CENTURA MEMBRULUI SUPERIOR

CLAVICULA:

- Este un os lung, pereche şi asimetric situat la limit adintre torace şi gât.

- Este orientat transversal , între MANUBRIU STERNAL şi ACROMION;

- Clavicula prezintă două curburi inegale, care îi dau forma literei „S” italic.

Medială: cu concavitatea posterioară;

Laterală: mai mică, cu concavitatea anterioară.

- Clavicula este aplatizată supero-inferior, aplatizare mai accentuată în partea laterală decât în

cea medială, unde clavicula are o formă neregulat cilindrică.

- Clavicula prezintă un corp şi două extremităţi.

Orientarea:

- Lateral: extremitatea turtită

- Anterior: marginea concavă a acestei extremităţi,

- Inferior: faţa osului prevătută cu un şanţ.

Corpul claviculei:

- Două feţe;

- Două margini.

Faţa superioară:

- Convexă în două treimi mediale până în treimea lateral;

- Netedă în porţiunea ei mijlocie ( unde se poate palpa sub piele);

- La cele două extremităţi faţa este rugoasă şi serveşte pentru INSERŢII

MUSCULARE:

MEDIAL: MUŞCHIUL STERNO-CLEIDO-MASTOIDIAN;

LATERAL: MUŞCHIUL DELTOID ( VERSANT ANTERIOR)

M. TRAPEZ ( VERSANT POSTERIOR).

1

Faţa inferioară:

- Corespunde primei coaste;

- Prezintă, în porţiunea ei mijlocie, gaura nutritivă şi şanţul care ne-a servit la

orientarea osului numit Ş. MUŞCHIULUI SUBCLAVICULAR – se inseră m.

subclavicular;

- Medial de şanţ: impresiunea ligamentului costo-clavicular – se inseră m. cu acelaşi

nume.

- Lateral de şanţ – două proeminenţe rugoase:

TUBERCULUL CONOIDIAN – aproape de marginea posterioară a

osului se inseră LIGAMENTUL CORACO – CLAVICULAR

CONOID;

LINIA TRAPEZOIDALĂ - antero-lateral faţă de tubercul se inseră

LIGAMENTUL CORACO – CLAVICULAR TRAPEZOID.

Marginea anterioară:

- Concavă ( treimea laterală) – inserţie M. DELTOID;

- Convexă ( două treimi mediale) – inserţie M. PECTORAL MARE.

Marginea posterioară:

- Concave-convexă în sens invers faţă de marginea anterioară.

- Partea medială – FASCICULUL CLAVICULAR AL M. STERNO-CLEIDO-

MASTOIDIAN.

- Porţiunea lateral - M. TRAPEZ.

- Porţiunea mijlocie – M. OMO-HIOIDIAN

- M. SCALENI

- ARTERA ŞI VENA SUBCLAVICULARĂ

- TRUNCHIURILE PLEXULUI BRAHIAL

Raporturi foarte importante , deoarece în căderile pe umăr, clavicula poate fi fracturată în

porţiunea ei mijlocie. Fragmentele fracturate pot leza vasele subclaviculare şi trunchiurile

2

plexului brahial. De asemenea, calusul poate comprima sau chiar include aceste formaţiuni.

Determinând complicaţii vasculare şi nervoase

Extremitatea medial ( sternală):

- Partea cea mai voluminoasă a osului.

- Prezintă:

O faţă sternală – aproape verticală, destinată articulaţiei cu manubriul sterna;

O suprafaţă articulară orizontală – în continuarea precedentei – articulată cu

primul cartilaj costal.

În partea posterioară a extremităţii mediale a claviculei se inserp fasciculul

clavicular al M. STERNO-CLEIDO-MASTOIDIAN.

Extremitatea lateral ( acromială):

- Turtită cranio-caudal;

- Prezintă:

Suprafaţa articulară acromială – formă ovalară;

– se va articula cu suprafaţa similară de pe

d marginea medială a acromionului;

Structură:

- Înveliş de ţesut osos compactmai gros în porţiunea mijlocie şi se subţiază progresiv spre

extremităţi.

- Ţesutul osos compact înconjoară ţesutul spongios care se rarefiază spre partea mijlocie a

osului, unde poate să apară o schiţă de canal medular.

