Coperta: Valentin Dan @ Alexandru Dimcea - 2003 @ A.F'.M.C. <<Christiano> pentru prezenta edifie Editura Christiana - Str. Theodor Sperantia 104, bl. 526, sc. 3, ap. 66, sector 3, Bucuregti, cod 030939; tel. 021 13225798 sau tel. 03 1419067 6- e-mail: [email protected]www.editurachristiana.ro Director literar: Rlzvan Codrescu rsBN 978-97 3-19 t3 -35 -3 -IEROSCHIMONAUL DANIIL DE LA ru.NAU (SANDU TIIDOR) Ce e omul? Edilia a II-a, revdzutd qi adlugitl ingrijitorii ediliei: Alexandru Dimcea Maica Hnstofgla Moldoveanu Carte'fipnritI cu binecuv6ntarea PREA FERICITULUI PARINTE . TEOCTtrST PATRI,ARHUL BISERTCII ORTODO.XE ROMANE EDITURA CHRISTIANA BUCURE$Tr-2017
Transcript
Coperta:Valentin Dan
@ Alexandru Dimcea - 2003@ A.F'.M.C. <<Christiano>
pentru prezenta edifie
Editura Christiana - Str. Theodor Sperantia 104,bl. 526, sc. 3, ap. 66, sector 3, Bucuregti, cod 030939;
Carte'fipnritI cu binecuv6ntareaPREA FERICITULUI PARINTE
. TEOCTtrSTPATRI,ARHUL BISERTCII ORTODO.XE ROMANE
EDITURA CHRISTIANABUCURE$Tr-2017
Descrierea CIP a Bibliotecii Nafionale a RomflnieiTUDOR, SANDUCe e omul? / ieroschimonahul Daniil de la Rar6u(Sandu Tudor) ; pref , ingrrj. ed.: Alexandru Dimcea.Ed,. a2-a, rev. - Bucuregti : Editura Christiana,20lTISBN 97 8-97 3-t91 3-3 5-3
I. Dimcea, Alexandru (pref.) (ed.)
821.135.1-97233
SUMAR
Introducere - pag. 9
NotI asupra edifiei I - 19
NotI asupra edifiei all-a-2t
CE E OMUL?[Ce e omul ?J -25[Omul e centrul simbolic al fndumnezeirii LumiiJ -27[Omul este ofipturd sabaticdJ *27
fOmul este marele centru de taind al FdpturiiJ *31Chip Si asemdnare. Ritmurile Lumii -33Chip Si asemdnare -35[Dumnezeu este chipul sau icoana Omului pentru ca,
prin asemdnare, Omul sdfie icoana lui DumnezeuJ -38[Adevdratul centru al omului este DumnezeuJ - 40
[Cunoagterea binelui qi a rduluieste lucrarea asemdndrii in noiJ - 43
[Omul adamic nu era tntr-un raport de inferioritate
fa1d de Dumnezeul - 47
[Omul, defapt, e supranaturalJ -48[Firea, lipsitd de har, decadeJ - 52
[Patru potfi cdderile omuluiJ - 53
Datul sacru al vielii noastre, care prin cddere
a ajuns trufie - 54
[Ramura lui lesei sau arborele lui ]esei,arborele genealogic al Domnului lisus HristosJ - 56
[Puterea dragostei lui Hristos ne-a redat Pomul VieliiJ - 57
[Omul nu e ceva inchis tn lumea de aici] - 58
[Omul nu poate trdi mdrgenit numai la el tnsuSiJ - 59Libertatea - 62
[Omul nu e o monadd, ci un microcosmJ - 63Numele - 66
[OmuleocruceJ*67[Apatie Si dragosteJ -70[UnitateaJdpturilor tn Duhul cel SfantJ *72[E tn noi un loc neajunsJ -74AJlarea adevdrului -75fAdevdrul cere tntreaga noastrd fiinldJ -76Esen[ialismul euharistic - 80
[Adevdrul tdlhdrit e un adevdr mortJ * 81
[Cunoagtem propria noastrd cunoa{tere,nu Adevdrul cel viuJ - 85
NOTE DE LECTURAPeniel - Sfdntul Chip qi Sfdnta Ascultare -207[Sf6ntul Maxim Mirturisitorul - Cele patru sute de capetedespre dragoste)-209
Ecclesiastul (1956) - 217
rAnAur DE GAND - 225
tn loc de postfa(i -257
Introducere
in ziua de 17 noiembrie 2003 se implinesc 4l de ani
de la trecerea la cele vegnice a celui carc a fost PirinteleIeroschimonah Daniil Tudor (Sandu Tudor) de la SihistriaRarlului, decedat in inchisoarea de la Aiud. Trupul slu nein-
sufle{it, aruncat in groapa comund din Cimitirul,,Trei Plopi",a r6mas neidentificat. Moartea sa a fost tiinuiti de autorit[1i,dar in primdvara anului 1963 a inceput si circule qtirea ciP[rintele Daniil a murit.
