră necesară elaborarea de urgenţă a regulilor și normativele sanitaro-epidemiologice de stat “Privind organizarea și efectuarea lucrărilor de dezinsecţie și deratizare”. Totodată, ar fi binevenită delimitarea prestării serviciului de dezinfecţie profi lactică de către organele specializate de stat și private, în special la obiectele cu risc epidemiologic sporit, printr-o decizie a Colegiului Ministerului Sănătăţii. Elaborarea actelor menţionate va constitui baza juridică și pârghia esenţială prin intermediul căreia vor vi interesaţi agenţii economici și vor fi reduse la minimum refuzurile din partea lor la efectuarea lucrărilor de deratizare și dezinsecţie în volum deplin și periodicitate corespunzătoare.

Pentru efectuarea calitativă a lucrărilor de dezinsecţie, este necesară dotarea SDP cu utilaj performant și utilizarea metodelor moderne de prelucrare. În conformitate cu situaţia actuală, pentru efectuarea lucrărilor de dezinsecţie în subsolurile blocurilor locative în mun. Chișinău, se cere în mod de urgenţă a procura două generatoare de producere a ceţei insecticide și completarea laboratorului de producere cu mobilier necesar, instrumentariu și tehnică specială. Totodată, se impune necesitatea procurării în cantităţi sufi ciente a rodenticidelor și insecticidelor de ultimă generaţie.

În scopul realizării sarcinilor trasate, colectivul secţiei își trasează următoarele priorităţi:

intensifi carea lucrărilor de dezinsecţie și deratizare profi lactică în baza • contractelor economice;ajustarea tarifelor la lucrările prestate de către SDP și de alţi agenţi econo-• mici particulari, printr-o decizie guvernamentală la valorile lor reale;încheierea acordurilor cu primăriile comunelor din suburbia or. Chișinău • în problemele efectuării lucrărilor de deratizare și dezinsecţie la obiectivele din teritoriul respectiv;elaborarea unui program computerizat care ar permite monitorizarea efec-• tuării lucrărilor planifi cate și a efi cienţei realizării lor;afi șarea pe pagina WEB a serviciilor prestate de către SDP;• perfecţionarea continuă a nivelului profesional al colaboratorilor SDP;• elaborarea unui prospect modern al SDP, în scop de informare și conștienti-• zare a populaţiei despre efi cacitatea măsurilor de dezinsecţie și deratizare;intensifi carea lucrului de educaţie pentru sănătate al populaţiei;•

Este oportună realizarea pe deplin a priorităţilor propuse, în raport cu elaborarea noilor acte normative sanitaro-epidemiologice menţionate și perfectarea celor existente. Astfel, considerăm că activităţile ce ţin de dezinfecţia profi lactică vor fi la un alt nivel și de o calitate înaltă.

Date post:	29-Dec-2015
Category:	Documents
Upload:	nadea-tomsa
View:	194 times
Download:	1 times

Epidemiologia Si Microbiologia

Documents