DefiniţieProcesul de administrare prin care bunurile și serviciile se mută de

la concept către client. Include coordonarea a patru elemente numite cele 4P-uri ale marketing-ului.

(1) identificarea, selectarea și dezvoltarea unui produs,(2) determinarea prețului său,(3) alegerea unui canal de distribuție pentru a contacta clientul

(plasarea), (4) elaborarea și punerea în aplicare a unei strategii de promovare.

Exemplu: Noi oferte de turism Christian Tour sunt dezvoltate pentru a include destinaţii noi şi conditii de cazare îmbunătățite, stabilite la prețuri diferite, în funcție de cerinţele solicitate de client, vândute în locuri unde si alte servicii ale companiei Christian Tour sunt vândute. În scopul de a promova noile oferte de turism, compania le-a prezentat în cadrul târgurilor de turism, optând și pentru publicitate web și TV.

Marketing-ul se bazează pe analiza asupra afacerii în ceea ce privește nevoile clienților și satisfacția lor. Marketing-ul este diferit din prisma funcţiei de vânzare, deoarece (citându-l pe renumitul profesor Teodor C. Levitt - Harvard Business School) "Vânzarea face referire la trucurile şi tehnicile utilizate în vederea convingerii oamenilor să îşi cheltuie banii pe produsul dumneavoastră. Vânzarea nu se preocupă de valorile pe care schimbul le are în vedere. De asemenea nu ia în calcul, așa cum invariabil funcţia de marketing o face, vizualizarea întregului proces de business ca fiind compus dintr-un efort integrat de a descoperi, de a crea, stârni și satisface nevoile clienţilor. "

Cu alte cuvinte, marketing-ul nu presupune convingerea clienților să plătească pentru produsul dvs. ci are ca scop creşterea cererii pentru acel produs prin identificarea nevoilor clientului.Marketing-ul vine într-o mare varietate de arome pe bază de audienţă, mass-media, dezvoltarea afacerii și platforme de piețe dinamice. De aceea, nu e de mirare că marketing-ul defineşte diferit ceea ce face fiecare. Marketing-ul se poate defini în nenumărate moduri, fiecare având propria viziune de abordare. Dintre cele mai importante definiţii se regăsesc:

„Marketingul este activitatea, multitudinea de instituții, precum și procese pentru crearea, comunicarea, oferta și schimbul de oferte care au valoare pentru clienți, parteneri și societate în general.” - American Marketing Association (AMA).

Dr. Philip Kotler defineşte marketing-ul ca "Știința și arta de a explora, de a crea și furniza valoare pentru a satisface nevoile unei piețe țintă, pentru obţinerea de profit. Marketing-ul identifică nevoile și dorințele neîmplinite. Definește, măsoară și cuantifică dimensiunea pieței identificate și profitul potențial. Acaparează anumite segmente din companie capabile de a servi cel mai bine piaţa, de a proiecta și promova produsele și serviciile corespunzătoare. “

Jay Baer – Preşedinte, Convince & Convert defineşte marketing-ul ca: „Introducerea pe piață de mesaje și / sau acțiuni care cauzează mesaje și / sau acțiuni.”

„Marketing-ul se defineşte, în mod tradițional, ca mijloacele prin care oorganizație comunică, se angajează la audiența țintă şi se conectează cuaceasta pentru a transmite valoarea și pentru a vinde, în cele din urmă, produsele și serviciile sale. Cu toate acestea, datorită aparițiilor din mass-media, digitale, anumite medii sociale și inovații tehnologice, acesta a se referă din ce în ce mai mult la companii care construiesc mai adânc, încercând să creeze relații semnificative și de durată cu oameni care îşi doresc să cumpere produsele și serviciile lor. Lumea în continuă fragmentare din cauza mass-mediei complică aceasta capacitate a marketing-ului de „a se conecta” dar, creează, în același timp, incredibile oportunităţi de a cuceri noi teritorii.” - Julie Barile – VicePreşedinte eCommerce.

