+ All Categories
Home > Documents > ca z otita

ca z otita

Date post: 17-Feb-2015
Category:
Upload: ildy
View: 173 times
Download: 16 times
Share this document with a friend
49
1 CAPITOLUL I ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA APARATULUI ACUSTICO - VESTIBULAR
Transcript
Page 1: ca z otita

1

CAPITOLUL I

ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA APARATULUI

ACUSTICO - VESTIBULAR

Page 2: ca z otita

2

URECHEA NOTIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE

Urechea, organ al auzului şi echilibrului, poate fi împărită din punct de vedere anatomoclinic în: - urechea externă;

- urechea medie; - căile acusticovestibulare.

Urechea externă Este formată din pavilionul auricular şi conductul auditiv extern (C.A.E.) şi este delimitată

de urechea medie prin intermediul membranei timpanice. Pavilionul Este o formațiune ovoidă, situată pe părțile laterale ale capului, între articulația temporomandibulară (anterior) şi apofiza mastoidă (posterior). Este format dintr-un schelet fibrocartilaginos, elastic, tapetat de pericondru şi acoperit de tegument. Acesta este mai aderent pe fața externă şi mai lax pe fața internă, realizând o condiție predispozantă pentru formarea othematomului. Pe suprafața externă a pavilionului apar o serie de proeminențe şi depresiuni, cărora pe fața internă le corespunde un mulaj invers. Acestea sunt : - Helix

- Antehelix - Tragus - Antitragus - Incizura intertragiană - Foseta naviculară - Conca - Lobulul urechii

Page 3: ca z otita

3

Lobulul este singura porțiune a pavilionului lipsită de cartilaj, fiind format din grăsime înconjurată de tegument. Pavilionul se inseră pe țesuturile înconjurătoare prin ligamente şi muşchi rudimentari şi se continuă, la nivelul concăi, cu porțiunea cartilaginoasă a C.A.E. Vascularizația arterială este asigurată de către artera temporală superficială, prin intermediul a trei artere auriculare anterioare şi de către artera auriculară posterioară, prin ramuri perforante şi ramuri care înconjoară helixul. Sângele venos este drenat în vena temporală superficială, vena jugulară externă şi vena mastoidiană, de unde prin sinusul lateral ajunge la vena jugulară internă. Inervația senzitivă a pavilionului este asigurată de nervul marele auriculardin plexul cervical superficial, de nervul auriculotemporal din trigemen, precum şi de o ramură senzitivă a nervului facial (zona Ramsay-Hunt) şi o ramură anastomotică a vagului. Conductul auditiv extern (C.A.E.)

Este un tub care se întinde între concă şi membrana timpanică şi are o lungime, la adult, de 30–35 mm. El prezintă o porțiune externă fibrocartilaginoasă şi o porțiune internă osoasă, la unirea cărora se găseşte zona cea mai îngustă, sau istmul. În țesutul subcutanat al porțiunii cartilaginoase avem foliculi pilosebacei şi glande ceruminoase, care secretă o substanță gălbui-maronie numită cerumen. Aceasta are rol protector şi de autocurățire pentru membrana timpanică şi pielea conductului. La nivelul porțiunii osoase, pielea aderă intim de periost. Forma C.A.E. nu este rectilinie. El prezintă două curburi în plan orizontal şi o curbură cu concavitatea în jos, în plan vertical. Rapoartele celor patru pereți ai conductului sunt următoarele: peretele inferior cu glanda parotidă, peretele anterior cu articulația temporo-mandibulară, peretele superior cu etajul mijlociu al bazei craniului şi peretele posterior cu apofiza mastoidă. În profunzime, peretele posterior vine în raport cu masivul facialului şi de aceea, osteita perifacială poate duce la prăbuşirea acestui perete, vizibilă la otoscopie. Urechea medie Urechea medie este un sistem de cavități aerate, săpat în stânca temporalului şi tapetate de mucoasă. Ea se compune din casa timpanului,celulele mastoidiene şi trompa lui Eustachio. Casa timpanului (cavitatea timpanică) Are formă aproximativ cubică şi este situată între urechea internă şi conductul auditiv extern. I se descriu şase pereți.

Peretele extern prezintă un segment mijlociu format din membrana timpanică şi un segment osos care-l înconjoară pe cel membranos și formează în porțiunea superioară peretele extern al aticii. În marea ei majoritate,membrana timpanică se inseră la nivelul sanțului timpanal, printr-o îngroşare fibroasă numită ligamentul lui Gerlach.

Page 4: ca z otita

4

Superior, la nivelul segmentului lui Rivinius, fibrele acestui ligament se răsfrâng spre median şi se inseră pe scurta apofiză a ciocanului, realizând plicile timpano-maleolare. Pars tensa se întinde între ligamentul timpanal şi plicile timpano-maleolare şi este alcătuită din trei straturi: - un strat extern cutanat, situat în continuarea tegumentului C.A.E. - un strat median, fibros, format din fibre radiale şi circulare, realizând scheletul vibrator al membranei timpanice şi care este denumit lamina propria. - un strat intern, mucos, reprezentat de mucoasa urechii medii.

1.Epitimpan 2.Ligamentul timpano-maleolar posterior 3.Scurta apofiza aciocanului 4.Triunghiul luminos al lui Polizer 5.Mezotimpan 6.Lunga apofiza aciocanului 7.Umbo (ombilic) 8.Ligamentul timpano-maleolar anterior

Pars flacida sau membrana lui Schrapnell este situată superior, între ligamentele timpano-

maleolare şi peretele superior al C.A.E., pe care se inseră direct. Ea prezintă numai straturile extern şi intern, lipsindu-I scheletul fibros. Suprafața externă a timpanului este puțin escavată în formă de pâlnie, centrul depresiunii purtând numele de ombilic sau umbo. Din partea posterioară a scurtei apofize, care proemină sub timpan, porneşte în jos şi înapoi mânerul ciocanului a cărui extremitate inferioară ajunge la umbo. De la acest nivel pleacă în jos şi anterior un reflex luminos radiar numit conul luminos al lui Politzer. Toate aceste repere anatomice, vizibile otoscopic în cazul timpanului normal, ne dau relații asupra stării de sănătate a urechii medii. Peretele intern sau labirintic prezintă, la nivelul segmentului său superior sau atical, următoarele formațiuni anatomice, descrise dinspre anterior spre posterior.

Canalul mușchiului ciocanului, un șanț osos care porneşte de la nivelul porțiunii superioare a orificiului tubar şi se termină în dreptul gâtului ciocanului printr-un cioc osos numit procesus cohleariformis. Canalul conține muşchiul ciocanului. Porțiunea a II-a a canalului nervului facial realizând o proeminență uşor oblică deasupra ferestrei ovale, posterior de care nervul descrie cel de-al doilea cot al său şi relieful canalului semicircular extern, o a doua proeminență situată deasupra şi posterior față de precedenta. La nivelul segmentului inferior sau mezotimpanal găsim în porțiunea mijlocie o proeminență numită promontorium. Aceasta corespunde intern primei ture de spiră a melcului, iar pe suprafața sa se observă un şanț vertical arborizat, săpat de nervul timpanic al lui Jackobson. Înapoia promontoriului, sub apeductullui Fallope, se găsete o depresiune numită fosa ovală, în fundul căreia se deschide fereastra ovală, obturată de talpa scăriței.

Page 5: ca z otita

5

Inferior de aceasta se află foseta rotundă cu fereastra rotundă obturată de o membrană numită şi timpan secundar. Sinus timpani este o a treia depresiune, situată în spatele ferestrelor şi corespunzând ampulei canalului semicircular posterior. Ea este separată de foseta rotundă printr-o proeminență osoasă numită cubiculum şi de foseta ovală printr-o altă proeminență numită ponticulus.

Peretele posterior (mastoidian) prezintă de sus în jos: orificiul timpanic al aditus ad antrum, fosa nicovalei, piramida, o proeminență osoasă ce adăposteşte muşchiul scăriței şi recesul facialului, o depresiune osoasă care face posibilă abordarea chirurgicală a cutiei timpanice pe cale mastoidiană cu respectarea cadrului timpanal. Peretele anterior (tubocarotidian) prezintă superior orificiul canalului muşchiului ciocanului şi imediat dedesubt orificiul timpanic al trompei auditive. În porțiunea sa inferioară, peretele vine în raport cu canalul carotidian. Peretele inferior sau planşeul casei vine în raport cu golful venei jugulare interne.

Peretele superior sau tegmen timpanii este format dintr-o lamă osoasă subțire, uneori dehiscentă şi răspunde fosei cerebrale mijlocii. Conținutul casei timpanului este format din cele trei oscioare ale auzului(ciocanul, nicovala, şi scărița), din cei doi muşchi ai acomodanței auditive(muşchiul scăriței şi muşchiul tensor timpanii), din nervul coarda timpanului şi din ligamentele suspensoare ale lanțului osicular. Pe toate aceste elementese răsfrânge mucoasa cutiei timpanice, determinând apariția unor mezouri, strâmtori şi funduri de sac. Astfel, între gâtul ciocanului şi pars flacida seaflă punga lui Prussak, iar sub nervul coarda timpanului, între acesta şi gâtul ciocanului, recesele lui Troltsch.Vascularizația casei este asigurată de către artera timpanică, ramură a maxilarei interne, artera stilomastoidiană din auriculara posterioară, artera timpanică inferioară din faringiana ascendentă şi de ramuri ale arterei meningee mijlocii şi de ramura caroticotimpanică din carotida internă. Venele urmăresc traiectul arterelor. Inervația senzitivă şi parasimpatică este dată de nervul lui Jackobson, ramură din glosofaringian. Inervația simpatică provine din plexul simpatic pericarotidian, iar inervația motorie este asigurată de nervul facial pentru muşchiul scăriței şi nervul trigemen, prin ganglionul otic, pentru muşchiul ciocanului.

Page 6: ca z otita

6

Trompa lui Eustachio

Este o prelungire anterioară a casei timpanului, sub forma unui conduct lung de 3–5 cm, care face legătura între casa timpanului și nazofaringe. Este formatădin două porțiuni: una osoasă, săpată în stânca temporalului şi alta fibrocartilaginoasă, realizând un conduct virtual care se deschide cu ocazia fiecărei deglutiții. Această deschidere se face activ, prin contracția muşchilor peristafilini. Mucoasa trompei este o prelungire a mucoasei rinofaringiene, prezentând un epiteliu cilindric ciliat, cu mişcări ale cililor în spre orificiul faringian. La nivelul submucoasei găsim țesut limfoid carese accentuează spre orificiul faringian al trompei, formând în jurul acestuia amigdala tubară a lui Gerlach.