Explorare manuală:

Clavicula, situată superficial, este uşor accesibilă la inspecţie şi mai ales la palpare. La

explorare se remarcă forma de “S” italic culcat. Prin palpare se poate explora corpul

claviculei ( în special faţa superioară şi marginea anterioară), extremitatea sternală şi

extremitatea acromială. În treimea lateral a marginii anterioare a claviculei se poate palpa

uneori tuberculul deltoidian,care apare în special la subiecţii musculoşi.

3

SCAPULA:

( omoplatul)

- Os lat, pereche, asimetric,- Formă triunghiulară;- Situate pe partea posterioară a toracelui . - Pe schelet, acest os se întinde între primul spaţiu intercostals la nivelul căruia se află

baza şi coasta a VIII-a, la nivelul căreia se află vârful. - Osul este aplicat pe torace, pe care îl depăşeşte însă lateral. - (astfel) ia parte la formarea umărului şi delimitarea axilei. - Prezintă două feţe, trei margini şi trei unghiuri.

Orientare:

- Posterior: faşa prevăzută cu o puternică spină; - Superior: marginea cea mai mică şi subţire; - Lateral ( şi puţin anterior): unghiul cel mai voluminous ( prevăzut cu o cavitate

articulară).

Faţa posterioară:

- Priveşte posterior-lateral;

- De pe ea se desprinde transversal, l aunirea pătrimii superioare cu trei pătrimi

inferioare, o puternică lamă osoaso numită spina scapulei:

Se întinde de la o margine la alta a scapulei;

Împarte faţa posterioară într-o fosă situată deasupra sa ( fosa supraspinoasă)

şi alta situată dedesubtul ei ( fosa subspinoasă);

Fosele dau inserţia MUŞCHILOR CU ACELAŞI NUME;

Fosa subspinoasă este separată de marginea lateral a osului printr-o creastă

vertical în afara căreia se inseră: superior - MUŞCII MICUL ROTUND ;

Inferior – MARELE ROTUND.

SPINA SCAPULEI:

- Aderă de faţa dorsal a scapulei

- Se continuă, în porţiunea ei lateral cu o prelungire liberă, neaderentă de faţa dorsal a

scapulei, numită acromion;

- Este aplatizată în sens cranio-caudal;

- Are forma triunghiulară;

- Prezintă:

4

Două feţe ( superioară şi inferioară) pe care se inseră MUŞCHII SUPRA

ŞI SUBSPINOS;

Trei margini:

Anterioară – spina aderă pe faţa dorsală a scapulei;

Laterală – cancavă, care priveşte articulaţia scapula-humerală;

Dorsal – liberă.

Marginea dorsal:

- Groasă şi rugoasă;

- Inserţii:

Baza superioară - MUŞCHIUL TRAPEZ;

Baza inferioară – MUŞCHIUL DELTOID.

Marginea lateral:

- Formează, cu gâtul scapulei, un şanţ prin care pachetul vasculo-nervos suprascapular

trece din fosa supraspinoasă în fosa subspinoasă .

Acromionul:

- Este o proeminenţă turtită supero-inferior ;

- Orientată în sens invers spinei;

- Poate fi palpată sub piele;

- Prezintă două feţe şi trei margini.

Faţa superioară:

- Neregulată, vine în raport cu tegumentul;

Faţa inferioară:

- Netedă şi concavă, priveşte articulaţia scapulo-humerală;

Marginea laterală:

- Serveşte pentru inserţia MUŞCHIULUI DELTOID

Marginea posterioară:

5

- Continuă marginea laterală a spinei.

Marginea medială:

- Prezintă o suprafaţă articulară, ovalară, pentru extremitatea laterală a claviculei.

Vărful:

- Se inseră LIGAMENTUL ACROMIO-CORACOIDIAN.

Unghiul acromionului:

- Se află la unirea acromionului cu baza inferioară a spinei scapulei;

- Deosebită importanţă practică: pornind de la el se pot face măsurători pentru

stabilirea eventualelor luxaţii ale centurii scapulare.