„Marketing-ul include activități de cercetare, de direcționare, de comunicații (publicitate și corespondență directă) și, de multe ori, relații publice. Marketingul este pentru funcţia de vânzare, ca aratul şi plantarea pentru un fermier - pregătește o audiență pentru a primi o vânzare directă.” - . Mary Ellen Bianco – Director Marketing & Communications, Getzler Henrich & Associates LLC.

„Marketing-ul este un proces continuu de schimb de informaţii cu clienții într-un mod care educă, informează și construiește o relație de-a lungul timpului. Munca suplimentară este importantă deoarece numai în timp poate fi obţinută încrederea. Cu încredere, o comunitate se construiește în jurul valorii produselor și serviciilor. Clienții devin la fel de încântaţi de produse - devenind avocați, evangheliști, clienţi loiali și, foarte adesea, prieteni. Marketing-ul este o modalitate eficientă de a identifica ceea ce oamenii îşi doresc și le stârneşte entuziasmul dăruindu-le, implicându-i în acest proces, și da, cea mai bună parte fiind, clădirea de prietenii pe durata lungă în acest proces.” - Renee Blodgett – Chief Executive Officer/Founder, Magic Şauce Media.

Profesorul Philip Kotler explică definiţia marketing-ului ca fiind „satisfacerea nevoilor clienţilor raportat la un profit". Definiția se extinde dincolo de comunicarea privind doar caracteristicile produsului. Marketerii sunt responsabili pentru o experiență de 360 de grade. De exemplu, în lumea socială mass-media, nevoile unui client Twitter poate diferi de nevoia de a se "juca cu brand-ul" în termeni de a promova un joc social. Fiecare client, de la serviciul de asistenţă clienţi la vânzări, contabilitate fac parte din „noul marketing”.

„Marketing-ul atunci când este făcut bine reprezintă (a) strategia de afaceri – propune asupra valorii sale, strategia de piață, și de poziționare de brand și imagine pentru lume. Marketing-ul atunci când nu este făcut bine reprezintă (b) o listă de control nesfârșită de publicitate și de promovare care nu poate fi finalizată. Marketing-ul în secolul XXI trebuie să fie (c) în mare parte, dar nu în totalitate, măsurabil și responsabil în jurul valorii de conducere ale obiectivelor afacerii.„ - Matt Blumberg – Chairman and Chief Executive Officer, Return Path.

Marketing-ul este procesul prin care o firmă traduce profitabil nevoile clienților în venituri. – Managing Partner, Blue Focus Marketing.

„Intuitiv prin proiectare, marketing-ul potrivește mesajul corect / cauza la persoana potrivită. Reprezintă modalitatea de a găsi pe cineva care are o legătură personală cu produsul, serviciul său, cauza, într-un mod discret și primitor. Marketing-ul poate fi la fel de simplu ca socializarea în cadrul unui eveniment sau la fel de complex ca o campanie globală de milioane de dolari, care integrează servicii de printare, servicii digitale, PR, mediu social și difuzare pentru a oferi un anumit mesaj, cu un singur scop unificat. Unele dintre rezultatele cele mai bune de marketing provin din cele mai simple inițiative. Păstrarea simplităţii este uneori cea mai bună strategie.” - Lisa Buyer – President and Chief Executive Officer, The Buyer Group.

Fiecare defineşte cum ştie marketing-ul, existând mai multe definiţii acceptate, dar pentru a înţelege mai bine acest fenomen fiecare trebuie să îşi schiţeze propria definiţie cu condiţia de a ajunge în acelaşi punct “satisfacţia clientului cu generare de profit”.Marketingul este manipularea produsului, al preţului, al distribuţiei (plasamentul) al promovării şi al consumatorului (persoanei) pentru a genera profit, satisfăcând consumatorul.

Marketingul uneşte cele două funcţii fundamentale ale societăţii - producţia şi consumul şi direcţionează întreaga activitate economică către satisfacerea nevoilor şi dorinţelor consumatorilor. Marketingul-ui îi revine rolul de a asigura informaţiile necesare cunoaşterii pieţei, racordând capabilităţile tehnologice ale firmei la cerinţele cumpărătorilor potenţiali. În plus, caracterul său relaţional permite statuarea unor legături de credibilitate între firmă şi mediu, absolut necesare pentru succesul în afaceri, pentru transformarea nevoilor societăţii în posibilităţi de afaceri prolifice.