Trompa lui Eustachio

Mastoida

Mastoida este un bloc osos de formă piramidală, situat cu vârful în jos şi înapoia conductului auditiv extern şi a casei timpanului.

Fața externă este zona de abordare chirurgicală şi prezintă câteva repere importante în acest sens. Superior, ea este delimitată de către rădăcina orizontală a apofizei zigomatice numită linia temporală, care nu trebuie depăşită în cursul mastoidectomiei, pentru a nu pătrunde în fosa cerebrală mijlocie. Limita posterioară este dată de sutura petrooccipitală. În unghiul posterosuperior al meatului auditiv extern se află spina suprameatum a lui Henle, iar posterior de aceasta, zona ciuruită Chipault, care este străbătută de numeroase orificii vasculare. Aceasta este zona de abordare a antrului mastoidian. Sutura petroscuamoasă împarte fața externă a mastoidei în două. Segmentul posteroinferior este rugos şi este locul de inserție al muşchilor: occipital, sternocleidomastoidian, auricular posterior, splenius capitişi micul complex.

Fața internă sau endocraniană vine în raport cu dura cerebeloasă, dura cerebrală mijlocie şi sinusul lateral. Acesta este un traiect venos cuprins într-o dedublare a durei mater, care porneşte de la răspântia lui Herophile și se continuă cu vena jugulară internă, la nivelul găurii rupte, posterioare.

Porțiunea a 3-a a canalului lui Fallope parcurge partea anterioară a mastoidei de la cel de al doilea cot al nervului facial, până la ieşirea lui prin gaura stilomastoidiană, constituind unul din cele mai importante repere chirurgicale ale zonei. Apofiza mastoidă conține un sistem de cavități pneumatice tapetate cu mucoperiost şi denumite celule mastoidiene. Numărul şi volumul lor variază în funcție de gradul de pneumatizare. Astfel, vom întâlni mastoide pneumatice cu toate grupele celulare prezente, pneumatodiploice, diploice și eburnate, când nu există decât antrul mastoidian.

Antrul este o cavitate situată în profunzime, în dreptul zonei ciuruite Chipault şi care este în legătură cu casa timpanului printr-un canal numita ditus ad antrum. Toate celulele mastodiene comunică direct sau indirect cuantrul. Pneumatizarea mastoidei pare a fi determinată de către vitalitatea mucoasei urechii medii. Astfel, o pneumatizare bună este expresia unei mucoase sănătoase, active imunologic, pe când o pneumatizare redusă poate apărea pe fondul mucoasei degenerate din otitele medii cronice.

Page 7: ca z otita

7

Urechea internă Urechea internă(sau labirintul) este e așezată în interiorul stâncii temporalului şi se

compune din două segmente, separate atât din punct de vedere anatomic, cât şi funcțional. Acestea sunt labirintul anterior sau cohleea, care conține receptorii acustici şi labirintul posterior, format din vestibul şi canalele semicirculare, care conține receptorii vestibulari. Distingem, de asemenea, un labirint osos şi unul membranos, situat în interiorul celui dintâi.

Labirintul membranos conține spațiile endolimfatice, pline cu endolimfă, iar între labirintul osos şi cel membranos se află spațiile perilimfatice, conținând perilimfă. Spațiul endolimfatic este în legătură cu spațiul epidural prin apeductul vestibulului sau ductus endolymfaticus.

Acesta se termină în fund de sac, formând, la nivel epidural, saccus endolymphticus. Spațiul perilimfatic comunică prin apeductul cohleei sau ductus perilymfaticus cu spațiul subarahnoidian.

Perilimfa se formează prin filtrare sanguină şi prin difuziunea lichidului cerebrospinal. Endolimfa, de şi reprezintă un filtrat al perilimfei, are o concentrație a ionilor de Na şi K net diferită față de aceasta. Componenta electrolitică a endolimfei este reglată de către epiteliul secretoral striei vasculare.

Labirintul osos se formează prin osificare encondrală, spre deosebire de restul osului temporal, apărut prin osificare desmală. Ferestrele ovală și rotundă constituie deschiderile labirintului spre casa timpanului. Funcționarea lor perfectă (jocul ferestrelor) este foarte importantă în mecanismul audiției. Vestibulul osos conține în interiorul său două formațiuni membranoase, utricula şi sacula. Sacula este în legătură cu melcul membranos prin ductus reunieus a lui Henle şi cu utricula prin ductulutriculosacular în care se deschide canalul endolimfatic.

Canalele semicirculare sunt în număr de trei şi sunt denumite după orientarea lor față de vestibul: lateral, superior şi posterior. Ele descriu mai mult decât un semicerc, cu ambele extremități deschizându-se pe peretele posterosuperior al vestibulului. Câte o extremitate este ampulară, deci mai largă, iar cealaltă este neampulară, având acela şi diametru cu restul canalului.

Page 8: ca z otita

8

Extremitățile ampulare ale celor trei canale şi extremitatea neampulară a canalului semicircular lateral se deschid izolat în vestibul, pe când extremitățile neampulare ale canalelor semicirculare superior şi posterior au o deschidere comună.

La nivelul utriculei şi saculei seaflă maculele statice. Acestea sunt formate din celule senzoriale ciliate, înconjurate de celule de susținere şi acoperite de o masă gelatinoasă mucopolizaharidică, la suprafața căreia se găsesc cristale de carbonat de calciu sau otholiți. Ele reprezintă receptorii accelerației liniare. În ampulele canalelor semicirculare membranoase se află crestele ampulare.

Acestea conțin celulele senzoriale ale căror cili formează împreună cu o substanță gelatinoasă, cupula. Aceasta are o formă de pensulă care ajunge până la tavanul ampulei, constituind un perete despărțitor mobil în calea curentului endolimfatic. Excitantul specific al crestelor ampulare este accelerația unghiulară.

Cohleea are o formă conică şi este plasată aproape orizontal în fața vestibulului, cu cupola orientată lateral şi anterior spre peretele labirintic al casei şi cu baza corespunzând fundului conductului auditiv intern. Ea este formată din canalul cohlear, un tub rulat de două ori şi jumătate în jurul unui ax central numit modiol sau columelă. De pe modiol este proiectată lamina spirală osoasă, în continuarea căreia se află membrana bazilară, care se întinde până la peretele extern al tubului cohlear. Acestea împart lumenul tubului în două etaje: superior, rampa vestibulară, corespunzând ferestrei ovale şi inferior, rampa timpanică, deschizându-se în fereastra rotundă. Aceste două rampe comunică între ele la vârful melcului, printr-un orificiu numit helicotremă.

Page 9: ca z otita

9

Organul lui Corti este format din celule senzoriale și celule de susținere și este situat pe membrana bazilară. Celulele de susținere sunt reprezentate de către pilierii lui Corti, celulele Deiters, Hensen și Claudius. Pilierii lui Corti (intern și extern) alcătuiesc două șiruri de celule epiteliale înalte, înclinate unele către celelalte și articulate la nivelul polului superior. Ele delimitează împreună cu membrana bazilară un spațiu numit tunelul lui Corti care conține cortilimfă.

Sângele venos drenează în jugulară internă prin vena apeductului melcului și sinusul pietros superior. Caile acusticovestibulare

Căile acustice sunt reprezentate de către totalitatea conexiunilor nervoase, situate de-a lungul legaturii dintre organul periferic al auzului și centrii auditivi corticali. Celulele bipolare ale protoneuronului căii auditive formeaza ganglionul spiral, situat în columela cohleei. Axonii lor distali conecteaza ganglionul cu receptorii, iar axonii proximali formează nervul cohlear și se îndreaptă spre nucleii cohleari din trunchiul cerebral. În nucleul cohlear dorsal, căile se despart: 90% dintre fibre se încrucisează cu cele din partea opusă, iar 10% au, în continuare, un traiect ipsilateral. Separat de acestea, se diferențiază o cale rapidă, saraca în sinapse, care duce direct la coliculul cvadrigemen inferior. În nucleul olivar superior sunt comparate informațiile sosite de la ambele urechi.

În coliculul cvadrigemen inferior, calea rapidă se reîntâlnește cu cea lentă. De la corpul geniculat medial, radiațiile auditive se îndreaptă spre cortexul auditiv (circumvoluția lui Heschl din lobul temporar).

Căile vestibulare îsi au protoneuronul la nivelul ganglionului lui Scarpa din fundul CAI. Axonii proximali ai acestor neuroni bipolari formează componența vestibulară a nervului auditiv și fac sinapsa la nivelul celor trei nuclei vestibulari (superior, medial si inferior) din porțiunea superioara a bulbului. Acesti nuclei prezintă diferite legături cu măduva spinării (tractul vestibulo-spinal), cu cerebelul (fasciculul vestibulocerebelos), cu nucleii nervilor oculomotori (fasciculul vestibulomezencefalic) și cu nucleii bulbari ai vagului.

Page 10: ca z otita

10

NOTIUNI DE FIZIOLOGIE ALE AUZULUI

Urechea externă și urechea medie realizează transportul undei sonore sau transmisia, la

nivelul cohleei se realizează dispersia sunetului, iar celulele senzoriale constituie organul de transformare a vibratiilor sonore în influx nervos.

Transportul undei sonore (transmisia)

Pavilionul dirijează și concentrează spre timpan vibrațiile venite din diferite direcții. El are rol în localizarea în spațiu a sunetelor. Conductul auditiv extern, prin efectul de rezonanță, determina o scădere a pragului auditiv, mai ales pe frecventele conversaționale. Sistemul timpanoosicular are rolul de a transmite undele sonore dintr-un mediu gazos (aer) într-un mediu lichidian (peri și endolimfa). Diferenta de densitate dintre ele și inerția lanțului osicular (impedanta) consumă o parte din energia sunetului. Aceasta se compensează însă datorită raportului dintre suprafața mare a timpanului și suprafața redusă a ferestrei ovale. Acest fapt determina o concentrare a vibratiilor sonore și o creștere a intensității cu aproximativ 25 dB.

Transmisia osoasă se realizează prin vibrația oaselor capului, energia sonoră transmițându-se prin capsula labirintică.

Impedanța (rezistența acustică) a urechii medii poate crește prin contracția celor 2 mușchi ai casei timpanului, care acționeaza sinergic. Astfel, la un sunet puternic, mușchii tensor tympani si stapedius se contractă reflex, determinând o rigidizare a sistemului timpanoosicular (reflex stapedian).