Faţa costală sau anterioară:

- Prezintă o concavitate – fosa subscapulară;

- F.subscapulară de 3-4 crosete oblice;

- Pe fosa subscapulară ca şi pe crestele oblice, se inseră MUŞCHIUL

SUBSCAPULAR;

- Pe porţiunea medial a feţei se mai inseră, la nivelul a două suprafeţe rugoase,

triunghiulare MUŞCHIUL DINŢAT ANTERIOR

Marginea superioară/cervicală:

- Este subţire;

- Prezintă, în partea laterală, incizura scapulei, numită şi incizura coracoidă;

- Prin incizură trec NERVUL SUPRASCAPULAR;

- Incizura este transformată într-un canal de către ligamentul coracoidian:

Pe deasupra ligamentului trec ARTERA ŞI VENELE SCAPULARE

SUPERIOARE

- Medial de scobitură, marginea superioară dă INSERŢIA MUŞCHIULUI OMO-

HIOIDIAN.

Marginea medială:

6

- Orientată spre coloana vertebrală;

- Se mai numeşte marginea spinală sau vertebrală.

- Este format din 2 segmente care fac între ele un unghi obtuz cu deschiderea

laterală:

Segmental superior – situate în pătrimea superioară, este oblic supero-

lateral;

Segmental inferior – ocupă trei pătrimi inferioare, este aproape vertical.

- Pe această margine se inseră mai mulţi muşchi:

Buza posterioară: SUPRA ŞI SUBSPINOSUL;

Buza interstiţiu:

RIDICĂTORUL SCAPULEI;

ROMBOIDUL;

Buza anterioară: DINŢATUL MARE.

Marginea laterală / axilară:

- Orientată spre axilă;

- Groasă şi oblică infero-medial.

Unghiul inferior / vârful scapulei:

- Format de unirea marginii laterale cu cea medial

- Pe el se inseră muşchii:

SUBSCAPULAR;

ROTUND MARE;

DINŢAT MARE;

DORSALUL MARE – uneori;

Unghiul superior:

- Se formează la unirea marginii superioare cu cea medial;

- Este uşor rotunjit;

- La nivelul său se inseră: MUŞCHIUL RIDICĂTOR AL SCAPULEI;

Unghiul lateral:

7

- Este cel mai voluminous;

- Prezintă de studiat două elemente:

CAVITATEA GLENOIDALĂ;

Legată de restul scapulei printr-o porţiune mai îngustă – gătul sau

colul scapulei;

Cavitatea este puţin rotundă şi ovală;

Are axul mare vertical sau oblic.

La cele două extremităţi ale cavităţii se găsesc rugozităţi

Inferior: tuberculul infraglenoidal – pentru inserţia

CAPULUI LUNG AL MUŞCHIULUI TRICEPS

BRAHIAL;

Superior: tuberculul supraglenoidal – pentru inserţia

CAPULUI LUNG AL MUŞCHIULUI BICEPS

BRAHIAL.

Procesul coracoidian:

- Prelungire recurbată în formă de cioc de corb;

- Baza sa ocupă spaţiul dintre cavitatea glenoidială şi scobitura scapulei;

- Format dintr-o porţiune vertical cu direcţia supero-anterior şi o porţiune orizontală

dispusă lateral.

- Porţiunea orizontală prezintă:

Un vârf pe care se inseră:

TENDONUL COMUN AL CAPULUI SCURT AL

BICEPSULUI BRAHIAL ŞI AL CORACOBRAHIALULUI;

O faţă superioară / claviculară pe care se inseră:

LIGAMENTELE CORACO-CLAVICULARE CONOID ŞI

TRAPEZOID;

O faţă inferioară / humerală pe sub care alunecă TENDONUL

MUŞCHIULUI SUBSCAPULAR

8

Priveşte articulaţia scapulo-humerală;

O margine laterală / acromială:

Pe ea se inseră LIGAMENTUL ACOMIO-CORACOIDIAN;

O margine medial / toracică:

Pe ea se inseră TENDONUL MUŞCHIULUI PECTORAL MIC.

Structură:

Fosele supra şi subspinoasă sunt formate dintr-o lamă de ţesut osos compact, adeseori foarte

subţire. În marginile şi unghiurile scapulei, mai mult în cel lateral, se găseşte ţesut osos spongios.

Scapula are mai multe găuri nutritive:

- În fosa supraspinoasă;

- În fosa subspinoasă;

- La nivelul acromionului;

- La nivelul procesului coracoidian.