Existd wt Act de deces eliberat de inchisoarea Aiud,care confirmd ziua,luna qi anul morfii, dar diagnosticul dat
este departe de a fi cel real.A murit ca un Martir al credinlei qi al neamului rom6-
nesc, neaccceptdnd sI se lepede de Hristos 9i s6-i conving[pe ceilalli preoli ortodocqi din inchisoare si semneze o de-
ilaralie comuni de renun{are la Ortodoxie gi la Preo{ie'
Despre Sandu Tudor I-u, ,0,r, multe vorbe grele,
multe neadevIruri: ci ar fi fost un laic, frri chemare duhov-
niceascd, ftrdhar, un om neiertitor, un antisemit, un legio-nar, un dugman al poporului, cate ar fi imbrdcat rasa mona-
hal6 numai pentru a inqela vigilenta autoritetilff. De altfel,aceast[ din urm[ ac;tzalie a fost adusi intregului ,,Lot Ale-xandru Teodorescu", care cuprindea 16 persoane, toate dinanturajul,,Rugului APrins".
Se gtie ci Sandu Tudor a fost in cele mai bune relaliide prietenie gi profesionale cu intelectualii ewei din gene-
ra{ia sa. AtAt la revista Floarea de Foc, c6t 9i la ziarul Cre-
dinla, at colaborat un numir insemnat de intelectuali evrei,
unii chiar cu rubrici permanente. Mai mult, Sandu Tudor es-
te, alituri de profesorul Constantinescu-Iaqi 9i Alexandru
[Ce e omul ?J
Ce e omul?intrebarea aceasta ar trebui sd fie de prisos. Totuqi,
ceea ce e ciudat e cd ea e vepnic6. Se pune pururi omului.Ea e de fapt mdsura wedniciei noastre. Noi nu gtim ce
c omul tocmai pentru ci trebuie sd devenim unul.inainte de a putea rdspunde ce e omul, ne dim seama
c6 e greu gi de multe ori foarte dureros de a fi Om.
$i chiar dacd nu qtim ce e omul, ne d5m seama totdeau-na daci ne-am indepdrtat de el, ne-am abdtut de la Chipul lui.
De aceea, totdeauna, intrebarea aceasta, aga de stranie
pe buzele noastre, inseamni prima intoarcere cltre firea noas-
tri adevirati, c[tre autenticitatea noastr6.Asta inseamn6, de fapt, si afli adev[rul omului.Uneori ins6, omul, cdnd ajunge s6-9i puni o astfel de
intrebare, nu e destul de limpezit ca si-qi poatd da qi un rds-pms. $i atunci, el intreabi pe al1ii. Gregeala lui cea mai grav6.
Aqa, el este ingelat, inqelAndu-se gi robindu-se falseloricoane de om, care nu-l ating in nici un chip.
Totdeauna, ins6, omul simte ca o inEelare intrebuinfa-rea fdpturii sale la niqte scopuri care sunt dincolo de el.
Munca, necesitatea, natura gi chiar idealul nu-lmult6-nresc gi uneori iltiranizeazd. Pentru el, atunci, toate acestea
sunt mai mult dec6t o ingelare, el le simte ca o nedreptate, de
care oric6nd se va pldnge qi va incerca s5 se scuture.
De aceea, intrebirii: Ce e omul? ii urmeazd o altd in-trebare: E omul un scop sau un miiloc?
Cel mai intunecat qi mai nelSmurit dintre oameni,chiar dacd nu va putea s[ rdspundd ceva la aceastd nouiintrebare, se va purta totugi aga ca qi cAnd el insuqi ar fi lintaintregii Firi.
Ca si rdspundi mai bine gi mai simplu, cineva recurgea
la aceastd frdntur[ de catehism:
25
,,Intrebarea: Pentru cine a fXcut Dumnezeu lumea?Rdspunsul: Pentru om.",,Fie, aqa trebuie s[ rdspundi omul care e om. Dacd
furnica gi-ar da seama qi ar fi o personalitate con$tiente desine, ar da acest rdspuns: Pentru furnicd, qi rdspunsul ar fibun. Fiindci lumea e fdcutd pentru congtiintS, pentru fiecareconqtiint5."
