CURS 3 – Inovarea

I. Definiţia inovăriiII. Cauzele care determină inovareaIII. Sursele potenţiale ale inovăriiIV. Indicatorii procesului de inovare. Omul inovantV. Clasificarea inovatiilor tehnologice

I.Definiţia inovăriiEste relativ nouă, prima definiţie a inovării a fost dată de Schumpetter în 1941 şi anume inovarea este acţiunea de a produce altceva sau de a produce altfel. După alţi autori inovarea reprezintă transferul unei idei sau a unui concept până la stadiul final al unui produs, proces sau activitate de service acceptate de piaţă.Inovarea = transformarea unei idei într-un produs vandabil, nou sau ameliorat, într-un proces industrial sau comercial sau într-o nouă metodă socială.Schumpetter considera inovare următoarele activitati :Inovarea tehnologică:- crearea de produs nou- introducerea unei noi metode de fabricaţie - utilizarea unei noi materii primeInovarea economică:- o nouă organizare a firmei- intrarea pe o piaţă nouă sau crearea unei pieţe noi - crearea unei noi imagini a firmei.În termenii noilor definiţii, aducerea noului presupune, de fapt, trei paşi distincţi ilustraţi în diagrama urmatoare :

Creativitate ® Rafinarea ideii

® Fezabilitate

® Activitate inovantă

® Spirit antreprenorial

(Generarea de idei noi)

Am adunat un număr

suficient de idei?

Ideea este compatibilă cu politica firmei?Ideea este o soluţie pentru una dintre problemele firmei?

Aplicarea ideii este justificată de considerentele de marketing, pieţe,

tehnologie?

Programe detaliate de:

implementare, fabricaţie, comercializare.

Găsirea soluţiilor cele mai bune de succes pe piaţă

Surse ale ideilor:

Rezultat:

- imaginaţie

- analiză

- observaţii:

- asupra mediului

- a ceea ce fac alţii

Ceva:

- nou sau

- mai bun,

- mai repede,

- mai ieftin,

- mai frumos.

Etapele unui proces de inovare

Pentru materializarea inovarii se realizeaza activitati diverse, cum sunt :- activitati de transfer orizontal : elemente de noutate-noi aplicatii- activitati de transfer vertical : cunoastere-cercetare-produs

nou/tehnologie noua- o noua organizare a firmei-o noua imagine

II. Cauzele care determină inovarea în întreprinderi:

A. Nevoia de a păstra sau a dezvolta poziţia ocupată de o firmă pentru a nu-şi pierde clienţii.B. Cererea pieţei pentru produse diversificate cu performante imbunatatite. De obicei întreprinderile diversifica mai mult produsele decat procesele tehnologice, deoarece apelează la resursele interne pe cand pentru tehnologii se apelează la resurse externe (achizitii).C. Obligaţia de a respecta legislaţia, o serie de cerinţe sociale, protecţia mediului şi a consumatorului (noi standarde).D. Utilizarea de resurse de materii prime si energie care pot avea fluctuatii de pretE. Dezvoltarea întreprinderii (inovare continua)F. Pozitia si strategia conducerii firmei: conducerea firmei poate fi de tip conservator (stabilitate) controlor (urmăreşte aspectele tehnico-economice si sociale), lider (încurajează dezvoltarea), întreprinzător (cauta oportunitati) sau creator (creeaza oportunitati).G. Concurenta (produse noi mai ieftine pe piata-ex. Produse farmaceutice )Din enumerarea principalelor cauze se constată că inovarea trebuie inclusă în strategia firmei ceea ce determina alegerea unui personal competent şi a unei echipe manageriale cu pregătire multidisciplinară.

Factori care încurajează inovarea :-conducerea intreprinderii (orientata spre nou, cu strategie si obiective clare)-alegerea corecta a personalului (criterii de competenta}-existenta unui serviciu de cercetare (cu implicare totala)- formare de echipe pluridisciplinare pentru inovare-cunoasterea opiniei clientilor privind produsele fabricate-apelarea la studii de prognoza (politica firmei,dezvoltare,nou)-concentrare resurse pe un numar limitat de proiecte de inovare

Factori care descurajează inovarea :-concentrarea excesiva a eforturilor pe activitati de perfectionare -pozitia conducerii de a nu-si asuma riscul introducerii noului-depresiunea (criza) economica (fonduri limitate,cerere scazuta de produse, risc crescut)-inertia pietei de a accepta noul (putere de cumparare scazuta in unele tari)-schimbarea domeniului de activitate al firmei prin innoire (frana temporara)