Explorarea manuală:

Scapula permite explorarea următoarelor repere osoase:

- Faţa anterioară sau fosa subscapulară este accesibilă la explorare numai pe o mică

porţiune a întinderii sale;

- Faţa posterioară oferă la palpare spina scapulei, pornind de la marginea medial a scapulei

până la acromion, unde se poate explora unghiul acromionului; în porţiunea mijlocie a

spinei scapulei se poate simţi tuberculul trapezului; spina scapulei apare net la persoanele

slabe, se palpează mai greu la cele grase, iar la cele cu constitutie atletică, în dreptul

spinei se află un şanţ determinat de masele musculare;

- Marginea laterală ( axilară) a scapulei se palpează mai greu şi nu pe toată întinderea ei;

- Marginea medială ( vertebrală)poate fi explorată cu uşurinţă mai ales la persoanele slabe;

ea se ridică foarte mult ( scapula alata ) în paralizia muşchilor dinţat anterior şi trapez.

- Unghiul inferior este accesibil la palpare, în timp ce unghiul superior, unghiul lateral ( cu

excepţia procesului coracoidian) şi marginea superioară sunt practice inabordabile;

9

- Procesul coracoidian, mai precis vârful lui, este palpabil în porţiunea superioară a

şanţului delto-pectoral, la 2,5 cm sub punctual unde treimea laterală întâlneşte treimea

mijlocie a claviculei; în funcţie de acest reper de importanţă cinică în explorarea

umărului, se definesc deplasările capului humeral în luxaţiile antero-mediale ale

articulaţiei scapulo-humerale.

Scapula, deşi este subţire, se fracturează foarte rar, datorită mobilităţii sale şi existenţei unei

bogate mase muscular care o acoperă.

10

SCHELETUL MEMBRULUI SUPERIOR LIBER

SCHELETUL BRAŢULUI

HUMERUSUL:

- Este un os lung, pereche, asimetric;

- Formează singur scheletul braţului;

- Prezintă o diafiză şi două epifize proximală şi distală.

Orientare:

- Superior: extremitatea prevăţută cu un cap sferic, dispus medial;

- Anterior: şanţul profund şi alungit pe care îl prezintă această extremitate

Corpul:

- Uşor răsucit pe axul său;

- Aproape cilindric în porţiunea superioară şi prismatic triunghiular în porţiunea

inferioară, care prezintă o zonă de minimă rezistenţă a osului.

- Prezintă 3 feţe şi 3 margini, bine diferenţiată în porţiunea inferioară şi mult mai puţin

evidente în porţiunea superioară.

Faţa antero-laterală:

- Prezintă ceva mai sus de mijlocul ei o rugozitate în formă de “V”, numită

tuberozitatea deltoidiană / V-ul deltoidian;

- Pe tuberozitatea deltoidiană se inseră:

MUŞCHIUL DELTOID – baza superioară;

MUŞCHIUL BRAHIAL – pe buza inferioară.

- Sub tuberozitate se află un şanţ puţin pronunţat, care pleacă de la faţa posterioară:

şanţul nervului radial pe care trec nervul radial şi vasele radiale profunde

spre faţa posterioară a osului.

11

- Deasupra tuberozităţii faţa antero-laterală este înconjurată de nervul axilar –

poate fi interest în fracturile osului.

Faţa antero-medială:

- Gaura nutritivă a osului;

- Şanţul intertubercular care coboară de la epifiza superioară;

- O impresiune rugoasă ( tuberozitate) pentru inserţia MUŞCHIULUI

CORACO-BRAHIAL;

- Deasupra tuberozităţii, faţa vine în raport cu TENDOANELE MUŞCHILOR

DORSAL MARE şi ROTUND MARE;

- Inferior acesteia, faţa este acoperită de MUŞCHIUL BRAHIAL;

Faţa posterioară:

- Este străbătută de şanţul nervului radial / şanţul de torsiune;

- Deasupra şanţului se inseră capul lateral al MUŞCHIULUI TRICEPS

BRAHIAL;

- Dedesubtul şanţului se inseră CAPUL MEDIAL AL ACELUIAŞI MUŞCHI.

- Aceşti muşchi se inseră şi pe buzele corespunzătoare ale şanţului.

Marginea anterioară:

- Bine propunţată;

- Formată din două porţiuni:

Superioară – formează buza externă a şanţului intertubercular pe care se

inseră PECTORALUL MARE;

Inferioară – se inseră MUŞCHIUL BRAHIAL.