Pentru congtiin[i e frcutd lumea. Sau, mai bine, acest,,pefltru", acest g6nd de scop, de sfhrqit, de finalitate, maimult un sim{Imdnt dec6t o idee, acest sentiment teologic nuse na$te decdt acolo unde este o congtiintS.
Conqtiin![ qi finalitate nu sunt dec6t unul qi acelapi lucru.
[Omul e centrul simbolical tndumnezeirii LumiiJ
Omul e centrul simbolic al indumnezeirii Lumii. Toa-td crea\ia e in relalie cu omul, in relatie de sensuri, de semni-fica{ie. Rostul omului e de a gisi qi pistra hfelesul simbolical lucrurilor.
,,$i Domnul Dumnezeu, Care frcuse din pdmdnt toatehiarele c0mpului qi toate pasdrile cerului, le aduse la Adam,ca sd vadd cum le va numi; aga c[ toate fiin[ele vii si se nu-meascd precum le va numi Adam. $i a pus Adam nume tu-turor animalelor qi tuturor plsdrilor cerului qi tuturor hiare-lor silbatice." (Facerea 2, 16;20)
Numele este acel ft nevdz;trt, spiritual, prin care chemila tine qi intri in legdtur6 cu cineva sau cu ceva, ca si-!i slu-jeascd sau s5-i slujegti.
Mugru, aceasti spiritualitate decdzutL, e tocmai qtiinla ex-
terioard a numelor pentru st6p6nirea Lumii dupd voia proprie.In numele func{iunii acesteia central-simbolice a omu-
lui, el are &eptul de a stdp6ni creatia. ,,StdpAnili gi domnilipeste peqtii mdrii, peste pasdrile cerului, peste toate anima-lele, peste toate vietdlile, ce se migci pe pdmAnt gi peste totp5m6nful." (Facerea 1, 28)
Dar st5pAnirea aceasta el trebuie sI o facl in numele
unei qi mai inalte slujiri.in aceastS domnie a Lumii, omul nu poate decAt si slu-
jeascd sau sE se slujeascI, dupi cum intrebuinleazd mijloacelesale pentru scopurile lui proprii sau pentru cele simboliceale Lumii.
De felul cum iqi cheltuieqte omul puterile at6rnd uma-rizarea sau dezumanizarca omului. El e inzestrat cu umani-lute fn proporlia tn care el Si-o creeazd, realizdndu-gi sluji-
)7
rea lui simbolicl. Omul e un centru cilIuzitor, dar nu e unscop in sine, gi, prin urmare, mAntuirea lui std in implinireajust[ a acestei slujiri.
Dac[ omul se abate de la aceasti slujire, igi pierde ca-
litatea lui de om, gi intru atdt imbogdlegte sau sdrdcegte 9iomenirea in intregul ei. Atunci, oare, omenirea e un scop insine? Nu, ci numai o formi inmulli6 a aceluiaqi* om.
Deosebirea e numai cI slujirea omenirii poate pireacu mult mai indrept[{iti, ddndu-ne iluzia unei depIgiri, uneislujiri dezinteresate. De aci, o gi mai mare primejdie de de-cddere gi dezumanizare, de pierdere a chipului omenesc. A-ceastl slujire a omenirii, pentru omenire ca scop in sine, nue dec6t o amplificare la infinit, pdnd la delir, a eului omului.Sub formele sale individuale, colective, na(ionale, imperiale,acest delir al Eului poate atinge proportii neauzite gi diabo-lice. Aceastd frdnturd trecitoare a unei durate de conqtiinf[este ridicat[ pe soclu de idol suprem.
- A lui Adam, ca prototip, ceea ce nu exclude unicitatea fiec6rui
individ. Pentru unitatea de obArqie gi inmullirea neamuluiomenesc, cf. cap.,,Omul, de fapt, e supranatural". (N. ed.)
[Omul este o fdpturd sabaticdJ
Omul este o frpturd sabatici. Ce inseamnd aceasta?l)up[ Scripturd, a fost creat la sfhrqitul zilei a qasea. intreaga,,[hcere", geneza Lumii era sfhrgiti, gi ,,Dumnezeu s-a uitatla toate cdte f[cuse gi a vdzut cd erau bune".
$i Scriptura ne descoperi: ,,qi dupi aceea", Dumnezeuir zis: ,,s[ facem pe om".