J. Lenson, referindu-se la acest aspect, arata ca Marketing-ul înseamnă absolut tot ceea ce-ţi poate ajuta în promovarea unei afaceri din momentul conceperii ei, ca atare, până în momentul în care produsul sau serviciul oferit este cumpărat şi, mai mult, până când clientul devine dependent de un anumit produs sau firmă.

Rolul marketingul-ui este foarte bine pus în evidenţă de funcţiile sale. Cei mai mulţi autori consideră drept funcţii ale marketingului activităţile economice legate de deplasarea bunurilor şi serviciilor de la producător la consumator : transport, depozitare, vânzare, cumpărare etc.

Pornind de la aceste activităţi, R. Markin delimitează opt funcţii ale marketingului: vânzarea, cumpărarea, transportul, depozitarea, standardizarea, dozarea, asumarea riscului, obţinerea de informaţii. Mc Carthy consideră aceste activităţi drept funcţii universale ale marketingului. Denumite adesea şi servicii de marketing, funcţiile ce rezulta din aceste activităţi se pot grupa în:

a) funcţii implicând transferul titlului de proprietate (vânzare - cumpărare);

b) funcţii implicând distribuţia fizică a mărfurilor (transport, depozitare);

c) funcţii ce facilitează realizarea punctelor a şi b, respectiv : standardizarea, dozarea, finanţarea, asumarea riscului, obţinerea de informaţii.

Unii autori fac distincţie între funcţiile marketingului, în general, privite la scara societăţii şi cele la nivelul firmei. De pildă, E. Kelley atribuie macromarketingului două categorii de funcţii:

a) tradiţionale, în care se includ: funcţiile schimbului (cumpărarea şi vânzarea); funcţiile distribuţiei fizice (transport şi depozitare) şi funcţiile de sprijinire (finanţarea, asumarea riscului, informaţia de marketing);

b) sociale, în care marketingul este prezentat ca instrument social pentru transmiterea bunurilor materiale şi culturale ale unei societăţi către membrii săi.

Funcţiile micromarketingului se referă la:- estimarea potenţialului firmei;- programul efortului de marketing ;- organizarea şi conducerea activităţilor de marketing;- evaluarea şi adaptarea efortului de marketing la

cerinţele firmei şi ale consumatorilor. Schema funcţiilor marketingului la nivelul firmei,

prezentată de profesorul M.C. Demetrescu, cuprinde :a) atragerea cererii, care se referă la produs, preţ şi

activităţile promoţionale;b) satisfacerea cererii, care se referă la canalele de

distribuţie şi la logistică (transport, deplasare fizică).Astfel spus, funcţiile marketingului pot fi formulate

astfel:a) Investigarea pieţei, a necesitaţilor de consum - care

începe cu mult înaintea fabricării produsului şi continuă până în momentul intrării acestuia în consum, chiar şi după aceea. Ea constituie punctul de plecare al întregii activităţi de marketing şi, în general, al activităţii economice a firmei.

Situarea la baza oricărei activităţi economice a cerinţelor

pieţei, a nevoilor de consum, a căror satisfacere trebuie să o urmărească, face ca activitatea de marketing să nu poată fi concepută fără cercetarea acestor aspecte, fără asigurarea setului de informaţii privind : pieţele prezente şi potenţiale, dimensiunea cantitativă şi calitativă a nevoilor de consum (solvabile şi nesolvabile), motivaţia acestora, comportamentul consumatorului etc. Dar investigaţiile nu se opresc aici; ele se extind şi asupra celorlalte componente ale mediului la care se raportează firma, şi anume asupra acelor factori (demografici, culturali, sociali, politici etc.) care îşi prelungesc acţiunea până în sfera pieţei.

b) Conectarea dinamică a firmei la mediul social-economic - prin care se asigură mobilizarea resurselor materiale, financiare şi umane ale firmei, spre a răspunde cât mai fidel, prin produsele ce le fabrică şi/sau comercializează, nevoilor purtătorilor cererii. Realizarea acestei funcţii este de neconceput fără a promova spiritul inovator în întreaga activitate a companiei, în aşa fel încât să se asigure înnoirea ofertei de mărfuri (la intervale cât mai scurte de timp, mai ales în ramurile de vârf ale economiei şi în cele la care influenta modei este determinantă), perfecţionarea continuă a formelor de distribuţie şi de comercializare, diversificarea activităţilor promoţionale.

c) Satisfacerea la un nivel superior a nevoilor consumatorilor - ce defineşte finalitatea activităţii companiei, recunoaşterea socială, a concordantei dintre utilitatea produselor fabricate şi nevoile cărora le sunt destinate.

