Fenomenele acustice ce apar în timpul ciclului cardiac - zgomote cardiace

Sunt patru zgomote cardiace:

Zgomotul 1 şi 2 - perceptibile stetacustic, în condiţii normale;

Zgomotul 3 şi 4 - foarte slabe, în general imperceptibile stetacustic, dar posibil de înregistrat pe fonocardiogramă.

Caracteristicile zgomotelor cardiace

Auscultaţia Auscultaţia permite perceperea

zgomotelor cardiace cu ajutorul unui stetofonendoscop.

Zonele de auscultaţie: aria mitrală – spaţiul V i.c.

stâng, pe linia medio-claviculară

aria tricuspidiană - sub apendicele xifoidian;

aria aortică – spaţiul II i.c. drept parasternal;

aria pulmonară – spaţiul II i.c. stâng parasternal;

Fonocardiograma Definiţie: înregistrarea grafică a oscilaţiilor

produse de zgomotele cardiace;

Fonocardiograma – zgomote patologice

1. Stenoza de valve sigmoidiene: suflu sistolic “în romb”.

2. Insuficienţa de valve sigmoidiene: suflu diastolic.

3. Stenoza de valve A-V: Suflu diastolic “în romb”.

4. Insuficienţa de valve A-V: suflu sistolic.

1887 Fiziologul britanic Augustus D. Waller din Londra a publicat primele studii de electrocardiografie umană, realizate cu un electrometru capilar( J Physiol1887;8:229-234)

1889 Fiziologul olandez Willem Einthoven a văzut experimentul cu ocazia Primului Congres al Fiziologilor

1893 Willem Einthoven introduce termenul de “electrocardiogramă” la intrunirea Asociatiei Medicale Olandeze

DEFINIŢIEEKG = Înregistrarea la suprafaţa corpului a

variaţiilor ciclice ale campului electric (valori absolute) indus de activitatea cardiacă.

ECG – evoluiază starea electrică a inimii prin analiza variaţiilor în timp a proiecţiei vectorului cardiac pe diferite planuri.

Evaluarea proiecţiei vectorului cardiac se face prin derivaţii ECG.

• EKG nu înregistrează direct activitatea electrică a sursei (inima). O astfel de activitate ar necesita electrozi plasaţi direct pe ţesutul generator de curent.

• EKG înregistrează modificările campului electric generat de inimă în momentul depolarizării şi repolarizării cardiomoicitelor.

• Inima poate fi privită ca un dipol mobil într-un mediu conductor cu un moment electric dipolar – vector cardiac.

PRINCIPIUDepolarizare şi Repolarizare

În repaus, cardiomiocitele sunt încărcate “+” pe versantul extern al membranei şi “-” la interior.

În timpul depolarizării, potenţialul de membrană se inversează.

Negativitatea de repaus a interiorului se reduce spre 0 şi apoi interiorul devine pozitiv ca urmare a influxului de Na+ (vezi PA, faza 0).

Derivaţia I = mâna dreaptă şi mâna stângă

Derivaţia II = mâna dreaptă şi piciorul stâng

Derivaţia III = mâna stângă şi piciorul stâng

Metode de înregistrare a ECGMetode de înregistrare a ECG

1. BIPOLARE DERIVAŢIILE

STANDARD ALE MEMBRELOR

Descrise de Einthoven, numite DI, DII, DIII

2. UNIPOLARE

DERIVAŢIILE UNIPOLARE ALE MEMBRELOR

NUMITE aVR, aVL, aVFa – amplificareV - voltajR,L,F – locul de plasare a

electrozilor

Derivaţiile V1 - V6 (unipolare pectorale)

Geneza undei PGeneza undei P

Unda P = depolarizarea ambelor atrii

E o undă rotunjită, pozitivă

Durata = 0,10 sec. Amplitudine = 0,25

mV/ 2,5 mm (1mV=10mm)

Unda QUnda Q

Unda q Este o unda subţire,

ascuţită şi negativă Durata= 0,04 sec. Amplitudine < ¼ din

amplitudinea undei R Patologic: q îngroşat,

cu A > ¼ R Sugerează necroză

miocardică (IMA).

Unda RUnda R

Unda R

1. Este o undă +, ascuţită, simetrică

2. Este cea mai mare undă + de pe EKG

3. Nu reflectă depolarizarea bazei VS

4. Amplitudinea ei este proporţională cu masa ţesutului ventricular depolarizat.

In infarctul miocardic acut masiv, amplitudinea R scade – prognostic sever

Unda SUnda S

DEPOLARIZAREA BAZEI VS Unda S1. E o undă mică, - , ascuţită.2. Reprezintă ultima fază a

depolarizării VS se studiază împreună cu celelalte unde ale depolarizării ventriculare = complexul QRS

Durata QRS = 0,08-0,10 sec.QRS > 0,10 - 0,12 s →

hipertrofie ventricularăQRS >0,12s → bloc de ramură

(BRS, BRD)

Segmentul SSegmentul S--TT

P QRS

Unda TUnda T

UNDA T E ultima undă ce se înregistrează într-un

ciclu cardiac Semnifică repolarizarea vetriculară E rotunjită, + . De ce?

DERIVAŢIILE UNIPOLAREVilson (V1-V6)

Unda P = Depolarizarea atriilor

Complexul QRS = Depolarizarea ventriculelor

Unda T = Repolarizarea ventriculelor

Derivatia II

EKG

Axa electrică a inimiiAxa electrică a inimii1. R2 > R1 > R3 – poziţie oblică1. R2 > R1 > R3 – poziţie oblică

2. R1 > R2 > R3 – poziţie orizontală 2. R1 > R2 > R3 – poziţie orizontală

3. R2 3. R2 >> R3 > R1 – poziţie verticală R3 > R1 – poziţie verticală

R2 > R1 > R3 R1 > R2 > R3 R2 R2 > R1 > R3 R1 > R2 > R3 R2 >> R3 > R1 R3 > R1

UTILIZAREAUTILIZAREA

Determinarea FC; Evaluarea funcţiei de conducere cardiacă; Determinarea axei electrice a inimii; Determinarea:

– Aritmiilor cardiace;– tulburărilor de conducere;– leziunilor peretelui cardiac;

NU aduce informaţii despre funcţia de pompă a inimii.

Normal

Zonă de infarct în partea anterioarăa miocardului

Zonă de infarct în partea posterioară a apexului

Defibrilation

Fibrillaţie cardiacă

Fibrillation auriculaire