Omul a fost creat, prin urmare, in vecernia celei de-a
;asea zile, in vecernia Vinerii, care este inceputul Sdmbetei.Omul se deosebegte de celelalte f5pturi prin acest caracter sa-hatic. Numai el cunoagte sensul sdrbitoresc al vietii. Sabatulcste ziua odihnei, a bucuriei, a plin6tdlii, a claritd{ii de con-
ltiinfi. Semnul omului este plindtatea luminoas[ a cugetului.( )glindirea in sine a cugetului, cugetarea, este o bucurie inte-riuar5, lumina sufletului temeinicd gi hrinitoare. Gindul insine, in inteles dumnezeiesc, este o odihnd, dar o odihnl mig-t'iltoare, o pace slltitoare, profund limpede gi implinitoare.
Cel mai mare adevir al omului despre om, pe care anti-cl gi sffinta Scripturi ni-l d[ ca venit de dincolo de ea insigi,rk: dincolo de scrisoarea gi inceptrturile ei, de peste ceea cee unoagtem gi numim istorie, din cdp[tiile de urzeali ale ome-nirii, adev6r adus gi purtat pe inima bdtrdnilor patriarhi gi dattttai departe cu gur[ de moarte, pe toatd linia plrintilor noqtritlintii, adevir pizit gi pdstrat intreg qi negtirbit, drept cel mairicunlp bur al nostru, cu grija limpede gi neinqelatd, pe carerurrn:ri tradilia o are, cel mai vechi, dar qi cel mai rodnic devil(i1 adevdr pe care ni l-au l6sat strlmogii qi care sun[ aga:
,,$i Dumnezeu a zis: S5 facem pe om dupi chipul qi
rtstrr rrirnarea Noastrd...
29
$i Dumnezeu a frcut pe om dupd al S[u chip, dupichipul lui Dumnezeu l-a fbcut; fdcutu-l-a b6rbat qi femeie."(Geneza 1,26-27)
*
Se strecoarl in cuvintele acestea, ajunse pdn[ la noi,
ceva din misurile gi ritmurile enigmaticului Eden. Sonoritelipentru noi pecetluite, cu care auzirea gi infelegerea de azinuse mai poate invoi, nu se mai poate hrdni. Vefi spune repe-
de: da, aga este.
Din uguritate insd, si nu ne ingel6m. Pulin6 incredere
\a atdta antichitate care ii std garant6. Sunt adevlruri necu-
prinse, cov6rgitoare sau at6t de sub{iri, de strdvezii, de gin-gage incdt nu pot fi spuse de-a dreptul decdt prin legendd.
Nu o ndscocire, un neadevlr este o legend6, ci, dim-potriv[, forma cea mai prielnicd gi potriviti Adevdrului.Fdrd indoiali, paradoxul, care este miezul legendei, se infr-liseazd totdeauna ca un sdmbure de scandal. Ca si poti ins[avea adevirul de viaf[ din cel mai de nemistuit sAmbure i{itrebuie puterea care si spargd sau sd putrezeasci coaja cea
tare. Numai aqa, din miez, se nagte viala sau se ddruie si fiemistuit de cdtre via15.
Dar care este standardul acestui adevdr care a rdsunat
creator de ziua a $asea a facerii qi la lumina c6ruia Dumne-zeu Cuv6ntul intdi l-a rostit pe om qi apoi l-a infEptuit de-a
dreptul din ldrAni qi din duh?De la intdia privire, un intreg qirag de nelimuriri, ne-
potriviri, contraziceri.Ia sd vedem care sunt qi, frrI a le ocoli, sd le cercetdm
frlig qi in amlnunt.
[Omul este murele centrade taind al FdpturiiJ
Omul este marele centru de tain[ al Fipturii.A rezolva problema omului e a rezolva problema lui
l)umnezeu. in om e inchisd enigma universului.Dezlegarca aceasta se face prin Flristos. Fkistos e liber-
tatea in suferinti gi Antihristrrl e fericirea in constrdngere.
*tn on gi prin om este cu putinli cunoaqterea fiinlei qi
n lui Dumnezeu, pentru ci Dumnezeu S-a fEcut om. Cregti-lrismul e teandric.
t(
Cregtinismul nu se mdrgineqte la soteriologie; el nuthrce numai la mdntuirea in parte a omului, ci la nigte conse-cinfe sociale gi cosmice; e chemat a transfigura crealiunea, asclrimba lafa[d Lumea. (Aceasti schimbare lafaldnu trebu-ic infeleasi numai prin viziunea riscumpdrlrii, ca un act denrintuire care e dus la limit6, lIrgit de la ins la toat6lumea.)