Una dintre condițiile principale ale unei bune transmisii sonore este o mobilitate maximă a membranei timpanice, realizată prin egalizarea presiunii din urechea medie cu cea din C.A.E. Acest lucru se realizează printr-o trompa auditivă functională.

Dispersia undei sonore La nivelul cohleei se relizează analiza mecanică a frecvențelor sonore. Vibrațiile periodice

ale platinei în fereastra ovală se transformă în vibrații aperiodice sub forma unui val migrator la nivelul membranei bazilare.

Lichidele labirintice fiind necompresibile, mișcarea platinei realizează o dislocare de volum cu o mișcare în acelasi sens a membranei ferestrei ovale (jocul ferestrelor). Aceasta dislocare determină, la nivelul peretelui despărțitor dintre rampa vestibulară și rampa timpanică, aparitia unui val migrator înspre helicotrema. Acesta realizează o vibrație aperiodică, lungimea de undă devenind din ce în ce mai scurtă, iar amplitudinea crescând până la atingerea unui maxim, după care scade brusc la zero și valul se stinge.

În zona maximului de amplitudine se produce o forfecare a cililor celulelor senzoriale pe membrane tectoria, cu excitarea lor. Zona maximului de amplitudine este întotdeauna aceeași pentru o anume frecvență.

Transformarea stimulului mecanic în energie bioelectrică

Transformarea stimulului mecanic în energie bioelectrică se realizează la nivelul celulelor senzoriale.

Stria vasculară încarcă pozitiv endolimfa, având rol de sursa de energie, iar celulele senzoriale se comportă ca o rezistența variabilă. Stimularea mecanică a cililor, de către membrană tectoria, determină depolarizarea lor. De îndată ce este depășită o anumită valoare de prag, se declanșează un potențial de acțiune, care urmează legea „totul sau nimic“ și se propagă prin neuronul aferent. O intensitate crescută a sunetului determină o excitare puternică a celulelor senzoriale, cu o depolarizare mai frecventă a acestora,crescând numărul potențialelor de acțiune. Se realizează, astfel, codificarea intensității sunetului prin modulare în frecvență. Codificarea frecventelor la nivel cohlear este transmisă central, datorită tonotopiei fibrelor nervoase. Legătura punct cu punct, dintre celulele senzoriale si neuroni, face ca fiecarui neuron să-i corespundă o anumită frecvență.

Page 11: ca z otita

11

NOTIUNI DE FIZIOLOGIE A SISTEMULUI VESTIBULAR

Aparatul vestibular, împreună cu analizatorii vizuali și kinestezici concura la menținerea

echilibrului static și dinamic și la orientarea în spatiu a individului. Funcțiile principale ale sistemului vestibular sunt:

– informarea sistemului nervos central despre acțiunea fortțelor de accelerație lineară și unghiulară; – coordonarea diferitelor mișcări complexe ale corpului prin controlul continuu al tonusului musculaturii scheletice.

Forța gravitațională care actionează asupra corpului determină o descărcare constantă de potențiale de acțiune, la nivelul căilor vestibulare, numită și activitate de repaus. Pe acest fond de excitație permanenta intervin excitațiile intermitente produse de diferitele mișcări. Ele determină o creștere a frecvenței de descărcare a potențialelor (depolarizare) sau o scădere a acestora (hiperpolarizare). Se poate spune că sistemul vestibular actionează printr-un mecanism de modulare a activitătii de repaus. Macula utriculară, situată orizontal și macula saculară, orientată vertical, sunt influențate de către accelerația lineară și forța gravitațională.

Excitantul specific al crestelor ampulare este acceleratia unghiulara. Aceasta determină o mișcare a endolimfei în canale semicirculare aflate în planul ei de acțiune. Curentul endolimfatic produce flexia cupulei, realizând o stimulare a receptorilor la acest nivel. Stimularea este întotdeauna bilaterală. Un curent endolimfatic utriculipet determină o creștere a activității de repaus (depolarizare), de o parte, în timp ce un curent endolimfatic utriculifug, de partea opusă, realizează o scădere a acesteia (hiperpolarizare). Acest fapt este valabil numai pentru cele doua canale semicirculare orizontale, canalele cel mai des stimulate. În cazul canalelor semicirculare verticale situația este inversă. Datorită legăturilor multiple ale nucleilor vestibulari cu alti centri nervosi, se realizează diferite fenomene reflexe.

Reflexul vestibuloocular contribuie la stabilirea imaginii câmpului vizual pe retină în cursul miscărilor capului. Se realizează, astfel, o mișcare reflexă a globilor oculari, cu aceeasi viteză, dar în sens opus față de mișcarea capului (secusă lentă nistagmusului). Aceasta preîntâmpină o stergere a câmpului vizual de pe retina și permite mentinerea unei vederi clare pe parcursul diferitelor mișcări. Urmează o mișcare reflexă rapidă și în sens contrar de revenire la poziția inițială a globilor oculari, imaginea noului câmp vizual proiectându-se acum pe retină (secusă rapidă a nistagmusului). Acest reflex vestibuloocular stă la baza apariției nistagmusului vestibular. Acesta se definește ca o mișcare ritmică simultană, a globilor oculari, alcătuită dintr-o secusă lentă de origine periferică, vestibulară, îndreptată spre labirintul hipovalent și o secusă rapidă, de origine reacțional-centrală, îndreptată în sens contrar. Nistagmusul apare datorită diferentelor de tonicitate ale mușchilor oculomotori, determinate de disfuncția unuia dintre labirinte. Când labirintele functionează normal și informațiile lor corespund cu cele venite pe canalele vizual și kinestezic, apare senzația subiectivă de echilibru. În cazul în care apare o dereglare la nivel vestibular, informațiile devin contradictorii, aparând senzația de vertij și nistagmusul. Vertijul se definește ca senzația de deplasare a obiectelor în jurul persoanei sau a persoanei față de obiectele din jur, deplasare care se face în direcția labirintului hipervalent.

Conexiunea nucleilor vestibulari cu cei vagali determină apariția fenomenelor vegetative (grețuri, vărsături, paloare, transpirații reci) în timpul crizelor vertiginoase. Reflexele vestibulospinale contribuie la menținerea stabilității corpului în timpul diferitelor mișcări.

Page 12: ca z otita

12

CAPITOUL II PREZENTAREA GENERALĂ A BOLII

Page 13: ca z otita

13

Otita medie supurată

Definiție: Otita medie supurată sau acută reprezintă inflamația acuta a mucoasei casei timpanului și trompei lui Eustachio, de etiologie bacteriană sau virală, cu debut rapid și tablou clinic zgomotos, ale cărei manifestări caracteristice sunt otalgia, febra și otoreea purulentă.

Etiologie: poate fi diferită în functie de grupa de vârstă si starea anterioară de sănătate.

Astfel, în perioada neonatală, cel mai des sunt implicate bacteriile G- , Escherichia coli, Enterococcus species și Streptococcus pyogenes de grup B.

Cei mai comuni agenți patogeni ale urechii medii sunt: - Streptococcus pneumoniae(30 - 50% din cazuri), este cel mai frecvent agent etiologic implicat în otita medie supurată și alte infecții bacteriene invazive la copii de toate grupele de vârstă; - Haemophilus influenzae (15 - 25%), apare mai frecvent la copiii predispuși la otită, la copiii mai mari și la adulții care au beneficiat de vaccin antipneumococic; - Moraxella(branhamella) catarrhalis (7 - 23%), - Streptococcus pyogenes (aprox.13%). Este mai rar întânlit și dă manifestări clinice grave caracterizate prin necroza membranei timpanice, a osicioarelor, a periostului, mucoasei timpanice si celulelor mastoidiene aerate, cu pierderea completă a vascularizației normale, toate acestea ducând la pierderea auzului conductive și uneori a celui sensorial fără sanse de vindecare completă. Clasificare: Se descriu două forme clinice de boală: - forma catarală (congestivă, seroasă); - forma supurată. - acută; - cronică. Otita medie catarală (congestivă, seroasă) se manifestă înca din perioada infecției virotice a rinofaringelui, cele mai multe dintre simptome surapunându-se și confundându-se cu cele ale bolii primitive (febră, modificarea stării generale). Sensibilitatea otică este greu de pus în evidență la copilul mic, fiind sugerată de agitatie (îsi freacă capul de pernă), somn agitat plânge. Semnul Vacher (compresiune dureroasă pe tragus) are valoare orientativă. La examenul otoscopic se observă un timpan congestionat, iar la paracenteză apare sânge sau puțină serozitate. De obicei, boala urmează cursul infecției rinofaringiene și se vindecă odată cu ea. Alteori, poate evolua către supurația urechii medii. Otita medie supurată este consecința (complicația) unei infecții acute, obișnuit virale, a căilor respiratorii superioare. Frecvența este mai mare la vârstele mici, în anotimpurile reci, la distrofici și diatezici. Otita medie supurată acută apare de asemenea după ă rinofaringită, dar la un interval oarecare după stingerea catarului acut sau continuând evoluția unei otite catarale. Are un debut cu sindrom clinic infecțios solemn, întreaga simptomatologie ameliorându-se odată cu drenarea spomtană sau după paracenteză a urechii medii. Otita medie supurată cronică are un tablou clinic mai puțin semnificativ: prezența constantă a secreției purulente auriculară, uneori urât mirositoare, cu un anumit grad de hipoacuzie.

Page 14: ca z otita

14

Simptomatologie:

- otalgie. - febra, dar poate evolua și fara febra. - infecție respiratorie acută. - micsorarea auzului. - otoree dacă timpanul este perforat. - mobilitatea timpanului micșorată. - timpanul bombat, opac, galbui sau inflamat. - semnul Vacher (tragus dureros) are valoare doar orientativă (istorică). - OAM la sugar. - poate fi asimptomatică în primele luni de viața. - iritabilitatea copilului poate fi unicul indicator al otitei. - timpanul bombat, opac, galbui sau inflamat; prezența doar a hiperemiei timpanului nu este semn concludent. - secreția care se scurge din ureche este subțire și galbenă. Dacă secreția conține și sânge asta denotă faptul că timpanul s-a rupt.