- Inferior, marginea anterioară se bifurcă cuprinzând între cele două ramuri de

bifurcaţie foseta coronoidiană.

Marginea lateral ă şi marginea medială:

- Sunt adevărate creste în jumătatea lor inferioară;

- Mai puţin conturate în partea superioară;

12

- În partea lor inferioară cele două margini formează creasta supracondilară

( supraepicondilară) laterală, respectiv creasta supracondilară

( supraepicondilară ) medială.

- Ele dau inserţia SEPTURILOR INTERMUSCULARE MEDIAL ŞI LATERAL

care separă loja anterioară a braţului de loja posterioară

Epifiza / extremitatea superioară:

- Unită cu corpul prin colul chirurgical al osului;

- Cele mai frecvente fracturi ale humerusului se întâlnesc la nivelul colului

chirurgical;

- Tot aici are loc dezlipirea traumatică a epifizei, care se poate produce la copii şi

tineri, deoarece epifiza şi diafiza se sudează abia la vârsta de 20-25 ani.

- Epifiza proximală este formată din: cap, colul anatomic şi doi tuberculi

Capul humerusului:

- Este o suprafaţă articulară netedă, rotunjită;

- Reprezintă 1/3 dintr-o sferă

- Orientat supero-medial şi puţin posterior;

- Axul său formează cu axul diafizei un unghi de 130o;

- Capul humerusului se articulează cu cavitatea glenoidală a scapulei.

Colul anatomic:

- Este un şanţ circular, care separă capul de restul epifizei.

Tuberculul mare / trohiterul:

- Situate pe partea laterală a capului;

- Prezintă trei feţişoare pentru inserţii musculare:

Feţişoara superioară – MUŞCHIUL SUPRASPINOS;

Feţişoara mijlocie – MUŞCHIUL SUBSPINOS;

Feţişoara inferioară – MUŞCHIUL ROTUND MIC.

Tuberculul mic / trohinul:

13

- Situate pe partea anterioară a epifizei;

- Pe el se inseră MUŞCHIUL SUBSCAPULAR

Şanţul intertubercular / bicipital:

- Şanţ vertical;

- Pleacă de pe faţa anterioară a epifizei şi se termină pe faţa antero-medială a diafizei.

- Este limitat de:

ANTERIOR: creasta tuberculului mare sau creasta subtrohiteruan

( baza laterală)

POSTERIOR: creasta tuberculului mic saucreasta subtrohiniană;

- Prin şanţ alunecă tendonul capului lung al MUŞCHIULUI BICEPS BRAHIAL;

- Pe creasta tuberculului mare se inseră MUŞCHIUL PECTORAL MARE;

- Pe creasta tuberculului mic se inseră MUŞCHIUL ROTUND MARE

Epifiza / extremitatea inferioară:

- Turtită şi recurbată postero-anterior;

- Diametrul transversal este cu mult mai mare decât cel antero-posterior ( ->paletă

humerală);

- Epifiza distală prezintă un condil şi doi epicondili:

Condilul humerusului prezintă, la rândul lui, două categorii de formaţiuni:

Suprafeţe articulare:

Destinate radiusului şi ulnei;

Reprezentate de către:

trohleea humerusului:

are formă de scripete;

se va articula cu scobitura trohleară a

ulnei;

formată din două margini, două versante

şi un şanţ.

14

şantul are un traiect spiroid infero-superior

şi medio-lateral, imprimând direcţia

mişcărilor la nivelul articulaţiei cotului.

capitulul humerusului / micul cap humeral:

este o proeminenţă rotunjită situată lateral

de trohlee;

în nomenclatura franceză, prin condil se

înţelege numai capitulul;

forma unui segment de sferă

şi un şanţ intermediar condilo-trohlear:

Separă trohleea de capitul;

Este articulate;

Corespunde marginii mediale a fosetei

capului radial;

Format dintr-un versant condiliar şi un

versant trohlear ( zona conoidă);

Şanţul se prelungeşte pe faţa posterioară a

osului sub forma unui şanţ rugos care

mărgineşte proeminenţa format de către

partea posterioară a versantului lateral al

trohleei.