-incertitudini privind fluctuatia preturilor la resurse de materii prime si energie-informarea defectuasaCu referire la IMM-uri pt fi evidentiati urmatorii factori de succes in activitatea inovanta :-deschiderea firmei spre exterior-resursele umane-resursele tehnologice-resursele financiare-organizarea intreprinderii-strategia adoptata -conducerea intreprinderii

Din punctul de vedere al atitudinii faţă de inovare, întreprinderile pot fi clasificate în patru categorii :

Clasificarea întreprinderilor după atitudinea faţă de inovare

Tipul întreprinderii

Închisă Stabilă Deschisă Inovantă

Comportare opusă la nou răspunde la o nouă cerinţă

activă în raport cu noul

este permanent „în faţă“

Mod de conducere

opus la nou neentuziast faţă de nou

acceptă noul susţine permanent noul

Structură birocratică parţial birocratică

parţial birocratică

de tip colegial

Inovare slabă redusă moderată Susţinută

Eficienţă mică moderată înaltă Slabă

III. Sursele potenţiale ale inovării

Conform economistului Peter Drucker există 7 surse potenţiale ale inovării din care 4 sunt reprezentate de sursele interne ale întreprinderii:

- Neprevăzutul: sunt situaţii care pot aduce succes sau insucces atunci când sunt exploatate- Incongruenţa sau discrepanţa dintre realitatea percepută şi cea adevărată- Necesităţile procesului realizat în întreprinderi : multe procese se pretează la inovare- Schimbări în structura domeniului şi a pieţelor (fotografia digitală)

Surse externe de stimulare a inovarii :

- Modificările demografice : ca numar, grupe de vârste, etc. Tinerii impun în multe privinţe o serie de cerinte pentru produse si servicii, în domeniul PC, audio-video, moda .- Schimbările de atitudine : grijă pentru sănătate (vaccinul, medicamente), protecţia mediului, programe moderne de alimentaţie (produse ecologice).- Noile descoperiri ştiinţifice şi cunoştinţele din diferitele domenii ale ştiinţei şi tehnologiei sunt generatoare de inovatie (stiinta materialelor, energetica, informatica) .

IV. Indicatorii procesului de inovare

Sunt cei prin care apreciem gradul de inovare a unei întreprinderi. Aceştia urmăresc :

-comercializarea tehnologiei (transferul de la ştiinţa la idei comerciale de succes)- transferul de cunoştinţe la toate nivelurile - receptivitatea faţă de ideile altora (accesul la cunoştinţele din întreaga lume)

Exemple de indicatori :

- Cheltuieli ale întreprinderii cu inovaţia, inclusiv cu cercetarea – dezvoltarea (C-D)

- Performante în domeniul patentelor-Proprietatea rezultată în urma cercetării şi inovării-este denumită proprietatea intelectuală şi este protejată prin documente specifice: patente sau brevete- Ponderea firmelor care inovează: periodic firmele unei ţări sunt analizate în ceea ce priveşte inovarea (procese, produse sau servicii noi) ,GB- Licenţierea în universităţi, creearea de firme in mediul universitar -cooperarea firmelor cu instituţii de învăţământ superior, ele dezvolta parteneriate cu întreprinderi (parcuri industriale, tehnologice, incubatoare sau creand noi companii). Spin-offs si start-ups-Surse de informatii pentru inovatie (informatii interne si externe-clienti si furnizori)- Publicarea cercetarilor in parteneriat universitati-industrie- Internaţionalizarea cercetării şi dezvoltării: acest lucru ajuta partenerii (firma, tara) să aibă acces la cunoştinţele ştiinţifice de pe plan mondial. Acest lucru se realizează prin fuziuni între companii.-Aliantele tehnologice intre firme- acces la cunostinte globale, piete noi, societati mixte- Rata de închidere şi înfiinţare a întreprinderii : se verifică spiritul antreprenorial – abilitatea de a găsi idei noi de afaceri/noi oportunităţi (rata intreprinderi noi/rata intreprinderi inchise)- Viteza de creştere a firmelor: activitatea de creare de noi firme indica şi gradul de inovare utilizat de ţara respectiva-Atitudinea fata de asumarea unor riscuri (invatarea din propriile greseli)

Omul inovant

Factorul care are o influenţă majoră asupra procesului de inovare este omul. Capacitatea unui om de a fi inovant se poate aprecia după o serie de criterii, între care:

1. Uşurinţa de a rezolva problemele dificile cu care se confruntă

2. Capacitatea de a-şi asuma riscuri calculate

3. Capacitatea de a conduce un colectiv de oameni

4. Uşurinţa de comunicare cu oamenii

5. Dorinţa de a se realiza în domeniu

6. Optimism

7. O experienţă bogată în domeniu

8. Multă fantezie

Prezentăm o „matrice“ care ne permite o bună caracterizare a oamenilor în funcţie de măsura în care pot face faţă cerinţelor de creativitate şi inovare.