Diagnostic:

1. Diagnosticul pozitiv: se pune în urma examenului obiectiv al pacientului și al anamnezei. Deși este o afecțiune frecvent întâlnită, diagnosticul otitei medii supurate ridică uneori probleme prin simptomele sale, uneori nespecifice. Datorita acestui fapt, de-a lungul timpului s-au inventat diferite instrumente și metode prin intermediul cărora diagnosticul de otită medie supurată să fie unul de certitudine. 2. Diagnosticul paraclinic: în prezent sunt utilizate următoarele categorii de investigatii otice: - teste speciale reprezentate de: otoscopia pneumatica, timpanometria, reflexometria acustică, nazofaringoscopia. - investigații imagistice: timpanoscopia, radiografia apofizelor mastoidiene, CT și IRM (RMN). - procedee diagnostice: timpanocenteza și miringotomia. - examene de laborator: hemograma arată leucocitoză, cu inversarea raportului limfocite/polinucleare și chiar polinucleoză neutrofilă accentuată. Apariția leucocitozei spre sfârșitul bolii, însoțită de dispariția eozinofilelor semnalează apariția complicațiilor. În cazul unei etiologii bacteriene VSH-ul va fi crescut. Din secrețiile otice se realizează culturi (pentru punerea în evidență a agentului etiologic) și antibiograma (pentru testarea sensibilității bacteriilor descoperite la diverse antibiotice). 3. Diagnosticul diferential: În stabilirea diagnosticului de otita medie acuta supurata trebuiesc îndepărtate următoarele suspiciuni de diagnostic: - otita externă; - otita cronică acutizată; - mastoidita; - traumatisme ale urechii ; - afectarea articulatiei temporo-mandibulare; - rinofaringita acută, sinuzită; - adenoidita acută - corpi străini în conductul auditiv extern; - lichid restant după o spălătură a urechii; - dureri dentare; - trauma datorată schimbării bruste a presiunii barometrice (barotrauma).

Page 15: ca z otita

15

Tratament:

Tratamentul otitei medii supurate poate fi medical (cu antibiotice și medicație simptomatică)

sau chirurgical (timpanocenteză sau miringotomoie).

- administrarea de antibioce uneori în asociere, alegerea se face în funcție de gravitate și de antibiogramă: - Penicilina G în doze de 100 000 – 200 000 u./kg. corp /zi, în asocire cu un alt antibiotoc cu spectru larg cu administrate intramusculară: Kanamicină 15- 20 mg/kg corp /zi sau cu Gentamicina, Ampicilină eventual in asociere cu Cloxacilină.

- adminstrarea antibioticelor se aplică timp de 5 - 7 – 10 zile în funcție de evoluție și antibiotic. Este bine ca tratamentul cu antibiotice să fie concomitent cu cel local.

Tratamentul local: - constă în paracentezarea atât a timpanelor neperforate cât și cele perforate spontan care

nu asigură o drenare suficientă. După parecenteză se lasă în conductul auditiv meșe sterile, uscate, care se schimba de către medicul specialist dată sau de două ori pe zi, sau se fac spălături auriculare de 3 – 4 ori pe zi cu apă oxigenată, solutie bicarbonată 22‰ sau altă soluție slab antiseptică (rivanol 0,5- 1‰).

- în formele catarale sau congestionale, în care nu se practică paracenteza se fac

instilații auriculare calde cu soluție de glicerină boricată 4% și se aplică căldura pe pavilionul urechii. Dezobstruarea și dezinfecția nasului (protargol 1%) câte 1- 2 picături în fiecare nară de 4-5 ori pe zi este utilă.

Tratamentul dietetic: - constă în reducerea cantitativă a aportului alimentar și sporirea cantităților de lichide pentru a

menaja toleranța digestivă. Această măsură va fi aplicată pe perioada stării febrile.

Page 16: ca z otita

16

Evoluție: este împărțită în 3 perioade după cum urmează: - stadiul 1, cu o durată de câteva ore pâna la 6 - 8 zile - se termina cu perforația spontană sau paracenteza terapeutică; - stadiul al 2 lea , cu o durată de 2 săptămâni - stadiul supuratiei propriu-zise; - stadiul al 3 lea, cu durată de 1 săptămână - era procesul de vindecare.

Complicațiile otitei medii supurate pot fi clasificate astfel:

I. Complicatii supurative:

1. locale sau intratemporale: - perforatia membranei timpanice; - mastoidita coalescenta acuta; - labirintita acuta; - otita acuta necrotica; - paralizia nervului facial de partea afectata, - pietrosita (inflamatia celulelor vârfului piramidei osului temporal - otoantrita la sugar - otomastoidita la copilul mai mare

2. de vecinătate sau intracraniene: - meningita otogena - abces cerebral - abces subarahnoidian - abces subdural - abces epidural - empiem subdural - tromboza sinusului sigmoid - encefalita - hidrocefalie 3. la distanta sau sistemice: - bacteriemie - artrita septica - endocardita bacteriana - bronhopneumonie - dispepsie - pielonefrita

II. Complicatiile nesupurative ale otitei medii supurate sunt reprezentate de diminuarea

auzului (consecința a timpanosclerozei și a discontinuității osiculare).Ca urmare a diminuării auzului

pot aparea tulburari de vorbire. Complicațiile posibile ale otitei medii supurate (în special cele

supuative intracraniene) reprezintă unul din elementele ce conferă gravitatea otitei.

Page 17: ca z otita

17

CAPITOLUL III

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA PACIENTULUI

Page 18: ca z otita

18

Pregătirea pacientului pentru investigaţi

Una din sarcinile importante ale asistentei medicale este colaborarea şi examinarea clinică a bolnavului. Participarea acesteia este o datorie sau o obligaţie profesională.

Pentru aceasta, asistenta trebuie să țină cont de următoarele sarcini:

- să pregătească fizic şi psihic pacientul; - să pregătească materialele şi instrumentele necesare examinării; - să asigure condiţiile de desfăşurare a examinării; - să pregătească documentele medicale (fișa de consultaţii, foaia de observaţie clinică, rezultatele examinării); - asigură iluminaţia necesară examinării unor cavităţi naturale a organismului; - fereşte pacientul de traumatisme, curenţi de aer; - asigură liniştea necesară desfăşurării examenului; - pregăteşte produse biologice ale pacientului, pentru a le arata medicului la vizită.

Examinările de laborator efectuate produselor biologice şi patologice le trece în fisele de observaţie. Completează simptomatologiile bolilor cu elemente obiective, exprimând modificările apărute în morfologia, fiziologia şi biochimia organismului. Aceste elemente confirmă sau infirmă diagnosticul clinic, reflectă evoluţia bolii şi eficacitatea tratamentului, confirmă vindecarea sau semnalează apariţia unor complicaţii.

Utilitatea și obiectivitatea examinărilor de laborator depind de modul de recoltare al produselor care se analizează şi de modul cum se efectuează examenul de laborator.

Recoltarea produselor este efectuată de asistenta medicală care trebuie să respecte următoarele norme generale:

- orarul recoltărilor; - efectuează pregătirea fizică şi psihică a pacientului; - pregătirea instrumentarului şi a materialelor necesare pentru recoltare; - tehnica de recoltare propiu-zisă; - completarea buletinului de trimitere la laborator și etichetarea produselor recoltate; - păstrarea și transportul în condiţii optime a produselor recoltate. Efectuarea pregătirii psihice a bolnavului constă în instruirea acestuia privind

comportamentul sau în timpul recoltării, colaborarea sa pentru reuşita tehnicii. Pacientul este pregătit fizic printr-un regim alimentar, repaus la pat, asezându-l într-o anumită poziţie în funcţie de recoltarea ce se va efectua. Afecţiuni în sfera O.R.L

– bolnavii cu astfel de afecţiuni , prezintă unele particularităţi în ceea ce priveşte îngrijirea lor.

– Saloanele vor fi bine aerisite, liniştite( cei cu afecţiuni otice suportă mai greu zgomotele) iar organele interesate vor fi bine îngrijite, cu respectarea riguroasă a igienei.

– În cazul în care pavilionul urechii este interesat, asistenta medicală îl va şterge cu tampoane sterile de vată uscate sau înmuiate în alcool sau în apă oxigenată. Nu se va folosi în niciun caz tinctura de iod.

– În cazul prezenţei cerumenului, acesta va fi îndepărtat prin spălătură auriculară. – Atunci când sunt prezente secreţii purulente la nivelul urechii, asistenta medicală va face

recotări pentru frotiuri şi medii de cultură, în vederea identificării germenilor cauzali şi a antibiogramei.

– Se vor aplica comprese local cu scop antiinflamator şi analgezic. Îmbolnăvirile urechii interne sunt însoţite adesea de sindroame vertiginoase, caracterizate prin apariţia de greţuri, vărsături, transpiraţii, tulburări de mers şi hipotensiune arterială.

– La indicaţia medicului asistenta medicală va efectua tratament cu tranchilizante, sedative, diuretice, antialergice, neuroleptice, antiinflamatorii şi antiemetice, sub formă injectabilă, de supozitoare sau perfuzii.

Page 19: ca z otita

19

Explorarea funcțională a analizatorului acustico- vestibular Examenul auzului:

Examenul funcției auditive se face în scopul stabilirii capacității auditive și a sediului topografic al leziunii.

În acest sens se practică urmatoarele examinări: - acumetria fonică: se folosește vocea; - acumetria instrumentală: se folosesc ceasul, acumetrele și mai ales diapazoanele; - acumetria cu aparat. Pregatirea pacientului pentrru acumetria fonică

Definitie: acumetria fonică este o explorare funcțională a capacității auditive folosindu-se vocea. Prin această metodă se măsoară distanța la care urechea percepe distinct, în mod clar, vocea șoptită. Etape de execuție: asigurarea condițiilor de examinare și pregătirea bolnavului:

- bolnavul este adus intr-o încapere cu izolare fonică; - așezăm pacientul pe un scaun, în profil, cu urechea de examinat spre direcția

examinatorului la distanță de 6 m. Execuție: - se execută o otoscopie (inspecție – să nu fie dop de cerumen);

- urechea sănătoasă este astupată cu mâna cealaltă; - examinatorul pronunță cu voce șoptită cuvinte bisilabice de tonalitate joasă (noua,

lună); de tonalitate înaltă ( trei, cinci); - dacă pacientul nu aude, examinatotul se apropie progresiv și repetă cuvintele; - se notează distanța la care pacientul aude cuvintele;

Interpretare: - vocea șoptită se aude în mod normal de la distanța de 6m; - vocea de conversație se aude în mod normal de la 20 m - cu cât vocea nu se aude decât sub 5 m înseamnă că este o surditate ușoară; - când nu se aude sub 1 m vorbim de o surditate accentuată.

Observație: prin această metodă nu se poate defini tipul de surditate, ci numai gradul acesteia. Pregătirea pacientului pentru acumetria instrumentală

Se efectueză o serie de probe ci diapazoanele pentru a face diagnosticul diferențial între surditate și tipul de transmisie și cea de tip percepție (proba Rinne, proba Schwabach, proba Weber). Pentru examinare, diapazonul se pune în vibrație strângând între police și index extremitatea liberă a celor două ramuri ale diapazonului și eliberându-se brusc (ca o pișcătură).