Fosele sunt în număr de trei:

Fosa coronoidiană / supratrohleeară:

Situată deasupra trohleei;

Pe faţa anterioară a epifizei;

În ea pătrund vârful procesului coronoidian al ulnei

în mişcările de flexie ale antebraţului pe braţ.

Fosa radială/supracondiliară/supracapitulară:

Este situată deasupra capitulului;

15

Este puţin adâncă;

În ea pătrunde circumferinţa capului radiusuluiîn

mişcările de flexie ale antebraţului pe braţ.

Fosa oleocraniană:

Adâncă;

Situată deasupra trohleei, pe faţa posterioară a

epifizei;

În ea pătrunde vârful olecranului în mişcările de

extensie ale antebraţului pe braţ.

Epicondilii:

Două proeminenţe osoase – medială şi laterală – care servesc pentru inserţii

musculare.

Epicondilul medial / epitrohlee:

Este o puternică proeminenţă triunghiulară, aplatizată antero-

posterior;

La nivelul ei se determină marginea medial a diafizei;

Faţa posterioară prezintă şanţul nervului ulnar prin care

trece NERVUL ULNAR.

Pe faţa anterioară şi pe vârf se inseră:

MUŞCHII PRONATORI AI respectiv

ANTEBRAŢULUI REFLEXORI AI

ANTEBRAŢULUI, MÂINII ŞI

DEGETELOR :

ROTUND PRONATOR,

FLEXOR MEDIAL AL CARPULUI,

PALMAR LUNG,

FLEXOR SUPERFICIAL AL DEGETELOR

Toţi aceşti muşchi se numesc muşchi epitrohleeni.

16

Epicondilul lateral ( numenclatura franceza – epicondil):

Mai mic ca cel medial;

La nivelul său se termină marginea laterală a diafizei;

Pe el se inseră muşchii supinatori ai antebraţului, respective

extensori ai antebraţului, mâinii şi degetelor:

SCURT EXTENSOR RADIAL AL CARPULUI;

SUPINATOR;

EXTENSOR LUNG AL DEGETELOR;

EXTENSOR AL DEGETULUI MIC;

EXTENSOR ULNAR AL CARPULUI;

ANCONEU

Aceşti muşchi se numesc muşchi epicondilieni.

Structură:

Corpul – cilindru de ţesut osos compact care înconjoară canalul medular.

Contrar regulii generale conform căreia ţesutul compact diminuă progresiv în grosime spre

extremităţile osului, teaca compact a humerusului rămâne îngroşată spre extremitatea inferioară a

diafizei, pentru că această porţiune a osului este recurbată şi suportă forţe presionale

longitudinal.

Epifizele- formate din ţesut osos spongios, acoperit de o lamă subţire de ţesut osos compact.

Traveele principale ale ţesutului osos spongios se încrucişează descriind arcade ogivale a

căror deschidere priveşte spre canalul medular.

Explorare manuală:

Capul humerusului dă forma rotundă a umărului sub muşchiul deltoid. În luxaţi ascapulo-

humerală, forma rotundă dispare şi apare “umărul în epolet”.

Explorarea capului humeral este destul de dificilă, datorită muşchilor ce înconjoară articulaţia

scapulo-humerală. Porţiunea anterioară a capului se palpează prin deltoid, braţul fiind aşezat în

rotaţie externă, în timp ce porţiunea inferioară a capului se poate explora prin axilă, braţul fiind

în abducţie forţată.

17

Colul anatomic corespunde unei linii ce uneşte vârful acromionului cu vârful unghiului

inferior al scapulei sau liniei ce uneşte vârful acromionului cu un punct situate l o lăţime de deget

inferior şi medial de vârful procesului coracoidian(DELORME), braţul fiind dispus de-a lungul

corpului.

Tuberculul mare se află sub vârful acromionului, pe linia ce uneşte vârful acromionului cu

epicondilul lateral al humerusului.

Tuberculul mic este situate sub articulaţia acromio-claviculară. Atât tuberculul mic cât şi cel

mare se explorează cu membrul superior arârnând de-a lungul corpului.

La nivelul epifizei distal a humerusului se pot palpa cu uşurinţp epicondilul medial,

epicondilul lateral şi deasupra acestuia, extremitatea inferioară a marginii laterale a diafizei

humerale, precum şi capitulul, care se poate simţi lateral de olecran şi sub epicondilul lateral.

18