+ Copiator de idei (Proiectare inversată)

Specialist în implementarea

ideilor

Creator de excepţie

Inovare Operator pedant Om inovant Creator de succes

- Perdant pe toată linia

Perdant cu idei Aiurit cu idei

- Creativitate +

Matricea de creativitate umană

Matricea ne oferă suficient material de reflexie. Desigur, nu toată lumea poate fi un creator de excepţie, dar cine nu are nici calităţi creative şi nici inovaţionale este bine să nu intre în domeniul afacerilor. Se mai poate observa că, sub aspectul succesului în afaceri, calităţile inovante sunt mai valoroase decât cele de creativitate. S-au făcut numeroase studii cu privire la trăsăturile oamenilor. După sociologul englez Kirton, oamenii pot manifesta trăsături de inventivitate sau, din contră, de pedanterie.

Utilizând un test specific, Kirton obţine distribuţia oamenilor în funcţie de inventivitate sau de pedanterie după o curbă Gauss.

Testul KIRTON cuprinde un numar de intrebări dintre care în final se iau în calcul 32. Fiecare dintre ele cere o autoapreciere în termenii: Foarte greu, greu, mijlociu, uşor, foarte uşor, cărora li se acordă note de 1…5 sau 5…1 (fără ca cel ce completează să ştie cum sunt dispuse notele, direct sau invers). Nota rezultată în final este nota Kirton, Max = 160, min = 32, mediana la 96, şi ea exprimă creativitatea şi spiritul inventiv al celui testat (mediana s-a notat cu 0), Note sub 96 au persoanele pedante, a căror deviză ar putea fi:

„Să facem lucrurile mai bine“

Sunt caracterizaţi de respect faţă de reguli, conformitate, eficienţă şi îmbunătăţiri continue cu paşi mici.

Peste 96 sunt cei creativi, oameni cu deviza:

„Să facem totul altfel“

Sunt caracterizaţi de tendinţa de a privi problemele din unghiuri neaşteptate, dorinţă de schimbare, indisciplină şi nesupunere.

Trăsăturile oamenilor creativi şi cele ale oamenilor metodici

Trăsăturile pedanţilor Trăsăturile creativilor

* Sunt caracterizaţi de precizie, constanţă, eficienţă, prudenţă, conformitate, spirit metodic

* Par indisciplinaţi, au un stil propriu şi uneori ciudat de a aborda problemele.

* Sunt preocupaţi să rezolve problemele în suspensie ale sistemului acceptat ca atare.

* Adesea contestă în totalitate sistemul, căutând soluţii alternative, cel mai adesea atipice.

Distribuţia oamenilor creativi şi metodici (Distribuţie

KIRTON)

Trăsăturile pedanţilor Trăsăturile creativilor

* Soluţiile problemelor sunt căutate după o metodologie stabilită şi verificată.

* Caută parcă înadins soluţii complicate şi ieşite din comun.

* Reduc rezolvarea problemelor la o succesiune de paşi ce se rezolvă în regim de continuitate şi stabilitate, cu o foarte bună eficienţă.

* Caută să stârnească controverse, să contrazică părerile comune, adesea cu intenţia de a „stârni“ noul dintr-o discuţie în contradictoriu.

*Urmăresc cu egală atenţie şi scopurile, şi mijloacele de a le atinge.

* Se preocupă aproape exclusiv de scopul de atins, fără a da prea multă atenţie mijloacelor.

* Pot lucra în mod constant o lungă perioadă de timp.

* Acceptă doar uneori şi pentru scurt timp o activitate de rutină.

* Conduc cu uşurinţă o structură stabilizată.

* Preiau controlul în situaţii atipice, destabilizate.

* Respectă toate regulile şi regulamentele.

* Total nerespectuos faţă de reguli, obi-ceiuri.

* Nu prea siguri de sine. Se apără de eventualele acuze argumentând cu respectarea strictă a regulilor. Se supun ordinelor primite ierarhic.

* Sunt foarte siguri de sine, mai ales când emit şi susţin idei noi. Nu au nevoie de aprobarea majorităţii pentru a şi le apăra.

* Au un aport major în buna funcţionare a unei structuri. Este însă bine ca uneori să fie „reciclaţi“, chiar în exteriorul sistemului.