Schimbarea la fald depiqegte ideea izbdvirii de pdcat,;i a unei simple reintegrdri a omirlui in starea lui raii[, deAdam izbivit.
Schimbarea la fald ca sd o in(elegem, sI ne amintimnccl g0nd de tain6, deschizdtor de perspective al Sfintului('hiril de Alexandria: chiar dacd omul nu ar fi picdtuit, Hristoslrcbuia si vind, gi aceasta, hotdrdt [fiind] mai dinainte de vea-r:uri. Lumea a fost creatd tocmai pentru ca la timpul hot6r6tl)umnezeu s[ Se intrupeze.
Actul intrupirii lui Dumnezeu e scopul qi implinirea('rea{iunii. Prin acest act Creatorul inal16 creatura pdn6 la
31
Sine, e deplin wednici de El, indumnezeindu-se astfel. f,iaceasta prin Om, care este centrul intregii firi Si Jdpturi.
Aqa, Omul-creqtin nu are numai s6-qi ispiqeascl p5-
catul, ci el trebuie sd devind un Hristos, nu Hristosul, adicd
prin Dumnezeul-Creator un dumnezeu-creat, care prin aceas-
ta este cu adevirat chip qi asemlnare a lui Dumnezeu'
Ce inseamni aceasta? Omul, prin Hristos, nu e numai
rdscumpirat; el este gi adSugat, cu ceva in plus. Aqa trebuie
infeleasd aceafelix Culpa. Prin Hristos mdntuirea e mai mult
decdt o qtergere a p[catului gi o intoarcere inapoi la un privi-legiu pierdut. Prin Hristos omul tSi descoperd adevdratul sdu
rost, acela de chip Si asemdnare a lui Dumnezeu, de crea'
tor. Omul trebuie sd se invredniceasci de adevirata lui de-
sivArqire, care de fapt e o totald depiqire organici' Aceastd
invrednicire constd in a c0gtiga darul ultim al omeniei noas-
tre, puterea creatoare. Prin ea ne vom na;te a doua oard,
cre6ndu-ne pe noi inqine. Numai aqa grdbim velirea Imp[-r6{iei lui Dumnezeu, descoperind qi realizdnd imp[rblia innoi. Aceasta se tffiptuieSte realizdnd Crucea tn noi.
Chip Ei osemdnare. Ritmurile Lumii
Lumea nu e o materialitate stearp[, un amestec absurd
tle iner{ii, ci e pitrunsl concret de ordinea paradoxali qi viea Logosului, principiul liuntric care o poartd. Lumea e a-
ccastd gindire in potenl6, e susfinuti de conqtiinle vii, ea din-
luie pe vdrful simfurilor 9i al gdndului, pe via{[. Ob6rgia Lu-rnii e Sf6nta Via!6, un neant chemat la viald. Tiria Lumii e,
prin urmare, nu inerfia, ci numai credinta. Lumea diinuieqtenumai datoritd unei eterne credinle, care e continuitatea qi
identitatea ei tare.De aici o anume desfrqurare dinamicd gi dramaticd a
l.umii. E la temelia ei un anume lirism f69nit din conjugarea
ritmicd a Firii qi a Fipturii, a naturii gi a vie{ii. Ritmul acesta
c caracteristica fundamentald a firii 9i a fbpturii vii, condiliaoricdrei intrupdri qi ddinuiri.
Dinamica aceasta a ritmului Lumii nu poate fi ins[in{eleasi daci nu ne ddm seama c6, de fapt, ea e urmarea
runui al treilea termen, a prezenlei unui inefabil, al tainei, al
dumnezeiescului.Ritmul cel mare universal e, prin urmare, aceastd ui-
rnitoare insolire veqnicd a Duhului cu Lumea, care naqte
via{6 qi infbptuire vie, altminteri spus, ritmul este eterna
nuntire a Logosului cu Fiptura. E in inima lumilor un Sf6nt(lhip care se rdsfr6nge in totul qi in toate qi care este atot-(iitor. Vietatea gi natura mimeazd ca in oglindd aceasti fi-gurd, aceastd Formd a formelor plind de strdlucire, orbitoare.
O mimeaz[, o urmeazi qi incearc5 si o repete.
Existi astfel un paralelism intre Crealie qi Creator.()realia ni se descoperl astfel drept rispunsul simfonic, de
irnsamblu, inmu[it la nesffirqit, dat acelui covdrqitor ,,Si fielumin6" al inceputurilor.