Diapazonul pensat cu degetele se pune în vibrație în fața pavilionului urechii (proba Rinne), pe mastoidă (proba Schwabach), și pe vertex (proba Weber). Se compară audiția pe cale obișnuită, aerină (timpanică) cu audiția pe cale osoasă și în acest fel se stabilește sediul leziunii, deci și tipul de surditate.

Page 20: ca z otita

20

Pregatirea pacientului pentru audiometrie Este o metodă modernă prin care se stabilește tipul de surditate și gradul deficienței

audutive. Se efectueză cu audiometrul prin care se înregistrează grafic pierderile auditive pe frecvențe pe scara tonală. Audiometrele au posibilitatea de a înregistra pe cale aeriană, intensități până la 110 decibeli. Astfel se obțin diferite curbe audiometrice. Examenul funcției de echilibru: Funcția de echilibru se controlează prin semne spontane vestibulare și probe provocate. Semne spontane:

- nistagmusul spontan (mișcarea ritmică a globilor oculari, care poate fi orizontală, pe verticală sau rotatorie).

- proba brațelor întinse ( pacientul trebuie să țină brațele întinse, în poziție fixă, timp de două minute, cu ochii închiși). În cazul unei alterări funcționale brațele deviză pe partea labirintului în hipoacuzie.

- proba Romberg (când bolnavul stă în poziție verticală, cu brațele lipite de corp și picioarele apropiate, cu ochii închiși). există trei posibilități: poziția capului nu deviază (normal), deviază în stânga sau în partea dreaptă.

- proba mersului în stea (Weil – babinsky): bolnavul este legat la ochii și este pus să facă cinci pași înainte și cinci pași înapoi într-o direcție indicată. Dacă există o leziune labirintică, bonavul, în loc să urmeze o linie dreaptă, va devia progresiv spre labirintul în hipofuncție.

Semnele provocate: - proba calorică ( irigația timpanului cu apă caldă de 40˚C și apă rece de 25˚C se

urmăresc nistagmusul și celelalte reacții vestibulare); - proba rotatorie (bolnavul este așezat pe un scaun rotator care se învâetește cu 10 turații

în 20 secunde, apoi se oprește brusc: se măsoară durata nistagmusului, care în mode normal este de 10- 20 secunde);

- proba pneumatică cercetează nistagmusul prin compresiunea și decompresiunea cu un duș de aer cu para Politzer a labirintului membranos, în cazul unei fistule labirintice;

- proba electrică se face cu un curent electric continuu de o intensitate mică. Doi electrozi înveliți în tifon se aplică unul pe tragus și al doilea celalalt tragus. La trecerea curentului electric, de la un pol la altul, la un individ normal se constată deviația capului întotdeauna spre polul pozitiv.

Page 21: ca z otita

21

Otoscopia pneumatică

Este procedură standard în diagnosticarea otitei medii supurate, deoarece permite evaluarea mobilității, colorației, gradului de transparență și a integrității membranei timpanice, adică exact a factorilor care prezintă modificările esentiale în otita medie supurată.

În mod fiziologic membrana timpanică are poziție neutră (nici retractată, nici bombată), culoare gri-sidefat, este transparentă și răspunde vioi la presiune pozitivă sau negativă, oferind dovada unui spațiu plin cu aer în spatele ei. . Astfel în faza preproliferativă a otitei medii, examenul otoscopic arată congestia difuză a membranei timpanice care are culoare rosie, cu vascularizație abundentă de-a lungul mânerului ciocanului, a membranei Schrapnell și chiar a tegumentelor din jurul inserției timpanice. Tabloul otoscopic în faza supurativă este: conductul auditiv extern este plin cu secreții, la început cu aspect sero-sanguinolent, mai târziu sero-purulent, apoi purulent, de colorație galben-verzuie, nemirositoare. Cantitatea secreției este variabilă: uneori este abundentă încât trece prin pansament murdărind perna, alteori este redusă. Cantitatea puroiului depinde de natura germenului patogen și de întinderea procesului lezional. Prinderea concomitentă a întregului bloc mastoidian, maăeste în mod considerabil cantitatea de puroi.

Timpanometria

Timpanometria estimează presiunea din urechea medie prin măsurarea impedanței electroacustice. Vârful instrumetului se introduce în ureche, se modifică presiunea aerului în interiorul urechii și apoi se măsoară răspunsul timpanului.

Timpanometria facilitează diferențierea unei otite supurate rapid și complet de o otită în care exudatul persistă, chiar asimptomatic, situație în care pacientul trebuie reexaminat. Fără timpanometrie există tendința de a supraextima vindecarea unei otite medii supurate.

Timpanocenteza

Reprezintă punctionarea membranei timpanice cu un ac, de obicei în cadranul postero-inferior (sau antero-inferior) și aspirarea conținutului casei timpanului. În general timpanocenteza se efectuează fără anestezie după sterilizarea conductului auditiv cu alcool izopropilic și betadine. Se aspiră continutul urechii medii într-o seringă sterilă pentru a identifica microbii și particularitățile lor.

Pregătirea pacientului pentru Tomografia Computerizată T.C

Nu sunt necesare pregătiri deosebite cu câteva excepții - la sosirea pacientului i se va înmâna un formular prin care își va exprima acordul cu

privire la efectuarea investigației și ia la cunoștință atât beneficiile cât și riscurile acesteia. - pacientul este rugat să prezinte toate documentele medicale pe care le posedă;

- i se va explica pacientului cum va decurge examinarea și se informează asupra necesității acesteia;

- va fi rugat sa îndepărteze orice element metalic aflat in zona examinării (bijuterie); pacientul va fi ajutat să se așeze pe masa de examinare, care se va deplasa în interiorul tomografului;

- roagă pacientul să rămână nemișcat și să respecte comenzile pe care le va primi prin interfon;

- la sfârșitul investigației pacientul este ajutat să se îmbrace și poate pleca acasă, în cazul administrării substanței de contrast sfătuim pacientul sa consume multe lichide pentru eliminarea rapidă a substanței de contrast;

- rezultatul i se va comunica in 1- 2 zile medicului curant sau pacientului.

Page 22: ca z otita

22

CAPITOUL IV

EDUCAŢIE PENTRU SǍNǍTATE

Page 23: ca z otita

23

Profilaxie și prevenţie

Măsurile generale de prevenție a apariției otitei medii supurate sunt:

- evitarea pe cât posibil a instalării inflamației căilor aeriene superioare la copil; dacă totuși

copilul dezvoltă o astfel de infecție - tratarea corespunzătoare a ei;

- se recomandă "calirea copilului";

- se recomandă alimentarea naturală a sugarilor (de preferat alaptarea la sân să se facă în

pozitie verticală);

- evitarea expunerii copiilor la fumul de țigară;

- evitarea pătrunderii apei în urechi;

- în general, se încearcă îndepărtarea tuturor factorilor favorizanți pentru apariția unei otite

medii supurate.

- spălatul mâinilor. Spălând mâinile căt mai des se previne răspândirea infecției prin

distrugerea germenilor

- vaccinarea copilului. Efectuarea vaccinurilor curente nu previne în mod special apariția

infecțiilor la ureche. Cu toate acestea, administrarea vaccinurilor poate prevenii îmbolnăvirea

cu Haemophilus influenzae (Hib) și virusurile gripale care adesea pot determina infecții ale

urechii. Copilul trebuie vaccinat corespunzator vârstei conform unui program național de

imunizări.

- evitarea colectivităților mari de copii. Cu cât colectivitatea de copii este mai mică contactul

cu alți copii este mai mic și riscul de a contacta bacterii sau virusuri este scăzut. Copiii se pot

infecta cu bacterii rezistente la antibiotice de la alti copii din colectivitate

- evitarea folosirii suzetei. Părinții ar trebui să dezobișnuiască copiii de folosirea suzetei

înaintea vârstei de 6 luni. Copiii care folosesc suzeta peste vârsta de 12 luni sunt mai

predispusi să dezvolte infectii ale urechii.

Page 24: ca z otita

24

CAPITOUL V

FIŞE TEHNICE

Page 25: ca z otita

25

Reguli generale de administrare a medicamentelor:

1. Respectarea medicamentului prescris.

2. Identificarea medicamentelor de administrat – asistenta trebuie să cunoască forma de prezentare,

culoarea, mirosul.

3. Verificarea calităţii lor (timp de valabilitate, ambalaj, înscrisuri, aspect, miros, culoare,

integritate).

4. Respectarea căilor de administrare a medicamentelor → obligatorie! Soluţiile uleioase se

administrează strict intramuscular, soluţiile hipertone se administrează strict intravenos.

5. Respectarea orarului de administrare şi a ritmului prescris de medic – unele medicamente se

administrează înainte de masă – pansamentul gastric, altele se administrează în timpul mesei –

fermenţii digestivi, altele după masă – antiemetizante.

6. Respectarea dozei de administrare.

7. Respectarea somnului bolnavului (excepţie fac antibioticele etc.).

8. Evitarea incompatibilităţilor. Prin asociere unele medicamente pot deveni toxice sau dăunătoare.

Nu se asociază histamine cu antihistamine, sulfamide cu acidul paraaminobenzoic, medicamente cu

antidoturile lor. Unele incompatibilităţi sunt căutate (procaina cu adrenalina, morfina cu atropina)

pentru a obţine efectul terapeutic scontat.

9. Servirea bolnavului cu doză unică de medicament.

10. Respectarea succesiunii în administrarea medicamentelor:

tablete, capsule, soluţii, picături, injecţii, ovule, supozitoare.

11. Lămurirea bolnavului asupra medicamentelor prescrise (asistenta trebuie să cunoască indicaţii,

contraindicaţii, incompatibilităţi, efecte secundare).

12. Anunţarea imediată a greşelilor de administrare a medicamentelor.

13. Administrarea imediată a medicamentului desfăcut sau deschis.

14. Respectarea măsurilor de asepsie pentru a preveni infecţiile intraspitaliceşti.

Page 26: ca z otita

26

Administrarea medicamentelor în conductul auditiv extern

Scop: - dezinfecție;

- decongestionarea mucoselor.

Instilația conductului auditiv reprezintă tehnica de adminsitrare a soluțiilor medicamentoase executată de asistentă, cu ajutorul pipetei, sticlei picurator sau cu seringa.

Materiale necesare:

- pipetă,tampoane, comprese sterile; - materiale de protecție: prosop; - soluția medicamentoasă; - tăviță renală.