* Foarte utili în rezolvarea crizelor neprevăzute şi chiar în prevenirea apariţiei unor asemenea situaţii.

Este tot atât de interesant de văzut cum colaborează cele două categorii de oameni. Câteva asemenea elemente le dăm, tot „în paralel“.

Modul de colaborare a celor două categorii de oameni

Pedanţii, atunci când colaborează cu creativii

Creativii, în colaborare cu pedanţii

* Aduc ordine şi stabilitate în echipă. * Facilitează introducerea noului şi îndepărtarea de la teoriile acceptate.

* Menţin coerenţa şi cooperarea echipei.

* Au o comportare care „zgâlţâie“ echipa (ceea ce, uneori, nici nu este aşa rău)

* Asigură o bază mai sigură inovaţiilor cu un grad mare de risc.

* Aduc dinamismul necesar pentru schimbările radicale, care se opun osificării structurilor.

După un alt autor (J.P. Sol, Technique et methodes de creativité, Ed. Universitaires, Paris, 1971), există trei tipuri principale de structuri mentale:

– LOGICUL, cel ce analizează atent situaţiile, este un perfecţionist

– POETUL, cel ce propune idei originale, intuitiv şi creativ

– EXPERTUL, cel ce judecă şi emite critici întemeiate

Este de preferat sa existe oameni din toate categoriile in echipe. In literatura specifica domeniului exista liste referitoare la frazele stimulative pentru creativitate respectiv fraze ucigase de idei (GI 2001).

Revenind la diagrama Kirton, vom constata din nou că majoritatea oamenilor nu au calităţi deosebite în ceea ce priveşte creativitatea. De aceea trebuie dusă o politică susţinută pentru încurajarea ei.

Între factorii care pot bloca performanţele creative ale oamenilor, cercetătorii japonezi au identificat următorii patru:

- Teama (de a nu face greseli, de ridicol, de furt intelectual)

- Birocraţia (care poate sufoca realizarea ideilor-parcurs ierarhic)

- Ierarhizarea echipei (tinerii cu idei au teama de sa-si promoveze ideile)

- Alegerea greşită a unor teme

V. Clasificarea inovatiilor tehnologice- se face după mai multe criterii:

A. După obiect exista:inovarea de produsInovarea de procesInovarea de produs = cea mai frecvenţă şi constă în : schimbarea de concepţie folosind principii sau tehnologii noi (construirea helicopterului un produs nou în raport cu avionul); utilizarea de materiale noi în realizarea produsului (înlocuirea metalului cu plastic).Un nou design (automobilele) Noi utilizări ale produsului (firme de calculatoare)Inovarea de produs are pondere mare in perioada de nastere a tehnologiilor .Inovarea de proces = vizează aspectele interne de întreprinderii şi este reprezentată de situaţiile:Schimbări de fluxuri tehnologiceSchimbări ale procedeelor de fabricaţieAmeliorări ale operaţiilor din fluxurile tehnologice (reducere consumuri specifice, crestere calitate, productivitate). Aceasta ameliorare poarta denumirea de inovare incrementala. Inovarea de proces nu este specifică numai industriei, apare şi în alte domenii de activitate şi este utilizată cu precădere în perioada de evoluţie a tehnologiilor.

Raportul între inovarea de produs şi inovarea de proces în diversele etape ale ciclului de viaţă al unei tehnologii

B. După gradul de intensitate tehnologică:inovaţii de ameliorare (incrementale) inovaţii de adaptare inovaţii de ruptură

Inovaţiile de ameliorare = cele mai simple şi fac ca un produs să devină din ce în ce mai performant (ex.modificări ale unor soluţii constructive, materii prime noi,inlocuirea unor materiale cu altele).

Inovaţiile de adaptare = menţin principiile de bază ale produsului dar realizează un salt calitativ la unul din subansamblele sale (înlocuirea cablului telefonic de cupru cu cele de fibră optică, telefonie mobila, avion cu reacţie, motorul Diesel la automobile, TGV).

Inovaţiile de ruptură sunt cele care schimba total principiile sistemului; este posibilă chiar dispariţia unei tehnologii şi înlocuirea ei cu o nouă tehnologie (înlocuirea transportului feroviar cu cel auto, energie electrica din surse neconventionale).

Rezolvarea unei tehnologii

plafonate prin perfecţionare (curba punctată reprezintă inovaţia de adaptare) sau

înlocuire (ruptură, cea de a doua curbă)

Curba logistică de evoluţie a unei tehnologii