Răspunzând dezideratelor sale, această funcţie implică un ansamblu de măsuri care să permită obţinerea de bunuri şi servicii capabile să satisfacă cele mai exigente şi rafinate nevoi, să educe gusturile consumatorilor, să creeze noi trebuinţe şi să informeze consumatorul asupra modalităţilor raţionale de folosire a noilor produse. În felul acesta, vor creşte mult şansele firmei de a-şi forma o clientelă proprie, de a-şi spori cifra de afaceri şi a-şi îmbunătăţi poziţia faţă de concurenţii săi.

d) Maximizarea profitului (a eficienţei economice) - reţine atenţia asupra faptului că scopul activităţii economice a firmei în condiţiile economiei de piaţa este profitul, iar satisfacerea nevoilor de consum constituie mijlocul cel mai sigur de obţinere a acestuia.

Interdependenţa dintre ultimele două funcţii, cu acelaşi statut de funcţii obiective, subliniază responsabilitatea socială a acţiunilor de marketing, ce urmăresc nu obţinerea de profit (cu orice preţ), ci numai satisfacerea superioară a nevoilor consumatorilor şi/sau utilizatorilor.

Dacă soluţia certă a profitului se raportează la clienţi, la satisfacerea nevoilor lor, înseamnă că structura clasică de organizare a unei companii (care plasează clientul la baza piramidei) este perimată. Firmei moderne i se cere să răstoarne aceasta piramidă, plasând clienţii în vârful piramidei. În forme specifice şi cu intensitate variabilă, aceste patru funcţii se pot regăsi în practica marketingul-ui indiferent de domeniul, nivelul său, scara aplicării lui; ele ţin de existenţa marketingului ca sistem de conducere şi de organizare a unităţii (firmei) economice. Dar, activitatea de marketing nu are o existenţă de sine stătătoare, ea se suprapune unei activităţi economice concrete, respectiv activităţii întreprinderii (şi ea un sistem), a cărei existenţă este legată de exercitarea a cinci funcţiuni, unanim recunoscute (cercetare-dezvoltare, de producţie, comercială, financiar-contabilă şi cea de personal).

Organizarea şi conducerea activităţilor economice ale oricărei firme presupune existenţa unui flux permanent sistematic de informaţii cu privire la mediul intern şi extern al firmei, al sistemului de relaţii al acesteia, dar mai ales cu privire la condiţiile în permanentă schimbare pe piaţa pe care acţionează.

Ph.Kotler spunea ca informaţia este o necesitate vitală şi că 70% din populaţia USA lucrează în domeniul informatic.

În acest sens întreprinderile moderne îşi implementează cel puţin la nivelul conducerii o nouă viziune (optică) numită viziune de marketing ce are în vedere includerea tuturor activităţilor întreprinderii într-un program unitar ce are la bază cât mai multe informaţii şi care are ca finalizare satisfacerea în condiţii cât mai bune a cerinţelor cumpărătorilor.

De aceea alături de teoria şi practica marketingul-ui adoptate de întreprindere există în momentul de faţă o componentă esenţială în activitatea de practică a întreprinderii numită cercetare de marketing.

O atenţie sporită trebuie acordată diferenţei dintre cercetarea de marketing şi cercetarea de piaţă, şi anume că cercetarea de piaţă are în vedere numai cercetarea stărilor actuale, pe când cercetarea de marketing are în vedere atât starea actuală cât şi cea viitoare (previziunile).

