După abdicarea lui Al. I. Cuza 1866 - deşi a avut cel mai mare rol în realizarea Unirii - oamenii politici s-au gândit să aducă un prinţ străin la domnie pentru că

numai aşa se va consolida statul naţional. În Europa, ţara va avea un prestigiu mai mare şi vor înceta luptele la domnie din interiorul ţării. S-au făcut

mai multe propuneri, dar puterile europene s-au gândit că ar fi bine ca la conducerea României să vină un prinţ de origine germană -

Carol I de Hohenzollern.

Începând cu anul 1875, Europa s-a confruntat cu o nouă criză: lupta de eliberare a popoarelor aflate sub dominaţia Imperiului Otoman. Astfel, au izbucnit răscoale în Bosnia, Herţegovina, Serbia, Muntenegru şi Bulgaria, iar din anul 1877, Rusia se implică în susţinerea luptei acestor popoare.Cu toate că la conducerea ţării vine Carol I de Hohenzollern, totuşi România trebuie să plătească tribut Imperiului Otoman, dar nu putea nici să aibă legături sau tratate cu alte ţări. De aceea, prinţul se îngrijeşte de înzestrarea armatei, pentru a putea lupta împotriva otomanilor şi a obţine independenţa.

România s-a folosit de lupta dintre Imperiul Otoman şi Imperiul Rus pentru a-şi

declara independenţa faţă de cele două mari puteri.

Astfel, pe 9 mai 1877, ministrul de externe al

României, Mihail Kogălniceanu, proclamă

Independenţa României faţă de Imperiul Otoman şi ţara

intră în războiul ruso-turc de partea Rusiei.

La 4 aprilie 1877, România şi Rusia semnau convenţia prin care se permitea trupelor ruseşti să pătrundă în Balcani spre viitorul teatru de război cu Imperiul Otoman, cu menţiunea specială prin care

Ţarul se obliga să respecte drepturile statului român şi să menţină şi să apere integritatea teritorială a

României.

Intrată în război, în primăvara lui 1877, armata română a triumfat pe câmpul de luptă, cucerind pe rând redutele

otomane de la Plevna, Griviţa, Smârdan şi Vidin. Independenţa României a fost câştigată cu jertfa a peste

10.000 de ostaşi.

PLEVNA

La 20 august 1877, armata română comandată de Domnitorul Carol I trecea Dunărea şi înainta victorios spre ceea ce avea să fie cea mai grea lovitură pentru

Imperiul Otoman, cucerirea Plevnei. Înconjurat, rănit la picior, Osman Paşa, generalul turc aflat la conducerea trupelor otomane, se predă necondiţionat şi îi înmână

sabia sa ofiţerului român Mihail Cerchez, gest refuzat de acesta până la venirea lui Carol I.

Primirea regelui Carol în Bulgaria

Iată ce spunea George Coşbuc despre principele Carol I:

"Domnitorul a plecat la tabără îndată ce s-a auzit că ruşilor le

merge rău cu războiul şi că li s-a pus Osman Paşa de-a curmezişul în drum. La tabăra de la Calafat a

plecat Domnul cam pe la începutul lui iulie şi a stat acolo vreo şase

săptămâni. Nu s-a mai întors acasă, după căderea Plevnei, el a fost între oştenii săi şi a îndurat

neajunsurile şi greutăţile războiului douăzeci şi şase de

săptămâni, fără întrerupere. Mai bine de jumătate de an a zăbovit

pe câmpiile de luptă, bătut de ploi şi de vânturi, şi primejduindu-şi

viaţa pentru binele ţării."

Primul foc tras de Armata Română în războiul de independenţă

Maiorul Valter Mărăcineanu înalţă drapelul românesc pe reduta Griviţa

Atacul de la Smârdan

Carol I în fruntea trupelor cucerind Plevna

Sabia lui Ahmed Pasha capturată de români la Plevna

După luni de consultări în cadrul Congresului marilor puteri este semnat Tratatul de pace de la Berlin care prevedea printre altele și recunoașterea

independenței României.

Semnarea Tratatului de pace de la Berlin 1878

Încheierea victorioasă a războiului pentru independenţă a avut o însemnătate deosebită în istoria poporului român. După aproape cinci secole de luptă împotriva dominaţiei otomane, proclamarea independenţei şi consacrarea ei pe câmpul de luptă, urmată de recunoaşterea

internaţională, a înlăturat orice legături de subordonare faţă de Imperiul Otoman. După anul 1878, România cunoaşte un important progres economic,

social şi cultural. Acţiunile militare desfăşurate în timpul războiului au dus la dezvoltarea artei

militare româneşti. După cucerirea independenţei, România devenea un stat suveran, egal în

drepturi cu celelalte state independente, creându-se astfel premisele pentru Unirea din 1918.

În anul 1881 Carol I devine rege, iar România regat.Turnată la Arsenalul Armatei din ţeava unui tun capturat

în bătălia de la Griviţa din data de 30 august 1877, coroana a fost oferită domnitorului Carol I cu ocazia

încoronării sale ca rege şi proclamării regatului României la 10 mai 1881.

Printre realizările importante din timpul domniei lui Carol I se numără şi construirea de căi ferate, înfiinţarea Băncii

Naţionale a României, introducerea tramvaielor, a cinematografului şi a iluminatului electric.

Carol I a murit în 1914 şi a fost îngropat la mănăstirea Curtea de Argeş împreună cu soţia sa, Elisabeta.

• Carol I, primul rege al României, se înrudea cu rgele Prusiei şi cu împăratul Franţei.

• A condus ţara în calitate de domnitor în perioada 1866-1881 şi ca rege în perioada 1881-1914.

• În timpul său a fost adoptată prima Constituţie românească (1866), având ca model Constituţia belgiană, cea mai liberală Constituţie a vremii.

• Domnia sa a fost o perioadă de stabilitate şi progres.

• S-a preocupat personal de pregătirea ofiţerilor şi de înzestrarea armatei cu armament nou.

• În 1873 a început construirea Castelului Peleş din Sinaia, care a devenit reşedinţa familiei regale.

Castelul Peleş

Material realizat de înv. Florica Plosca, Şcoala Gimnazială “Bălcescu-Petofi”, Satu Mare

Bibliografie: wikipedia.org manualul de istorie imagini google.ro