Pregătirea pacientului:

- psihică: se informează asura necesității tehnicii. - fizică: - se așează pacientul în decubit lateral pe partea sănătoasă și

se protejează în jurul gâtului cu un prosop.

Execuție: - asistenta îsi spală mâinile;

- evacuează secrețiile din conductul auditiv extern cu ajutorul unui tampon de vată;

- pune în evidență cavitatea tracționând pavilionul urechii în sus și înapoi cu mâna stângă;

- instilează numărul de picături recomandate de medic; - sterge cu o compresă sterilă excesul de soluție medicamentoasă.

Îngrijirea ulterioară a pacientului:

- după instilația auriculară se introduce un tampon absorbant în conductul auditiv extern.

Reorganizarea locului de muncă: - pipeta se spală, deseurile se îndepărtează în tavița renală.

Page 27: ca z otita

27

Puncția venoasă Definiție: - reprezintă crearea unei căi de acces într-o venă prin intermediul unui ac de puncție. Scop: • explorator: - recoltarea sângelui pentru examene de laborator biochimice, hematologice, serologice și bacteriologice. •terapeutic: - administrarea unor medicamente sub forma injecței și perfuziei intravenoase;

- recoltarea sângelui în vederea transfuzării sale; - efectuarea transfuziei de sânge sau derivate ale sângelui ; - sângerare 300 – 500 ml în edemul pulmonar acut, hipertensiune arterială.

Locul puncției: - venele de la pica cotului (bazilicală și cefalică), unde se formează un „M” venos prin anastomozarea lor;

- venele antebrațului; - venele de pe fața dorsală a mâinii; - venele subclaviculare; - venele femurale; - venele maleolare interne; - venele jugulare și epicraniene (mai ales la sugar și copilul mic).

Pregătirea puncției: • materiale: - de protecție: - pernă elastică pentru sprijinirea brațului, musama, aleză; - pentru dezinfecția tegumentului tip I ; - instrumentar și materiale sterile: - ace de 25 – 30 mm,diametru 6/10,

7/10, 10/10 mm (în funcție de scop), seringi de capacitate (în funcție de scop), pense, mănuși chirurgicale, tampoane.

- alte materiale: - garou sau bandă Esmarch, eprubete uscate și etichetate, cilindru gradat, fiole cu soluții medicamentoase, soluții perfuzabile, tăvița renală (materialele se vor pregăti în funcție de scopul puncției).

• pacient: - pregătirea psihică: - se informează asupra scopului puncției; - pregătirea fizică: - pentru puncția de la venele brațului, antebrațului; - se așează într-o poziție confortabilă atât pacientul , cât și persoana care execută puncția (decubit dorsal); - se examinează calitatea și starea venelor având grijă ca hainele să nu împiedice circulația de întoarcere la nivelul brațului; - se așează brațul pe perniță și musama, în abductie si extensie maxima; - se dezinfectează tegumentele; - se aplică garoul la o distanta de 7-8 cm deasupra locului puncției, strângându-l astfel încât să oprească circulația venoasă fără a comprima artera; - se recomandă pacientului să strângă pumnul, venele devenind astfel turgescente.

Execuția puncției: Asistenta îmbracă mănușile sterile și se așează vizavi de bolnav: - se fixează vena cu policele mâinii stângi, la 4 - 5 cm sub locul puncției,

exercitând o ușoară compresiune și tracțiune în jos asupra teșuturilor vecine;

- se fixează seringa cu gradațiile în sus, acul atașat cu bizoul în sus, în mâna dreaptă, între police și restul degetelor;

Page 28: ca z otita

28

- se pătrunde cu acul traversând, în ordine, tegumentul – în direcție oblică (unghi de 30 de grade), apoi peretele venos – învingându-se o rezistentă elastică, până când acul înaintează în gol;

- se controlează pătrunderea acului în venă prin aspirație cu seringa; - se continuă tehnica în funcție de scopul puncției venoase: injectarea

medicamentelor, recoltare de sânge, perfuzie. - în caz de sângerare, se prelungește acul de puncție cu un tub de polietilenă

care se introduce în vasul colector, garoul rămânând legat de braț; - se îndepartează staza venoasă după efectuarea tehnicii prin desfacerea

garoului și a pumnului; - se aplică tamponul îmbibat în soluție dezinfectantă la locul de pătrundere

a acului și se retrage acul brusc; - se comprimă locul puncției 1 – 3 minute, brațul fiind în poziție verticală.

Îngrijirea ulterioară a pacientului: - se face toaleta locală a tegumentului;

- se schimbă lenjeria dacă este murdară; - se asigura o poziție comodă in pat; - se supraveghează pacientul.

Reorganizarea locului de muncă.

Recoltarea sângelui

Pentru recoltarea sângelui se folosesc materiale și instrumente în funcţie de scopul pentru care se fac acestea, dar şi de locul unde se va recolta sângele.

Recoltarea sângelui pentru V.S.H.

Asistenta medicala pregăteşte materialele necesare: ● Sterile:

- seringă sterila de 2ml;

- ace sterile ;

- soluţie de Citrat de Na 3,8%;

● Nesterile:

- stativ si pipete Westergreen;

- muşama, eprubete, tăviţe renale, garou, vată, alcool 70˚C

● Pacient: - pregătirea psihică

> i se explică, cu 24 de ore înainte, necesitatea efectuării examinării;

- pregătirea fizică:

> se anunţă pacientul să nu mănânce;

> să păstreze repaus fizic.

Page 29: ca z otita

29

Efectuarea tehnicii - asistenta medicală se spală pe mâini cu apă şi săpun; - îmbracă mănuşile sterile; - aspiră în seringă 0,4ml Citrat de Na 3,8%; - aplică garoul pacientului pentru a pune în evidenţă vena; - puncţioneazǎ vena şi desface garoul; - aspiră sânge 1,6ml ; - retrage acul şi aplică un tampon cu alcool; - introduce amestecul sânge-citrat în eprubetă şi omogenizează lent; - aşează eprubeta în stativ; - îngrijeşte pacientul după puncţie; - pregăteşte produsul pentru laborator, completând buletinul; - etichetează produsul şi-l trimite la laborator; - reorganizează locul de muncă.

Recoltarea sângelui pentru H.L.G.

Recoltarea se face prin puncţie venoasă 1,5 ml de sânge pe cristale E.D.T.A.(acid-etilen-diamino - tetraacetic 1%) 0,5ml.

Recoltarea sângelui pentru:

- uree: 5-10ml sânge prin puncţie venoasă; - creatină: 5-10ml sânge prin puncţie venoasă; - acid uric: 5-10ml sânge prin puncţie venoasă; - glicemie: 2ml sânge/florură Na 4mg prin puncţie venoasă; - fibrinogen: 0,5ml Citrat de Na 3,8%+ 4,5ml sânge prin puncţie venoasă.

Recoltarea în sistem vacutainer se recoltează prin puncţie venoasă cu ajutorul unui ac steril adaptat la holder în eprubete cu dopuri de diferite culori, mărimi diferite.

▪ Materiale: - holder - un tub de material plastic care prezintă, la partea superioară, amboul la care se ataşează acul de puncţie prin înfiletare, iar la partea inferioară două aripioare; - acul de puncţie protejat de carcasa bicoloră; - tuburi vacutainer cu dopuri de diferite culori convenţionale; - materiale necesare puncţiei venoase; ▪ Pacient: - pregătirea psihică : • se anunţă şi i se explică pacientului necesitatea efectuării tehnicii; - pregătirea fizică:

• recoltarea se face dimineaţa, pe nemâncate; • se aşează pacientul în decubit dorsal , confortabil, cu membrul superior în abducţie, extensie și supinaţie.

Page 30: ca z otita

30

Execuţie: - asistenta se spală pe mâini cu apă şi săpun; - îmbracă mănuşile sterile; - verifică banda de siguranţă a acului (integritatea, valabilitatea ); - îndepărtează carcasa de culoare albă a acului prin mişcări de răsucire; - alege locul puncţiei şi îl dezinfectează; - îndepărtează carcasa colorată a acului ; - execută puncţia venoasă: introduce tubul în holder apucând aripioarele cu indexul şi mediul, iar cu policele împinge tubul în holder şi astfel va fi străpunsă diafragma gumată a dopului; după prelevarea sângelui se scoate tubul din holder prin mişcări de împingere asupra aripioarelor laterale şi i se imprimă mişcări uşoare de înclinare – răsucire pentru omogenizarea cu adezivul; se introduce următorul tub; se retrage acul din venă şi se face o compresiune timp de 1 – 3 minute fără a flecta antebraţul pe braţ; - se etichetează eprubetele şi se trimit la laborator; - reorganizarea locului de munca .

Eprubete cu dop MOV Se recolteazǎ HLG . Conţine anticoagulant (E.D.T.A.) Eprubete cu dop NEGRU Se recolteazǎ V.S.H. Conţine anticoagulant (citrat de Na 3,8%) Eprubete cu dop ROŞU Nu conţine anticoagulant Se recolteazǎ analize de Bio - chimie (ex: uree, creatinină, acid uric) Eprubete cu dop BLEU Se recolteazǎ Fibrinogenul. Conţine anticoagulant (citrat de Na 3,8%). Eprubete cu dop GRI Se recolteazǎ Glicemie. Conţine anticoagulant (florură de Na)

Page 31: ca z otita

31

Injecția intramusculară Definiție: - introducerea unei substanțe medicamentoase în mușchii voluminoși lipsiți de trunchiuri importante de vase si nervi prin intermediul unui ac a căror lezare pot provoca accidente. Scop: terapeutic Locul de electie: - regiunea superoexternă a fesei ;

- fața externă a brațului, în mușchiul deltoid; - fața superoexternă a coapsei, în treimea mijlocie.