Prin urmare, cercetarea de marketing este o activitate organizată care trebuie să se desfăşoare în cadrul unor compartimente distinse de marketing sau chiar de cercetare de marketing ale firmei, cu un personal specializat după reguli şi proceduri bine determinate.

Funcţiile cercetării de marketing: 1. funcţia descriptivă a cercetării de marketing, culegerea şi prelucrarea de informaţii necesare descrierii caracteristicilor principale ale produselor şi fenomenelor de piaţă; 2. funcţia explicativă (de diagnosticare), culegerea de informaţii necesară explicării modului de evoluţie al fenomenelor de piaţă, acţiunea factorilor de influenţă, relaţiile cauzale existente între cele două categorii; 3. funcţia predictivă, culegerea şi prelucrarea de informaţii necesare previziunilor de piaţă (a anticipării evoluţiei viitoare a fenomenelor).

Tipuri de cercetăriÎn funcţie de obiectul cercetat:

Cercetări exploratorii. Au ca scop principal identificarea coordonatelor principale ale fenomenului cercetat, definirea conceptuală şi operaţională a variabilelor care caracterizează fenomenul, precum şi a ipotezelor care vor face obiectul unei cercetări ulterioare. În această categorie intră: cercetările calitative, experimentele de laborator, analizele statistice factoriale.

Cercetările instrumentale. Au ca obiectiv elaborarea, testarea şi validarea unor instrumente şi metode de cercetare, cum sunt chestionarele, testele de marketing, scalele etc. Un exemplu de cercetare instrumentală o reprezintă ancheta pilot.

Cercetările descriptive. Urmăresc să descrie şi să evalueze coordonatele unui fenomen de marketing, insistând asupra a ceea ce se întâmpla cu fenomenul respectiv, şi nu asupra cauzelor evoluţiei sale. Un exemplu de asemenea cercetare îl constituie descrierea detaliată a caracteristicilor pieţei unui produs, care îmbraca forma monografiei de piaţă.

Cercetările explicative (cauzale). Au ca scop principal să explice desfăşurarea specifică, în timp şi spaţiu, a unui anumit fenomen de marketing, a variabilele de care depinde evoluţia acestuia, forma funcţională a dependenţei fenomenului de variabilele explicative considerate, direcţia şi intensitatea influenţei acestor variabile.

Cercetările predictive. Urmăresc realizarea unor previziuni pe termen scurt, mediu sau lung ale fenomenelor de marketing.

În practică, o cercetare de marketing prezintă caracteristici aparţinând mai multora dintre tipurile prezentate.

În funcţie de nivelul de aplicabilitate a rezultatelor:

Cercetarea fundamentală, ce are ca scop dezvoltarea teoriei marketingului.

Cercetarea aplicativă, care urmăreşte fundamentarea procesului decizional la nivelul unităţilor economice, în vederea realizării obiectivelor acestora.

În funcţie de locul de desfăşurare:

Cercetări de teren, care presupun investigarea directă a fenomenelor respective, vizând recoltarea, gruparea şi prelucrarea informaţiilor.

Cercetări de birou, care au la baza studierea diverselor surse statistice şi a unor documente care au tangenţă cu fenomenul cercetat. Acest tip de cercetare mai poartă numele de studiu documentar.

În funcţie de frecvenţa desfăşurării cercetărilor:

Cercetări permanente, care se desfăşoară în mod sistematic (de exemplu: paneluri de magazine, bugete de familie);

Cercetări periodice, care se desfăşoară la anumite intervale regulate de timp (de exemplu: barometre de opinie, cercetări la târguri sau expoziţii);

Cercetări ocazionale, care nu se mai repetă în timp (de exemplu: cercetări pentru lansarea pe piaţă a unui nou produs, cercetarea audienţei unei campanii publicitare).

În funcţie de posibilitatea generalizării rezultatelor obţinute:

Cercetări calitative, care se desfăşoară pe grupe mici de persoane, nereprezentative ca structură, iar rezultatele obţinute nu pot fi extrapolate la întreaga colectivitate.

Cercetări cantitative, care se desfăşoară pe eşantioane reprezentative, de dimensiuni mai mari, rezultatele putând fi generalizate.

Proiectarea cercetărilor de marketingProiectarea cercetărilor de marketingCercetările de marketing au debutat în anul 1996 , de atunci

realizându-se cercetări atât la nivel central, cât şi local, privind gradul de satisfacţie al clienţilor faţă de produsele şi serviciile companiilor.

Procurarea informaţilor despre clienţi , concurenţi , agenţi economici şi toţi factorii care acţionează pe piaţă constituie o necesitate vitală şi ca atare imperativă pentru luarea deciziilor de marketing . Calitatea deciziilor de marketing depinde de obicei de calitatea informaţiilor care determină aceste decizii .

American Marketing Associations (1961 ) a adoptat recent definiţia data de Kotler şi Armstrong (1994), care văd în cercetarea de marketing o funcţie care creează un canal de informaţii intre organizaţii şi clienţii lor:

"Funcţia care leagă consumatorul , clientul şi publicul de specialistul în marketing prin intermediul informaţiei - informaţie utilizată pentru a identifica şi defini oportunităţile şi problemele de marketing; pentru a genera , a îmbunătăţii şi a evalua activităţile de marketing ; pentru a monitoriza performanţele de marketing ; pentru a îmbunătăţii înţelegerea proceselor de marketing " .

Conţinutul cercetării de marketing:- cercetarea de marketing este un ajutor important pentru decidenţii de marketing, asigurându-le informaţiile necesare în toate etapele procesului decizional.- cercetarea de marketing vizează cercetarea aspectelor referitoare la domeniile marketing-ului.- cercetarea de marketing reprezintă culegerea, înregistrarea şi analiza sistematică a datelor despre problemele legate de marketingul bunurilor şi serviciilor.- cercetarea de marketing reprezintă acţiunea prin intermediul căreia, cu ajutorul unor concepte, tehnici ştiinţifice se realizează specificarea, măsurarea, culegerea, analiza informaţiilor de marketing destinate conducerii unităţii economice, pentru cunoaşterea mediului în care funcţionează, identificarea oportunităţilor şi evaluarea alternativelor acţiunilor de marketing şi a efectelor acestora.

a. Întreprinderea însăşi: obiective, strategii, politici, resurse, capacitate de mobilizare a resurselor, calitatea conducerii.

b. Studierea pieţei: presupune studierea unor aspecte generale, studierea anumitor fenomene şi categorii ale pieţei, studierea capacităţii pieţei, dinamica acesteia, raportul cerere-oferta, cota de piaţă.

c. Evidenţierea influenţei altor factori de mediu asupra activităţii firmei.

d. Investigarea nevoilor de consum.

e. Studierea comportamentului de cumpărare şi consum.

f. Investigaţii menite să direcţioneze mixul de marketing.

g. Analiza şi previziuni pe termen scurt ,mediu şi lung pentru fundamentarea programelor şi evaluarea performanţelor.

Există mai multe tipuri de cercetare de marketingd.p.d.v. al obiectivului cercetării:-cercetare exploratorie: are ca scop identificarea coordonatelor fenomenului cercetat,formarea mai precisă şi o mai bună înţelegere (cercetări de laborator, studii-pilot, etc.).-cercetare instrumentală: are ca scop elaborarea, testarea şi validarea unor instrumente şi metode de cercetare (sondajul, teste psihometrice, etc.).-cercetare descriptivă: se organizează atunci când există un nivel minim de cunoaştere cu privire la un anumit fenomen urmărind să-i descrie coordonatele sale.-cercetare explicativă: are ca scop explicarea desfăşurării specifice în timp şi spaţiu a unui fenomen de marketing, precum şi variabilele de care depinde evoluţia acestuia.-cercetare predictivă: urmăreşte realizarea unor previziuni ale fenomenelor de marketing -cercetări fundamentale: dezvoltarea teoriei.-cercetări aplicative: fundamentarea procesului decizional.-cercetări de birou („desk”).-cercetări de teren („field”). -cercetări permanente.-cercetări periodice.-cercetări ocazionale.

Cercetarea de marketing este:- integrată organic în strategia de marketing- desfăşurată în baza unui program

Realizarea cercetării presupune parcurgerea unor faze succesive:1. faza preliminară - definirea scopului cercetării, elaborarea

obiectivelor şi ipotezelor cercetării, estimarea valoriloir informaţiei obţinute.