- cadrul superoextern fesier – rezultă din întretăierea unei linii orizontale, care trece prin marginea superioară a marelui trohanter, până deasupra șanțului interfesier, cu alta verticală perpendiculară pe mijlocul celei orizontale. - cand pacientul este culcat, se caută ca repere punctele Smirnov și Barthhelmy (punctul Smirnov este situat la un lat de deget deasupra și înapoia marelui trohanter; punctul Barthelmy este situat la unirea treimii externe cu cele două treimi interne a unei linii care unește splina iliacă antero-superioară cu extremitatea șanțului interfesier). - când pacientul este în poziție șezând, injecția se poate face în toată regiunea fesieră, deasupra liniei de sprijin. Pregatirea : • materiale : seringă și ace sterile cu diametru de 7/10, 8/10, 9/10 mm, lungimea de 40 – 70 cu bizoul lung; tampon îmbibat cu soluție dezinfectantă; substanța de administrat. • pacient: - psihic: se informează pacientul asupra necesității tehnicii; - fizic: se recomandă pacientului să relaxeze musculatura, se ajută să se așeze comod în poziție decubit ventral, decubit lateral, ortostatism sau șezând (pacienții dispneici); se dezbracă regiunea. Executarea:

- asistenta își spală mâinile și îmbracă mănușile; - dezinfectează locul injecției; - se întinde pielea între indexul și policele mâinii stângii și se înteapă

perpendicular cu rapiditate și siguranță, cu acul montat la seringă; - se verifică poziția acului prin aspirare; - se injectează lent soluția; - se retrage brusc acul cu seringa și se dezinfectează locul. - se masează ușor locul injecției pentru a activa circulația, favorizand

reabsorbția. Îngrijirea ulterioară a pacientului: - se asează în poziție comodă, rămânând în repaos fizic 5 – 10 minute. Reorganizarea locului de muncă. Accidente și incidente:

- durere vie, prin atingerea nervului sciatic sau a unor ramuri ale sale; - paralizia prin lezarea nervului sciatic; - hematom prin lezarea unui vas; - ruperea acului; - supurație aseptică; - embolie, prin injectarea accidentală într-un vas a soluțiilor uleioase.

Page 32: ca z otita

32

Spălatura auriculară

Definiție: prin spălatura auriculară se întelege spălarea conductului auditiv extern prin introducerea unui curent de lichid.

Scop: - terapeutic: - îndepărtarea secrețiilor (puroi, cerumen)

- îndepărtarea corpilor străini ajunși în urechea externă accidental sau voluntar;

- tratamentul otitelor cronice.

Pregătirea materialelor:

- de protecție: două sorțuri de cauciuc, mușama, aleză, prosop. - sterile: - seringă Guyon, vată;

- lichid de spălătura la 37˚C;

- soluție medicamentoasă prescrisă

- soluție de bicarbonat de sodiu 1‰

- nesterile: - masă de tratament, tăviță renală, scaun.

Pregătirea pacientului: - psihic: - se informează pacientul asupra necesitătii tehnicii

- fizic: - în cazul dopului de cerumen,cu 24 de ore înainte se instilează în conductul auditiv extern de 3 ori pe zi soluție de bicarbonat de sodiu în glicerină 1/20.

- în cazul dopului epidermic se instilează soluție de acid salicilic 1% în ulei de vaselină;

- în cazul corpilor străini hidrofili (boabe de legume, cereale) se instilează alcool;

- în cazul insectelor vii se fac instilații cu ulei de vaselină, glicerină sau se aălică un tampon cu alcool cu efect narcotizant;

- pacientul se așează în poziție sezănd pe scaun;

- se protejează cu prosopul și șortul;

- se așează tăvița renală sub pavilionul urechii pacientului care va ține capul înclinat spre tăviță.

Page 33: ca z otita

33

Executie: - asistenta se spala pe mâini și îmbracă șorțul de cauciuc;

- verifică temteratura lichidului de spălătură și încarcă seringa guyon;

- solocită pacientului să deschidă gura (conductul auditiv se lărgește și conținutul patologic se îndepărtează mai usor;

- trage pavilionul urechii în sus și înapoi cu mâna stângă, iar cu dreapta injectează lichidul de spălătură spre peretele postero- superior și asteaptă evacuarea;

- operația se repetă la nevoie;

- se usucă conductul auditiv extern;

- medicul controlează rezultatul spălăturii prin otoscopie;

- se introduce un tampon de vata în conduct;

- se așează pacientul în decubit dorsal 30 – 60 minute;

- se examinează lichidul de spălătură.

Reorganizarea locului de muncă.

Recoltarea secreției otice - se face cu tamponul, sub control vizual (otoscop), din conductul auditiv extern; - flora normală a pavilionului urechii și a conductului auditiv extern este reprezentată de bacteriile ce se întălnesc pe piele; - în etiologia otitei medii se întălnesc stafilococii, streptococi, Haemophylius; - la nou- născuți și copii se întălnesc E.coli Klebsiella, stafilococ, Pseudomonas etc.

Page 34: ca z otita

34

CAPITOLUL VI

STUDIU DE CAZ

Page 35: ca z otita

35

PLAN DE ÎNGRIJIRE AL PACIENTEI F.C. cu Otită medie supurată

1.CULEGEREA DATELOR

Date relativ stabile:

-Numele si prenumele:F.C.

-Vârsta: 15 ani

- Sex: feminin

- Stare civilǎ: ----

- Domiciliu: Albești

- Ocupaţie: elevă

- Naţionalitate: românǎ

- Religie: ortodoxǎ

- Condiţii de viaţǎ: locuieşte cu părinți într-o casă cu 3 camere; în condiţii salubre.

- Obiceiuri: îi place sǎ citeascǎ, sǎ se uite la televizor, să se joace cu copiii.

Elemente fizice :

- RH - pozitiv

- Grupa sanguinǎ - A.II

Date antropometrice :

- greutate - 50 kg

- înǎlţime - 1.61 m

Elemente biografice legate de sǎnǎtate

-Antecedente heredocolaterale - fǎrǎ importanțǎ

-Antecedente personale fiziologice - menarha 14 ani

-Antecedente medicale personale : - apendicectomie la 7 ani, rujeolă, rinofaringite repetate.

Page 36: ca z otita

36

Motivele internǎrii :

- funcții vitale: R= 15 r/min; P= 60 p/min; T.A= 115/60mmHg; T˚= 39˚C.

- otalgie, cefalee ; - febra, transpiraţii, tegumente fierbinţi - infectie respiratorie acuta. - micșorarea auzului ;

- pierdere în greutate;

- perturbarea somnului, oboseală, slăbire fizică, nelinişte;

Probă de sânge Valori biologice de referință /U.M.

Rezultat / U.M.

V.S.H 4- 12 mm 19. mm. H.L.G arată: leucocitoză 4000- 10.0000/ l mm³ 15.000/ l mm³ P.C.R. 6,6- 8,6 g la 100ml 12 g la 100ml

Istoricul bolii :

În urmă cu două zile pacienta a prezentat o stare generală alterată fără niciun motiv. S-a prezentat la camera de gardă cu , cefalee, otalgie, febră, transpiraţii, tegumente fierbinţi, infectie respiratorie acuta, micșorarea auzului, pierdere în greutate, perturbarea somnului, oboseală, slăbire fizică, nelinişte, funcții vitale: R= 15 r/min; P= 60 p/min; T.A= 115/60mmHg; T˚= 39˚C.

Diagnostic medical la internare : otită medie supurată acută Durata internǎrii: 17-27. III .2012

Page 37: ca z otita

37

Plan de îngrijire

INTERVENŢII DIAGNOSTIC DE NURSING

OBIECTIVE

AUTONOME DELEGATE

EVALUARE

1.Incapacitatea de a se dormi şi odihni din cauza dureri

otice manifestată

prin insomnie, agitație.

Pacienta sǎ beneficieze de un somn odihnitor, relaxant în decurs de 8

ore.

- am asigurat un mediu ambiant corespunzǎtor;

- educ pacienta să practice tehnici de relaxare, să facă

exerciții respiratorii câteva minute înainte de

culcare;

- identifică cauza insomnie și face tot

posibilul să o elimine;

- observă și notează calitatea, orarul

somnului, gradul de satisfacere a celorlalte

nevoi;

- observă dacă perioadele de relaxare, de odihnă sunt în rapor

cu necesitățile organismului și munca

depusă;

- am oferit pacientei un pahar cu lapte călduţ, înainte de culcare ;

- am educat pacienta sǎ citeascǎ sau sǎ asculte

muzicǎ înainte de culcare ;

Am administrat la indicația medicului

medicamente : sedative,

anxiolitice

Xanax 1 tb seara

- antialgice: algocalmin 1f

i.m

pacienta doarme

profund, calm în timpul propus;

Page 38: ca z otita

38

INTERVENŢII DIAGNOSTIC DE NURSING

OBIECTIVE

AUTONOME DELEGATE

EVALUARE

2. Alterarea temperaturii

corporale datoritǎ

procesului infecţios

manifestat prin hipertermie,

frisoane

T˚= 39˚C

-pacienta sǎ prezinte

temperaturǎ corporalǎ în

limite normale în

decurs de 1oră

T˚= 36˚C

- am aerisit salonul;

- facem toaleta pacientei menţinând tegumentele curate şi

integre;

- schimbăm lenjeria de pat şi corp de câte

ori este nevoie;

- am aplicat comprese reci pe frunte

împachetări reci, pungă cu gheață ;

- am mǎsurat funcţiile vitale;

- am încǎlzit pacienta cu pǎturi la apariţia

frisoanelor;

- am educat pacienta sǎ consume fructe,

lichide reci;

- am calculat bilanțul ingesta-excreta pe 24

ore;

am administrat la indicația

medicului antitermice şi

antibiotice :paracetamol 3tab

pe zi per os;

Amipicilina 500g la 6 ore i.m

Gentamicina 1 f la 12 ore i.m

-în urma intervenţiilor

pacienta prezintă o

temperatură în limite

fiziologice

T˚= 36˚C

Page 39: ca z otita

39

INTERVENŢII DIAGNOSTIC DE NURSING

OBIECTIVE

AUTONOME DELEGATE

EVALUARE

3. Modificarea stării de bine

datorită transpirațiilor

abundente (diaforeză)

- pacienta să prezinte o

stare de bine, de confort

fizic, în decurs de 4

ore.

- asistenta ajută sau menține

tegumentele pacientului curate și

uscate; - spală tegumentele ori de câte ori este

necesar; - schimbă lenjeria de pat și de corp;

- învață pacienta să poarte șosete din

bumbac (absorbante) și să le schimbe frecvent; - menține igiena

riguroasă a plicilor și a spațiilor interdigitale;

- asigură îmbrăcăminte

ușoară și comodă.

Administrează la inducația medicului medicatie sedativă

pentru liniștirea pacientului Xanax 1tb

- în urma intervenţiilor pacienta nu mai prezintă transpirații

abundente, în timpul propus.

Page 40: ca z otita

40

PLAN DE ÎNGRIJIRE AL PACIENTEI

P.D. cu Otită medie supurată

1.CULEGEREA DATELOR

Date relativ stabile:

-Numele si prenumele:P.D.

-Vârsta: 17 ani

- Sex: feminin

- Stare civilǎ: ----

- Domiciliu: Țăndărei

- Ocupaţie: elevă

- Naţionalitate: românǎ

- Religie: ortodoxǎ

- Condiţii de viaţǎ: locuieşte cu părinți într-o casă cu 4 camere; în condiţii salubre.