2. proiectarea cercetării - alegerea surselor de informaţie, selectarea modalităţii de culegere şi sitematizare a informaţiei.

3. implementarea - recoltarea informaţiei, prelucrarea informaţiei, analiza şi interpretarea informaţiei, redactarea studiului.

Orice cercetare presupune:- rezolvarea unor probleme referiroare la măsurarea fenomenelor analizate.- selecţionarea metodelor, tehnicilor de prelucrare, culegere a informaţiilor.

Măsurarea reprezintă un proces de exprimare simbolică (ne)numerică a gradului în care un fenomen poseda o proprietate sau carcteristica. Instrumentul folosit este scala: poate fi constituită dintr-un instrument fizic (ex:cântar) sau dintr-o construcţie pentru măsurarea calitativă;

O scală trebuie să fie: inteligibilă (înţeleasă), să discrimineze (să diferenţieze nivelele de intensitate).

Există o mare varietate de tipuri de scală:- unidimensionala (măsoară doar o caracteristică);- multidimensionala (se măsoară mai multe proprietăţi);

În funcţie de proprietăţile statistico-matematice şi de nivelul de măsurare avem următoarele scale: nominale (nemetrice), ordinale, interval (metrice), proporţionale.

Scala nominală este cea mai elementară scala şi cea mai puţin restrictiva sub aspect matematic; permite clasificarea subiecţilor în 2 sau mai multe grupe.

Scala ordinala permite ordonarea variantelor cercetate însă nu permite şi evaluarea distan’elor dintre intervale.

Scala interval se bazează pe utilizarea unor unităţi de măsură egale, ordonând şi distanţele dintre intervale.

Scala proporţională este cea mai sofisticată, împărţită în intervale egale, permiţând efectuarea tuturor operaţiilor admise de celelalte scale.

Metode de scalareMetode de scalare::Diferenţiala semantică - Osgoon a inventat această metodă

în 1957,este una din cele mai utilizate metode cu calificative ( f.bună bună mediocră proastă f.proastă ).

Scala lui Ştapel - prezintă pe verticală treptele de intensitate, iar în centru este pus atributul.

Scala lui Lickert – prezintă 5 trepte : acord total, acord, indiferent ,dezacord, dezacord total, cu 5 valori : 2, 1, 0, -1, -2. Se face scorul (suma algebrică).

Metoda comparaţiilor perechiMetoda orientării rangurilorScala cu sumă constantăCercetarea directă se utilizează foarte larg şi există metode

foarte variate:- după modul de desfăşurare în timp : permanente, periodice,

ocazionale.- după locul de localizare : la domiciliul subiecţilor, pe stradă, în

reţeaua comercială, la târguri,expoziţii, etc- după modul de antrenare a subiectului: observarea, informaţia e

preluată fără antrenarea purtătorului; ancheta, purtătorul informaţiei eliberează părerea sa la cererea organului de cercetare (în cadrul anchetei informaţiile sunt transmise fie oral - prin telefon sau operatorul de interviu, fie scris -direct sau prin poştă.

Indiferent de condiţiile preluării informaţiilor, metodele de cercetare se delimitează net d.p.d.v. al rigurozităţii ştiinţifice în două categorii:

- metode empirice: asigura obţinerea informaţiilor mai ales prin intermediul personalului operativ(prin magazine), nefiind reprezentativ;

- metode de fundament ştiinţific: a) metode cu cercetare exhaustivă (de masă) - cuprinde

toate unităţile b) cercetări selective: presupun selectarea unui eşantion

din cadrul unei colectivităţi şi numai acela e supus investigaţiei.

O cercetare selectivă presupune parcurgerea următoarelor etape: (sondajul) a) definirea scopului general, a obiectivelor, ipostazelor, variabilelor b) definirea colectivităţii ce urmează a fi cercetată c) stabilirea metodelor de recoltare d) elaborarea chestionarului, a instrumentelor prin care se culeg informaţiile e) stabilirea eşantionului f) ancheta pilot.