- Obiceiuri: îi place sǎ se uite la televizor, merge săptamânal la cursuri de înot.

Elemente fizice :

- RH - pozitiv

- Grupa sanguinǎ - A.BIV

Date antropometrice :

- greutate - 59 kg

- înǎlţime - 1.71 m

Elemente biografice legate de sǎnǎtate

-Antecedente heredocolaterale - fǎrǎ importanțǎ

-Antecedente personale fiziologice - menarha 12 ani

-Antecedente medicale personale : - varicelă, scarlatină, oreion.

Page 41: ca z otita

41

Motivele internǎrii :

- funcții vitale: R= 17 r/min; P= 65 p/min; T.A= 120/70mmHg; T˚= 37˚C. - inflamație a pavilionului urechii, - durere la nivelul urechii(otalgie) care cresc în intensitate la apăsare. - mâncărimi intense și pruruit local Probă de sânge Valori biologice de referință

/U.M. Rezultat / U.M.

V.S.H 4- 12 mm 20. mm. H.L.G arată: leucocitoză 4000- 10.0000/ l mm³ 13.000/ l mm³ P.C.R. 6,6- 8,6 g la 100ml 10 g la 100ml Istoricul bolii : Motivul pentru care bolnavul s-a prezentat la spital au fost inflamație a pavilionului urechii, durere la nivelul urechii(otalgie) care cresc în intensitate la apăsare. Mâncărimi intense și pruruit local, funcții vitale: R= 17 r/min; P= 65 p/min; T.A= 120/70mmHg; T˚= 37˚C

Diagnostic medical la internare : otită medie supurată acută Durata internǎrii: 13-19. II .2012

Page 42: ca z otita

42

INTERVENŢII DIAGNOSTIC DE NURSING

OBIECTIVE

AUTONOME DELEGATE

EVALUARE

1. Comunicare ineficientă senzorială auditivă datorită

procesului infecțios

- pacienta să prezinte o

comunicare adecvată, în decurs de 5

ore.

-

- învață bolnavul tehnicii de relaxare, tehnici de afirmare de sine, tehnici de

comunicare; - asistenta va sta în

fața pacientului când îi va vorbi, îl va privi în ochii și

va adopta o atitudine

decontractantă; - dă posibilitatea bolnavului să își exprime nevoile,

sentimentele, ideile și dorințele sale;

Administrează la inducația medicului

medicatie, antidepresivă,

anxiolitică, tranchilizantă. Xanax 1 tb la

nevoie

- în urma intervenţiilor pacientul își

exprimă sentimentele și a adoptat o

percepție pozitivă față de sine, în

timpul propus.

INTERVENŢII DIAGNOSTIC DE NURSING

OBIECTIVE

AUTONOME DELEGATE

EVALUARE

2. Alterarea starii psihice, manifestată

prin anxietate

- pacienta să fie echilibrată

psihic în decurs de 8

ore.

- asistenta asigura o ambianță în care să

fie respectată intimitatea pacientului;

- încurajează

pacientul să își exprime ceea ce

simte în legatura cu această problemă;

- arată simpatie,

toleranță, răspunde plină de

solicitudine;

Administrează la inducația medicului

medicatie anxiolitică, sedative

Hidroxizin 1 tb seara

- în urma intervenţiilor pacienta este echilibrată psihic, în

decurs de 5 ore.

Page 43: ca z otita

43

INTERVENŢII DIAGNOSTIC DE NURSING

OBIECTIVE

AUTONOME DELEGATE

EVALUARE

3.Vulnerabilitate față de

suprainfectii

- pacienta să beneficieze de un mediu de siguranță

fără accidente și

infecții

- asistenta asigura asigură condiții de

mediu adecvate, pentru a evita pericolele de

accidentare si suprainfectare;

- asigură măsuri de igienă

intraspitalicească: conditii de cazare,

microclimat,alimentație, aprovizionarea cu apă,

îndepartarea rezidurilor, sterilizare, curățenie,

dezinfecție); - urmărește și apreciază

corect potențialul infecțios și

receptivitatea pacientei; - alege proceduri de

investigație și tratament cu risc minim de

infecție; - informează și

stabilește împreună cu pacienta planul de

recuperare a stării de sănătate și crește

rezistența organismului prin imunizări specifice.

Administrează la indicația medicului medicatie

Antibiotică: Ampicilină I.M 500mg la 6ore Gentamicină

I.M 1 f la 12 ore Compex de

vitamine

- în urma intervenţiilor pacienta nu

este vulnerabilă

suprainfecției

Page 44: ca z otita

44

PLAN DE ÎNGRIJIRE AL PACIENTEI

I.E. cu Otită medie supurată

1.CULEGEREA DATELOR

Date relativ stabile:

-Numele si prenumele:I.D.

-Vârsta: 17 ani

- Sex: feminin

- Stare civilǎ: ____

Domiciliu: Țăndărei

- Ocupaţie: elevă

- Naţionalitate: românǎ

- Religie: ortodoxǎ

- Condiţii de viaţǎ: locuieşte cu părinți într-o casă cu 4 camere; în condiţii salubre.

- Obiceiuri: îi place sǎ se uite la televizor, merge săptamânal la cursuri de înot.

Elemente fizice :

- RH - pozitiv

- Grupa sanguinǎ - A.BIV

Date antropometrice :

- greutate - 59 kg

- înǎlţime - 1.71 m

Elemente biografice legate de sǎnǎtate

-Antecedente heredocolaterale - fǎrǎ importanțǎ

-Antecedente personale fiziologice - menarha 12 ani

-Antecedente medicale personale : - varicelă, scarlatină, oreion.

Page 45: ca z otita

45

Motivele internǎrii :

- funcții vitale: R= 17 r/min; P= 65 p/min; T.A= 120/70mmHg; T˚= 39˚C. - inflamație a pavilionului urechii, - durere la nivelul urechii(otalgie) care cresc în intensitate la apăsare. - mâncărimi intense și pruruit local Probă de sânge Valori biologice de referință

/U.M. Rezultat / U.M.

V.S.H 4- 12 mm 22. mm. H.L.G arată: leucocitoză 4000- 10.0000/ l mm³ 14.000/ l mm³ P.C.R. 6,6- 8,6 g la 100ml 10 g la 100ml Dispariția eozinofilelor arată apariția complicațiilor.

Istoricul bolii : Motivul pentru care bolnavul s-a prezentat la spital au fost inflamație a pavilionului urechii, durere la nivelul urechii(otalgie) care cresc în intensitate la apăsare. Mâncărimi intense și pruruit local, funcții vitale: R= 17 r/min; P= 65 p/min; T.A= 120/70mmHg; T˚= 39˚C

Diagnostic medical la internare : otită medie supurată acută

Page 46: ca z otita

46

INTERVENŢII DIAGNOSTIC DE NURSING

OBIECTIVE

AUTONOME DELEGATE

EVALUARE

1.Lipsa cunoștințelor despre boală.

- pacienta să acumuleze

noi cunoștințe despre boala sa, în decurs

de 24 ore.

- asistenta explorează nivelul

de cunoștințe al bolnavului privind

boala, modul de manifestare, măsurile de prevenire și

curative, modul de participare la investigații și procesul de recuperare; - identifică

manifestările de dependență, sursele lor de dificultate,

interacțiunile lor cu alte nevoi;

- stimulează dorința pacientului de

cunoaștere; - motivează importanța

acumulări de noi cunoștințe;

- conștientizează bolnavul asupra

propiei responsabilități

privind sănătatea; - organizează

activităti educative, folosind expunerea,

conversațiă, demonstrația

respectând metode pedagogice;

- verifică dacă bolnavul a înteles

corect mesajul transmis și dacă și-a

însușit noile cunoștințe.

_______

- în urma intervenţiilor pacienta are cunoștințe

despre boala sa, în decurs

de 24 ore.

Page 47: ca z otita

47

INTERVENŢII DIAGNOSTIC DE NURSING

OBIECTIVE

AUTONOME DELEGATE

EVALUARE

2. Tristețe datorită

spitalizării manifestată

prin inactivitate.

- pacienta să prezinte o

stare de bună dispoziție în decurs de 24

ore.

- asistenta medicală explorează ce

activități recreative îi produc plăcere

pacientei; - analizează și stabilește dacă acestea sunt în concordanță cu

starea sa fizică și psihică;

- planifică activități recreative împreună

cu pacienta; - antreneză bolnava

în activități și îl ajută;

- asigură mediul corespunzător;

- asistenta are în vedere ca

activitățile să nu-l suprasolicite, să

nu-l obosească, ci să-i creeze stare de

bună dispoziție; - notează reacțiile și

manifestările pacientei cu referire directă la starea de

plictiseală și tristete.

Administrează la indicația medicului

medicatie Antidepresive. Xanax 2 tb /zi.

- în urma intervenţiilor

pacienta prezintă bună dispozitie, în

timpul propus.

Page 48: ca z otita

48

INTERVENŢII DIAGNOSTIC DE NURSING

OBIECTIVE

AUTONOME DELEGATE

EVALUARE

3.Alterarea temperaturi,

datorită procesului infecțios

manisfestată prin hipertemie

T= 39˚C

- pacienta să aibă o

temperatura corpului în

limite fiziologice, în

decurs de 1 oră.

am aerisit salonul;

- facem toaleta pacientei menţinând tegumentele curate şi

integre;

- schimbăm lenjeria de pat şi corp de câte

ori este nevoie;

- am aplicat comprese reci pe

frunte împachetări reci, pungă cu gheaţă

;

- am mǎsurat funcţiile vitale;

- am educat pacienta sǎ consume fructe,

lichide reci;

- am calculat bilanţul ingesta-excreta pe 24

ore;

Administrează la indicația medicului

medicatie Antibiotică:

Ampicilină I.M 500mg la 6ore

Gentamicină I.M 1 f la 12 ore

Analgetice: algocalmin, Compex de

vitamine Antitermice: perfalgan in

perfuzie

- în urma intervenţiilor

pacienta prezintă

temterarura corpului în

limite normale în decurs de

30 min. T= 36˚C

Page 49: ca z otita

49

BIBLIOGRAFIE

• Tehnici de îngrijire - Carol Mozes – editura Medicală • Urgenţele medico – chirurgicale – Lucreţia Titircă – editura Medicală • Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţii medicali – Lucreţia

Titircă – editura Viaţa medicală românească • Ghid de nursing cu tehnici de evaluare şi îngrijiri corespunzătoare nevoilor

fundamentale – Lucreţia Titircă – editura Viaţa medicală românească


Recommended